V1 Disertatie Stochina Mihaela Cristina Tehnoredactata [629637]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE , LITERE , ISTORIE ȘI ARTE
PROGRAMUL DE STUDIU :
MASTERAT – STRUCTURA LIMBII ROM ÂNE ACTUALE
FORMA DE Î NVĂȚĂMÂNT : ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific :
PROF . UNIV . DR. LILIANA SOARE

Stude nt masterand: [anonimizat] 2018

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE , LITERE , ISTORIE ȘI ARTE
PROGRAMUL DE STUDIU :
MASTERAT – STRUCTURA LIMBII ROM ÂNE ACTUALE
FORMA DE Î NVĂȚĂMÂNT : ZI

SUBIECTUL ȘI SUBORDONA TA SUBIECTIV Ă
ÎN LIMBA ROM ÂNĂ

Coordonator științific :
PROF . UNIV . DR. LILIANA SOARE

Student: [anonimizat] 2018

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE , LITERE , ISTORIE ȘI ARTE
PROGRAMUL DE STUDIU :
MASTERAT – STRUCTURA LIMBII ROM ÂNE ACTUALE

DECLARAȚIE DE ONESTITATE

Prin prezenta declar c ă lucrarea de disert ație cu titlul „Subiectul și subordonata subiectiv ă în
limba rom ână” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentata niciodată la o alt ă facultate și
instituție de învățământ superior din țară sau străinătate .

Student: [anonimizat] ,
Stochin ă Mihaela Cristina

4
Argument

„Cunoașterea cuvintelor conduce la cunoașterea lucrurilor"
Platon – Aristokeles

Am ales s ă prezint aceast ă parte de propo ziție – Subiectul – și această propoziție
subordonat ă –Subiectivă – datorit ă complexit ății și tehnicilor de realizare a acestora , modalitatea în
care se prezintă în limba română și diversificarea ei în gramatica limbii române . Ceea ce m -a
surprins , nu a f ost abunden ța tratatelor în cărțile de specialitate , ci modalitatea în care aceast ă
categorie a reușit să atrag ă atenție și s ă capteze at âtea persoane în „capcana ” sa. Ca și celelalte
funcții sintactice , subiectul a reușit să mențină interesul și s ă fie me reu o noutate în ceea ce privește
complexitatea exprimării și abunden ța sa în literatura noastră .
Subiectul este cel care suport ă acțiunea pe care o realizează predicatul . O opinie personal ă
legat ă de aceast ă parte de propoziție , oarecum în viziune matema tică, este c ă subiectul reprezintă un
cerc care poate fi de dimensiuni colosale atât timp cât precizează tot ceea ce poate fi interesant și s ă
prezinte interes pentru ceea ce determin ă. Dacă ne gândim la o banală discu ție și o analiz ăm
gramatical (ce părți de vorbire folosim ), vom observa c ă precizam și oferim informații care sigur au
funcții de subiect exprimate divers .
În lucrarea mea nu am căutat să găsesc cea mai buna definitie , cea mai vasta clasificare și
nici cea mai ampla abordare atât în planul pr opozitiei cât și în planul frazei -propozitia subiectiva –
ci am incercat să prezint amprenta lasata de trecerea timpului și să fac o sinteza a ceea ce
gramaticienii au scris de -a lungul vremii în operele lor de specialitate . Am pornit cu o tema în
cadrul a cestei functii și am abordat -o pornind de la viziunea mai multor autori . Am studiat și
variante mai vechi , dar totodata m -am folosit de cea mai noua editie a Gramaticii Limbii Române ,
numita Gramatica Academiei , o sursa de informatii moderne , aprofundate ș i precise .
în primul capitol , Subiectul în limba română , am incercat să definesc intr -o modalitate mai
sobra ceea ce inseamna subiectul , să ma familiarizez cu termenul de subiect și prin ce se exprima ,
dar totodata să prezint ceea ce inseamna subiectul c a structura morfologica . Folosind termeni „ mai
greu de manuit" , termeni mai rigizi , acest capitol prezinta tehnicile de realizare și grupurile (cu
centru substantival sau pronominal ) care stau la baza grupului nominal .
Tot în primul capitolul , Subiectul în limba română , am enumerat ceea ce am considerat a fi
nucleu de informatii pornind de la definitie , clasificare , exprimare , trasaturi și topica .

5 Pornind de la capitolul al II -lea, am plecat în planul frazei la Propozitia Subiectiva unde am
precizat o clasificare a acestei propozitii , modalitatea în care este prezenta în fraza , cu ce elemente
de relatie este introdusa , ce termeni regentii are și ce fel de punctuatie beneficiaza .
în ultimul capitol , capitolul al treilea , dedicat acestei lucrari , – Subi ectul și Subiectiva în
limba română veche -, am incercat să tin cont de multitudinea studiilor și articolelor sau lucrarilor
de gramatica astfel incat să alcatuiesc o sinteza care să aduca la un loc arumentele și concluziile
existentei subiectului și propoz itiei subiective în limba română veche .
în final, dupa ce am parcurs aceste capitole , am incercat să concluzionez ceea ce ne ofera o
abundenta de informatii legate de aceasta functie sintactica cu echivalent în fraza și de ce nu
frecventa lor în viata de zi cu zi în toate operele cât și tratarea lor în gramatici .

6 CUPRINS

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4

Capitolul I. Subiectul în limba română ………………………….. ………………………….. ….. 8
1.1. Definiție . Caracteristici. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 8
1.2. Mijloace de exprimare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3. Tipuri de subiect ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 12
1.3.1. Subiectul exprimat (lexicalizat): ………………………….. ………………………….. …………………. 12
Subiectul sim plu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 13
Subiectul multiplu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
Subiectul complex ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
Subiectul dezvoltat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 14
Subiectul dublu exprimat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
1.3.2 Subiectul neexprimat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 14
Subiectul inclus: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 14
Subiectul subînțeles ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 15
Subiectul nedeterminat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
Subiectul inexprimabil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
1.4. Subiectul gramatical și su biectul logic ………………………….. ………………………….. ……………. 16
1.5. Unele dificultăți în determinarea subiectului ………………………….. ………………………….. ….. 17
1.6. Elipsa subiectului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
1.7. Topica subiectului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
1.8. Punctuația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
1.9. Interpretarea comunicativ -pragmatica a subiectului ………………………….. …………………… 20

7
Capitolul 2. Propoziția subordonată subiectivă în limba română …………………… 21
2.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 21
2.2. Elementul regent al propoziției subiective ………………………….. ………………………….. ………. 21
2.3. Prin ce se introduce propoziția subiectivă ………………………….. ………………………….. ………. 24
2.4. Topica propoziției subiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
2.5. Punctuația propoziției subiective ………………………….. ………………………….. ……………………. 26

Capitolul 3. Subiectul și subiectiva în limba română veche ………………………….. .. 27
3.1. Subiectul în limba română veche ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
3.2. Propoziția subordonată subiectivă în limba română veche ………………………….. ………….. 30

