VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA UAUIM UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM ION MINCU, BUCUREȘTI 20 17 [630948]
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
1
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
– PREMISE PENTRU DEZVOLTAREA
AGRICULTURII DURABILE –
Studiu de caz: Aria Funcționala Ianca
U•UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ȘI
URBANISM ION MINCU, BUCUREȘTI
A•FACULTATEA DE URBANISM
U•Amenajarea teritoriului și dezvoltare
regională
I•Cercetare îndrumată
M•An universitar 2016 -2017
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
2 Cuprins
Abstract
I. Introducere ……………………………………………………………………………… .. 6
1.1. Argument.. …………………………………………………….. ……………………….. 10
1.2. Problematica studiului …………….. ……………………………………………… .11
1.3. Obiective ……………………………………… …………….. …………………………. 11
II. Metodologie …………………………………………………… …………………………. .11
2.1 Cercetare ……………………………………………………………… ……….. ……….. 12
2.2 . Culegerea datelor ……………………………………………. …………………………. 13
2.3 Procesarea datelor ………. ……………………………. ………………………… ……14
2.4. Interpretarea datelor ……………………………………….. ………………………….. 14
III. Agricultura …………………………………………………….. …………………………… 14
3.1. Evolu ția agriculturii în România ……………………….. ……………………….. 14
3.2. Agricultura ecologică – concept ………………………. ………………………… 23
3.3. Tipuri de agricultură ecologică …………………………………… …….. ………. 37
3.3.1. Agricultura ecologic ă propriu -zisă ……………………………… ………………. .37
3.3.2. Agricultura biodinamică ………………….. ………………………………………. …39
3.3.3. Agricultura naturală ………………… ……………………………………………… …40
3.3.4. Agricultura forestieră …………………………………………………. ……………… 41
3.3.5. Agricultura permanentă (permacultura) ………………………. ………………. .41
3.3.6. Agric ultura de tip LEISA …………………………………………….. …………. …. 41
IV. Studiu de caz – Aria Funcționala Ianca ……………………………. …….. …….42
4.1. Situația existentă ……………………………………………… ……………………. ..42
4.1.1. Localizare ………………………………………………………………… ……………. 42
4.1.2. Cadru l natural ……………………………………………………………. ………. …..44
4.1.3. Demografie ………………………………………… ……………………………….. …49
4.1.4. Accesibilitate …………………………………………. ……………………………. …..51
4.1.5. Economie ……………………………. …………. ………….. ………………………….52
V. Măsuri pentru combaterea disfu ncționalităților ……………………… …….. 52
5.1. Scenarii de dezvoltare ……………………. ……………………………………… ….52
VI. Concluzii …………. ………………………………….. ………. …………………………….. 54
Referințe bibliografice ………………………………………………………………………. ……. 55
Anexe …………………………………….. …………………………………. …………………………. 57
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
3
Abstract
Organic farming is an agricultural production management system that favors
renewable resources and recycling and does not harm the environment.
It promotes and improves ecosystem health, biodiversity, biological cycles and soil
biological activity and emphasizes the use of local resources instead of farm inputs
that require site -specific processing systems. This type of production is achieved by
applying agronomic, biolog ical and mechanical methods in exchange for the use of
synthetic materials.
Being a modern process of growing plants, fattening animals and producing foods by
using those processes and technologies that are close to nature laws, this type of
farming does n ot use fertilizers and synthesis pesticides, stimulants and growth
regulators, hormones and intensive livestock systems.
The role of this farming system is to produce cleaner food, more suited to the
metabolism of the human body, but in full correlation wi th the conservation and
development of the environment. Genetically modified organisms and their derivatives
are banned in organic farming.
Organic farming minimizes global environmental problems such as acid rain, global
warming, biodiversity loss, desert ification. Another advantage of this practice is to
reduce farmers' risks, so that farmland grown in the organic system is better able to
withstand climatic weather, plants with greater tolerance to restrictive climatic factors
(drought, heavy rain) .
Organ ic farming can contribute, at least in part, to solving major contemporary
problems: in agriculture, current science and technology are powerless in the face of
two increasingly worrying phenomena: overproduction and subsistence production.
Organic farming systems alone are able to transform overproduction into
superproduction and to change survival (subsistence) production in supervised
production.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
4 The orientation of the c ommunity agricultural policy towards organic farming, where
the concept of organic fa rming has a well -defined place, is necessary to increase the
quality of life of the inhabitants, by practicing environmentally friendly methods,
avoiding the use of pesticides, herbicides, synthetic fertilizers and the practice of
genetic manipulation.
The aim of the paper is to analyze an area with a significant agricultural potential, and
also to develop other sustainable agriculture such as human capital, economic
resources, accessibility, etc., in order to implement modern farming methods.
Thus, the mai n contribution of the Ianca area to economic growth is based on
agriculture, due to geographical location, climate, numerous agricultural land, and
good road accessibility. Agriculture plays an essential role in the growth of the
economy, being primarily d ependent on the population, thus talking about a
knowledge -based economy, where education and training of youth in this direction
play an essential role.
Brăila County is one of the main counties with a high agricultural potential, which
needs to be exploited in a smart way, thus promoting local brands through distribution
of products both at national and European level, which will lead to a significant
economic growth.
The issue of the study refers to the current state of agricultural research in order to
improve it by understanding the concept of organic farming in order to implement it in
the Ianca area, thus creating a functional area .
Through this study , we aim to highlight the issues TAU s face in terms of agriculture,
thus providing a clearer picture of the economy, understanding and presenting the
concept of organic farming, thus finding out whether it is – integrate into the studied
area and formulate partial soluti ons to the problems highlighted.
The practical documentation methods we used in the process of elaborating the paper
to achieve our objectives were direct observation (participative, nonparticipant), field
experiment, questionnaire method, i nvestigation method, documentary analysis and
consultation of official sources. The collection of statistical data was done through total
observations, current observations, periodic observations and direct observations .
The main data collection methods we re the census, the statistical reports and the
statistical survey, which involves carrying out research based on a questionnaire .
The study was carried out on 17 TAU s of Brăila County, an area with a high
agricultural potential due to its geographic locati on in a plain area with a mild climate,
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
5 amounting to a total of 158,439 ha of agricultural land. The surface of the Functional
Zone is 2.401, meaning 50.3% of the total area of Braila County, and at the national
level it is 1.00%. The area benefits from good accessibility, having national, county
and communal roads, as well as railways.
Good road accessibili ty facilitates links between TAU s, between urban and rural areas.
From the point of view of accessibility to agriculture, this is impetuously needed t o
create connection nodes for the distribution of finished products, but also for the
establishment of investors in the area. A major problem is the quality of roads that are
not upgraded, as well as the communal roads that are not cobbled.
The economic po tential of Ianca and administrative territory has a mixed profile with
predominantly agro -industrial activities.
The functional area of Ianca is economically competitive, dynamic and attractive,
where the basic activity is agriculture. Involvement of local councils as well as efficient
management contribute to the continuous development through the professionalisat ion
of the personnel of the development and implementation department of the projects.
The association of agri -industrial TAUs facilitates the production and distribution
chains of organic agri -food products.
The hypothesis of the analyzes implies that a h igher investment in organic farming,
including the development of the human capital involved in the knowledge of these
practices, the development of the road infrastructure, would increase the economic
capital, both at county level and at national level, b y exporti ng organic products
traditional .
By promoting local brands, agrotourism and business tourism are developing, thus
enhancing the rural economy. Also, the high quality of the environment creates a
pleasant habitat for the inhabitants, thus having a continuous monitoring of the
pollutants.
Improving road infrastructure will increase accessibility in the area, thus facilitating
traffic flows in the area. In order to prioritize investment needs that can lead to
increased accessibility of the area it is necessary to consider the following factors: the
type of existing road clothing, the level of service identified at the level of the county
roads, the possibilities of connecting the rural areas with the urban ones, continuity
investment projects, impleme ntation of projects that have similar technical
characteristics for cost efficiency, increasing the accessibility of rural areas,
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
6 highlighting alternative routes to national roads, increasing the connectivity of rural
areas between neighboring counties.
Organic farming contributes significantly to protecting soil and water resources,
preserving biodiversity and fighting climate change, thus providing public goods and
serving a rising European market. This can bring great incomes to the studied area
(and not only) if it complies with the standards imposed by the legislation in force, if the
ecological quality of the products, as well as the used agricultural techniques.
Even though there is not yet a market in organic products in Romania, because of the
low p urchasing power of consumers, there is an external demand for such products,
so a chance for their export.
I. INTRODUCERE
Studiul de față abordează conceptul de agricultură dintr -o perspectivă ecologică,
vizând astfel atât calitatea produselor agricole, cât și cea a mediului înconjurător.
Sectorul primar are un aport însemnat asupra economiei , agricultura fiind necesară
menținerii unui capital economic ridicat.
Pentru practicarea acesteia, este necesară în primul rând populația, de aici reieșind
unul dintre p unctele slabe ale zonei studiate.
Evoluția demografică se confruntă cu o scădere accentuată a populației, cel puțin în
ultimii ani, aceasta datorându -se numărului mare de persoane care au migrat.
Forța de muncă este scăzută, o mare majoritate a populației migrând spre țări mai
dezvoltate.
Alături de migrație, o altă disfuncționalitate este reprezentată de fenomenul de
îmbătrânire al populației.
Cu toate că are o accesibilitate bună ( 2 drumuri naționale, drumuri județene, cale
ferată București -Brăila), pe t eritoriul arie studiate se regăsesc numeroase drumuri
nemodernizate, atât comunale, cât și județene.
Situându -se într -o zonă de câmpie, principala activitate care se desfășoară în această
zonă, este agricultura.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
7 În ultima perioadă s -a observa t că se pune u n mare accent asupra protejării mediului
înconjurător, astfel putem spune că agricultura ecologică este un domeniu de interes,
atât în prez ent, dar mai ales în viitor.
Agricultura ecologică promovează și îmbunătățește să nătatea ecosistemului,
biodiversitat ea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solului.
Aceasta p une accentul pe utilizarea resurselor locale în locul input -urilor din afara
fermei, care necesită sisteme de prelucrare adaptate specifice locului. La acest tip de
producție se ajunge prin aplicarea metodelor ag ronomice, biologice și mecanice în
schimbul utilizării de materiale sintetice.
Agricultura ecologică este un procedeu modern de a cultiva plante, de a îngrășa
animale și de a produce alimente prin utilizarea acelor procede e și tehnologii care sunt
apropiate de legile naturii, nu utilizează fertilizanți și pesticide de sinteză, stimulatori și
regulatori de creștere, hormoni și sisteme intensive de creștere a animalelor.
Rolul acestui sistem de agricult ură este de a produce hr ană mai curată, mai potrivită
metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și
dezvoltarea mediului. Organismele modificate genetic și derivatele lor sunt interzise în
agricultura ecologică. 1
Agricultura ecologică urmărește păs trarea nealterată a mediului prin folosirea
îngrășămintelor organice și a celor minerale mai putin solubile, a compost urilor, a
îngrășămintelor verzi dar si a preparatelor vegetale.
Folosirea pesticidelor este interzisă, fiind permise doar produs ele ce nu dăunează
plantelor.
Agricultura ecologică minimizează problemele globale de mediu, precum: ploaia
acidă, încălzirea globală, reducerea biodiversității, deșertificarea.
Un alt avantaj al practicarii unei agriculturi ecologice costă în reducerea riscuri lor
agricultorilor, astfel terenurile agricole cultivate în sistem ecologic rezistă mai bine la
intemperiile climatice, plantele prezentând o toleranță mai mare la factorii climatici
restrictivi (seceta, ploi abundente).
Agricultura ecologică poate contrib ui, măcar în parte, la soluționarea marilor probleme
contemporane: î n agricultură, știința și tehnologia actuală sunt neputincioase în fața a
două fenomene care îngrijorează tot mai mult:
a.1. Supraproducția și efectele sale secundare;
1Rusu,T. și colab. (2005), Metode și tehnici de producție î n agricultura ecologică
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
8 Siguranța alimenta ră, obiectiv normal pentru orice așezare umană, vizează
producerea de hrană suficientă, variată și ieftină, corespunzătoare cerințelor
fiziologice și puterii de cumpărare a oricărei persoane.
În țările dezvoltate acest obiectiv a fost realizat și, deseori , depășit substanțial prin
promovarea sistemelor intensive de cultivare a terenurilor și de creștere a
animalelor, precum și a metodelor moderne de prelucrare și comercializare a
produselor agricole.
Mecanizarea, chimizarea, irigarea, cultivarea de plante și creșterea de animale tot
mai productive și modernizarea sistemelor de procesare și comercializare au
contribuit, în primul rând, la ameliorarea condițiilor de viață ale oamenilor, atât ca
volum și diversitate de produse agroalimentare, cât și ca accesi bilate pentru
cumpărători. Însă mirajul maximizării profitului este asociat, din păcate, și cu
escaladarea necontrolabilă a recoltelor și, desigur, cu creșterea stocurilor de
produse agricole și alimentare ale căror costuri de depozitare sau/și de lichidar e
sunt, uneori, mai mari decât valoarea lor de piață, precum și, mai grav, cu apariția
și intensificarea unor fenomene ireversibile, provoca te, direct sau indirect, de însă și
activitățile agricole industriale (convenționale) ce -l susțin, precum:
– schimbă rile climatice, în special încălzirea globală și ploile acide;
– încălzirea atmosf erei terestre (cu 1.5 – 4.5 0C)
-anomaliile climatice (inversarea, comasarea s au/și scurtarea unor anotimpuri,
variațiile mari de temperatură din cursul zilei, în special în tre zi și noapte,
declanșarea, aproape din senin, a furtunilor gen tornadă și a „ruperilor de nori‖,
secetel e și arșițele atmosferice etc.)
