UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA VVAALLAAHHIIAA ddiinn TTÂÂRRGGOOVVIIȘȘTTEE [608603]

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA „„VVAALLAAHHIIAA”” ddiinn TTÂÂRRGGOOVVIIȘȘTTEE
FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE ȘȘTTIIIINNȚȚEE EECCOONNOOMMIICCEE
SSPPEECCIIAALLIIZZAARREEAA:: CCoonnttaabbiilliittaattee șșii iinnffoorrmmaattiiccăă ddee ggeessttiiuunnee
SSTTUUDDIIII UUNNIIVVEERRSSIITTAARREE

LLUUCCRRAARREE DDEE LLIICCEENNȚȚĂĂ

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]
22001177

2 UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA „„VVAALLAAHHIIAA”” ddiinn TTÂÂRRGGOOVVIIȘȘTTEE
FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE ȘȘTTIIIINNȚȚEE EECCOONNOOMMIICCEE
SSPPEECCIIAALLIIZZAARREEAA:: CCoonnttaabbiilliittaattee șșii iinnffoorrmmaattiiccăă ddee ggeessttiiuunnee

LLUUCCRRAARREE DDEE LLIICCEENNȚȚĂĂ

cu titlul:

SSttuuddiiuu ccoommppaarraattiivv pprriivviinndd
aavvaannttaajjeellee șșii ddeezzaavvaannttaajjeellee
aapplliiccaațțiiiilloorr iinnffoorrmmaattiiccee
ssppeecciiffiiccee ccoonnttaabbiilliittăățțiiii

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]
22001177

3 CCuupprriinnss

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. 4
CAPI TOLUL I – CONTABILITATE
INFORMATIZAT Ă ………………………….. ………………… 7
1.1. St ructura sistemelor informatice ………………………….. ………………………. 7
1.2. Concepția log ică de principiu a sistemului ………………………….. …………..
1.3. Metode de abordare a sis temelor informatice ………………………….. …. 12
1.4. Ciclul de viață și ciclul de dezvol tare a sistemelor informatice ……… 15
1.5. Definiția ș i evoluția integr ării aplicațiilor informatice ………………….. 16
1.6. Definiția și rolul sistemelor informatice integrate ……………………….. 19

CAPITOLUL II – INFORMAȚ IA FINANCIA R – CONTABILĂ
ȘI UTLIZATORII ACESTEIA ………………………….. …………….. 24
2.1. Abordarea teoretică a informaț iei ………………………….. ………………….. 24
2.2. Trinomul date – informații – cunoștințe ………………………….. …………….. 2
2.3. Categorii de utilizatori financiari contabili ………………………….. ……… 31

CAPITOLUL I II – STUDIU COMPARATIV PRIVIND
APLICATIILE INFORMATICE FIN ANCIAR –
CONTABILE ………………………….. ………………………….. …. 33
3.1. Diversitatea metodelor de dezvoltare software ………………………….. .. 33
3.2. Prezentare aplicatii financiar contabile ………………………….. …………… 39
3.3. Monografia contabilă de utilizare a aplicației informatice …………….. 42

Concluzie ………………………….. ………………………….. …….. 56
Bibliografie ………………………….. ………………………….. …. 58

4

IINNTTRROODDUUCCEERREE

O firmă e ste sediul unor activități informaționale variate (culegerea și
comunicarea datelor, preluarea datelor și obținerea informațiilor, stocarea, regăsirea și
transmiterea informațiilor etc) pentru a răspunde nevoilor la nevoile de luare a deciziei, la
gestiunea tranzac țiilor interne și externe.
Aceste activități de tratare a informației au ca scop oferirea utilizatorilor de
reprezentări pertinente ale realului, plecând de la date fragmentate de origine și de calitate
diferită. Până într -o epocă recentă, aceste activităț i informaționale erau, în cea mai mare
parte, manuale sau, mai bine zis, puțin mecanizate. Muncitorii în informație (pentru
majoritatea oamenilor, angajați de birou) nu dispuneau decât de o gamă limitată de
instrumente (telefonul, mașina de scris, și mai r ar mașina de calcul).
Începând cu anii 1980, revoluția tehnică în domeniul informaticii se realizează
într-un ritm accelerat, apar tehnologii electronice de tratare a informației care bulversează
metodele de muncă, rolurile individuale și chiar maniera de punere a problemelor.
Această revoluție, începută de aproape un sfert de secol, are un impact considerabil: nu
mai este realist să vorbim de sisteme informaționale fără să ne referim la sistemele
informatice.
Din punct de vedere funcțional, sistemul inform atic are mai multe definiții, în
funcție de scop, elementele din structură și relațiile dintre elemente.
Cea mai generală definiție îl prezintă ca pe un sistem de colectare, memorare,
prelucrare și distribuire a informațiilor care utilizează calculatorul e lectronic .
Scopul principal al sistemului informatic constă în aceea că servește cerințele
informaționale ale managerilor de pe diferite niveluri decizionale și de a reduce la
minimum intervenția și efortul uman în desfășurarea proceselor informaționale.

