Valente Privind Conditiile de Fond Si Forma a Contractului de Franchising

Plan:

Introducere

Capitolul I. Noțiuni generale privind raporturile de franchising.

§1. Noțiunea, însemnătatea și trasăturile caracteristice ale raporturilor de franchising.

§2. Istoricul apariției și dezvoltării raporturilor de franchising. Formele raportului de franchising.

§3. Reglementarea juridică a raporturilor de franchising.

Capitolul II. Conceptul și elementele contractului de franchising.

§1. Noțiunea contractului de franchising și caracteristica lui juridică.

§2. Elementele și conținutul contractului de franchising.

§3. Încheierea, modificarea și rezilierea contractului de franchising.

Capitolul III. Drepturile, obligațiile și răspunderea părților în baza contractului de franchising.

§1. Drepturile și obligațiile contractuale ale franchiserului.

§2. Drepturile și obligațiile contractuale ale franchiseeului.

§3. Răspunderea părților în baza contractului de franchising.

Introducere

,,Dacă vedeți că cineva pune pe picioare o afacere , acumulează experiență, se dezvoltă și are succes, s-ar putea să doriți și dvs. Să desfășurați afacerea respectivă. Ca să aveți același succes ar fi nevoie însă de toate cunoștințele pe care le-a acumulat acel cineva, asta ca să nu trebuiască să vă loviți la rîndul dvs. de greutățile specifice începutului.

Modalitatea în care puteți obține rapid aceste cunoștințe este încheierea unui contract cu întreprinzătorul care a dezvoltat afacerea; contractul, numit contract de franchising, va menționa toate condițiile în care veți putea beneficia de experiența partenerului dvs. Aceasta, în calitate de vînzător al afacerii, va fi franchiser, iar dvs., în calitate de cumpărător al afacerii, veți fi franchisor”.

Trecerea Republicii Moldova de la o economie decentralizată la relațiile economiei de piață a servit drept catalizator pentru apariția noilor relații sociale în sectorul economic. Astfel, au apărut noi forme contractuale ce nu erau cunoscute de legislația și doctrina Republicii Moldova, însă care sunt practicate pe parcurs de secole de persoanele juridice și fizice din statele cu o economie de piață dezvoltată.

Respectiv, una dintre aceste noi forme contractuale este și contractul de franchising, care a fost preconceput ca instrument juridic, apt să servească producătorilor și, eventual, unor agenți economici neproductivi, la rezolvarea eficientă a dificultăților pe care le comportă desfacerea sau comercializarea mărfurilor și serviciilor.

Actualitatea temei. Oportunitatea tematicii propusă pentru cercetare constituie o importanță deosebită pentru doctrina națională și practica judiciară întrucît pînă în prezent nu există suficiente studii asupra contractului de franchising. Acest gol doctrinal și legal cauzează deseori la practică unele dificultăți la realizarea raporturilor juridice ce derivă din contractul de franchising. Prin prezenta teză tind să scoat în relief principalele contraverse legale existente în legislația națională, și aspecte doctrinale de armonizare a cadrului legal la standardele și normele internaționale. Trebuie să constatăm totuși că la etapa actuală printre modalitățile de efectuarea a acestor acțiuni, contractul de franchising constituie instrumentul cel mai important de dezvoltare a unor activități naționale și de promovare a raporturilor comerciale cu străinătatea.

În literatura juridică națională s-a scris foarte puțin încă despre acest contract economic, cauzat nu atît de lipsa de interes din partea specialiștilor români față de franciză, ci de faptul că franciza este o realitate recentă pentru circuitul economic românesc.

Pînă de curînd cele mai multe referiri asupra acestui tip de contract se regăseau în lucrările de economie și în special, în cele care tratau problema contractelor de comerț exterior. Analizele, deși realizate cu un grad înalt de profesionalism de către specialiști în comerțul exterior, sunt totuși tributare perspectivei economice căreia îi scapă aspectele legate de conținutul juridic, obligațional, al contractului de franciză.

Astăzi, cînd pentru piața din Republica Moldova franciza nu mai este doar o problemă teoretică, devenind o realitate palpabilă prin prezența mai multor importante rețele de franciză ce operează pe un larg orizont de activități comerciale, studierea contractului franciză capătă o importanță deosebită.

Lucrarea de față își propune o abordare sistematică a contractului de franciză, fără pretenția exhaustivității. În principal, lucrarea se adresează celor care activează în domeniul francizelor, precum și specialiștilor din domeniul juridic confruntați cu rezolvarea problemelor legate de contractele de franciză. Ea poate constitui, totodată, un instrument util de informare pentru orice persoană interesată de franciză.

Franciză este încă o realitate în mișcare despre care se va mai scrie mult, fiind departe momentul în care să-și găsească o fundamentare teoretică în stare să ofere soluții pentru toate aspectele și instrumentele economice pe care le presupune ca fenomen comercial.

În zonele de pe glob unde franciza are deja o istorie (Europa de Vest, SUA), un rol important în conturarea noii figuri juridice l-a jucat jurisprudența. Analizele teoretice desprinse din soluțiile de speță date de instanțele judecătorești au impus franciza ca pe un contract distinct și se atrăgea totodată atenția teoreticienilor și autorităților statale asupra noii prezențe din sfera contractelor comerciale.

Scopul și sarcinile lucrării. Scopul lucrării a constat în studierea complexă a concepțiilor doctrinare, analizei legislației și reevaluarea contribuțiilor practice pentru a elabora și a propune o lucrare științifică, ce ar conține rezultate noi, aplicarea cărora ar constitui determinarea locului și rolului instituției respective, de o importanță deosebită pentru știința juridică.

Atingerea acestui scop a condiționat trasarea și rezolvarea următoarelor sarcini.

Efectuarea unui studiu comparat a noțiunilor în baza legislațiilor.

Dezvăluirea noțiunii și a caracterelor juridice ale contractului de franchising.

A arăta evoluția acestei instituții prin prisma unor exemple.

Aprecierea franchisingului ca instituție juridică cu trăsături specifice nereductibile la cele ale altor contracte reglementate deja de doctrina comercială.

Conturarea condițiilor de valabilitate a contractului de franchising.

Determinarea originalității structurii raporturilor juridice contractuale exprimate prin trilaterala participanților, precum și conexiunea interferentă a drepturilor și obligațiilor.

Analiza și generalizarea practicii judiciare privind examinarea cazurilor litigioase ce izvorăsc din raporturile juridice a contractului de franchising în caz de neexecutare a obligației.

Elaborarea propunerilor pentru perfecționarea legislației în vigoare, în vederea înlăturării impedimentelor și disensiunilor existente.

Aprecierea necesității și perspectivei acestei instituții în asigurarea extinderii fluxului investițional.

Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care conține introducerea, patru capitole, încheierea, bibliografia și anexe.

Suportul metodologic și teoretico-științific. Lucrarea se întemeiază pe cele trei izvoare ale informării juridice: legislație (comparația între legislațiile și legislația Republica Moldova), reglementările internaționale, doctrină și jurisprudență.

La baza cercetărilor efectuate au fost aplicate atît metode științifice generale (inclusiv analiza structural-sistematică; generalizarea și clasificarea; metoda comparativ istorică ș.a.) cît și metode caracteristice în domeniul cercetat (colectarea și controlul materialului faptic, metode de examinare și studiere a materialului, cercetările de logică, metoda matematică și statistică).

Astfel obținînd unele rezultate științifice a căror esență nu epuizează problema dată, dar prin care se tinde crearea unor viziuni noi asupra principiilor ce guvernează contractul de franchising.

În acest context, lucrarea de față — prin demersurile sale — își propune mai puțin să fie o soluție definitivă asupra acestui subiect, ci se dorește mai degrabă o provocare pentru cei care vor dori sau vor fi nevoiți să se exprime pe această temă.

Capitolul I. Noțiuni generale privind raporturile de franchising.

§1. Noțiunea, însemnătatea și trasăturile caracteristice ale raporturilor de franchising.

Din punct de vedere etimologic, termenul ,,franchising” își are obîrșia engleză, ce ar însemna – drept, privilegiu și reprezintă permisiunea de a folosi drepturi comerciale care aparțin altuia, iar termenul ,,franchise” vine din franceză și înseamnă la origine privilegiu, scutire de taxe vamale și de impozite.

Franchisingul (al cărui concept istoric datează încă din Evul Mediu, o dată cu instituționalizarea colectării impozitelor) este una dintre cele mai moderne metode contemporane de a face afaceri, pe baza colaborării permanente și de lungă durată dintre posesorul de drepturi exclusive asupra unor obiecte ale proprietății intelectuale sau industriale (franchiser), care posedă o afacere bine dezvoltată într-un domeniu, și beneficiarul acestor drepturi (franchisee), care își asumă obligații legate de realizarea acestor drepturi conform unor condiții stricte în cadrul unui anumit teritoriu. În urma încheierii unui asemenea contract, franchisee, primind ,,pachetul” de drepturi exclusive, se angajează în producerea, ofertarea, vînzarea sau distribuirea unor bunuri sau servicii conform unui anumit plan generat de marketing elaborat de către franchiser.

În Republica Moldova baza reglementării juridice a acestor raporturi este deja creată, sub forma Legii cu privire la franchising, nr.1335-XIII din 1 octombrie 1997, precum și a prevederilor noului Cod civil al Republicii Moldova, nr.1107-XV din 6 iunie 2002.

Codul Civil al Republicii Moldova pentru prima dată conține reglementări exprese asupra raporturilor de franchising. Astfel, potrivit art.1171 C.civ. RM, contractul de franchising este un contract cu executare succesivă în timp, în baza căruia o parte (franchiser) și cealaltă parte (franchisee), întreprinderi autonome, se obligă reciproc să promoveze comercializarea bunurilor și serviciilor prin efectuarea de către fiecare din ele a unor prestații specifice.

De aceea raporturile juridice ce se nasc din contractul de franchising pot fi caracterizate prin aceea că ele alcătuiesc cele trei premise pe care trebuie să le aibă un raport juridic și anume:

-Existența normei de drept (în cazul nostru pune guvernare atît legea cu privire la franchising, cît și Codul Civil);

-Existența unor participanți la aceste raporturi, respectiv a unor subiecte de drept;

-Existența unui fapt juridic, care declanșează nașterea, modifică ori desființează raportul de drept.

Astfel pentru a înțelege mai bine esența și trăsăturile raporturilor juridice ce se nasc dintr-un contract de franchising vom arăta care este diferența unei francize față de alte contracte, distingîng astfel importanța apariției unor astfel de raporturi.

La momentul conturării noii figuri juridice – franciza — operau pe piața produselor și serviciilor o serie de contracte menite să asigure o bună distribuție a produselor și oferirea unor servicii și produse finite de calitate.

Autorii francizei s-au servit de toate figurile juridice cunoscute până la apariția ei pentru a oferi un instrument juridic nou, capabil să combine toate beneficiile contractelor „tradiționale".

În acest fel, între părțile contractante se stabilesc raporturi obligaționale complexe care au în comun scopul urmărit de contractanți. Se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciză într-o serie de contracte distincte, unele numite, altele nenumite. Vânzarea-cumpărarea, închirierea, licențele de nume comercial, marcă, emblemă, design, brevete, know-how, asistența managerială, consulting-engenering, distribuția, exclusivitatea sunt „contracte” întâlnite curent în cuprinsul unei francize.

A. franciză— asocierile voluntare

Franciză se delimitează de asocierile voluntare formate de către comercianții detailiști în jurul unui angrosist. Această formă de distribuție apărută în SUA în anii '20 a cunoscut o evoluție până către anii '50 ai secolului trecut, însă din cauza neajunsurilor create de raporturile de dependență accentuată, a fost treptat abandonată, fapt ce a condus la dispariția aproape totală a acesteia în cursul anilor '70, fiind înlocuită de rețelele francizate sau de sistemul sucursalelor.

Spre deosebire de franciză, asocierea voluntară nu are ca element esențial existența unui know-how. Franciza a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evoluții dintre toate genurile de afaceri, profitînd atît de calitățile sale necontestate, dar și de contextul favorabil în care s-a dezvoltat.

Chiar dacă franciza și-a dezvoltat toate formele sale de utilizare — distribuție, servicii și producție — ea s-a armonizat perfect cu tendința economică generală de dezvoltare a sectorului serviciilor.

Evoluția ascendentă a volumului de afaceri în domeniul serviciilor a fost într-o continuă interdependență cu evoluția francizelor.

Încheierea unui contract de franciză este precedată de o perioadă precontractuală în care părțile se cunosc reciproc și caută să stabilească cât mai exact care va fi cadrul de desfășurare a raporturilor lor viitoare.

Aceasta este perioada în care francizorul selecționează beneficiarul, iar acesta din urmă ia cunoștință de conținutul francizei și de condițiile receptării acesteia.

Perioada precontractuală se caracterizează printr-un schimb permanent de informații între părți, fără încheierea unor angajamente juridice ferme. Cu toate acestea, în această perioadă între părți se nasc o serie de obligații reciproce. Izvorul acestor obligații din perioada precontractulă se regăsește în lege, în convenția părților sau în răspunderea delictuală.

Raporturile precontractuale au niște trasături specifice și anume prin aceea că părțile pot oricînd să refuze de la încheierea unui contract, ceea ce e mai dificil în cadrul cînd contractul deja a fost încheiat.

Beneficiarul va trebui să dea dovadă de multă responsabilitate în alegerea rețelei de franciză potrivită pentru ca, ulterior, să corespundă exigențelor specifice acesteia. El trebuie, de asemenea, să facă alegerea în deplină cunoștință de cauză astfel încît să cunoască de la început toate aspectele legate de francizor și rețeaua de franciză. Pentru a veni în ajutorul beneficiarului și a-l feri de eventualele consecințe grave cauzate de lipsa de informare și experiență, de la momentul semnării contractului de franciză, legiuitorul a intervenit în raporturile precontractuale dintre francizor și beneficiar, obligându-l pe francizor să ofere beneficiarului o serie de informații considerate esențiale despre franciză și francizor.

Francizorul se obligă să furnizeze beneficiarului informații despre:

— experiența dobîndită și transferabilă;

— condițiile financiare ale contractului, respectiv redevența inițială sau taxa de intrare în rețea, redevențele periodice, redevențele de publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii șl tarifele privind produsele, serviciile și tehnologiile, în cazul clauzei obligației contractuale de cumpărare;

— elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzional și să-și întocmească planul financiar;

— obiectivele și aria exclusivității acordate;

— durata contractului, condițiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii”. Textul se referea la o serie foarte largă de elemente ale contractului de franciză care fac obiectul obligațiilor legale precontractuale de informare a beneficiarului de către francizor.

Originea reglementării legale care impune francizorului o divulgare completă către beneficiar a tuturor aspectelor relevante ce țin de obiectul și condițiile francizei, se regăsește în SUA, care printr-o lege federală din 21 octombrie 1979 (Full Disclosure Act) oferea prin acest act o protecție reală a beneficiarilor contra eventualelor abuzuri din partea francizorilor.

Pentru ca o reglementare similară să pătrundă în spațiul Europei continentale a trebuit să se treacă peste concepțiile tradiționale relative la delimitarea netă dintre consumatori și „profesioniști”.

Urmând concepția tradițională, beneficiarii erau considerați niște profesioniști care au obligația de a se informa complet și corect asupra situației și evoluției conjuncturale astfel încât să nu se expună riscurilor și să-și formeze o opinie fundamentată.

§2. Istoricul apariției și dezvoltării raporturilor de franchising. Formele raportului de franchising.

Data și locul nașterii francizei rămîn în continuare două elemente disputate. Autorii sunt departe de a avea o opțiune comună, însă elementul comun care se desprinde este că, în mod cert, franciza și-a cunoscut dezvoltarea și diversificarea în Statele Unite. Americanii sunt cei care au denumit „franchising” noua formă de distribuție descoperită, plecând de la cuvântul „franc”, de origine franceză care însemnă autorizație, licență.

Există chiar autori francezi care au considerat că locul de naștere al francizei este pe tărîm american și că francezii sunt cei care au receptat aceasta instituție ulterior, în mod progresiv.

Totuși, unii autori consideră apariția francizei pe teritoriu Franței, în Evul Mediu, cînd seniorii acordau scrisori de franciză orașelor medievale în schimbul unei plăți; ulterior, în anul 1929 fabricantul Pingouin și-a creat o Rețea de distribuție a produselor din lînă, fiind cel mai vechi francizor.

Apariția francizei a fost determinată de necesitățile de distribuție a superproducției apărută după anii 50' ai secolului XX, prin acoperirea unei cît mai largi piețe fără a prejudicia asupra calității ofertei comerciale.

Soluțiile s-au dezvoltat pe tărîmul economic al managementului distribuției.

Legislația americană anti-trust de la începutul secolului XX interzicea vînzarea directă a automobilelor de la constructori către utilizatori, fapt care a generat formarea contractelor de concesiune din care apoi a apărut un contract similar celui de franciza.

Începînd cu anii 50' ai secolului trecut, noul mijloc de distribuție a pătruns mai ales pe piața americană a restaurantelor, a închirierilor de automobile, a hotelurilor, a intermedierilor imobiliare, confecțiilor, etc.

Pe de altă parte, dezvoltarea necontrolată a acestui sistem a dat naștere și ia abuzuri, astfel încît, la 21.10.1979, prin legea federală „Full Disclosure Act" se aduceau numeroase restrîngeri libertății francizorului de a crea și impune beneficiarilor contractele dorite. Acest act normativ impunea francizorului să furnizeze anumite informații precontractuale beneficiarului despre metodele, know-how-ul și experiența sa, precum și despre trecutul sau juridic.

În anii '80 franciza și-a continuat drumul spectaculos pe tărîmul american. Din anii 1989-1990 creșterea vînzărilor prin franciza afacerii (Business Format Franchising) a atins 10,8%, ceea ce reprezintă de 5 ori mai mult decît cele 2 procente de creștere a produsului național american.

De aceea se afirmă, pe drept cuvînt, că dacă vînzările prin franciză ar putea fi comparate cu produsul național brut, numai sistemul american de franciză ar echivala cu a șaptea mare putere economică din lume, în Franța, chiar dacă se fac cunoscute unele semne prin anii '30 ai secolului XX, franciza începe să se dezvolte după cel de-al doilea război mondial. După 1950 au apărut rețelele Prenatal, Phildar, Natalys, apoi după 1960 rețelele Roche-Bobois, Pronuptia, Andre, Simone Mahler și în special, după 1970, anul de naștere al unor rețele ca Eram, Courreges, Novotel, Yves Rocher, Mercure și de creare a asociației „Federation Francaise du Franchisage”.

Astfel în literatura de specialitate acest fenomen este descris pe scurt istoric de către autorul Veaceslav Crecetov specialist la AGEPI, care ne spune că încă din 1860, firma americană de mașini de cusut ,,Singer Machine Company” a acordat distribuitorilor dreptul de a vinde mașinile sale. Firma le furniza mașinile de cusut, iar distribuitorii se ocupau de restul afaceri. Această formă de franchising a început s-o practice și producătorul de băuturi răcoritoare ,,Coca –Cola”. Franchisorii primesc dreptul de a o îmbutelia și comercializa sub numele de ,,Coca-Cola”.

Modernul Business Format Franchising este mult mai complex. Franchiserul oferă un pachet complet al afacerii, probat cu efecte pozitive pe piață.

Înventatorul acestei forme de franchising a fost americanul Ray Croc: începînd cu 1955, el oferea, pe lîngă o idee de produs – o chiftea prăjită între două jumătăți de chiflă, un design de restaurant, reclamă profesionistă și o instruire corespunzătoarea personalului. Astfel a luat ființă firma McDnalds, astăzi are peste 11000 unități în toate țările lumii.