-creșterea fluxului de radiații ultraviolete și ploile acide (pH < 5) sunt cele mai
semnificative fenomene de origin e antropică la care contribuie la scăderea fertilității
solurilor.
Studiile efectuate de specialiști în știința solului, climatologie și mediu înconjurător
au evidențiat că nu există palmă de teren cultivat care să nu sufere , mai mult sau
mai puțin, din cauza unuia sau mai multor fenomene precum: eroziunea hidrică și
eoliană, alunecările de teren, compactarea, formarea crustei, acidifierea,
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
9 alcalinizarea, sărăturarea, scăderea conținutului de humus, asigurarea slabă și
foarte slabă cu fosfor și cu potasiu asimilabil, poluarea chimică etc.
Generalizarea secetei și creșterea frecvenței ploilor acide contribuie și mai mult la
colapsul agriculturii și, implicit, la dispariția satelor și comunelor.
Defrișarea pădurilor ,dispariția zilnică a unei specii de plan te sau de animale și
tendința de cultivare a terenurilor cu o singură specie sau, mai grav, cu un singur
genotip (soi sau hibrid), care, desigur, este foarte performant, sunt exemplele cele
mai concludente și, pentru cei care le cunosc efectele secundare, cele mai
îngrijorătoare. – poluarea cu nitrați, fosfor, metale grele și substanțe organice a
apelor de suprafață și de adâncime și a solurilor.
Din păcate, cele mai poluate sunt zonele intravilane ca urmare a activităților
industriale și agricole, precum ș i a neglijenței oamenilor . – creșterea riscului
contaminării produselor agricole și alimentare cu substanțe toxice (nitriți, t oxine,
hormoni, bacterii, etc.).
Scăderea calității produselor agroalimentare este un fenomen contemporan,
aproape generalizat, de care ne aducem aminte însă numai atunci când apar unele
cazuri de toxiinfecții alimentare grave. Cu foarte puține excepții, mâncăm ceea ce
ne oferă producătorul agricol sau procesatorul, pentru majoritatea consumatorilor
fiind esențial doar să -și astâmp ere foamea, indiferent cum. – apariția și evoluția
galopantă a unor boli incurabile (cancerul, bolile de nut riție, stresul etc.).
a.2. Producția de subzistență și urmările sale negative: foametea și
inechitatea socială
Din acest punct de vedere, în prezen t, populația din mediul rural este tot mai
săracă și înfometată (pe plan mondial, aproape 600 milioane de oameni suferă de
foame, iar o bună parte dintre aceștia, în special copii și bătrâni, mor din lipsă de
hrană), deși produsele agricole vegetale și ani male pe care le obțin în gospodărie
sunt folosite, aproape în exclusivitate, pentru consumul propriu.
Această situație poate fi explicată prin aceea că producțiile realizate în
gospodăriile țărănești sunt mici și sunt folosite cu precădere pentru a -și plă ti
datoriile la stat și pentru a cumpăra pâine, ulei, sare etc., iar cele câteva ouă și
laptele sau/și brânza, carnea de pasăre, sau de porc și legumele și fructele care le
rămân sunt insuficiente față de necesarul uman minim de substanțe nutritive.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
10 Acest e imperative naturale, economice și sociale pot fi ținute sub control numai de
agricultura ecologică, practică agricolă izvorâtă din experiența seculară a
umanității, care folosește metode și mijloace de producție perfecționate, dar
prietenoase cu mediul î nconjurător și eficiente atât din punct de vedere ecologi c,
cât și economic și social.
Sistemele de agricultură ecologică sunt singurele în stare să transforme
supra producția în superproducție și să schimbe producția de supraviețuire
(subzistență) în produ cție de superviețuire .
1.1. Argument
Alegerea temei de cercetare constă în faptul că agricultura ecologică a ajuns să fie un
domeniu de interes pentru o mare majoritate a populației, din păcate acest concept
nefiind atât de bine definit în România precum se întâmplă în alte state europene.
Agricultura joacă un rol essential în creșterea economiei, fiind dependentă în primul
rând de populație, astfel vorbindu -se despre o economie bazată pe cunoaștere, unde
educația și formarea tineretului în această direcție, joacă un rol essential.
Economia românească se confruntă cu provocări serioase în vederea atingerii
obiectivelor prevăzute în Strategia Europa 2020, economia țării aflându -se în
continuare sub presiune ca urmare a crizei economice.
Astfel, principala contr ibuție a zonei Ianca asupra creșterii economice se bazează pe
agricultură, datorită poziționării geografice, climei, numeroaselor terenuri agricole,
deținând și o bună accesibilitate rutieră.
În schimb, o “piedică” în realizarea conceptului agriculturii mo derne, necesare unei
economii competitive, constau în pregătirea insuficientă a persoanelor implicate în
practicarea sa.
Astfel se poate vorbi de o rată ridicată a populației îmbătrânite, forța de muncă fiind
scăzută datorită ratei ridicate de migrație.
Județul Brăila se află printre principalele județe cu un potential agricol ridicat, acest
lucru trebuind a fi exploatat într -un mod inteligent, promovând astfel brand -urile locale,
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
11 prin distribuția produselor atât la nivel national, cât și european, fapt car e va duce la o
însemnată creștere economică.
1.2 Problematica studiului
Problematica pornește pe de -o parte de la situația actuală creată de dezinteresu l
populației pentru ceea ce înseamnă un mod de viață sănătos, neimplicându -se în
protejarea mediului, n umărându -se printre altele și practicarea agriculturii intensive, iar
pe de altă parte a migrației forței de muncă spre județe sau chiar țări cu un nivel
economic mai dezvoltate.
Problematica studiului face referire la aspectele privind situația actuală a agriculturii
zonei de cercetare, în vederea îmbunătățirii acesteia, prin înțelegerea conceputului de
agricultură ecologică, în vederea implementării acesteia în zona Ianca, creând astfel o
arie funcțională.
1.3.Obiective
Lucrarea de față își propune ating erea următoarelor obiective:
a. Evidențierea problemelor cu care se confruntă UAT -urile, din punct de vedere al
agriculturii, oferind astfel o imagine cât mai clară asupra economiei;
b. Înțelegerea și prezentarea conceptului de agricultură ecologică, aflând astf el
dacă acesta s -ar integra in zona studiată;
c. Formularea unor soluții pa rțiale la problemele evidențiate;
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
12 2. METODOLOGIE
2.1. Cercetare
Documentarea privind partea aplicativă a lucrării
În procesul de abordare a lucrării, activitatea de documentar e practică deține un rol
hotărâtor subliniat de faptul că nivelul, ritmul, calitatea și temeinicia acestei cercetări
vor desemna substanța lucrării, asigurând cunoașterea cadrului de funcționare a
fenomenului studiat, a evoluției acestuia și a factorilor c are determină această
evoluție.
Observarea faptelor, acțiunilor și activitățile agricole ecologice se constituie ca o
componentă esențială în activitatea de documentare practică.
Documentarea privind partea aplicativă oferă, de asemenea, posibilitatea f ormulării de
soluții și măsuri de perfecționare a activității în cadrul căreia se manifestă fenomenele
investigate.
Documentarea practică în sfera agriculturii ecologice presupune contactarea directă a
specialiștilor din acest domeniu, consultarea lor și solicitarea sprijinului acestora.
Documentarea în această direcție oferă un câmp larg de acțiune, răspunzând
cerințelor cunoașterii concrete a modului organizare a acțiunilor și de implementare a
ecologiei în cadrul agriculturii tradiționale.
Pe parcursul acestei etape s -a urmărit studierea directă a modalităților de culegere,
prelucrare, utilizare, stocare și transformare a informațiilor.
În acest proces un loc aparte îl deține problematica metodologică cu care se
operează și transpunerea în practica inv estigațională a următoarelor cerințe:
Metodele de documentare practică la care se poate apela în procesul elaborare a
lucrării sunt următoarele:
• observația directă: participativă; neparticipativă (exterioară)
• experimentul: de teren;
• metoda chest ionarului;
• metoda anchetelor;
• analiza documentară;
• consultarea surselor oficiale;
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
13 Documentarea generală are ca obiect cunoașterea ansamblului activităților în
domeniul desfășurării activității, precum și a modului de organizare.
Documentarea ge nerală vizează conceptul de agricultură ecologică are un loc bine
definit, este necesară intensificarea eforturilor de promovare a practicilor agriculturii
ecologice și de informare largă a agricultorilor, privind importanța și rolul pe care le au
tehnolog iile ecologice și, nu în ultimul rând, de avantajele economice, precum și cele
de ameliorare a mediului în care trăim.
Cele două etape ale documentării empirice, documentarea generală și cea
specializată se află într -o strânsă interdependență, completându -se reciproc pentru a
oferind posibilitatea înțelegerii și prezentării cadrului general și al celui specific de
manifestare a fenomenului studiat.
2.2. Culegerea datelor
Pentru satisfacerea nevoii de informații, este necesară organizarea unor cercetări
statistice, prin intermediul cărora să se culeagă și prelucreze date din care să rezulte
produse informaționale necesare fundamentării scenariilor de dezvoltare .
Culegerea datelor statistice s -a realizat prin :
Observări totale, care presupun înregistrarea c aracteristicilor colectivității
statistice, exemplificative fiind rapoartele statistice și/sau recensămintele;
Observări curente, care constau în înregistrarea permanentă a caracteristicilor
fenomenelor care fac obiectul analizelor;
Observări periodice, ca re presupun înregistrările datelor la intervale de timp
stabilite anterior;
Observări directe, care presupun participarea directă a persoanelor care
efectuează cercetarea statistică în cadrul procesului de culegere a datelor;
Principalele metode de culeg ere a datelor sunt:
Recensămâ ntul – culegerea datelor
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
14 Rapoartele statistice – INSSE -TEMPO, MDRAP, EUROSTAT,
RECENSAMANTROMANIA.RO
Ancheta statistică – presupune realizarea unor cercetări pe bază de chestionar;
2.3. Procesarea datelor
Indicatorii s -au put ut calcula pe baza datelor primare, realizarea calculelor și a
reprezentărilor grafice s -au făcut cu ajutorul programului MS Office – Excel, construind
astfel o bază de date.
Astfel, s -au structurarea informatiile si indicatorii cheie, identificându -se și analizând
astfel problemele existente.
2.4. Interpretarea datelor
Pe baza datelor culese s -au făcut o serie de interpretări pentru atingerea obiectivelor
stabilite, dar și pentru formularea conc luziilor finale, utilizându -se astfel raționamente
de tip:
Descriptiv – descrierea situației existente a Ariei Funcționale Ianca, prin
intermediul datelor furnizate atât de pe teren, cât și si de site -urile de statistică;
Deductiv – pe baza datelor culese, făcându -se astfel legătura între situația
agricola actual ă, populație, accesibilitate;
III. AGRICULTURA
3.1.Evolutia agriculturii în România
Primele cercetări în agricultura românească –
Agricultura este sectorul care beneficiază de efectele modificărilor de mediu și care,
într-o anumită măsură, a contribuit la producerea lor. Astfel, modul de organizare și
dirijare a unor procese agricole, exploatarea nerațională sau fără limite prestabilite a
resurselor naturale, lipsa de coordonare logică a activităților pe care le implică
dezvoltarea societății umane și a ci vilizației au condus, în timp, la degradarea
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
15 puternică a mediului înconjurător. Aceasta se concretizează în fenomene cu efecte
vizibile cum ar fi: scăderea fertilității solurilor, diminuarea rezistenței plantelor,
animalelor și omului la boli și dăunători, poluarea apei și aerului cu substanțe nocive
ce rezultă din derularea activităților industriale sau zootehnice, modificări climatice
semnificative. Agricultura chimizată care s -a practicat timp de 50 -70 de ani și la care
se propune să se renunțe în viitor ul apropiat, a determinat, la nivel global, doua
consecințe deosebit de grave asupra mediului: poluarea acestuia cu substanțe
chimice și alterarea ciclurilor biogeochimice naturale.
România are o bună bază de resurse naturale pentru agricultură , cu numeroa se soluri
fertile, c lima este blândă, de tip continental, iar cult urile de vară necesită irigare.
AGRICULTURA ROMÂNIEI ÎNTRE ANII 1945 ȘI 1989
În urma politicii agricole adoptate în perioada 1948 -1989 au rezultat trei forme
organizaționale de producție ag ricolă: unități cooperatiste, ferme de stat și gospodării
individuale.
SECTORUL COOPERATIST
Acest sector a inclus Gospodăriile Agricole Colective (GAC) și întovărășirile agricole
de producție, ambele tipuri fiind transformate ulterior în Cooperative Agri cole de
Producție (CAP -uri).
SECTORUL DE STAT
Sectorul de stat cuprindea 281 de ferme până în anul 1945, cu o suprafață agricolă de
243 mii ha. Acestea erau organizate pe amplasamentul fostelor ferme ale Ministerului
Agriculturii și Domeniilor, la care s -au adăugat ulterior, în urma aplicării reformei
agrare din 1945, o parte a proprietăților moșierești.
SECTORUL PRIVAT
Acest sector era reprezentat de gospodăriile personale ale membrilor CAP (curțile
caselor sau alte terenuri de mici dimensiuni situate î n imediata vecinătate a casei),
precum și de gospodăriile din regiunea montană unde procesul de colectivizare nu s -a
putut realiza ca urmare a condițiilor geografice nefavorabile.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
16 AGRICULTURA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA PREADERĂRII LA UNIUNEA
EUROPEANĂ
În ceea ce privește comerțul agricol, România are un potențial agricol
semnificativ și un avantaj comparativ al resurselor naturale și a fost un exportator
tradițional de produse agricole până în 1990.