5 Fiecărui sistem informatic i se asociază un sistem de prelucrare a datelor, în care
datele se prezintă pe diferiți suporți de memorare, iar procesele de prelucrare sunt
concretizate în proceduri (automate și manuale) executate de diferite echipamente de
tehnică de calcul și teletransmisie și de către personal specializat.
Punând Punem în evidență faptul că utilizarea tehnicii de calcul a produs
modificări majore în modul de realizare a activităților informaționale, Gh. Sabău și I.
Lungu definesc sistemul informati c ca fiind un ansamblu de elemente interconectate
funcțional în scopul automatizării obținerii informației și fundamentării deciziilor1.
Aceiași autori identifică în structura sistemului informatic următoarele elemente:
baza tehnică; sistemul de programe; baza științifico -metodologică; baza informațională;
resursele umane și cadrul organizatoric.
1. Baza tehnică ( hardware -ul sistemului informatic), cuprinde totalitatea
mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, prelucrare și stocare a datelor (calculatoa re
electronice, echipamente de culegere date, echipamente de verificare a datelor,
componente de teleprelucrare și suporții tehnici de date).
2. Sistemul de programe (software -ul), se referă la totalitatea programelor
necesare funcționării sistemului infor matic în conformitate cu funcțiile și obiectele ce i –
au fost stabilite, respectiv programele de bază și programele aplicative.
3. Baza științifico -metodologică este constituită din sistemul indicatorilor
economici, procese și fenomene economice, precum și din metodologiile de realizare a
sistemelor informatice.
4. Baza informațională cuprinde datele supuse prelucrării fluxurilor
informaționale, sistemele și nomenclatoarele de coduri.
5. În resursele umane se include personalul implicat cu funcționarea siste mului
informatic, iar cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare și
funcționare al organismului economic în care funcționează sistemul informatic.
Sistemul informatic al unei întreprinderi este definit de Robert Reix ca fiind
elementul care înglobează toate componentele automatizate ale căror interacțiuni sunt la

1 Sabău, Gh., Lungu, I. – Sisteme informatice și baze de date, ASE, București, 2013

6 nivel informațional. Obiectivul său constă în furnizarea la diferite niveluri de organizare
a informațiilor ce pot însoți și controla funcționarea întreprinderii2.
Exist ă alte opinii potrivit cărora sistemul informatic poate fi avut în vedere atât ca
model extern, cât și sub aspectul unui model intern3.
Modelul extern al sistemului informatic se referă la arhitectura funcțională
orientată către utilizator, pe care îl inte resează informațiile și procesele lor de prelucrare.
Modelul intern al sistemului informatic se referă la structura fizică orientată către
echipamente, unde interesează datele, procedurile de prelucrare, echipamentele, mediile
de programare și sistemele de operare.
Sistemele informatice pot fi clasificate în funcție de diferite criterii. În continuare
sunt descrise principalele scheme de clasificare.
I. După gradul de generali tate metodologiile sunt clasificate în metodologii
generale, metodologii cadru și me todologii specializate.
II. După modelul ciclului de viață există metodologii cu model de parcurgere în
cascadă, în spirală, metodologii cu model incremental ,evolutiv ș i de compoziție.
III. După modul de abordare al sistemelor avem metodologii cu abordare structur ată
și metodologii cu abordare orientată pe obiecte.
IV. După structur a proceselor există metodologii monoproces (IBM/ICI), metodologii
multiproces cu procese slab conec tate ș i cu procese interconectate (metodologia
AIM).
V. După setul de sarcini al activităților avem metodologii cu sarcini fixe și
metodologii cu colecții de sarcini opț ionale (SIIPS).
VI. După comportamentul sarcinilor metodologiile sunt clasifica te în: metodologii cu
sarcini cu comportare determinista si metodologii cu sarcini cu comportare
stohastic a.

