Valentina BERCHEȘAN [310550]

[anonimizat]:

Prof. dr. Sevastița MUSTE

Asist. dr. [anonimizat]

2019

[anonimizat]-NAPOCA

FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA ALIMENTELOR

Specializarea: TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII PRODUSELOR AGRICOLE

Disciplina: [anonimizat]:

Prof. dr. Sevastița MUSTE

Asist. dr. [anonimizat]

2019

[anonimizat]: Valentina BERCHEȘAN

Îndrumător: Prof. dr. Sevastița MUSTE

Asist. dr. [anonimizat], Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor

Calea Mănăștur nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România

[anonimizat]

REZUMAT

Suplimentele alimentare reprezintă produsele alimentare a căror scop este de a aduce organismului surse de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic. [anonimizat].

Acest studiu a [anonimizat]. Plantele medicinale au o compoziție complexă și o acțiune farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului.

CUVINTE CHEIE: [anonimizat], principii active.

CAPITALIZING ON MEDICINAL HERBS RICH IN ACTIVE PRINCIPLES IN A DIETARY SUPPLEMENT FORTIFIED WITH AGAVE SYRUP

Author: Valentina BERCHEȘAN

Advisor: Prof. dr. Sevastița MUSTE

Asist. dr. [anonimizat], Faculty of Food Science and Technology

Calea Mănăștur 3-5, 400372 Cluj-Napoca, Romania

[anonimizat]

ABSTRACT

Food supplements are food products whose purpose is to bring nutritional or other nutritional or physiological sources to the body. [anonimizat], so the medicinal plants come with a complex of micronutrients and bioactive substances that help restore health.

This study aimed at obtaining a product that is characterized by a rich content of active substances beneficial to the body. Medicinal plants have a complex composition and a pharmacodynamic action they exert on the reactive elements of the body.

KEYWORDS: [anonimizat], active principles.

[anonimizat] o scară din ce în ce mai largă, a rolului nutriției în menținerea stării de sănătate.

Suplimentele alimentare sunt destinate consumului pe cale orală de către persoanele sănătoase care necesită un aport mai ridicat datorită unor cerințe nutriționale specifice legate de: [anonimizat].

Scopul lucrării este acela de a utiliza plantele medicinale pentru obtinerea unui aliment funcțional pe bază de spray, având numeroase beneficii asupra organismului uman.

Plantele medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate. Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului.

În cadrul acestei lucrări am dorit să realizez un produs sub formă lichidă de tip spray utilizată cu ușurință pentru toate tipurile de vârstă, în special pentru cei vârstnici. Așa a luat naștere „SAGPME”, un supliment alimentar bazat pe ingrediente 100% naturale, fără conservanți și fără coloranți. Este ușor de administrat, recomandat atât copiilor cât și adulților fiind bogat în principii biologic active cu multiple efecte terapeutice.

Lucrarea este structurată pe două părți, partea întâi cuprinde descrierea materiilor prime care stau la baza obținerii suplimentului alimentar, iar partea a doua cuprinde procesul tehnologic de fabricare a suplimentului și determinările efectuate pe acest produs.

PARTEA I: STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

Capitolul 1

1. SUPLIMENTE ALIMENTARE

Conceptul de „supliment alimentar” a fost introdus în vocabularul uzual în domeniul alimentației și nutriției în ultimele două decenii ale secoului XX.

Bazele legislative privind suplimentele alimentare au fost puse în SUA, după o lungă perioadă de dispute între Food and Drug Administration – FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente), pe deoparte și producătorii, respectiv consumatorii, pe de altă parte. În “Dietary Supplement Health and Education act of 1994” sunt cuprinse reglementările privind suplimentele alimentare. Legea prevede explicit faptul că suplimentele alimentare sunt alimente și nu medicamente (Gabriela Garban, Nicoleta Florescu, 2013).

Consumul de suplimente alimentare a crescut progresiv, în ultimii ani, în România, pe fondul stilului de viață alert și al dorinței oamenilor de a rămâne sănătoși, chiar dacă nu acordă prea mult timp unui regim alimentar natural. La modul general, suplimentele alimentare se referă la vitamine, minerale, fibre, acizi grași, aminoacizi și alte substanțe necesare organismului. În lume, există zeci de mii de suplimente alimentare disponibile, iar noutățile în domeniu apar zilnic (Gabriela Garban, Nicoleta Florescu, 2013).

Conform Ordinului MSP 1069 / 2007: „suplimentele alimentare reprezintă produsele alimentare ale căror scop este să completeze dieta normală și care sunt surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutrițional ori fiziologic, separat sau în combinație, comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule și alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător și alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantități mici, măsurabile.” (Gabriela Garban, Nicoleta Florescu, 2013).

Figura 1: Imagine reprezentativă pentru suplimente

Sursa: https://rasci.ro

Majoritatea oamenilor nu au o alimentație corectă, variată și completă și nu îi pot asigura organismului toți micronutrienții de care acesta are nevoie. Există de asemenea perioade în viața oamenilor în care aceștia au nevoie de un suport nutrițional mai puternic, cum ar fi în cazul copiilor mici, femeilor gravide, persoanelor care fac sport de performanță, celor cu un sistem imunitar slab, celor bolnave sau persoanelor în vârstă. Produsele bazate pe plante sunt cele mai simple și în același timp cele mai complexe tipuri de suplimente nutritive. Plantele vin cu întregul lor complex de micronutrienți și substanțe bioactive care ajută la restabilirea sănătății (Antonia C. Novello și colab., 2004).

Este important de știut să nu vă bazați pe ele mai mult decât trebuie atunci când sunt consumate. Încercați să aveți o alimentație echilibrată din care să nu lipsească sub nici o formă cerealele integrale, fructele și legumele și peștele. Dacă nu sunteți sigur de siguranța unui supliment alimentar discutați cu medicul de familie, cu farmacistul sau cu un nutriționist. Este recomandat să informați întotdeauna medicul dumneavoastră dacă utilizați un supliment alimentar sau dacă vă gândiți să combinați un supliment alimentar cu tratamentul medical convențional (Antonia C. Novello și colab., 2004).