Vînzarea hamburgerilor este preluată de franchisor în numele și pe contul lui, pe cînd franchiserul oferă know-how-ul necesar și standartele de calitate. Prin aceasta se și explică faptul că fiecare restaurant McDnalds, indiferent dacă se află la Moscova, Chicago, este la fel amenajat, iar hamburgerii au același gust.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CJCE), plecînd de la admisibilitatea unor anumite acorduri de franciza în raport cu tratatele comunitare, a contribuit decisiv la conturarea francizei ca figură juridică distinctă, enunțînd principii care trebuie să guverneze contractele de franciză în toate țările membre.

Astăzi, pentru piețele în expansiune — emerging market — franciza este cel mai adaptat mijloc de investire, având capacitatea de a introduce tehnici, servicii și produse noi și de a mobiliza în același timp capitalurile locale.

Franciza răspunde cel mai bine tendinței de globalizare și concentrare a economiei mondiale, având în același timp avantajul distribuirii riscului, fapt care duce la înlăturarea pericolului unor crize economice generale, cu efecte devastatoare.

Conform Legii cu privire la Franchising raporturile juridice de franchising pot atinge următoarele forme:

Franchisingul poate fi corporativ sau comercial. Franchisingul corporativ prevede participarea părții denumite franchisee la întregul ciclu de producție franchiserului și se caracterizează prin:

contacte permanente între franchiser și franchisee;

schimb permanent de informații;

reglementare detaliată a activității și grad înalt de responsabilitate a părții denumite franchisee.

Franchisingul comercial prevede comercilizarea de producție finită sau prestare servicii de către franchisee și se caracterizează prin:

specializarea îngustă a părții denumite franchisee în comercializarea unui anumit tip de produse (mărfuri) sau prestare a unui anumit de servicii;

plata redevenței către franchiser din volumul total de vînzări;

riscul părții denumite franchisee legat de comercializarea de produse sau de prestare de servicii;

gradul scăzut de reglementare a obligațiilor părții denumite franchisee.

În practică s-au conturat mai multe tipuri de franciză (raporturi) ce pot fi clasificate după mai multe criterii.

I. Criteriul principal de clasificare a francizelor îl constituie domeniul de activitate în care operează. Se disting astfel trei mari categorii de francize:

— franciză de distribuție;

— franciza de servicii;

— franciza de producție sau industrială.

Această clasificare a fost consacrată și prin Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie 1988.

A. Franciza de distribuție

Curtea de Justiție Europeană, anticipând Regulamentul, consideră că franciza de distribuție este aceea în care beneficiarul se limitează la a vinde anumite produse într-un magazin care poartă denumirea — firma — francizorului.

Regulamentul consacră la pct. 4 din Preambul, franciza de distribuție, precum și pe cea de servicii.

Definiția Curții nu surprinde toate ipotezele de derulare a raporturilor de distribuție care se crează între francizor și beneficiar. De asemenea, nu reliefează diferitele calități pe care le poate avea francizorul, în funcție de care distingem între:

— franciza de distribuție a produselor realizate de însuși francizorul (a);

— franciza de distribuție în care francizorul nu este decât un simplu distribuitor al produselor altora (b).

Asupra celor două forme de franciză arătăm următoarele:

Pentru franciza prevăzută la Ut a) producătorul își organizează o rețea proprie pentru a-și distribui propriile produse, utilizând distribuitori independenți care se folosesc de reputația și de tehnicile comerciale ale producătorului. Menționăm, ca exemplu, rețelele Yves Rocher, Pingouin sau Phildar ori Pronuptia.

În cazul prevăzut la Ut. b), francizorul nu mai este producător. El joacă rolul unui angrosist care asigură aprovizionarea beneficiarilor cu produse selecționate. Esențială este asigurarea unor tehnici de vînzare proprii, bazate pe un know-how deținut de francizor care, însoțit de renumele transmis prin intermediul semnelor distinctive, asigură beneficiarilor succesul comerțului lor.

Beneficiarul ar putea avea și alți furnizori cu care să trateze direct aprovizionarea cu produse, dacă acești furnizori sunt cuprinși în lista furnizorilor agreați de francizor. Uneori aprovizionarea beneficiarului se face printr-un centru al francizorului cu care beneficiarul tratează direct.

Unele sisteme de franciză permit aprovizionarea liberă a beneficiarilor.

Această categorie de francize este cea mai răspîndită și acoperă cea mai diversă arie de produse.

Dintre cele mai mari rețele de acest tip menționăm; Prenatal, Computerland ș.a., în această categorie se includ și acordurile prin care francizorul primește mandat de la beneficiar să cumpere mărfurile necesare pentru a realiza comerțul său.

B. Franciză de servicii Această categorie de franciză cunoaște cea mai spectaculoasă dezvoltare avînd în vedere că activează în cel mai dinamic sector

economic — cel al serviciilor (terțiar).

Franciză de servicii este mijlocul prin care francizorul acoperă anumite piețe cu propriile servicii prin intermediul unor comercianți independenți care le oferă consumatorilor ca și cum ar fi oferite de francizorul însuși.

În aceeași hotărâre din 28.01.1986 a CJCE se arăta că în francizele de servicii „beneficiarul oferă un serviciu sub emblema, numele comercial și marca francizorului și se supune instrucțiunilor acestuia din urmă.”

Rolul cheie în această categorie de contracte revine know-how-ul însoțit de însemnele de atragere a clientelei.

Printre cele mai puternice rețele de acest tip menționăm:

– în domeniul hotelier: Inter-Continental, Novotel, Holiday Inn;

– în domeniul închirierilor de mașini: Europcar, Hertz, Via;

– în domeniul restaurantelor: McDonald's, Burger Chef, Pizza Hut, Dunkin'Donuts, Kentucky Fried Chicken.

C. Franciză de producție

Franciză de producție este mijlocul prin care francizatul poate produce și comercializa anumite produse, făcînd apel la tehnică și cunoștințele pe care i le furnizează francizorul. Este una din formele importante de transfer de tehnologie care implică un Know-how creat și testat de francizor, folosința unor invenții brevetate asupra cărora francizorul are dreptul de exploatare, precum și asistența tehnică de specialitate acordată beneficiarului înainte și în timpul producției.

În aceeași hotărâre a CJCE citată, franciză de producție este definită ca mijlocul „în virtutea căruia beneficiarul fabrica el însuși, după indicațiile francizorului, produse pe care le vinde sub marca acestuia.”

Franciză de producție nu are aceeași dezvoltare ca și celelalte tipuri de franciză și este considerată de Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie 1988 ca având o natură diferită de a celorlalte acorduri de franciză, ea făcând apel la regimul aplicabil licențelor de know-how și licențelor de brevet. Comisia Europeană o exclude din rândul acordurilor de franciză cărora li se aplică regimul de excepție instituit prin Regulament.

Între cele mai importante francize de producție, menționăm cea realizată de Coca-Cola.

Franciză de producție este deci o modalitate facilă pentru francizor de a investi pe noi piețe din .diferite arii geografice, folosindu-se de capitalul autohton; ea comportă pentru francizor anumite riscuri legate de protecția know-how-ului transferat și păstrarea standardelor de firma.

II. După modalitățile particulare de exploatare a francizei, aceasta se clasifică în mai multe categorii:

A. Franciză financiară

Este întâlnită în proiectele investiționale care necesită mobilizarea de mari capitaluri, precum cele din domeniul hotelier sau al restaurantelor. Acest sistem oferă posibilitatea investitorilor să angajeze propriile capitaluri în proiecte a căror gestiune este oferită către mandatari specializați care devin asociații afacerilor. Investitorul asociat al afacerii francizate poate fi proprietarul unui imobil cu care participă la investiție sau al unui întreg fond de comerț.

B. Franciză de stand

Se mai numește și franciză parțială sau franciză „de colț". Acest sistem permite amenajarea într-un spațiu comercial foarte vast, precum supermarket-urile în care se desfac, în egală măsură, produsele mai multor producători și distribuitori, a unui stand distinct, amenajat după concepția francizorului, spre a oferi clienților produsele și serviciile francizorului, urmând propriile tehnici comerciale.

Se permite astfel deschiderea unor mici centre care nu necesită un efort investițional mare din partea beneficiarului.

Beneficiarul nu are dreptul să folosească nici unui din drepturile izvorîte din contract în afara spațiului comercial. El păstrează, totuși, dreptul de exclusivitate în spațiul în care își exercită comerțul, drept pentru a cărui încălcare poate pretinde daune-interese.

III. După gradul de determinare a conceptului francizabil, vom putea distinge alte noi tipuri de raporturi de franciză:

A. Franciza afacerii-Business Format Franchising— este cea mai reprezentativă formă de franciza, înglobând toate elementele specifice acestui contract: transfer de know-how, folosirea însemnelor de atragere a clientelei și asistența tehnică sau financiară. Consumatorul nu poate sesiza diferențe între unitatea beneficiară și francizor.

B. Franciza afiliata — este cea creată între unitatea francizoare și un comerciant independent care activa deja pe piață și care își convertește activitatea, afiliidu-se la rețeaua de franciza.

C. Franciza multi-conceptuală — privește situațiile în care francizorii achiziționează sau dezvoltă noi concepte de franciză pe care le exploatează în rețea. La rîndul lor, și beneficiarii de franciză pot dezvolta sau achiziționa concepte francizabile, devenind în același timp francizori.

D. Acordul reciproc de franciză — se realizează între doi comercianți care oferă produse sau servicii identice sau considerate astfel după proprietățile lor, prețul sau folosința lor. Această categorie de acord de franciză este, în general, prohibită de legislația antimonopol.

Un comerciant care exploata în spațiul Palatului Congresului o franciza de stand vânzând în exclusivitate haine (preț a porter) de lux, a cerut de la producător daune reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat prin deschiderea de către producător a doua noi standuri în același spațiu, vânzând aceleași produse.

E. Franciza Nisa — este un concept de franciză dezvoltat, în special în ultimii ani, mai ales în franciza lanțurilor hoteliere și de restaurante. Acest concept de franciza urmărește punerea în valoare și exploatarea unor anumite însemne comerciale care au un renume neștirbit pe un anumit segment de piața bine determinat. Scopul acestui sistem este de a satisface, în mod exclusiv, nevoile segmentului de piață vizat.

F. Subfranciza-franciza principală — este contractul care se încheie între beneficiari și un interpus al francizorului care se numește „muster franchiser" și care la rândul sau este față de francizor un beneficiar, numit beneficiarul principal. Acest sisteme de subfrancizare are avantajul unei rapide dezvoltări a rețelei de franciza.

G. Contractul de zonă — diferă de franciza principală prin aceea că beneficiarul trebuie să exploateze el însuși, direct, prin noi puncte deschise, zona de exclusivitate oferită, nu prin „sub-beneficiari”.

Astfel varietate de raporturi incluse într-un contract de franchising este foarte largă.

§3. Reglementarea juridică a raporturilor de franchising.

La 1 octombrie 1997 Prlamentul Republici Moldova a adoptat Legea cu privire la franchising nr.1335, care a intrat în vigoare la 11 decembrie 1997 (Monitorul Oficial nr.82-83, art.669).

Aici e locul să menționăm că legea a fost adoptată în pofida opiniilor exprimate de unii specialiști de ramură, cît și de o parte din parlamentari, întrucît în ediția OMPI nr.480 din 1995 ,,Ghidul de franchising” se afirmă că relațiile de franchising constituie relații contractuale, deci ele nu necesită o legea aparte. Totuși, proiectul a fost examinat și acceptat, legea avînd menirea de a reglementa apariția și desfășurarea unor relații contractuale. Acest fapt este menționat chiar în dispoziția articolului 1 al legii care stabilește că franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între agenții economiei. Din acest punct de vedere consider că nici cea mai perfectă lege nu e în stare să prevadă toată diversitatea formelor pe care le poate căpăta contractul de franchising. Nu din întîmplare majoritatea țărilor nu reglementează acest domeniu prin adoptarea de legi speciale, formînd doar de fapt unele norme în baza Codului civil și lăsînd părțile contractante să convină de sine stătător la stabilirea domeniului, obiectelor, precum și a tuturor drepturilor și obligațiunilor pe care și le impun reciproc.

Însă oricare ar fi baza legală de reglementare a relațiilor de franchising, actualitatea acestora în prezentele condiții de piață din Republica Moldova este evidentă.

Și anume sunt foarte multe cazuri cînd încă din prima etapă de activitate agentul economic are de rezolvat probleme legate de produs, ambalaj, piață de desfacere etc. Mai mult ca atît, el e obligat să precalculeze care va fi succesul economic în circumstanțele în care încă nu și-a cîștigat prestigiu în rîndul consumatorilor, iar piața este invadată de produse similare ale altor producători.

Există o cale anevoioasă pentru cei care doresc să se afirme pe piață luptînd cu concurenții, îndeosebi cu cei neloiali, asigurîndu-și produsul prin protejarea obiectelor de proprietate intelectuală (mărci, modele sau desene industriale, invenții etc.), alocînd mari resurse financiare pentru reclamă și pentru menținerea la nivelul cerințelor mondiale a calității produselor, factori care contribuie la cîștigarea prestigiului și care vor determina mai tîrziu succesul economic atît în interiorul statului cît și în străinătate.

Astfel este de menționat că la încheierea contractului de franchising (imediat se nasc niște raporturi juridice foarte serioase ) și mai ales că calitatea de parte la acest contract o are o persoană străină se aplică legislația Republicii Moldova și statul al cărui rezident este parte contractantă nu este încheiat un acord care prevede altceva.

De asemenea raporturile juridice de franchising sunt reglementate și de o serie de acte normative cum ar fi: Codul Civil al Republicii Moldova unde este descris acest contract, care sunt drepturile și obligațiile părților contractante, de Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi etc, cît și unele din actele normative care au tangență –aleatorie (se răasfrîng) asupra raporturilor de franchising: legea cu privire la proprietate, legea cu privire la comerțul interior, legea cu privire la protecția consumatorilor etc.

Astfel conform art.4 din Legea cu privire la franchising unde este prevăzută reglementarea juridică a raporturilor de franchising se spune că:

Franchisingul, reprezintă o totalitate de raporturi de arendă, leasing, vînzare-cumpărare, antrepruză, o reprezentanță, o întreprindere mixtă, o întreprindere cu investiții străine.

Franchisingul și raporturile juridice aferente lui se reglementează prin Codul Civil, prin prezenta lege și prin alte acte normative.

Raporturile dintre franchiser și franchiseee nereglementate prin actele menționate la alin.(2) se reglementează prin contractul de franchising.

Dacă acordul internațional la care Republica Moldova este parte stabilește în domeniul franchisigului alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, întreprinderile autohtone care au încheiat contracte de franchising cu întreprinderi străine cad sub incidența normelor acordului internațional.

Deasemenea după cum am meționat și mai sus, raporturile juridice de franciză sunt reglementate de anumite norme juridice (legi, coduri, hotărîri ale instanțelor de judecată etc), însă să nu uităm că anume acest termen își are proveniența din alte state, mai bine zis ar fi cazul sa indicăm cum sunt reglementate raporturile juridice în alte state, cum ar fi spre exemplu:

În Statele Unite există atît legi federale cît și legi statale care tratează în mod direct franciza.

La nivel federal, Comisia Federală a Comerțului (FTC) a stabilit obligația informării precontractuale. Regula se aplică pe teritoriul tuturor statelor, exceptând cazul în care legile statale sunt mai restrictive.

Diferitele legi statale prevăd o varietate de cerințe, cele mai severe fiind cele care pretind înregistrarea ofertei de franciză, precum și a livrării documentului cu informații precontractuale; altele impun obligația informării precontractuale, dar nu și înregistrarea, în scopul asigurării uniformității, a fost creat un model de ofertă de franciză uniformă (UFOC) care respectă atât legile federale, cît și cele statale. Arătăm pe scurt informațiile care trebuie incluse în UFOC:

— descrierea francizorului, a numelui comercial și a mărcilor sale;

— experiența de afaceri a directorilor și funcționarilor francizorului;

— experiența francizorului;

— litigiile în care au fost implicați francizorul, conducerea sau administratorii săi;

— date despre falimentul directorilor sau administratorilor;

— o descriere a francizei;

— plățile inițiale ce trebuie făcute de beneficiar;

— date despre persoanele asociate cu francizorul cu care beneficiarul va trebui ori îi este recomandat să aibă legături de afaceri;

— obligații privind aprovizionarea;

— restricții impuse francizorului cu privire la vînzări;

— participarea personală a beneficiarului la operarea francizei;

— rezilierea, anularea sau reînnoirea contractului de franciză;

— statistici privind numărul de beneficiari și a piețelor de desfacere;

— selectarea locurilor;

— programul de instruire;

— informații financiare cu privire la francizor.

Comisia Federală a Comerțului este organismul care supraveghează respectarea acestor obligații. Legile statale stabilesc dreptul beneficiarului de a rezilia contractul și de a pretinde despăgubiri.

Canada

Prima lege asupra francizei a apărut pe la începutul anilor '80, cînd a fost introdus sistemul informării precontractuale și al înregistrării. Pentru ca un francizor să poată oferi spre vînzare franciza sa, era necesar ca documentul conținînd informații asupra francizei să fie supus spre aprobare Comisiei de Valori Mobiliare și franciză să fie înregistrată.

Această lege a fost modificată în 1995, în sensul că nu s-a mai cerut înregistrarea cu verificarea de către Comisia de Valori Mobiliare. Documentul informativ trebuie prezentat potențialului beneficiar cu cel puțin 14 zile înainte de semnarea contractului sau de efectuarea oricărei plăți. Acest document trebuie:

— să corespundă cerințelor legale care au intrat în vigoare la 01.11.1995, în afară de cazurile exceptate;

— să conțină copii ale tuturor contractelor de franciză propuse;

— să conțină situații financiare, rapoarte și alte documente în conformitate cu dispozițiile legale.

Legea conține dispoziții privind:

— obligația ambelor părți de a avea o conduită corectă în executarea și aplicarea contractului;

dreptul beneficiarilor de a se asocia unii cu alții;

dreptul beneficiarului de a pretinde despăgubiri în cazul în care este indus în eroare prin documentul informativ.

Rusia

Rusia nu are o lege care să reglementeze divulgarea de informații despre franciză. Există o lege care prevede obligația înregistrării contractului de franciză, dar aceasta nu explică cum trebuie să se facă această înregistrare sau care sunt scopurile ei.

In Codul civil rus a fost introdus un capitol privind reglementarea raporturilor de franciză, adoptat la 22.12.1995 și aprobat la 22.01.1996. Faptul că în Rusia este reglementată franciza constituie un lucru ciudat, avînd în vedere numărul foarte mic de operații de franciză ce se desfășoară pe teritoriul ei. Dispozițiile legale par descurajante multor francizori și aceasta este urmarea faptului că legea a fost adoptată înainte de a exista o experiență comercială adecvată.

Reglementarea e înțesată de idei și noțiuni care demonstrează faptul că legiuitorii au întîmpinat mari dificultăți pentru a înțelege franciza și franciza principală.

Exemplificăm câteva dispoziții legale:

— beneficiarul are dreptul să reînnoiască contractul la data expirării acestuia în aceleași condiții prevăzute în contractul inițial – dacă francizorul refuză să-1 reînnoiască, beneficiarul nu poate încheia un contract similar acoperind același teritoriu pentru o perioadă de 3 ani, exceptînd cazul în care el plătește francizorului o despăgubire;

— beneficiarul (și francizorul cu privire la aceeași chestiune) are dreptul să rezilieze oricînd contractul, cu un preaviz de 6 luni, dacă contractul e pe termen nelimitat;

— în cazul morții francizorului (când e vorba de o persoană fizică, desigur) moștenitorul său îi succede în mod automat, cu condiția ca în termen de 6 luni să se înregistreze ca întreprinzător. Dacă nu preia acest rol în termen de 6 luni, se numește de către un notar public un administrator pe această perioadă. Dacă moștenitorul nu se înregistrează ca întreprinzător, contractul încetează.