2 Reix, R. – Systemes d'information et management des organisation, Vuibert, Paris, 2005
3 Turbuț, Gh. (coordonator) – Inginerie de sistem, au tomatizări și informatică în transporturi, vol. 2,
Editura Tehnică, București, 2002

7

CCAAPPIITTOOLLUULL II

IINNFFOORRMMAATTIIZZAARREEAA IINN CCOONNTTAABBIILLIITTAATTEE

Sistemul informatic reprezintă un sistem informațional care permite realizarea
operațiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor și difuzare a
informațiilor astfel obținute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informației (IT) și a
personalului specializat în prelucrarea automată a datelor.

1.1. Structura sistemelor informatice

În conformitate cu abordarea funcțională, sistemele informatice sunt organizate pe
subsisteme , aplicații și unități funcționale (proceduri logice) . Pentru programatori mai
sunt relevante încă două niveluri, inferioare unității funcționale și anume , unitatea de
prelucrare (procedura automată) și modulul program .
Subsistemul vizează o funcție a unit ății beneficiare sau un domeniu de activitate
din unitatea în care este conceput sistemul. Aplicația vizează o activitate , iar unitatea
funcțională (procedura logica) o subactivitate sau sarcină .

8 Aplicația este un pachet de programe ce servește la automa tizarea prelucrării
datelor aferente unei activități distincte din cadrul unui domeniu de activitate (de exemplu
poate exista o aplicație pentru elaborarea statelor de plată, denumită pe scurt aplicația
“salarizare”). Într -o aplicație pot fi implicate mai multe elemente de structură
organizatorică. De exemplu în elaborarea statelor de plată este implicat nu numai biroul
financiar, care este titular pentru această activitate, ci și serviciul personal, sau dacă
sistemul de plată presupune pontaj, va fi implic at dispeceratul, secretariatul, etc..
Împlicarea mai multor elemente de structură organizatorică într -o aplicație complică
schema funcțională a aplicației, dar de cele mai multe ori, prezența mai multor elemente
este inevitabilă.
De regulă aplicațiile se derulează ciclic și pentru a fi mai ușor trecute pe
calculator, ciclul lor de viață se descompune în subactivități cum ar fi preluarea datelor și
actualizarea bazei de date, sau cea de elaborare liste de ieșire sau rapoarte, sau etapa de
elaborare informa ții pentru alte aplicații, etc.
Procedura logică (denumită și unitatea funcțională ) este corespondentul
subactivității din cadrul unei aplicații din domeniul informatizării. Numai la acest nivel
se poate face ușor, trecerea directă de la structura logică a aplicației la programe, ceea ce
înseamnă că unei proceduri logice (unități funcționale) i se pot asocia din softul aplicației,
una sau mai multe proceduri automate (unități de prelucrare). Ultima situație este
necesară mai ales atunci când și în cadrul unei unități de prelucrare, sunt implicate mai
multe elemente de structură organizatorică.
În contextul unităților funcționale, elementele de structură organizatorică folosesc
calculatorul în sesiuni de lucru la calculator când, de cele mai multe ori, nu se rulează un
singur program, ci una sau mai multe proceduri automate .
Procedura automată (unitatea de prelucrare) este o secvență bine definită de
programe ( module program ), care odată lansată în execuție, se rulează după o schemă
logică, fără întrerupe re, până la sfârșit. De exem plu preluarea pe calculator, validarea și
stocarea fișelor de pontaj pentru salarii poate constitui o procedură în cadrul aplicației
numită salarii. Faptul că procedura se rulează întotdeauna până la sfârsit, nu înseamnă că
programele care fac parte din procedură se vor rula toate de fiecare dată; rostul schemei
logice care stă la baza procedurii, este tocmai acela de a decide în funcție de parametrii