Suplimentele alimentare nu se folosesc cu scopul de a atenua sau a vindeca anumite boli.

Capitolul 2

2. CUNOșTIINțE ACTUALE PRIVIND BENEFICIILE PLANTELOR MEDICINALE

Plantele medicinale și aromatice sunt folosite datorită proprietăților terapeutice pe care le au substanțele care le conțin, aceste substanțe numindu-se principii active.

Grupa plantelor medicinale și aromatice cuprinde numeroase specii ierboase, anuale, bienale sau perene, din familii botanice variate, ale căror organe conțin diverse principii active cu utilizări în industria chimico-farmaceutică, în industria alimentară și în industria cosmetică sau se folosesc sub formă de ceaiuri, infuzii și decocturi pentru tratamentul fitoterapeutic al diferitelor boli ( Roman și colab., 2012).

Acțiunea terapeutică a plantelor medicinale este dată de principiile active existente în organele lor, care constituie materia primă sau produsul vegetal medicinal. Clasificarea acestora se face în funcție de natura sau structura lor chimică, proprietățile lor fizico-chimice, acțiunea biologică și efectul farmacodinamic. Principiile active, în funcție de specie, pot fi reprezentate de o singură substanță sau de un complex de substanțe, dintre care rețin atenția: glucidele, pectinele, mucilagiile, uleiurile grase, uleiurile volatile, acizii organici, glicozidele, saponinele, taninurile, principiile amare, alcaloizii și vitaminele ( Roman și colab., 2012).

Flora spontană medicinală a țării noastre, formată din specii, cu utilizări multiple în fitoterapie, acoperind în proporții diferite aproape toate grupele farmacologice, reprezintă împreună cu plantele medicinale și aromatice cultivate, un tezaur național, care trebuie bine cunoscut și valorificat rațional ( Munteanu și colab.,2007).

2.1 Materiile prime și auxiliare utilizate pentru obținerea suplimentelor alimentare

2.1.1 Socul negru ( Sambucus nigra L.)

Socul este o plantă utilizată de mii de ani, datorită proprietăților sale antiseptice și antiinflamatoare. Unele dintre cele mai frecvente efecte benefice ale socului sunt în tratarea sinuzitelor, gripei, stresului, a alergiilor și a altor afecțiuni respiratorii. Florile de soc sunt folosite pentru efectul diuretic și calmarea iritațiilor. Socul se dezvoltă în diferite medii umede și uscate cu sol fertil și preferă lumina soarelui în cea mai mare parte a zilei. ( www.farmaciata.ro )

Figura 2: Sambucus nigra L.

Sursa: https://www.sanatatecuplante.ro

Particularități biologice:

Arbuș tufos cu o înălțime de 4-5 m cu tulpina cu numeroase lenticele, iar la exemplarele în vârstă cu ritidom crăpat longitudinal și o măduvă foarte dezvoltată. Frunze cu dispoziție opusă, imparipenat compusă cu 3-7 foliole cu marginile serate, ascuțite la vârf. Florile dispuse în cizme umbeliforme, cu 5 ramuri principale, la rândul lor bogat ramificate, pe tipul 5 cu corola albă, gamopetală și 5 stamine cu antere galbene. Fructele bace sferice, negre, lucioase cu 3 semințe turtite. Înflorește în mai-iunie și fructifică în august-septembrie.( Muntean, 2007)

Răspândire:

Specie de semiumbră, vegetează în subarboretele pădurilor în zona de deal și câmpie, în luminișuri și margini de pădure, pe lângă garduri, ape. Este o specie exigentă față de căldură și de sol, preferând pe cele fertile, bogate în humus.( Muntean, 2007)

Compoziție chimică:

Florile de soc conțin 3% flavonoide, compuși fenil-propanici, ulei volatil aproximativ 0,03% și amine biogene. Fructele conțin antociani, mucilagii, vitamina B1 și vitamina C, acizi organici și glucide.

Figura 3: Structura chimică a antocianilor

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Utilizări:

Florile au proprietăți sudorifice, diuretice, antireumatice. Din inflorescențe se prepară băuturi răcoritoare. Fructele sunt comestibile, se folosesc pentru obținerea de coloranți alimentari dar și în scopuri terapeutice.( Muntean, 2007)

2.1.2 Sunătoarea ( Hypericum perforatum L. )

Sunătoarea este o plantă medicinală veche, celebră încă din antichitate, fiind amintită de Plinius, Hypocrates și Dioscorides.

Particularități biologice:

Sunătoarea este o plantă perenă, ierboasă, se cultivă în toate zonele țării, de preferință cele colinare. Are pretenții reduse față de climă și sol. Se amplasează după leguminoase, cereale păioase și prășitoare bine întreținute. (Muntean, 2007)

În sol prezintă un rizom scurt și un sistem radicular bine dezvoltat. Tulpina are înălțimea cuprinsă între 30-100 cm, grosimea de aproximativ 3-5 mm, cilindrică, cu două muchii longitudinale. Frunzele sunt sesile și dispuse opus cu formă ovat eliptică, ajungând până la 3 cm lungime, sunt glabre, pe față cu puncte translucide și puncte negre. Florile sunt formate din 5 sepale lanceolate și 5 petale de culoare galben intens de 10-13 mm lungime și pana la 8 mm lățime, cu multe stamine și gineceu tricarpelar cu trei stiluri. Înflorirea are loc din luna iunie până în septembrie. Fructele sunt capsule ovale cu trei lojă. Semințele sunt mici, cilindrice, brun negricioase.

Figura 4: Hypericum perforatum L.

Sursa: https://www.bendo.ro

Compoziție chimică:

Părțile aeriene conțin 0,05-0,1% ulei volatil (florile au 0,4-0,5% ulei volatil), derivații polifenolici, tanin (pana la 12%), pigmentul (roșu-violet, aproape negru) hipercina ( în flori 0,2-0,3% mai redus în celelalte organe). Conținutul de hipercine poate varia între 0,06-0,75% în boboci și 0,01% în parțile inferioare ale plantei; un conținut minim de 0,04% hipercina totală fiind necesar pentru asigurarea calității farmaceutice a produsului vegetal (Ursula Stănescu și colab., 2004).

