Valente Formative ALE Jocului Didactic In Imbogatirea Bazei DE Cunostinte ALE Prescolarilor Despre Mediul Inconjurator

VALENȚE FORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC ÎN ÎMBOGĂȚIREA BAZEI DE CUNOȘTINȚE ALE PREȘCOLARILOR DESPRE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Cuprinsul lucării de licență

I.Jocul didactic în invățământul preșcolar

I.1 Învățământul preșcolar.Conceptul de educație timpurie

I.2 Particularitățile copilului preșcolar

I.3 Definirea jocului didactic și a funcțiilor acestuia

I.4 Clasificarea jocurilor didactice

I.5 Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic în activitățile de cunoașterea mediului

I.6 Jocul didactic la lecțiile de cunoașterea mediului

II.Exigențele curriculumului preșcolar în domeniul experiențial: Științe (Cunoașterea mediului)

II.1 Curriculumul preșcolar în cadrul activităților de Cunoașterea mediului

II.2 Analiza curriculumului preșcolar în cadrul activităților de cunoașterea mediului

II.3 Importanța activităților de cunoașterea mediului în grădiniță

II.4 Educația ecologică în contextul activităților de cunoașterea mediului

Introducere: Argument privind alegerea temei

Am optat pentru această temă pentru a evidenția importanța activităților de cunoașterea mediului realizate prin intermediul unei forme de activitate specifice vârstei preșcolare și anume: jocul; totodată prin munca intelectuală depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice utilizate în elaborarea ei, îmi îmbogățesc nivelul de pregătire profesională pentru a utiliza cele mai adecvate metode și procedee în vederea însușirii de către preșcolari a bazelor legate de mediul înconjurător într-un mod plăcut.

Preșcolarul intră în contact cu lumea înconjurătoare, o vede, o cercetează și o înțelege ceea ce îi permite să-și formeze imagini clare privind raportarea la aceasta prin reprezentarea unor forme, culori, caracteristicile unor ființe și fenomene ale naturii.

O importanță deosebită o au activitățile de cunoașterea mediului în dezvoltarea bazei de cunoștințe legate de mediu. Activitățile de cunoașterea mediului desfășurate cu preșcolarii constituie fundamentul pe care se cladește întregul sistem de cunoștințe legate de mediul înconjurător și oferă largi posibilități de stimulare a progresului fiecărui copil, facându-i pe toți apți pentru următoarea treaptă de formare și dezvoltare și anume școala.

,,Învățământul preșcolar are ca scop dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului în funcție de ritmul propriu și trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia; dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul, pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi; încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentelor ca experiențe autonome de învățare, descoperirea de către fiecare copil a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe,capacități,deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe parcursul vieții.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 10)

În activitățile de cunoașterea mediului se înlesnește înțelegerea mediului înconjurător, se urmărește integrarea copilului în acest mediu, iar cunoștințele dobândite devin un îndreptar prețios al acțiunilor întreprinse ulterior. Preșcolarii se află la vârsta curiozității; astfel această curiozitate trebuie susținută printr-o puternică dorință de a o înțelege și cunoaște, în raport cu particularitățile de vârstă și capacitatea de înțelegere. Înțelegerea treptată a mediului înconjurător pe baza cunoștințelor oferite copiilor, a fenomenelor naturii și interdependeței dintre ele; precum și înțelegerea că plantele și animalele au nevoie de condiții de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost), că trebuie îngrijite de om sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze și depind unele de altele; contribuie din plin la însușirea de către copii a unor elemente științifice despre natură.

Am considerat că este de mare importanță studierea temei lucrării: ,,Valențe formative ale jocului didactic în îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător, ale preșcolarilor”, cu acest prilej voi evidenția valențele jocului didactic, deoarece prin intermediul acestuia se stimulează dezvoltarea capacității cognitive, a capacității de a observa și înțelege realitatea înconjurătoare, a preșcolarilor; îmbogățindu-și astfel bazele de cunoștințe legate de mediul inconjurător.

M-am oprit asupra acestei teme fiindcă am constatat deosebita importanță a dezvoltării interesului și capacității de înțelegere a mediului înconjurător de către preșcolari; iar observarea sistematică a naturii de către aceștia sub îndrumarea educatoarelor contribuie la îmbogățirea cunoștințelor legate de mediu, la înțelegerea fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observație și spiritului ecologic în raport cu conduita moral-afectivă față de natură, de protejare a acesteia și nu în ultimul rând a gândirii și limbajului. Observând natura, preșcolarii sub îndrumarea educatoarelor pot identifica frumusețile acesteia și să o îndrăgească aducând un aport deosebit protejării ei. În acest fel li se educă simțul și gustul estetic, sentimentul de admirație și ocrotire, dragoste și mandrie pentru bogățiile și frumusețile naturii.

De asemenea observarea mediului înconjurător, oferă copiilor posibilitatea cunoașterii muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității oamenilor în diferite domenii. Prin însușirea cunoștințelor despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii îșî lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității oamenilor, li se educă dragostea și respectul față de om și rezultatul muncii sale.

Ipoteza studiului de la care am pornit cercetarea pedagogică este: ,, dacă se utilizează jocul didactic ca mijloc de realizare a activităților de cunoașterea mediului, atunci bazele de cunoștințe despre lumea înconjurătoare ale preșcolarilor se formează armonios într-un mod placut, cu o motivație sporită, asigurând însușirea de către copii a unor elemente științifice despre natură”. Întrebările de cercetare pe care le-am avut în vedere în elaborarea cercetării pedagogice sunt: ,, În ce măsura jocul didactic, constituie un instrument cu valențe formative, adaptat particularităților de vârstă ale preșcolarilor, în vederea transmiterii cunoștințelor legate de mediul înconjurător? ”, ,,Care este eficiența desfășurării jocului didactic în ceea ce privește cunoștințele și deprinderile elementare legate de cunoașterea mediului și înțelegerea lumii înconjurătoare?”.

M-a preocupat astfel găsirea celor mai elocvente metode și instrumente ale educării preșcolarilor privind mediul înconjurător. Astfel m-am oprit asupra jocului, deoarece pentru copil orice activitate este un joc, marele psiholog și pedagog Edouard Claparéde spunea că: ,, Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale” (Claparède, 1975, p. 60).

Dezvoltarea copilului pe plan psihic este condiționată de parcurgerea unor etape de dezvoltare, astfel sub influența jocului apar particularități psihice noi. Experiența cognitivă se amplifică, iar sfera reprezentărilor se extinde,operațiile gândirii devin tot mai complexe. Pentru reușita deplină este necesar ca preșcolarul să trăiască experiența de cunoaștere, să se implice în acest proces pentru a cunoaște cât mai mult tainele naturii, viața plantelor, viața animalelor, fenomenelor din natură cât și contribuția omului la protecția mediului înconjurător.

Acțiunile nefaste pe care le exercită omul asupra mediului, pot fi educate printr-o educație adecvată a generațiilor actuale, ce determină formarea unei concepții ecologice, de aceea consider că trebuie conștientizată necesitatea protecției mediului, cât și formarea premiselor concepției ecologice. Iar prin alegerea unor instrumente adecvate se poate ajunge la sufletul preșcolarului în vederea formării unei concepții științifice despre lume și viață, copilul devine astfel participant activ la propria-i instruire.

Partea I: Fundamente teoretice

I.Jocul didactic în invățământul preșcolar

I.1 Învățământul preșcolar.Conceptul de educație timpurie

Într-o accepție generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Constituind o necesitate pentru individ si pentru societate, este o activitate specific umană raportată astfel la individ și societate. Educația formală este una dintre formele educației și are un caracter organizat, sistematizat, instituționalizat, iar în ansamblul procesului permanent al educației, constituie o perioadă de formare intensivă care face din acțiunea educativă, un obiectiv central. Ea se adresează vârstei de formare și asigură asimilarea sistematică, a cunoștințelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale și dezvoltarea capacităților individuale. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009)

Învățământul preșcolar este prima treaptă de pregătire pentru educația formală, are rolul de a asigura intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu, prin formarea capacității de a învăța. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme, favorizează dezvoltarea altora ulterior. Educația copilului începe de la naștere, iar educația timpurie vizează educația sa, începând cu această perioadă și până la intrarea în școală. Grădinița, ca serviciu de educație formală, asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea copiilor, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implicând familia dar și comunitaea în procesul educativ. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009)

Trăsăturile caracteristice ale învățământului preșcolar sunt:

Copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică;

La vârstele mici este fundamental să existe o abordare pluridisciplinară;

Educatorul, la nivelul ,, realației didactice”, apare ca un partener de joc, matur, care cunoaște toate detaliile jocului și regulile care trebuie respectate;

Activitățile desfășurate în cadrul procesului educațional sunt adevărate ocazii de învățare situațională;

Părintele nu poate lipsi din acest cerc educațional, el fiind partenerul-cheie în educația copilului, iar relația familie-grădiniță-comunitate este esențială.

Metodele utilizate în învățământul preșcolar sunt adaptate manifestărilor specifice dezvoltării copilului în etapele care marchează evoluția lui în această perioadă de vârstă. Aceste metode sunt îmbinări ale metodelor de lucru specifice psihologiei și pedagogiei în baza unei logici elementare, în concordanță cu care demersul educațional are ca scop un produs particular: personalitatea copilului, realizându-se printr-o acțiune intersubiectivă aceea de educator (adult) și copil.

Jocul este o metodă instructiv-educativă utilizată în grădiniță deoarece este cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului preșcolar. Așadar jocul satisface în cea mai mare măsură această necesitate de manifestare și de exprimare a preșcolarului,pornind de la această premisă jocul constituie principala metodă de instruire și educație utilizată în grădiniță. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009)

,,Perioada grădiniței este esențială în direcția dezvoltării complexe prin faptul că se pun bazele personalității, a capacităților cognitive, capacităților de proiectare, iar prin conținuturile pe care le propune, procesul instructiv-educativ din grădiniță satisface și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de investigație, de explicație acesta din urmă constituind un prilej esențial de dezvoltare a potențialului de cunoaștere”. (Antonovici, 2010, p. 5)

I.2 Particularitățile copilului preșcolar

Vârsta preșcolară reprezintă o etapă nouă de dezvoltare a copilului, orizontul acestuia depășind cadrul restrâns al familiei prin frecventarea grădiniței, acesta preșcolarului,pornind de la această premisă jocul constituie principala metodă de instruire și educație utilizată în grădiniță. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009)

I.2 Particularitățile copilului preșcolar

Vârsta preșcolară reprezintă o etapă nouă de dezvoltare a copilului, orizontul acestuia depășind cadrul restrâns al familiei prin frecventarea grădiniței, acesta este pus în fața unor condiții de viață și cerințe noi mult deosebite de perioada antepreșcolară, iar influențele educative fiind mult mai complexe și mai bine organizate.

Astfel această vârstă este decisivă pentru evoluția copilului pe întreg parcursul instruirii sale. În legătură cu aceasta este bine să avem în vedere următoarele: “Bazele educației se pun până la 5 ani și ceea ce ați făcut până la 5 ani reprezintă 90% din întregul proces educativ; după aceea educația omului continuă dar, în general voi începeți să gustați roadele căci florile ce le-ați îngrijit au fost udate până la 5 ani.” (Glava & Glava, 2002, pag. 9)

Preșcolarului i se lasă liber accesul spre o lume a mediului în care trăiește cu aspectele întregii vieți, în această lume care i se dezvăluie el este atras de munca oamenilor, de obiectele cu care operează, relațiile dintre oameni. Copilul preșcolar reproduce ceea ce observă în jurul său astfel asimilează într-un mod activ, felul de a trăi și de muncă a oamenilor din jurul său. Iar forma specifică de reflectare și cunoaștere activă a realității înconjurătoare este jocul, care devine activitatea sa predominantă. Alături de joc în viața copilului preșcolar ocupă un loc important procesul instructiv-educativ, care ia forma unei ocupații speciale, în cadrul căreia ei își insușesc cunoștințe și deprinderi care-i formează pentru școală. (Roșca & Chircev, 1963)

O primă însușire speficiă predominantă a preșcolarului este mobilitatea, prin predominarea proceselor excitative asupra celor inhibitive, îndeosebi formele condiționate ale inhibiției sunt puțin dezvoltate.

Particularitățile de vârstă ale copiilor din cele trei grupe ale vârstei preșcolare se împart astfel: grupa mica, grupa mijlocie, grupa mare.

,,Preșcolarii din grupa mică se aseamănă cu antepreșcolarii deoarece jocurile lor sunt adesea sărace în conținut, reducându-se de cele mai multe ori la repetarea stereotipă a unor acțiuni. Comunicarea reciprocă între copii în timpul jocului este slab dezvoltată, iar îndeplinirea indicațiilor verbale date de către adulți constituie pentru preșcolarii mici o sarcină destul de grea.

Procesele psihice: percepția, memoria, gandirea, și așa mai departe nu s-au desprins înca de acțiune, astfel observarea faptelor externe nu reprezintă un caracter sistematic; percepției copilului i se impun trăsăturile mai ,,vii” ale obiectelor, ,, ceea ce sare în ochi”, lăsând la o parte însușirile mai importante. Iar procesele de memorare sunt cuprinse întotdeauna într-o activitate, deși preșcolarul mic memorează relativ ușor povestioare sau poezii scurte chiar dacă nu își propune conștient să memoreze sau să-și amintească ceva. La această vârstă și gândirea este subordonată acțiunii concrete, procesele gândirii apar ca operații ajutătoare cuprinse nemijlocit în activitatea practică. Limbajul păstrează de asemenea caracterul situativ întâlnit la vârsta antepreșcolară, dezvoltându-se însă interesul pentru aspectul sonor al limbii. La preșcolarii mici se întâlnesc frecvent particularități de pronunție (omisiunea, inversiunea, reduplicarea).

Reacțiile emotive sunt foarte vii fără să aibă adâncime , în comportarea copilului predominând reacțiile emotiv-impulsive, caracteristice activității involuntare.

Organizând jocurile și ocupațiile copiilor, formând treptat colectivul de copii, punând în fața lor cerințe noi, educatoarea cultivă la preșcolarii mici noi calități psihice.Activitatea lor devine mai organizată și bogată în conținut, se dezvoltă jocurile colective cu subiect. Jucându-se și activând împreună, copiii învață să comunice între ei, să-și desfășoare acțiunile proprii ținând seama de activitatea celorlalți.” (Roșca & Chircev, 1963, p. 31-32)

,,La preșcolarii din grupa mijlocie, cercul de cunoștințe despre realitatea înconjurătoare se dezvoltă simțitor, activitatea copilului devine variată, mai complexă, conținutul jocurilor se îmbogățește, activitățile obligatorii implică un efort mai mare, cunoștințe mai bogate. Ca urmare întreaga activitate pihică a copilului se dezvoltă intens.