— alte dispoziții privind răspunderea francizorului pentru faptele sau greșelile sub-francizorului sau sub-beneficiarului.

Italia

Nu există nici o lege care să reglementeze în mod direct contractul de franciză. Mai multe proiecte de legi au fost propuse Parlamentului, dar nu se știe încă dacă vor fi promulgate în aceeași formă sau dacă vor fi modificate.

Vom comenta în continuare primul proiect de lege care a fost introdus la 02.03.1997.

Proiectul are două părți – prima parte constă în argumentare proiectului, iar partea a doua conține dispoziții materiale.

Partea întîi încearcă să explice conceptul de franciză fără prea mare succes, ceea ce este cu atît mai îngrijorător cu cît partea a doua nu oferă nici o definiție, ca fundament pentru reglementare.

Exemplificăm cîteva dintre propunerile făcute în acest proiect, fără a le comenta:

— francizorul trebuie să fi realizat experimente pe piață pe o perioadă de minim un an, folosind o formulă potrivită în cel puțin o unitate pilot;

— francizorul trebuie să dețină drepturi valabile și necontestate asupra folosinței exclusive a unor mărci;

— Codul deontologic european trebuie inclus în contract -manualul de operare este o parte integrantă a contractului;

— contractul trebuie încheiat pe o perioadă (nu mai mică de 3 ani) care să permită amortizarea investiției;

— premisa exclusivității teritoriale este esențială;

— contractul trebuie să prevadă o obligație postcontractuală de a nu concura cu francizorul pentru o perioadă de cel puțin 3 ani după rezilierea contractului;

— know-how-ul și informațiile confidențiale fac obiectul protecției, aparent nelimitate în timp, iar beneficiarul este obligat să garanteze că această protecție se realizează și după rezilierea contractului;

— nici una din părți nu poate ceda contractul fără acordul celeilalte părți.

În cazul legilor adoptate mai recent, cum sunt cele din Indonesia, Coreea și Rusia, se observă că noțiunea de franciză nu este înțeleasă suficient de bine. De asemenea, proiectele de legi din Italia, în care există un număr suficient de mare de francizori și beneficiari, pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea francizei în această țară.

Studiul publicat de UNIDROIT asupra francizei, a celei internaționale în special, poate asigura o percepere mai corectă a noțiunii și a reglementării raporturilor juridice de franchising și totodată pentru a le percepe mai bine.

Însă din nou revenind la situația actuală de la noi din Republica Moldova, putem spune cu certitudine că raporturile juridice ce se nasc dintr-un contract de franchising sunt reglementate prin prisma a mai multor acte normative, chiar și de legea enunțată mai sus – Legea cu privire la franchising. Deasemenea putem observa doar că careva impedimente pot fi întîlnite numai la respectarea acestor legi, ceea ce nu se poate pune la îndoială și faptul lipsei unor asemenea suporturi juridice.

Capitolul II. Conceptul și elementele contractului de franchising.

§1. Noțiunea contractului de franchising și caracteristica lui juridică.

Franciza, în primul rînd trebuie definită și înțeleasă din perspectiva sa economică, pentru crearea unei imagini corecte în ansamblul de operațiuni comerciale menite să dezvolte o activitate economică francizată.

Funcția definitorie a francizei constă în aptitudinea acesteia de a transpune pe o piață, în aceleași condiții și parametri, o afacere care și-a dovedit deja succesul pe o altă piață.

Astfel, ansamblul de tehnici și operațiuni comerciale prin care deținătorul afacerii de succes autorizează un alt comerciant să înceapă o afacere, identică cu a sa, prin folosirea însemnelor comerciale și a experienței sale, constituie esența economică a operațiunii de francizare.

Poate cea mai sugestivă comparație pe care o putem face pentru a înțelege cel mai bine operațiunea de ,,francizare” este comparația cu procedeul donării din genetică. Prin francizare se realizează un transfer de cunoștințe comerciale (know-how) și semne distinctive de la un comerciant către un altul, astfel încât cel de-al doilea să creeze o afacere identică cu a primului.

Definită mai judiciar, franciza este o tehnică contractuală prin care revînzătorii, prestatorii de servicii sau fabricanții tratează cu proprietarii de semne distinctive (embleme, mărci), deținători de know-how tehnic și comercial, cu scopul de a obține de la ei comunicarea permanentă de know-how, asistență tehnică sau comercială și dreptul de a folosi semnele lor distinctive. Franciza a suferit un lung proces de conturare ca figură juridică și entitate distinctă de alte figuri juridice cunoscute în marketing-ul distribuției.

Primele încercări de definire a francizei în Europa au fost făcute în Franța unde printr-o hotărâre din 29.11.1973 a Curții de Apel Paris, se definea franciza ca fiind „un contract prin care o întreprindere concede către întreprinderi independente, în schimbul unei redevențe, dreptul de a se prezenta sub denumirea sa socială și sub emblemele sale pentru a vinde produse sau servicii. Acest contract se însoțește, în general, de o asistență tehnică”.

O asemenea definire nu ținea cont de toate elementele contractului de franciza și în special, de aspectele legate de transmiterea către beneficiar a unui know-how.

Elementele specifice francizei sunt surprinse mai bine în definiția dată de Asociația Franceză de Normalizare care consideră franciza „o metodă de colaborare între o întreprindere francizoare, de-o parte, și una sau mai multe întreprideri beneficiare, de cealaltă parte. Franciza implică în prealabil, pentru întreprinderea francizoare, deținerea în proprietate a unuia sau mai multor semne de atragere a clientelei (precum denumirea socială, numele comercial, embleme, mărci), precum și deținerea unui know-how transmisibil către întreprinderile beneficiare, caracterizându-se printr-o gamă de produse și servicii:

— prezentând un caracter original și specific;

— exploatat după tehnici în prealabil experimentate”

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în decizia din 28.01.1986, adoptă o definiție mai detaliată a francizei apreciind că este „o întreprindere care s-a instalat pe o piață ca distribuitor și care, deasemenea, a putut pune la punct un ansamblu de metode comerciale; ea acordă, în schimbul unei remunerații, către comercianți independenți, posibilitatea de a se stabili pe o altă piață, utilizând însemnele sale și metodele comerciale care i-au adus succes”.

Se precizează că dincolo de o metodă de distribuție, este vorba de o formă de exploatare financiară a unui ansamblu de cunoștințe, fără angajarea de capitaluri proprii. Acest sistem permite comercianților să folosească experiența și metodele celor care le-au dobândit după lungi eforturi și cercetări, în folosul reputației firmei.

Curtea, în aceeași decizie afirmă: „contractele de distribuție se diferențiază prin aceasta de contractele de cesiune de vânzare, sau de acelea care leagă revînzătorii selectați într-un sistem de distribuție selectiv care nu comportă nici utilizarea unui însemn," nici aplicarea unor metode comerciale uniforme, nici plata de redevențe în schimbul unor avantaje consimțite.”

Ulterior s-au încercat și alte definiții.

Astfel, în Codul deontologic al francizei din Franța (1987) s-a inserat următoarea definiție:

„Franciza se definește ca o metodă de colaborare între o întreprindere, francizorul, de-o parte și una sau mai multe întreprinderi beneficiare, de cealaltă parte. Ea implică pentru francizor:

— proprietatea sau dreptul de folosință asupra însemnelor de atragere a clientelei: mărci de fabrică, de comerț, de serviciu; embleme, denumirea socială, numele comercial, alte semne și simboluri, logos-uri;

— deținerea unei experiențe, a unui know-how;

— o gamă de produse și/sau servicii.

Reunirea acestor trei elemente într-o manieră originală formează conceptul de «francizabil».”

În teritoriul de origine, America, franciza a rămas și astăzi atașată, într-o mare măsură, la contractele de distribuție. Pentru legislația privind tratamentul proprietății intelectuale, relativ la regimul federal al taxelor, „franciza” include convenție care oferă unei părți dreptul de a distribui, a vinde, a furniza bunuri, servicii, sau facilități, într-o zonă determinată.

În sistemul de drept românesc, franciza a fost pentru prima data definită legal în art. l din O.G, 52/1997 privitoare la regimul juridic al francizei, publicată în M. Of. nr.224/30.08.1997, modificată și completată prin Legea nr.79/9.04.1998:

„Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor și tehnologiilor, bazat pe o colaborare strînsă și continuă între persoane fizice și juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acorda unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.”

Definiția cuprinde unele elemente specifice din definițiile anterioare, însă este deficitară sub mai multe aspecte.

Astfel, partenerii contractului de franciză au o independență din toate punctele de vedere, nu doar financiară; de asemenea, sunt lăsate în afara definiției elementele esențiale ale francizei: însemnele de atragere a clientelei, know-how-ul și asistența tehnică și comercială.

Pentru a suplini carențele arătate, legiuitorul — într-o tehnică legislativă alambicată — a introdus o parte dintre elementele definitorii ale francizei în definițiile date partenerilor contractuali — francizorul și beneficiarul — iar altele sunt prezentate o dată cu obligațiile părților.

„Franciza este un sistem de comercializare — bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice și juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu." Se constată că noua definiție nu înlătură carențele menționate, lăsînd ca temei legal pentru delimitarea contractelor de franciza o definiție sub acoperișul căreia își pot face loc o serie de alte contracte din gama contractelor de distribuție — și nu numai — care sunt departe de a se identifica cu franciza.

Au rămas în continuare în afara definiției elementele esențiale ale francizei: know-how-ul tehnic și/sau comercial, asistența tehnică și comercială, folosința de către beneficiar a însemnelor de atragere a clientelei francizorului.

Din definiție s-a scos enumerarea care determină obiectele posibile a fi comercializate prin intermediul francizei — „produse, servicii sau tehnologii” — ceea ce este o schimbare pozitivă pentru că pe de o parte, enumerarea este inutilă — nici un obiect de comercializare nu este de esența francizei, iar pe de altă parte, generează întrebări asupra naturii enumerării dacă este sau nu limitativă.

O definiție legală cuprinzătoare, în măsură să configureze contractul de franciză — față de alte contracte de distribuție, licențe sau cesiuni — își găsește utilitatea atunci când legea impune părților o anumită conduită — de exemplu, obligația anticontractuală de informare corectă a beneficiarului de către francizor — sau, raportîndu-ne la legislația concurențială, cînd prin calificarea unui contract putem intra sub incidența unei legi prohibitive sau excepționale.

Doctrina a definit în mod constant franciza reliefînd elementele specifice acesteia.

Intr-o definiție se arată că „acordurile de franciza constau, esențial, în licențierea drepturilor de proprietate industrială sau intelectuală relative la mărci, embleme sau know-how care pot fi combinate cu restricții asupra livrărilor sau cumpărărilor de produse.”

Într-o altă lucrare se conchide plastic: „a franciza înseamnă a permite altora să reușească cum noi am reușit, a reitera o reușită".

În Republica Moldova baza reglementării juridice a acestor raporturi este deja creată, sub forma Legii cu privire la franchising, nr.1335-XIII din 1 octombrie 1997, precum și a prevederilor noului Cod civil al Republicii Moldova, nr.1107-XV din 6 iunie 2002.

Codul Civil al Republicii Moldova pentru prima dată conține reglementări exprese asupra raporturilor de franchising. Astfel, potrivit art.1171 C.civ. RM, contractul de franchising este un contract cu executare succesivă în timp, în baza căruia o parte (franchiser) și cealaltă parte (franchisee), întreprinderi autonome, se obligă reciproc să promoveze comercializarea bunurilor și serviciilor prin efectuarea de către fiecare din ele a unor prestații specifice.

Articolul 1171 definește contractul de franchising prin relevarea unor anumite caracteristici, cum ar fi: este un contract de executare succesivă; calitatea de părți-franchiser și franchisee-la contractul de franchising o au doar întreprinderile; în baza contractului de franchising, părțile promovează comercializarea de bunuri și servicii; între părțile contractante, în vederea promovării comercializării de bunuri și servicii, se stabilește executarea unor prestații specifice.

Calitatea de părți la contractul de franchising o au franchiserul și franchisee. Franchiserul este partea care dispune de un nume și reputație în producerea anumitor bunuri sau prestarea anumitor servicii și care pune la dispoziția franchiseeului drepturi, materiale, instruire, precum și informații cu privire la producerea și desfacerea bunurilor sau serviciilor. Franchisee este partea care beneficiază de drepturile, materialele, instruirea etc. Transmise de către franchiser, asigură producerea și/sau comercializarea bunurilor sau serviciilor și achită franchiserului plata pentru acestea. Pentru calitatea de părți în contractul de franchising este necesar ca acestea să aibă statut de întreprindere și să fie autonome una față de cealaltă. Prin calitatea de întreprindere se are în vedere orice persoană juridică cu scop lucrativ, care realizează activitatea de antreprenoriat în condițiile stabilite de legislație, atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît și în afara teritoriului acesteia. Autonomia întreprinderilor presupune imposibilitatea în mod direct de a influența activitatea reciprocă, cum ar fi raportul de dependență (întrprinderea dependentă, întreprinderea afiliată, holdingul, uniunile de întreprinderi etc.), precum și faptul că una duin acestea nu figurează în calitatede fondator sau acționar al celeilalte.

Contractul de franchising reprezintă permisiunea de a folosi anumite drepturi comerciale care aparțin altcuiva. Prin urmare, e vorba de un contract conform căruia franchiserul permite franchisorului de a folosi contra cost un sistem de afaceri creat de franchiser. Relațiile acestea au caracter de lungă durată, contractul cuprinzînd toate condițiile în care veți putea beneficia de experiența partenerului dumneavoastră.

Deasemenea vom indica definiția oficială a franchisingului conform Uniunii Germane de Franchising, astfel că: ,, franchisingul este un sistem comercial organizat vertical-cooperativ între întreprinzători independenți din punct de vedere legal, pe baza unei legături de datorii pe termen lung, reglementată contractual.

Franchiserul oferă o franchisă. Aceasta conține un concept de organizare, dreptul de folosință și protecția drepturilor, obligația de instruire a franchisorului și obligația franchiseruluide a sprijini activ franchisorul pentru ca acesta să dezvolte susșinut acest concept. Franchisorul acționează în nume propriu, el are dreptul și datoria să folosească, contra unei remunerații, franchisa.

În așa mod, din aceste definiții rezultă că contractul examinatare următoarele caractere juridice: sinalgmatic, consensual, oneros, comutativ și cu executare succesivă în timp.

Unii autori atribuie contractului de franchising caracterul intuitu personae, din considerentul că franchiserul selecționează și-l acceptă pe franchisee, care, după cercetarea corespunzătoare, face dovadă competențelor sale, a calităților personale și a capacității financiare pentru exploatarea afacerii respective.

Este un contract comercial ce presupune că este folosit ,, exclusiv în cadrul activității de antreprenoriat și este încheiat între comercianți (antreprenori) – persoane fizice și/sau persoane juridice – independenți din punct de vedere juridic și financiar, contract în baza căruia se va desfășura o colaborare strînsă și de lungă durată. Caracterul comercial al contractului de franchising reiese chiar din definiția legală a acestuia prevăzută la art.1171 C.civ.RM în care legiuitorul, referindu-se la părțile contractante, utilizează sintagma ,, întreprinderi autonome”.

Este necesar de menționat că la încheierea contractului de franchising în care calitatea de parte la acest contract o are persoana străină se aplică legislația Republicii Moldova, dacă activitatea este desfășurată pe teritoriul Republicii Moldova și dacă între Republica Moldova și statul al cărui rezident este partea contractantă nu este încheiat un acord care prevede altceva.

Prin promovarea comercializării de bunuri, se are în vedere asigurarea unei politici unice în ceea ce privește calitatea bunurilor sau a serviciilor, modul lor de prestare, asigurarea rețelei de comercializare, asigurarea sistemului de publicitate, organizarea depistării cazurilor de contrafacere, falsificare, plagiere și a altor modalități de impact negativ asupra reputației producătorului bunurilor și serviciilor, precum și alte domenii de facilitare a activității comerciale.

Prin executarea unor prestații specifice, se are în vedere realizarea acelor activități care presupun asigurarea producerii bunurilor sub numele franchiserului sau asigurarea comercializării bunurilor sau serviciilor sub numele franchiserului, cu toate consecințele care pot surveni din aceasta. În categoria de prestări specifice pot fi incluse transmisiunea dreptului de a utiliza numele franchiserului, transmisiunea documentației tehnologice privind fabricarea bunului sau prestarea serviciului, instruirea personalului franchiseeului de către franchiser etc.

Este necesar de precizat că, în funcție de natura prestației pe care o determină părțile în contractul de franchising, putem deosebi franchisingul comercial și franchisingul corporativ (art.6 al Legii cu privire la franchising). Franchisingul comercial presupune participarea franchiseeului la întregul ciclu de producție și la comercializarea bunurilor sau serviciilor, pe cînd franchisingul corporativ presupune posibilitatea franchiseeului de a participa doar la comercializarea bunurilor fabricate de franchiser. În funcție de aceasta se stabilesc și clauzele contractuale între părțim, precum și efectele ce rezultă din acestea.

După forma cerută de legislație, contractul de franchising este un contract ce se încheie în formă scrisă și care este necesar a fi înregistrat la Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale. Înregistrarea este făcută pentru opozabilitate, iar prin urmare neînregistrarea acestuia nu afectează validitatea contractului.

Astfel, vom putea spune că: ,,prin contract de franchising, care este unul cu executare succesivă în timp, o parte (franchiser) și cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se obligă reciproc să promoveze comercializarea de bunuri și servicii prin efectuarea, de către fiecare din ele, a unor prestații specifice.

§2. Elementele și conținutul contractului de franchising.

Astfel vom încerca să caracterizăm un prim element al contractului de franchising și anume subiecții (părțile).

Părți ale contractului de franchising sunt franchiserul și franchiseeul. Astfel, conform art.2 al Legii cu privire la franchising, franchiser (mai este nunmit în legislația) altor state proprietarul francizei, deținătorul de drepturi, francizor) este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piață, care dispune de marcă proprie și care a încheiat contractul de franchising cu altă întreprindere.

Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică:

-din Republica Moldova, care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină;

-din altă țară, care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă.

Dreptul exclusiv asupra unei mărci de comerț, nume etc, apare la franchiser o dată cu înregistrarea lui ca antreprenor la Camera de Înregistrări de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaționale al Republicii Moldova. De aici rezultă că la momentul încheierii contractului franchiserul trebuie să fie înregistrat la organele respective ca antreprenor sub o anumită formă organizatorico-juridică prevăzută de legislația Republicii Moldova.

Potrivit prevederilor legii sus-menționate, franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în urma semnării unui astfel de contract. Franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică:

-din Republica Moldova, care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină;

-din altă țară, care a încheiat contractul de franchising cu o întreprindere autohtonă.

În schimbul termenului ,, franchisee” legislația de peste hotare folosește termeni alternativi, cum ar fi: beneficiar, licențiat, dealer, filial, operator, etc. Acești termeni nu sunt însă caracteristici franchisingului, fiindcă sunt utilizați nu numai în raporturile de franchising, ci și în alte forme contractuale.

Deci, franchiseeul este o persoană fizică sau juridică, comerciant independent din punct de vedere juridic și financiar, care primește posibilitatea de a utiliza drepturile exclusive ale franchiserului privind obiectele proprietății intelectuale.

Reieșind din caracterul comercial al contractului, care prevede că se încheie numai între antreprenorii înregistrați în modul respectiv, ce presupune că la momentul încheierii contractului atît franchiserul, cît și franchiseeul trebuie să fie înregistrațica antreprenori independenți din punct de vedere juridic, o dificultate prezintă înțelesul stipulației legale de la art.3 alin.(1) din lege care prevede că , franchisee este întreprinderea…care s-a creat în urma încheierii unui astfel de contract”. În genere, legislația în vigoare prevede numai un singur caz de creare a unui subiect nou al antreprenoriatului ca urmare a semnării unui contract.