Figura 5: Structura chimică a taninului

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Răspândire:

Sunătoarea este răspândită aproape pe tot globul. Este originară din Europa și Asia de Vest. La noi în țară este frecventă în zona de câmpie și de dealuri. ( Muntean, 2007)

Utilizări:

Principiile active din sunătoare au efect cicatrizant și antiseptic, dar tot odată au efect astringent și spasmolitic. Este indicat în plăgi și arsuri, precum și în colite, diaree, colicistopatii și gargarisme.

2.1.3 Menta ( Menta piperita )

Menta piperita este o plantă perenă, aromatică și medicinală aparținând familiei Lamiaceae, un hibrid între speciile M. Spicata L. și M. Aquatic care este larg răspândită și cultivată în toate regiunile lumii. Aceasta aparține regnului: Plantae, încrengătura: Magnoliophyta, clasa: Magnoliopsida, ordin: Lamiales, familia: Lamiaceae, specia: M. Piperita. (***www.fao.org)

De la mentă se folosesc frunzele sau partea aeriană, care în stare uscată conțin 0,5-3,5% ulei volatil cu o largă utilizare. Principalii componenți ai uleiului sunt: mentolul 45-70%, mentona 8-24% și mentofuranul ( Roman și colab., 2012).

Figura 6: Menta piperita

Sursa: https://www.bendo.ro

Particularități biologice:

Rădăcinile adventive fibroase ale mentei provin dintr-un rizom orizontal lignificat. Tulpinile subterane din mugurii situați pe porțiunea lignificată a tulpinii de sub nivelul solului formează stoloni, care în funcție de locul unde cresc sunt de două feluri: aerieni și subterani. Stolonii apar la începutul fazei de ramificare a tulpinii centrale și cresc în lungime. Tulpinile aeriene sunt tetraunghiulare, erecte, puternic ramificate, înalte de până la 100 cm. Frunzele sunt opuse, ovat-lanceolate, până la lanceolate cu marginea limbului serată. Fața superioară a limbului este netedă iar cea inferioară are nervuri proeminente și de culoare verde cu diferite nuanțe. Pe partea dorsală se văd la lumină puternică niște puncte mici aurii, acestea fiind glande oleifere. Florile sunt grupate într-un spic campanulat cu cinci dinți violacei și o corolă violet deschisă formată din patru lobi. Această faza de înflorire apare în lunile iulie-august, după care apar fructele, formate din 4 nucule mici, acoperite de caliciu persistent (Sevastița Muste, 2004).

Compoziția chimică:

Părțile aeriene recoltate în timpul înfloririi conțin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil, cu compoziție chimică diferită în funcție de proveniență. Principala componentă a uleiului volatil de mentă este mentolul, până la 70%, precum și mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehidă acetică și izovalerianică, alcooli amilic și izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviterpenici, cariofilen. Frunzele mai conțin cantități apreciabile de tanin, până la 12% sub formă de acid cafeic, acizi organici, vitamina C, săruri minerale, substanțe antibiotice, etc. (Singh și colab., 2011).

Figura 7: Structura chimică a mentolului

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Răspândire:

Speciile de mentă sunt întâlnite în Europa, Africa de Nord, Asia, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă.

Aceasta este cultivată în grădini, în locuri luminoase și bine irigate în scopuri industriale și farmaceutice. În România se cultivă în zona Brașovului, pe valea Oltului și în Banat ( Bojor, 2003).

Utilizări:

Frunzele de mentă conțin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanțe polifenolice, taninuri, flavonoizi și principii amare. Datorită conținutului său în uleiuri volatile este mult folosit nu doar ca medicament, ci și ca aromatizant în industria cosmetică și alimentară în aromatizarea unor produse alimentare și băuturi răcoritoare, a lichiorurilor, a bomboanelor. Mirosul este fin, pătrunzător, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lăsând în gură o senzație plăcută de răcoare (Gavahiana și colab., 2014).

Este folosită din cele mai vechi timpuri datorită proprietăților sale dezinfectante, antiseptice, antifungice, analgezice, bacteriostatice, carminative, sudorifice, colagoge și diuretice. Așadar se recomandă pentru detoxifierea organismului, tulburărilor intestinale, balonări, răceli, combaterea congestiei nazale, astm și îmbunătățirea circulației sanguine (Gavahiana și colab., 2014).

2.1.4 Coada calului ( Equisetum arvense L. )

Partea aeriană a tulpinilor verzi, sterile reprezintă materia primă.

Particularități biologice:

Coada calului este o plantă perenă cu rizom articulat. Tulpinile fertile brun galbene apar primăvara, cu frunze brune unite într-o teacă dințată ce înconjoară nodurile, iar în vârful tulpinilor se găsesc spicele sporifere. Tulpinile sterile, verzi, asimilatoare , apar mai târziu, dar de pe același rizom. Acestea au nodurile înconjurate cu frunze mici, solzoase, unite într-o teaca dințată. Tot de pe noduri pornesc, în verticil, mai multe ramuri secundare care dau aspectul de coadă de cal. (Muntean, 2017)

Figura 8: Coada calului (Equisetum arvense L.)

Sursa: http://lactoplus.ro

Compoziție chimică:

Coada calului are următoarea compoziție chimică: saponine, ulei volatil, flavoane, dioxid de siliciu și potasiu.

Figura 9: Structura chimică a saponinelor

Surse: https://en.wikipedia.org

Răspândire:

Coada calului vegetează pe soluri umede și ca buruiană în culturile de prășitoare, din zona de câmpie până în cea montană. Mai apare pe marginea apelor, pe lunci, pe terasamentele căilor ferate. (Muntean, 2007)

Utilizări:

Coada calului are numeroase proprietăți și efecte, cum ar fi: diuretic, dezinfectant al cailor urinare, hemostatic, antianemic dar și remineralizant.