Astfel percepția se desprinde ușor de acțiunile cu obiectele și începe să se constiuie ca un proces independent, orientat, având sarcini și moduri proprii de realizare. Ca sarcini ale observației pot fi: detașarea obiectului indicat de pe fondul altor obiecte, desprinderea notelor separate ale obiectului sau cunoașterea acestuia în întregime. Durata examinării independente ale obiectelor și imaginilor acestora crește simțitor.

La această vârstă se conturează pentru prima dată scopul și sarcinile memorării și reproducerii voluntare. În procesul de memorare se manifestă interesul pentru aspectul sonor al poeziilor, crescând totodată și trăinicia păstrării.

Pe la vârsta de la 4 ani jumătate-5 ani se produce o cotitură esențială în evoluția limbajului și anume: dezvoltarea limbajului interior; iar datorită acestui fapt procesele de memorare și gândire se pot desprinde de acțiunea concretă.

Numeroasele întrebări adresate adultului ne dezvăluie dorința copilului de cunoaștere a fenomenelor din jur, se dezvoltă treptat anumite elemente ale gândirii cauzale ale copilului.

Preșcolarii din grupa mijlocie sunt reținuți în manifestarea emoțiilor, el se conformează cerințelor educatoarei și ale colectivului de copii. Apar elementele conduitei volunatare: copilul își subordonează acțiunea unui scop dinainte fixat, renunțând uneori la dorința trecătoare.” (Roșca & Chircev, 1963, p. 32-33)

,,Preșcolarii din grupa mare sunt carcaterizați prin învățarea sistematică care ocupă un loc important în activitatea lor alături de joc. Ei se pregătesc în vederea intrării în școală, îndeplinind cu mai multă răspundere sarcinile primite.

Copilului îi este accesibilă perceperea unui obiect nu foarte complex sau a imaginii acestuia. Această percepție reflectându-se prin desene, povestiri, jocuri, activități de construcție. Priceperea preșcolarului de a observa și de a asculta indică gradul de pregătire pe care îl deține în vederea intrării în școală.

Vocabularul suficient de bogat de care dispune îi permite să-și exprime gândurile, să relateze în mod curent despre cele văzute sau auzite; dezvoltându-se limbajul închegat gramatical.

Activitatea de cunoaștere a realității se adâncește, apar cele mai simple forme de gândire logică, orientat spre sistematizarea și generalizarea faptelor, formându-se totodată priceperea de a compara nu numai anumite obiecte izolate ci și noțiuni elementare care care oglindesc trăsăturile comune unor grupe de obiecte. Pe această bază preșcolarii mari își însușesc unele noțiuni mai generale privind realitatea înconjurătoare. Dezvoltarea gândirii copilului face posibilă și utilizarea unor anumite procedee de memorare. Apar manifestările de atenție voluntară, astfel preșcolarii de 6 ani pot asculta atent explicația educatoarei, își pot controla acțiunile proprii, subordonându-le unui scop mai mult sau mai puțin apropiat. Trăirile lor emotive sunt mai adâncite și mai bogate în conținut, dezvoltându-se mai mult unele sentimente. Având în vederea complexitatea cerințelor la intrarea în școală, în fața educatoarei se impune sarcina pregătirii copilului în acest sens. Această pregătire vizează mai multe aspecte. În primul rând este vorba despre însușirea unui cerc de reprezentări și noțiuni despre realitatea înconjurătoare: cunoașterea unor procese și fenomene simple din natură și viața socială, pe care să se bazeze la început instrucția școlară. În al doilea rând cultivarea intersului pentru învățătură este o premisă esențială pentru intrarea în școală. Comunicarea cu adultul, precum și toate relațiile ce se stabilesc între copil și adult sunt esențiale pentru dezvoltarea psihică a copilului.

Dezvoltarea psihică a copilului în vederea intrării în școală, nu se realizează de la sine, iar îmbogățind reprezentările copilului despre realitatea înconjurătoare, dezvoltându-i gândirea, învățându-l să se comporte după cerințele și normele morale elementare, educatorii și părinții creează premisele necesare pentru trecerea copilului la activitatea școlară și pentru integrarea sa în viața școlii.” (Roșca & Chircev, 1963, p.33-34-35)

În felul acesta copilul supune acțiunea sa unei cerințe exterioare, iar formele de activitate și de comunicare cu adultul devin multilaterale, luând treptat forma sistematică și organizată, conturându-se noi forme de activitate : jocul și învățătura ; jocul devine activitatea predominantă la vârsta preșcolară în timp ce învățătura constituie activitatea predominantă a vârstei școlare și “domină ca formă de activitate și metodă de educare”. (Lespezeanu, 2007, p. 11)

La vârsta preșcolară jocul constituie un mijloc principal de dezvoltare psihică a copilului, iar posibilitățile variate pe care le oferă acesta, îl înzestrează pe copil cu cunoștințe sistematice și organizate în domeniul: fizic, cognitiv, emoțional, social, și lingvistic. Iar făcând strict referire la domeniul cognitiv, activitatea de joc poate fi privită ca o particularitate psihologică de învățare la această vârstă prin care se formează unele procese și însușiri psihice, având loc și o asimilare de noi cunoștințe despre mediul înconjurător, totodată formarea și perfecționarea diferitelor priceperi și deprinderi. (1001 de idei pentru o educație timpurie de calitate, 2010)

Se poate rezuma perioada preșcolară ca fiind: ,, trebuința de joc în care acționează combinații mintale, reprezentări de imaginație și sunt acționate forme de experiență complexă, întreaga perioadă preșcolară fiind dominată de socializarea subiectelor jocului”. (Ursula & Verza, 1991, p. 148).

I.3 Definirea jocului didactic și a funcțiilor acestuia

Jéan Piaget remarcă rolul deosebit pe care îl are jocul în dezvoltarea copilului, astfel el definește jocul ca fiind un ,,exercițiu funcțional” cu ,,rol de extindere a mediului”, o modalitate de transformare a realului, prin asimilare și acomodare la real, deci un mijloc de adaptare. Psihologul elvețian Piaget delimitează trei mari categorii de joc: jocurile de exerciții asociate registrului senzorio-motor, cu rol în dezvoltarea motricității și interiorizarea lumii reale și a registrului mintal, o subcategorie de exerciții vizând exersarea gândirii (jocuri de cuvinte, comunicări verbale); jocul simbolic în dezvoltarea limbajului și a imaginației dar mai ales pentru asimilarea realității înconjurătoare, printr-un proces de reprezentare și semnificare într-o manieră proprie, a lumii reale; iar jocul cu reguli exercită o deosebită importanță de socializare progresivă a copilului, impuse de regulile jocului.(Piaget,2005, după Răduț-Taciu, 2004)

Jocul didactic este o activitate dirijată prin care se consolidează, se precizează și se verifică cunoștințele predate copiilor. Prin joc didactic se asigură efectuarea în mod independent a unor acțiuni obiectuale ce stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștințe care valorificate, exersate și îmbogățite conduc treptat spre însușirea de noi cunoștințe.

În concepția Ștefaniei Antonovici în lucrarea sa despre ,,Cunoașterea mediului în grădiniță” vorbește despre jocul didactic ca fiind ,,activitatea prin care copilul învață să cunoască lumea reală, să se adapteze solicitărilor ei, să acționeze cu încredere și curaj acceptând succesul dar și înfrângerea” (Antonovici, 2010, p. 43)

Esența jocului constă într-un tot unitar și armonios de sarcini și funcții specifice jocului dar și sarcini și funcții specifice învățării.Specificul jocului didactic este dat de următoarele aspecte: conținutul jocului didactic, sarcina didactică, regulile și elementele de joc. Conținutul jocului reprezintă cunoștințele în majoritate asimilate anterior în grade diferite în funcție de acestea jocul are menirea de a verifica și consolida.

Funcțiile jocului(Stan, 2000, după Răduț-Taciu, 2004):

Funcția adaptativă: se referă la asimilarea realității fizice și sociale și prin acomodarea eului la realitate, în joc preșcolarul transpune impresii dobândite în mediul extern,fizic și social reușind să interiorizeze realitatea și astfel adaptându-se cerințelor acesteia, copilul experimentează roluri ce se suprapun cu propriul eu și se exersează pe el însuși ca agent activ al mediului, ceea ce îi asigură înțelegerea și adaptarea lumii reale. Această funcție este recunoscută de Freud, Erickson, Piaget.

Funcția formativă: relevă faptul că jocul este un mobil al dezvoltării cognitive, afectiv-motivaționale, psihomotrice, de modelare a personalității, jocul presupune relaționarea copilului cu obiectele și partenerii de joc. Cunoașterea prin experiența nemijlocită pe care o asigură jocul presupune implicarea percepției, a abilităților de reacție,a capacităților de raționare și de comunicare, ce sunt exersate cantitativ și calitativ.

Funcția informativă:se referă la faptul că prin joc copilul achiziționează informații, noțiuni necesare înțelegerii și integrării lumii reale. Investigând, preșcolarul manipulează, alege, ordonează, clasifică, măsoară și dobândește cunoștințe despre: greutate, formă, înălțime, volum, textură, familii de obiecte, legile lumii fizice.

Funcția de socializare: această funcție scoate în evidență faptul că tipurile de joc presupun relaționare, adaptare a acțiunilor proprii, la acelea ale unui partener de joc, asumarea responsabilităților propriului comportament și respectarea convențiilor comportamentale impuse de situație. Un aspect important în ceea ce privește activitatea de joc este acela că prin intermediul jocului, copilul are posibilitatea de a-și apăra și afirma individualitatea, alături de nevoia de a se integra.

Funcția de relevare a psihicului: se referă la faptul că preșcolarul transpune în joc trăiri, sentimente, intenții, impresii, temeri, gânduri, atitudini, conflicte. Caracterul și conținutul jocului este condiționat de o serie de factori precum: mediul și contextul în care se desfășoară jocul, experiența de joc a copilului, nivelul dezvoltării intelectuale și sociale, modelul relațiilor interpersonale dintre adulți.

Pentru a aprecia valențele formative ale jocului care sunt: dezvoltarea spiritului de observație și de investigație, dezvoltarea gândirii logice și creative, cultivarea imaginației, dezvoltarea memoriei, dezvoltarea cunoștințelor și formarea unor capacități de cunoaștere, formarea conduitei morale; (Antonovici, 2010, p. 45) este important ca educatorii să conștientizeze faptul că, în general copiii învață altfel decât adulții: învățare prin manipulare sau experimentare directă și învățare contextuală (mișcare și acțiune). Ca ocupație naturală și spontană a copilăriei în primii ani de viață jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului. Activitatea, îmbrăcând forma jocului, este tot atât de necesară dezvoltării fizice și psihice a copilului ca și lumina soarelui, iar a-l opri înseamnă a-i frâna această dezvoltare. Prin joc se realizează “sprijinirea copilului preșcolar pentru a dobândi cunoștințe, capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală, precum și vieții sale ulterioare în societate. (Ciaușu (coord.), 1999, pag. 4)

Contribuția jocului didactic la dezvoltarea intelectuală a copilului pornește de la devoltarea inițială la nivelul senzațiilor și percepțiilor care pregătesc apariția reprezentărilor, a gândirii, apoi a imaginației, iar ,, imitarea unei situații concrete este succedată de recombinarea reprezentărilor care la rândul ei este urmată de completarea creatoare a fiecărui copil, iar memorarea involuntară în timpul jocului este o etapă de trecere pentru memorarea voluntară, a regulilor jocului ; ca cerințe ale jocului didactic generalizarea și clasificarea implică operațiuni ale gândirii și sunt ușor de realizat prin motivația datorată cuvintelor jocului. ” ( Antonovici, 2010, p.43)

Așadar jocul reprezintă o formă de activitate preferată și adecvată specificului activităților realizate în grădiniță, dar și principala metodă de instruire și educație utilizată în activitățile cu copiii preșcolari. Valențele formative ale jocului este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil să se integreze în mediul natural și social, pentru a înțelege lumea înconjurătoare. Jocul având o putere imensă în viața copiilor a fost denumit ,,munca copiilor”, existând ,,o strânsă interdependență între evenimentele de la începuturile învățării copilului și succesele și insuccesele din viitoarea sa activitate educațională, deținând un rol deosebit atât în formarea și dezvoltarea personalității copilului, cât și în ceea ce privește evidențierea timpurie a aptitudinilor și capacităților sale, mai ales în perioada premergătoare școlarizării.” (Stan, 2000, pag. 133)

Experiența acțională pe care o dobândește preșcolarul jucându-se se reflectă asupra dezvoltării sale psihice prin: achiziția unor competențe socio-emoționale adecvate și anume:să relaționeze cu ușurință cu persoanele din jurul său având inițiativă în raporturile lui cu aceștia,să fie tolerant,îngăduitor,înțelegător,milos, răbdător, astfel își optimizează capacitatea de adaptare la mediul social; activarea și optimizarea potențialului intelectual: prin faptul că preșcolarul observă,descoperă,analizează,înțelege,numește,exprimă, toate acestea fiind dimensiuni ale inteligenței;activarea și optimizarea potențialului fizic: preșcolarul întreprinde mișcări și acțiuni prin intermediul cărora se vor dezvolta toți mușchii mari și se va întări simțul echilibrului psiho-fizic.În esență educatoarea trebuie să știe cât să-l solicite pe copil prin joc și în ce fel,transformând jocul într-o veritabilă situație de învățare.(Lăzărescu & Ezechil,2011,p.115)

Capacitatea de învățare a copilului preșcolar devine activă, și este dublată de interese de cunoaștere care încorporează și semne evoluate de simbolizare în care acționează integratori verbali ,, alimente, păsări, flori, fructe etc.” (Șchiopu & Verza, 1997, pag. 130)

Funcțiile jocului didactic sunt integrate în mai multe categorii,după rolul sau sarcina didactică pe care o îndeplinește și anume:

Jocul funcțional în cadrul acestui tip de joc,copiii sunt puși în situația de a explora caracteristicile și proprietățile anumitor obiecte și materiale din mediul lor de existență.

Jocul de construcție prin intermediul căruia preșcolarii explorează diverse materiale cu ajutorul cărora vor construi diferite obiecte.Având astfel, posibilitatea de a compara materiale precum:hârte, lemn, cauciuc, plastic; observând de asemenea diferite ele forme ale obiectelor: cubice, cilindrice, sferice; chiar dacă nu le pot numi dar pot constata diferitele lor însușiri: aspre, lucioase, dure, moi.