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 35

8 Capitolul I . Subiectul î n limba română

1.1. Definiție . Caracteristici .

În gramatica românea scă subiectul este definit diferit . Astfel , în Gramatica academic ă se
spune c ă: „Subiectul este „partea de1 propoziție care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de
predicatul verbal sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată prin numele
predicativ” ; „când predicatul este un verb la pasiv , subiectul arată pe cel care suferă acțiunea
exprimată de predicat…”2
Celelalte gramaticii nu definesc subiectul , ci pun accent pe unele din caracteristicile
acestuia . Astfel c ă, I. Diaconescu considera c ă „Subiectul apare ca o expansiune a verbului , deci ca
o unitate sintactică dependentă , ca și complementul direct” , dar, ca „element” al relației de
„dependență bilaterală” , pe de o parte , suportă regimul cazual impus de verb (nominativul ), iar, pe
de altă parte , impune , prin acord verbului trăsăturile sale de expresie (numărul și persoana ).
D. Irimia menționează , în acest sens , că „funcția de subiect este aceea de «principal
compl ement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relativ »”3.
A. Merlan spune despre principale tr ăsăturii ale subiectului : „impune verbului predicat sau
din structura predicatului mărcile sale de persoană , de număr și de gen” , despre el „se comunică
ceva prin intermediul predicatului“ , „este elementul cunoscut de interlocutor” și „reprezintă punctul
de plecare (logico -semantic ) al relației de interdependență , precedând predicatul”4.
Analizând informațiile referitoare la definea subiectului , oferite de Gramatica academică,
putem spune ca Gramatica academic ă ne propune o definiție semantic ă a subiectului , care este
inconsecvent ă, și anume c ă „subiectul arat ă cine face acțiunea “ este urmata de afirmația „că
subiectul arat ă pe cel care suferă acțiunea ”; A Merlan insist ă asupra trăsăturilor formale ale
subiectului („impune predicatului mărcile de persoană , de număr și de gen” , „reprezintă punctul de
plecare al relației de interdependență” ) și a celor pragmatice („este elementul cunoscut de
interlo cutor” ).
C. Dumitriu propune în lucrarea Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa , o defini ție
mai precis ă și mai reu șită: „Subiectul propoziției este partea de propoziție principală – imaginabilă
numai în legătură cu predicatul (ceea ce înseamnă că există doar în propoziția bimembră ) și

1 GALR, vol. II, 1966, p. 8.
2 I. Diaconescu, Sintaxa lim bii române , 1995, p. 260.
3 D. Irimia, Gramatica limbii române , Iași, 2000, p. 385.
4 GALR II, 313.

9 concretizabilă principial doar în „ nume” – despre care se face o comunicare prin predicat și cu care
(ca expresie a raportului de inerență ) se acordă „ predicatul” în categoriile gramaticale comune
părților de vorbire prin care se exprimă aceste două părți principale ale propoziției (subiectul și
predicatul )” 5.
Subiectul , după cum susține C . Dumitriu în „Tratat de gramatic ă a limbii române Sintaxa ”,
există numai în propoziția bimembră . Existența subiectului în aceste propoziții e în legătură cu
valențele obligatorii ale verbelor predicat . În acest sens , există clase de verbe care nu pot contracta
relații cu un subiect : verbele sintetice (fulguiește , lapovițează etc .), verbele perifrastice (e soare , e
lună, e Paștele e tc.).
Subiectul este un argument , respectiv actant al verbului , aflat în relație privilegiată cu acesta .
„Reprezintă , în relație cu verbul , o clasă de substituție (adică de echivalente sintactice substituibile
în același context verbal ), clasă având ca te rmen prototipic nominalul (substantiv , pronume ,
numeral cu natură pronominală ) în nominativ , iar ca relație sintagmatică specifică , relația de
interdependență cu verbul și acordul pe care subiectul îl impune verbului -predicat”6.
În structurile monovalente , verbul -centru impune funcția subiectului : Irina râde / plânge /
merge / tușește . În structurile bivalente sau trivalente , aceasta este atribuită de grupul verb +
complement/complemente : Ion arde buruienile ; I se face foame (ex. GALR ). Pentru că verbul
impune , în gramatică s -a formulat teza dependenței subiectului față de verb . Există însă verbe care
nu admit poziția sintactică de subiect : verbele zerovalente (1), monovalente (2) sau bivalente (3):
1. tună, fulgeră , burnițează , se întunecă , se înnoptează etc.
2. mă plouă , mă ninge .
3. îmi pasă de tine , îi arde de tine , i s-a cășunat pe cineva .
Există și construcții în variație liberă , care fie admit , fie interzic prezența subiectului : Mă
apasă la inimă/Mă apasă inima ; Mă mănâncă pe spate/Mă mănâncă spa tele.
În limba română , subiectul poate să fie neexprimat , modalitatea de exprimare a acestuia
fiind controlată tot de verb și facilitată de flexiunea bogată a acestuia .

5 GALR II, 313
6 GALR II, 313

10 1.2. Mijloace de exprimare
Subiectul gramatical se clasifică în simplu și compus.

1. Substantive (comune sa u proprii la cazul N ):
 Copiii sunt cele mai scumpe podoabe ale unei femei .
 Mihai Eminescu este poetul nostru național .
2. Substantiv la cazul G . sau A .
 Ai casei credeau că toți au plecat .
Forma „ai casei “ nu este un geni tiv propriu -zis, ci un echivalent funcțional al N . (un
genitiv „substantivizat” ), căci acest fost atribut substantival în G . (oamenii casei , stăpâni ai casei ) au
preluat conform legii substituirii determinatului locu l, funcția și unele particularități form ale ale
cuvântului determinat . Într-adevăr , ai casei e sesizat ca un cuvânt de sine stătător substantivizat , și
nu ca o logoformă a substantivului casă . Dovadă e faptul că el exprimă raporturile cazurilor oblice
(ale tuturor , nu numai ale G .) prin alte mij loace formal gramaticale decât desinența cazuală . De
exemplu :
 Eu vă transmit doleanțele alor casei (G.);
 Le-am transmis la ai casei (D.);
 I-am găsit pe ai casei (A).
Iată de ce ai casei , atunci când funcționează ca subiect , nu răspunde la întrebarea ai cui?, dar
la întrebarea cine? , iată de ce subiectul cere ca predicatul să fie pus la numărul plural (credeau ).
 S-au adunat cu toții în jurul mesei să -l cinstească cu o vorbă bună .
Forma „cu totii ” nu o putem încadra structurile cu la (au venit la oameni ) la subiectul în
acuzativ cu prepoziție , deoarece , după părerea noastră , la din aceste structuri nu este prepoziție ,
pentru că prepozițiile sunt vide semantic , iar la din structurile (a venit la lume ; s-au strâns la oameni
etc.) este adjectiv cantitativ nehotărât (la fel cu mulți ). Dacă admitem acest lucru , atunci rezultă că
în timpul de structură s -au strâns la oameni subiectul este un substantiv în nominativ (oameni ), care
substantiv în nominativ este regent pentru atributul adjectival cu sens cantitativ nehotărât .
3. Pronume (personale , demonstrative , posesive , nehotărâte , negative la cazul N .)
 Fiecare este făuritorul soartei sale .
 Acesta își aminti că trebuie să plece .
 Nimeni nu-ți poate înlocui părinții .
4. Adjective sau participii adjectivizate :
 Tot pățitul este priceput .
 Leneșul mai mult aleargă .

11  Zgîrcitul mai mult păgubește .
5. Numerale substantivizate :
 Șapte pe unul nu -l așteaptă .
 Șase este un număr par .
6. Verb la infinitiv :
 A trăi înseamnă a lupta .
 A iubi înseamnă viață .
7. Adverb s ubstantivizat :
 Binele nu se uită niciodată .
 Răul se ține minte .
8. Părți de vorbire auxiliare substantivate (prepoziție , conjuncție , particulă , interjecție ):
 Ori e o conjuncție coordonatoare disjunctivă .
 Oful s-a auzit de undeva .
 Hai este o interjecț ie de aproape .
Subiecte simple trebuie considerate și așa -zisele subiecte pleonastice . E vorba de reluarea
unui pronume printr -un substantiv sau reluarea unui substantive prin pronume :
 Bate el Ivan la poartă cât bate…, dar nu au prins ei acum dracii la minte …
(I. Creangă )
 Ochilă se ia și el după Harap -Alb (I. Creangă )
Subiectul compus poate fi exprimat prin :
a) Îmbinări din două sau mai multe substantive ce denumesc instituții , organizații obștești ,
asociații etc .:
 Universitatea de Stat „Alecu Russo” joacă un rol important în pregătirea
cadrelor pedagogice din republică .
 Romanul „Adela” l-am recitit de câteva ori.
b) Substantiv sau pronume la c . N. și un alt substantiv sau pronume la cazul
 cu prepoziția cu (uneori înaintea prepoziției cu apa re și conjuncția și ):
 Eu și cu Maria vom participa la olimpiadă .
 Mama și cu tata sunt cele mai scumpe ființe din lume .
Forma „mama și cu tata” , care reprezintă subiectul poate fi uneori confundata cu
circumstanțialul sociativ . Compară :
 Mama și cu feci orul plecau în ospeție , subiectul e cuvântul mama , iar cu feciorul e
un complement sociativ .