9 introduși de utilizator și de felul cum decurge rularea, care program să se ru leze și care să
fie sărit, astfel încât procedura să înfăptuiască un act coerent, rațional, să permită
utilizatorului să controleze situația, mai precis să înfăptuiască o etapă sau măcar acea
parte dintr -o etapă din ciclul de viață al unei apli cații, care -i revine biroului sau secției din
care face parte utilizatorul respectiv.
Există și proceduri manuale care deși nu fac obiectul programării, ele pregătesc
prelucrarea automată a datelor, sau după caz, finalizează această acțiune. Proiectan tul
sistemului informatic, trebuie să țină seama de procedurile manuale și să facă referiri la
ele în cadrul etapei de proiectare logică și fizică precum și ulterior în cadrul manualelor
de utilizare și respectiv de exploatare, pentru că abia împreună cu aceste procedur i
sistemul informatic este complet.
Structura sistemului informatic trebuie să fie cât mai puțin de pendentă de
structura organizatorică a intreprinderii/instituției pentru care s -a conceput sistemul.
Acest lucru asigură sistemelor informatice o viață ma i lungă, făcându -le să nu depindă de
frecventele schimbări de structură orga nizatorică, care au loc de obicei în secțiunile
sociale unde sunt implementate și care, dacă sistemul s -ar baza pe ele, ar face ca acesta să
trebuiască să fie actualizat, pentru fiecare modificare de structură.

1.2. Concepția logică de principiu a sistemului informatic

S-a specificat că sistemele informatice sunt structurate pe subsisteme, aplicații,
unități funcționale, unități de prelucrare sau pr oceduri și module program. Merită
remarcat că, indiferent de nivelul său, orice componentă a sistemului i nformatic
presupune intrări, prelucrări și ieșiri , iar relațiile dintre co mponente se realizează prin
intermediul unei baze informaționale , care există și în sistemul informați onal, dar în
condițiile informatizării, va fi reflectată în colecții omogene de date ce pot fi organizate
în baze de fișiere sau date în funcție de sistemul specific de gestiune a datelor (SGF sau
SGBD).

10 Concepția logică concretă a unui sistem informatic dat se elaborează în etapa de
proiectare logică, dar este bine să știm încă de pe acum ce este o concepție logică de
principiu a sistemului informatic. Un asemenea model cuprinde:
a) Intrările în sistemul informatic: sunt acele modificări ale sistemului
informațional care produc schimbări în colecțiile de date, adică tranzacțiile externe.
Adeseori, modificările pe care tranzacțiile externe le produc direct colecțiilor de date
induc și un al doilea val de modif icări ale acestora, sub forma tranzacțiilor in terne. Astfel
o factură ce î nsoțește o tranșă de materiale venite de la furnizor este o tranzacție e xternă,
pentru că modifică soldul materialelor cuprinse în factură, dar ea induce și o modificare a
soldului furnizorului respectiv, ceea ce este o tranzacț ie internă.
Tranzacțiile externe provin din exteriorul sistemului electronic de ca lcul, în timp
ce tranzacțiile interne sunt produse de procedurile de act ualizare și exploatare a
colecțiilor de date. Este de datoria analistului de sisteme informatice să identifice încă din
etapa de proiectare logică efectele secundare ale intrărilor în sistem și să consemneze
necesitatea procedurilor care vor materializa aceste efecte asupra colecțiilor de date, adică
vor efectua tranzacțiile interne ce se i mpun logic.
b) Prelucrările sistemului informatic: sunt efectuate de procedurile si stemului
informatic și prin ele se urmărește să se realizeze actualizarea și exploatarea colecțiilor de
date. Dacă baza informațională este formată din ansamblul entităților informațion ale și a
atributelor pe care acestea le au, colecțiile de date preiau numai mulțimea atributelor
entităților din baza informațională, așa numitul nucleu de informații . Legăturile dintre
entități apar atunci când ele au atribute comune. Mulțimea entităților informaționale din
baza informațională trebuie să fie unică și neredundantă. Ea trebuie să asigure un fond
centralizat de informații care să asigure obținerea ieșirilor solicitate de beneficiarul
sistemului informatic.
c) Ieșirile sistemului informatic : sunt grupate în patru categorii:
c1) indicatori sintetici (ex. cifra de afaceri, profitul brut, fondul de rulment, capitalul
propriu, rata rentabilității, etc.);
c2) liste sau situații de ieșire, care grupează indicatori sintetici sau analitici sub formă de
tabel;
c3) grafice care redau dinamica indicatorilor sintetici sau analitici;

11 c4) indicatori sintetici și analitici stocați pe suporturi magnetice care u rmează a fi
transmiși altor sisteme informatice.
Dată fiind complexitatea actului de elaborare a un ui sistem informatic, de -a lungul
timpului în acest domeniu s -au aplicat diferite paradigme și metodologii.