Jocul cu reguli în cadrul cărora copiii preșcolari învață să se supună unor norme care sunt mai presus decât propriile lor dorințe.Prin astfel de forme de joc ei află că nerespectarea regulilor este sancționată posibil și prin excluderea din joc când prescripțiile sunt încălcate.În acest fel copiii învață să își elaboreze comportamentul social de tip normativ, ceea ce va facilita procesul integrării lor în mediul organizațional.

Jocuri de rol prin intermediul acestora copilul învață să-și asume diferite roluri sociale,pe care mai întâi, le imită.Jocurile de tipul ,,De-a constructorul”, ,,De-a doctorul”, ,, De-a școala” și multe altele acestea fiind ocazii de a arăta modul în care ei percep împărțirea sarcinilor sociale și îndeplinirea lor.

În activitățile instructiv-educative utilizate în grădiniță se pot folosi oricare dintre formele de joc prezentate sau corelarea lor,prin adaptarea strategică la scopurile fixate de către educatoare. Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de formulare a sarcinii de învățare copilul este pus în situația de a-și folosi energiile potențialului psiho-fizic pentru a-și optimiza parametrii comportamentali. (Lăzărescu & Ezechil,2011,p.115-116)

I.4 Clasificarea jocurilor didactice

Clasificarea jocurilor în general este realizată după caracterul,conținutul și structura acestora, dat fiind cunoscut faptul că în literatura de specialitate întâlnim o varietate de clasificări ale jocului, în elaborarea lucrării de licență voi aborda următoarea clasificare a jocului: ,,Clasificarea jocurilor la vârsta preșcolară (dupa Glava, A. & Glava, C., 2002)” :

Jocuri de creație: jocuri de construcții și jocuri de creație prin rol,

Jocuri cu reguli: jocuri de mișcare și jocuri didactice

Voi realiza abordarea jocului didactic deoarece acesta este principalul tip de joc pe care îl tratez în redactarea lucrării mele de licență ; totodată jocul didactic constituie variabila independentă a cercetării mele pedagogice. Așadar acest tip de joc este o formă de activitate accesibilă copilului, prin intermediul căruia se realizezază o parte din sarcinile instructiv-educative și formative ale activităților obligatorii din grădiniță, dar și a celor liber alese, într-o manieră distractivă, antrenantă și motivantă. În procesul desfășurării jocului didactic, copilul are posibilitateasă-și aplice cunoștințele dobândite în diverse tipuri de activități, să își exerseze abilitățile, priceperile și deprinderile într-o manieră placută și relaxantă, în care sarcina și condițiile de învățare sunt stabilite de către cadru didactic, iar componenta ludică fiind prezentă prin înglobarea unor momente de surpriză, așteptare, încercare a aptitudinilor personale și competiție între copii. În cadrul jocului fiind implicate procesele psihice: gândirea cu operațiile ei : analiza, sinteza, comparația, generalizarea; memoria; totodată și atenția ; spiritual de observație ; imaginația și limbajul.

Jocurile didactice care urmăresc dezvoltarea psihică sunt variate( Moyles, 1989, după Glava, 2002, p. 211-212) după criteriul ariei psihofizice exersate, le clasifică astfel :

Jocul psihomotor care vizezază dezvoltarea mobilității generale și fine aici este inclus: jocul de construcție, jocuri de manipulare a unor obiecte, jocuri de stimulare senzorială, jocuri de mișcare creativă, jocuri de cățărare și/sau escaladare.

Jocuri de stimulare intelectuală-acest tip de joc vizează următoarele tipuri: jocuri lingvistice, jocuri de cunoaștere a mediului înconjurător, jocuri logico-matematice, jocuri de creativitate.

Jocuri de dezvoltare socio-emoțională în acestă categorie intră următoarele tipuri de joc: jocuri de comunicare, jocuri de autocontrol, jocuri de exersare a empatiei(prin interpretare unor povești,imitarea unui personaj), jocuri de prezentare de sine, jocuri de competiție, jocuri terapeutice.Prin intermediul acestui ultim criteriu de clasificare, se conturează anumite aspecte în rândul preșcolarilor precum:nevoia de exersare, experimentare, control; nevoia de achiziție a unor noi cunoștințe în diferite domenii de interes, nevoia de a exersa deprinderi fizice și intelectuale, nevoia de a gândi, nevoia de a investiga, de a cerceta și explora nelimitat, nevoia de a comunica, nevoia de a se prezenta pe sine, nevoia de angajare în activitate în ritm propriu.

Toate categoriile de jocuri prezentate anterior dobândesc în practica educațională valori organizatorice și formative reprezentative în funcție de nivelul de dezvoltare a copiilor. (Glava, 2002, p. 211-212)

Clasificarea jocurilor didactice realizată în funcție de criteriile: după conținut, după scop, după sarcina didactică urmărită, după prezența sau absența materialului didactic, după locul pe care îl ocupă în activitate (Kelemen,2008):

După criteriul conținutului,jocurile didactice se clasifică în patru categorii,aceste categorii prezentate corespund domeniilor experiențiale din cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar:

Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător, de tipul ,,Ce face păpușa?”, ,,Cine este și ce face?”, ,,Ghicește ce s-a schimbat?”, ,,În coșulețul toamnei”.

Jocuri didactice pentru pentru educarea limbajului-pot fi conținuturi fonetice,lexical-semantice,gramaticale – de tipul ,, Am spus bine, n-am spus bine?”, ,, Eu spun una tu spui multe”, ,, Cu ce sunet incepe cuvantul?”

Jocuri didactice cu conținut matematic,pentru activitățile logico-matematice(verificarea numerației,formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare) de tipul ,,Să fie tot atâtea?”, ,,Al câtelea fluturaș lipsește?”, ,,Câte flori sunt în grădină?”

Jocuri didactice pentru însușirea normelor de conduită morală,norme de circulație rutieră de tipul ,,Fapte bune,fapte rele”, ,,Cum ne comportăm?”, ,,Cum circulăm?”

După criteriul scopului educațional urmărit clasific astfel:

Jocurile didactice de mișcare(motrice) acestea urmăresc dezvoltarea calităților,priceperilor și deprinderilor motrice.

Jocuri didactice ce vizează dezvoltarea psihică:-jocuri intelectuale de tipul cognitive,de dezvoltarea capacității de comunicare orală sau scrisă, a pronunției corecte,de atenție și orientare spațială,dezvoltarea memoriei,dezvoltarea gândirii,dezvoltarea imaginației și creativității.

Jocuri senzoriale :pentru dezvoltarea sensibilității tactile și kinestezice distingem jocuri de tipul ,,Spune cum este?”, ,,Ce ai simțit?”; pentru dezvoltarea sensibilității vizuale de tipul ,, Ce culoare are balonul?”, ,,Petale de flori”; pentru dezvoltarea sensibilității auditive de tipul- ,,Ce se aude?”, ,,Cine te-a strigat?”, ,, Ce face așa?”, pentru dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive de tipul ,,Spune ce-ai gustat?”, ,, La florărie”

După criteriul sarcinii didactice urmărite se clasifică astfel:

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor

După prezența sau absența materialului didactic:

jocuri didactice orale (fără material didactic) de tipul ,,Cea mai frumoasă propoziție!”, ,,Să spunem cuvinte cu sunetul…”

jocuri didactice cu ajutorul materialelor: didactice-jucării,joc de masă,cuburi;cu material ajutător diferite obiecte si jucării cu rol auxiliar, de tipul ,,Să îmbrăcăm păpușa!”; jocuri de interpretare a unor povești, lecturi, jocuri de numărat, prezentate pe suport material: imagini, diafilme, de tipul personajul îndragit-,,Ca cine vreau să fiu?”. Dintre jucăriile și materialul didactic folosit de către educatoare în scopuri didactice pot fi: păpușa dotată cu un bogat rechizitoriu vestimentar, obiecte de uz casnic adaptate mărimii păpușilor, animale de jucărie, păsări-jucării, bile colorate, turnulețe, ciupercuțe, inele, tablouri sau planșe pentru povestiri, materiale din natura:ghindă, pietricele, frunze, flori.

După locul pe care îl ocupă în activitate jocul didactic poate fi:

joc didactic organizat ca activitate de sine stătătoare;

joc didactic integrat în activitate ca moment al acesteia sau în completarea ei

I.5 Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic în activitățile de cunoașterea mediului

,,Proiectarea didactică reprezintă anticiparea, prefigurarea cât mai precisă a demersului activității, definind scopurile, modul de organizare, etapele activității, metodele și mijloacele ce vor fi utilizate, formele de evaluare a realizării obiectivelor.” (Antonovici, 2010, p. 15)

În proiectarea activității de cunoașterea mediului, educatoarea are rolul de a avea în vedere strategiile didactice care cuprind:

metodele și procedeele care pot fi: jocul didactic, explicația, demonstrația, conversația, problematizarea, povestirea etc.

mijloacele de învățământ care pot fi: machete, flori, fructe, legume, coș de legume și fructe, diverse jetoane, animale de jucărie, fișe individuale, planșe, imagini, aparatură audio-video și multe ale materiale specifice activității de cunoașterea mediului.

Jocul didactic reprezintă trecerea de la jocul liber la jocul dirijat care are ca scop activitatea de predare-învățare-evaluare cu puternice valențe formative, diferența față de alte jocuri constând în prezența sarcinii didactice, astfel se poate afirma că prin intermediul acestui tip de joc se transmite, se consolidează și se verifică cunoștințele însușite de copii.

Ma voi referi la structura jocului didactic care cuprinde următoarele: ,,scopul, conținuturi, sarcina didactică care reprezintă defapt problema intelectuală, regulile jocului, acțiunea de joc care poate fi: ghicire, surpriză, mișcare etc.; toate acestea conferă un caracter specific facilitând rezolvarea problemelor adresate copiilor.” (Antonovici, 2010, p. 45)

Întrucât jocul didactic constituie o situație de învățare, scopul este stabilit de către educatoare, în funcție de obiectivele instructiv-educative urmărite, se realizează prin sarcina didactică pe care copilul trebuie să o rezolve.

,,Conținuturile cuprind cunoștințele anterioare ale copiilor însușite în cadrul activităților comune care se referă la: om, plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice și altele. Sarcina didactică se regăsește sub forma unei probleme de gândire, recunoaștere, denumire, reconstituire, comparație, ghicire; jocurile didactice pot avea același conținut însă dobândesc un alt caracter datorită tocmai sarcinii didactice. Regulile jocului didactic sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema abordată, cum să participe la activitate, îndeplinind funcție reglatoare asupra relațiilor dintre copii. Acțiunea de joc cuprinde momentele jocului și permit rezolvarea sarcinii didactice într-un mod plăcut și atractiv pentru preșcolari. Constituind totodată desfășurarea propriu-zisă a jocului cu elementele componente: de așteptare, surprize, ghicire, întrecere, apreciere.” (Kelemen, 2008, p.71-73)

Pentru a asigura reușita jocului didactic, educatoarea trebuie să asigure o strânsă corelație între elementele definitorii și anume: proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a acestuia.

Pentru aceasta trebuie să se țină cont de: pregătirea jocului didactic (prin studierea conținutului si structurii, pregătirea materialului, elaborarea unui proiect didactic a acestuia), organizarea jocului, respectarea momentelor jocului didactic, respectarea ritmului conducerii jocului, stimularea elevilor în vederea participării active a acestora la joc, asigurarea unui climat adecvat jocului, introducerea unor elemente variate (complicarea jocului, introducerea altor variante de joc).

În ceea ce privește organizarea și desfășurarea jocului didactic este necesară parcurgerea etapelor care facilitează îndeplinirea obiectivelor metodice propuse și rolul educatoarei (Tomșa (coord.), 2005, p. 159-160):

,,Prima etapă este alegerea jocului: educatoarea va selecta jocul în funcție de caracteristicile grupei(vârstă, dezvoltare, progrese realizate, aspecte de îmbunătățit) dar și de obiectivele propuse. Astfel în cadrul activităților de cunoașterea mediului, în vederea îmbogățirii bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător se pot utiliza jocuri senzoriale, jocuri de observare, jocuri simbolice, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri materiale,jocuri orale, jocuri pe bază de fișe, jocuri de imaginație și memorie, jocuri de gândire și de creație. Este important ca preșcolarul să-și implice abilitățile ce le posedă sau să-și dezvolte unele noi în cadrul jocului.

A doua etapă constă în pregătirea jocului în vederea organizării lui la grupa de preșcolari, acest lucru presupune: planificarea jocului, familiarizarea cu conținutul jocului, întocmirea demersului didactic, stabilirea mijloacelor didactice necesare și materialul didactic adiacent, pregătirea spațiului de joacă și pregătirea copiilor în vederea desfășurării jocului. De asemenea educatoarea va avea în vedere utilizarea mai multor variante de joc care sporesc dificultatea sarcinii după ce s-a realizat un progres, înainte de trecerea la utilizarea unor noi cunoștințe cele vechi vor fi reamintite, ea fiind liberă să adapteze și să contribie activ la modificarea structurii jocului.

O dată parcurse aceste etape se va organiza desfășurarea propriu-zisă a jocului preluând rolul conducătorului de joc ceea ce înseamnă: organizarea jocului didactic(aranjarea mobilierului, pregătirea materialului demonstrativ și pe cel distributiv) și asigurarea bunei desfășurări a jocului didactic prin faptul că, educatoarea trebuie să realizeze introducerea în activitate pentru a crea copiilor dispoziția necesară, să le capteze atenția prin cântece, ghicitori, scurte povestioare. Când materialul este mai complex, prezentarea acestuia devine mai importantă; după ce interesul copiilor a fost suscitat,educatoarea are în vedere actualizarea cunoștințelor, enumerarea sarcinilor de îndeplinit și dirijarea noii învățări împletite cu joc pentru atingerea obiectivelor prestabilite. Astfel întâi educatoarea va explica și demonstra jocul, apoi se va realiza jocul de probă urmat de executarea jocului de către copii, reluarea jocului cu creșterea gradului de dificultate, evaluarea jocului și încheierea acestuia.