2.1.5 Păducelul ( Crataegus monogyna Jacq. )

Păducelul este un arbust spinos din familia Rosaceae și subfamilia Maloideae, cu flori albe, parfumate, și fructe mici de culoare roșie cu câte o sămânță mare, și pulpă de culoare galbenă. Frunzele sale sunt profund lobate. Aria de răspândire este mare, fiind o plantă iubitoare de cald. (***www.naturalherbs.ro)

Figura 10: Păducelul

Sursa: https://www.daciaplant.ro

Particularități biologice:

Păducelul este un arbust de 3-8 m, cu tulpina spinoasă, frunze romboidal-ovate, penat-lobate sau inegal sectate cu 3-9 lobi sau penat fidate. Flori dispuse în corimb compus, cu miros puternic la înflorire, cu stamine cu antere negre, gineceul cu o singură carpelă. Fructe ovoide, roșii cu un singur sâmbure în interior și partea cărnoasă galbenă. (Muntean, 2007)

Compoziție chimică:

Frunzele cu flori conțin minim 0,6% flavonoide, proantociani, acizi triterpenici și amine biogene. Fructele conțin flavonoide, proantociani, antociani, dar și pectine.

Figura 11: Structura chimică a flavonoidelor

Sursa: https://ast.wikipedia.org

Răspândire:

În România, păducelul crește mai mult în sudul și estul țării, din zona de câmpie până la zonele submontane, în liziere, crânguri, tufărișuri, poieni, la periferia pădurilor și pe versanții însoriți (Dahmer și Scott, 2010).

Utilizări:

Păducelul este utilizat ca și hipotensiv, sedativ sau geriatric. S-au efectuat studii farmacognostice asupra florilor și fructelor de păducel, iar cea mai mare cantitate de flavonoide a fost găsită în flori, aproximativ 1,57%.

2.1.6 Mătase de porumb ( Maydis stigmata )

Mătasea de porumb are un miros specific, plăcut și gust dulceag mucilaginos. Aceasta este bogată în antioxidanți naturali Se recoltează între înflorire până în faza de lapte a boabelor, mai exact în perioada iulie- august.

Figura 12: Matase de porumb ( Maydis stigmata)

Sursa: http://www.gradinamea.ro

Compoziție chimică:

Mătasea de porumb conține flavonoide între 0,1-6,3% , saponine aproximativ 3%, ulei volatil 0,2%, săruri de potasiu, calciu și siliciu, vitamine precum C, E, K, glucide și alantoina.

Figura 13: Structura chimică a alantoinei

Sursa: https://en.wikipedia.org

Utilizări:

Mătasea de porumb are acțiune calmantă, mărește secreția biliară, reduce depunerea sărurilor în bilă, dar are și acțiune diuretică determinată de sărurile de calciu și potasiu, saponine și de uleiul volatil.

2.1.7 Apa ( H2O )

Apa folosită în procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie sa aibă anumite caracteristici care să asigure calitate corespunzătoare produselor alimentare, să fie potabilă și să aibă caracteristici organoleptice corespunzătoare. Compoziția chimică, temperatura și prezența unor substanțe volatile este influențată de gust și miros.

Condițiile care trebuie să le îndeplinească apa în domeniul alimentar conform STAS 1342/91 sunt următoarele: să fie fără miros, incoloră, fără gust străin, fără particule în suspensie, pH neutru sau slab alcalin, fără urme de hidrogen sulfurat, amoniac, nitriți, fier și să nu fie dură.

Gustul și mirosul străin indică prezența unor microorganisme sau descompuneri de natură organică, iar colorarea apei indică prezența sărurilor de fier sau un număr mare de microorganisme.

Figura 8: Apa ( H2O )

Sursa: www.9am.ro

2.1.8 Siropul de agave

Siropul de agave denumit și nectarul de agave este un îndulcitor natural, extras din seva plantei Agave, originară din sud vestul Statelor Unite și Mexic.

Figura 9: Sirop de agave Figura 10: Planta din care se extrage siropul: Agave

Sursa: https://topremediinaturiste.ro Sursa: https://vegano.ro

Siropul se prezintă sub formă lichidă, fiind bogat în fructoză, recomandat ca fiind o alternativă a zahărului. Acesta nu crește nivelul de glicemie din sânge și are o putere mare de îndulcire.

Siropul de agave este bogat în vitamine precum vitamina B, C, D, E și minerale: magneziu, zinc, fosfor, potasiu, fier, calciu.

Potrivit unui studiu realizat în anul 2014 la Universitatea din San Diego, pe șoareci a arătat că fructoza din siropul de agave ajută la controlul greutății corporale.

Siropul de agave consumat în cantități moderate are efecte energizante și imunostimulatoare.

PARTEA A-II-A: CERCETăRI PROPRII

SCOP ȘI OBIECTIVE

Scopul lucrării:

Scopul acestei lucrări este de a obține un produs din categoria suplimentelor alimentare prin valorificarea plantelor medicinale având multiple efecte terapeutice.

Obiectivele lucrării:

În vederea îndeplinirii obiectivelor s-au propus următoarele:

Stabilirea tehnologiei de obținerea a suplimentului alimentar prin utilizarea unor concentrații diferite de sirop de agave;

Proiectarea diagramei fluxului tehnologic de fabricație a suplimentului alimentar

Cuantificarea conținutului de polifenoli totali și determinarea capacității antioxidante.

3. SCHEMA ȘI PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A SUPLIMENTULUI

Capitolul 3

3.1 Etapele procesului tehnologic de fabricare a suplimentului

3.1.1 Obținerea ceaiurilor din plantele medicinale

Materiile prime care au stat la baza obținerii ceaiului sunt reprezentate de florile plantelor medicinale. Plantele au fost sub formă uscata, menținute la loc uscat și ferit de lumină.

Ceaiul a fost obținut prin infuzarea florilor cu apă fierbinte la temperatura de 95˚C după ce acestea au fost cântărite.

Infuzia a constat în 250 ml apă fierbinte la temperatura de 95˚C și 25 g de flori cu menținere timp de 5 minute la temperatura camerei.