12 c) Numeral sau pronume la cazul nominativ și un alt substantiv sau pronume la cazul
acuzativ cu prepozițiile de , din, între:
 Mii de fluturi roiau în văzduh .
 Fiecare dintre voi se gândește la ziua de mâine .

1.3. Tipuri de subiect
În limba română , deosebim verbe cu valență obligatorie de nominativ (verbe tripersonale
prin formă și personale prin conținut de tipul a iubi , a cânta etc.; verbe unipersonale prin fo rmă și
prin conținut de tipul : a mieuna , a necheza etc . și verbe unipersonale prin formă și7 impersonale prin
conținut , de tipul a trebui , a durea etc .). Aceste verbe intră în relație cu un subiect , pentru a umple
valența sau „golul” semantic . Astfel , fiecare verb are o anumită configurație actanțială , fapt care ne
obligă să revizuim tipurile structurale prin care se realizează subiectul .
O prim ă clasificare a subiectului se realizează după prezen ța sau absen ța expresiei sale
lexicale , in subiect exprimat (sau lexicalizat ) și subiect neeprimat (sau nelexicalizat ).
1.3.1. Subiectul exprimat (lexicalizat ):
1. Este un grup nominal grup nominal al cărui centru este un substantiv în nominativ /
deictice și anaforice în nominativ :
 Ana și studentele au organi zat o excursie .
 Fiecare/oricare/unii/câțiva/mulți/doi dintre studenți a/au organizat o excursie .
 Tu ești timid, aceștia din dreapta sunt neascultători.
„Sunt” e o serie de „am fost”, nu întotdeauna o promisiune de „voi fi”.
 La masă se bea apă și vin .
2. Forme verbale nepersonale :
a. infinitiv
 A te ocupa de îngeri devine un mod de a revizita întreaga cultură a lumii .
(ex. GALR )
 Poate ploua oricând
 Se aude tunând .
 Se simte venind o adiere de vânt .
b. gerunziu
c. participiu după verbe inerent impers onale8

7 Cf. GALR.
8 Constantinescu -Dobridor, 120; Merlan, 41 -42

13  Trebuie spus întregul adevăr .
 Se cuvine făcut acest gest .
d. supinul
 Rămâne de negociat .
 Este de negociat .
 Este important/util/ușor de negociat .
1. propoziții subiective :
a. relative interogative : Ni se spune cine , ce, unde , cum, cât, încotro , de ce …
b. relative propriu -zise: mă sperie ceea ce s -a întâmplat/ rămâne cine este interesat .
c. relative infinitivale (o structură parțial fixă , arhaică , lipsită de marca infinitivului a ,
întâlnită împreună cu verbul existențial a fi și cu verbul impersonal a avea ): nu-i ce mânca , nu-i cu
cine pleca , nu-i cui cere . / n-are ce se întâmpla , n-are cine veni .
d. Propoziții conjuncționale : se adeverește că …, se dovedește că …, se inventeaază că , se
bănuiește că … / se cuvine să …, trebuie să …, merită să , se vrea să , îmi vine să , mi se explică cum au
procedat , nu se știe dacă vom reuși .
Subiectul exprimat poate fi :
(Referitor la subiectul exprimat majoritatea lingviștilor evidențiază aceleași tipuri de
subiect exprimat : simplu , dezvoltat , multiplu , complex și dublu exprimat9.
Subiectul simplu
(alcătuit numai dintr -o parte de vorbire cu sens lexical suficient) :
 Părinții își iubesc copiii .10
 Aceștia sunt cei mai buni .
Subiectul multiplu
(alcătuit din două sau mai multe părți de vorbire cu sens lexical suficient, a flate în raport de
coordonare) :
 Copiii și părinții alcătuiesc o familie .
 Fructele și legumele conțin multe vitamine .
Subiectul complex
(alcătuit dintr -o parte de vorbire cu sens lexical suficient, precedată de un adverb de mod,
de precizare, de întărir e etc. ):
 Chiar Maria a plecat la olimpiadă .
 Numai Maria a pregătit tema .

9 Constantinescu -Dobridor, 120; Merlan, 41 -42
10 Merlan, 41.

14 Subiectul dezvoltat
(alcătuit dintr -o construcție infinitivală, (A. Merlan consideră subiectul exprimat printr -o
construcție infinitivală drept subiect simplu11, dintr -o construcți e de supin nominală sau o
construcție alcătuită dintr -un substantiv precedat de un numeral cardinal etc. ):
 A fi om e un lucru mare .
 A fi inteligent nu-i de ajuns .
 E greu de ajuns medic .
În cadrul acestui tip de subiect , A. Merlan mai include și subiect ul exprimat prin termeni
coordonați disjunctiv ori conclusiv :
 Familia sau școala vor decide soarta copilului .
 Profesorul acestei clase deci dirigintele trebuie să știe totul .
După numărul expresiilor sale , subiectul poate fi cu expresie unică sau cu expresie dublă12
(Acest subiect e considerat subiect pleonastic . A se vedea : Limba moldovenească literară
contemporană : Sintaxa , Chișinău , 1987 , p. 91.) Subiectul cu dublă expresie este alcătuit dintr -o
expresie de bază , reprezentată printr -un substantiv sau u n pronume demonstrativ și o expresie
accesorie , reprezentată prin pronume personal de persoana a treia , singular și plural , care
anticipează sau reia conținutul expresiei de bază :
 Vine el tata acasă .
 Ți-a arăta ea mama ție!
Subiectul dublu exprimat
(alcătuit dintr -o parte de vorbire cu sens lexical suficient, precedată de un adverb de mod,
de precizare, de întărire etc. ):
 Chiar Maria a plecat la olimpiadă .
 Numai Maria a pregătit tema .

1.3.2 Subiectul neexprimat
În limba română , subiectul poate fi ne exprimat . Subiectul neexprimat se caracterizează prin
absența expresiei sale în propoziție . El poate fi dedus din forma verbului -predicat sau se conține în
propoziția care -l anticipă .
Subiectul neexprimat poate fi clasificat în :
Subiectul inclus:
Este s ubiectul forma căruia se conține în desinențele verbului -predicat .

11 Merlan , 41.
12 Limba moldovenească litarară contemporană . Sintaxa, Chișinău, 1987, p. 91.

15 E vorba de pronumele personale , care uneori sunt omise , fiind extrase din desinența
verbelor .
De exemplu :
 Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă . (M. Eminescu )
De obicei , verbul -predicat în aceste propoziții stă la persoana I -II singular și plural (mai rar
la persoana a III -a). Dacă vorbitorul intenționează să evidențieze persoana , atunci ea se utilizează :
 Dacă voi nu mă vreți , atunci eu vă vreau (B. P. Hașdeu ).
Subiectul subînțel es
Este subiectul forma căruia e cunoscută din propozițiile anterioare și reprezentat prin
pronumele personal de persoana a III -a singular și plural .
De exemplu :
 Ana a învățat bine tema .
 Este o elevă harnică .
Subiectul nedeterminat
Unele propoziții sunt astfel formulate încât acțiunea exprimată prin predicat nu se referă
precis la persoana -subiect , iar altele exprimă prin predicat o acțiune care poate fi raportată la oricare
persoană . În astfel de propoziții subiectul neexprimat e nedeterminat . Disti ngem două situații :
a) propoziții cu subiect nedeterminat propriu -zis;
b) propoziții cu subiect general .
Folosirea primului tip rezultă din imposibilitatea de a preciza autorul acțiunii sau din faptul
că nu interesează cine e autorul acțiunii .
De exem plu:
 Scrie în ziare .
 Mi se bătu la ușă .
În propozițiile celui de -al doilea tip , acțiunea poate fi atribuită oricărei persoane (proverbele ,
zicătorile ).
De exemplu :
 (tu) Bate fierul cât e cald .
 (tu) Nu da pasărea din mână pe cea de pe gard .
Subiect ul inexprimabil
E vorba de subiectul verbelor impersonale autentice , care exprimă o acțiune ce nu se referă
la un subiect .
De exemplu :
 Tună .