Din cele prezentate reies etapele metodice ale jocului didactic, conscrat activității de cunoașterea mediului:

introducerea în joc a copiilor;

anunțarea titlului jocului și scopului acestuia;

prezentarea materialului;

explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

fixarea regulilor

executarea jocului de către copii

complicarea jocului(introducerea unor noi variante de joc)

încheierea jocului(prin evaluarea conduitei de grup sau individuale)

Astfel introducerea în joc a copiilor ia forme variate în funcție de tema jocului abordat, uneori este necesară familiarizarea elevilor cu conținutul jocului, prin introducerea unor discuții cu rol motivațional, sau prezentarea materialului atunci când logica acestuia este legată de acțiunea elevilor. Introducerea în jocul consacrat îmbogățirii bazei despre mediu se poate realiza direct prin raportare la realitatea înconjurătoare, prezentarea unor elemene care constituie obiecte importante în joc, în funcție de conținutul și tema abordată (animale de jucărie, flori, frute, legume, etc.)”

Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia se realizează într-un mod eficient, clar și precis, utilizarea unei exprimări adaptate particularității de vârsta ale preșcolarilor.

Desfășurarea activității în cadrul acestei etape se va explica ,,acțiunea jocului, astfel încât să fie bine înțeleasă de către copii, în paralel cu explicarea jocului se prezintă sarcina și regulile jocului, desfășurându-se și jocul de probă.” (Antonovici, 2010, p. 48)

Prezentarea materialului poate avea loc la începutul activității dar și când are loc dirijarea acesteia. Pentru atingerea valențelor formative ale jocului diactic în vederea transmiterii bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător este necesară explicarea pe înțelesul preșcolarilor și demonstrarea jocului, educatoarea asigurându-se de înțelegerea sarcinilor ce le revin, să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea rapidă și corectă; educatoarea trebuie să prezinte conținutul jocului și etapele în funcție de regulile acestuia, să ofere indicații cu privire la modul de utilizare a materialelor didactice.În timpul explicației referitoare la regulile jocului educatoarea fixează regulile jocului în vederea înțelegerii corecte a acestora. Jocul începe la semnalul conducătorului de joc, acesta poate să intervină atunci când este necesar oferind indicații organizatorice sau reluând regulile.

Educatoarea trebuie să impună un anumit ritm al jocului prin respectarea timpului prestabilit, să mențină atmosfera de joc, să urmărească respectarea regulilor sau abaterea de la acestea dacă este cazul,să urmărească evoluția jocului, să controleze modul de rezolvare a sarcinii didactice, să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare copil să rezolve sarcina didactică fie independent, fie prin cooperare, să observe comportamentul elevilor.

În încheiere educatoarea va formula concluzii și aprecieri asupra modului de desfășurare a jocului, de respectarea regulilor, realizând evaluări cu caracter general sau individual, ,, se poate realiza totodată și prin jocuri libere cu materiale și jucării folosite în joc, interpretarea unui cântec sau recitarea unei poezii pe tema jocului, acțiuni impuse de tema jocului (strângerea materialelor, finalizarea unor lucrări practice etc.)” (Antonovici, 2010, p.50)

I.6 Jocul didactic la activitățile didactice de cunoașterea mediului

Jocurile didactice pentru cunoașterea mediului sunt numeroase și atractive, utilizându-se cu preponderență pentru fixarea și îmbogățirea bazei de cunoștințelor, copiilor privind realitatea înconjurătoare.

Voi prezenta în cele ce urmează jocuri didactice ce pot fi desfășurate cu copiii, pentru domeniile(Kelemen,2008):

A.Omul-ființă vie:

Caracteristicile și însușirile omului: se deosebește după aspect fizic, sex, vârstă, rasă; posedă rațiune, limbaj articulat, conduită, memorie, aude, vede, gandește, iubește, inventează, activitatea de muncă, activitatea de învățare, odihnă. Utilizarea jocurilor de tipul: ,,Ce activitate desfășoară?”, ,,Meseria care-mi place!”, ,,Cine este și ce face?”, ,,Ajută-l pe croitor”, ,,Ghicește ce rechizite îmi trebuie la școală”, ,,Cu ce ne îmbrăcăm?”.

Senzațiie provocate de diverse procese fiziologice. Jocurile de tipul ,, Spune ce simți?”, ,,Săculețul fermecat”, ,, Ce gust are…?”.

Necesitățile omului și utilizarea igienizată a diferitelor obiecte de uz personal. Jocuri de tipul: ,, Cutiuța cu surprize”, ,,Ce trebuie să faci?”.

Alimentele consumate de om și rolul lor în creșterea și dezvoltarea organismului;jocuri de tipul: ,, Coșulețul cu vitamine”.

,,Eu și alte persoane”.Conduita civilizată, prin utilizarea jocurilor de tipul: ,, Roata norocului!”, ,,Poștașul călător!”, ,,Eu și familia mea!”, se cultivă deprinderi de conduită morală precum:salutul,relațiile copil-copil, copil-societate.

Relațiile om-natură-societate. Se utilizează jocuri didactice care surprind activitățile omului în dependență de anotimp, vestimentația specifică diferitelor anotimpuri. Sau mijloace de transport moderne și problemele de protecție a mediului înconjurător. Sărbătorile din timpul anului prin jocuri de tipul: ,, Când se întâmplă?”, ,, În călătorie”, ,,Micii ecologiști”, ,,De Crăciun!”. (Kelemen, 2008, p. 131-135)

B.Natura cu elementele,înușirile și caracteristicile ei:

Pământul, apa, soarele, aerul- baza integrității naturii; elemenetele principale ale universului (luna, soare, planete, pământ, vehicule cosmice) prin jocuri de tipul: ,,La plimbare în cosmos!”, ,,Călătorie fantastică!”

Recunoașterea fenomenelor naturii în momentul producerii lor prin jocuri de tipul: ,, A venit primăvara!”, ,,Anotimpurile!”.

Ființe vi: respiră, se hrănesc, se mișcă, cresc, se înmulțesc, se adaptează la condiții, iar obiectele inerte nu respiră, nu se hrănesc de sine stătător, nu respiră; prin jocuri de tipul : ,,Spune ce ști despre…”, ,,Este ființă, nu este ființă?”

Patru anotimpuri, succesiunea și fenomenele specifice lor, prin jocuri: ,,Roata anotimpurilor”, ,,Când se petrece?”.

Modalități de adaptare a organismelor vii la schimbările sezoniere din natură: scăderea temperaturii, ofilirea vegetației, dispariția insectelor, migrarea păsărilor călătoare prin jocuri de tipul: ,,Unde s-a ascuns?”, ,,Spune cine ești?”

Particularități de adaptare la mediu ale plantelor, importanța în natură și în viața omului prin jocuri de tipul: ,, Grădina cu flori”, ,, Livada de pomi fructiferi”, ,, Din tainele pădurii”.

Animalele ca ființe vii, caracteristici, medii de viață, importanța lor în natura și ținere în captivitate, prin jocuri de tipul: ,, Acvariul”, ,,Grădina zoologică”. (Kelemen,2008,p.137-144)

Activitatea omului în natură, creșterea și îngrijirea plantelor și animalelor prin jocuri de tipul: ,,Să-l ajutăm pe iepuraș”, ,, Animalele și hrana lor”.

Aplicarea măsurii de ocrotire a naturii și de protejare a mediului înconjurător, formarea conduitei moral-afective față de natură, axată pe cultura ecologică, prin exerciții de tipul: ,, În parc”, ,,Micii ecologiști”.

II. Exigențele curriculumului preșcolar în domeniul experiențial: Științe (Cunoașterea mediului)

II.1 Curriculumul preșcolar în cadrul activităților de Cunoașterea mediului-nivel de studiu: 5-6/7 ani

Noua programă pentru învățământul preșcolar tratează un proces de învățare activă, în care copilul dobândește cunoștințe noi, stabilind împreună cu educatorul sau uneori de la sine atât subiectul învățării cât și limita. Însușirile specifice acestui proces sunt: flexibilitatea, creativitatea în abordarea contextelor didactice, evitarea rutinei și acționarea în direcția transformării învățământului bazat pe informație, reproducerea ei într-un învățământ global integrativ și creativ, cu un caracter formativ notoriu.

Programa a urmărit aplicarea pentru următoarele principii:

principiul descentralizării și flexibilizării actului didactic;

principiul egalizării șanselor educaționale;

principiul eficienței. (Programa activităților instructive-educative din grădiniță, 2005, p.20)

Elaborarea programei schițează în linii mari, două tendințe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic, care pun în centrul atenției copilul prin crearea unui mediu educațional adecvat, pentru o stimulare continuă a învățării spontane a copilului; introducerea copilului în ambianța culturală a spațiului căruia îi aparține, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă și conștientă de sine. Mijloacele principale de realizare a prevederilor programei sunt: jocul, ca joc liber sau dirijat; activitățile libere; activități comune (cu întreaga grupă sau cu grupuri mici). Modalitățile variate de organizare a activităților oferă copilului posibilități de acțiune prin intermediul cărora copilul va fi sprijinit să manifeste interes și curiozitate pentru lucruri noi; să înțeleagă informația primită; să lucreze independent și să fie capabil să experimenteze în măsura posibilităților proprii aspecte ce sunt de mare importanță și interes pentru el; să exprime independent opinii și stări sufletești. În acest sens educatoarea, are menirea să pună la dispoziția copiilor materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ și cultural activ, stimulativ.

Activitățile de cunoașterea mediului pe care le voi aborda în lucrarea de față sunt realizate prin intermediul jocului didactic, care urmărește îmbogățirea bazei despre mediul înconjurător, acest lucru fiind condiționat de mecanismele cognitive primare (senzații, percepții, reprezentări) și superioare (gândire, memorie, imaginație), indispensabile înțelegerii și asimilării conceptelor din cadrul acestor activități de cunoașterea mediului.

Noua programă pentru învățământul preșcolar scoate în evidență relația dintre conținut și metodă, punând accentul pe rolul educatoarei în procesul de activizare a funcțiilor mintale constructive și creative ale copiilor în cadrul unor relații de interacțiune și acomodare reciprocă și continuă, insistând totodată pe atingerea finalităților la ieșirea din grădiniță bazându-se pe alegerea de către educatoare a conținuturilor, metodelor și formelor de organizare. Numai cunoștințele dobândite prin activitate proprie devin permanente și utilizabile în contexte și situații non-create. De aceea se spune că a învăța nu înseamnă numai a privi, a asculta, a-ți însuși de-a gata noțiuni și idei, ci și a beneficia de o anumită experiență proprie.

Noua programă prevede pentru domeniul Cunoașterea mediului, următoarele obiective cadru și mai multe obiective de referință și exemple de comportamente, pe care le voi prezenta:

,,OBIECTIVE CADRU :

Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare;

Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale;

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea pentru investigarea acestuia;

Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător;

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta”. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p.40)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE

COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ ,, CINE SUNT/SUNTEM?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii ) precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente:

să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea tuturor organelor de simț;

să enumere și să descrie părți componente ale corpului omenesc;

să adreseze întrebări în legătură cu cele observate;

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor;

pune întrebări legate de aspecte ce prezintă interes pentru el din tema abordată;

caută informații suplimentare despre tema studiată, antrenând părinții, educatoarea, alte surse de informare.

Obiectiv de referință: Să cunoască elemente ale mediului social și cultural, poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului.

Exemple de comportamente:

denumește, identifică elemente locale (obiective socio-culturale, istorice, religioase, de interculturalitate);

analizează, compară diferențele de cultură, tradiții, limbă dintre naționalități, popoare, rase

vorbește despre semnificația unor evenimente naționale (tradiționale, religioase, culturale, istorice)

cunoaște tipurile de activități zilnice desfășurate în comunitatea în care trăiește (sănătate, educație, transporturi, agricultură, meșteșuguri)

Obiectiv de referință: Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

Exemple de comportamente:

adresează întrebări în legătură cu aspectele studiate, observate;

interpretează date și simboluri din care să extragă informații (calendarul naturii, tabelul responsabilităților, jurnalul grupei)

relatează activități umane din mediile antropizate studiate (orașul, satul, cartierul)

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor.

Obiectiv de referință: Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.

Exemple de comportamente:

respectă regulile de igienă individuală;

cunoaște existența unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea;

respectă regulile de conviețuire socială manifestând un comportament civilizat în relațiile cu cei din jur”. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p.61-62)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ: ,, CUM ESTE / A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii ) precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente:

descoperă elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simț

sesizează diferențele din mediul apropiat

recunoaște elemente componente ale spațiului despre care li se vorbește (soare, lună, stele, planete)

discută în mici grupuri informale despre unele fenomene reale sau de domeniul ficțiunii legate de timp și spațiu

adresează întrebări în legătură cu cele observate

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor

sesizează legăturile directe și indirecte dintre elementele mediului

Obiective de referință : Să recunoască și să descrie verbal sau grafic anumite schimbări și transformări din mediul apropiat

Exemple de comportamente :

cere explicații legate de modul de producere a fenomenelor și efectele acestora asupra mediului ;

observă și enumeră modificări apărute în viața omului, plantelor, animalelor, în funcție de anotimp, să le descrie, să le compare

încearcă să lege cauza de efect în natură și viața cotidiană

Obiectiv de referință : Să cunoască existența corpurilor cerești, a vehiculelor cosmice.

Exemple de comportamente:

denumește/descrie vehicule cosmice pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio-vizualului și a cărților ;

își imaginează/crează vehicule spațiale, orașe ale viitorului prin desen, pictură, modelaj, construcții;

redă prin jocuri de rol modul în care își imaginează viața într-o navetă spațială;

adresează întrebări legate de existența corpurilor cerești și a vehiculelor cosmice.

Obiectiv de referință: Să manifeste disponibiliate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite:

identifică unele probleme de mediu pe care le întâlnește în activitățile desfășurate în aer liber;

participă alături de adulți la acțiuni practice de îngrijire și ocrotire a mediului;

construiește modele care simulează diferite medii;

motivează necesitatea protecției mediului de către om;

selectează imagini, cărți, reviste în legătură cu aspectele de mediu cunoscute;

își exprimă impresiile și trăirile proprii despre natură și protejarea mediului prin activități practice, muzicale, artistico-plastice.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 77-78-79)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii) precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente :

enumeră părțile componente ale plantelor, animalelor

descrie caracteristici ale mediului social și natural

analizează, compară reacții ale plantelor , animalelor și omului sub influența factorilor de mediu

observă pe o periodă dată un anumit proces și înregistrează date

comunică în cadrul grupului rezultatele

își asumă responsabilități de îngrijire, ocrotire a mediului apropiat.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 90)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ:,,CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM?”

Obiectiv de referință:Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

(ființa umană ca parte integrantă a mediului, cu sentimente, gânduri, idei proprii,precum și interdependența dintre ele).