Figura 3.1: Plante medicinale

Sursa: http://www.donaonline.ro

Figura 3.2: Ceaiuri plante medicinale

Sursa: proprie

După cele 5 minute se strecoară, se lasă la răcit și apoi se trece la operația de amestecare-omogenizare împreună cu celelalte ceaiuri și siropul de agave. Materiile prime folosite pentru obținerea ceaiului au fost cumpărate de la farmacie, gama Fares.

3.1.2 Stabilirea concentrațiilor de ingrediente

Pentru obținerea produsului finit am încercat diferite concentrații de ceai și sirop de agave, prin folosirea a 3 variante:

Proba 1: 100 ml ceai + 10 ml sirop de agave

Proba 2: 100 ml ceai + 50 ml sirop de agave

Proba 3: 100 ml ceai + 100 ml sirop de agave

3.2 Schema tehnologică de fabricare a suplimentului alimentar

În figura de mai jos este prezentat modul de obținere a suplimentului alimentar cu parametrii specifici pentru obținerea unui produs de calitate superioară.

Figura 3.3: Schema tehnologică de fabricare a suplimentului alimentar

Sursa: proprie

Cântărirea materiilor s-a realizat conform rețetei prevăzute și se face cu scopul de a obține cantități corespunzătoare.

Infuzarea este operația de obținere a ceaiurilor, la temperatura de 950 C timp de 5 minute.

Răcirea este un tratament termic și este aplicat cu scopul de a scădea temperatura și de a trece la etapa următoare.

Filtrarea este o operație mecanică sau fizică de separare a impurităților solide din lichide și se face cu scopul de a elimina impuritățile și de a evita sedimentele.

Amestecarea ceaiului cu siropul de agave se face cu scopul de a obține produsul finit.

Omogenizarea ceaiului și a siropului de agave se face cu scopul de a obține un amestec uniform rezultând un produs stabil în timp.

Dozarea se face în recipinte, în sticluțe închise la culoare.

Depozitarea produsului finit se face la temperatura de 2-4˚C, în condiții de refrigerare, folosindu-se aproximativ o lună de la deschiderea acestuia.

Figura 3.4: Diagrama fluxului tehnologic de fabricație a suplimentului alimentar

Sursa: proprie

3.2.1 Obținerea produsului finit

Operația care stă la baza obținerii suplimentului alimentar este omogenizarea și constă în obținerea unui amestec uniform între ceaiurile de plante medicinale și siropul de agave. Amestecul este format din 100 ml ceai și sirop de agave de diferite volume.

Volumul de sirop de agave folosit la îndulcirea suplimentului alimentar a fost stabilit în urma concretizării metodei. Siropul de agave fiind o alternativă mai sănătoasă a zahărului.

Figura 3.5: Produsul finit Figura 3.6: Produsul finit etichetat

Sursa: proprie Sursa: proprie

Capitolul 4

4. MATERIALe șI METODe DE CERCETARE

4.1 Materii prime și materii auxiliare utilizate

Pentru fabricarea suplimentului alimentar au fost folosite următoarele materii prime: flori ale plantelor: soc, păducel, sunătoare, coada calului, frunze de mentă și mătase de porumb.

Apa reprezintă materia auxiliară care se utilizează pentru prepararea ceaiului. Apa trebuie să fie potabilă și să corsepundă din punct de vedere al legii nr. 458/2002 privind calitatea apei.

4.2 Metode folosite pentru analizele fizico-chimice

4.2.1 Determinarea pH-ului

Principiul metodei:

Această determinare se face cu ajutorul hârtiei indicator de pH.

Materiale:

Placă Petri

Hârtie de pH

Mod de lucru:

În probele pregătite pentru determinare se introduce hârtia de pH și se lasă în repaus câteva minute. pH-ul se citește comparând culoarea obținută cu scara etalon.

Figura 4.1: Determinarea pH-ului utilizând hârtia de pH

Sursa: proprie

4.2.2 Determinarea acidității titrabile

Principiul metodei:

Titrarea se face cu o soluție volumetrică standard de hidroxid de sodiu în prezența fenoftaleinei folosită ca indicator.

Reactivi:

reactivi de calitate analitică recunoscută

apă distilată

hidroxid de sodiu 0,1 N

fenoftaleină

Aparatură:

biuretă cu capacitatea de 50 ml

baie de apă

pipete (25 ml, 50 ml si 100 ml)

pâlnie de filtrare

pahare Erlenmeyer cu capacitatea de 250 ml

balon cotat cu capacitatea de 250 ml

hârtie de filtru

cilindru gradat

Mod de lucru:

Cântărim 25 ml din proba de analizat și punem într-un balon cotat de 250 ml peste care adăugăm 50 ml de apă fierbinte. Amestecăm până ce proba devine omogenă, introducem proba în baia de apă la temperatura de 600C timp de 30 de minute, răcim proba sub jet de apă rece apoi aducem la semn cu apă distilată, se amestecă bine și se filtrează.

Metoda care utilizează un indicator colorat:

Din filtrat se ia 25 ml peste care adăugăm 2-3 picături soluție de fenoftaleină și titrăm cu soluție hidroxid de sodiu 0,1N până la obținerea unei culori roz pal persistentă timp de 30 de secunde.

Figura 4.2: Determinarea acidității titrabile

Sursa: proprie

Metoda de calcul pentru probele de laborator prelevate în volum

Aciditatea, exprimată în milimoli H+/100 ml de produs:

Aciditatea= 1

în care:

V- volumul, în mililitri, al probei de testare, adică 25 ml

V0- volumul, în mililitri, al porțiunii de testare (25 ml)

V1- volumul, în mililitri, al soluției de hidroxid de sodiu utilizat pentru determinare

c- concentrația exactă, în mol/litru, a soluției de hidroxid de sodiu

f- factorul adecvat acidului în care dorim să exprimăm rezultatul: acid malic-0,067 (Sevastita Muste, Andruta Elena Muresan, 2018).

4.2.3 Evaluarea conținutului în polifenoli totali

Evaluarea conținutului în polifenoli totali se realizează cu ajutorul metodei Folin-Ciocalteu utilizând spectofotometrul UV-VIS 1700 Shimadzu, absorbanța probelor fiind citită la lungimea de undă de 750 nm.