16  Se desprimăvărează .
 Se înserează .
1.4. Subiectul gramatical și subiectul logic
Subiectul poate fi gramatical ș i logic :
Subiectul gramatical este partea principală de propoziție , care arată despre cine sau despre
ce se vorbește în propoziție . El se exprimă printr -un substantiv sau un substitut al acestuia la cazul
nominativ . Subiectul gramatical poate să indice :
 agentul acțiunii :
 Elevul citește o carte ;
b) subiectul gramatical e purtătorul unei însușiri sau caracteristici , exprimate de numele
predicativ :
 Copila era veselă ;
c) un obiect asupra căruia se răsfrânge acțiunea verbului -predicat dintr -o construcție p asivă :
 Cartea este citită de student etc.
Subiectul logic este, de fapt , obiectul gândirii noastre . De cele mai multe ori subiectul logic
corespunde cu cel gramatical :
 Ion citește .
 Pasărea zboară .
Există însă și cazuri specifice de utilizare a subiect ului logic .
a) În construcții cu verbul -predicat la diateza pasivă , subiectul logic (agentul acțiunii ) e
reprezentat prin complementul de agent al propoziției , aflat la cazul acuzativ . La transformarea
construcției active fostul subiect logic devine subie ct gramatical , iar fostul subiect gramatical
devine obiectul direct .
De exemplu :
 Fata moșneagului era horopsită de mama vitregă și de sora cea de scoarță (I. Creangă )
Subiectul gramatical e substantivul fata , iar subiectul logic substantivele de mamă și de soră ,
agenții acțiunii .
b) Subiectul logic apare și în propoziții cu aspect impersonal , ce indică diferite stări
fiziologice (mi-e foame , mi-e sete , mi-i somn , ni-i a mânca etc.). În aceste propoziții subiectul logic
e redat prin pronumele personal în D (mi), care indică și persoana (mi-e foame = eu sunt înfometat ).
c) Subiectul logic , redat prin pronumele personale în cazul dativ , se mai întâlnește și în
propoziții de tipul : îi merge bine , le vine a râde, îi este frig , îți vine a plânge etc.

17 1.5. Unele dificult ăți în determinarea subiectului
a) Din motivul că în practica lingvistică nu e respectată topica fixă a subiectului , adică
antepunerea lui față de predicat , cît și din motivul că desinențele de N . și de A . ale substantivelor
sînt identice , pot să apară unele dificultăți la stabilirea justă a subiectului . Într-o propoziție de tipul
dar ispita a biruit voința e greu să ne pronunțăm care din cele două substantive (ispita și voința ) e
subiectul propoziției și care e obiectul direct . În asemenea sit uații pornim de la ideea că subiectul e
independent în propoziție și arată de la cine pornește gândirea care se îndreaptă spre predicat .
Obiectul direct însă arată asupra cui se răsfrânge acțiunea pornită de la predicat . În baza unui atare
raționament , vom putea stabili că subiectul e substantivul voința .
b) În funcție de subiect apar și unele pronume relative , care în cadrul frazei introduc o
subordonată (de obicei , atributivă ) și îndeplinesc funcție sintactică în propoziție (de subiect , atribut ,
compleme nt).
De exemplu :
 Am cumpărat cartea care mă interesează .
c) Construcțiile de tipul :
 Au venit la oameni!, prepoziția la își pierde calitatea prepozițională și devine un
determinant cantitativ (= echivalent cu adjectivul mult).
Astfel , prepoziția la îndeplinește funcția de atribut adjectival cu sens cantitativ nehotărât (Au
venit mulți oameni ).
d) O situație analogă reprezintă construcția :
 Ce de -a oameni au venit! , unde de are aceeași valoare cantitativă :
 Ce de -a oameni au venit! – valoare cantitativă ;
 Ce oameni au venit ! – valoare calitativă .
Elementul de nu are în contextul dat calitate prepozițională . Se consideră că gruparea ce de
ar comporta valoarea unui numeral nehotărât .
e) Prepozițiile din și dintre pot apărea , de asemenea , în realizarea po ziției sintactice de
subiect : Au venit din (tre) participanți!
În acest caz , elementele din și dintre pot fi omise :
 Au venit participanți , ceea ce ar însemna că ele nu au calitatea de prepoziție . Conținut al,
aceste construcții comportă o valoare cantitati vă.
f) O situație deosebită au structurile de tipul ;
 Au venit cu toții ., în care cu toții poate fi analizat atât ca subiect (Cu toții au venit ) sau și
ca un complement circumstanțial . Subiectul dat , mai degrabă , ar putea fi considerat multiplu ,
deoarece la început subiectul adevărat ar fi fost noi, iar cu toții avea funcția de precizare . Cu timpul ,

18 subiectul devine de prisos , iar precizarea cu toții rămâne a fi importantă . E evidentă lipsa acordului
între verb și cu toții : am venit cu toții ; ați venit cu toții.

1.6. Elipsa subiectului
În limba română , prezența subiectului în propoziție e facultativă . Subiectul poate fi omis ,
pentru că vorbitorul îl are permanent în minte , iar interlocutorul îl intuiește cu ușurință .
Distingem :
a) propoziții inapte de a avea subiect și
b) propoziții eliptice .
a) În limba română , există propoziții care sunt lipsite de subiecte gramaticale . Predicatele
acestor propoziții sunt exprimate prin verbe impersonale care se referă la fenomene atmosferice și
acțiunea lor nu poat e fi atribuită unor subiecte :
 Tună .
 Fulgeră .
În limba vorbită , aceste propoziții capătă uneori subiecte interne :
 Ploaia plouă .
 Neaua ninge .
Tot propoziții fără subiect gramatical sînt și acelea în care apar vorbe folosite impersonal :
Îmi merge bine sau expresii verbale impersonale : E bine de noi etc.
Acestea sunt propoziții verbul cărora nu poate deschide poziții pentru subiect . E vorba de
așa-numitele verbe avalente .
b) Unele propoziții sunt eliptice de subiect .
Un aspect al elipsei subiectulu i ar fi includerea lui în forma verbului predicat :
 Citim cărți (noi).
 Ești prea vesel (tu).
Tot un aspect ale elipsei subiectului ar fi și subînțelegerea lui:
 N-am văzut -o pe Ana .
 Am auzit că a plecat acasă .
 Mirela scrie .
 Rotunjește cu grijă fiecar e literă .