O analiză a comerțului agricol românesc în perioada de după 1990 relevă o
schimbare considerabilă a poziției pe piețele agricole internaționale, din exportator
net de produse agricole în importator net, cu un deficit de peste 5 miliarde de dolari
în ultimii 13 ani.
Situația relevă un declin accentuat, ca urmare a scăderii producției agricole
pe fundalul reformelor structurale ale proprietății agricole și ale creșterii cererii
interne pt produse alimentare diverse și de calitate superioară. În perioada
respectivă, se pot distinge trei etape în comerțul agricol de tranziție.
Astfel, între 1990 -1993, se consemnează o perioada de declin puternic și o
balanță comercială negativă, între 1994 -1999 se constată o ușoară redresare a
balanței comerciale agricole, urmată de o nouă deter iorare în perioada 2000 -2001,
fenomen ce se constată și în prezent.
Ponderea exporturilor agricole românești în totalul exporturilor se menține la
cote scăzute, între 3,3% și 8% ( spre comparație cu Ungaria care are o contribuție a
agriculturii în PIB de doar 5 % și o pondere a exportului de produse agroalimentare
de peste 20% din total). Discrepanța între potențial și rezultate în ceea ce privește
comerțul cu produse agricole și balanța acestuia este și mai relevantă dacă se ia în
considerare fa ptul că, în 2003, 41% din forța de muncă era ocupată în mediul rural,
iar ponderea agriculturii în PIB al României era de peste 11%.
În Raportul Periodic pe anul 2004, Comisia Europeană a subliniat faptul că,
sectorul agricol din România rămâne im portant din punct de vedere al suprafeței
agricole utilizate, contribuției la PIB și, în special, procentului de populație ocupată.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
17 ADAPTĂRI STRUCTURALE ÎN ECONOMIA AGROALIMENTARĂ LA
RIGORILE UNIUNII EUROPENE – OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI CRITICI
Tranziția l a economia de piață pare să fi fost mai lungă decât se aștepta inițial în țările
central și est -europene.
Numeroase studii de caz și cercetări referitoare la principalii determinanți și la
trendurile ajustărilor structurale în economia agroalimentară a ac estor țări au relevat
acest fapt.
S-a admis aproape în mod unanim, că guvernele, deci decidenții politici, vor avea de
jucat un rol semnificativ în transformarea eficientă a economiilor .
Sensul și viteza tranziției de la o agricultură de tip cole ctivist la una de tip
individual pot fi explicate ținând cont atât de momentul de referință cât și de susținerea
și stimularea startului spre agricultura individuală. La rândul său, startul a fost
determinat de:
a) comasarea în utilizarea pământului, ceea ce din păcate nu s -a întâmplat în general
în România din cauza unor motive pur psihologice (teama țăranilor de a se asocia
după experiența colectivizării);
b) arendarea sau vânzarea terenului agricol; în aceeași măsură piața funciară
românească este în c urs de formare datorită unui simț dezvoltat al proprietății în
rândul țăranilor care își doreau pământul cu orice preț;
c) raportul dintre avantajele și dezavantajele agriculturii individuale, agricultura
individuală, chiar dacă reprezintă baza agricultur ii europene, are în continuare și o
serie de dezavantaje.
POLITICILE AGRICOLE ROMÂNEȘTI ÎN PERIOADA PREADERĂRII LA
UNIUNEA EUROPEANĂ
Din punctul de vedere al comerțului cu produs e agricole, în structura comer țului
mondial s -au produs modifică ri important e începând cu anii 1960 și până la mijlocul
anilor 19 90, când ponderea comerțului cu produse agricole a scăzut de la 37% la
12%, în totalul comerțului mondial de mărfuri, în principal datorită următoarelor cauze:
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
18 evoluția cererii mondiale; degradarea terme nilor de schimb; creșterea puternică a
comerțului cu bunuri industriale prelucrate și cu servicii.
Agricultura românească este preponderent de subzistență, caracterul său comercial
fiind destul de redus. Cauzele acestei stări țin, în bună parte, de refugi ul pe care ea îl
constituie pentru forța de muncă disponibilizată din alte sectoare sau pentru
persoanele care nu -și găsesc locuri de muncă în alte domenii. Acestea reprezintă, de
asemenea, una dintre cauzele pentru care competitivitatea agriculturii român ești este
extrem de scăzută.
APRECIEREA POLITICILOR AGRICOLE ROMÂNEȘTI
Activitățile și performanțele producătorilor agricoli români sunt limitate de un complex
de factori, dintre care se pot aminti: mediu concurențial subdezvoltat și puternic
dezechilibra t în favoarea comercianților, distribuitorilor și furnizorilor de inputuri pentru
agricultură și în defavoarea producătorilor agricoli; mediul economic în care se
desfășoară agricultura este foarte puțin predictibil și foarte instabil datorită lipsei unui
set clar și riguros de obiective și măsuri în acest domeniu; pregătire profesională
insuficientă în domeniul economico -financiar (cunoștințe economice generale, de
management, marketing etc.) a majorității managerilor unităților agricole, dar și de
studii de specialitate; surplus semnficativ al resurselor de muncă în sectorul agricol, în
condițiile în care se mențin puternice restricții și blocaje la părăsirea activităților
agricole.
Pozițiile pe piață sunt determinate de nivelul competitivității, asigurat la rândul său prin
mediul economic în care acționează participanții economici precum și de
performanțele economice ale acestora. Din punct de vedere al determinanților
fundamentali ai competitivității, producătorii agricoli români sunt net dezavantajați f ață
de cei din țările UE.
Mai concret, se înregistrează carențe semnificative în ceea ce privește starea factorilor
de producție fundamentali (mai puțin cel funciar, atât cantitativ cât și calitativ),
potențialul economic și comportamentul agenților econom ici, mediul concurențial,
legăturile cu industriile furnizoare de materii prime, cu cele prestatoare de servicii
pentru agricultură și cu cele beneficiare ale produselor agricole.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
19 În asemenea condiții, o prioritate maximă ar trebui să se acorde focalizări i politicii
economice, în speță a politicii agricole, pe crearea și consolidarea determinan – ților
fundamentali ai competitivității, măcar în sectoarele sau domeniile de producție în care
am avea avantaje clare față de producătorii europeni sau mondiali. S e poate opina că
România va deveni, mai mult decât este în prezent, o piață de desfacere pentru
agricultura UE, în detrimentul numeroșilor producători autohtoni condamnați la
stagnare, regres economic sau la practicarea deja a clasicei agric ulturi autarhic e de
subzistență.2
Soluții de creștere a competitivităț ii agriculturii
Uniunea Europeană pune la dispoziți e diferite programe pt producătorii
româ ni.
A. SAPARD este un instrument finan ciar oferit de Uniunea Europeană pt a ajuta
statele candida te în procesul de pre -aderare în domeniul agriculturii și dezvoltării
rurale, avâ nd dre pt criterii de alocarae suprafața agricolă, populația ocupată în
agricultură , PIB, zone defavorizate. Prin acest program , România primeș te circa
153 mil Euro anual î n perioada 2000 -2006, asistență financiara nerambursabilă , pt
a facilita adoptarea legislației comunitare din domeniu ș i pentru a îmbunătăț i
competitivitatea sectorului agricol
Programul SAPARD finanțează două categorii de proiecte:
-Private (gener atoare de v enit), cum sunt cele aferente măsurii de investiții î n
prelucrarea produselor agricole;
-Publice (negeneratoare de ve nit), care privesc dezvoltarea și îmbunătăț irea
infrastructurii rurale.
B. Un alt program la care pot apela IMM -urile, deș i cele din sect orul agro –
alimentar sunt mai puț in vizate, este RICOP, programul Phare, prin care Uniunea
Europeană oferă 100 mil euro p entru a sprijini Guvernul României î n:
restructurarea și privatizarea întreprinderilor de stat care înregistrează
pierderi;
finanțarea mă surilor sociale de acompaniere a acestui proce s;
2M. Corneliu, (2010), Agricultura României în context european – potențial, rezultate, prespective
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
20 finanțarea de acț iuni co ncentrate pe crearea oportunităților de ocupare a
forței de munca disponibilizate
RICOP sprijină iniț iativele de creare de locuri de muncă și dezvoltare.
POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ
OBIECTIVE Ș I PRINCIPII ALE POLITICII AGRARE COMUNE
Politica Agricolă Comună (PAC) a luat ființă în 1963 și a suferit de atunci cel
puțin trei reforme majore – prima în 1992, a doua în 1999 (Agenda 2000), și a treia
în iunie 2003.
Tratatul de la Roma a stabilit obiectivele generale ale PAC:
1. Creșterea productivităț ii agricole prin:
-dezvoltarea rațională a producț iei;
-progres tehnic;
-utilizarea optimă a factorilor de producț ie.
2. Asigurarea unui standard de viață coresp unzător comunităț ii agricole
prin:creșterea profitului;
3. Asigurarea abundenț ei ofertelor
4. Stabilizarea pieț elor
5. Asigurarea ajungerii ofertelor la consumator la preț uri decente
Îndeplinirea acestor obiective se face prin organizarea comună a piețelor în funcț ie
de produs:
organizarea pieț ei europene
obligativitatea coordonării organizării diferitelor piețe naț ionale
stabil irea regulilor privind concurenț a
Organizațiile comune de piață există pt m ajoritatea produselor agricole ș i sunt
caracterizate de:
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
21 PIAȚA UNICĂ , permite libera circulație a produselor î ntre statele
membre (acest lucru este posibil numai prin utilizarea în toată Europa a
aceloraș i mecanisme );
PREFERINȚA COMUNITARĂ , produsele agricole din UE vor avea
condiții mai avantajoase decât ale pr oduselor importate (preț, asigurarea în fața
fluctuațiilor de pe piața mondială ). De asemenea, produsele UE vor fi protejate
în raport cu preț urile mai mici în alte ță ri nemembre.
SOLIDARITATEA FINANCIARĂ , bugetul Comunităț ii va suporta toate
cheltuielile rezultate din aplicarea PAC
Importanța PAC este reflectată prin câ teva trasaturi distincte:
la momentul lansă rii PAC, trebuia atenuat socul unei rate ridicate de
ieșire a forței de muncă din agricultură. Lobby -ul din agricultură a rămas
puternic și astăz i, politica agricolă fiind un capitol decizional sensibil;
PAC este o politică prin excelențăintegraționistă, în mai mare măsură
chiar decât Piața Internă , und e standardele armonizate le -au înlocuit doar în
proporție de 10% pe cele naționale. În ceea ce pr ivește PAC, politicile agricole
naționale au fost î nlocuite, p entru marea majoritate a producț iei agricole ( peste
90% ), de reglementări comune de funcționare piețelor ș i comercializare a
produselor;
PAC este o politică mare consumatoare de resurse finan ciare. PAC
consumă , prin sistemul complex de subvenții ș i alte s timulente financiare, circa
jumă tate din bugetul comun.
EFECTELE POZITIVE ALE ADERĂ RII
Integrarea în politica agricolă comună însemnă reducerea marjei de variație a
prețurilor produselor ag ricole cu cel puț in 10%.
Creșterea investițiilor în sectorul agroalimentar reprezintă unul din principalele
beneficii ale aderării. Existența forței de muncă ieftine și subdezvoltarea industriilor
agroalimentare atrag investiții importante. Î n ultimii ani, UE a atras aproximativ 50%,
iar SUA doar 2 5% din volumul total al investițiilor pe plan mondial, volum în care nu
este inclusă China, poziția sa nefiind cunoscută .
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
22 Un alt efect pozitiv al aderării este creș terea exporturilor unor produse specifice ță rii
noastre, interesante p entru o piață europeană de 450 milioane de consumatori.
Prin programele de sprijin se impun normele de calita te ale UE, superioare celor
româneș ti.
Sprijinu l acordat prin politica agricolă comună și creșterile de productivitate aștepta te
ca urmare a investițiilor, vor avea ca efect creș terea veniturilor agricultorilor.
Prin mă surile privind pens ionarea anticipată, mă suri co mplementare de fluidizare a
pieței funciare și măsuri de dezvoltare rurală, se urmarește ca în următorii 10 de ani
ponderea populației ocupate în agricultură sa scadă până la 10%.
Agricultura românească beneficiază de un potențial productiv major, în cadrul Uniunii
Europene, comparativ cu celelalte țări membre.
Chiar dacă țara noastră ocupă poziții fruntașe în clasame ntele realizate pe baza
suprafețelor cultivate, la culturi precum grâu și porumb, în ierarhiile care iau în
considerare producția realizată, agricultura românească n u este la fel de bine clasată.
Pentru a reuși conversia de la agricultura convențională la agricultura ecologică, în
bune condiții și cu efecte pozitive, este necesar să se țină cont de faptul că agricultura
ecologică se bazează pe o serie de principii specifice, cum ar fi:
– producerea de alimente de înaltă calitate nutritivă;
– respectarea și protejarea ecosistemelor naturale și a diversității lor genetice;
– promovarea și diversificarea ciclurilor biologice în cadrul sistemelor agrare,
respectând microorganismele, flora și fauna solului;
– menținerea și ameliorarea fertilității solului pr in folosirea de îngrășăminte naturale
(bălegar, îngrășăminte verzi și compost);
– utilizarea resurselor naturale și regenerabile regionale și menținerea diversității
genetice a sistemelor agrare;
– asigurarea pentru animalele din crescătorii a condițiilo r optime pentru ca acestea să
își poată exterioriza comportamentul specific;
– luarea în considerare a impactului tehnicilor de cultură asupra mediului și asupra
oamenilor.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
23 3.2. Agricultura ecologic ă
Istoric
Agricultura ecologică are rădăcini istorice adânci, îndeosebi ca îndeletnicire practică,
toate marile civilizații umane – mesopotamiană, arabă, greacă, romană, chineză etc.,
clădindu -se pe o agricultură prosperă, însă nepoluantă și fără îngrășăminte chimice și
pesticide de sinteză , dominată, în gând ire și muncă, doar de înțelepciune și
îndemânare.