Exemple de comportamente:

descoperă modalități noi de exprimare a emoțiilor și sentimentelor prin antrenarea organelor de simț și a elementelor componente propriului corp

Obiectiv de referință:Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate

Exemple de comportamente:

discută despre diferitele tipuri de exprimare a sentimentelor și emoțiilor:bucurie, tristețe, furie

adresează întrebări în legătură cu cele observate

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor”. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 108)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ:,,CINE ȘI CUM PLANIFICĂ/ORGANIZEAZĂ O ACTIVITATE?”

Obiectiv de referință:Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii) precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente:

descoperă elementele componente mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simț

enumeră și descrie părți componente ale corpului omenesc

adresează întrebări în legătură cu cele observate

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor

pune întrebări legate de aspecte ce reprezintă interes pentru el din tema abordată

caută informații suplimentare despre tema studiată, antrenând părinții, educatoarea, alte surse de informare.

Obiectiv de referință:Să cunoască unele elementele mediului social și cultural poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului

Exemple de comportamente:

cunoaște tipurile de activități zilnice desfășurate în comunitatea în care trăiește

Obiectiv de referință:Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

adresează întrebări în legătură cu aspectele studiate/observate

interpretează date și simboluri din care să extragă informații (calendarul naturii)

vorbește despre munca fizică și cea intelectuală, despre activități zilnic pe care le desfășoară ei sau persoanele din jurul lor.

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor

Obiectiv de referință:Să aplice norme de comportamente specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.

Exemple de comportamente:

respectă regulile de igienă individuală și colectivă

manifestă atitudini de responsabilitate față de mediul în care trăiește(construirea unor adăposturi pentru păsări,hrănirea acestora)

manifestă creativitate în lucrări destinate atenționării celor din jur asupra necesității unui comportament adecvat(realizarea unor afișe,machete,postere).”(Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 122-123)

,,OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE PENTRU TEMA ANUALĂ:,,CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (ființa ca parte integrantă a mediului, cu sentimente, cu gânduri, idei proprii, lumea teatrului și a filmului) precum și interdependența dintre ele.

Exemple de comportamente:

descoperă modalități noi de exprimare a emoțiilor și sentimentelor prin antrenarea organelor de simț și elementelor componente ale propriului corp.

Obiectiv de referință:Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

Exemple de comportamente:

discută despre profesii, instrumente și unelte utilizate, despre reguli și principii de bază în raporturile de serviciu, despre comunități și activitatea lor

adresează întrebări în legătură cu aspectele studiate/observate

comunică în cadrul grupului rezultatele investigațiilor.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p. 140-141)

II.2 Analiza curriculumului preșcolar în cadrul activităților de cunoașterea mediului- nivel de studiu: 5-6/7 ani

Curriculumul preșcolar poate fi pus în practică prin intermediul celor șase teme integratoare în care conținuturile curriculare sunt organizate în raport cu dezvoltarea în ansamblu a copilului preșcolar. Activitățile în general, dar eu ma axez cu precădere asupra celor de cunoașterea mediului, pot fi concepute astfel încât să stimuleze sau să activeze preșcolarul prin prisma mai multor puncte de vedere: dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea limbajului și comunicării, dezvoltarea socio-emoțională, formarea unor cunoștințe privitoare la igiena personală și sănătate, formarea și dezvoltarea unor capacități și atitudini în învățare.

Organizarea conținuturilor de cunoașterea mediului sunt concepute în jurul următoarelor teme anuale de studiu:

,,Cine sunt/suntem?”

,,Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ?”

,,Cine și cum planifică/organizâm o activitate?”

,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

„Ce și cum vreau să fiu?”

,,Când /cum și de ce se întâmplă?” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, p.25)

,,Cine sunt/suntem?” Se referă la o explorare a naturii umane, a convingerilor și valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate. În cadrul activităților de cunoașterea mediului la această temă eu aș realiza activități bazate pe următoarele conținuturi: corpul omenesc, familia în diferite ipostaze (la masă, în parc, în excursie, în livadă, pe ogor, în grădina zoologică etc.) sau diferențe de gen, rasă, cultură, limbă, religie, deoarece prin intermediul acestor teme copilul descoperă elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simț, își dezvoltă cunoștințele despre părțile componente ale corpului uman, cunoaște și descoperă caraccteristicile mediului apropiat și elementelor locale, cunoaște tipuri de activități zilnice, cunoaște unele simboluri din care poate să extragă informații.

,,Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ?” Se referă la o explorare a Sistemului solar, a evoluției vieții pe Terra, identificarea factorilor care întrețin viața, a problemelor lumii contemporane, sau la o explorare a lumii noastre în spațiu și timp raportat la istorie și geografie. Activitățile de cunoașterea mediului pe care le-aș aborda la această temă, ar fi pe baza următoarelor conținuturi: mediul apropiat (casa, grădinița, școala), anotimpurile și transformările din natură, oraș-sat, munte-vale, ape-mări, exploratori și mari descoperiri, tinerețe-bătrânețe, trecut-prezent-viitor, oamenii și activitățile lor, elemente din spațiu, deoarece prin intermediul acestora copilul descoperă elementele mediului înconjurător, i se dezvoltă capacitatea de a identifica diferențe în mediul apropiat, recunoaște componentele spațiului cosmic, observă și cunoaște modificările apărute în viața omului și a plantelor și animalelor în funcție de anotimpurile anului, li se dezvoltă dragostea față de natură prin activitățile de ocrotire a plantelor, viețuitoarelor existente în mediul apropiat.

,,Cine și cum planifică/organizâm o activitate?” Se referă la o explorare a modalităților în care individul își planifică activitățile, precum și a universului produselor muncii. Activitățile de cunoașterea mediului pe care le-aș aborda la această temă le-aș organiza pe următoarele proiecte tematice: ,,Observăm animalele în natură”, ,,Calendarul naturii”, ,,Vizită la ferma animalelor”, ,,Protejăm natura”, ,,Să facem curat în natură” ,,Plantăm copaci”, deoarece prin intermediul acestora preșcolarii iau contact direct cu mediul prin acctivitățile desfășurate în aer liber, prin participarea la activități de îngrijire a mediului apropiat.

,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?” Se referă la explorarea felurilor în care ne descoperim ideile, sentimentele, convingerile și valorile. Activitațile de cunoașterea mediului la care eu m-aș opri ar fi pe baza conținuturilor: modul de exprimare a sentimentelor, gândurilor, ideilor pe baza observării, decoruri și costumație, la teatru și film, deoarece prin intermediul acestora preșcolarii descoperă modalități noi de exprimare a emoțiilor și sentimentelor prin antrenarea organelor de simț, cunoaște diferite tipuri de exprimare a emoțiilor în legătură cu observarea unor fenomene.

,,Ce și cum vreau să fiu?” Se referă la o explorare a drepturilor și responsabilităților noastre, a gândurilor și năzuințelor de dezvoltare personală. Activitățile de cunoașterea mediului le-aș organiza pe baza temelor: ,,La cules de fructe/legume”, ,,Muncim pământul”, ,,Munca e brățara de aur”, deoarece preșcolarii cunosc profesiile, instrumente și unelte utilizate, cunosc reguli și principii de bază în activitatea lor și în raporturile de serviciu despre comunități.

,,Când /cum și de ce se întâmplă?” Se referă o explorare a lumii fizice, și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relației cauză-efect, a fenomenelor naturale, a anotimpurilor. Activitățile de cunoașterea mediului în cadrul acestei teme le-aș organiza aborând conținuturile: plantele, animalele, păsările, fenomene ale naturii, apa, solul, aerul, medii de viață, protejarea naturii, deoarece în cadrul acestora preșcolarul cunoaște și denumește elementele structurale ale mediului apropiat și a elementelor create de către om, cunoaște și enumeră părțile componente ale plantelor, animalelor, cunoaște fenomenele naturii și modul de producere acestora precum și efectele lor asupra mediului, cunoaște mediile de viață a plantelor și animalelor, cunoaște necesitatea ocrotirii mediului de către om motivând acest lucru, cunoaște corpurile cerești și le denumește.

Toate aceste tipuri de activități prezentate în cadrul celor șase teme anuale de studiu, s-ar putea desfășura în condiții optime dacă li se atribuie un caracter atractiv, pentru a declanșa curiozitatea copilului, dorința de acțiune și investigare. Stabilirea tematicii și a conținuturilor trebuie să fie realizată în funcție de particularitățile de vârstă și de capacitatea acestora de înțelegere, ținându-se cont și de nivelul de dezvoltare al grupei pentru a nu îl pune pe copil în situația de a nu înțelege ceea ce i se spune. Activitățile însoțite de suport material sau desfășurate sub forma jocului didactic, ar conduce la atingerea în condiții optime a scopului propus în raport cu tema studiată. Temele anuale de studiu nu trebuie atinse neaparat în ordinea prezentată de curriculum, ci ele trebuie raportate la copiii din grupă, la perioada din an, dar reușita procesului instructiv-educativ este determinat de claritatea și organizarea obiectivelor pe care le urmărește, întreaga activitate didactică fiind orientată spre atingerea acelor obiective propuse. Aceste obiective trebuie stabilite pe baza unei liste amănunțite cu ce știu sau ce nu știu copiii despre o temă care necesită lămuriri, precizări, explicații, soluționări. Se pot planifica și teme transsemestriale un exemplu ar fi tema proiectului ,,Anotimpurile” poate fi abordată la tema anuală ,,Când, cum și de ce se întâmpla?” dar și la tema: ,, Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ?”, iar ,,numărul minim de proiecte abordate este 4 și numărul maxim este 7.” (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009)

II.3 Importanța activităților de cunoașterea mediului în grădiniță

Copiii manifestă o curiozitate deosebită față de fenomenele naturii și în general de tot ceea ce îi înconjoară. Iar prin activitățile de cunoașterea mediului preșcolarii își îmbogățesc treptat aspectele legate de om și activitatea sa, de plante și animale, despre natura înconjurătoare și despre relațiile dintre fenomene.

,,Cunoașterea mediului înconjurător de către preșcolari prezintă o importanță deosebită în dezvoltarea lor globală, precum și o sarcină de bază a procesului instructiv-educativ desfășurat în grădinița de copii”. (Tătaru, Glava, Chiș, 2014, p. 38)

Cunoașterea la vârstă preșcolară se realizează la nivelul senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor iar cunoașterea cognitivă are un caracter concret. Dezvoltarea copilului preșcolar se realizează în contextul mediului care îl înconjoară și acționează asupra cunoștințelor acestuia, iar activitățile de cunoașterea mediului implică însușirea unui set de cunoștințe valoroase pentru progresul său și stimulează dorința și interesul de cunoașere.

,,Valoarea deosebită pe care o reprezintă procesul de însușire a cunoștințelor, rezidă în faptul că aceasta contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, bogăția de impresii pe care o oferă copilului, mediul înconjurător constituie o bază importantă pentru formarea unor reprezentări clare despre obiectele și fenomenele realității.” (Golu, 2009, p.169)

Prin intermediul activităților de cunoașterea mediului, se dezvoltă cogniția deoarece aceștia receptează un anumit volum de cunoștințe, achiziționează capacități intelectuale care facilitează învățarea totodată stimulează dorința de explorarare iar toate aceste activități constituie o situație permanentă de influențare asupra dezvoltării cognitive.

Activitățile de cunoașterea mediului ,,ocupă un loc important în cadrul activităților comune din grădiniță fiind un mijloc de transmitere orală a unor cunoștințe cu conținut stiințific-realist asupra mediului înconjurător, cu scopul de a realiza obiectivele educaționale;”( Antonovici, 2010, p. 17) astfel se educă la copii deprinderea de a vedea anumite aspecte și de a descoperi diferitele însușiri specifice obiectelor și fenomenelor.

În cadrul activităților de cunoașterea mediului, copiii depun un efort intelectual prin specificul și natura acestora și de asemenea prin participarea lor activă și conștientă în scopul înțelegerii și însușirii unor noțiuni elementare cum ar fi de exemplu, cele despre: animale, plante, fructe, legume, meserii, fenomenele naturii și relațiile dintre ele, etc. toate acestea având un impact deosebit asupra dezvoltării capacității de cunoaștere. ,,Studiul mediului înconjurător de către copil, are deosebită importanță; el urmează să fie în permanență constructiv și să dezvolte simțul de responsabilitate, ei trebuie să fie puși cât mai curând în prezența unor probleme relativ complexe, să participe la măsuri de protejare a mediului prin diferite activități.” (Ionescu & Săhleanu & Bîndiu, 1989, pag 211)

Sub îndrumarea educatoarei, se va dezvolta la preșcolari capacitatea de a cerceta, de a dezvălui relațiile cauzale dintre obiecte și fenomene, iar importanța activităților de cunoașterea mediului, ,, decurge din influența covârșitoare pe care mediul o are asupra întregii dezvoltări psihice a copilului, asupra formării elementelor primare ale concepției despre lume, asupra procesului de formare a personalității copilului, constituind una dintre formele învățării la vârsta preșcolară”.( Golu, 2009, p. 171)

II.4 Educația ecologică în contextul activităților de cunoașterea mediului

,,În secolul nostru, progresul științific a contribuit la ridicarea standardelor de sănătate și a calității vieții populației în întreaga lume, dar a adus și modificări negative asupra vieții cum ar fi: poluarea, zgomotul, exploziile nucleare care pot deveni catastrofale” (Cătrună, 2005, p. 40) de aceea consider că nu este suficient ca preșcolarul să își îmbogățească cunoștințele despre mediu ci este de mare importanță să știe totodată cum să manifeste un comportament responsabil față de mediul înconjurător, acest fapt fiind posibil prin intermediul activităților de educație ecologică adoptate în grădiniță ca activitate opțională, în vederea formării unor comportamente dezirabile în acest sens, iar activitățile de cunoașterea mediului constituind o premisă în ceea ce privește formarea unor comportamente de conservare a mediului înconjurător prin realizarea de activități opționale de educație ecologică, de tipul jocului didactic ecologic, care au scopul de a dezvolta spiritul ecologic la preșcolari pentru ca ei să manifeste o conduită moral-afectivă față de natură, contribuind la ocrotirea acesteia. ,, O educație ecologică va aduce înțelegerea că în natură există legi inexorabile, că omul poate gospodări planeta numai cunoscând-o în întregime și folosindu-i legile, pe cele imuabile ca și pe cele trecătoare” (Ionescu & Săhleanu & Bîndiu, 1989, p. 211)

,,Educația ecologică este o educație prin și pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de școlaritate, livrând conținuturi informaționale în modalitate transdisciplinară, în context formal sau nonformal” (Ivănescu (coord.), 2007, p.5)

Educația ecologică și de protecție a mediului poate fi o ramură opțională a activităților de cunoașterea mediului în grădiniță, aceste activități fiind proiectate pe baza unei programe școlare existente în ,, Ghid metodic pentru cadrele didactice-Învățământ preșcolar”, lucrare coordonată de Maria Ivănescu:

Obiectivele cadru prevăzute:

Cunoașterea mediului prin stimularea curiozității pentru investigarea realității înconjurătoare

Formarea și exersarea unor abilități practice în scopul realizării unor obiecte practic- utilitare, din materiale reciclabile sau refolosibile

Formarea unei atituni pozizive față natură prin realizarea unor activități de educație ecologică

Obiective de referință și exemple de comportament:

Obiectiv de referință: Să înțeleagă noțiunea de refolosire, reciclare învățând să economisească

Exemple de comportament:

să recunoască pe diferite ambalaje semnele convenționale ale reciclării;

să colecționeze obiecte din natură pe care ar putea să le folosească, învățând să economisească;

să sorteze corect deșeurile;

să valorifice deșeurile prin punerea acestora la centrele de colectare

Obiectiv de referință: Să prelucreze materiale din natură, în scopul realizării unor produse

Exemple de comportament:

să adune diferite materiale din natură;

să observe caracteristici ale unor materiale din natură

să sorteze materialele după diferite criterii

să realizeze produse funcționale (ornamente, jucării,obiecte de decor)

Obiectiv de referință: Să observe frumosul din natură și să simtă dorința de a-l crea

Exemple de comportament:

să desfășoare jocuri și activități în natură

să exprime frumosul din natură prin activități artistico-plastice

să realizeze expoziții cu lucările realizate

să creeze povești despre natură

să utilizeze tehnici variate de lucru în realizarea unor lucrări originale, măști și costume ecologice (Ivănescu (coord.), 2007, p.13-15)

,,La toate nivelele procesului educativ, educația ecologică se alătură programei existente, indispensabilă înțelegerii complexității problemei mediului și formulării de soluții pentru rezolvarea sa” (Ionescu, Săhleanu, Bîndiu, 1989, p. 2010)

Valențele formative ale jocului diactic este evidențiat și prin tematica variată accesibilă preșcolarilor cu un bogat conținut informațional și cu privire la participarea activă și conștientă la conservarea mediului. Orientarea copilului spre asimilarea cunoștințelor despre mediul înconjurător într-un mod plăcut și anume prin joc, este de mare însemnătate în pregătirea acestuia pentru viață.

Partea a II-a- Demersuri investigative:

Cap III

Cercetare privind îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător ale preșcolarilor, prin intermediul jocului didactic

III.1 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei posibile cercetări constă în relevarea importanței jocului didactic în îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător ale preșcolarilor, ca activitate specifică vârstei preșcolare și ca metodă de predare-învățare-evaluare; prin valorizarea celor mai eficiente strategii didactice care scot în evidență aspectul instructiv-formativ al acestui tip de joc, privind îmbunătățirea procesului educativ. Este de mare importanță însușirea unor cunoștințe elementare despre realitatea înconjurătoare, deoarece îl ajută pe copil să-și lărgească relațiile cu mediul asigurând totodată deprinderi elementare de muncă intelectuală ceea ce îi va optimiza adaptarea în etapa de școlaritate.

Obiectivele cercetării ar putea fi:

Utilizarea jocului didactic, ca metodă adecvată preșcolarilor și ca factor determinant, în îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător, în cadrul unui program experimental.

Determinarea nivelului de înțelegere și însușire a componentelor mediului înconjurător, a fenomenelor naturii, a interdependenței dintre ele precum și adoptarea unei conduite moral-afective față de natură, pe care îl manifestă subiecții implicați în experiment, prin implicarea sistematică în activitatățile de ,,Cunoașterea mediului”.

Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de subiecții grupelor experimentale și de control la testele inițiale, la testele formative, la testele sumative, urmărind evidențierea progresului realizat la preșcolari.

Valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice.

III.2 Ipoteza și variabilele cercetării

Ipoteza de la care aș porni cercetarea de față în condițiile aplicării ei, ar fi următoarea: ,,Dacă se utilizează jocul didactic ca mijloc de realizare a activităților de cunoașterea mediului, atunci bazele de cunoștințe despre lumea înconjurătoare a preșcolarilor, se formează armonios într-un mod placut, cu o motivație sporită, asigurând însușirea de către copii a unor abilități de cunoaștere științifică a mediului natural”.

Variabilele cercetării sunt:

Variabila independentă este exprimată de jocul didactic, considerat ca activitate de bază în realizarea activităților de cunoașterea mediului la preșcolari în ceea ce privește însușirea bazei de cunoștințe despre realitatea înconjurătoare.

Variabila dependentă este exprimată prin îmbogățirea bazei de cunoștințe și atitudini adecvate legate de mediul înconjurător, a capacităților de înțelegere a mediului și de protejare a acestuia.

III.3 Coordonatele cercetării

III.3.1 Eșantionul de subiecți-tehnica eșantionului unic

Presupun că experimentul s-ar putea realiza la o grupă de 20 de subiecți cu vârsta cuprinsă între 5 și 6/7 ani, la preșcolarii de grupa mare.

III.3.2 Eșantion de conținut

Eșantionarea de conținut constă în identificarea unor conținuturi curriculare, realizate sub forma jocului didactic acestea fiind bine conturate în cadrul procesului de învățământ, proiectarea lor consituinudu-se pe baza acestor conținuturi. Urmărind îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător la preșcolari voi avea în vedere realizarea unor activități de cunoașterea mediului realizate prin intermediul jocurilor didactice care dau bune rezultate.

III.3.3 Locul și durata cercetării

Cercetarea ar putea avea loc la o grădiniță de stat, pe o perioadă de aproximativ 3 luni.

III.3.4 Metodologia cercetării

În elaborarea cercetării privind îmbogățirea bazei de cunoștințe despre mediul înconjurător ale preșcolarilor prin intermediul jocului didactic, care constituie abordarea practică a lucrării mele de licență, presupun că aș putea recurge la următoarele metode de cercetare în care se pot aduna cat mai multe date privitoare la îmbogățirea cunoștințelor despre mediul înconjurător la preșcolari:

Experimentul didactic

Metoda testelor pedagogice de cunoștințe

Cercetarea pedagogică, este un ,,proces critic și continuu” ce are drept scop explicarea științifică, înțelegerea, optimizarea și aducerea unui aport inovativ activității instructiv-educative, ,,în care formulăm întrebări sistematice în legătură cu componentele și variabilele fenomenului educațional și în care încercăm să răspundem la aceste întrebări în scopul ameliorării acestui fenomen”( Bocoș, 2007); răspunsurile obținute în urma cercetării constituie defapt explicațiile la aceste întrebări și totodată propunerea pentru îmbunătățirea și ameliorarea procesului educațional.

Metoda cercetării pedagogice reprezintă ,, calea delimitată pentru a ajunge la obținerea unor situații noi care vor contribui la optimizarea procesului didactic” metoda de cercetare ,,include un sistem de strategii cu ajutorul cărora se va ajunge la o nouă configurație a procesului didactic”, totodată prezintă un carcater operațional prin faptul că indică în mod concret cum trebuie procedat în ceea ce privește organizarea cercetării.(Abrudan, 2006, p.278)

1. Metoda experimentului didactic

Experimentul didactic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau a mai multor factori experimentali, spre deosebire de observație care presupune urmărirea fenomenului educațional, fără ca cercetătorul să intervină, experimentul presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a evenimentelor, totodată constituie o metodă de verificare a ipotezei așadar rezultă că prin intermediul experimentului se confirmă sau infirmă ipoteza cercetării de aici reiese rigoarea și precizia mai mare decât a metodei observației. (Bocoș, 2007)

Experimentul didactic a fost clasificat de mai mulți autori în funcție de diferite criterii, după autoarea Cercel Renata, în lucrarea ,,Pași în profesia didactică” coordonată de Letiția Filimon în 2004 experimentul pedagogic se regăsește sub următoarele aspecte:

de laborator- când se desfășoară în condiții amenajate și influența unor posibili factori este eliminată

natural- atunci când se desfășoară într-o ambianță naturală de activitate, se pretează cel mai bine la investigația fenomenelor educaționale, oferind modalități practice de organizare și desfășurare a acțiunii educaționale.

Și îndeplinește următoarele funcții:

gnoseologică-se referă la cunoașterea unor aspecte noi în ceea ce privește acțiunea educațională;

practică-constând în introducerea unor elemente noi în cadrul acțiunii educaționale.

După autoarea Mușata Bocoș distingem modalitatea de clasificare după următoarele criterii:

după numărul de subiecți implicați distingem: experiment individual și colectiv

după criteriul duratei lor: de lungă durată și de scurtă durată

după criteriul condițiilor de experimentare: natural și de laborator

după relațiile ce se stabilesc între eșantionul experimental și cel de control- distingem: experiment clasic, cvasiexperiment și nonexperiment

,,Metoda experimentală are o largă utilizare în cercetările pedagogice, în mai multe variante”; astfel eu m-am oprit asupra ,,tehnicii eșantionului unic care se bazează pe utilizarea unui singur grup căruia i se aplică variabila independentă”, în lucrarea de față exprimată prin jocul didactic, urmărindu-se și cuantificându-se efectul acesteia în diferite etape. (Bocoș, 2007)

Metoda testelor pedagogice de cunoștințe

Această metodă este utilizată în cercetările pedagogice datorită faptului că permite obținerea de informații valoroase cu privire la personalitatea subiecților investigați, nivelul competențelor de cunoștințe, comportamentele acestora și altele.

,,Testele reprezintă un instrument de cercetare, alcătuit dintr-un ansamblu de itemi care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigați” prin intermediul cărora are loc identificarea nivelului de cunoștințe, capacități, competențe. În funcție de ceea ce măsurăm, întâlnim după domeniul de cercetare: teste pedagogice (de cunoștințe, deprinderi, abilități), teste psihologice și sociometrice, care măsoară relațiile interpersonale din grup; după numărul de subiecți: individuale, de grup, colective, teste combinate. Cerințele unui test sunt: validitatea (să poată măsura ceea ce ne propunem), fidelitatea, omogenitatea, etalonarea (pentru a corespunde vârstei sau clasei de elevi testată), standardizarea, adică aplicarea și corectarea uniformă pentru toți subiecții, să permită exprimarea rezultatelor în unități de măsură și să folosească notarea dihotomică (răspuns corect sau greșit). Punctajul general al unui test rezultă din totalul punctelor obținute la itemii care-l compun. (Bocoș, 2007)

Desfășurarea experimentului

IV.I Etapa pre-experimentală

În cadrul acestei etape, presupun că ar putea avea loc identificarea nivelului inițial de pregătire a preșcolarilor în ceea ce privește cunoștințele legate de mediul înconjurător. Această etapă ar presupune aplicarea unei probe de evaluare inițială , având conținut variat. Testul de evaluare inițială ar avea scopul de a măsura nivelul inițial de pregătire a preșcolarilor, ar constitui punctul de plecare în vederea desfășurării experimentului, ar oferi o reprezentare a potențialului de învățare dar și a eventualelor aspecte ce necesită completare, corectare sau îmbunătățire.

Evaluarea inițială presupun că ar putea avea următoarele obiective:

Să recunoască diferite părți ale corpului și reacții ale omului sub influența factorilor de mediu

Să cunoască fructe și legume arătând importanța acestora

Să recunoască anotimpurile anului și modificările ce le produc acestea în viața omului, animalelor și plantelor

Să recunoască animalele sălbatice și domestice, părțile component și puii acestora

Să recunoască păsările de curte și călătoare arătând părțile component, utilitatea și adăpostul păsărilor de curte precum și puiul fiecărei păsări

Să recunoască florile specifice fiecărui anotimp și părțile componente ale acestora

Să recunoască mijloacele de transport și locul potrivit pentru fiecare

Să identifice acțiuni de protejare a mediului

Din obiectivele enumerate mai sus, în cadrul testului de evaluare inițială, care s-ar putea aplica preșcolarilor grupei mari derivă următorii descriptori de performanță menționați în tabelul 1, fiecărui descriptor de performanță am acordat un calificativ în funcție de gradul de dificultate.

Tabel 1

Concluzii:

În etapa pre-experimentală anticipez că s-ar putea măsura starea inițială a preșcolarilor, iar în urma aplicării testului inițial s-ar putea obține mai multe calificative de S (comportament cu atenție specială) iar mai puține calificative de B (comportament în dezvoltare), sau chiar deloc în funcție de nivelul de dezvoltare a preșcolarilor la care aș aplica testul. Pe baza acestei anticipări am structurat programul experimental pe care îl voi prezenta în continuare.

IV.II Etapa experimentală

La eșantionul de subiecți care ar putea fi investigați, pe parcursul acestei etape aș avea în vedere utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de cunoașterea mediului, în vederea îmbogățirii bazei de cunoștințe în ceea ce privește realitatea înconjurătoare. Jocurile selectate, anticipez că ar putea avea un impact pozitiv asupra preșcolarilor fiind centrate pe următoarele conținuturi:

Anotimpurile anului

Fructe și legume

Flori

Animale domestice și sălbatice

Păsări de curte și păsări călătoare

Puii animalelor

Corpul omenesc

Mijloace de transport

Elemente din spațiul cosmic (lună,stele,nave spațiale)

Cunoașterea unor acțiuni de protejare a mediului ( sub forma unor jocuri didactice ecologice în cadrul unor activități opționale de educație ecologică)

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre anotimpurile anului:

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare ( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: ,,Povestea anotimpurilor”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să recunoască anotimpurile după caracteristicile acestuia,pe baza imaginilor

Să descrie conținutul imaginilor prezentate, pe baza acestora

Să recunoască elementele specifice anotimpurilor, pe baza jetoanelor

Să stabilească legătura dintre conținutul ilustrației și anotimpul prezentat pe jeton, plecând de la explicațiile educatoarei.

Sarcina didactică: Descrierea ilustrațiilor ce reprezintă aspecte semnificative ale celor patru anotimpuri, stabilirea legăturii dintre conținutul ilustrației și anotimp, recunoașterea unor elemente speicifice anotimpurilor.

Regulile jocului: Se vor împărți pe echipe, iar fiecare echipă va primi câte patru probe specifice anotimpului care îi corespunde echipei respective, pentru fiecare probă rezolvată corect se va primi un simbol caracteristic anotimpului pe care îl reprezintă la final se adună simbolurile strânse și se declară echipa câștigătoare.

Elemente de joc : surpriza, aplauzele, ghicitori, întrecerea.