Principiul metodei:

Polifenolii sunt din punct de vedere chimic, compuși aromatici cu una sau mai multe grupări hidroxil substituite la nucleul aromatic, care le conferă proprietăți redox. Metoda are la bază transferul de electroni produși în mediul alcalin cu recuperea complexului acid fosfomolibdenic/fosfovolframic. Deci, grupările hidroxil ale compușilor polifenolici sunt oxidate de reactivul Folin Ciocalteu cu formarea unui compus colorat albastru cu absorbție la λ = 750 nm. (A. Muresan, 2017)

Reactivi și material:

Etanol, puritate analitică (40 %)

Reactiv Folin-Ciocalteu (0,1 N)

Carbonat de sodiu (sol. 7,5 %)

Apă distilată

Acid galic – standard

Pipete (1, 5, 20 ml)

Baloane cotate 25, 100 ml)

Aparatură utilizată:

spectrofotometrul Shimadzu, domeniul de măsurare UV-VIS 1700 nm.

Mod de lucru:

Extracția polifenolilor totali s-a făcut pentru toate ceaiurile din plante medicinale și pentru produsul cu diferite volume de sirop de agave.

O cantitate de 25 µl de probă pregătită în prealabil a fost amestecată cu 1,8 ml apă distilată și 120 µl de reactiv Folin-Ciocalteu într-un flacon din sticlă și s-a omogenizat. După 5 minute s-au adăugat 340 µl soluție 7,5% Na2CO3 în apă distilată, în scopul de a crea condiții bazice (pH ~10) pentru reacția Redox dintre compușii fenolici și reactivul Folin-Ciocalteu. Probele au fost ținute la incubare timp de 90 de minute la temperatura camerei. Proba martor a fost metanolul ( A. Muresan, 2014).

Conținutul total de polifenoli a fost exprimat în echivalenți de acid galic, mg de GAE/100g.

Figura 4.3: Etapele procesului de extracție a polifenolilor totali

Sursa: proprie

4.2.4 Determinarea capacității antioxidante

Principiul metodei:

Determinarea capacității antioxidante constă în evaluarea efectului de eliminare a radicalilor liberi asupra radicalului 1,1-diphenyl-2-picrylhydrazyl (DPPH). Radicalul este folosit pentru evaluarea activității antioxidante și pentru determinarea capacității compușilor care constă în inhibarea radicalilor liberi sau a donorilor de hidrogen. Metoda este folosită atât pentru probe solide cât și pentru probe lichide și se aplică pentru determinarea capacității antioxidante totale a probelor.

Mod de lucru:

O cantitate de 100 µl de probă a fost amestecat cu 3,9 ml soluție DPPH (0,025 g/l). Amestecul a fost ținut la întuneric 30 minute, apoi citit la spectofotometru la lungimea de undă de 515 nm. Rezultatele au fost exprimate în procente față de absorbanța soluției de DPPH standard.

Unde: RSA[%] – radical scavenging activity

ADPPH – absorbanța DPPH

AP – absorbanța probei

Figura 4.4: Etapele de determinare a capacității antioxidante

Sursa: proprie

Capitolul 5

5. REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1 Rezultatele analizelor fizico-chimice

5.1.1 Determinarea pH-ului

Urmărind rezultatele obținute se poate observa faptul că suplimentul are un pH acid. Valoarea pH-ului mixului de ceai și valoarea pH-ului de produs este 4, observând faptul că volumul diferit de sirop de agave nu influențează pH-ul.

Fig 5.1: Reprezentarea grafică a valorilor de pH

5.1.2 Determinarea acidității titrabile

Aciditatea totală a fost exprimată în acid malic. Aciditatea suplimentului a fost de 0,08 g acid malic/100 ml produs.

5.1.3 Evaluarea conținutului în polifenoli totali

Conținutul în polifenoli totali a fost determinat atât pentru materiile prime cât și pentru produsul finit. Cea mai mare valoare se înregistrează pentru ceaiul de sunătoare: 538,26 mgGAE/100g.

Conform literaturii de specialitate Mohadese Mahboudi și colab., au studiat obținerea polifenolilor din soc, acesta are un conținut de 194 mg GAE/100g, iar în urma infuziei și obținerii ceaiului de soc am obținut un conținut de 91,80 mg GAE/100g, rezultând faptul că polifenolii nu au fost extrași în operația de infuzare la capacitate maximă.

Conform literaturii de specialitate Aneta Wojdylo și colab., au studiat obținerea polifenolilor din sunătoare, aceasta are un conținut de 0,55 mg GAE/100g, pe când în urma infuziei și obținerii ceaiului de sunătoare am obținut un conținut de 538,26 mg GAE/100g, ceea ce rezultă că polifenolii au fost extrași cu ajutorul operației de infuzare.

Conform literaturii de specialitate Amina Benabdallah și colab., au studiat obținerea polifenolilor din mentă, aceasta are un conținut de 31,40 mg GAE/100g, iar în urma infuziei și obținerii ceaiului de mentă am obținut un conținut de 288,66 mg GAE/100g, rezultând faptul că polifenolii au fost extrași cu ajutorul operației de infuzare.

Conform literaturii de specialitate Anna Maria Pallag și colab., au studiat obținerea polifenolilor din coada calului, aceasta are un conținut de 82,63 mg GAE/100g, pe când în urma infuziei și obținerii ceaiului de coada calului am obținut un conținut de 91,80 mg GAE/100g, ceea ce rezultă că polifenolii au fost extrași cu ajutorul operației de infuzare.

Conform literaturii de specialitate Serhat Keser și colab., au studiat obținerea polifenolilor din păducel, acesta are un conținut de 115,34 mg GAE/100g, iar în urma infuziei și obținerii ceaiului de păducel am obținut un conținut de 108,44 mg GAE/100g, ceea ce rezultă faptul că polifenolii au fost extrași cu ajutorul operației de infuzare.