Lista celor care au contribuit la dezvoltarea agriculturii ecologice conține și alte nume
reprezentative, precum: – Johann Wolfgang GOETHE, unul dintre profesorii lui Rudolf
STEINER pe ale cărui descoperir i privind metamorfoza la plante și animale și teoria
culorii s -a clădit disciplina de fenomenologie care se află la baza tuturor sistemelor
agroecologice; – Ernst HAECKEL, autor al definiției ecologiei și al conceptului de
Biogenetică conform căruia ontoge nia repetă filogenia; – Ehrenfried PFEIFFER,
discipol al lui Rudolf STEINER și, desigur, coautor al sistemulu i de agricultură
biodinamică; – Eve BALFOUR, coautoare a sistemului de agricul tură organică „Howard
– Balfour , care se bazează pe asolament cu paji ște permanentă, compostare (indor)
resturi vegetale și gunoaie zootehnice și pe subsolaj permanent; – Hans Peter
RUSCH, coautor al sistemului organo -biologic „Muller – Rusch, care recomandă
compostarea materialelor organice (paie, gunoi) la suprafața solul ui, cultivarea
îngrășămintelor verzi între două culturi, fertilizarea cu roci silicioase și cu preparate
microbiologice de tip humus fermentat; – E. KOLISKO și L. KOLISKO, autori ai lucrării
„Agriculture of Tomorrow‖, plină de învățăminte teoretice și apli cative privind
agricultura biodinamică; – Cloude AUBERT, autor al numeroase lucrării științifice
printre care și „L' Agriculture Biologique‖, o încercare reușită de evidențiere a
particularităților agriculturii biologice; – Bill MOLLISON, fondatorul concep tului
„Permacultura care promovează sistemele de agricultură bazate pe resurse (naturale,
economice și sociale) proprii; – Federația Internațională a Mișcărilor de Agricultură
Organică (IFOAM), o asociație de organizații (asociații, fundații și societăți a gricole și
agroindustriale) și specialiști, înființată în anul 1972 la Versailles cu scopul de a
promova și dezvolta sistemele de agricultură organică, biologică sau ecologică în toate
țările lumii. – Parlamentul European, prin elaborarea Reglementării CEE nr. 2092/91,
prin care s -a legalizat și reglementat practicarea, în conformitate cu aceleași principii
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
24 și norme (standarde), a sistemelor de agricultură organică, biologică și ecologică în
țările Uniunii Europene.
În această listă de membri fondatori ai conceptului de agricultură ecologică pot fi
inclusi Petre PAPACOSTEA, autor al primei lucrări științifice r omânești „Agricultura
biologică, dar și TEACI, I. PUIA și V. SORAN, autori ai conceptului de
„Agroe cosistem , în semn de respect pentru curajul de a susține, cu argumente
științifice și promova aceste concepte și originalitatea ideilor lor pe care s -au
fundamentat sistemele actuale de agricultură ecologică din România.
De asemenea, trebuie menționat că în România, agricultura ecologică a fost
recunos cută oficial prin Ordonanța de Urgență privind produsele agroalimentare
ecologice nr. 34/17 Aprilie 2000, urmată de alte acte normative specifice precum: H.G.
nr. 913 din 13 Septembrie 2001 privind “Norme metodologice de aplicare a
prevederilor O.U.G. nr. 34/2000”; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 417 din 13 Septembrie 2002
referitor la “Reguli specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice”;
Ordinul M.A.P.D.R. nr. 527 din 13 August 2003 pentru aprobarea Regulilor privind
sistemul de Inspecție și C ertificare și condițiile de acreditare a organismelor de
inspecție și certificare în agricultura ecologiă; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 721 din 26
Septembrie 20 03 pentru aprobarea Regulilor privind Importul și Exportul produselor
agroalimentare ecologice; ORDIN nr. 190 din 28 iunie 2006 privind modificarea și
completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al
președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 417/110/2002
pentru aprobarea Regulilor specif ice privind etichetarea prod uselor agroalimentare
ecologice.3
În contextul orientării politicii agricole comunitare spre o agricultură naturală, în care
conceptul de agricultură ecologică are un loc bine definit, este necesară intensificarea
eforturilor de promovare a practicilor agriculturii ecologice și de informare largă a
agricultorilor, privind importanța și rolul pe care le au tehnologiile ecologice și, nu în
ultimul rând, de avantajele economice, precum și cele de ameliorare a mediului în care
trăim.
Agricultura ecologică este un sistem de management al producției agricole care
favorizează resursele reînnoibile și reciclarea și nu dăunează mediului înconjurător.
3Toncea, I. Simion G., Nițu I., Alexandrescu D., Toncea V., – Manual de agricultură ecologică (suport de curs)
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
25 Agricultura ecologică (organică, biologică) evită folosirea pesticidelor, ierbicidelor,
fertilizatorilor sintetici și a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce privește
creșterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor și a hormonilor de
creștere și se pune accentul pe bunăstarea animalelor și pe asigurarea unei hr ane cu
produse naturale.
Agricultura ecologică poate fi definită ca "o abordare holistă a sistemului de
management al producției, care promovează și întreține dezvoltarea sănătoasă a
agro-ecosistemelor, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice și ac tivitatea biologică
a solului.
Accentul este orientat către utilizarea practicilor manageriale în acord cu utilizarea
input -urilor exterioare fermei, luând în considerare condițiile regionale la care
sistemele trebuie să se adapteze. Aceasta se realizează prin utilizarea, acolo unde
condițiile permit, de metode agricole, biologice și mecanice, în opoziție cu utilizarea
substanțelor de sinteză, pentru a realiza orice funcție speci fică în sistem.cu utilizarea."
În diferite țări se utilizează termenii ecologi c, biologic sau organic, care sunt sinonimi.
Agricultura ecologică a cunoscut o expansiune rapidă în UE în ultimul deceniu.
Suprafața destinată agriculturii ecologice în UE -15 (certificată și în conversie) a
crescut de la 0,7 milioane de hectare în 1993 la 3,3 milioane de hectare în 1999
(aproximativ 2,6% din suprafata totală cultivată), pentru a ajunge la 5,1 milioane de
hectare în 2003 și respectiv 5,7 milioane de hectare în UE -25 (3,6% din totalul
suprafețelor agricole cultivate, conform datelor public ate de Comisia Europeana în
noiembrie 2005).
În perioada 1999 -2003, suprafețele cultivate ecologic au crescut considerabil, în
special în statele în care agricultura ecologică reprezenta un procent relativ mic în
1999: Grecia și -a triplat suprafețele cult ivate ecologic, Portugalia a înregistrat o
creștere de 50%, Austria de 10%, iar Cehia de 15%, în timp ce statele care dețineau
deja ponderi mai mari decât media UE -25 au înregistrat creșteri relativ mici.
Agricultura ecologică este una din metodele de abor dare a problemei agriculturii
durabile și multe din tehnicile utilizate în cadrul ei (strângerea internă a recoltei, rotația
culturilor, dubla săpare, integrarea culturilor cerealiere cu cele animaliere) sunt
practicate în diferite sisteme de agricultură.
Specificul ce face ca agricultura ecologică să fie unică constă în:
– aproape toate investițiile sintetice sunt interzise;
– rotația culturilor ce “îmbogățește solul” este mandatată.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
26 Agricultura ecologică se bazează pe minimalizarea folosirii de materi ale externe, pe
interzicerea utilizării substanțelor chimice de sinteză ca fertilizanți și amelioratori ai
solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, ingrediente și auxiliari pentru
prepararea alimentelor.
Organismele modificate genetic si derivatele acestora sunt interzise în agricultura
ecologică. În România, producția ecologică se definește prin obținerea de produse
agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu
regulile de producție ecologică, care re spectă standardele, ghidurile și caietele de
sarcini naționale și sunt atestate de un organism de inspecție și certificare.
Cererea de produse agricole ecologice fiind în creștere, se poate considera o nouă
oportunitate pentru exportul agriculturii române ști.
Strategia și politicile agricole din domeniul agriculturii ecologice, precum și
implementarea acestora vor duce la creșterea contribuției agriculturii ecologice, la
dezvoltarea unei agriculturi durabile și, ținând cont de tradițiile și de condițiile naturale
de care dispunem, România poate deveni un lider al acestui tip de agricultură.
Agricultura organică poate contribui la scopul final al durabilității. În primul rând,
fermierii produselor ecologic pure pot descoperi și implementa noi tehnologii de
producere, care pot fi utilizate și în alte sisteme de agricultură. În al doilea rând,
agricultura organică poate asigura noi oportunități de desfacere pentru producătorii
care doresc să -și modifice practicile sale pentru satisfacerea anumitor cerințe ale
consumatorilor.
În final, agricultura organică evidențiază pe plan internațional problemele păstrării
mediului înconjurător.
România dispune de condiții naturale și resurse favorabile practicării agriculturii
ecologice. Potențialul productiv în sistemul ecologic de agricultură al țării noastre
poate să ajungă până la 15 -20% din suprafața totală agricolă, suprafețele cele mai
mari fiind concentrate în zona de deal – munte, unde tehnologiile de întreținere și
exploatare a pășunilor s -au bazat pe metode tra diționale – ecologice (aplicarea
gunoiului de grajd, exploatare prin pășunat și/sau cosit, folosirea trifoiului ca planta
furajeră și amelioratoare a fertilității solului, utilizarea sistemului mixt
vegetalzootehnic).
În vederea dezvoltării sectorului agr o-ecologic și pentru îmbunătățirea competitivității
produselor ecologice pe piețele de export trebuie identificate și implementate
următoarele elemente:
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
27 – captarea și reținerea de mai multă valoare pe componenta națională a lanțului
valoric, prin orientar ea producției și a vânzărilor către produse primare și produse de
procesare;
– promovarea produselor ecologice de export românești și acoperirea nișei de piață
existentă prin identificarea de noi piețe de export și consolidarea piețelor existente;
– implementarea legislației elaborate pentru acest sector pentru a consolida sistemul
de control, prin măsuri suplimentare menite să supervizeze organismele de inspecție
și certificare, pentru a crește calitatea produselor exportate;
– crearea unui sistem cores punzător de producție, procesare și marketing pentru
produse ecologice, menit să satisfacă nevoile piețelor interne și externe,
– promovarea exporturilor produselor ecologice românești prin dezvoltarea activității de
cercetare;
– îmbunătățirea formării p rofesionale a tuturor actorilor implicați în sectorul ecologic:
crescători, procesatori, inspectori, experți de la minister, exportatori și importatori;
– crearea de grupuri organizate de producători pentru extinderea producției și a
piețelor.
În ultimii ani, în România s -a detașat un important segment de piață interesat de
produse agricole ecologice, în ciuda prețurilor ridicate ale acestora. Aceleași rezultate
pozitive s -au obținut și în ceea ce privește conservele de fructe și legume ecologice.
Deși au fost vândute pe piață la prețuri de două ori mai mari decât cele obținute prin
metodele convenționale, totuși conservele ecologice au fost foarte căutate pe piața
românească.
Tot prin utilizarea acelorași metode statistice am realizat comparații între pr odusele
dintre diferitele țări ale UE. Astfel, Italia rămâne țara europeană cu cele mai extinse
suprafețe cultivate ecologic: peste 1 milion de hectare (din care două regiuni, Sicilia și
Sardinia, reprezintă aproape jumatăte), adică 1/5 din total UE -25, ur mată de
Germania, Spania, Marea Britanie și Franța, Austria etc.
Tot Italia are și cel mai mare număr de ferme ecologice (31% din total UE -25), urmată
de Austria, Spania și Germania. Prin comparație, în România, la nivelul anului 2002,
doar 0,2% din supra fețele agricole erau cultivate prin metode ale agriculturii organice
(din 43.000 ha cultivate prin agricultură organică, 20.000 ha erau pășuni, 12.000 ha
erau culturi de grâu, 10.000 ha culturi de oleaginoase, 800 ha legume, 200 ha fructe,
și 500 ha alte c ulturi).
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
28 Agricultura ecologică înseamnă o reîntoarcere la valorile agriculturii tradiționale, dar
nu și la metodele acesteia. UE a stabilit standarde de producție pentru agricultura
ecologică; țările care nu au inclus în legislația lor astfel de standard e compatibile cu
cele din UE, nu pot exporta în UE produse ale agriculturii organice decât pe baza unor
autorizații de import, care se acordă pe baza unei analize caz cu caz.4
Agricultura ecologică promovează:
„Cultura agrară multifuncțională cu efect d urabil” materializată prin :
– producție constantă de bunuri alimentare și agricole pe termen lung, prin corelarea
ofertei cu cererea de produse agricole și alimentare, includerea în circuitul pieței a
tuturor actorilor interesați de producția de bunuri a gricole și alimentare ecologice și
cooperare în producția, prelucrarea și comercializarea produselor agricole și
alimentare;
– producție agricolă responsabilă față de natură, care asigură diminuarea impactului
agriculturii asupra climei, reface rea și îmbunătățirea fertilității solului și îmbunătățirea și
conservarea diversității biologice;
– producție agricolă cu efecte economice și sociale multiple: reducerea consumului de
energie neregenerabilă si a cheltuielilor de transport, crearea de noi locuri de muncă,
creșterea veniturilor fermierilor, intensificarea spiritului inovator și de cooperare,
descongestionarea administrației publice, reducerea cheltuielilor alocate sănătății etc.