Obiectul contractul de franchising sau, mai bine zis, obiectul obligației ce rezultă din contract reprezintă prin sine acțiunile (sau inacțiunile) pe care trebuie să le întreprindă (sau de la care trebuie să se abțină) partea obligată. Obiectul contractului de franchising constă în acțiunile franchiserului în vederea transmiterii unui complex de drepturi exclusive ale sale asupra unor obiecte ale proprietății intelectuale a unei alte persoane – franchisee, precum și în acțiuunile în vederea asigurării cu asistență consultativă (tehnică, contabilă, financiară) și, respectiv, în acțiunile franchiseeului privind folosirea acestor drepturi în activitatea sa de întreprinzător în schimbul unei remunerații.

În doctrina română unii autori, referindu-se la obiectul contractului, susțin că acesta constă în concesiunea mărcii de fabrică, comerț sau de servicii împreună cu asistența tehnică și comercială, precum și în comunicarea către franchisee a know-how în vederea desfășurării activității pe baza modelului conceput de franchiser, la care se adaugă concesiunea ansamblului de metode și mijloace apte să asigure exploatarea și gestiunea în cele mai bune condiții, precum și ridicarea rentabilității.

Analizînd obiectul contractului de franchising, savantul rus E.A.Suhanov a menționat că acesta constă, în primul rînd, dintr-un complex de drepturi exclusive ce aparțin franchiserului și care îl individualizează pe el însuși (dreptul la nume) sau care individualizează mărfurile produse, lucrările executate sau serviciile prestate de el (dreptul asupra mărcii de comerț sau servicii). Contractul poate să prevadă și acordarea franchiseeului a dreptului de a utiliza și alte obiecte ale ,,proprietății intelectuale”-invenții, opere, desene și modele industriale, programe pentru computer etc. În al doile rînd, ca obiect al contractului este prevăzută posibilitatea utilizătii de către franchisee a informației comerciale ce aparție franchiserului, protejată de el și care nu este supusă la careva înregistrări statale. În al treilea rînd, obiectul contractului presupune asistența permanentă, de ordin consultativ și tehnic, din partea franchiserului acordată franchiseeului în scopul asigurării calității înalte a mărfurilor produse, lucrărilor îndeplinite sau a serviciilor prestate de el sub ,,masca” franchiserului.

Caracteristica principală a contractului de franchising rezidă, după părerea savanților francezi, în aceea că presupune obligatoriu transferul de cunoștințe tehnice și de procedee comerciale verificate ce constituie ,,rețete de succes”, adică transferul de know-how.

Conform Legii cu privire la franchising, obiectul franchisingului reprezintă acordarea de către franchiser franchiseeului a dreptului de a produce și/sau a comercializa anumite produse , de a presta anumite servicii în numele și cu marca franchiserului, precum și acțiunile ultimului în vederea acordării asistenței tehnice și organizatorice franchiseeului.

Din prevederile legale reiese că franchiserul transmite dreptul său exclusiv numai asupra denumirii de firmă și mărcii de produs sau de serviciu, fără a indica și alte obiecte ale drepturilor exclusive. Însă, aceasta nu presupune faptul că franchiserul nu poate acorda franchiseeului și alte obiecte ale proprietății intelectuale ce aparțin franchiserului cu drept de exclusivitate. În acest context, prevederile art.1173 C.civ. RM vin să completeze sfera obiectului contractului de franchising și se indică că franchiserul va pune la dispoziția franchiseeului nu numai mărci de producție și de serviciu, ci și alte bunuri incorporale, drepturi, modele, aranjamente, decorații, concepte asupra aprovizionării, desfacerii și organizătii, precum și alte date sau cunoștințe utile promovării vînzărilor.

În această ordine de idei, facem concluzia că denumirea de firmă și marca comercială (de produs sau de serviciu) constituie obiectele principale și obligatorii utilizate în contractul de franchising. Încheierea unor contracte ce nu ar prevedea acordarea drepturilor asupra denumirii de firmă și mărcii comerciale ar duce la examinarea acestor contracte ca fiind diferite de cele de franchising.

Contractul de franchising se încheie pe o anumită perioadă de timp care este determinată de înțelegerea părților. Termenul (sau durata) contractului este una dintre condițiile esențiale ale contractului. O asemenea teză reiese din conținutul art.9 al Legii cu privire la franchising, precum și al alin.(2) art.1172 C.Civ.RM. Părțile trebuie să stabilească un termen concret de acțiune a contractului și posibilitatea încetării contractului înainte de expirarea termenului contractului. Acest termen trebuie să fie destul mare, astfel ca ambele părți să aibă posibilitatea de a obține maximum avantaje din contract, în caz dacă el nu va fi prelungit. De regulă, el trebuie să fie încheiat pe un termen de 10-20 de ani, luîndu-se în considerație cheltuielile esențiale suportate pînă la începutul desfășurării activității, în special dacă franchiseeul trebuie să efectueze investiții considerabile în imobil, construcții și echipament. Astfel, termenul contractului va fi suficient de lung și va fi fixat astfel încît să permită franchiseeului să-și amortizeze investiția inițială efectuată în rezeaua de franchising.

Asistența tehnică și/sau comercială

Asistența tehnică și comercială este, de asemenea, un element esențial al contractului de franciză, decisiv în determinarea naturii și tipului de contract. Normele comunitare precizează în mod explicit că „furnizarea continuă de către francizor a unei asistențe comerciale sau tehnice pe timpul derulării contractului” este un element obligatoriu al unui acord de franciză.

Deși necontestată de nimeni, unii autori nu rețin asistența tehnică sau comercială ca un element distinct al contractului de franciză, preferînd să o considere ca o parte componentă a procesului de comunicare a know-how-ului, comunicarea acestuia fiind văzută ca un proces continuu care nu se reduce la simpla transmitere a unor informații, ci presupune și instruirea prealabilă a beneficiarului și personalului acestuia și supravegherea continuă a modului în care este aplicat acesta.

Dintr-o perspectivă comună celor două opinii menționate, s-a considerat că asistența tehnică sau comercială este „o inițiere din partea comunicantului (de know-how n.a.) a personalului în vederea exploatării know-how-ului transmis”.

Considerăm că, într-adevăr, asistența tehnică sau comercială este inseparabil legată de know-how-ul comunicat, dar în același timp arătăm că nu se identifică cu acesta, nu este o parte integrantă a know-how-ului. Asistența acordată este calea și suportul concret de transmitere a know-how-ului fiind formată dintr-un ansamblu de acțiuni specifice menite să formeze cadrul unei bune exploatări a know-how-ului, dar și a însemnelor de atragere a clientelei.

Asistența acordată beneficiarului nu poate fi analizată prin prisma condițiilor și caracterelor know-how-ului, având o natură distinctă de a acestuia.

De multe ori asistența acordată poate excede cadrul unei simple instruiri, conținînd asistența juridică ori acordarea beneficiarului de anumite garanții financiare.

Asistența tehnică și comercială, după momentul la care se acordă, poate fi împărțită în două categorii: asistența acordată înaintea începerii efective a afacerii francizate și asistența acordată după deschiderea afacerii.

Prețul la fel este un element esențial al contractului de franchising și reprezintă sumele bănești prevăzute de contract, care se acordă franchiserului ca plata pentru utilizare în activitatea sa de întreprinzător a drpturilor exclusive ce-i sunt acordate în calitatea lui de franchiser, în bază de contract. În conformitate cu art.11 al Legii cu privire la franchising, plățile prevăzute de contract, care se acordă franchiserului, se stabilesc în expresie bănească sau naturală în formă de plată inițială unică și de royalty.

Plata inițială unică se acordă pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat, precum și pentru compensarea cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului și consultații .

Royalty reprezintă recompense periodice proporționale indicilor de activitate, convenite între părți contractuale.

Trebuie de menționat că, de regulă, în practica internațională a contractelor de franchising sunt utilizate simultan cîteva tipuri de plăți. Așa, deseori este întîlnită combinarea plăților fixe mici cu royalty, avîndu-se în vedere existența și a remunerațiilor speciale. Cuantumul și formele plăților, modul și termenele achitărilor se stabilesc de către părți în contractul de franchising.

Ca regulă generală, arătăm că cele mai multe state, inclusiv România, interzic prin intermediul legislațiilor concurențiale fixarea prețurilor de vânzare de o manieră directă sau indirectă, în același sens se exprimă și Tratatul de la Roma instituind Comunitatea Economică Europeană care arată prin art 85 ca asemenea practici sunt incompatibile cu libertatea comerțului. Jurisprudența a arătat că impunerea prețurilor de vânzare de către francizor „situează beneficiarul pe o poziție de dependența economică incompatibilă cu însăși natura contractului în care beneficiarul trebuie să fie un comerciant independent.”

De asemenea Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat constant în sensul invalidării clauzelor care impuneau prețuri de vânzare. Cele mai interesante exemple sunt cazurile Pronuptia de Paris și Yves Rocher.

Interdicția fixării prețului de vînzare se referă atât la modalitățile directe cît și indirecte care au ca efect fixarea prețurilor de către francizor.

S-a stabilit că este o formă indirectă de impunere a prețurilor de vînzare precizarea de către francizor a prețurilor prin intermediul materialelor publicitare pe care le realizează și al căror conținut este obligatoriu pentru beneficiari.

Orice clauză contractuală care în mod indirect stabilește prețul de revînzare al produselor este interzisă.

Această interdicție vine în opoziție cu anumite tendințe firești care conduc spre o uniformizare a prețurilor din interiorul unei rețele.

Pînă la adoptarea noului Cod civil, legislația cu privire la franchising nu conținea careva norme exprese privind forma contractului. Astfel, Legea cu privire la franchising nu conține o normă aparte privind forma contractului, dar, reieșind din cele stabilite la art.9 al acestei legi, care prevede conținutul contractului și care dispune că contractul de franchising intră în vigoare la data semnării lui sau o altă dată prevăzută de contract, concluzia era că contractul se încheie în formă scrisă.

Cu toate că, în conformitate cu art.4 al Legii cu privire la afranchising, ,,franchisingul reprezintă o totalitate de raporturi de arendă, leasing…”, în lege nu sunt concretizate problemele ce țin de înregistrarea unor componente din contractul de franchising în alte organe decît AGEPI. De exemplu, contractul de arendă a mijloacelor fixe (imobile) ale franchiserului care, în conformitate cu art.4 alin.(4) al Legii cu privire la cadastrul bunurilor imobile, nr.1543 din 25.02.1998, necesită a fi înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Deci conform Legii cu privire la franchising raporturile dintre franchisor și franchisee se reglementează prin contractul de franchising. În contract se indică:

părțile contractante;

denumirea, tipul și domeniul businessului;

cuantumul și termenele efectuării plăților (plata inițială unică, royalty (plăți permanente), taxa pentru reclamă);

drepturile și obligațiile părților, inclusiv după expirarea contractului;

angajamentul franchiserului de a acorda asistență părții denumite franchisee;

responsabilitatea părților pentru neexecutarea sau executarea neadecvată a stipulațiilor din contract;

modul de soluționare a litigiilor;

teritoriul pe care va fi folosită marca franchiserului;

termenul de valabilitate a contractului și condițiile de modificare, prelungire sau reziliere a acestuia;

sediul, datele bancare și semnăturile părților;

alte clauze convenite de părți, care nu contravin legislației.

Contractul de franchising intră în vigoare la data semnării lui sau la o altă dată prevăzută în contract.

§3. Încheierea, modificarea și rezilierea contractului de franchising.

Conform articolului 1 din Legea cu privire la franchising partea denumită franchiser acordă părții denumite franchisee dreptul de a produce și/sau a comercializa anumite produse, de a presta anumite servicii în numele și cu marca franchiserului, precum și dreptul de a beneficia de asistența tehnică și organizatorică a acestuia.

Pentru a activa în baza contractului de franchising, doritorul înregistrează la Camera de Înregistrare întreprinderea în una din formele de organizare juridică stabilite prin legislația Republicii Moldova și încheie un contract de franchising.

Întreprinderea autohtonă creată înainte de încheierea contractului de franchising are dreptul să-și mențină forma de organizare juridică. Conform articolului 7 al legii, partenerii la franchising dispun de conturi bancare și balanțe individuale, asigură îndependent darea de seamă contabilă și statistică în modul stabilit de legislația țării lor de reședință.

Drept partener în contractul de franchising se alege o întreprindere care activează în domeniul preferat, și-a cîștigat o anumită autoritate pe piață, se bucură de încrederea consumatorilor, dispune de obiecte de proprietate intelectuală (mărci, modele sau desene industriale, invenții etc.) protejate în țara unde se preconizează desfășurarea activității.

Drept urmare, partea franchisee va acționa utilizînd denumirea de firmă, marca și alte rechizite necesare aparținînd franchiserului, de asemeni luîndu-și obligația de a respecta parametrii tehnici, calitatea și alte cerințe impuse de către franchiser, asumîndu-și doar riscul legat de comercializarea produselor, adică obținerea venitului capabil să acopere cheltuielile, inclusiv plata prevăzută prin contract. Anume din acest punct de vedere este atît de necesar ca franchiserul să aibă autoritate în rîndul consumatorilor. Însă, pe de altă parte, succesul bazat pe contractul de franchising nu este asigurat chiar și în cazul cînd franchiserul dispune de o atare autoritate.

Este foarte important ca la încheierea contractului să fie clarificate următoarele probleme și anume:

care va fi termenul contractului; de regulă, el trebuie să fie destul de mare, 5-10 ani, din cauza cheltuielilor esențiale suportate pînă la începutul desfășurării activității, mai ales cînd acesta este legată de fondarea unor întreprinderi sau altor agenți economici;

ținînd cont și de faptul că la expirarea termenului contractului franchiserului îi vor reveni toate drepturile de care acesta dispune pînă la încheierea contractului, practic curmînd definitiv activitatea franchisee;

care va fi teritoriul și care vor fi drepturile și restricțiile părților referitor la acest teritoriu, inclusiv alte terților care activează tot aici, pe ce bază vor fi încheiate contractele cu firma respectivă (franchiser ), cu alte cuvinte, divizarea pieței de desfacere;

care vor fi drepturile și obligațiunile părții franchisee asupra obiectelor transmise prin contract; aceasta are o mare însemnătate mai ales pentru obiectele de proprietate industrială, care conform legislației Republicii Moldova se bucură de protecție doar în țările unde sunt înregistrate oficial. Să analizăm următorul exemplu:

o întreprindere din străinătate încheie un contract cu o întreprindere din Republica Moldova prin care transmite acesteia drepturile de a utiliza denumirea de firmă, marca, modelul industrial etc., avîndu-le protejate în țara de origine , însă nu și în Republica Moldova. O situație scoate de sub controlul franchiserului utilizarea liberă a acestor obiecte în Republica Moldova fără nici o răspundere de încălcare a drepturilor titularului, conducînd la apariția mărfurilor contrafăcute și reducînd la zero speranțele părții franchisee.

Mai mult ca atît, nu este exclusă situația ca pe teritoriul Republicii Moldova drepturile asupra acestor obiecte sau ale unor obiecte similare în măsură de a crea confuzie să aparțină altor persoane, acestea la rîndul lor acuzîndu-vă de utilizare nesancționată și trăgîndu-vă la răspundere pe cale administrativă sau penală.Este necesar de menționat că la încheierea contractului de franchising în care calitatea de parte la acest contract o are o persoană străină se aplică legislația Republicii Moldova, dacă activitatea este desfășurată pe teritoriul Republicii Moldova și dacă între Republica Moldova și statul al cărui rezident este partea contractantă nu este încheiat un acord care prevede altceva.

Deasemenea este prevăzut în art.1172 din CC al RM: după cum este stabilit în alin.(1) al prezentului articol, forma cerută pentru validitatea contractului de franchising este forma scrisă. Nerespectarea acestei forme duce la nulitatea contractului. Totodată, Legea cu privire la franchising prevede obligația înregistrării contractului de franchising la Agenția de Stat pentru Protecția Protecția Proprietății Industriale. Cerința referitoare la înregistrarea contractului de franchising nu este stabilită pentru validitatea acestuia, mai mult decît atît, legislatorul nu stabilește un termen de înregistrare. Prin urmare, înregistrarea contractului de franchising este necesară pentru opozabilitatea acestuia.

Alin.(2) stabilește condiția obligatorie de a descrie în mod detaliat în conținutul contractului programul de prestare a franchisei. Cerința respectivă rezultă din importanța descrierii acestei informații în conținutul contractului, deoarece, acesta devine o condiție a acestuia. Fiecare cerință a programului, etapă de realizare, măsurile necesare a fi întreprinse, precum și efectele nerespectării (penalități, garanții etc.) trebuie să-și găsească oglindire în conținutul contractului. În ceea ce privește tehnica întocmirii contractului menționăm că însuși programul poate să fie reprezentat printr-o anexă la contract, care este, evident, parte integrantă a acestuia.

La expirarea contractului de franchising, dacă clauzele lui nu au fost încălcate partea denumită franchisee are dreptul preferențial de prelungire a contractului. În acest caz, clauzele contractului pot fi modificate conform înțelegerii dintre părți.

Părțile au dreptul să ceară modificarea sau rezilierea contractului de franchising:

comun acord;

încălcare a clauzelor de către una din părți;

lichidare a unei părți persoană juridică;

faliment al unei părți;

pronunțarea de către instanță a unei hotărîri privind nulitatea documentelor de constituire ale unei părți;

deces al unei persoane de răspundere care reprezenta părțile la încheierea contractului precum și;

în alte cazuri prevăzute de legislație și/sau de contract.

La expirarea contractului de franchising, precum și la rezilierea lui, părțile sunt obligate să întrerupă activitatea de întreprinzător și, în decursul unei luni, să aducă faptul la cunoștința Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Francizorul va înștiința pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenției de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de nu se semna un nou contract.”

Durata preavizului se va aprecia în mod concret pentru fiecare caz în parte țin cont de situația specifică a contractului și a părților contractante. Insuficiența duratei de preaviz rămîne un element ce va trebui demonstrat de către beneficiar.

Lipsa preavizului, ori insuficiența sa nu pot opri încetarea contractului odată cu ajungerea la termen dacă una din părți își exprima intenția de a nu continua raporturile contractuale. În această situație partea în culpă este obligată la plata de despăgubiri.

Dacă după ajungerea la termen părțile continuă raporturile contractuale fără a semna un nou contract, considerăm că asemenea locațiunii, contractul de franciză se consideră prelungit în mod tacit de către părți. Noul contract va fi pe termen nedeterminat în condițiile primului contract. În cazul continuării activității de întreprinzător după încetarea acțiunii contractului de franchising, părțile răspund cu profitul obținut și cu taxele vamale neachitate de la data nevalabilității contractului pînă la data depistării acestei încălcări și sunt supuse unei penalizări în aceeași mărime. Sumele indicate se depun în cote egale la bugetul de stat și la bugetele unității administrativ-teritoriale.

Francizorul nu este în drept să înceteze contractul înainte curgerii unui termen suficient pentru amortizarea investițiilor beneficiarului.

Pentru nerespectarea condițiilor de reziliere francizorul poate fi obligat la plata de daune.

Reînnoirea este opțiunea părților de a continua raporturile cotractuale după ajungerea la termen.

Părțile contractante vor trebui să prevadă termenul și condițiile noului contract. Termenul noului contract va avea în vedere situația bunurilor neamortizate din investiția beneficiarului.

Se va stabili dacă beneficiarul va plăti, sau nu, din nou o taxă inițială, cuantumul noilor redevențe, transformările relative la conținutul obligației de asistență tehnică și/sau comercială.