19 1.7. Topica subiectului
În limba română , subiectul poate sta :
– înaintea predicatului :
 Primăvara a sosit cu mărțișoare și flori .
 Discipolii studiază cu plăcere limba latină .
– după predicat :
Subiectul poate sta după predicat :
– atunci când se insistă asupra predicatului :
 Undeva , spre răsărit bat tunurile .
– după verbele pronominale cu se :
 Se vede amestecul unei bătălii .
– pe lângă verbele cu subiect logic în dativ sau acuzativ :
 Și bătrânului îi plăcea familia noastră .
– în propoziți i interogative sau relative :
 Unde sunt fetele acelea?
Trebuie menționat că topica S + P este o topică logică , normală , obișnuită , iar topica P + S
este o topică afectivă .
Într-o propoziție dezvoltată , subiectul poate fi plasat :
– la început :
 Cărțil e trebuie păstrate cu sfințenie .
 Oamenii luptă pentru condiții mai bune .
– la mijloc :
 Osul gol câinii nu-l mănâncă .
 Ceasul pierdut timpul nu-l întoarce .
– la sfârșit :
 Nu s-au prezentat la ore studenții .
 Nu poate să plece fiica.
Uneori , subiectul este echivalent cu numele predicativ și numai topica permite stabilirea
corectă a lui .
 Temeile erau pasiunea lui cea mare .
 Pasiunea lui cea mare erau femeile .
 Minciuna și adevărul sunt totuși lucruri foarte diferite .
 Lucruri foarte diferite sunt totuși minciuna și adevărul .

20 1.8. Punctuația
Între subiect și predicat nu se pune virgulă .
 Părinții își ajută copiii .
 Femeile sunt cele mai gingașe ființe .
Între subiect și predicat virgula poate să apară când se izolează un vocativ :
(Tu, Ioane , să vii acasă ), o apoziție (Maria , vecina noastră , este medic ), un gerunziu (El,
lunecându -se, căzu), un participiu (Femeia , obosită , se așeză pe o bancă ), o construcție infinitivală
(Maria , pentru a nu întârzia la școală , s-a trezit cu noaptea -n cap ), un cuvânt incident sau o
propoziție incidentă (El, desigur , va veni ; Maria (ea era cea mai bună la română ) scria bine
dictările ) și orice tip de propoziție subordonată (atributivă : Cărțile , care era solicitate , nu le găseai
la bibliotecă ; temporală : Maria , când venea la școa lă, lua și un buchet de flori etc .).
1.9. Interpretarea comunicativ -pragmatica a subiectului
Sub aspect comunicativ -pragmatic , subiectul este purtătorul informației tematice , adică al
părții de informație cunoscută de locutori , avute în comun de aceștia , fie din contextul situațional ,
fie din fondul comun de cunoștințe al comunității lingvistice .
Dintre toate pozițiile sintactice cel mai înalt grad de tematicitate / topicalitate îl are
subiectul . De exemplu :
 Am aflat că ai fost bolnavă .
 Dar asta nu m -a împiedicat să mă pregătesc .
 Asta au aflat -o deja toți .
 De bolnavă , am fost , dar asta nu mă împiedică să muncesc .
 Dacă e vorba de boală , știu că e un subiect neplăcut pentru toți .
Rema este acea informație nouă , determinată de o replică cu referire l a subiect .
 Cine a câștigat alegerile?
 Ion. Candidatul nostru .
 Ion. Candidatul nostru este cel care a câștigat alegerile .
 Cel care a câștigat alegerile este Ion, candidatul nostru .

21
Capitolul 2. Propoziția subordonat ă subiectiv ă
în limba rom ână
2.1. Definiție
Propoziția subordonată subiectiv ă este propoziția subordonat ă care joac ă rolul de subiect
pentru un element regent din propoziția regent ă.13
Propoziția subordonata subiectiv ă este propoziția subordonat ă rezultat ă în expansiunea
acelei p ărți din s intagma principală care se afl ă în relație de interdependenta cu verbul -predicat .14
PP SB
 I-a fost ursit1/ să aiba noroc . 2/ (faptul )
 I-a fost ursit norocul . (faptul ).
sb
Orice SB se verifica prin substantivul abstract faptul :
 Se aude1/ca vom ple ca maine . 2/
 Se aude faptul .
Propoziția subordonată subiectiv ă răspunde la întrebările :
 Cine? Cine se numește Ana-Maria1/spune adev ărul. 2/
Cine spune adevărul ? Ana-Maria
 Ce? Este bine1/să știm teoria . 2/
Ce este bine? faptul de a ști teoria .

2.2. Elementul regent al propoziției subiective
Propoziția subordonat ă subiectiv ă poate avea ca regent :
1). Un verb copulativ impersonal și unipersonal :
SB PP PR
 Când am o datorie1/este 2/ca și cum ar arde casa3/.
SB PP PR
 Ceea ce nu știe1/ este2/ că ținem enorm la el . 3/

13 GALR II, 313
14 Cf. Stelian Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonată subiectivă , Editura Tiparg, 2001, p. 74.

22 SB PP PR
 Dacă nu citește mult1/ înseamn ă2/ că nu va ști. 3/
2). Verbul a fi-verb predicativ impersonal și unipersonal :
CDT SB PP
 Dacă e1/ să reusea șcă2, /reușește. /3
CDT SB
 Și1/de-a fi 2/să mor…3/
PP SB
 Era1/ să cadă. 2/
AT SB PP
 Casa1/ care ar fi fost2/să fie a lor3/nu mai este . 1/
3). Un verb predicativ impersonal și unipersonal , la diateza activ ă:
 urmează , rămâne, ajunge , nu contează , nu import ă, reiese :
PP SB
 Pare1/că sunteti obosiți . 2/
PP SB
 Merit ă1/să încerc ăm. 2/
4). Un verb predicativ impersonal și unipersonal , la diateza activ ă:
 a-i plăcea , a-i cuveni , a-i părea . ai strica , a-i veni :
 Nu-i strică1/să repete materia2. /
 Îmi place1/să învăț. 2/
 a-l durea , a-l deranja , a-l supăra , a-l mira , a-l neliniști , a-l aștepta :
 Ne așteapt ă1/ce ne -a fost dat . 2/
 Mă doare1/că nu sunteți silitori . 2/
5). Un verb predicativ impersonal și unipersonal la diateza reflexiv ă, cu pronume reflexiv în
Ac., fără funcție sintactic ă, marca diatezei reflexive cu pronume reflexiv în Ac.:
 se întâmpl ă, se cade , se cuvine , se zvonește , se preconizează :
 Se presupune1/că știe ceva. 2/
 se zice , se spune , se știe, se crede , se aude :
 Se aude1 /ca va ninge . 2/
6). Un verb predicativ imperson al și unipersonal la diateza pasiv ă:
 a fi dat , a-i fi lăsat , a-fi ursit , a-i fi scris , a-i fi predestinat :
 I-a fost dat1/să aibă talent . 2/

23  e hotărât , e stabilit , e indicat , e știut :
 E stabilit1/să măreasc ă salariile . 2/
7). O expresie verbala imperson ala și unipersonala cu rol de predicat nominal , format ă din
verb copulativ impersonal și adverb , locuțiune adverbial ă sau substantiv cu valoare adverbial ă:
 e bine , e frumos , e normal , e clar , e firesc , are normal , devine clar , înseamnă ceva :
 E cuminte1/ să pui totul în ordine . 2/
 E bine1/să înveți. 2/
 e de necrezut , e în zadar , e de știut , e de neimaginat , e de presupus , e de văzut :
 E de neimaginat1/ce a făcut la tez ă. 2/
 E în zadar1 /să-l mai rogi2. /
 pare de necrezut , pare de pris os, devine clar , pare normal :
 Pare de necrezut1/ce se întâmplă. 2/
 Devine clar1/că nu va spune totul. 2/
 e minune , e fapt , e lucru :
 Minune e1/că s-a pus pe treaba . 2/
 Fapt e1/că se va apuca de învățat. 2/
 Lucru mare e 1/că a răspuns bine. 2/
 evident c ă, normal c ă, bine c ă, adevărat că, suficient c ă, destul c ă, însoțite sau nu de
un verb copulativ impersonal , ele fiind predicate nominale :
 Adev ărat1/că făcea minun ății. 2/
 E adev ărat1/că făcea minun ății. 2/
 Normal1/că va veni . 2/
 Pare normal1/să scrie2/când învață. 3/
 Noroc , păcat, însoțite sau nu de un verb copulativ impersonal :
 Păcat1/ca n-a venit . 2/
 E păcat1/ ca n-ai venit . 2/
8). Un adverb de mod predicativ sau o locuțiune adverbial ă de mod predicativ ă, care nu
permite un verb copulativ , deoarece este predicat verbal :
 desigur, bineînțeles , firește , pesemne :
 mai c ă, mai-mai s ă, pas c ă, zău că, aproape c ă:
 Mai-mai1/să cadă. 2/
 Aproape1/că uitase . 2/
 fără îndoial ă, fără doar și poate că, de bun ă seam ă că, într-adev ăr că, cu siguran ță că:
 Într-adev ăr1/că știa materia . 2/