Cultura alimentară pe bază de „hrană vie” și dietă (alimentați e) sănătoasă și chiar
personalizată. Agricultura și alimentația sunt, de când lumea, de nedespărțit, sistemele
de agricultură fiind, adesea, impuse de alimentație. Agricultura ecologică, indiferent de
tip, e ste singura sursă de „hrană vie ”5.
„Hrana vie” e ste orice produs agricol sau natural, consumat instinctual de către om
sau/și animale și plante, crud sau (semi)prelucrat prin metode biologice, mecanice și
fizice care -i mențin calitățile vitale.
De asemenea, agricultura ecologică susține și stilul de vi ață rațional, în care important
este „ nu doar sa ne astâmpărăm foame sau „să trăim ca să ne hrănim . Acest concept
se poate materializa în practică prin :
4Codreanu C., – Concep tul de agricultură ecologică – bază importantă pentru dezvoltare agriculturii durabile în
România
5Toncea, I. Simion G., Nițu I., Alexandrescu D., Toncea V., – Manual de agricultură ecologică (suport de curs)
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
29 – satisfacerea cerințelor de siguranță, transpar ență, încredere și de gust ale
consumatorului;
– scurt area „drumulu i” produselor alimentare de la producător (inclusiv fermier) la
consumator, ca principală măsură pentru a consuma alimente proaspete, de sezon și
din zon a în care trăiește și muncește c onsumatorul;
– diversificarea bunurilor și serviciilor ag ro-ecologice;
– creșterea flexibilității lanțului v aloric al produselor alimentare.
De asemenea, unii teoreticieni cred că agroecologia și ecologia agricolă au aceeași
semnificație: ecologia agricolă sau agroecologia este o ramură sau disciplină a
ecolo giei generale care se ocupă de studiul multilateral, îndeosebi sub raport
productiv, al influențelor exercitate de factorii de mediu asupra plantelor și asupra
animalelor domestice (așa -numita autoecologie agricolă), precum și de cercetarea
structurilor și a dinamicii agroecosistemelor (sinecologia agricolă).
Având în 18 vedere conținutul noțiunilor structurale: agri – ogor, câmp, teren, cultură –
totalitatea valorilor materiale și spirituale create și acumulate de omenire în decursul
timpurilor, eco – casă, familie, căsnicie, gospodărie, mediu și logic – știință, studiu,
cercetare și realitățile practice, credem că agricultura ecologică este știința sau arta
administrării sau ținerii sub control a viețuitoarelor agricole și a mediului lor de viață în
folos ul omenirii, prin metode și mijloace moderne care nu dăunează mediului
înconjurător. Astfel definită, agricultura ecologică cuprinde întreaga gamă de activități
științifice (observații, măsurători și experimente) și aplicative (analiză, proiectare,
adminis trare) din agricultură și celelalte ramuri economice care prelucrează și
comercializează produse agricole și agroindustriale și pune un accent deosebit pe
valorificarea și conservarea sau refacerea resurselor naturale, tehnico -financiare și
umane specifice agroecosistemelor locale și zonale.
Ca știință, agricultura ecologică se ocupă cu studiul sistematic al structurilor materiale
(organismele vii și mediul lor de viață) și funcționale (intra – și interrelațiile structurilor
materiale) ale sistemelor agrico le în vederea stabilirii principiilor, normelor
(standardelor) și recomandărilor de proiectare și management al agroecositemelor
capabile a asigura, timp îndelungat, nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte și de
locuit, fără a le diminua potențialul ecologic, economic și social. Ca ocupație,
agricultura ecologică este arta și știința însușirii și asamblării cunoștințelor teoretice
despre natură și agricultură în sisteme tehnologice multifuncționale de cultivare a
terenurilor, creștere a animalelor și de preluc rare și comercializare a produselor
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
30 agricole și alimentare, bazate, preponderent, pe resursele energetice (naturale și
umane), materiale, economice și informaționale ale sistemelor agricole și în
conformitate cu legile și însușirile sistemelor naturale. De asemenea, agricultura
ecologică implică cunoașterea amănunțită a ogorului, viețuitoarelor și a celorlalte
realități economice și sociale, precum și pe intuiție, cumpătare și îndemânare în
alegerea și aplicarea măsurilor în practică.
Se consideră că punere a în practică, pe scară largă, a agriculturii ecologice, contribuie
la protejarea mediului înconjurător, la asigurarea securității alimentare și la
îmbunătățirea calității vieții.
Pentru a reuși conversia de la agricultura convențională la agricultura ec ologică, în
bune condiții și cu efecte pozitive, este necesar să se țină cont de faptul că agricultura
ecologică se bazează pe o serie de principii specifice, cum ar fi:
– producerea de alimente de înaltă calitate nutritivă;
– respectarea și protejarea ecosistemelor naturale și a diversității lor genetice;
– promovarea și diversificarea ciclurilor biologice în cadrul sistemelor agrare,
respectând microorganismele, flora și fauna solului;
– menținerea și ameliorarea fertilității solului prin folosire a de îngrășăminte naturale
(bălegar, îngrășăminte verzi și compost);
– utilizarea resurselor naturale și regenerabile regionale și menținerea diversității
genetice a sistemelor agrare;
– asigurarea pentru animalele din crescătorii a condițiilor optime pentru ca acestea să
își poată exterioriza comportamentul specific;
– luarea în considerare a impactului tehnicilor de cultură asupra mediului și asupra
oamenilor.
Pentru producerea și procesarea alimentelor numite ecologice, ca parte componentă a
practicării agriculturii ecologice, există unele principii de bază ale acestor activități,
principii care se rezumă la :
– producerea de alimente cu calități nutritive ridicate și în cantități suficiente;
– interacțiunea în mod constructiv cu ciclurile și s istemele naturale;
– încurajarea dezvoltării sistemelor de tip exploatație agricolă, implicând toate verigile
din circuitul biologic: microorganisme, sol, floră și fauna;
– menținerea și creșterea fertilității solului pe termen lung;
– promovarea siste melor de exploatare rațională a resurselor de apă;
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
31 – asigurarea condițiilor de dezvoltare a animalelor, în conformitate cu prevederile
legale ale producției ecologice;
– minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agricole;
– menținerea biodiversității sistemului agricol;
– obținerea de efecte pozitive pentru actorii implicați în producția ecologică, prin
creșterea calității vieții, inclusiv prin asigurarea securității mediului.
Astfel, se remarcă faptul că agricultura ecolo gică are capacitatea de a valorifica la
nivel superior o serie de metode care se foloseau empiric în agricultura tradițională
sau care nici nu erau cunoscute cu câțiva ani în urmă.
Un aspect esențial pe care se pune accent în vederea aplicării în practic ă a sistemului
agriculturii ecologice îl reprezintă fertilizarea solului, dat fiind că majoritatea
problemelor care au determinat necesitatea conversiei la acest tip de agricultură sunt
consecințe ale deteriorării solului și afectarea calității acestuia.
Principalele tehnologii pe care se bazează practicarea agriculturii ecologice sunt:
a. fertilizarea organică;
b. fertilizarea minerală;
c. asolamentul;
d. tehnologii specifice producției zootehnice.
Cercetătorii și specialiștii din țara noastră sunt tot mai preocupați de stabilirea unei
corelații optime între metodele și tehnicile de aplicare a agriculturii ecologice și
rezultatele care se obțin, date fiind obiectivele urmărite de acest tip de agricultură, cu
luarea în considerare a priorităților determinate de efectele produse de modificările
climatice. Astfel, inundațiile fără precedent care alternează cu perioade secetoase
produc efecte cu caracter negativ asupra întregului sector agricol.
Din astfel de motive este necesară apelarea la măsuri specifice și găsirea de soluții
imediate pentru stoparea producerii, în continuare, a unor astfel de efecte sau de
adaptare necostisitoare la aceste schimbări.
Din punct de vedere al avantajelor aduse mediului înconjurător, agricultura ecologică
poate det ermina beneficii semnificative în plan economic și social în zonele rurale, dar
și urbane. Dezvoltarea sectorului agricol, asigurată de realizarea unei agriculturi
durabile, este susținută de ajutoare financiare sau alte măsuri stimulative care să
favorize ze conversia către o agricultură ecologică și care să stimuleze dezvoltarea
sectorului în ansamblu.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
32 Agricultura ecologică trebuie privită ca parte integrantă a unui mod durabil de
producție agricolă și, în același timp, ca o alternativă viabilă față de a gricultura
tradițională.
Ceea ce deosebește agricultura ecologică de alte moduri de producție agricolă, este
faptul că pune accent pe utilizarea resurselor neconvenționale și pe reciclare,
restituind solului elementele nutritive obținute din deșeuri.
Ea respectă sistemele naturale de autoreglare în lupta contra bolilor și dăunătorilor la
plante, evită folosirea exagerată și necontrolată a pesticidelor, erbicidelor,
îngrășămintelor sintetice, precum și folosirea hormonilor de creștere sau a
antibioticelor .
În locul acestora se utilizează tehnici ce favorizează crearea și menținerea unor
ecosisteme durabile și care contribuie la reducerea poluării.
Dezvoltarea durabilă este conceptul propus pentru concilierea producției
agroalimentare cu conservarea res urselor care nu se regenerează și cu protecția
mediului ambiant, iar pentru a realiza acest deziderat, agricultorii trebuie să țină cont
de efectele pe care le vor avea activitățile specific agricole asupra mediului, respectiv
impactul ambiental al sisteme lor pe care ei le apli că.6
Spre deosebire de agricultura convențională care urmărește cu precădere
maximizarea eficienței economice, agricultura ecologică este tridimensională, fiecare
dintre componentele și însușirile sale aparținând dimensiunii ecologice , economice
sau sociale, iar aceste dimensiuni sunt într -un raport echilibrat. Dimensiunea ecologică
cuprinde potențialul cantitativ și calitativ edafic, climatic și biologic vegetal și animal,
cea economică – valorile materiale și financiare în exploatare sau în conservare, iar
cea socială – forța de muncă ca număr, aptitudini fizice și cunoștințe despre viață,
societate, cultură, agricultură și alte activități economice adiacente, cât și ca relații
interumane.
Principii
Aceste principii sunt ,,rădăcinile pe care agricultura ecologică crește și se dezvoltă.
Principiul sănătății
6Bold, I., Buciuman, E., Vasile, M., ș.a, – Strategia dezvoltării agriculturii românești în perioada 1996 -2000 -2010
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
33 Agricultura ecologică susține și îmbunătățește sănătatea solului, plantelor, animalelor,
omului și a planetei ca un tot unitar și indivizibil.
Acest principiu indică faptul că săn ătatea indivizilor și comunităților nu poate fi
separată de sănătatea ecosistemelor – solurile sănătoase produc culturi sănătoase,
care la rândul lor furnizează sănătate animalelor și oamenilor.
Sănătatea se referă la totalitatea și integritatea sistemelo r vii. Nu este pur și simplu
lipsa bolii, ci menținerea stării fizice, psihice, sociale și ecologice de bunăstare.
Imunitatea, reziliența și regenerarea sunt caracteristici cheie ale sănătăți.
Rolul agriculturii ecologice în producția primară agricolă, în prelucrare și în distribuție
sau consum, este de a susține și de a spori sănătatea ecosistemelor și a organismelor
de la cele mai mici din sol până la ființele umane.
Agricultura ecologică este destinată, în special, producerii de alimente de o înaltă
calitate, hrănitoare, care să contribuie la prevenirea îmbolnăvirii si protecția sănătății
oamenilor și animalelor și la bunăstarea acestora.
Având în vedere acest lucru, în agricultura ecologică trebuie interzisă folosirea de
îngrășăminte chimice, pesticid e și organisme modificate genetic, de medicamente la
animale și de aditivi alimentari care pot avea efecte negative asupra sănătății.
Principiul ecologic
Agricultura ecologică se bazează pe sisteme ecologice vii, lucrează cu acestea, le
stimulează și le susține.
Acest principiu are rădăcini în sistemele ecologice vii și, ca atare, prevede că
producția ecologică se bazează pe procese ecologice și reciclare.
Alimentatia și bunăstarea rezultă din ecologia mediilor de producție specifice. De
exemplu, în caz ul culturilor agricole mediul de producție este solul viu, la animale,
ecosistemul fermei iar la pești și organismele marine, mediul acvatic.
Agricultura ecologică, sistemele pastorale și colectarea din floră și faună trebuie să
corespundă ciclurilor și e chilibrelor ecologice din natură.
Aceste cicluri sunt universale, dar funcționarea lor este specifică fiecărui teritoriu.
Managementul ecologic trebuie să fie adaptat la condițiile locale, ecologice și de
cultură. Inputurile trebuie reduse prin refolosire a, reciclarea și gestionarea eficientă a
materialelor și a energiei, cu scopul de a me nține și îmbunătăți calitatea mediului și de
a conserva resursele.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
34 Agricultura ecologică ar trebui să atingă echilibrul ecologic, prin proiectarea de
sisteme agricole, înființarea de habitate și menținerea diversității genetice și agricole.
Cei care produc, procesează, comercializează sau consumă produse ecologice
trebuie să protejeze și să îmbunătățească mediul înconjurător, inclusiv peisajele,
clima, habitatele, biodiv ersitatea, aerul și apa.
Principiul corectitudinii
Agricultura ecologică a apărut și se dezvoltă pe relații care asigură corectitudinea cu
privire la mediul comun și șansele vietii.