Rezilierea operează, în afara cazurilor de încetare a contractelor fără termen, ca sancțiune împotriva cazurilor de încălcare culpabilă a obligațiilor contactuale. În aceste situații este însoțită de executarea clauzelor penale ori de plata despăgubirilor. Francizorul nu este în drept să ceară rezilierea contractului, îndată ce o încălcare a contractului s-a produs din partea beneficiarului, ci „va notifica în scris beneficiarului orice încălcare a obligațiilor contractuale și îi va acorda un termen rezonabil de remediere”. Acordarea unui asemenea termen obligatoriu este o excepție în materie comercială și va fi interpretat în sens strict.

Pentru orice cauza de reziliere, ca regulă, un preaviz este necesar. Prin excepție părțile pot prevedea anumite cauze de reziliere în care un preaviz nu este necesar.

După trecerea termenului de preaviz, continuarea raporturilor contractuale nu este posibilă decît în baza semnării unui nou contract.

Capitolul III. Drepturile, obligațiile și răspunderea părților în baza contractului de franchising.

§1. Drepturile și obligațiile contractuale ale franchiserului.

Drepturile și obligațiile franchiserului și ale părții denumite franchisee se reglementează de legislație și de contractul de franchising

Francizorul, conform unei scheme de contract, este partea obligată să asigure beneficiarului folosința însemnelor de atragere a clientelei, un know-how verificat și asistența tehnică și/sau comercială, în schimbul cărora primește de la beneficiar o redevență periodică. Altfel spus, francizorul este titularul conceptului francizabil. Din definiție rezultă următoarele atribute ce îl caracterizează:

a) calitatea de comerciant

Codul European de Etică pentru Franchising , în art.3 lit.b, definește francizorul ca fiind „un comerciant care:

– este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puțin egală cu durata contractului de franciză;

– conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

– asigură beneficiarului o pregătire inițială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

-utilizează personal și mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării și inovației, asigurînd promovarea și viabilitatea produsului.

La cele de mai sus, legea completează imaginea francizorului arătînd, că este o persoană fizică sau juridică independentă din punct de vedere financiar față de beneficiar.

Francizorului este un comerciant, atribut ce trebuie analizat în corelație cu caracterul comercial sau necomercial al contractului de franciză.

Discuția comportă două nivele de analiză: primul se referă la determinarea caracterului comercial sau necomercial al produsului sau serviciului pe care îl oferă beneficiarul consumatorilor, adică obiectul „comerțului” exercitat de beneficiar, iar al doilea nivel al discuției vizează comercialitatea sau necomercialitatea chiar a obiectului contractului de franciză, adică a „conceptului francizabil" format din: folosința însemnelor de atragere a clientelei, a know-how-ului și asistența tehnică și/sau comercială.

Astfel conform art.1173 –franchiserul este obligat să pună la dispoziția franchiseeului o totalitate de bunuri incorporale, de drepturi, mărci de producție, de modele, aranjamente, decorații, de concepte asupra aprovizionării, deasfacerii și organizării, precum și alte date sau cunoștințe utile promovării vînzărilor.

Franchiserul este obligat, în plus, să protejeze programul comun de prestare a franchisei împotriva intervențiilor unor terți, să-l perfecționeze pe parcurs și să sprijine franchiseeul în activitatea acestuia prin îndrumare, informare și perfecționare profesională.

Astfel că franchiserul este obligat să pună la dispoziția franchiseeului bunuri incorporale, drepturi, mărci de producție, modele, aranjamente, decorații, concepte asupra aprovizionării, desfacerii, organizării, precum și alte date sau cunoștințe.

În așa mod principala obligație a franchiserului constă în a asigura transmiterea întregului complex de drepturi exclusive prevăzute de contract franchiseeului.

Această obligație poate fi dedusă și din însăși definiția noțiunii de franchising (art.1 al legii), unde se indică că ,, partea denumită franchiser acordă părții denumite franchisee dreptul de a produce și/sau comercializa anumite produse, de a presta anumite servicii în numele și cu marca franchiserului”. Însă, cum s-a menționat anterior, această normă nu interzice transmiterea în baza contractului de franchising a dreptului exclusive și asupra unor alte obiecte alte proprietății intelectuale sau industriale (de exemplu, asupra invențiilor, know-how-ului, desenelor industriale etc.)

După cum menționează V.N.Evdochimova, obligația de bază ce determină specificul contractului de franchising este acordarea de către franchiser franchiseeului a ansamblului de drepturi exclusive privind folosirea obiectelor proprietății intelectuale în activitatea de întreprinzător.

După cum s-a menționat mai sus ceea ce trebuie să pună la dispoziție franchiserul franchiseului, atunci putem spune că prin drepturi se are în vedere acele drepturi care sunt transmise de către franchiser franchiseeului în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor, proceselor, metodelor etc. De fabricare a bunurilor sau prestare a serviciilor, drepturile de utilizare a experienței obținute de franchiser și transmise prin instruirea personalului franchiseeului etc.

Prin mărci de producție se are în vedere utilizarea mărcilor folosite de către franchiser în comercializarea produselor fabricate și care pot fi utilizate de către francisee însă în cazul în care franchiseeul utilizează marca franchiserului, acesta asigură identificarea acesteia prin înscrisuri care diferențiază producția fabricată de franchiser de cea fabricată de franchisee. Înscrisurile identificatorii se specifică în momentul încheierii contractului. Mostra sau clișeul ce reflectă marca de producție a franchiserului se anexează la contract și constituie parte integrantă a acestuia.

Prin modele, aranjamente și decorații se are în vedere acele mostre sau material orientative care permit franchiseeului să fabrice produsul sau să presteze serviciul. El trebuie să reflecte deplin, clar și suficient volumul de informație necesar franchiseeului pentru fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Modelele, copiile sau imaginile foto ale acestora, schițele decorațiilor, proiectele, planurile, precum și alte materiale sau copiile foto cu reflectarea elementelor identificatorii ale acestora constituie parte integrantă a contractului și se anexează la contract. Dacă pe parcursul activității de franchising apare nececsitatea de a modifica sau completa modelele, aranjamentele, decorațiile, schițele, planurile etc, părțile vor conveni asupra acestor fapte în aceleași condiții și formă în care a fost încheiat contractul. Aceasta va constitui o modificare sau completare a contractului.

Drept rezultat al faptului că franchiserul nu asigură franchiseeul cu informația deplină, precum și cu materialele și mostrele necesare, acesta poartă răspundere pentru necalitatea produsului, precum și pentru pierderile sau daunele care au survenit drept rezultat al acestei necalități.

Alin.(2) din CC al RM face referință la o obligație specifică, care ține de protejarea programului comun de prestare a serviciilor și de fabricare a bunurilor de intervențiile terțe lor persoane. În acest sens, la constatarea unor intervenții de natură să lezeze calitatea produsului sau serviciului, modul și procedura de fabricare a produsului și prestare a serviciului, să ducă la pierderea sau divulgarea informației despre tehnologia fabricării produsului sau prestării serviciului etc, chiar dacă franchiseeul nu știe despre aceasta, franchiserul întreprinde toate măsurile menite să preîntîmpine aceste intervenții. În caz de necesitate, franchiserul implică și franchiseeul în realizarea măsurilor de preînt împinare a unor asemenea intervenții.

Totodată, alin.(2) al prezentului articol stipulează obligația franchiserului de a asigura îndrumarea, informarea și perfecționarea profesională a franchiseeului. Existența acestei obligații rezultă din însăși necesitatea de a asigura calitatea produsului sau serviciului pentru excluderea diferenței de calitate între produsul fabricat sau serviciul prestat de franchiser și produsul fabricat sau serviciul prestat de franchisee. Instruirea și pregătirea profesională, îndrumarea și informarea sînt realizate de către franchiser prin includerea în procesul de producție la materiile franchiseeului a specialiștilor angajați ai franchiserului, care chiar în procesul de producție asigură instruirea personalului franchiseeului. De asemenea, angajații franchiseeului pot face stagierea sau instruirea la obiectivele de producție ale franchiserului. În fine, părțile pot realiza orice formă existentă și efectivă de instruire și schimb de informație. În acest sens, la încheierea contractului părțile stabilesc programul de instruire, graficul și tematica cursurilor sau ciclurilor de instruire etc, acestea constituind parte integrantă a contractului.

În opinia autorului A.A.Ivanov, această obligație onclude în sine un șir de obligațiuni:

-de a transmite beneficiarului documentația tehnică, de a transmite informație de altă natură, necesară realizării acestor drepturi. Această obligație mai presupune că franchiserul trebuie să asigure franchiseeul cu orice informație care se va dovedi a fi necesară pentru realizarea drepturilor transmise în baza contractului de franchising. În caz contrar, între părți pot apărea anumite litigii privind volumul informației pe care trebuie să-l primească franchiseeul, deoarece noțiunea de ,,informație necesară pentru realizarea drepturilor” are prețul său.

Totodată, franchiserul este obligat să pună la dispoziția franchiseeului nu doar informația genul căreia a fost stipulat în contract, ci și acele categorii de informații care sunt obiectiv necesare franchiseeului. Aceste informații pot privi atît unele neajunsuri în ceea ce privește tehnologia fabricării produsului, dar despre care la momentul încheierii contractului nu se știa, cît și limitările în comercializarea produsului sau prestarea serviciilor, dictate de actele emise de autoritățile publice sau dictate de anumite împrejurări de ordin obiectiv. Aceste categorii de informații, precum și altele cu caracter de urgență, se pun la dispoziția franchiseeului de către franchiser, fără a mai realiza procedura obișnuită de modificare a contractului, dar în termenii rezonabili.

Lipsa sau întîrzierea furnizării informației menționate mai sus duce la posibilitatea răspunderii franchiserului pentru daunele suportate de franchisee sau de terți, în legătură cu utilizarea bunurilor sau serviciilor.

O altă obligație, care deși nu este prevăzută delegislația cu privire la franchising, dar care poate fi totuși stipulată de părți în contract, este obligația franchiserului de a controla, verifica calitatea mărfurilor produse, prestate de franchisee în temeiul contractului de franchising.

Obligativitatea de cumpărare exclusivă impusă beneficiarului

Simetric față de clauza de exclusivitate teritorială, în favoarea francizorului se află clauza de aprovizionare exclusivă impusă beneficiarului. Sub acest aspect putem spune că prin această clauză se stabilește un echilibru economic al contractului.

Nici această clauză nu este de esența contractului de franciză, însă există rațiuni suficiente de a exista în cele mai multe contracte. Clauza de cumpărare exclusivă își găsește locul în general în francizele de distribuție.

Clauza de cumpărare exclusivă obligă în același timp și pe francizor la asigurarea permanentă a produselor și serviciilor necesare beneficiarilor. De asemenea, francizorul va garanta calitatea produselor furnizate și va adapta oferta specificului pieței pe care activează beneficiarul.

În unele contracte de franciză, francizorul stabilește produsele sau categoriile de produse asupra cărora operează clauza de cumpărare exclusivă lăsînd beneficiarului libertatea să aleagă furnizorul celorlalte produse și servicii. Ca o variantă a acestei clauze, se poate indica prin contract în mod limitativ care sunt produsele și serviciile care pot fi procurate în mod liber.

Francizorul poate fi el însuși producătorul sau distribuitorul produselor și serviciilor care fac obiectul cumpărării exclusive, ori poate să indice prin contract care sunt producătorii sau distribuitorii agreați.

Încălcarea obligației de cumpărare exclusivă poate atrage rezilierea contractului la solicitarea francizorului și plata de la despăgubiri, ori poate atrage doar plata de daune și obligarea la încetarea actelor de încălcare a clauzei prohibitive.

O asemenea clauză inserată în cuprinsul unui contract de franciză poate afecta semnificativ concurența pe piețe, sub acest aspect interesând legislația antimonopol.

§2. Drepturile și obligațiile contractuale ale franchiseeului.

Obligațiile părții denumite franchisee se conțin în art.1174 C.civ. RM.

Franchiseeul este obligat să plătească o sumă de bani a cărei mărime se calculează, in principiu, ca o fracțiune din volumul de vînzări care să corespundă cu contribuția programului de prestare a franchisei la volumul de vînzări. El mai este obligat să utilizeze programul de prestare a franchisei în mod activ și cu diligența unui bun întreprinzător, precum și să procure bunuri și servicii prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul contractului.

Prezentul articol reglementează conținutul a trei obligații de bază ale franchiseeului. Este vorba de: a) obligația de achitare a plății pentru franchiză; b) obligația de utilizare a programului de prestare a franchizei în mod activ și cu diligenta unui bun întreprinzător; c) obligația de procurare a bunurilor și serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul contractului.

Pornind de la faptul că contractul de franchising este un contract cu titlu oneros, în contract una din obligațiile principale pe care și le asumă franchiseeul este obligația de achitare a plății pentru franchiză. După cum prevede articolul 1174, această plată este raportată la volumul de vînzări realizate de către franchisee. Astfel, stabilind clauza plății pentru franchiză, părțile pot stabili fie o cifră concretă, fie un procent (parte) din veniturile obținute de franchisee în urma vînzărilor realizate a bunurilor produse in baza contractului de franchising. Totodată, părțile la încheierea franchizei pot stabili și alte plăți, cum ar fi plățile pentru utilizarea mărcii, plățile pentru instruirea angajaților franchiseeului, plățile pentru realizarea anumitor activități care puteau fi realizate de către franchisee, dar care necesitau o anumită practică și experiență etc. În acest sens Legea cu privire la franchising face deosebire între plata ce rezultă din vînzările bunurilor sau prestarea serviciilor în baza contractului de franchising și celelalte plăți, denumind-o pe cea dintîi „royalty". în acest sens, este necesar de reținut că „royalty" se achită periodic la finele perioadei stabilite de către părți, iar celelalte plăți poartă, de regulă, un caracter unic și sînt stabilite prin sume fixate.

Utilizarea programului de prestare a franchizei în mod activ și cu diligența unui bun întreprinzător presupune atît buna-credință în executarea contractului, cît și core- titudinea în realizarea activității de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor în raport cu alți parteneri, precum și Cu clienții. Pornind de la faptul că orice greșeală comisă în activitatea sa de către franchisee poate aduce leziune mărcii franchiserului franchisee este obligat să excludă orice activități al căror efect ar aduce atingere reputației și mărcii, mai mult decît atît, el este obligat să înlăture, cu sau fără ajutorul franchiserului, orice influență a terților de natură să ducă la asemenea urmări.

Obligația de procurare a bunurilor și serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul contractului, constituie o obligație specifică menită să apere atît interesele franchiserului în ceea ce privește posibilitatea acestuia de a ține sub control procesul de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor, cît și să asigure dezvoltarea relațiilor franchiseeului cu partenerii franchiserului. Totodată, legislatorul nu stabilește un caracter imperativ acestei obligații. Astfel, atunci cînd părțile la contract nu au stabilit obligația franchiseeului de a procura materia primă de la furnizorii franchiserului sau de la persoanele desemnate de acesta, franchiseeul este în drept să determine de sine stătător persoanele care vor asigura activitatea de producere cu materie primă. Uneori însă, deși în contract nu este stipulată obligația franchiseeului de a procura bunuri și servicii prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, totuși această obligație poate să aparțină franchiseeului pornind de la scopul încheierii contractului. Astfel, cînd realizarea acordului de încheiere a franchizei a fost condiționată de faptul că franchiseeul va procura bunurile de la franchiser sau de la persoana indicată de el sau cînd este destul de evident că în lipsa acestei condiții franchiserul nu ar fi încheiat acest contract, precum și în alte cazuri care pot releva acest fapt.

La încheierea contractului, părțile au obligația de a se informa în mod deschis și complet despre circumstanțele care vizează franchisingul și de a pune la dispoziția celeilalte părți informația necesară în conformitate cu principiul bunei-credințe. Părțile sînt obligate să păstreze secretul asupra datelor confidențiale, inclusiv în cazul în care contractul nu se mai încheie.

Legea cu privire la franchising conține și ea anumite obligații pentru părți după încetarea raporturilor contractuale. Astfel, conform alin.(3) art.10 al legii, la expirarea contractului de franchising, precum și la rezilierea lui părțile, sunt obligate să întrerupă activitatea sa de întreprinzător, și în decursul unei luni, să aducă faptul la cunoștință Agenției de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale.

Nu putem fi de acord cu asemenea prevedere, deoarece acestă normă contravine principiilor activității de întreprinzător și contractului civil. Mai mult ca atît, apare întrebarea: cum se va proceda în cazul în care franchiserul a încheiat contracte de franchising cu mai mulți franchisee ori în cazul cînd franchiserul poate fi antrenat și în alte afaceri proprii în paralel cu activitatea de franchising, astfel ca aceasta să nu aducă careva atingere drepturilor exclusive ale franchiserului?

Art.1175 din C.civ al RM – stabilește două obligații reciproce ale franchiserului și franchiseeului – cea de informare reciprocă și cea de confidențialitate. împrejurările în care părțile urmează a se informa reciproc sînt acelea ce țin de impactul din partea terților, constatat în procesul activității, calitatea necorespunzătoare a bunurilor produse de părți sau calitatea necorespunzătoare a materiei prime folosite de acestea, schimbările în tehnologia și procesul de producere a bunurilor sau prestare a serviciilor etc. Deși contractul de franchising trebuie să prevadă anumite procedee, termene și condiții de transmitere a unei asemenea informații, totuși legislatorul stabilește că această furnizare de informație trebuie să aibă loc în baza principiului bunei-credințe. Astfel, pornind de la interesul comun, părțile urmează a se informa în termene rezonabile și să asigure accesul deplin al celeilalte părți la informația transmisă. Această informație trebuie să fie cît mai accesibilă pentru părți, veridică și oportună.

§3. Răspunderea părților în baza contractului de franchising.

Răspunderea franchiserului conform codului civil al RM (art.1178)

Franchiserul răspunde pentru existența și întinderea drepturilor, precum și a datelor și cunoștințelor privitoare la programul de prestare a franchisei.

Dacă drepturile menționate la alin.(l) nu există sau dacă franchiserul încalcă, cu vinovăție, alte obligații, franchiseeul este îndreptățit să reducă suma de bani plătită acestuia. Proporția reducerii se stabilește, în caz de litigiu, pe baza opiniei unui expert independent. Costurile expertizei le suportă partea a cărei estimare este mai îndepărtată de cea determinată prin expertiză.

În momentul în care părțile încheie contractul de franchising, existența drepturilor, datelor, informațiilor etc. incluse în program se presupune de către părți. Pînă în momentul încheierii contractului aceastea aparțin franchiserului. Prin urmare, eventuala încetare a dreptului sau inexistența acestuia, eventuala dispariție a informației despre procesul de producere a bunului sau prestare a serviciilor, precum și alte urmări de această natură constituie riscul franchiserului. Acestuia îi revine sarcina despăgubirii tuturor pierderilor pe care le-a avut franchiseeul drept rezultat a inexistenței dreptului, dispariției informației etc.

În cazul în care încetarea dreptului, limitarea sau inexistența acestuia, eventuala dispariție a informației despre procesul de producere a bunului sau prestare a serviciilor, precum și alte urmări nefaste, au avut loc din vina franchiserului, franchiseeul este în drept să reducă plata ce se cuvine franchiserului. Reducerea corespunzătoare constituie o modificare a condițiilor contractului și, prin urmare, nu poate fi făcută unilateral, trebuind să fie convenită de către părți. Dacă părțile nu convin într-un mod amiabil asupra cuantumului plății, acestea se adresează către un expert independent, care stabilește cuantumul reducerii plății. Va fi scutită de cheltuielile pentru expertiză partea al cărei cuantum de reducere a plății este mai aproape de cifra indicată de expert. în cazul în care o asemenea diferență nu există, cheltuielile de expertiză sînt suportate de ambele părți.

Prin expert independent este necesar de înțeles persoana care, în conformitate cu prevederile legislației, are calificarea de expert și nu se află în raporturi contractuale sau de altă natură cu una din părțile la contractul de franchising. Atunci cînd părțile nu sînt satisfăcute de concluzia expertului, acestea se pot adresa la doi sau mai mulți experți.