Figura1.1. Reprezentarea schematică a concepției logice de
principiu a sistemului info rmatic

12 Sursa:http://sjse ct.spiruhare t.ro/images/ secretariat/secsjse ct/biblioteca_virtuala_cig/sintez
e_si_intrebari_orientative/2015_2016/sem_1/01_sisteme_informatice_de_gestiune/sintez
a_sig.pdf

1.3. Metode de abordare a sistemelor informatice

Nu este greu de înțeles că realizarea unui sistem in formatic, sau doar a unei
aplicații, presupune modelarea situației reale și utilizarea modelului creat, în realitatea cu
care operează calculatorul.
Modelarea este reprezentarea într -un mediu controlat, a proprietăților și/sau
fenomenelor și proceselor c are caracterizează un obiect sau un sistem real. Cu alte
cuvinte în modelare nu există adevăr absolut; modelarea presupune abstracție și aducerea
în atenție numai a unor aspecte ale realității studiate și anume acele aspecte care prezintă
interes pentru m odelator. Unul din mediile controlate în care se poate reproduce
realitatea, deci unul în care se pot face modele, este calculatorul. Pe calculator se
realizează modele informaționale .
Modelul informațional este o abstracție a unei entități și această abs tracție poate
fi făcută fie pentru a crea un model general ( de referință ) care să fie apoi folosit pentru a
crea exemple concrete de sisteme informatice (cazul arhitecturilor de referință), fie pentru
a crea modelul informatic al unei entități anume , deci un model de transpunere . În cele ce
urmează ne vom referi exclusiv la modele de transpunere.
La crearea modelului intervine viziunea analistului despre realitatea pe care o
studiază, adică paradigma . Paradigma reprezintă " ochelarii" prin care analistul vede
sistemul informațional real, acela pe care vrea să -l modeleze, dar nu toate viziunile sau
concepțiile analiștilor ajung să fie considerate paradigme. La începuturile existenței

13 sistemelor informatice, atenția analiștilor a fost concentrată spre latura funcțională a
activității umane studiate și cum o funcție a unui birou sau secție nu putea fi analizată și
nici prelucrată în bloc, ea a fost descompusă în activități (rezultând aplicațiile
informatice), activitățile au fost descompuse în subactivități (r ezultând procedurile), care
la rândul lor au fost descompuse în operații, cărora în calculator le corespondeau
modulele program . S-a dezvoltat în aceste condiții o abordare funcțională a sistemelor
informaționale.
În informatica industrială funcției îi corespunde procesul, ceea ce a dus la
abordarea orientată spre proces .
Ulterior, locul fișierelor a fost luat de bazele de date și corespunzător, locul
sistemelor de gestiune a fișierelor a fost luat de sistemele de gestiune a bazelor de date
(SGBD). Pe parcursul perfecționării SGBD -urilor, s -a trecut la baze de date relaționale ,
creându -se impresia că elementul principal pe baza căruia trebuie perfecționate SGBD –
urile îl reprezintă structura datelor . Avem astfel de a face cu o abordare orientată spre
date.
Când s -a pus problema aplicațiilor în timp real, factorul cel mai important se
părea a fi evenimentul . A apărut astfel abordarea orientată spre evenimente .
Structurarea programelor a evoluat și ea odată cu metodele de analiză, dar era din
ce în ce m ai greu de ținut pasul cu metoda de analiză, mai exact cu orientarea abordării
sistemelor informatice. Preocupările analiștilor -programatori pentru a pune în
concordanță structura programelor cu metoda de analiză a sugerat o nouă abordare și
anume legarea evenimentelor de obiect și a programelor (numite de astă dată metode ) de
evenimente. A apărut astfel abordarea orientată pe obiecte , numai că spre deosebire de
celelalte abordări, ea se extinde și în alte domenii de activitate, devenind un mod de a
concep e realitatea, adică o paradigmă.
Dintr -un alt punct de vedere, există două mari viziuni de concepție a sistemelor
informatice: abordarea ascendentă (bottom -up) și abordarea descendentă (top -down).
Abordarea ascendentă (bottom -up) are ca punct de plecare nivelul operațional
(aflat la baza piramidei ierarhice) și, prin realizarea informatizării la fiecare nivel în parte,
se ajunge la un și care poate atinge nivelul superior al piramidei. În acest caz în faza
finală ajungem să avem informatizarea completă a unui sistem informațional –