Corectitudinea este caracterizată de echitate, respect, justiție și so lidaritate până la
sfârșitul lumii, atât în rândul oamenilor, cât și în relațiile lor cu alte ființe vii.
Acest principiu subliniază faptul că cei implicați în agricultura ecologică ar trebui să
gestioneze relațiile umane într -un mod care să asigure echit atea, la toate nivelurile și
între toți participanții la procesul de producție – fermieri, muncitori, procesatori,
distribuitori, comercianți și consumatori.
Agricultura ecologică ar trebui să asigure tuturor celor implicați, o calitate bună a vieții
și posibilitatea de a contribui la siguranța alimentară și la reducerea sărăciei. Aceasta
are scopul de a produce suficiente alimente și alte produse de bună calitate. Acest
principiu prevede ca animalelor să li se asigure condiții și oportunități de viața con form
cu cerințele lor fiziologice, de comportament natural și bunăstare.
Resurse naturale și de mediu, care sunt folosite pentru producție și consum trebuie
gestionate corect din punct de vedere ecologic și social și menținute la un nivel
corespunzător ne voilor generațiilor viitoare.
Corectitudinea presupune sisteme de producție, distribuție și de comerț care sunt
deschise și echitabile și necesită costuri reale de mediu și sociale.
Principiul precauției
Agricultura ecologică este gestionată într -o mani eră responsabilă și de precauție
pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare și a mediului
înconjurător.
Agricultura ecologică este un sistem dinamic de viață, care răspunde cerințelor și
condițiilor interne și externe.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
35 Practicienii din agricultura ecologică pot îmbunătăți eficiența și crește productivitatea,
dar acest lucru nu trebuie să pericliteze sănătatea și bunăstarea.
În consecință, noile tehnologii trebuie să fie evaluate și metodele existente revizuite.
În cazul înț elegerii incomplete a ecosistemelor și a agriculturii, trebuie să fim foarte
atenți.
Acest principiu prevede că precauția și responsabilitatea sunt preocupările cheie în
managementul, dezvoltarea și alegerea tehnologiei în agricultura ecologică.
Este, de asemenea, necesar ca știinta să asigure că agricultura ecologică este
sănătoasa, sigură și corectă din punct de vedere ecologic.
Cu toate acestea, numai cunoașterea științifică nu este suficientă.
Experiența practică, înțelepciunea acumulată și cunoștin țele tradiționale și indigene
oferă soluți i valabile, testate de timp.
Agricultura ecologică ar trebui să prevină riscurile semnificative prin adoptarea de
tehnologii adecvate și respingerea celor imprevizibile, precum organismele modificate
genetic.
Deciziile trebuie să reflecte valorile și nevoile tuturor celor care ar putea fi afectați,
prin procese transparente și participative.
Agricultura ecologică pe plan mondial, în Uniunea Europeană și în România –
realități și perspective
Agricultură ecologică s e face, mai mult sau mai puțin oficial, pe toate continentele, cu
excepția Antarctidei, fiecare țară având cel puțin o asociație agroecologică, una sau
mai multe organizații de certificare a activităților și produselor ecologice și, desigur,
mai multe ferm e și societăți de prelucrare și de valorificare a produselor agricole și
alimentare ecologice.
De asemenea, cea mai mare piață de produse agroalimentare ecologice (organice,
biologice) se află în America de Nord (51%) și Europa (46%). În comparație cu piaț a
agroalimentară convențională, comerțul cu produse agricole și alimente ecologice este
însă nesemnificativ (0.4 – 3.5 % din totalul vânzărilor).
În Europa, așa cum reiese din tabelul 1, agricultura ecologică este în plină dezvoltare
în toate țările, cele mai dezvoltate țări din acest punct de vedere fiind Italia, Anglia,
Germania, Spania și Franța ca suprafață cultivată, Luxemburg, Austria, Elveția, Italia,
Finlanda ca pondere în suprafața agricolă și Italia, Austria, Turcia, Spania și Germania
ca număr d e ferme ecologice (organice, biologice).
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
36 În România agricultura ecologică, deși se află în faza de pionerat este o certitudine
datorită:
– progreselor semnificative înregistrate în ceea ce privește suprafața cultivată în
sistem agroecologic (circa 260 0 00 ha la sfărșitul anului 2010);
– creșterii numărului de operatori agro -ecologiști – creșterii volumului și a valorii
produselor agricole și alimentare ecologice ( peste 120 milioane Euro în 2007);
– diversificării produselor agricole și alimentare ecol ogice;
– dezvoltării și diversificării pieței interne de produse alimentare ecologice
Situația agricolă economică în Europa
Țara Suprafață % din
suprafața
agricolă Nr.
Ferme
Anglia 724 523 4.22 4 057
Austria 297 000 11.6 18 576
Belgia 20 241 1.45 700
Bosnia &
Herțegovina 1 113 92
Bulgaria 500 0.01 50
Cehia 235 136 5.09 654
Cipru 166 0.12 45
Croația 120 0.004 18
Danemarca 178 360 6.65 3 714
Eleveția 107 000 10 6 466
Estonia 30 552 3 583
Finlanda 156 692 7 5 071
Franța 509 000 1.7 11 177
Germania 696 978 4.1 15 628
Grecia 28 944 0.86 6 047
Italia 1 168 212 8 49 489
Irlanda 29 850 0.7 923
Islanda 6 000 0.7 20
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
37 Letonia 16 934 0.81 350
Liechetenstein 984 26.4 41
Lituania 8 780 0.25 393
Luxemburg 2 004 2 48
Norvegia 32 546 3.13 2 303
Olanda 42 610 2.19 1 560
Polonia 53 515 0.36 1 977
Portugalia 85 912 2.2 1 059
România 40 000 0.27 1 200
Rusia 5 276 0.003
Serbia 15 200 0.3
Slovacia 49 999 2.2 84
Slovenia 15 000 1.91 1 150
Spania 665 055 2.28 17 751
Suedia 187 000 6.09 3 530
Turcia 57 001 0.14 18 385
Ucraina 239 542 0.58 69
Ungaria 103 672 1.7 1 116
Tabel 1
Sursa: (Willer & Yessefi – SOEL Survey, 2004)
3.3.Tipuri de agricultur ă ecologică
Știința și, mai ales, practica agricolă au individualizat 3 tipuri principale de agri cultură
ecologică: agricultura ecologică propriu -zisă (organică sau biologică), agricultura
biodinamică și agricultura naturală (agricultura forestieră și permacultura).
În practică, mai ales în perioada de preconversie, sunt recomandate sistemele de tip
LEISA (Low External Inputs Sustainable Agriculture).
Sistemele de agricultură ecologică se diferențiază prin rolul care îl au în relația cu
mediul înconjurător și cu societatea.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
38 3.3.1. Agricultura ecologică propriu -zisă (organică sau biologică ) – sistem de
agricultură orientat spre:
– obținerea de produse agricole cu calități nutritive ridicate, fără reziduuri sau cu
conținut foarte scăzut (urme) de pesticide și nitrați; cu conținut mare de substanțe
nutritive
– substanță uscată, proteine, aminoacizi esen țiali, glucide, grăsimi, vitamine,
microelemente etc; calități superioare de păstrare și culinare; calități organoleptice
(savoare); digestibilitate bună etc.;
– ameliorarea fertilității solurilor: creșterea conținutului de humus; corectarea acidității
și a carențelor de elemente nutritive; îmbunătățirea însușirilor fizice și hidrofizice,
redresarea activității biologice etc.;
– eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei și aerului.
Adepții agriculturii organice (biologice, ecologice) se preo cupă, aproximativ în aceeași
măsură, și de soluționarea problemelor privind:
– reducerea migrării populației de la sat la oraș: îmbunătățirea condițiilor de valorificare
a producției și menținerea viabilă a gospodăriilor și fermelor mici și mijlocii;
– diminuarea consumului de energie neregenerabilă: reducerea volumului de lucrări
mecanice și a consumului specific de carburanți și lubrifianți;
– îmbunătățirea condițiilor de viață ale animalelor: asigurarea nu numai a nevoilor
fiziologice, dar și a princ ipiilor umane de îngrijire, care exclud creșterea în bacterii,
concentrarea excesivă, claustrarea permanentă etc.
Pentru realizarea acestor obiective, agricultura ecologică folosește atât tehnici
convenționale (modificate corespunzător principiilor agricu lturii ecologice), cât și
tehnici noi, special elaborate pentru înlocuirea celor intensive. Astfel, producția
vegetală ecologică se bazează pe rotații lungi (în care să intre, obligatoriu, o plantă
leguminoasă, anuală sau perenă sau/și una pentru îngrășămâ nt verde), pe lucrările
solului (care afânează solul și încorporează superficial îngrășămintele organice), pe
lupta integrată (prin folosirea metodelor preventive și curative, mecanice și biologice,
împotriva dăunătorilor) și pe fertilizarea cu îngrășămint e organice (gunoi de grajd,
compost, resturi vegetale, îngrășăminte verzi și bacteriene), precum și cu minerale
neprelucrate chimic (pe bază de calciu, siliciu, magneziu, fosfor, potasiu și
microelemente).
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
39 Trecerea de la agricultura convențională la agric ultura ecologică este relativ dificilă și
durează 1 – 3 ani sau o rotație, în funcție de gradul de intensivizare al sistemului
înainte de conversie.
Pentru a avea certitudinea că ferma, gospodăria, asociația, societatea sau
întreprinderea este organică (b iologică, ecologică), trebuie ca acestea să fie controlate
amănunțit și de mai multe ori de către o instituție de certificare abilitată de către stat
sau/și de Comisia Economică Europeană (CEE) sau Federația Internațională a
Mișcărilor de Agricultură Organ ică (IFOAM).
3.3.2. Agricultura biodinamică este un sistem de agricultură bazat pe energiile
(forțele) vieții și are ca scop principal producerea de hrană cu valoare nutritivă ridicată
și sănătoasă
Bazele agriculturii biodinamice au fost puse înaintea ag riculturii ecologice în anul
1924 la cererea unor fermieri care aveau probleme cu scăderea producției agricole din
cauza degenerării semințelo r și a materialelor de plantat.
Steiner a dezvoltat ideea că o fermă este un organism viu, cu particularități stru cturale
și funcționale proprii, în care solul, viața din sol, plantele, animalele și omul sunt strâns
legate între ele.
Organism înseamnă viață, iar viața presupune mișcare și transformări inevitabile.
Viața are însă, conform lui Stainer, origine spiritua lă, fiind organizată și condusă de
spirit, partea materială neputând determina viața. Influența soarelui, lunii, stelelor și a
celorlalte forțe cosmice, precum și a mediului înconjurător se reflectă în viața plantelor,
animalelor și în munca gospodarului c orespunzător cu ritmurile și legile naturii.
Sănătatea unui organism este menținută, cel mai ușor, prin stimularea proceselor
vitale imunitare, iar buruienile și insectele dăunătoare se combat folosind puterea
preparatelor homeopatice pe bază de cenușă ob ținută prin arderea propri lor semințe
sau a insectelor adulte.
Fertilitatea și procesele vitale din sol sunt sporite și menținute prin folosirea
composturilor preparate cu adaos de coada șoricelului, păpădie, mușețel, urzică vie,
coajă de stejar și valeri ană, precum și prin stropirea ogoarelor cu soluții obținute din
unele preparate specifice (macerat de balegă de vacă și de praf de cuarț în corn de
vacă).
Conversia la agricultura biodinamică are, de asemenea, unele particularități și anume:
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
40 – include to ate câmpurile, animalele și structurile materiale din fermă și nu admite
desfășurarea în paralel a nici unui alt tip de producție agricolă;
– fermele biodinamice trebuie să aibă bovine și alte rumegătoare;
– menține fertilitatea solului prin fertilizarea cu compost fermentat preparat prin metode
biodinamice;
– tratamentul cu soluție preparată din balegă de vacă sau silice macerate în corn de
vacă trebuie să se facă pe întreaga suprafață a fermei;
– prelucrarea produselor din fermele biodinamice se face menținând și, dacă este
posibil, sporind calitățile inițiale;
– inspecția și certificarea fermelor biodinamice se face de către inspectori independenți
și agenții autorizate pe bază de contract și în conformitate cu standardele Demeter.
3.3.3. Agricultura naturală este un sistem agroecologic de interes local care, după se
bazează pe patru măsuri distincte:
NU luc rări adânci ale solului
Agricultorii cred că aratul este o lucrare esențială pentru afânarea solului. În
agricultura naturală, afânarea pământulu i se face prin penetrarea lui de către
rădăcinile plantelor și prin activitatea microorganismelor, animalelor mici și a râmelor;
NU îngrășămint e chimice sau compost preparat
În orice fermă vegetală, o parte din elementele nutritive esențiale se pierd din s ol și,
mai devreme sau mai târziu, terenul respectiv sărăcește. În agricultura naturală sunt
admise doar metodele și mijloacele de conservare a fertilității solului pe seama
activității plantelor și animalelor;
NU combatere buruieni pri n lucrări mecanice s au erbicide
Buruienile sunt componente esențiale ale lanțurilor trofice și au un rol important în
refacerea fertilității solurilor.
Ca atare, buruienile trebuie menținute la un nivel corespunzător pragului de dăunare și
nu combătute integral;
NU chimica le
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
41 Una din problemele mari ale agriculturii contemporane este intensificarea atacului de
boli și dăunători. Inspirându -se din natură, unde toate componentele sale, i nclusiv
prada și prădătorii, sunt într -un echilibru perfect, Fukuoka recomandă cultivarea de
plante viguroase și creșterea de animale rezistente la boli și dăunători.
Din categoria sistemelor agricole naturale fac parte și agricultura forestieră și
sistem ele agricole de tip permacultură .