Materiale necesare: imagini reprezentând cele patru anotimpuri, imagini reprezentând fiecare anotimp în care s-a strecurat elemente specifice altor anotimpuri, bilețele cu ghicitori pentru fiecare echipă, fișe de lucru, coș, buline colorate, simboluri pentru fiecare echipă, pătrate din hârtie, panou, carioci, stimulente.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația, problematizarea

Desfășurarea activității:

(Tabel 2)

(model de proiect preluat de pe: www.didactic.ro)

Concluzii:

Prin această activitate realizată sub formă de joc didactic, preșcolarii și-ar reactualiza cunoștințele despre anotimpurile anului, participând activ, ar manifestat un interes deosebit.

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

( obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: ,,Când se întâmplă?”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să descrie aspectele caracteristice celor patru anotimpuri, pe baza imaginilor

Să denumească elementele caracteristice ale anotimpurilor, pe baza imaginilor

Să stabilească conexiuni între elementele care definesc fiecare anotimp în parte, pe baza planșei

Sarcina didactică: Recunoașterea anotimpurilor după caracteristicile fiecăruia, să stabilească legătura dintre conținutul ilustrației și anotimp, motivând aceste legături.

Regulile jocului: Ilustrațiile sunt așezate cu fața în jos,pe o măsuță,în fața copiilor.

Tot în fața copiilor se așează panoul cu simbolurie celor patru

anotimpuri. Copilul atins cu bagheta alege și descrie o imagine de

pe măsuță și adresează întrebarea:,,Când se întâmplă?”

Copilul care răspunde corect ia imaginea și o așază corespunzător

pe panou.

Elemente de joc: Mânuirea materialului,aplauze,închiderea și deschiderea ochilor.

Materiale necesare: imagini caracteristice fiecărui anotimp, panou, patru pălăriuțe colorate corespunzătoare celor patru anotimpuri (verde, albastră, galbenă, albă) baghetă, fructe, autocolante.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 3)

(Florescu, 2002, p.31-33)

Concluzii

Prin intermediul acestui joc didactic, preșcolarii și-ar dezvolta capacitatea de cunoaștere și înțelegere a fenomenelor din mediul înconjurător și anume: a anotimpurilor anului, utilizând un limabaj adecvat în prezentarea fenomenelor din natură.

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Denumirea activității:DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: Coșul toamnei

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să recunoască fructele și legumele de toamnă, din coș

Să clasifice roadele toamnei, pe baza cerinței

Să enumere cel puțin două caracteristici a fiecărui fruct, din coș

Sarcina didactică: Recunoașterea pe cale vizuală și tactilă a fructelor și legumelor

Regulile jocului: Copilul desemnat va alege din coș o legumă sau un fruct, le va arăta celorlalți, o denumește, face o scurtă descriere și va preciza în ce mod se mai poate utiliza, apoi o așează în coșulețul potrivit.

Elemente de joc: surpriza, mișcarea, mânuirea, selectarea, gruparea, aplauzele.

Materiale necesare: un coș mare cu legume (ceapă, ciuperci, dovlecei, morcovi, varză, ardei,vinete, conopida) și cu fructe (struguri, mere, prune, mere gutui, pere, nuci), patru coșuri mai mici, două cu legume și două cu fructe de toamnă; creioane colorate, fișe individuale, recompense, mijloace audio-vizuale.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(tabel 4)

(V. Preda; M.Pletea; F .Grama, 2005)

Concluzii:

Prin intermediul acestui joc didactic, preșcolarii își pot consolida cunoștințele și deprinderile în ceea ce privește fructele și legumele de toamnă, având loc perfecționarea analizatorilor vizuali și tactili. Deoarece acest joc ar presupune implicarea atenției, pot afirma faptul că acesta ar putea contribui la dezvoltarea atenției și a spiritului de observație.

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre flori de toamnă:

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: ,,Flori de toamnă”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să denumească pe baza analizatorilor, florile de toamnă prezentate;

Să enumere părțile componente ale florilor prezentate

Să denumească părțile componente ale florilor

Sarcina didactică: Să grupeze florile după numele ce îl poartă (crizanteme și tufănele); să caute și să denumească părțile componente ale florilor; să formeze buchețele de flori într-un timp dat.

Regulile jocului: Gruparea florilor se va face în funcție de semnul primit, deplasarea de la un grup la altul se face face doar la semnalul coordonatorului de joc; formarea buchețelelor se va realiza în timp de 5 minute pentru fiecare echipă; răspunsurile corecte se vor aprecia cu câte o floare.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialelor, mișcarea, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

Materiale necesare: vaze cu floi: crizanteme și tufănele; ecusoane cu flori, planșe cu componentele florilor: rădăcină, tulpină, frunze, floare, mijloace audio-vizuale, materiale decorative pentru flori, etichete cu numele florilor, panouri

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația, problematizarea

Desfășurarea activității:

(Tabel 5)

(Culea, 2008)

Concluzii:

Prin intermediul acestui joc didactic s-ar consolida cunoștințele despre florile de toamnă, într-un mod atractiv și plăcut copiilor. Ei ar învăța să negocieze, să empatizeze, să fie modești, să recunoască valoarea și să-și propună drept țintă să devină cât mai buni.

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre flori de primăvară:

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Denumirea activității: DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: ,,Flori de primăvară”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să descrie tabloul de primăvară, pe baza cunoștințelor anterioare

Să recunoască florile de primăvară: de câmpie, de pădure, de grădină, pe baza imaginilor

Să stabilească legătura dintre condițiile exterioare și apariția florilor de primăvară, pe baza imaginilor

Să propună reguli de protecție a plantelor din mediul înconjurător, pe baza experienței anterioare

Sarcina didactică: Să denumească florile de primăvară pentru a completa tabloul, să recunoască florile de pe jeton și locul unde cresc acestea,.

Regulile jocului: Fiecare din cele două echipe – a "toporașilor" și a "lalelelor" – deține jetoane cu flori de primăvară de pădure, de câmpie sau de grădină. Copii își adresează întrebări reciproce de genul "Ce floare este…?", "Unde crește această floare?"

La semnalul dat de conducătorul de joc este numit un copil care trebuie să ridice un jeton, iar echipa adversă trebuie să recunoască floarea reprezentată pe jeton și să răspundă. Echipa care răspunde trebuie, la rândul ei, să ofere și ea în schimb o imagine în aceleași condiții.

Elemente de joc: surpriza, confruntarea, aplauze

Materiale necesare: planșă, jetoane cu flori, flori decupate, fișe, carioci, medalioane pentru copii, buline

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 6)

(model de proiect preluat de pe: www.didactic.ro)

Concluzii:

Prin intermediul acestui joc didactic aș verifica și sistematiza cunoștințele dobândite de preșcolari despre florile de primăvară, privind structura, modul de înmulțire, precum și condițiile exterioare a apariției lor.

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre animalele domestice și sălbatice:

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Denumirea activității: DȘ-Cunoașterea mediului

Tema: ,,Cine știe mai bine?”- animale domestice și sălbatice

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să recunoască diferite animale domestice și sălbatice, pe baza enunțului ghicitorilor;

Să identifice mediul corespunzător animalelor domestice și sălbatice, pe baza machetei;

Să precizeze activitățile desfășurate de om, în ceea ce privește ocrotirea animalelor, pe baza experienței anterioare.

Sarcina didactică: Alegerea unui bilețel pentru a răspunde la o ghicitoare; precizarea adăpostului fiecărui animal și a hranei preferate.

Regulile jocului:

Copilul atins de educatoare cu bagheta fermecată va da răspuns la ghicitoare, apoi va veni la masa educatoarei, va alege animalul respectiv și va preciza adăpostul și hrana acestuia;

Copiii vor descoperi greșeala, apoi vor așeza animalele la locul potrivit;

Copiii vor sesiza greșeala din enunț și vor da răspunsul corect.

Pentru fiecare răspuns corect echipa respectivă va primi o bulină roșie.

Câștigă echipa care a acumulat cel mai mare număr de buline roșii.

Elemente de joc: întrecerea, așteptarea, surpriza, ghicirea , aplauze, mișcarea, mânuirea materialului.

Materiale necesare: o machetă reprezentând pădurea, o machetă reprezentând gospodăria unei familii, animale domestice și sălbatice realizate din duplex, bagheta fermecată, ghicitori, buline roșii, un iepuraș și un cățel din pluș – mascote ale celor două echipe.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 7)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii:

Această activitate realizată sub formă de joc didactic anticipez că ar avea un mare impact asupra preșcolarilor în ceea ce privește verificarea și sistematizarea cunoștințelor despre animalele domestice și sălbatice privind adăpostul și hrana, aducând un aport deosebit educării dragostei pentru animale.

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ:,,CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: Animalele sălbatice

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să clasifice animalele sălbatice în funcție de zona în care trăiesc, pe baza imaginilor;

Să descrie un animal sălbatic, pe baza imaginilor

Să clasifice animalele sălbatice după modul de hrănire, plecând de la explicațiile educatoarei;

Sarcina didactică: Copiii vor grupa animalele după locul unde trăiesc, vor descrie animalele.

Regulile jocului:

Copiii răspund la întrebările educatoarei

Ei mânuiesc materialul didactic pe rând ( fiind impartiti in 3 grupe)

Câștigă echipa care acumulează cele mai multe puncte

Elemente de joc: surpriza, întrecerea, aplauze, ghicitori.

Materiale necesare: planșe cu animale sălbatice, cub din plastic, animale din pluș, mijloace audio-vizuale.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 8)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii:

Prin intermediul acestui joc didactic s-ar obține consolidarea cunoștințelor în ceea ce privește animalele sălbatice, prin participarea cu interes la activitate s-ar contura cunoștințe privitoare la modul de hrănire a animalelor sălbatice, clasificarea acestora în funcție de zona în care există.

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre păsări de curte și păsări călătoare:

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ: ,, CUM ESTE / A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii ) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Păsări minunate în curtea bunicilor!”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să identifice păsările de curte, pe baza jetoanelor

Să precizeze mediul de viață a păsărilor de curte, pe baza explicațiilor educatoarei

Să recunoască părțile componente ale păsărilor de curte, pe baza jetoanelor;

Să identifice hrana specifică animalelor de curte, pe baza imaginilor.

Sarcina didactică: să recunoască păsările de curte, să le denumească, să răspundă corect la ghicitori, să asocieze pasărea de curte cu mediul natural de viață, să recunoască părțile componente ale păsărilor de curte, să precizeze hrana speficică păsărilor de curte și foloasele pe care le are omul după acestea.

Regulile jocului: să rezolve sarcinile de lucru de pe piramidă, vor lucra sarcinile în perechi

Elemente de joc: surpriza, aplauze, recompensa

Materiale necesare: jetoane cu păsări de curte, imagini, ghicitori, piramidă din carton colorat, fișe de lucru, creioane colorate

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 9)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic s-ar obține consolidarea cunoștințelor legate de păsările de curte, a mediului în care trăiesc, a modului de hrănire și a foloaselor pe care le oferă omului, anticipez că preșcolarii ar participa interesați la această activitate.

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ: ,, CUM ESTE / A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii ) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,, Ce știm despre păsările călătoare?”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să identifice păsările călătoare, pe baza imaginilor;

Să precizeze motivul migrării păsărilor în țările calde, pe baza filmulețului prezentat;

Să enumere păsările călătoare, pe baza planșelor prezentate

Să identifice hrana specifică păsărilor călătoare, pe baza imaginilor

Sarcina didactică: să recunoască păsările călătoare, să precizeze motivul migrării acestora și să dea exemple de păsări călătoare și de hrana specifică lor.

Regulile jocului: să răspundă pe rând, numai la cine se oprește bagheta magică

Elemente de joc: surpriza, aplauzele, recompensa

Materiale necesare: imagini cu păsări călătoare, planșe, mijloace audio-vizuale, bagheta magică

Metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 10)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic anticipez că s-ar consolida armonios cunoștințele despre păsările călătoare, despre migrația acestora și copiii ar participa activ la această activitate.

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ: ,, CUM ESTE / A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii ) precum și interdependența dintre ele.

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Puii animalelor și a păsărilor”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să identifice puii animalelor și păsărilor domestice, pe baza imaginilor;

Să descrie animalele și păsările, având la dispoziție imagini;

Să explice motivele pentru care omul crește păsări și animale domestice, plecând de la explicațiile oferite;

Să propună acțiuni de îngrijire și protejare a animalelor și păsărilor domestice, pe baza observării efectuate.

Sarcina didactică: Recunoașterea animalelor și a păsărilor domestice, precum și puii acestora.

Regulile jocului: Copilul numit de educatoare, va denumi și va așeza pe machetă la alegere: animalul sau pasărea și puiul potrivit în mediul corespunzător, apoi va realiza descrierea și va spune ce foloasele le are omul de la acel animal sau pasăre.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialelor, aplauze

Materiale necesare: machetă cu siluetele unor animale și păsări domestice, imagini cu animale și păsări domestice, planșă cu ,,Piramida animalelor”, jetoane.

Metode: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, demonstrația, observația

Desfășurarea activității:

(Tabel 11)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic didactic consider că preșcolarii și-ar putea consolida cunoștințele cu privire la caracteristicile, foloasele, mediul de viață, îngrijire a păsărilor și animalelor domestice precum și a puilor acestora.

Jocuri didactice pentru consolidarea priceperilor și deprinderilor în ceea ce privește corpul uman:

Proiect didactic

Grupa: mare

Tema: ,,CINE SUNT/SUNTEM?”

Obiectiv de referință: Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Ce știu despre mine?”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să enumere părțile componente ale corpului uman, prin raportare la propria persoană;

Să analizeze reacții ale omului în diferite situații, sub influența factorilor de mediu;

Să identifice trei organe interne (creier, plămâni, inimă) și rolul acestora , pe baza siluetei conturate;

Să enumere câteva modalități de protejare a sănătății, plecând de la exemplele oferite de educatoare.

Sarcina didactică: Să răspundă corect la întrebările extrase.

Regulile jocului: Copilul la care se oprește bagheta magică va veni în față și va alege de pe măsuță câte un pliculeț care conține trei întrebări. Pentru fiecare răspuns corect primește câte o bulină roșie și aplauze. Cine adună cele mai multe buline este câștigător.

Elemente de joc: Surpriza, aplauze.

Materiale necesare: jetoane, imagini, siluetă reprezentând organe interne (creier, plămâni, inimă), 15 pliculețe colorate cu întrebări, buline roșii, baghetă magică, diplome de merit.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea

Desfășurarea activității:

(Tabel 12)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic, preșcolarii își îmbogățesc cunoștințele despre corpul uman, despre modul în care pot să aibă grijă de sănătatea lor și îi ajută să conștientizeze cât de important este să aplice reguli de protecție asupra sănătății.