Conținutul și limitele obligațiilor privitoare la asistența tehnică și comercială trebuie foarte clar determinate încă de la momentul semnării contractului, pentru că de modul în care sunt executate obligațiile de asistență, poate depinde reușita afacerii și a contractului de franciză. Francizorul este răspunzător față de beneficiar pentru conținutul asistenței acordate și pentru executarea completă a asistenței convenite, deficiența asistenței și a ajutorului în timpul perioadei de început putînd justifica rezilierea contractului.

Francizorul nu este răspunzător de consecințele anumitor acte ale beneficiarului care nu sunt cuprinse în obligațiile de asistență tehnică sau comercială. Astfel, s-a stabilit că dacă beneficiarul a ales prost așezarea localului, francizorul nu poate fi răspunzător pentru acest fapt dacă prin contract beneficiarul avea libertatea să aleagă așezarea localului.

Încheiere

Reieșind din studiul doctrinal și legal asupra esenței juridice a raporturilor ce izvorăsc din contractul de franchising, putem releva existența atît a unor oportunități care contribuie la realizarea raporturilor juridice ce derivă din contractul de franchising.

Pe plan legislativ:

Oportunități legale:

Existența unei legi proprii privind franchisingul, deoarece înlătură aplicarea analogică a altor acte normative.

Existența unor acte normative care protejează interesele patrimoniale ale părților și care preîntîmpină posibilele fraude ale părților prin utilizarea operațiunilor de franchising.

Lipsa de interdicții pentru a conlucra cu alte legi, acte normative.

Pe plan doctrinal:

Promovarea și consolidarea cadrului instituțional a franchisingului.

Contribuirea și elaborarea programului strategic de extindere și de îmbunătățire a cadrului legislativ existent, inclusiv a Legii cu privire la franchising.

Contribuirea la elaborarea proiectelor de legi și acte juridice și legislative care reglementează raporturile de franchising intern și internațional în conformitate cu prevederile internaționale.

Organizarea seminarelor, conferințelor, reuniunilor de afaceri pentru popularizarea franchisingului, schimbului de experiență inclusiv instruirea și reciclarea angajaților în domeniul franchisingului.

Pe plan stimulatoriu:

Franchisingul ca o componentă a fluxului investițional și totodată a celui de analiză pe piață trebuie să fie susținut din partea statului. Acțiunile și măsurile de susținere a franchisingului în Moldova în majoritatea cazurilor poartă un caracter declarativ, de aceea pentru elaborarea și implimentarea lor este oportun elaborarea unui program complex în domeniul dat și adoptarea unor acte legislative și normative, ce ar facilita derularea afacerilor de franchising.

Ținînd cont de standartele limitate n-am reușit să mă expun mai profund deoarece franchisingul este un contract complex care atrage mai multe studii ce țin de domeniul fiscal, vamal, materie contabilă, comerț ș.a.

Ce avantaje oferă franchisingul?

Este o întrebare la care voi încerca să răspund aducînd careva argumente ce le-am constat în urmă studierii acestei instituții.

Astfel că în urma încheierii unui contract de franchising ambele părți profită de pe urma franchisingului: atît franchiserul, cît și franchisee își reduc considerabil riscul de întreprindere.

În cazul unei demarări clasice de afaceri, întreprinzătorul trebuie să devină un expert universal: psiholog de vînzări, specialist în finanțe, designer, specialist în publicitate, cercetător al pieții.

În cazul franchisingului, specialiștii din centrală preiau o mare parte a muncii. Franchisorul se poate concentra total asupra vînzărilor. Conceptul de afaceri testat și experimentat precum și sprijinul complex acordat de franchiser fac startul în independență mult mai sigur: numărul falimentelor este mult mai mic decît în cazul demarării clasice a afacerii. În plus, mulți franchisori obțin cîștiguri relative repede, în timp ce întreprinzătorii unor afaceri obișnuite au nevoie pentru aceasta de mai mulți ani.

Învestițiile franchiserului sunt mult mai reduse decît în cazul deschiderii unei noi filiale. În plus, un franchisor independent este foarte motivat: cu cît firma sa are mai mult succes, cu atît crește și profitul său. În cadrul filialelor, dimpotrivă, lipsește adesea acest impuls pentru obținerea succesului. În cadrul sistemului franchise, franchiserul ține cîrma în mînă: el impune standartele calitative și verifică prin controale regulate dacă acestea sunt respectate.

Un exemplu impresionant în ceea ce privește potențialul de creștere al unui sistem franchising îl oferă din nou McDonald’s: rețeaua de restaurante americane White Castle s-a extins în mod classic, prin filiale, iar din 1900 a deschis aproape 400 de restaurante. McDonald’s a reușit să deschidă prin sistemul franchising, în jumătate din acest timp, un număr de restaurante de 25 de ori mai mare.

Un sistem franchising combină avantajele unei firme de dimensiuni reduse cu cele ale unui concern: franchiserul poate reacționa rapid și flexibil la schimbările pieței la fața locului; sistemul ca întreg garantează achiziționarea mărfurilor la prețuri favorabile, reclamă unitară și o imagine standartizată. Franchiserul și franchisorul practică ,, partenership for profit”: cu cît firma individuală are mai mult succes, cu atît este mai mare profitul întregului sistem. Iar, cu cît este mai cunoscut întregul sistem, cu atît are mai mult succes franchisorul individual.

Deasemenea succesul extraordinar pe care 1-a cunoscut franciză ca instrument de cooperare internațională se explică, în principal, prin acțiunea concertată a doi factori: primul este tendința de globalizare a economiei mondiale și al doilea este tendința de fragmentare și diminuare a riscurilor.

Franciza este, prin excelență, sistemul cel mai dezvoltat și folosit de unificare economică internațională. Contractul de franciză este suportul ideal pentru transferul internațional de concepții manageriale, tehnologie, know-how.

Sistemul actual de francizare este conceput tocmai pentru a răspunde tendințelor generale de globalizare a economiei și unificare a piețelor.

Astăzi, cînd rețelele economice mondiale sunt legate și conectate prin mii de canale, creîndu-se un organism economic distinct și supranațional, capabil să răspundă, în mod unitar și sincronic, la impulsurile și șocurile economice, franciză are aspectul unui sistem sangvin mondial ce permite circulația valorilor economice către toate zonele geografice.

Misiunea transformatoare a francizei se regăsește în aceea că circulația pe canalele rețelelor internaționale se face într-un singur sens: de la creatorii de valori economice și sociale către zonele consumatoare de civilizație.

Dacă tendința de globalizare a economiei mondiale și de unificare a pieței internaționale este primul factor care a determinat succesul comercial al francizei, cel de-al doilea factor, hotărâtor în afirmarea francizei, este necesitatea de partajare a riscurilor în afaceri.

Partajarea și diminuarea riscurilor este cheia succesului economiei mondiale și explică dispariția crizelor economice internaționalizate cu dimensiuni cataclismice.

Propagarea internațională a crizelor economice de pe o anumită piața sau dintr-o anumită zonă economică poate fi evitată prin crearea unor politici economice globale care să aibă în vedere tocmai gestionarea riscurilor.

Deci înconcluzie aș putea să mai adaug că prezenta lucrare elucidează o altă cale și anume aceea prin care în primul rînd pentru cei care nu tind la formarea unui prestigiu propriu, dar ale căror acțiuni au ca scop obținerea unui cîștig stabil și garantat, fără riscuri și mari cheltuieli. Despre aceasta am vorbit în activitatea desfășurată în cadrul realțiilor de franchising.

Să sperăm că în Republica Moldova franchisingul își va ocupa locul meritat în relațiile economice.

ANEXĂ

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ PENTRU RESTAURANT

_____________________- o societate înregistrată în statul Florida, avînd sediul principal și care își desfășoară activitatea în [oraș, țară] –

– numită în continuare Franchisor

Și_______________— numită în continuare Beneficiar (franchisee) au încheiat în data de luna anul un Contract referitor la cedarea unei franchise pentru operarea unui Restaurant respectînd următoarele termene și condiții.

OBIECTUL CONTRACTULUI

(1) Franchisor a dezvoltat un tip de restaurant și un sistem de operare utilizînd tehnici specializate noi și originale, cunoștințe, competente, abilități și informații personale privind dezvoltarea și operarea restaurantelor cu meniu limitat, cunoscute ca Restaurantele Franchisor, a căror sistem includ un design, decor și proiect color pentru clădirile restaurantului, organizare și echipament pentru bucătărie și sală de servire, tip de serviciu, calitate și uniformitate a produselor si serviciilor oferite, și proceduri pentru inventar și control managerial, recunoscute — numit în continuare Sistemul Franchisor.

(2) Franchisor este lansat în afacerea de operare și cedare de franchise care să opereze Restaurante Franchisor în S.U.A. și alte țări utilizînd Sistemul Franchisor și astfel mărcile comerciale, mărcile de serviciu, denumirile comerciale ale Franchisorului și orice alte mărci care pot fi autorizate din cînd în cînd pentru a fi utilizate în legătură cu Restaurantele Franchisor — numite în continuare Mărcile Franchisor.

(3) Franchisor are o foarte bună reputație și o imagine publică pozitivă sub raportul calității produselor și serviciilor puse la dispoziție în Restaurantele Franchisor, reputație și imagine care au fost și continuă să constituie beneficii unice pentru Beneficiarii (franchisee) săi.

(4) Beneficiarul (franchisee) a adresat Franchisorului o cerere prin care îi solicită dreptul de a opera un Restaurant Franchisor într-un loc stabilit; el recunoaște că proprietatea oricărui drept și titlu asupra Sistemului Franchisor și asupra Mărcilor Franchisor aparține în exclusivitate Franchisorului și afiliaților săi, și, de asemenea, el a avut ocazia să facă o investigație completă și adecvată a Sistemului Franchisor și a modului sau de operare, consultând și fiind consiliat de terțe părți independente și că nu va conta pe nici o garantare a profitului și/sau a volumului vânzărilor pe care s-ar aștepta să le realizeze, nici pe vreo garanție sau promisiuni ale Franchisorului care nu sunt conținute în mod explicit în prezentul Contract.

în speranța corectitudinii și exactității declarațiilor Beneficiarului (franchisee) privind circumstanțele personale și financiare și Restaurantul care va fi franchisat, Franchisorul este pregătit să cedeze o licență Beneficiarului (franchisee).â

CEDAREA FRANClSEI ȘI TERMENUL CONTRACTULUI

(1) Franchisor cedează Beneficiarului (franchisee) o licență pentru folosirea Sistemului și a Mărcilor Franchisor.

— numită în continuare Franchisa pentru operarea unui Restaurant Franchisor la următoarea adresă:

— numit în continuare Restaurant Franchisat.

Beneficiarul (franchisee) va utiliza Franchisa exclusiv pentru operarea sus-menționatului Restaurant Franchisat și pentru nici un, altul decît cel din amplasamentul menționat.

(2) Durata Franchisei va fi de 20 de ani și va începe la data la care Franchisor va semna prezentul Contract. Contractul încetează după expirarea acestei perioade fără a necesita o notificare prealabilă din partea lui Franchisor sau a beneficiarului (franchisee). Beneficiarul (franchisee) recunoaște ca nu are nici un drept de reînoire a prezentului Contract la expirarea termenului convenit,

(3) Cu toate acestea, oricare din părți are dreptul să notifice încetarea prematură a prezentului Contract în concordanță cu termenii și condițiile prevăzute în prezentul Contract.

GARANȚIILE BENEFICIARULUI (FRANCHISEE)

(1) Beneficiarul (franchisee) declară și garantează că intră în prezentul Contract cu Franchisor din propriul său interes și nu ca mandatar al unei alte părți și, că nu a acordat nici unei terțe părți nici un avantaj direct sau indirect în această Franchisă sau în Restaurantul Franchisat operat în baza prezentului Contract, inclusiv profituri rezultate din operarea acestuia, și nici nu va acorda, cu excepția drepturilor sale conform Art. 14/15 ale prezentului Contract, nici unei alte terțe părți un astfel de avantaj pe perioada duratei prezentului Contract fără aprobarea prealabilă în scris a lui Franchisor.

(2) Beneficiarii (franchisee) vor numi un director general care va trebui să se dedice total și să facă cele mai mari eforturi pentru operarea de zi cu zi a Restaurantului Franchisat; acest director general trebuie să fie acceptat de către Franchisor. Acest director general nu trebuie să aibă angajamente de ordin operațional sau managerial în cadrul altor afaceri decît alte Restaurante Franchisor operate conform prevederilor contractelor de franchisă cu Franchisor. Pe durata Contractului de Franchising directorul general trebuie să locuiască în localitatea unde se află Restaurantul Franchisat. Dacă directorul general are în responsabilitate mai multe Restaurante Franchisor, el trebuie ca pe perioada duratei Contractului de Franchising să locuiască în localitatea în care se găsește unul din aceste restaurante franchisate. În plus, în cazul în care Contractul de Franchising este acordat unei firme deja existente, directorul general numit trebuie să aibă o participare financiară minimă în firma existentă, pentru perioada de timp care va fi stabilită mai detaliat într-un Contract de Dezvoltare, separat, între cele două părți.

(3) Franchisor și Beneficiarul (franchisee) consimt că sub acest Contract, Beneficiarul (franchisee) nu devine un angajat, partener într-o societate mixtă sau agent a lui Franchisor, ci el va opera Restaurantul Franchisat ca un contractor independent, pe contul său propriu. Beneficiarul (franchisee) nu va avea dreptul de a acționa sau a hotărî în numele sau în locul lui Franchisor sau a-1 lega sau obliga pe Franchisor în vreun fel.

PRINCIPIILE POLITICII DE AFACERI

(l)Cînd organizează și operează Restaurantul Franchisat, Beneficiarul (franchisee) trebuie, pe perioada cît durează acest Contract, să adere la următoarele principii general acceptate ale politicii de afaceri care formează bazele reciprocității pentru cedarea Franchisei:

(a) Sistemul Franchisor este un tip cuprinzător de restaurante și un sistem de operare pentru vînzarea unor produse alimentare de înaltă și uniformă calitate, punând întotdeauna accent pe promptitudinea și calitatea serviciilor într-o atmosferă plăcută. Stabilirea și menținerea unei relații strînse între Beneficiar (franchisee) și Franchisor în operarea Restaurantului Franchisat și aderarea la principiiile sistemului Franchisor constituie baza acestei franchise.

(b) Beneficiarul (franchisee) recunoaște și consimte că aderarea strictă la designul și culorile însemnelor și siglei, la decorul interior și la uniformitatea echipamentelor și organizării, a meniului și serviciului și la prevederile Manualului de Date Operatorii (Manualul MOD) sunt necesare și esențiale imaginii și succesului sistemului Franchisor și fiecărui restaurant Franchisor, astfel încît interese și cerințe speciale ale Beneficiarului (franchisee), care deviază de la principiile general acceptate, nu pot fi luate în considerare.

Manualul MOD conține standardele oficiale de operare a restaurantului, precizări și proceduri generale prevăzute de Franchisor pentru operarea Restaurantelor Franchisor. Beneficiarul (franchisee) va păstra Manualul MOD în cadrul Restaurantului Franchisat pe toată durata contractului și orice schimbare sau adăugire va fi trecută în acesta imediat de la primirea ei. Franchisor poate să suplimenteze sau să schimbe aceste standarde, precizări sau proceduri dacă consideră acest lucru necesar și binevenit, iar Beneficiarul (franchisee) consimte să accepte și să fie de acord cu orice modificări, revizuiri sau adăugiri aduse Manualului MOD, care sunt considerate necesare și binevenite de către Franchisor. Manualul MOD, incluzînd modificările și adăugirile, precum și orice altă precizare» standarde, și proceduri de operare comunicate în scris Beneficiarului (franchisee), va fi considerat ca parte a prezentului contract. Informațiile și datele cuprinse în acest document constituie secretele comerciale ale lui Franchisor, pe care numai Beneficiarul (franchisee) le poate utiliza în procesul de operare a Restaurantului Franchisat, în conformitate cu prezentul Contract.

(2) Ținînd cont de principiile generale ale politicii de afaceri și de obiectivele asupra cărora s-a căzut de acord în paragraful (1), Franchisor și Beneficiarul (franchisee) consimt în particular, printre altele, asupra celor ce urmează:

(a) Beneficiarul (franchisee) va construi și va aduce îmbunătățiri imobilului restaurantului avînd autorizarea și aprobarea lui Franchisor, iar aspectul clădirii și al spațiului aferent nu vor fi schimbate ulterior decît în cazul în care acest lucru va fi aprobat în scris de Franchisor.

Beneficiarii (franchisees) vor decora, mobila și echipa restaurantul cu echipament specific restaurantelor, mobilier și accesorii care sunt conforme cu specificațiile și imaginea actuală a unui Restaurant Franchisor. Mai mult, Beneficiarul (franchisee) va întreține, repara, dacă este cazul, clădirea, spațiul aferent și decorul interior al restaurantului în condiții de o calitate superioară și va aduce îmbunătățirile și schimbările care sunt necesare pentru a reflecta imaginea unui Restaurant Franchisor proaspăt deschis.

(b) Beneficiarul (franchisee) va expune Mărcile Franchisor care reflectă imaginea actuală a Restaurantelor Franchisor, punându-se de acord cu Franchisor și le va întreține și repara în mod corespunzător pe toată durata contractului. Orice modificare sau expunere ulterioară a altor însemne sau afișe în spațiul aferent restaurantului sau în imediata lui vecinătate necesită consimțământul prealabil din partea lui Franchisor.

La cererea lui Franchisor, Beneficiarul (franchisee) va scoate orice însemn sau marcă a cărei utilizare nu mai este permisă de către Franchisor în țara respectivă.

(c) Beneficiarul (franchisee) va folosi în Restaurantul Franchisat numai echipamentul și numai o organizare care au fost aprobate de către Franchisor ca satisfăcînd criteriile și standardele de performanță general acceptate. Echipamentul va fi întreținut, reparat și menținut de către Beneficiarul (franchisee) într-o stare care satisface standardele operaționale precizate de Manualul MOD și pe măsură ce echipamentul devine demodat și inoperabil, Beneficiarul (franchisee) îl va înlocui cu acele tipuri și feluri de echipament care sunt instalate, atunci, în momentul înlocuirii, în noi deschisele Restaurante Franchisor.

Dacă se dovedește că din cauza unor schimbări în meniu sau a metodelor de preparare și a serviciilor este nevoie de echipament adițional sau de echipament de schimb, Beneficiarul (franchisee) va instala, la cererea lui Franchisor, noul echipament într-o perioadă rezonabilă de timp.

(d) Beneficiarul (franchisee) nu va instala cabine telefonice, standuri de ziare, tonomate, automate de gumă de mestecat, bomboane sau țigări, jocuri automate sau orice alt tip sau tipuri de aparate care se găsesc în locuri de amuzament, sau orice alt tip de automat în spațiul aferent restaurantului, fără a avea aprobarea prealabilă a lui Franchisor.

(e) Beneficiarul (franchisee) se angajează să aibă în permanență toate produsele și băuturile din meniu pe care Franchisor le consideră potrivite pentru a profita din plin de potențialul pieței și care îndeplinesc standardele sistemului Franchisor și să nu vîndă produse sau băuturi în meniu care nu figurează în Manualul MOD sau care nu sunt aprobate în scris în mod expres de către Franchisor.

Beneficiarul (franchisee) va putea cumpăra produsele și ingredientele, precum și băuturile, exclusiv de la acei furnizori care au fost agreați și autorizați de către Franchisor ca sursă de aprovizionare. în procesul de pregătire și servire al produselor către clienți, Beneficiarul (franchisee) va respecta toate specificațiile sau standardele cuprinse în Manualul MOD sau prevăzute de către Franchisor în privința ingredientelor, a metodelor de preparare și servire și a standardelor sanitare și de curățenie.