14 organizațional, specific unui organism economic supus analizei. Apărătorii acestei
abordări avansează argumentul că este mai bine să acționezi progresiv, decât să mizezi pe
ipoteza nerealistă că un proiect global poate fi ținut pe rmanent la zi.
Abordarea descendentă (top -down) constă în a coborî, pe scara piramidei
ierarhice până la bază, realizând totodată și o analiză. Această viziune consideră că un
anumit domeniu este compus din părți corelate între ele și cu legături cu exter iorul, fiind
caracteristică pentru toate sistemele informaționale. Adepții acestei abordări consideră că
este mai bine să se creeze și să se realizeze din start un și care să țină cont de obiectivele
planificate, abordată într -o manieră globală, decât să s e încerce a se integra a posteriori
subsisteme informatice independente.
Dată fiind complexitatea sistemelor informatice ele nu se pot obține dintr -odată și
nici nu se pot realiza după cum crede fiecare programator. Desigur la început așa a fost,
dar pe măsură ce s -a acumulat experiență, ea a fost materializată în metodologii .
Metodologia elaborării sistemelor informatice a fost concepută inițial ca un
ansamblu de principii și indicații, tehnici și metode grupate și ordonate ca să ducă la
realizarea sistemului informatic . Cuvântul “metodă” folosit în această definiție nu are
nimic de a face cu metoda -program asociată evenimentelor unui obiect și nici cu metoda
de abordare a sistemelor informaționale. Aici prin metodă se înțelege un set de reguli
aplicabile unui domeniu restrâns din cadrul unei metodologii.
In prezent metodologia este văzută ca setul finit, particular definitoriu al unei
metode (metodă de abordare a sistemelor informatice), prin intermediul unui sistem
coerent de formulare și/sau proc ese informatice, necesare pentru modelarea și
formalizarea totală a unui sistem informatic .
Metodologiile evoluează odată cu tehnologia informației, dar o metodologie de
realizare a sistemelor informatice trebuie să cuprindă:
– etapele/procesele de realiz are a unui sistem informatic structurate în subetape , activități
sarcini precum și conținutul lor;
– fluxul realizării acestor etape sau procese, subetape și activități;
– modalitatea de derulare a ciclului de viață a sistemului informatic;
– modul de abo rdare a sistemului;
– strategiile de lucru/metodele de realizare;

15 – regulile de formalizare a componentelor sistemului informatic;
– tehnicile, procedurile, instrumentele, normele și standardele utilizate;
– modalitățile de conducere a proiectului (planifi care, programare, urmărire) și modul de
utilizare a resurselor financiare, umane și materiale.

1.4. Ciclul de viață și ciclul de dezvoltare a sistemelor informatice

În legătură cu sistemele informatice sunt des folosite următoarele două noțiuni:
ciclul de dezvoltare a sistemului informatic și ciclul de viață al sistemelor informatice.
Ciclul de viață al sistemelor informatice (CVSI) se extinde pe intervalul de
timp cuprins între decizia de elaborare a sistemului informatic și decizia de abandona re
sau de înlocuire cu alt sistem informatic.
Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic (CDSI) se extinde de la decizia de
elaborare a sistemului informatic până la momentul intrării sistemului în exploatare.
Ciclul de dezvoltare a l sistemului informat ic este inclus în ciclul de viață al sistemului
inofrmatic . În tabelul de mai jos sunt prezentate trei exemple de metodologii și de
etapizare ale ciclului de dezvoltare. Aceste etape, sau altele (depinde de paradigma prin
care vedem sistemul informațional și de modelul ales pentru CVSI ), trebuie respectate la
o scară corespunzătoare și în cazul aplicațiilor.
De altfel, este recomandabil ca și atunci când ne propunem să realizăm doar o
aplicație, să facem mai întâi o analiză a întregului sistem informa tic, (evident " săpând"
doar atât de adânc cât este necesar pentru ca aplicația noastră să fie compatibilă cu
aplicațiile existente și cu cele care vor fi realizate în viitor) și apoi să continuăm doar cu
aplicația ce ne interesează.
Metoda SSADM
(1982) Metoda MERISE Metoda ICI din Romania