24 9). Orice verb , la orice diatez ă, care n -are subiect :
 Merge la mare1/cine are bani . 2/
 Își scrie temele1/cine e sârguincios . /
 Se spal ă zilnic1/cine este civilizat . 2/
 Să plăteasc ă1/cui i -e sete . 2/
 Să deschid1/cele ce s-au licitat . 2/
10). O locuțiune verbală impersonal ă, intranzitiv ă:
 Nu i-a trecut prin cap1/să-i ia bilete . 2/
 Îmi face pl ăcere1/să ajut pe al ții. 2/
 Nu s-a băgat de seam ă1/că a gre șit. 2/
 N-are rost/s ă te superi . 2/
 Nu-i de nasul lui 1/să ia avionul . 2/

2.3. Prin ce se introduce propoziția subiectivă
Propoziția subordonat ă subiectiv ă se introduc prin :
1). Conjuncții simple sau compuse cu blanc :
 Se stie1/ca e multa materie . 2/
 E bine1 /sa invatam teoria . 2/
 Nu se stie1/ daca va veni . 2/
 Nu se stie1/ de va veni2/ sau nu. 3/
 E frumos1/ ca de ziua mamei sa-i faci un cadou . 2/
 Ar insemna1/ să nu stie 2/daca nu invata . 3/
2). Locutiunea conjunctionala cum ca :
 Se stie 1/cum ca esti un copil bun. 2/
3). Pronume relative :
SB PP
 Ce ti-e scris/1 în frunte ti -e pus . 2/
SB PP
 Ceea ce nu știe1/ este 2/că îl respectam enorm . 3/
SB PP
 Cine fuge după doi iepuri1 nu prinde niciunul . 2
SB PP
 Nu se știe1/ cât a costat . 2/

25 SB PP CD
 Care e deștept 1/reține 2/ce i s-a spus . 3/
4). Adjective relative :
SB PP
 Nu se știe 1/ce destin avem . 2/
 Nu s-a auzit1//care coleg merge la olimpiad ă. 2/
5). Pronume nehotărâte compuse cu ori:
SB PP
 Oricine este prezent1// să asculte cu atenție . 2/
SB PP
 Orice îi dau1/ să fie cu noroc . 2/
SB PP
 Oricare i l-ai da1/ nu-i convine . 2/
6). Adjective nehotărâte compuse cu ori:
SB PP
 Oricare om îmi calcă pragul1/ să fie binecuvântat . 2/
SB PP
 Orice bolnav ai trata1 /să fie vindecat . 2/
7). Adverbe relative :
PP SB
 Nu se știe1/ unde vor locui . 2/
PP SB
 Nu se știe 1/când vor pleca . 2/
PP SB
 Nu se știe1/ cum vor rezolva problema aceea2/
PP SB
 Nu se știe 1/cât vor sta . 2/

26 2.4. Topica propoziției subiective
În general propoziția subiectivă are o topic ă liberă.
PP SB
 Se știe1/cine va veni la cin ă2. /
SB PP
 Cine va veni la cin ă1/se știe. 2/
În alte situații , SB are topic ă fixă:
SB PP PR
 Ceea ce nu știe1/este2/ că îl veneram nespus de mult . 3/
PP SB
 Desigur1/că n-au înțeles totul. 2/

2.5. Punctuația propoziției subie ctive
După cum subiectul nu se desparte prin virgul ă de predicat , la fel și propoziția subordonat ă
subiectiv ă nu se desparte prin virgul ă de regent ă:
PP SB
 I-a făcut pl ăcere1/să vă ajute . 2/
PP SB
 Nu-i strică1/dacă învață teoria . 2/
 Totuși , propoziția subordonată subiectiv ă se separ ă în anumite situații :
1). Când este reluată :
SB PP
 Cine va ști carte1/, acela va lua la facultate . 2/
sb. reluat
 Să înveți1/, să faci teste2/, totul concur ă spre reu șită. 3/
 Dacă sapi1/, dacă uzi2/, dacă plivești3/, acestea ajută plantele . 4/
2). Când apare o intercalare printr -o PP incident ă ori un cuv ânt incident :
PP PP inc SB
 E normal1/, desigur2/, să știi teorie3.
PP CMinc SB CT
 Pare firesc1/, așa cum știm cu to ții2/, să scriem3/după ce învățăm. 4/

27 Capitolul 3 . Subiectul și subiectiva în limba română veche

3.1. Subiectul în limba rom ână veche

Subiectul este o parte de propoziție care a existat și a atras atenția încă din cele mai vechi
timpuri .
În limba romana veche se poate vorbi de individualizarea unui subiect pronominal deictic
(exprimat prin pronumele –agent de15 persoanele I -II), dar și a unuia anaforic (persoana a III -a),
care dublează sensul agentiv exprimat de desinența verbal ă. Acest aspect îl întâlnim tot mai rar în
limba rom ână actual ă, fiind în mare măsură redundant și emfatic .16) .
Strâns legat de subiectul deictic este subiectul inclus , după cum subiectul anaforic
corespunde subiectului subînțeles . De fapt , subiectul pronominal ocupa o p arte din sfera celui
marcat prin diferențierea desinen țială a persoanei :
 Blastamu -va cu Isus17.
 Doar ă canva voru vedea cu ochii și cu urechile18.
 Cu audzul audziti și nu ave ți a înțelege și vadzându pravii și nu ave ți a19 vedea20.
 Prindeți -o și o lega ți o caldare și ardeți pietri și le zmicu rați și le baga ți în caldare21.
Subiectul subînțeles este bine reprezentat :
 Nu deade în stire cum vrea să fugă22.
 Și arunca pre ei în casa vornicului în temni ță23.
 Și trase mana în sus cum pre fiul sau să omoar ă24.

Subiectul exprimat se realizeaza , ca și în limba romana actuala , atât prin elemente ale
grupului nominal , cât și prin cele ale grupului verbal .
Subiectul poate exprimat fi prin substantive comune sau proprii :
 Și acie fratii audzira de noi și ieșiră întru tampiru nostru25.

15 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, p.102
16 Idem.
17 CV: 233.
18 CV: 331.
19 CV. 332.
20 CV: 332.
21 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, p. 103.
22 Idem, ibidem.
23 Idem, ibidem.
24 Idem, ibidem.
25 St. Gaitanaru, Subiect ul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 105 -107.

28  Doar ă sant 50 derep ti în orasu26.
 Atunce se va trage sufletul den toate inchieturile si -l voru lua infricatii ingeri27.