Toată hrana, băuturile și alte produse vor fi servite și vîndute în pachete care sunt conforme cu cerințele Franchisor.

Beneficiarul (franchisee) se angajează să țină deschis Restaurantul Franchisat zilnic, cel puțin de la llhOO la 23hOO, cu excepția cazurilor în care acest lucru este contrar unor norme guvernamentale sau a cazurilor în care Franchisor a dispus sau autorizat să se facă altfel.

Franchisor recunoaște că, din considerente specifice amplasării Restaurantului Franchisat, ar putea să fie necesară schimbarea orelor de deschidere mai sus menționate, iar Franchisor va fi rezonabil în a-și da consimțământul în acest sens.

(g) Beneficiarul (franchisee) va asigura angajaților săi uniformele care sunt în general prevăzute de către Franchisor pentru uniformitate.

(h)Respectîndu-și propriile măsuri în domeniul publicității și reclamei, Beneficiarul (franchisee) este de acord să respecte standardele de publicitate stabilite, din cînd în cînd, de către Franchisor, precum și să respecte prevederile legale în acest sens.

Pot fi utilizate, vîndute sau distribuite de către Beneficiarul (franchisee) doar materialele și produsele publicitare și promoționale care sunt, în prealabil, autorizate în scris de către Franchisor. La cererea lui Franchisor, Beneficiarul (franchisee) va renunța imediat la orice măsură publicitară asupra căreia Franchisor obiectează. Nu se vor expune sau utiliza Mărcile Franchisor fără consimțămîntul prealabil scris al lui Franchisor.

(i) Franchisor sau reprezentanții autorizați ai acestuia vor avea dreptul să intre și să inspecteze Restaurantul Franchisat precum și produsele servite, pentru a certifica respectarea de către Beneficiarul (franchisee) a condițiilor impuse în Contract. Inspecția poate avea loc fără o avizare prealabilă, la orice ora în timpul programului obișnuit de deschidere pentru clienți.

(j) Beneficiarul (franchisee) nu va încerca, în mod direct sau indirect, să îndemne sau să ademenească orice angajat al lui Franchisor sau al oricărui alt Beneficiar (franchisee) al lui Franchisor să-și părăsească locul de muncă și nici nu va angaja o astfel de persoană înainte de 6 luni de la încetarea raporturilor sale de muncă, decît în cazul în care există consimțământul prealabil scris al celui care 1-a angajat.

OPERAREA RESTAURANTULUI FRANCHISAT

(l) Pe perioada duratei prezentului Contract, Beneficiarul (franchisee) se angajează:

(a) să opereze continuu și în exclusivitate un Restaurant Franchisor în spațiul aferent Restaurantului Franchisat în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract.

(b) să reconstruiască Restaurantul în cazul în care acesta ar fi distrus sau ar suferi daune provocate de foc sau datorate altor cauze pentru care Beneficiarul (franchisee) nu este răspunzător, iar în cazul în care Beneficiarul (franchisee) nu este proprietarul sau deținătorul leasingului, dobândit prin succesiune, al spațiului aferent, dar deține acest spațiu în baza unui contract comercial de leasing, Beneficiarul (franchisee) va reconstrui clădirea în conformitate cu termenii și condițiile contractului de leasing;

(c) să obțină pe cheltuiala proprie toate licențele și alte aprobări cerute de autoritățile din domeniul construcțiilor, să echipeze și să deschidă Restaurantul Franchisat;

(d) să respecte cu strictețe toate prevederile guvernamentale și legale referitoare la operarea Restaurantului Franchisat și la întreținerea clădirii;

(e) să repare imediat orice defecțiune sau daună adusă Restaurantului Franchisat, inclusiv a echipamentului și etajelor aparținînd spațiului aferent;

(f) să plătească la timp orice taxă, impozite și alte costuri care decurg din posesia și operarea Restaurantului Franchisat;

(g) să respecte orice alte obligații în conformitate cu Art. 4 al prezentului Contract.

(2) în plus, Beneficiarul (franchisee) va obține pe propria sa cheltuială, la prețuri rezonabile și avînd garanții de cea mai bună calitate, asigurări împotriva oricăror riscuri pentru afacerea sa, așa cum, în mod obișnuit, ca proprietar al restaurantului, are datoria statutară de a face aceste asigurări și de a le menține pe toată durata prezentului Contract.

În orice caz, riscurile și sumele care sunt acoperite de aceste polițe de asigurare trebuie să fie echivalente cu asigurarea făcută de Franchisor și filialele acestuia pentru Restaurantele Franchisor operate de către acestea în țara Cedentului de franchisă (Franchisor), inclusiv printre altele ,,Business Obligations Insurance” (asigurarea de garanție generală, inclusiv garanția produsului și garanția formei generale a contractului) care va include responsabilitatea Beneficiarului (franchisee) față de Franchisor, conform prevederilor prezentului Contract.

Fiecare poliță îi va menționa și pe Franchisor și filialele acestuia ca părți asigurate adiționale și va arăta că polița nu poate fi anulată fără, în primul rînd, a-i acorda, lui Franchisor un preaviz de 30 de zile, a-i da lui Franchisor posibilitatea de a constata evenimentul care să justifice preavizul de anulare, înainte de deschiderea Restaurantului Franchisat, Beneficiarul (franchisee) îi va furniza lui Franchisor certificate de asigurări care să ateste că polița de asigurare este în vigoare.

FORMARE PROFESIONALĂ

(1) Beneficiarul (franchisee) sau persoana din cadrul personalului Beneficiarului (franchisee) desemnată a fi responsabilă pentru operarea de zi cu zi a Restaurantului Franchisat, trebuie să participe la

_____________cursuri de formare în________SUA, sau orice alt loc care va fi desemnat de către Franchisor. Nu va exista nici o taxă de participare la aceste cursuri, totuși, Beneficiarul (franchisee) va fi cel care va plăti toate cheltuielile de călătorie și cazare, toate compensațiile datorate angajatului Beneficiarului (franchisee) care este trimis la aceste cursuri, precum și orice alte cheltuieli personale care apar.

Beneficiarul (franchisee) nu are dreptul să deschidă Restaurantul Franchisat înainte ca el sau persoana desemnată din cadrul personalului său cu operarea de zi cu zi a restaurantului să fi absolvit cu succes acest program de pregătire.

(2) Beneficiarul (franchisee) va implementa un program de pregătire pentru angajații Restaurantului Franchisat conform standardelor și procedurilor prevăzute de Franchisor și va avea în orice moment în Restaurantul Franchisat un număr suficient de astfel de angajați care au urmat aceste cursuri, inclusiv cel puțin un (1) manager care a absolvit cu succes programul de formare al lui Franchisor.

(3) Beneficiarul (franchisee) va permite, la intervale regulate de timp, pe durata Contractului, membrilor personalului din restaurantul său să experimenteze și să urmeze programe de perfecționare profesională așa cum va dispune Franchisor pentru a putea implementa standardele operaționale curente.

SERVICII PUSE DE către Franchisor LA DISPOZIȚIA Beneficiarului (Franchisee)

Franchisor sau un afiliat — numit în continuare Franchisor-afiliat va recomanda sau se va consulta cu Beneficiarul (franchisee) în probleme legate de operarea Restaurantului Franchisat și îi va furniza Beneficiarului (franchisee), fără alte cheltuieli suplimentare:

(a) Un program de pregătire înainte de deschiderea Restaurantului care se desfășoară în instituțiile de pregătire ale lui Franchisor și în restaurantele lui Franchisor din SUA sau orice alt loc desemnat de Franchisor pentru Beneficiar (franchisee) sau persoanele desemnate de acesta.

(b) Supraveghere și asistență la Restaurantul Franchisat acordată de către personalul lui Franchisor în perioada premergătoare deschiderii și în cea a deschiderii.

(c) Franchisor va conduce campaniile promoționale destinate deschiderii și va ajuta Beneficiarul (franchisee) în alegerea unor programe promoționale adecvate, în acest scop, costul programului de publicitate și promovare a vînzărilor Beneficiarului (franchisee) (conform Art. 9 paragraf (2) al prezentului contract), pe perioada primelor două luni calendaristice de la deschiderea Restaurantului Franchisat, va fi suportat de către Franchisor dacă, și atît timp cît, această promovare are loc în intervalul de 90 de zile de la deschiderea Restaurantului Franchisat. Orice cost suplimentar care apare în implementarea programelor de promovare va fi suportat de Beneficiar (franchisee).

(d) Franchisor îi va aura Beneficiarului (franchisee) Manualul său secret, MOD, care va fi păstrat strict confidențial; la sfîrșitul perioadei de valabilitate a prezentului Contract, Beneficiarul (franchisee) îi va returna lui Franchisor acest așa zis Manual MOD, fără ca acesta din urma să îl ceară.

(e) Franchisor îi va furniza Beneficiarului (franchisee) datele legate de orice studii ale pieței, datele legate de studiile de marketing și publicitate pe care Franchisor le efectuează, precum și recomandările pe care Franchisor le dezvoltă din cînd în cînd și documentația corespunzătoare.

(f) Franchisor va furniza informații și va face recomandări pertinente legate de contabilitate, controlul costurilor și sistemul de control al inventarului.

(g) Franchisor va pune la dispoziția Beneficiarului (franchisee) orice tehnici și îmbunătățiri nou dezvoltate de Franchisor în prepararea mîncării, în echipament, produse alimentare, arnbalare și managementul restaurantelor franchisate.

MĂRCILE FRANCHISORULUI

(l)Franchisorul cedează Beneficiarului (franchisee) dreptul de folosință a Mărcilor Franchisor în conformitate cu prevederile prezentului Contract.

Franchisor declară și garantează că mărcile sunt înregistrate în țara respectivă, dar nu-și asumă nici o responsabilitate în privința valabilității și continuității acestor drepturi de protejare a proprietății.

Beneficiarul (franchisee) își dă seama că va utiliza unele Mărci Franchisor în operarea Restaurantului Franchisat care s-ar putea să nu fi fost înregistrate sau că acea înregistrare nu poate fi făcută pentru mărcile neînregistrate; el recunoaște, deci, posibilitatea că unele Mărci Franchisor ar putea fi folosite de terțe părți neautorizate de către Franchisor, fără ca Beneficiarul (franchisee) să poată avea vreo pretenție, decurgînd din acest lucru, din partea lui Franchisor.

(2) Beneficiarul (franchisee) îl va sprijini, la cerere și fără nici o cheltuială din partea sa, pe Franchisor în obținerea înregistrării pentru Mărcile Franchisor neînregistrate.

(3) Beneficiarul (franchisee) nu va face sau cauza nici un act sau lucru care, în mod direct sau indirect, ar ataca, contesta sau care ar afecta sau ar putea să afecteze în vreun fel valabilitatea și drepturile, titlurile sau interesele lui Franchisor în Mărcile Franchisor și în Sistemul Franchisor.

(4) Beneficiarul (franchisee) îi va semnala imediat lui Franchisor orice încălcare sau imitare a Mărcilor Franchisor de către orice terță parte care a fost sesizată de Beneficiar (franchisee) sau care recuză utilizarea de către Beneficiar (franchisee) a oricărei Mărci Franchisor.

Franchisor va decide, poate după consultarea unor consilieri juridici, propria responsabilitate, dacă e cazul sau nu să ia măsurile corespunzătoare pentru a împiedica persoanele neautorizate să folosească Mărcile Franchisor. Beneficiarul (franchisee) este de acord să colaboreze în realizarea oricăror acțiuni menite să împiedice violarea, imitarea, folosirea ilegală sau folosirea în mod greșit a Mărcilor Franchisor și este de acord să fie numit ca parte în orice astfel de acțiune în cazul în care Franchisor îi cere acest lucru. Franchisor este de acord să suporte §2. Elementele contractului de franchising.

cheltuielile de judecată și costurile legate de participarea Beneficiarului (franchisee) în astfel de acțiuni cu excepția costurilor și cheltuielilor juristului consult personal al Beneficiarului (franchisee) în cazul în care Beneficiarul (franchisee) hotărește să fie reprezentat, în și în afara instanței, de către propriul jurisconsult, ale cărui costuri vor fi suportate de către Beneficiar (franchisee). Beneficiarul (franchisee) nu va iniția nici o acțiune judecătorească sau alte proceduri cu scopul de a proteja Mărcile Franchisor fără aprobarea prealabilă în scris a lui Franchisor.

(5) În adoptarea numelui unei corporații sau a unui parteneriat și orice alte adăugiri la acesta, indiferent dacă acestea formează o parte a numelui firmei sau nu, Beneficiarul (franchisee) nu va folosi nici una din Mărcile Franchisor sau nici o parte a acestora, nici o variație sau prescurtare sau alte cuvinte în mod confuz similare cu cele ale Mărcilor Franchisor.

PLĂȚI ALE BENEFICIARULUI (FRANCHISEE)

(l)Taxa de Franchisă. Beneficiarul (franchisee) acceptă că cedarea acestei Franchise constituie compensația pentru plata efectuată de Beneficiar (franchisee) către Franchisor a 25,000 USD plus TVA, dacă este cazul, suma care va fi dobîndită în totalitate de către Franchisor la validarea prezentului Contract și va fi plătită de Beneficiar (franchisee) imediat.

(2)Redevențe lunare, în plus, Beneficiarul (franchisee) acceptă să-i plătească lui Franchisor o îndemnizație lunară de 4% din vînzările brute, în schimbul consimțământului de a folosi Mărcile Franchisor și Sistemul Franchisor pe toată durata prezentului Contract.

Redevența lunară va fi plătită lunar, în a 15-a zi a fiecărei luni, fiind percepută asupra vânzărilor brute din luna precedentă. Aceste plăți sunt scutite de orice costuri sau taxe de orice natură; costurile și impozitele Beneficiarului (franchisee) asupra redevențelor lunare, care sunt percepute de orice oficialitate în țara unde se află Restaurantul Franchisat, vor fi suportate de către Beneficiar (franchisee).

Toate redevențele vor fi plătite de către Beneficiar (franchisee) către Franchisor în moneda SUA într-un cont din SUA sau într-un alt loc, desemnat de Franchisor printr-o notă prealabilă scrisă. Pînă la un următor aviz, Beneficiarul (franchisee) va plăti în fiecare lună redevențele corespunzătoare, în moneda SUA lui Franchisor situat în _____________, țara_________. Fiecare schimb al monedei locale în moneda SUA se va face la cursul de schimb al Băncii___________ din ultima zi bancară a lunii pentru care se plătesc redevențele. în cazul în care Beneficiarului (franchisee) i se va interzice să facă orice plată din____________către SUA sau în moneda SUA, Beneficiarul (franchisee) va semnala imediat acest lucru prin telex și plata va fi făcută către Franchisor în SUA în moneda SUA prin surse și fonduri controlate de Beneficiar (franchisee) și care sunt selectate de către Franchisor și agreate de autoritățile guvernamentale_____________în drept, toate acestea respectînd instrucțiunile de expediere primite de la Franchisor, atît timp cît acest lucru este necesar. Dacă Beneficiarul (franchisee) este împiedicat prin legile locului în care se află amplasat Restaurantul Franchisat și numai dacă, de fiecare dată, în urma tuturor eforturilor, părțile nu reușesc să asigure nici o metodă de plată acceptată de către Franchisor, atunci Franchisor poate să-i dea Beneficiarul (franchisee) un aviz de încetare înainte de termen a prezentului Contract, fără ca vreuna din părți să aibă vre-o pretenție.

(3) Contribuția Beneficiarului (franchisee) la reclama și promovarea vânzărilor (a) Beneficiarul (franchisee) se angajează să plătească lunar lui Franchisor, sau celor desemnați de acesta (numiți în continuare Franchisor), o sumă egală cu 4% din vînzările vrute pe lîngă taxa de francisă conform paragrafului (2). Această sumă se plătește în a 15-a zi a lunii, pentru luna calendaristică precedentă, în moneda țării în care se află Restaurantul Franchisat. Aceste sume, minus taxele aplicabile pentru publicitate, vînzări promoționale și public relation, vor fi folosite de Franchisor în beneficiul general al Beneficiarului (franchisee) și va plăti din aceste sume, printre altele, cheltuielile administrative ale departamentului de publicitate, taxe vamale și media pentru publicitate și materialele promoționale, precum și cheltuieli de prospectare a pieței pentru dezvoltarea și evaluarea eficientei publicității și vînzărilor promoționale.

Franchisor are dreptul să adune sumele plătite de Beneficiar (franchisee) cu cele plătite pentru publicitate de alte Restaurante Franchisor pentru a constitui un fond de publicitate și să folosească în totalitate această sumă, după bunul său plac, și pentru propria sa publicitate, pentru promovarea vînzărilor și relațiilor publice internaționale, în țara respectivă sau în anumite zone ale țării respective.

În plus, Franchisor are dreptul să schimbe metoda, procedura și modul în care contribuțiile pentru publicitate și promovare a vînzărilor vor fi cheltuite în scopuri publicitare și inclusiv de vînzare, dar nu limitându-se la acest lucru, prin punerea la dispoziția Beneficiarului (franchisee), în anumite condiții, a unei părți a acestor contribuții pentru propriile acțiuni publicitare. Se înțelege, totuși, că astfel de schimbări nu vor duce la creșterea procentului contribuțiilor sau a scopului acestor plăți către Franchisor.

(b) Redevențele primelor două luni calendaristice ale operațiunii sunt puse la dispoziția Beneficiarului (franchisee) pentru o campanie publicitară, aprobată în prealabil, pentru deschiderea Restaurantului Franchisat; suma necheltuită în termen de 90 de zile de la deschidere este pusă la dispoziția lui Franchisor.

(c) În plus, Beneficiarul (franchisee) se angajează să pună la dispoziția lui Franchisor toate taxele publicitare plătite de furnizorii produselor care sunt vîndute în Restaurantul Franchisat sub un nume de marcă. Beneficiarul (franchisee) va plăti aceste taxe publicitare percepute de la furnizori cel tîrziu în cea de-a 15-a zi a lunii următoare plății furnizorului. Beneficiarul (franchisee) cedează drepturile sale lui Franchisor și va pretinde îndemnizațiile publicitare de la furnizori, cesiune pe care Franchisor o acceptă.

(4) Termenul „vînzări brute" include toate sumele percepute pentru bunuri, produse sau servicii vîndute la și de la Restaurantul Franchisat. Vînzarea produselor Franchisului în afara Restaurantului Franchisat nu este autorizată; totuși, dacă astfel de vînzări vor fi aprobate de Franchisor în viitor, acestea vor fi incluse în definiția vînzărilor brute. Vînzările brute nu includ TVA, impozite, sau orice altă taxă asemănătoare, bazată pe vînzări, și care va fi încasată de Beneficiar (franchisee) de la clienți, numai dacă Beneficiarul (franchisee) include aceste taxe în prețurile care sunt percepute pentru bunurile și serviciile Beneficiarului (franchisee) și pe care acesta le plătește de fapt autorităților fiscale respective.

CONTABILITATE

(1) Beneficiarul (franchisee) acceptă să țină evidențe contabile complete ale afacerii Restaurantului Franchisat; el îi va furniza lui Franchisor rapoarte lunare ale pierderilor și profiturilor avînd un format prevăzut de Franchisor în următoarele 30 de zile ale lunii următoare.

(2) În următoarele trei luni de la închiderea anului fiscal, Beneficiarul (franchisee) va transmite lui Franchisor un raport financiar anual complet, incluzînd contabilizarea profiturilor și a pierderilor, raport care va fi avizat de un Expert Contabil Autorizat sau un echivalent al acestuia.

Franchisor poate să solicite Beneficiarului (franchisee) balanțele semestriale sau trimestriale dacă, după părerea lui Franchisor, orientarea afacerii Restaurantului Franchisat necesită acest lucru.