Conform literaturii de specialitate A.R. Nurhanan și colab., au studiat obținerea polifenolilor din mătasea de porumb, aceasta are un conținut de 256,36 mg GAE/ 100 mg plante uscate, adică 0,25636 mg GAE/100g, iar în urma infuziei și obținerii ceaiului de matase de porumb am obținut un conținut de 87,39 mg GAE/100g, ceea ce rezultă că datorită operației de infuzare au fost extrași polifenolii.

Figura 5.2: Reprezentarea grafică a plantelor medicinale a conținutului de polifenoli totali

Putem observa faptul că siropul de agave influențează conținutul în polifenoli totali, cu cât volumul de sirop de agave este mai mare cu atât crește conținutul în polifenoli totali.

Figura 5.3: Reprezentarea grafică a produsului cu diferite volume de sirop de agave a conținutului de polifenoli totali

5.1.4 Determinarea capacității antioxidante

În ceea ce privește capacitatea antioxidantă se poate observa că cea mai mare valoare o reprezintă ceaiul de păducel: 80,77 RSA%DPPH, iar cea mai mică valoare este înregistrată în ceaiul de mentă: 52,15 RSA%DPPH.

Conform literaturii de specialitate Mohadese Mahboudi și colab., au studiat capacitatea antioxidantă din soc. Acesta are o capacitate de 77,47 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de soc este de 73,42 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind asemănătoare cu cele din literatura de specialitate.

Conform literaturii de specialitate Aneta Wojdylo și colab., au studiat capacitatea antioxidantă pentru sunătoare. Aceasta are o capacitate de 82,3 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de sunătoare este de 76,13 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind în concluzie asemănătoare cu cele din literatura de specialitate.

Conform literaturii de specialitate Amina Benabdallah și colab., au studiat capacitatea antioxidantă pentru mentă. Aceasta are o capacitate de 17 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de mentă este de 52,15 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind în concluzie asemănătoare cu cele din literatura de specialitate.

Conform literaturii de specialitate Anna Maria Pallag și colab., au studiat capacitatea antioxidantă pentru coada calului. Aceasta are o capacitate de 87,3 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de coada calului este de 71,95 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind asemănătoare cu cele din literatura de specialitate.

Conform literaturii de specialitate Serhat Keser și colab., au studiat capacitatea antioxidantă pentru păducel. Acesta are o capacitate de 56,79 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de păducel este de 80,77 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind asemănătoare cu cele din literature de specialitate.

Conform literaturii de specialitate A.R. Nurhanan și colab., au studiat capacitatea antioxidantă pentru mătasea de porumb. Aceasta are o capacitate de 63,5 RSA%DPPH, iar rezultatul obținut de noi din ceaiul de mătase de porumb este de 71,38 RSA%DPPH. Valorile obținute fiind asemănătoare cu cele din literatura de specialitate.

Figura5.4: Reprezentarea grafică a plantelor medicinale a conținutului de antioxidanți

Siropul de agave influențează capacitatea antioxidantă, cu cât volumul de sirop de agave este mai mare cu atât crește valoarea capacității antioxidante.

Figura 5.5: Reprezentarea grafică a produsului cu diferite volume de sirop de agave a conținutului de antioxidanți

Capitolul 6

6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluziile rezultate în urma studiilor și determinărilor efectuate în prezenta lucrare, au fost formulate în concordanță cu motivația și obiectivele propuse rezultând un produs funcțional, obținut din ingrediente 100% naturale, numit SAGPME. Astfel, am stabilit diferite volume de sirop de agave și procesul tehnologic care a stat la baza obținerii suplimentului alimentar.

Am urmărit valorificarea plantelor medicinale datorită principiilor active pe care acestea le conțin.

În urma studiului efectuat asupra parametrilor fizico-chimici și tehnologici ai suplimentului alimentar, acesta se poate recomanda atât adulților cât și copiilor pentru susținerea imunității organismului.

Suplimentul alimentar numit SAGPME a fost apreciat în cadrul participării la Proinvent- Salonul Internațional al Cercetării, Inovării și Inventicii. Acesta a fost prezentat sub formă de spray, este ușor de administrat și are multiple efecte benefice organismului.

Figura 6.1: Prezentarea produsului la Proinvent

Sursa: proprie

Produsul este contraindicat persoanelor care suferă de alergii la polen.

Mod de utilizare:

a se agita înainte de utilizare

se administrează 1-2 pufuri pe zi pentru copii, iar pentru adulți 2-3 pufuri pe zi

Mod de păstrare:

a se păstra la temperatura de 2-40C

Atenționări:

testați produsul înainte de utilizare: aplicați 1 puf pe plica antebrațului și masați ușor, dacă în 15 minute apar mâncărimi, pișcături sau roșeață nu utilizați produsul

produsul nu este recomandat femeilor însărcinate sau celor care alăptează

a nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic

a nu se lăsa la îndemâna copiilor.

BIBLIOGRAFIE

Antonia C. Novello, Karl P. Adler, John A. Alesandro, Rabbi J. David Bleich, Kathleen M. Boozang, Karen A. Butler, Nancy Neveloff Dubler, Paul J. Edelson, Saul J. Farber, Cassandra E. Henderson, Alan R. Fleischman, Francis H. Geer, Benjamin Gelfand, Samuel Gorovitz, Jane Greenlaw, 2004, Dietary Supplements, Balancing Consumer Choice & Safety, New York State Task Force on Life & the Law;

Ardelean A., Gheorghe Mohan, 2008, Flora Medicinală a României, Editura All, București

Bahorun T., et al. Phenolic constituents and antioxidant capacities of Crataegus monogyna (Hawthorn) callus extracts. Food/Nahrung.

Bahorun, Theeshan, et al. ,2003, Phenolic constituents and antioxidant capacities of Crataegus monogyna (Hawthorn) callus extracts

Benabdallah Amina, Chaabane R. , Mahieddine Boumendjel , Oumayma Aissi , Chokri Messaoud, 2016, Total phenolic content and antioxidant activity of six wild Mentha species (Lamiaceae) from northeast of Algeria, Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine

Benatrehina Annecie P., Li Pan, C. Benjamin Naman, Jie Li, A. Douglas Kinghorn, 2017, Usage, biological activity, and safety of selected botanical dietary supplements consumed in the United States, Division of Medicinal Chemistry and Pharmacognosy, College of Pharmacy, The Ohio State University, Columbus, OH 43210, USA

Bojor O., 2003, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Editura Fiat Lux, București, pag. 219- 220.