În anumite situații , gramatica tradițională consider ă că avem un subiect nedeterminat ,
exprimat printr -un substantiv , nedefinit .
 Și cum nu poate ca caote omul…asea nu poate nestine c e pacate să vadza28.
Așa cum s -a văzut, gramatica normativ ă actual ă nu aminte ște de subiectul nedeterminat ,
exprimat prin substantiv sau pronume .
Subiectul exprimat prin pronume este cel mai diversificat , în primul rând din ca uza diversit ății
mari a pronumelor. Astfel, acesta poziție sintactic ă este ocupat ă de pronume nepersonale :
 Pronume demonstrative :
 Acesta au oprit de n -au ploua29.
 Cu cuvântul învățăturiei lor întorcu -se și alalți spre pocaanie30.
 Pronume interogative și cele relativ -interogative cele mai frecvente sunt cine, care, ce:
 Cine -s sus în ceriu , cine-s gios pre pamant și cine-s intr -apele de supt pamant31.
 Cinre asandeaste fratele tau , leagea cleveteaste32.
 Pronumele cantitativ câți, câte se folosește mai rar c a pronume și mai frecvent ca
adjectiv pronominal , determinant al subiectului :
 Și făgăduiră toți câți venior ă către elu33.
 Câte lucrure trebuie să fie în rugăciune34.
 Pronumele relative sunt simple , pronumele ceea ce și relativele nehotărâte :
 Cum prorocia ceea ce e de spasitori35.
 Și varace…se va atinge de tine , de toate te vatami36.
 Pronumele posesive și de întărire sunt în același timp personale și determinative :
 Așa voiu face să fie și aimei37.
 Lasă acie e însuș intra intru gloata38.

26 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 105 -107.
27 Idem, ibiden.
28 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, p. 104.
29 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 105 -107.
30 Idem, ibidem.
31 Idem, ibidem.
32 Idem, ibidem.
33 Idem, ibidem.
34 Idem, ibidem.
35 Idem, ibidem.
36 Idem, ibidem.
37 Idem, ibide m.
38 Idem, ibidem.

29  Insus prebandi un anu intru Asiia39.
 Pronumele nehotărât , cele propriu -zise și cele cantitative sunt foarte bine reprezentate în
texte :
 Iara urii izecleniia -se40.
 Unii să se mire de ce -i vor face alț ii ca să facă rău4136.
 Toți să bucurar ă, toți să veselir ă42.
 Pronumele neg ativ prezintă , în limba rom ână vece, numeroase fonetisme :
 Nime nu poatee să spuie minunile lui ceale ce -au facut43.
 Pre Dumnezeu nime nicidanaoara n -au vazut44.
 Niceunul dentru noi va opri mormantul lui de tine45.
Subiectul poate fi exprimat și prin anumi te numerale :
Când numeralele compuse sunt în poziție partitiv ă, GALR le consider ă atribute adjectivale ,
necunoscând fenomenul de inversiune sintactic ă:
 Si veniră patru sute de îngeri , heruvimii și sarafimii46.
 Si-i slujescu întunearece de î ngeri47.
În exemplele de mai sus , numeralele respective sunt grupate cu prepoziția , ca adjective
numerale , cu funcția sintactic ă de atribut , ceea ce înseamn ă că subiectele sunt , în ambele exemple ,
îngeri .48.
 Subiectul poate să fie exprimat și prin verbe la moduri nepers onale , cerute de verbe și
expresii verbale impersonale .
 A povesti lucruri minunate iaste data oamenilor celor49 învațat50.
 Se cuvine a să numi int ăi credincios51.
 Ca amerge pedestri dup ă elu ș i…a r ăbda, multă și mare credin ță era52.

39 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 105 -107.
40 Idem, ibidem.
41 Idem, ibidem.
42 Idem, ibidem.
43 Idem, ibidem.
44 Idem, ibidem.
45 Idem, ibidem.
46 Idem, ibidem.
47 Idem, ibidem.
48 Idem, i bidem.
49 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 107 -108; VC; 29
50 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 107 -108; VC: 29
51 St. Gaitanaru, Subiectul și propo ziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 107 -108; VC: 258.
52 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 107 -108; CI: 258.

30 „Situații neprototipi ce de subiect se întâlnesc în limba rom ână veche , ca și în limba rom ână
actuală . Printre acestea se pot semnala: subiectul intern, subiectul în alt caz decât nominativul,
subiectul cerut de moduri nepersonale .”53

3.2. Propoziția subordonat ă subiectiv ă în limba rom ână veche
Studiile recente realizate de către mari noștri specialiști în istoria limbii arată că:
„Propozițiile subiective sunt introduse atât prin pronume relative (care, cine, ce, acela ce ) și
prin conjuncții subordonatoare (ca, să, de, dacă) și prin locuțiuni conjuncționale (cum c ă, cum s ă);
mai rar , se introduce și prin adverbe relative : cum, unde , când ”54. Propozițiile subiective
înregistrate în limba rom ână veche sunt introduse prin :
a). prin pronume și adjective pronominale relative , interog ative sau nehotărâte ;
b). prin conjuncții
c). prin adverbe relative interogative
d). prin pronume și conjuncții

Tot în studiile de limba rom ână veche se arat ă că verbul personal55este frecvent determinat
de propoziții subiective , introduse prin pronume și adjective pronominale relative :
 Carele nu iubește fratele sau uciga șu de om ia ște56.
 Ce iaste iaste , ce nu iaste nu iaste57.
 Cinre e preamandru și mesteruintru voi să arrate din bunra viata lucrul sau intru
mandra premandrie .58
 Se se stremute și se rrus inreadze cari vor cere ufletul mieu ; se se intoarca -se inapoi și
schimbe -se cari cugeta mie rreu59.
 Și câtț ispitir ă și maniar ă Dumnezeu urati fura și perira derept faradelegile lor60.
 Câți me vedzura afara fugira de menre61.
 Câte temni țe și câte închisori era, toate era pline de cre știni57.

53 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 105 -107.
54 Francu , Constantin, Gramatica limbii romane vechi , Iași, Casa Editoriala Demiurg, p.206.
55 CI:141
56 CI:468
57 SLR 219
58 CV, 63r, p.353
59 PH, 29r ,p.115
60 CI: 141
61 PH: 111

31 În enunțurile de tipul :
 Cei ce să cunosc pre sine avut , aceia pot să dea daruri vrednice unui împărat și cei ce
să cunosc pre sine învățat aceia pot s ă-i fac ă și căzuta laud ă62. Nu se poate vorbi , așa cum fac
majoritat ea studiilor de istoria limbii , de existen ța unei subiective , deoarece gruparea cel ce , cei ce ,
cele ce sunt disociabile , al doilea element fiind conectorul unei atributive .
În limba rom ână veche verbele și expresiile verbale impersonale63se utilizează foarte des ,
așa cum s -a văzut , infinitivul , care plasează construcția la nivel prozi țional .
Verbul impersonal trebui mai păstrează o parte dintre desinențele sale personale :
 Ce e dar ă credința ceaea ce noao trebuie ște să ne isp ășim64.
 Cate lucruri trebuieșt e a știi omul creștin65.
 Trebuiește , dară, pentru aceasta ca să ne facem și noi sot vremii… să ne gătim ca să
putem striga și muri .66
Adverbul predicativ cel mai frecvent este poate c ă și probabil sub influen ța occidental ă,
poate fi :
 Atunce poate c ă acel om va fi au prea fant î naintea lui Dumnezeu, au iaste nesimtitoriu67.
 Poate c ă doar ă va afla mai mare și mai cinstita decât pre sfânta Fecioara68.
 Și poate fi ca nice dintai așa mulțime nu va fi fost de dan șii69.
Expresiile verbale impersonale sunt destu l de frecvente :
 Adevărat iaste cum… nicăieri nu –au aflat70.
 Ci mai bine iaste și mai cu socoteala să se zica ca de c ătră răsarit să hotaraste71.
Verbele impersonlizate , atât cele cu pronume în acuzativ , cât și cele cu dativ , sunt în multe
contexte regent e ale subiectivei :
 Să nu cumva să se tample să fie ne fie nestine svatuit72.
 Altă învățătură nu se vede ca să fie dat postolilor celor ce era de fa ță73.
Din toate aceste exemple expuse mai sus , putem să constatăm că diversitatea contextual ă a
propoziției subordonate subiective se întâlnește încă din limba rom ână veche .