3.3.4. Agricultura forestieră este un sistem distinct d e cultivare a terenurilor și de
creștere a animalelor, care combină tehnicile forestiere cu cele agricole în vederea
creșterii productivității și eficienței sistemelor agricole.
3.3.5. Permacultura (agricultură permanentă) este promovată și susținută de c ătre
Bill Mollison și discipolii săi, persoane fizice și organizații profesionale, adepți ai
proiectării și managementului sistemelor agricole cu însușiri (diversitate, stabilitate,
reziliență etc.) asemănătoare ecosistemelor, prin integrarea armonioasă a omului,
producător agricol sau nu , în natură, oferindu -i mereu și pe măsura nevoilor sale
hrană, energie, adăpost și alte materiale și produse alimentare necesare.
3.3.6. Agricultura tip LEISA (Low External Inputs Sustainable Agriculture) , se
bazează pe resursele locale de sol, climă și de forță de muncă și, dacă este cazul, pe
folosirea îngrășămintelor chimice și a pesticidelor, a mașinilor și instalațiilor agricole
convenționale, a ingredientelor alimentare și furajere etc., însă numai pentru
acoperirea deficitului de resurse și dacă nu afectează mediul înconjurător.
Acest sistem de agricultură se recomandă înainte de conversie cu scopul de a
echilibra sistemele agricole (gospodării tărănești, ferme, asociații și societăți agricole)
ca potențial natural , economic și social. Tehnologiile convenționale sau tradiționale se
reduc sau se înlocuiesc treptat cu cele ecologice, pe măsură ce sistemul le accept ă și
nu dă semne de respingere .
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
42
IV.STUDIU DE CAZ – ZONA FUNCTIONALA IANCA
4.1. Situatia existenta
4.1.1. Localizarea
judetului în cadrul României
Județul Brăila este situat în Regiunea de Dezvoltare Sud -Est a României.
Sub raport fizico -geografic este situat ă în estul Câmpiei Române, la confluența
Siretului și Călmățuiului cu Dunărea.
Este intersectat de paralela de 450 latitudine nordică (Viziru, Tufești) și de meridianul
de 280 longitudine estică (est de Brăila și Mărașu) și are următoarele coordonate
geografice:
280 10' longitudine estică (comuna Frecăței);
270 28' latitudine vestică (comuna Galbenu );
450 28' latitudine nordică (comuna Măxineni);
440 44' latitudine sudică (comuna Ciocile).
Se învecinează cu județul Buzău în vest, județul Vrancea în nord -vest, județul Galați
în nord, județul Tulcea în est și județele Constanța și Ialomița în sud.
Suprafața j udețului Brăila este de 4766 kmp și reprezintă 2% din suprafața totală a
României.
Fig.1. Localizarea județului Brăila în cadrul României
Sursa: Strategia de Dezvoltare Durabilă a Județului Brăila 2010 -2015
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
43
Ariei Func ționale Ianca în cadrul j udețului Brăila
Zona de studiu este localiz ată în partea central nord -vestică a județului B răila, având
în componența sa 17 unități administrativ teritoriale
Fig.2. Încadrarea AFI în cadrul județului Brăila
Sursa: http://www.portal -braila.ro
Suprafață totală România – 238.397 kmp
Suprafață totală județul Brăila – 4.766 kmp
Suprafață totală Zona Funcțională Ianca – 2.401 kmp
Zona Funcțională Ianca are în componența sa 17 unități administrative
teritoriale, compu se din polul urban Ianca și comunele: Bordei Verde,
Grădiștea, Măxineni, Mircea Vodă, Movila Miresii, Racoviță, Rîmnicelu,
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
44 Romanu, Salcia Tudor, Scorțaru Nou, Siliștea, Șutești, Traian, Tudor
Vladimirescu și Unirea.
Suprafața Zonei Funcționale este de 2.40 1, însemnând 50,3% din totalul
suprafeței județului Brăila, iar la nivel national având valoarea de 1,00%.
4.1.2. Cadrul natural
Relief
Din punct de vedere geomorfologic , aceasta este alcătuită din Câmpia Brăilei și Lunca
Siretului Inferior, beneficiind de un relief relativ uniform, reprezentat prin câmpuri
netede, întinse, nedrenate superficial.
Fig.3. Harta relief județul Brăila
Sursa: Enciclopedia Geografică a României
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
45 Climă
Clima este temperat continentală cu temperatură medie multianuală de +11,1°C .
Temperatura aerului a înregistrat valori ma xime și minime absolute: + 42,5
°C,respectiv – 26,5 °C.
Meteorologic, anotimpurile sunt caracterizate astfel:
– primăverile: precipitații moderate cantitativ, prezența înghețului târziu, schimbări
bruște de te mperatură, diferențe mari de temperatură între zi și noapte precum și de la
o zi la alta;
– verile: secetă accentuată, căderi de grindină însoțite uneori de vânturi puternice
care pot lua aspect de vijelie (tornade);
– toamnele: precipitații moderate cantitativ, prezența înghețului timpuriu, prezența
frecventă a ceții, diferențe mari de temperatură între zi și noapte precum și de la o zi la
alta;
– iernile: precipitații moderate cantitativ, preponderent sub formă de ploaie,
formarea frecventă de polei, formarea frecventă de chiciură, ninsori viscolite cu o
viteză foarte mare a vântului (peste 50 km/h) asociate cu scăderi masive de
temperatură.Precipitațiile sunt reduse, adâncimea maximă de îngheț este de 0,85 –
0,9 m, iar vânturile dominante sunt din direcția nordică și nord -estică a căror
intensitate atinge valoarea de 1,5 – 3,1 m/s pe scara Beaufort.
Resursele de sol
Zona de studiu posedă valoroase și variate resurse de sol, distribuite deopotrivă pe
cele două forme majore de relief: câmpie și l uncă.
Cernoziomurile se găsesc în cea mai mare măsură, cuprinzând următoarele subtipuri:
tipic psamic (cernoziom cu textură nisipolutoasă, în primii 50 cm), vertic (argilos între
baza orizontului A si 100 cm), maronic, calcaric (carbonați în primii 50 cm) , cambic
(levigat), etc.
Profilul de sol al cernoziomurilor este bine dezvoltat, reflectând o evoluție îndelungată.
Orizonturile cele mai conturate sunt Am -ACk-Cca (cernoziom tipic), Am -Bm-C sau Cca
(cernoziom cambic).
În orizontul superior A, cu textură în general lutoasă se găsesc urmele activității
biologice. Toate orizonturile sunt afânate, ceea ce le conferă un grad mare de
porozitate și deci infiltrația pe verticală. Conținutul de humus, acumulat îndeosebi în
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
46 orizontul Am, variază între 2,80% (cerno ziom tipic) și 5,7% (cernoziom cambic), iar
carbonatul de calciu ajunge în orizontul Cca până la 14 – 23%.
Dintre cernoziomurile menționate, mai răspândite sunt cele tipice, maronice, calcarice
și cambice.Însușirile fizico -chimice ale cernoziomurilor, ca ș i condițiile climatice în care
se găsesc, fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate naturală din țară. Ca
urmare a acestei însușiri, cernoziomurile sunt folosite pentru majoritatea culturilor
agricole.7
Structura favorabilă a fondului funciar, cât și a reliefului și climei, au dus la
dezvoltarea sectorului agricol, zona beneficiind de o pondere ridicată a terenurilor
agricole.
Modul de folosință
pentru suprafața
agricolă Agricolă/ ha Arabilă/ ha Pășuni/ ha Livezi și pepiniere
pomicole/ ha
Ianca 16610 15070 1389 –
Bordei Verde 8099 6993 1031 1
Grădiștea 4401 3645 639 –
Măxineni 10220 8831 1242 –
Mircea Vodă 9846 9016 724 –
Movila Miresii 6327 5275 862 55
Racoviță 4336 3655 570 –
Rîmnicelu 6476 5757 645 –
Romanu 6562 5854 674 –
Salcia Tu dor 9982 7673 2175 –
Scorțaru Nou 8725 8082 578 –
Siliștea 10168 9701 354 65
Șutești 5848 4998 718 –
Traian 15350 14615 682 –
Tudor Vladimirescu 6786 5843 806 –
Unirea 6199 5721 407 6
Gemenele 4369 3864 425 –
Tabel 2. Modul de folosință al terenu rilor pe fiecare UAT
Sursa: INS SE Tempo Online
7Strategia de Dezvoltare Durabilă a Județului Brăila 2010 -2015 Document 1 „Evaluarea situației existente din
punct de vedere socio – economic, al mediului și nivelului de echipare tehni că și socială” PROIECTUL “STRATEGIE,
DURABILITATE, DEZVOLTARE
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
47 UAT SUPRAFAȚA CULTIVATĂ CU PRINCIPALELE CULTURI/ t
GRÂU ȘI
SECARĂ PORUMB
BOABE FLOAREA
SOARELUI SFECLĂ
DE
ZAHĂR CARTOFI LEGUME
Ianca 2100 6455 4200 120 30 85
Bordei Verde 100 3695 1600 20 70
Grădi ștea 622 1401 911 20 20 104
Măxineni 1233 2947 1278 60 40 70
Mircea Vodă 979 3928 1768 31 20 68
Movila Miresii 109 3351 1160 25 150
Racoviță 490 1525 763 6 20 40
Rîmnicelu 577 2032 935 2 185
Romanu 1273 1388 1311 30 50
Salcia Tudor 1747 2036 990 10 49
Scorțaru Nou 1606 2728 1514 9
Siliștea 1338 1926 1800 40 314
Șuțești 890 1897 1064 165 35
Traian 1185 4001 4661 25 38 267
Tudor Vladimirescu 708 2521 2523 40 638
Unirea 231 1915 1845 184 14 142
Gemenele 219 4143 876 400 360
Tabel 3. Principalele culturi pe fiecare UAT
Sursa: INS SE Tempo Online
Fig.4. Producția de grâu și secară
Ianca
14%
Bordei Verde
1%Grădiștea
4%
Măxineni
8%
Mircea Vodă
6%Movila Miresii
1% Racoviță
3% Rîmnicelu
4%Romanu
8%Salcia Tudor
12%Scorțaru Nou
11%Siliștea
9%Șuțești
6%Traian
8%Tudor
Vladimirescu
5%Unirea
2%GRÂU ȘI SECARĂ
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
48
Producția agricolă a Ariei Funcționale Iaca
Cea mai mare producție pe culturi, în privința gr âului și al secarei se găsește î n Ianca,
și anume 2100 tone, în timp ce în Movila Miresii se găsește cea mai mică producție de
109 tone .
Conform graficului (fig.5) din anexă, c ea mai mare producție pe culturi, în privința
porumblui boabe se găsește î n Ianca, și anume 6544 tone, în timp ce în Grădiștea se
găse ște cea mai mică producție de 1401 tone.
Cea mai mare producție pe culturi de floarea soarelui, se găsește în Traian, și anume
4661 tone, în timp ce în Grădiștea se găsește cea mai mică producție de 911 tone,
după cum se poate observa în figura 6 din anexă .
În fig. 7 din anexă, referitor la producția sfeclei de zahăr, se constată că ce a mai mare
se găsește în Unirea , și anume 184 tone, în timp ce în Gemenele, Tudor Vladimirescu,
Siliștea, Scorțaru Nou, Salcia Tudor, Romanu, Rîmnicelu, M ovila Miresii și Bord ei
Verde, nu se înregistrează valori considerabile.
Producția de cartofi este marcată în figura 8 din anexă, unde se poate consta că c ea
mai mare producție pe culturi, în privința cartofilor, se găsește în Măxineni, Siliștea și
Tudor Vladimirescu, și anum e 40 tone, în timp ce în Șuțești și Scorțaru Nou nu se
înregistrează date semnificative.
Cea mai mare producție pe culturi, în privința legumelor, se găsește în Tudor
Vladimirescu, și anume 638 tone, în timp ce în Scorțaru Nou se găsește c ea mai mica
produ cție de 9 tone, dupa cum este reprezentat în figura 9 din anexă.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
49 4.1.3. Demografie
NUME UAT Suprafata
UAT/kmp Densitatea populației Gradul de școlarizare
(nivelul institutiei de
invatamant absolvite )
Nr total
populatie /
UAT Densitatea
populație i Secundar Fara scoala
Ianca 186.1 11089 59.59 561 277
Bordei Verde 86.52 2696 31.16 68 90
Grădiștea 64.16 2228 34.73 46 158
Măxineni 133.63 3483 26.06 99 112
Mircea Vodă 108.49 3319 30.59 78 125
Movila Miresii 80 4221 52.76 55 306
Racoviță 45.33 1117 24.64 24 27
Rîmnicelu 78.93 2031 25.73 31 82
Romanu 70.92 1840 25.94 38 46
Salcia Tudor 103.35 2602 25.18 51 47
Scorțaru Nou 100.88 1356 13.44 22 66
Siliștea 116.11 1876 16.16 17 47
Șuțești 67.3 4681 69.55 71 478
Traian 164.3 3388 20.62 54 128
Tudor Vladimirescu 78.52 2183 27.80 28 86
Unirea 62.6 2493 39.82 30 155
Gemenele 43.6 1450 33.2 32 46
Tabel 4 Date populație
Sursa: INSSE Tempo Online
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
50
Fig. 10 Densitatea populației
UAT Populația
activă 15 -65
ani
Ianca 7951
Bordei Verde 1341
Grăd iștea 1058
Măxineni 2879
Mircea Vodă 2632
Movila Miresii 3204
Racoviță 657
Rîmnicelu 1687
Romanu 1329
Salcia Tudor 1896
Scorțaru Nou 1021
Siliștea 1320
Șuțești 3696
Traian 2959
Tudor
Vladimirescu 1790
Unirea 1976
Gemenele 1242
Tabel 5 Popula ția activă
Sursa: INSSE Tempo Online
0.00 10.00 20.00 30.00 40.00 50.00 60.00 70.00 80.00IancaBordei VerdeGrădișteaMăxineniMircea VodăMovila MiresiiRacovițăRîmniceluRomanuSalcia TudorScorțaru NouSilișteaȘuțeștiTraianTudor VladimirescuUnireaGemeneleDensitatea populației
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
51 4.1.4 .Accesibilitate
Zona beneficiază de o bună accesibilitate, deținând drumuri naționale, județene și
comunale, dar și cale ferată.