Proiect didactic

Grupa: mare

Tema anuală: ,,CINE SUNT/SUNTEM?”

Obiectiv de referință: Să cunoască elemente ale mediului social și cultural, poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului.

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Haideți să călătorim!”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să formuleze ghicitori, pe baza unei imagini date;

Să recunoască mijloacele de transport, pe baza ghicitorii;

Să stabilească legătura între însușirile caracteristice și un anumit mijloc de transport.

Sarcina didactică: Copilul la care se oprește plicul, va deschide plicul se va uita la imagine fără să o arate celorlalți copii și va avea sarcina de a formula pentru colegii săi o ghicitoare cu mijlocul de transport ilustrat indicând părțile componente, ce funcție are și cine îl poate conduce.

Regulile jocului: Conducătorul jocului va transmite pe rând câte un pliculeț cu câte o imagine care ilustrează un mijloc de transport. Copiii vor da din mână în mână pliculețul cu imaginea respectivă, la ridicarea steagului verde. La ridicarea steagului roșu pliculețul rămâne la copilul la care se oprește iar acesta îl va desface, va privi imaginea și va avea de formulat o ghicitoare cu mijlocul de transport ilustrat. Conducătorul jocului va denumi copilul care va răspunde la ghicitoare. După ce răspunde corect va așeza mijlocul de transport pe panoul care are ilustrat: apă, aer, uscat.

Elemente de joc: mișcarea plicului din mână în mână, semnalizarea, prezentarea ghicitorii, plasarea ilustrației corespunzător, aplauze.

Materiale necesare: pliculețe cu imagini care ilustrează mijloace de transport și locomoție diferite (automobil, autocamion, autobuz, căruță, bicicletă, motocicletă, tramvai, tren, barcă, vapor, elicopter, avion) stegulețe verde și roșu, panou cu ilustrația: apă, aer, uscat, panou cu mijloace de transport aeriene, terestre și acvatice, medalioane.

Metode: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Desfășurarea activității:

(Tabel 13)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic, preșcolarii au posibilitatea să își consolideze cunoștințele despre mijloacele de transport: aeriene, tereste și acvatice într-un mod plăcut și creativ și să-și dezvolte imaginația prin formularea ghicitorilor.

Jocuri didactice pentru îmbogățirea bazei de cunoștințe despre elementele din spațiul cosmic (planete, soare, lună, stele, nave spațiale):

Proiect didactic

Grupa: mare

TEMA ANUALĂ: ,,CUM ESTE / A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT”

Obiectiv de referință: Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Explorăm spațiul cosmic!”

Forma de realizare: joc didactic

Obiective operaționale:

Să identifice corpuri din mediul înconjurător, pe baza imaginilor;

Să precizeze patru elemente din spațiul cosmic(pământul, luna, stele, soare) , pe baza planșei;

Să compare viața dintr-o navă spațială și viața de pe Pământ, având la dispoziție imagini sugestive.

Sarcina didactică: Identificarea și precizarea unor patru elemente din spațiul cosmic (pământ, luna, stele, soare), compararea modului de viață dintr-o navă spațială și viața de pe Pământ.

Regulile jocului: Grupa se împarte în două echipe, fiecare echipă lucrează independent iar dacă toți copiii din echipă efectuează sarcina corect vor primi cartonașe cu imagini care ilustrează spațiul cosmic. Care echipă adună cele mai multe cartonașe este câștigătoare.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialelor, aplauze.

Materiale necesare: coală mare neagră, hârtie galbenă și albastră, lipici, imagini despre sistemul solar, câte un plic pentru fiecare echipă care să conțină jetoane, cartonașe cu imagini despre spațiul cosmic, prezentare power point.

Desfășurarea activității:

(Tabel 14)

(model preluat de pe www.didactic.com)

Concluzii: Prin intermediul acestui joc didactic anticipez că preșcolarii își lărgesc cunoștințele despre elementele componente lumii înconjurătoare, își dezvoltă curiozitatea de a explora și cunoaște spațiul cosmic și posibilitatea cunoașterii unui alt mod de viață față de cel obișnuit.

Jocul didactic ecologic-activitate opțională:

Prin intermediul jocurilor didactice ecologice desfășurate opțional în grădiniță se pot transmite într-un mod accesibil sarcinile educației ecologice (conștiință ecologică, conduită ecologică, cunoașterea unor tehnici specifice activităților ecologice) voi elabora exemple de joc didactic ecologic ca activitate opțională. (Breben&Nițu&Tuturugă, 2007)

Proiect didactic

Grupa: mare

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: Îngrijirea unei plante

Forma de realizare: joc didactic ecologic

Obiective operaționale:

Să enumere obiectele de care avem nevoie pentru a îngriji o plantă, pe baza imaginilor;

Să explice necesitatea îngrijirii plantelor, plecând de la acțiunile întreprinse în cadrul jocului.

Sarcina didactică: Să identifice obiectele necesare îngrijirii unei plante, să explice necesitatea îngrijirii plantelor.

Regulile jocului: La cine se oprește bagheta magică, acel copil va veni în față și va efectua sarcina didactică.

Elemente de joc: mișcarea, mânuirea obiectelor, întreprinderea acțiunii de îngrijire a plantei.

Materiale necesare: stropitoare, flori naturale în ghiveci, unelte specifice grădinăritului, mănuși

Desfășurarea jocului:

Voi anunța copiii ca azi ne vom juca un joc prin care vom învăța cum să avem grijă de plante și vom afla de ce este necesar acest lucru.

Le prezint copiilor florile naturale în ghiveci și materialele specifice jocului, apoi la cine se oprește bagheta acel copil va veni în față și va enumera obiectele de care avem nevoie pentru a îngriji florile, apoi vor răspunde câtorva întrebări: Ce obiect au ales? Ce va face cu acel obiect? De ce are nevoie planta să fie udată? De unde iau plantele apa? Cu ce o extrag din pământ? Apoi va întreprinde acțiunea de a uda floarea, de a pune pământ în ghiveci apoi vom discuta despre importanța acestor acțiuni. (Breben&Nițu&Tuturugă, 2007)

Proiect didactic

Grupa: mare

Denumirea activității: DȘ- Cunoașterea mediului

Tema: ,,Colectăm selectiv”

Forma de realizare: joc didactic ecologic

Obiective operaționale:

Să identifice diferite metode de sortare a deșeurilor, pe baza imaginilor;

Să explice rolul colectării selective, plecând de la exemplele oferite

Sarcina didactică: Să sorteze corect deșeurile și să explice importanța acestei acțiuni

Regulile jocului: La semnalul conducătorului de joc va trebui să sorteze corect deșeurile în timp de 5 minute, cine adună cele mai multe deșeuri este câștigător.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea obiectelor, mișcarea

Materiale necesare: flacoane de plastic, hârtie, carton, saci menajeri de diferite culori, mănuși de protecție.

Desfășurarea jocului:

Voi anunța copiii că azi ne vom juca un joc foarte frumos care se numește ,,Colectăm selectiv” și vom afla de ce este important acest lucru. În fața copiilor vor fi puse mai multe flacone de plastic, hârtie și carton iar ei vor avea sarcina ca la semnalul meu să adune cât mai multe flacone de plastic, cartoane și hârtie și să le pună în saci menajeri diferiți. Voi purta o conversație legat de importanța colectării selective a deșeurilor. Voi stabili câte o culoare diferită pentru fiecare tip de deșeu, după ce au adunat pe rând copiii vor spune de ce este important acest lucru. Și voi stabili câștigătorul. (Breben&Nițu&Tuturugă, 2007)

IV.III Etapa postexperimentală

În această etapă anticipez că ar putea avea loc aplicarea unei probe de evaluare sau test final de cunoștințe având scopul de relevare a modului de evoluție a eșantionului experimental și compararea datelor și rezultatelor finale cu cele inițiale și stabilirea relevanței și eficienței noii metode de lucru.

Testul final de cunoștințe ar avea urmăoarele obiective:

Să recunoască diferite părți ale corpului și reacții ale omului sub influența factorilor de mediu

Să cunoască fructe și legume arătând importanța acestora

Să recunoască anotimpurile anului și modificările ce le produc acestea în viața omului, animalelor și plantelor

Să recunoască animalele sălbatice și domestice, părțile componente și puii acestora

Să recunoască păsările de curte și călătoare arătând părțile componente, utilitatea și adăpostul păsărilor de curte precum și puiul fiecărei păsări

Să recunoască florile specifice fiecărui anotimp și părțile componente ale acestora

Să recunoască mijloacele de transport și locul potrivit pentru fiecare

Să identifice acțiuni de protejare a mediului

Din obiectivele enumerate mai sus derivă următorii descriptori de performanță:

(Tabel 15)

Concluzii: În urma aplicării testului final anticipez că preșcolarii ar obține numai calificative de FB (comportament atins) ceea ce înseamnă ca jocul didactic ar contribui la consolidarea cunoștințelor legate de realitatea înconjurătoare iar rezultatele preșcolarilor ar fi îmbunătățite.

IV.IV Anticiparea rezultatelor cercetării

Anticipez că prin utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de cunoașterea mediului cunoștințele legate de lumea înconjurătoare ale preșcolarilor ar fi îmbogățite înr-un mod plăcut, atractiv, rezultatele preșcolarilor ridicându-se la un nivel înalt. Comparativ cu etapa inițială în care majoritatea subiecților ar obține calificative de S (comportament cu atenție specială) și B (comportament în dezvoltare), în etapa finală preșcolarii ar obține calificative de FB (comportament atins). Consider că prin intermediul jocului didactic pot fi verificate și consolidate o mulțime de cunoștințe cuprinse în programele grădiniței referitoare la cunoașterea mediului, precum:

Anotimpurile anului

Fructe și legume

Flori

Animale domestice și sălbatice

Păsări de curte și păsări călătoare

Puii animalelor

Corpul omenesc

Mijloace de transport

Elemente din spațiul cosmic (lună, stele, nave spațiale)

Cunoașterea unor acțiuni de protejare a mediului ( sub forma unor jocuri didactice ecologice în cadrul unor activități opționale de educație ecologică)

Toți copiii ar putea să aplice în joc cunoștințele dobândite și consolidate despre realitatea înconjurătoare, rezultatele finale fiind foarte bune în comparație cu cele inițiale, iar acest lucru, în opinia mea relevă faptul că ipoteza ar putea fi confirmată; adică jocul didactic contribuie în mare măsura la îmbogățirea bazei de cunoștințe despre realitatea înconjurătoare, într-un mod plăcut și atractiv.

Bibliografie

Claparede, E. (1975). Psihologia copilului și pedagogia experimentală. București: EDP

Piaget, J. (2005). Psihologia copilului. București: Editura Cartier

Lăzărescu, M.&Ezechil, L. (2011). Laborator preșcolar. București: Editura V&I Integral

Kelemen, G. (2008). Psihopedagogia jocului, ediția aIIa revizuită. Arad: Editura Universătiății Aurel Vlaicu

Glava, A.& Glva, C. (2002). Introducere în pedagogia preșcolară. Cluj Napoca: Editura Dacia

Tomșa, G. (coord) (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară. Tematica susținerii examenelor de definitivat și gradul II didactic. București: volum apărut ca supliment al revistei Învățământul Preșcolar

Borțeanu, S. & Brănișteanu, R. & Breben, S. & Fulga, M. & Grama, F. & Haiden, R. & Ignat, E. & Mânzu, L. & Necula, G. & Nicolae, I. & Popescu, C. & Răileanu, D. (2009). Curriculum pentru învățământul preșcolar. București: Didactica Publishing House

***(2005). Programa activităților instructiv-educative din grădiniță. MEC ediția a II-a revizuită și adăugită. București: Editura V&I Integral

Răduț-Taciu, R. (2004). Pedagogia jocului de la teorie la aplicații, colecția ,,Științele educației” nr 7. Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Vrânceanu, M. (coord.) (2010). 1001 idei pentru o educație timpurie de calitate. Ghid pentru educatori, ediția I. Chișinău: Centrul Educațional ,,Pro Didactica”

Roșca, A. & Chircev, A. & Erdely, R. & Farkaș, M. & Fodor, K. & Mare, V. & Radu, I. (1963). Psihopedagogia copilului preșcolar ediția a III-a. București: Editura Didactică și Pedagogică

Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar. București: Editura Omfal Esențial

Ciaușu, E. (coord.) (1999). Îndrumător pentru educatoare: ghid tematic pentru aplicarea programei. București: Editura Aramis

Stan, C. (2000). Studii de pedagogie aplicată. Cluj Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană

Șchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. București: EDP

Ionescu, A. & Săhleanu, V. & Bîndiu, C. (1989). Protecția mediului înconjurător și Educația ecologică. București: Editura Ceres

Antonovici, Ș. (2010). Cunoașterea mediului în grădiniță. București: Editura Didactica Publishing House

Golu, F. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru școală. Iași: Editura Polirom

Florescu, P. & Bumbăcilă, D. & Corneanu, E. & Jivan, C. & Rusoaie, G. & Enache, M. & Mărtinaș, M. & Tuduce, V. (2002). Proiecte didactice-Învățământ preșcolar. Timișoara: Editura Excelsior

Ivănescu, M. (coord) (2007). Ghid metodic pentru cadrele didactice-Învățământ preșcolar. Material finanțat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prin ordin de Ministru nr 2730. Referent științific Călugăru, D. (inspector general MECT)

Bocoș, M. & Ciomoș, F. (2001). Proiectarea și evaluarea secvențelor de instruire. Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Abrudan, C. (2006). Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, ediția a II-a revizuită și adăugită. Oradea: Editura Universitatății din Oradea

Bocoș, M. (2007). Teoria și practica cercetării pedagogice. Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Cercel, R. & Filimon, L. (coord.) (2004). Pași în profesia didactică. Oradea: Editura Universității din Oradea

Cătrună, L. & Cătrună Mandiziu, G. ( 2005). Să ocrotim mediul înconjurător. București: Editura Coresi, Colecția Universul pe înțelesul copiilor

Predea, V. & Pletea, M. & Grama, F. (2005). Ghid pentru proiecte tematice. București: Editura Humanitas Educațional

Culea, L. & Sesovici, A. & Grama, F. & Pletea, M. & Ionescu, D. & Anghel, N. (2008). Activitatea integrată în grădiniță. Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar. București: Didactica Publishing House

Tătaru, L. & Glava, A. & Chiș, O. & Chiș, V. (refernt științific) (2014). Piramida Cunoașterii-Repere metodice în aplicarea curriculumului preșcolar. Pitești: Editura Diamant.

Breben, S. & Nițu, A. & Tuturuga, M. (2007). Mascota Eco te învață. București: Editura Descefera Media