62 AI: 83
63 CS:289
64 CS: 290
65 CS: 289
66 AL:113
67 AL; 34
68 AL: 31
69 ITR:176
70 VO:198
71 ITR:160
72 St. Gaitanaru, Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg, 2012, pp. 110 -112.
73 Idem, ibidem.

32
CONCLUZII

Prezenta lucrare „SUBIECTUL ȘI SUBORDONATA SUBIECTIV Ă ÎN LIMBA
ROM ÂNĂ” este alcătuita din trei capitole importante :
 Capitolul 1. Subiectul în limba română
 Capitolul 2. Propo ziția subordonat ă subiectiv ă în limba rom ână.
 Capitolul 3 . Subiectul și subiectiva în limba rom ână veche
 În primul capitol , „Subiectul în limba rom ână”, am încercat să definesc într-o
modalitate mai sobr ă ceea ce înseamnă subiectul , să mă familiarizez cu termenul de subiect și prin
ce se exprimă , dar totodată să prezint ceea ce înseamnă subiectul ca structura morfologic ă . Tot în
primul capitolul , Subiectul în limba rom ână, am enumerat ceea ce am considerat a fi nucleu de
informații pornind de la definiți e, clasificare , exprimare , trăsături și topic ăm, și anume :
Subiectul este partea de propoziție principală care arată cine face acțiunea exprimată de
verbul -predicat sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ .
Subiectul are diverse mijloace de exprimare : nominală (substantiv , pronume , numerale etc .)
și verbală (verbe la infinitiv , adverbe ).
Subiectul poate fi exprimat (simplu , multiplu , complex , compus , dezvoltat ) și neexprimat
(inclus , subînțeles , nedetermin at, inexplicabil ).
Între subiect și predicat nu se pune virgulă .
Subiectul , de obicei , este plasat înaintea predicatului .
În limba română , se deosebesc structuri inapte de subiect și structuri eliptice de subiect .
 În cel de -al doilea capitol al lucrării, am plecat în planul frazei la Propoziția
Subiectiv ă unde am precizat o clasificare a acestei propoziții , modalitatea în care este prezent ă în
frază, cu ce elemente de relație este introdus ă, ce termeni regenți are și ce fel de punctuație
beneficiază , și anume :
Conjuncțiile și și sau realizează o relație inedit ă în sintax ă, și anume leagă parte a de
propoziție de subordonata corespunzătoare , în general , dar uneori pot lega o p arte de propoziție de o
subordonat ă diferit ă, alteori o subordonat ă de o parte de propoziție diferit ă, câteodată o subordonat ă
de o parte de propoziție diferit ă și, rar, chiar dou ă subordonate diferite .
Relația dintre subiect – subiectiv ă:

33 PP SB
 Au venit Maria1/ și ceea ce a mai rămas din grupul ei. 2/
 Au venit Maria și coleg ii ei.
sb. multiplu
SB PP
 Vlad1 / sau cum îl mai cheam ă 2/așteaptă un taxi . 1/
 Vlad sau X -ulescu așteaptă un taxi .
Propoziția subordonat ă subiectiv ă înțeleas ă bine, adică logic , și semantic , și gramatical nu
se poate confunda cu nici o alt ă subordo nată.
Exist ă și expresii verbale impersonale care sunt însoțite de pronume personale în cazul
Dativ și cer Subiectiva :
 Mi-e drag 1/ să rezolv teste . 2/
 Mi-e usor1/ să învăț la limba rom ână.2/
 Ne e penibil 1/ să cerem zilnic bani de la p ărinți. 2/
Propoziția subordonat ă subiectiv ă poate avea ca element regent și un verb la un mod
nepredicativ :
 Zvonindu -se / că va ploua /, ne-am bucurat cu toții /.
 A-ți fi drag / să înveți / e un dar de la natur ă. /

O expresie verbal ă impersonal ă poate cere o SB chia r dac ă e format ă din verb copulativ și
adjectiv care n -a devenit adverb , prin conversiune , deoarece SB e introdus ă prin pronume relative :
PP SB PP SB
 Nu-i frumos 1/ ce e frumos 2, /ci e frumos 3/ce-mi place mie . 4 /
adj. adj.
PP SB
 E de prisos 1/cine vine. 2/
locut . adj.
PP SB
 E în zadar 1/ ce faci .2/
locut . adj.
Alte situații :
O propoziție subordonat ă subiectiv ă poate avea mai multe propoziții regente :
PP PP SB
 Ar fi bine 1/ și trebuie neapărat 2/ să mă înțelege ți. 3/

34
O propoziție subor donat ă subiectiv ă poate avea dou ă sau mai multe SB :
PP SB SB SB
 E normal 1/ să dormim , 2/ să mânc ăm, 3/ dar să și învățăm. 4/

O subordonat ă, în func ție de regenta ei , poate avea dou ă valen țe:
PP PP SB/CD
 Vreau 1/ și trebuie 2/ să reușiți . 3/

E posibil ca o propoziție , în funcție de indicii gramaticali pe care îi are, să fie regent ă
pentru dou ă subordonate diferite :
PP CMC SB
 E mult mai bine 1/ decât a procedat el 2/ să găsim noi o cale . 3 /

 În ultimul capitol , capitolul al treilea , „Subiectul și subiectiva în limba rom ână
veche ”, dedicat acestei lucrări , am încercat să țin cont de multitudinea studiilor și articolelor sau
lucrărilor de gramatic ă, astfel încât să alcătuiesc o sinteza care să aducă la un loc ar gumentele și
concluziile exist enței subiectului și propoziției subiective în limba rom ână veche .
În final, după ce am parcurs aceste capitole , am încercat să concluzionez ceea ce ne oferă o
abunden ță de informații legate de aceasta funcție sintactic ă cu echivalent în frază și de ce n u
frecven ța lor în viața de zi cu zi în toate operele , cât și tratarea lor în gramatici .

35 BIBLIOGRAFIE

A: Studii
1. Gramatica limbii române . Enunțul . Vol. II, București , Editura Academiei Române , 2005
2. C. Dimitriu , Tratat de gramatică a limbii române . Sintaxa , Iași, Editura Institutul
European , 2002
3. D. Irimia , Gramatica limbii române , Iași, Polirom , 2000
4. M. Goian , Limba română . Probleme de sintaxă , București , Editura Recif , 1995
5. Gramatica limbii române . Vol. II, Ediția a II -a revăzută și adăugi tă, București , Editura
Academiei Române , 1966
6. Limba moldovenească literară contemporană : sintaxa , Chișinău , Lumina , 1987
7. St. Gaitanaru , Subiectul și propoziția subordonat ă subiectiv ă, Editura Tiparg , 2012
8. Francu , Constantin , Gramatica limbii româ ne vechi , Iași, Casa Editoriala Demiurg
9. Avram , Mioara , Studii de sintaxa a limbii române , București , Editura Academiei , 2007

B: Surse
1. CS-Codicele sturzan (Ediție Gh. Chivu ), București , Editura Academiei Române , 1993 .
2. CV-Codicele voronetian (Ediție . m. Costinesc ) București , Editura Minerva , 1981 .
3. ITR-Istoria Tarai Române sti (Ediție O. Dragomir ) București , Editura Academiei
Române , 2006 .
4. PH-Psaltira Hurmuzachi , I, (Ediție I. Ghetie și M. Teodorescu ), București , Editura
Academiei Române , 2005 .
5. PO-Palia de la Or ăștie (Ediție VArvinte , I. Caprosu și Al. Gafton ), Iași, Editura
Universit ății „Al. I. Cuza” 2005
6. SLR-Avram , Mioara (Coordonator ), Sintaxa limbii române în secolele al XVI -lea.
7. VO-Varlaam , Opere , Răspuns împotriva Catih ismului Calvinesc (Ediție M.
Teodorescu ), București , Editura Minerva , 1984 .
8. VC-Varlaam , Opere , Cazania (Ediție M. Neagu ), Chiși nău, Hyperion , 1991 .