Drum urinaț ional e – DN22 – Șuțești, Movila Miresii, Tudor Vladimirescu;
– DN 2B – Ianca
Drumuri județene –DJ 202 – Măxineni ;
– DJ 202A
– DJ 202B –Movila Miresii;
– DJ 202 D – Racoviță ;
– DJ 255A – Siliștea , Traian, Romanu;
– DJ 221 – Bordei Verde, Ianca, Rîmnicelu, Romanu;
Drumuri comunale – DC 196 , DC 195 , DC 1 , DC 2 , DC 3 , DC 6 , DC 8 , DC 56 ,
DC 46, DC 47, DC 48, DC 51, DC 38, DC 35, DC 36, DC 37, DC 11, DC 12, DC
13;
Cale ferată – Ianca, Traian ;
Fig. 10. Infrastructura de transport
Sursa: http://primaria -ianca.ro
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
52
O bună accesibilitate rutieră, fa cilitează legăturile între UAT -uri, între zonele urbane și
cele rurale. Din punct de vedere al accesbilitatății asupra agriculturii, aceasta este
impetuos necesară pentru a crea noduri de legătura de distribuție a produselor finite,
dar și pentru stabilire a unor investitori in zona.
După cum se poate observa, zona funcțională Ianca dispune de aceasta, atât prin
drumurile naționale, cât și prin cele județene și comunale, dar și prin calea ferată,
București – Brăila .
O problemă majoră o constituie calitatea drumurilor, care nu sunt modernizate, dar și
drumurile comunale, care nu sunt pietruite.
4.1.5. Economie
Potențialul economic al orașului lanca și al teritoriului administrativ are profil mixt la
care concură cu preponderență activități de tip agroindustr ial.
Activitățile desfășurate în cadrul orașului sunt cele cu profil din categoria serviciilor,
acestea din urma fiind de tip comerț alimentar și nealimentar, alimentație publică,
consum, în localitățile componente din cadrul orașului activitățile preponde rente sunt
cele cu caracter agrar.
În domeniul activităților agricole își desfășoară activitatea asociații agricole de tip
juridic și familial, în general structura culturilor dintr -un an agricol este: porumb, grâu,
floarea soarelui, sfecla de zahar, soia, orz, orzoaica, rapita, legume.
V.MĂSURI PENTRU COMBATEREA DISFUNC ȚIONALIT ĂȚILOR
5.1. Scenarii de dezvoltare
Aria funcțională Ianca este competitivă din pu nct de vedere economic, dinamic și
atractivă, unde activitatea de bază este agricultura.
Implicarea consiliilor locale, precum și managementul performant contribuie la
dezvoltarea continuă prin profesionalizarea personalului departamentului de
dezvoltare și implementare a proiectelor.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
53 Asocierea UAT -rilor cu profil agroindustrial facilitează lanțurile de producție și
distribuție a produselor agroalimentare ecologice.
A fost creat un parteneriat între structurile de învățământ și operatorii din sectorul
alimentar, reintegrarea pe piața muncii a persoanelor fără un loc de muncă și formarea
tinerilor pentru creșterea forței de muncă.
Prin centrul de cercetare de la Ianca, tinerii participă la cursuri de pregătire agricolă,
sporind astfel forța de muncă a ariei funcționale .
Cursurile care vor avea loc în acest centru vor consta doar în partea teoretică, pentru
implementarea cunoștințelor dobândite, se vor folosi tere nurile cu pontețial ridicat din
apropierea orașului : Tudor Vladimirescu, Movila Miresii, Rîmnicelu, Șuțești, Măxineni,
Scorț aru Nou, Salcia Tudor.
Prin intermediul centrelor de procesare a mărfurilor Șuțești și Movila Miresii, Rî mnicelu
și Tudor Vladimirescu, se cr ează o legătură între aria funcțională și restul țării, unde
producția va fi distribuită la nivel național, sporind astfel nivel ul economic.
Prin promovarea brand -urilor locale, se dezvoltă agroturismul și turismul de afaceri,
sporind astfel economia rurală.
Calitatea ri dicată a mediului, cre ază un hab itat plăcut pentru locuitori , având astfel o
monitorizare continuă a poluanților.
Îmbunătățir ea infrastructurii rutiere crește accesibilitatea în zonă, facilitând astfel
fluxurile de trafic din zonă.
Pentru a prioritiza necesarul de investiții care pot conduce la o creșter e a accesibilității
zonei este necesar să fie luaț i în calcul următorii factori:
tipul îmb răcăminții rutiere existente;
nivelul de serviciu identificat l a nivelul drumurilor județene;
posibilitățile de conectare a zonelor rurale cu cele urbane;
continuitate a investițiilor;
implementarea proiectelor ce au caracteristici tehnice asemănătoare pen tru
eficientizarea costuril or;
creșterea a ccesibilității zonelor rurale;
evidențierea rutelor alternative de tran sport la drumurile naționale;
creșterea conectivității zonelor rurale între județe învecinate.
Nodul logist ic (DN2B – pe ruta București -Brăila, trecând prin Ianca), contribuie la
distribuirea produselor agricole în alte regiuni ale țării, dar este de asemenea benefic
pentru schimbul de bunuri.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
54
VI.CONCLUZII
În urma realizării studiului, putem afirma că în zona studiată există potential de
dezvoltare a sectorului agric ol, prin practice ecologice, îmbunătățind astfel punctele
slabe de la momentul actual, prin atragerea populației tinere în implicarea activității
specifice zonei rurale.
Agricultura ecologică contribui e semnificativ la protejarea resurselor de sol și apă ,
conservarea biodiversității și luptă împotriva schimbărilor climatice, astfel oferind
bunuri publ ice și deservind o piață europeană aflată în plină ascensiune.
Practicarea agriculturii ecologice are premise pentru o dezvoltare durabilă.
Agricultura ecol ogică poate aduce venituri mari dacă se respectă standardele impuse
de legislația în vigoare, dacă se va dovedi calitatea ecologică a produselor, dar și a
tehnicilor agricole folosite.
Chiar dacă în România încă nu există o piață a produselor ecologice, c auza fiind
puterea de cumpărare redusă a consumatorilor, există cerere externă pentru astfel de
produse, deci o șansă pentru exportul acestora.
Obiectivele ag riculturii ecologice se află în concordanță cu dezvoltarea durabilă a
sistemelor vii (în general) și a sistemelor agricole (în special).
Conștiința ecologică ajută la înțelegerea surselor dezechilibrului dintre om și natură
care trebuie căutate în modul cum este privit ă și raportată natura la cultură, religie,
știință, progres, tehnică .
Efectele unei societăți consum eriste sunt influențate de politică și de econom ie, decât
de știință, religie și de tehnologie .
Deciziile politice și crizele economice pot să influențeze negativ bunăstarea omenirii,
astfel contribuind la accentuarea problematicii mediu lui înconjurător.
.
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
55
Bibliografie
1. 2007 – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Romania, Programul
National de Dezvoltare Rurala 2007 – 2013.
2. *** The Agricultural Situation in the European Union – 2000 report, CEE
Reports, Brussels and L uxembourg, 2001.
3. Alexandri, Cecilia, Davidovici, Gavrilescu I.D. coordonatori, 2003 – Tratat de
Economia Agriculturii, Editura Expert, București.
4. Bold, I., Buciuman, E., Vasile, M., ș.a, – Strategia dezvoltării agriculturii
românești în perioada 1996 -2000-2010, București, 1994
5. Camelia Rațiu -Suciu (2005), Modelarea și simularea proceselor economice.
Teorie și practică, Ed. Economică, București
6. Codreanu, C., 2007 – Analiza statistică a variației prețurilor – pe exemplul
produselor agroalimentare – Ed. Jun imea, Iași, p. 209, ISBN 978 -973-37-1244 –
2. 2
7. Gruia R., 1998 – Managementul eco -fermelor – bazele conceptuale și
metodologice, Editura Ceres.
– Statisticile MADR.
8. Ioan Ianoș (2004), Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban
românesc, Ed. Tehnic ă, București
9. INCD URBANPROIECT – Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Brăila
2008
10. Maria Barsan, “Integrare economica europeana”, vol ii – editura fundatiei CDIMM
Maramures 2000;
11. Masterplan -ul Regional pentru Regiunea de Dezvoltare Sud Est (MasterPla n
Regional SudEst), Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud Est
12. PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEȚEAN BRĂILA, FAZA II /
IDENTIFICAREA ELEMENTELOR CARE CONDIȚIONEAZĂ DEZVOLTAREA,
CU EVIDENȚIEREA PROBLEMELOR ȘI DISFUNCȚIONALITĂȚILOR, INCD
URBANPROIEC T, 2009
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
56 13. PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDEȚEAN BRĂILA, Faza III –
Diagnostic prospectiv si general, evaluarea decalajului dintre situația actuală și
cea anticipată și dorită pentru orizontul stab ilit, INCD URBANPROIECT, 2009
14. PLANUL DE AMENAJARE A TE RITORIULUI JUDEȚEAN BRĂILA, Faza IV –
STRATEGIA DE AMENAJARE A TERITORIULUI ȘI PROGRAMUL DE
MĂSURI, INCD URBANPROIECT, 2009
15. Planul de analiză și acoperire a riscurilor Oraș Ianca, reactualizare 2011
Referințe
16. Planul national de dezvoltare 2004 -2006;
17. STRA TEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A JUDEȚULUI BRĂILA 2010 –
2015 DOCUMENT 1 – EVALUAREA SITUAȚIEI EXISTENTE DOCUMENT 2 –
Strategia de dezvoltare durabilă a Județului Brăila pentru perioada 2010 -2015
18. Vlăsceanu Gh., Ianoș I. (1998), Orașele României – Mică Encic lopedie , Casa
Editorială Odeon, București.
Surse on -line
a. www.infoeuropa.com
b. www.superlex.ro
c. http://primaria –
ianca.ro/documente/studii_fezabili tate/studiu_circulatiei/transport_in_comun.p
df
d. http://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriulu
i/patj_br aila/faza_II/faza_II.pdf
e. www.wikipedia.org
f. http://www.fao.org/farmingsystem
g. www.bursaagricola.ro/Info -Agricultura_biologica -3-24945 -1.htlm
http://www.co dexalimentarius.net/web/index_en.jsp
h. http://primaria -ianca.ro/
i. http://www.primariasutesti.ro/
j. https://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIM%C4%82RIA_M%C4
%82X INENI/28047
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
57 Anexe
Fig.5 . Producția de porumb boabe
Fig.6. Producția de floarea soarelui
Ianca
15%
Bordei Verde
8%
Grădiștea
3%
Măxineni
7%
Mircea Vodă
9%
Movila Miresii
8%Racoviță
3%Rîmnicelu
5%Romanu
3%Salcia Tudor
5%Scorțaru Nou
6%Siliștea
4%Șuțești
4%Traian
9%Tudor
Vladimirescu
6%Unirea
4%PORUMB BOABE
Ianca
15%
Bordei Verde
6%
Grădiștea
3%
Măxineni
5%
Mircea Vodă
6%
Movila Miresii
4%Racoviță
3% Rîmnicelu
3%Romanu
5%Salcia Tudor
3%Scorțaru Nou
5%Siliștea
6%Șuțești
4%Traian
16%Tudor
Vladimirescu
9%Unirea
7%FLOAREA SOARELUI
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
58
Fig.7 . Producția de sfeclă de zahăr
Fig.8 . Producția de cartofi
Ianca
20%
Bordei Verde
0% Grădiștea
3%
Măxineni
10%
Mircea Vodă
5%Movila Miresii
0%Racoviță
1%Rîmnicelu
0%Romanu
0%Salcia Tudor
0%Scorțaru Nou
0%Siliștea
0%
Șuțești
27%Traian
4%Tudor
Vladimirescu
0%Unirea
30%SEFCLĂ DE ZAHĂR
Ianca
9%
Bordei Verde
6%
Grădiștea
6%
Măxineni
11%
Mircea Vodă
6%
Movila Miresii
7% Racoviță
6%Rîmnicelu
1%Romanu
9%Salcia Tudor
3%Scorțaru Nou
0%Siliștea
11%Șuțești
0%Traian
11%Tudor
Vladimirescu
11%Unirea
4%CARTOFI
VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA | UAUIM | UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM „ION MINCU”, BUCUREȘTI 20 17
59
Fig.9 . Producția de legume
Ianca
4%Bordei Verde
3%Grădiștea
5%Măxineni
3%
Mircea Vodă
3%
Movila Miresii
7%
Racoviță
2%
Rîmnicelu
8%
Romanu
2% Salcia Tudor
2%Scorțaru Nou
0%
Siliștea
14%Șuțești
2%Traian
12%Tudor Vladimirescu
28%Unirea
6%LEGUME
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: VÂLCOCI IOANA -LUMINI ȚA UAUIM UNIVERSITA TEA DE ARHITECTURĂ ȘI UR BANISM ION MINCU, BUCUREȘTI 20 17 [630948] (ID: 630948)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.