Crăciun F., Mircea Alexan, Carmen Alexan 1992, Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București

Dahmer S., Scott E., 2010, Health effects of hawthorn, American Family Physician, vol. 81, no. 4, pp. 465–469

Debbie Shaw, Christine Leon, Stoyko Kolev, Virginia Muray, 1997, Traditional Remedies and Foods Supplements, Vol. 17, pag 342-356

G. Constantinescu, 1986, Să ne cunoaștem plantele medicinale, Editura medicală, București

Gabriela Garban, Nicoleta Florescu, 2013, Suplimente Alimentare Ghid, EDIȚIA 1

Hooshmand S., Holloway B., Nemoseck T., Cole S., Petrisko Y., Hong M.Y., Kern M., 2014, Effects of agave nectar versus sucrose on weight gain, adiposity, blood glucose, insulin, and lipid responses in mice, Journal of Medicinal Food

Keser S., Celik S., Turkoglu Semra, Ökkes Y., Turkoglu I., 2014, The investigation of some bioactive compounds and antioxidant properties of hawthorn (Crataegus monogyna subsp. monogyna Jacq), Journal Intercult Ethnopharmacol

Mahboubi M., Kazempour N., Mahboubi A., 2012, Total Phenolic Content, Antioxidant and Antimicrobial Activity of Sambacus nigra L., Journal of biologically active products from nature, pag. 275-283

Mohsen Gavahiana, A. Farahnakyb, R. Farhoosha, K. Javidniad, F. Shahidi, 2014, Extraction of essential oils from Mentha piperita using advanced techniques: Microwave versusohmic assisted hydrodistillation, Mashhad, Iran, food and bioproducts processing 94, 50–58;

Muntean L.S., 2007, Tratat de Plante Medicinale Cultivate și Spontane, editura Risoprint, Cluj Napoca

Muntean L.S., M. Tămaș, S. Muntean, L. Muntean, M. Duda, D. Vârban, S. Florian, 2017, Tratat de Plante Medicinale Cultivate și Spontane, Editura Risoprint, Ediția a II-a, Cluj Napoca

MUSTE Sevastița și Andruța Elena MUREȘAN, 2018, Controlul calității produselor vegetale, Editura Mega, Cluj Napoca.

Muste Sevastița, 2001, Materii Prime Vegetale, .I, editura RISOPRINT Cluj-Napoca;

Muste Sevastița, 2004, Materii Prime Vegetale, Îndrumător de lucrări practice, editura Risoprint, Cluj Napoca;

Nurhanan A. R., W.I. Wan Rosli, S.S.J. Moshin, 2012, Total Polyphenol Content and Free Radical Scavenging Activity of Cornsilk (Zea mays hairs), Sains Malaysiana 41(10): 1217–1221

Pallag Anna Maria , Jurca T., Pasca B., Sîrbu V. , Honiges Ana, Costuleanu M., 2016, Analysis of Phenolic Compounds Composition by HPLC and Assessment of Antioxidant Capacity in Equisetum arvense L. Extracts, Revista de Chimie, București

Roman G. V., G. Morar, T. Robu, M. Ștefan, V. Tabără, M. Axinte, I. Borcean, S. Cernea, 2012, Fitotehnie, vol. II Plante Tehnice, Medicinale și Aromatice, Editura Universitară;

Singh L. R., Muftah A.M. Shushni, Asma Belkheir, 2011, Antibacterial and antioxidant activities of Mentha piperita, Arabian Journal of Chemistry

Standardul de calitate al apei potabile STAS 1342/91;

Stănescu Ursula, Monica Hăncianu, Anca Miron, Clara Aprotosoaie, 2004, PLANTE MEDICINALE DE LA A LA Z, Editura Gr. T. Popa, Iași

Stănescu Ursula, Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, 2014,PLANTE MEDICINALE DE LA A LA Z, Editura Polirom, Iași

Wojdyło A., Jan Oszmian, Renata Czemerys, 2007, Antioxidant activity and phenolic compounds in 32 selected herbs, Food Chemistry 105, pag. 940–949

***www.fao.org, accesat la data de 11.06.2019

***fares.ro, accesat la data de 12.06.2019

***www.farmaciata.ro, accesat la data de 13.06.2019

***www.naturalherbs.ro, accesat la data de 05.06.2019

***vegano.ro, accesat la data de 25.05.2019

DECLARAȚIE OLOGRAFĂ PE PROPRIE RĂSPUNDERE, PRIVIND ORIGINALITATEA LUCRĂRII ȘI RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR

Subsemnatul Valentina BERCHEȘAN student la Universitatea de Stiințe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor, Specializarea Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în declarații, că lucrarea de licență cu titlul Valorificarea plantelor medicinale bogate în principii active într-un supliment alimentar fortifiat cu sirop de agave nu este un plagiat, fiind rezultatul cercetărilor proprii efectuate în acest sens.

Lucrarea este elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.

De asemenea, declar că toate sursele bibliografice utilizate, inclusiv cele consultate pe Internet sau din jurnale elctronice, sunt menționate detaliat în lista bibliografică, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului, respectiv:

toate fragmentele de text reproduse exact, chiar si în traducere proprie din altă limbă,

sunt scrise între ghilimele si dețin referința precisă a sursei;

reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori este menționată cu referința precisă în textul lucrării;

rezumarea ideilor altor autori este specificată cu referința precisă la textul original al articolului sau manualului consultat.

Prin prezenta Declarație confirm că am luat la cunostință faptul că, în cazul în care se va dovedi cu probe concrete că lucrarea a fost plagiată, voi fi exmatriculat(ă) din examenul de diplomă/licență.

Cluj-Napoca Absolvent,

Data 08.07.2019 Valentina BERCHEȘAN