(3) Franchisor sau reprezentații săi autorizați au dreptul, în orice moment rezonabil și pe cheltuiala Franchisorului, să examineze sau să auditeze registrele contabile și conturile Beneficiarului (franchisee) în care intervin vînzările brute, în cazul în care se găsește o discrepanță, care depășește 5%, între vînzările brute declarate de Beneficiar (franchisee) și vînzările brute reale, Beneficiarul (franchisee) va rambursa lui Franchisor toate costurile relative la audit inclusiv călătoria, cazarea și salariile plătite auditorilor.

CONFIDENȚIALITATEA

(l)Beneficiarul (franchisee) este de acord cu faptul că toată documentația scrisă, inclusiv Manualul MOD sau orice altă traducere din acestea, și orice informații care sunt puse la dispoziția lui de către Franchisor în orice moment dinainte sau pe durata prezentului Contract trebuie considerate ca secrete comerciale pentru scopurile acestui Contract.

Beneficiarul (franchisee) se angajează să păstreze aceste secrete comerciale confidențiale și să le folosească doar în procesul de operare al Restaurantului Franchisat. Beneficiarul (franchisee) este de acord să nu divulge nici unul din secretele comerciale nici unei persoane în afara angajaților Beneficiarului (franchisee) și atunci doar atît cît este necesar pentru operarea Restaurantului Franchisat și să-și determine personalul de așa manieră încît acesta să păstreze strict confidențial aceste secrete comerciale și să nu le pună la dispoziția nici unei terțe părți.

(2) Obligația Beneficiarului (franchisee), conform paragrafului (1), de a păstra secretele comerciale ale lui Franchisor va fi în vigoare pe toată durata prezentului Contract precum și după terminarea acestuia.

CONCURENȚA

(1) Beneficiarul (franchisee) este de acord să nu opereze în țara respectivă nici un alt restaurant, fie de către el sau de către o a treia persoană și să nu aibă nici un avantaj, direct sau indirect, dintr-o afacere a unui restaurant cu meniu limitat sau să-l promoveze în vreun fel, de exemplu prin punerea la dispoziția acestuia a spațiului pentru operare, în timpul valabilității prezentului Contract fără a avea aprobarea în scris a lui Franchisor.

O excepție de la această restricție este achiziționarea de acțiuni de la Bursă, cu condiția ca întreprinderea respectivă să nu fie concurentă a lui Franchisor sau a afiliaților săi.

(2) în cazul în care prezentul Contract va lua sfîrșit mai repede decît durata asupra căreia s-a convenit în prezentul Contract — fie prin aviz de încetare sau de comun acord — Beneficiarul (franchisee) este de acord ca, pentru o perioadă de un an de la expirarea prezentului Contract să nu aibă nici un interes, direct sau indirect, într-o afacere a unui restaurant care utilizează sau copiază Sistemul Franchisor sau un sistem similar sau orice parte a acestui sistem pe o rază de 5 km de la Restaurantul Franchisat.

LIMITAREA FRANCIZEI

(1) Beneficiarul (franchisee) operează Restaurantul Franchisat pe cont propriu; el este răspunzător pentru toate pierderile sau daunele pe care el însuși, angajații săi, vizitatorii sau clienții Restaurantului Franchisat sau alții care ar putea să le sufere, și care sunt legate de posesiunea sau operarea Restaurantului Franchisat.

(2) Beneficiarul (franchisee) este de acord să-l ferească și să-l țină pe Franchisor și filialele sale la adăpost de orice reclamații sau pretenții ale unei terțe părți pentru daune ale proprietății sau leziuni, îmbolnăviri sau moarte a unor persoane, apărute în afara sau în legătură cu posesiunea și operarea Restaurantului Franchisat. Beneficiarul (franchisee) va rambursa la prima cerere orice sumă, inclusiv costuri rezonabile și taxe plătite avocatului și cheltuite de Franchisor în apărarea sau în orice acțiune pe care Franchisor este obligat să o inițieze pentru astfel de reclamații sau pretenții, ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Această stipulare va fi aplicată în toate cazurile fie că Franchisor este exclusiv responsabil sau ca mai sunt și alți datornici.

(3) Acest lucru nu va afecta responsabilitatea Franchisorului față de Beneficiar (franchisee) și terțe părți pentru orice neglijență sau acțiune ilegală proprie.

CESIUNE și TRANSFER INTER VIVOS (între persoane în viață)

(1) Prezentul Contract și Franchisa sunt încredințate personal Beneficiarul (franchisee) și nu sunt negociabile.

Beneficiarul (franchisee) nu va ceda sau transfera nici un drept sau profit care se află sub incidența prezentului Contract nici nu va permite ca, direct sau indirect, un astfel de transfer sau cesiune să apară, în special, garantarea sau cesiunea lor, din motive de securitate, fără a avea în prealabil aprobarea în scris a lui Franchisor.

Dacă Beneficiarul (franchisee) este constituit din mai multe persoane, cerința de aprobare prealabilă se aplică și transferului unei părți sau a întregului profit al unui partener către un altul.

(2) Beneficiarul (franchisee) trebuie să obțină aprobarea prealabilă în scris din partea lui Franchisor pentru a ceda și transfera prezentul Contract, cu toate drepturile și obligațiile unei persoane juridice. Franchisor poate să își dea consimțămîntul pentru acest transfer sau cesiune cu următoarele condiții, fără ca acestea să prejudicieze condițiile ulterioare impuse de către el:

(a) Beneficiarul (franchisee) rămîne personal responsabil de îndeplinirea la timp a tuturor obligațiilor în calitate de co-debitor, alături de persoana juridică.

(b) Interesele Beneficiarului (franchisee) în persoana juridică, incluzînd drepturile colective care decurg din articolele Asocierii și dispozițiile executive ale persoanei juridic, de exemplu votul și drepturile asupra dividendelor, nu vor fi mai mici de 51 %; emiterea de acțiuni către noii acționari și orice distribuire sau creștere de capital trebuie supuse aprobării prealabile în scris a lui Franchisor, care poate să refuze numai din considerente materiale. Orice alți acționari trebuie să aibă aprobarea lui Franchisor și să satisfacă cerințele acestuia care au fost impuse Beneficiarului (franchisee) și să fie de acord a fi legat prin prevederile și condițiile Contractului de Franchisa sau altă garanție cerută de Franchisor.

(c) Beneficiarul (franchisee) sau în cazul în care acesta se constituie din mai multe persoane, cel puțin unul din Beneficiari (franchisee) va fi reprezentantul statutar sau acționarul managerial al persoanei juridice și își va păstra această calitate pînă la încheierea prezentului Contract.

(d) Beneficiarul (franchisee) va dovedi că în momentul în care cedarea sau transferul intră în vigoare, persoana juridică va fi proprietara Restaurantului Franchisat și va avea dreptul să folosească spațiul aferent Restaurantului Franchisat care urmează să fie operat.

Franchisor este de acord ca Beneficiarul (franchisee) să cedeze drepturile și obligațiile prezentului Contract unei persoane juridice legal constituită în conformitate cu legislația țării respective, constituind astfel o societate de persoane_________________și Franchisor, aprobînd un astfel de partener general sau parteneri cu răspundere limitată, va redacta separat un Contract de Dezvoltare mai detaliat între părți. Domnii___________și__________și________, împreună cu directorul general, vor deține, direct sau indirect, majoritatea dividendelor, capitalului și voturilor persoanei juridice-căreia îi este cedat Contractul de Franchisa. Aceste persoane vor rămîne personal responsabile față de obligațiile prezentului Contract. Orice corporație care are un interes, în calitate de partener general sau partener cu răspundere limitată, al unui astfel de societăți de persoane

_____________, constituite pentru operarea Restaurantului Franchisat va fi specificată într-o anexă a prezentului Contract, în care vor fi trecute și acțiunile pe care aceasta la deține. Orice transfer de acțiuni care are loc către alte persoane decît cele menționate în acest Contract va necesita aprobarea prealabilă în scris a lui Franchisor, care poate să refuze doar în cazul în care există motive serioase.

(3) Beneficiarul (franchisee) are nevoie de consimțămîntul prealabil în scris al lui Franchisor în cazul în care intenționează să cedeze sau să transfere prezentul Contract, cu toate drepturile și obligațiile în totalitatea lor, unei terțe părți, în cazul în care condițiile prevăzute în paragraful (2) nu sunt îndeplinite. Franchisor poate să-și dea consimțămîntul pentru o astfel de cesiune și transfer al prezentului Contract achizitorului afacerii Restaurantului Franchisat în condițiile următoare, fără ca acestea să prejudicieze condițiile ulterioare impuse de Franchisor:

(a) Beneficiarul (franchisee) trebuie să dovedească că dreptul de folosință asupra spațiului aferent Restaurantului Franchisat a fost transferat cumpărătorului afacerii Restaurantului Franchisat și că acest drept va intra în vigoare în deplină concordanță cu termenul prezentului Contract.

(b) Beneficiarul (franchisee) își va respecta în mod corespunzător toate obligațiile față de Franchisor până la data la care se face cesiunea, fie că acestea decurg din prezentul Contract sau alte contracte.

(c) Presupusul cumpărător trebuie să îndeplinească procedurile standard de selectare a Beneficiarilor (franchisee) și să fie aprobat de Franchisor conform acestora, trebuind să demonstreze că îndeplinește inclusiv, în mod satisfăcător, criteriile și condițiile financiare, manageriale, morale, de proprietate legată și alte astfel de criterii pe care Franchisor le cere pentru a lua în considerare cererile pentru noi Beneficiari (franchisee). Presupusul cumpărător se va întîlni cu reprezentanți ai lui Franchisor din SUA sau din orice alt loc desemnat de Franchisor.

(d) Presupusul cumpărător va urma și absolvi cu rezultate satisfăcătoare programele Franchisor de pregătire pentru noii Beneficiari (franchisee).

(e) Presupusul cumpărător va executa restul fostului Contract pe următoarea perioadă de timp, exceptînd plata redevențelor și taxelor de publicitate.

(f) Beneficiarul (franchisee) va rămîne răspunzător ca debitor comun către Franchisor pentru redevențele și taxele publicitare; totuși Franchisor îl va scuti pe Beneficiar (franchisee) de această responsabilitate comună dacă, și atunci cînd, cesionarul rămîne la zi cu toate obligațiile financiare către Franchisor pe toata durata în care cesionarul are de efectuat plăți către Beneficiar (franchisee) conform Contractului de vînzare sau pe o perioadă de 24 luni, în funcție de care din aceste perioade este mai lungă. Contractul de vînzare între Beneficiar (franchisee) și Cumpărător trebuie să prevadă ca plata ratelor pentru prețul de cumpărare se face auxiliar plății redevențelor și taxelor pentru publicitate.

(g) Franchisorului i se va plăti, în momentul transferului prezentului Contract, o taxă de cesiune de 10,000 USD pentru costurile și cheltuielile pe care Franchisor le face în legătură cu transferul. Acest lucru nu se aplică în cazul unui transfer de drepturi și obligații, care intră sub incidența prezentului Contract, către o persoana juridică____________sau orice altă persoană juridică, în conformitate cu paragraful (2) al prezentului Articol.

(4) În ciuda stipulărilor de mai sus, Franchisorul sau cei desemnați de către el, vor avea, în oricare din cazurile de vînzare ale afacerii Restaurantului Franchisat, dreptul primului refuz căruia i se aplică prevederile din legislația țării respective, cu excepția cazului în care condițiile impuse de Franchisor pentru transferul prezentului Contract unei terțe părți nu se aplică. Dacă Franchisor nu-și exercită dreptul de prim refuz, Beneficiarul (franchisee) nu va avea dreptul de a vinde afacerea în alte condiții sau termeni decît cei aduși la cunoștința lui Franchisor.

TERMENUL și ÎNCETAREA CONTRACTULUI

(l)Prezentul Contract expiră la expirarea termenului stipulat în Art. 2, fără a fi nevoie de un preaviz din partea lui Franchisor sau a Beneficiarului (franchisee). Beneficiarul (franchisee) nu va avea dreptul la o reînoire a Contractului la expirarea termenului asupra căruia s-a convenit.

(2) Aceasta nu va prejudicia dreptul nici uneia din părți de a da un preaviz de încheiere prematură a prezentului Contract din motive serioase.

Franchisor poate, la alegerea sa și fără a prejudicia nici un alt drept sau remediu, să pună capăt, din considerente materiale, prezentului Contract, în special dacă apare unul din evenimentele de mai jos, iar Beneficiarul (franchisee) nu reușește să remedieze greșeala (evenimentul) justificînd astfel încetarea Contractului în timpul perioadelor de remediere specificate mai jos sau, dacă acestea nu sunt specificate, în termen de 30 de zile de la o astfel de cerere din partea Franchisorului:

(a) Beneficiarul (franchisee) vinde anumite produse sau băuturi, știind că acestea nu îndeplinesc cerințele lui Franchisor sau asupra vînzării cărora Franchisor nu și-a dat consimțămîntul, sau Beneficiarul (franchisee) neglijează vînzările produselor și băuturilor alese de Franchisor;

(b) Beneficiarul (franchisee) nu reușește să plătească în termen de 10 zile de la data stabilită pentru plata redevențelor și taxelor publicitare sau promoționale sau alte contribuții care trebuiesc plătite și care intră sub incidența prezentului Contract;

(c) Beneficiarul (franchisee) transmite un raport financiar în care vînzările brute sunt declarate mai mici decît în realitate;

(d) Beneficiarul (franchisee) închide sau abandonează posesiunea Restaurantului Franchisat fără a avea consimțămîntul scris al lui Franchisor;

(e) Beneficiarul (franchisee) lichidează, oprește plățile, sau prezintă o petiție sau cerere pentru a cere în instanța declararea falimentului sau a insolvabilității, sau inițiază orice alte proceduri judecătorești sau în afara instanței, sau orice fel de reparație care se afla sub incidența legii falimentului sau a insolvabilității sau oricare din creditorii Beneficiarului (franchisee) care înaintează o petiție sau o cerere ca cele de mai sus și nu-și retrage respectiva cerere sau petiție în termen de 60 de zile de la depunere, sau nu este respinsă de instanța datorită lipsei de fonduri pentru acoperirea costurilor;

(f) Beneficiarul (franchisee) nu reușește să plătească la timp facturile, notele de plată care nu sunt contestabile, furnizorilor de bunuri și servicii ai Restaurantului Franchisat;

(g) Beneficiarul (franchisee) nu respectă obligațiile care decurg din prevederile referitoare la concurență sau la păstrarea secretului, asupra cărora s-a convenit de comun acord.

(h) dreptul de folosință asupra spațiului în care este operat Restaurantul Franchisat încetează înaintea expirării termenului prezentului Contract;

(i) se constată, în repetate rînduri, ca Beneficiarul (franchisee) nu operează Restaurantul Franchisat în conformitate cu prevederile prezentului Contract.

(3) Beneficiarul (franchisee) poate să denunțe prezentul Contract datorită unor cauze serioase numai după ce Franchisor a fost avizat în scris, dîndu-i acestuia posibilitatea de a remedia cauzele sau comportamentul, în termen de 30 de zile de la data avizării.

(4) în cazul în care prezentul Contract încetează înaintea termenului asupra căruia s-a convenit, din motive pentru care Franchisor nu este răspunzător, Franchisor va avea, în ciuda celor de mai sus, alte drepturi, următoarele opțiuni pe care Beneficiarul (franchisee) le cedează irevocabil lui Franchisor:

(a) dacă Beneficiarul (franchisee) sau dacă un afiliat al acestuia sunt proprietari ai spațiului sau au dreptul să dispună de el, Beneficiarul (franchisee) să-i dea lui Franchisor, în regim de leasing, spațiul în care este operat Restaurantul Franchisat, în condiții obișnuite și în schimbul unei chirii obișnuite, până la expirarea termenului convenit al prezentului Contract, și să-i vândă lui Franchisor echipamentul de care acesta are nevoie pentru a continua afacerea;

(b) dacă spațiul în care este operat Restaurantul Franchisat este dat în regim de leasing Beneficiarului (franchisee) sau unui afiliat, Beneficiarul (franchisee) să-i cedeze și să-i transfere lui Franchisor avantajele pe care le are în calitate de utilizator al contractului de leasing, în condiții neschimbate, până la expirarea termenului prezentului contract și să depună toate eforturile pentru a obține consimțămîntul, dacă este cazul, deținătorului de leasing pentru efectuarea acestei cesiuni;

În cazul în care deținătorul de leasing refuză să-și dea consimțământul, Beneficiarul (franchisee) va subînchiria lui Franchisor spațiul aferent în aceleași condiții și termeni și va face tot posibilul pentru a obține consimțământul deținătorului de leasing pentru aceasta subînchiriere, dacă este cazul;

Franchisor își va exercita opțiunile în termen de 60 de zile de la terminarea prezentului Contract, totuși, în cazul prevăzut în sub-paragraful (b), nu înainte de 30 de zile de la prezentarea contractelor de leasing ale Beneficiarul (franchisee). Dacă Franchisor își exercită drepturile de opțiune, el îi va plăti Beneficiarului (franchisee), în schimbul echipamentelor achiziționate, costul real de achiziție, din care se scade deprecierea acestuia, depreciere stabilită de autoritățile fiscale în drept, nici un avantaj material nu va fi plătit Beneficiarului (franchisee) pentru bunăvoință.

CONDIȚII GENERALE

(1) Prezentul Contract poate fi modificat sau amendat doar printr-un document scris semnat de ambele părți, înțelegerile verbale nu sunt valabile. Toate declarațiile, consimțămintele, aprobările, cererile sau notificările care sunt cerute sau permise în cadrul prezentului Contract vor fi făcute sau date în scris sau prin telex, cu confirmarea scrisă simultană trimisă prin poștă.

Declarațiile Beneficiarului (franchisee), care sunt menite să modifice, să amendeze sau să denunțe prezentul Contract, trebuie făcute avînd anexată o traducere în limba engleză, versiunea în engleză fiind cea care prevalează.

(2) Dacă Beneficiarul (franchisee) este constituit din mai multe persoane sau persoane juridice, responsabilitatea fiecărui partener este comună și proprie, conform prezentului Contract.

Pentru a emite o declarație legală pentru Franchisor este suficient ca aceasta să fie emisă de unul din Beneficiari (franchisee). Declarații făcute de unul din Beneficiarul (franchisee) îi obligă și pe ceilalți Beneficiari (franchisee) cu excepția notificărilor de denunțare a prezentului Contract. Pînă la o anumită limită, Beneficiarii (franchisee) își recunosc unul altuia puterea de avocat și anume de a face și primi declarații.

Evenimente care cauzează orice modificare a prezentului Contract referitoare la unul din Beneficiari (franchisee) trebuie recunoscute și acceptate de ceilalți Beneficiari (franchisee) ca avînd același efect și asupra lor.

(3) Prezentul Contract se află sub incidența și va fi interpretat în conformitate cu legile_________, mai puțin în cazul în care legea

statutară obligatorie necesită aplicarea altei legi.

(4) Tribunalele obișnuite din___________vor avea o jurisdicție non-exclusivistă în orice dispută care ar putea decurge din sau în legătură cu prezentul Contract, inclusiv valabilitatea acestuia.

(5) Dacă oricare din prevederile prezentului Contract este sau devine, total sau parțial, nulă sau neaplicabilă, acest lucru nu va afecta valabilitatea sau aplicabilitatea celorlalte prevederi. Beneficiarul (franchisee) și Franchisor sunt de acord ca nulitatea și neaplicabilitatea prevederii va conduce la înlocuirea ei cu o prevedere valabilă și executorie care reflectă scopurile economice ale prevederii nule și neexecutorii din punct de vedere legal.

De către:_____________

Vice Președinte Executiv Atest:_______________

Secretara asistentă

De către:________

Președinte

Atest:__________