16 – studiul de fezabilitate;
– analiza cerințelor;
– specificarea
cerințelor;
– specificarea logică;
– proiectare fizică
(inclusiv
programarea); – studiul de evaluare;
– modelarea globală;
– modelarea conceptuală;
– modelarea organizațională;
– logică;
– fizică;
– implementarea (inclusiv
programarea). – elaborarea temei de
realizare;
– proiectarea de ansamblu;
– proiectarea de detaliu;
– elaborarea programelor;
– implementarea sistemului.
Etapizarea ciclului de dezvol tare a sistemului informatic (CDSI)
Sursa: http://i cbe-ct.com/pacuraru/SIG_cap2.doc
1.5. Defin iția si evoluția integrării aplicațiilor informatice

Integrar ea aplicațiilor informatice reprezintă o activitate ce reunește oameni,
echipamente, programe, dar și practici manageria le. Integrarea aplicațiilor presupune o
abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice, la nivel de informații și
servicii, astfel încât sistemele să fie capabile să facă schimb de informații și să asigure o
funcționare a proceselor în timp real .
Integrarea aplicațiilor informatice în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe
întreprinderi care colaborează este un subiect de mare actualitate. Integrarea aplica țiilor
informatice de întreprindere permite coordonarea și sincronizarea mai multor aplicații
eterogene atât în interiorul (integrarea aplicațiilor la nivel de companie), cât si în afara
întreprinderilor (integrarea aplicațiilor Business -to-Business – B2B) .
Denumită în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration),
integrarea aplicațiilor la nivel de companie reprezintă, de fapt, noul stil de lucru în
domeniul software. Întreprinderile au din ce în ce mai puțini informaticieni care conce p și
scriu aplicații și din ce în ce mai mulți care integrează aplicații. Entitatea ce trebuie
integrată nu mai este un obiect sau o componentă software, ci este o aplicație software.
Prin EAI, sistemele informatice ale întreprinderilor se mulează din ce î n ce mai bine pe
structura procesului de afaceri.

17 Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatică crește și mai mult
în cazul unei întreprinderi virtuale, formată din module (secții, departamente, birouri etc.)
cu funcționalitate extrem de d iversă și grad de dispersie geografică oricât de mare.
Granularitatea modulelor se poate situa pe o scară foarte cuprinzătoare, depinzând în
mare măsură atât de specificul domeniului de activitate, cât și de posibilitățile de
organizare ale întreprinderii respective.
În contextul actual, în care informația este privită ca o resursă strategică a
întreprinderii, a crescut foarte mult importanța integrării sistemelor informatice care să
faciliteze utilizarea în comun a datelor și mișcarea lor în cadrul întreprinderii.
La nivelul anului 1999 s -a estimat că peste o treime din bugetul din industria IT a
avut ca destinație proiectarea, realizarea și întreținerea unor soluții de integrare a
sistemelor informatice. Dar, cele mai multe dintre aceste s oluții au optat pentru varianta
de integrare “punct la punct”, și s -au dovedit a fi mari consumatoare de resurse.
Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la
nivelul întreprinderii este una dintre cele mai complex e probleme întâmpinate de
managerii IT. Complexitatea acestei probleme rezultă în principal din faptul că cele mai
multe dintre aplicații au fost dezvoltate fără a se avea în vedere o anumită arhitectură a
sistemelor informatice sau o strategie de dezvolt are a acestora.
Anul 1959 poate fi considerat începutul integrării în domeniul IT, an în care a
apărut circuitului integrat și care a reunit și alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii,
rezistențele și capacitorii pe un singur chip de silicon. În 1 965 Gordon Moore, unul din
fondatorii Intel prezicea că numărul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare
18 luni. În mod surprinzător, această lege este încă adevărată și acum, la peste 40 de ani
de la formularea ei. Acesta poate fi considerat unul din motivele pentru care avem nevoie
de integrare: pentru a ne descurca în condițiile unei complexități crescute. În acest
context, merită reamintite principiile de bază ale managementului complexității:
descompunea în părți mai mici și mai ușor de m anipulat, construirea unei interfețe
standard pentru ca aceste părți să comunice și apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice
unde informația este din ce în ce mai abstractizată odată ce urcăm în ierarhie.
Informatizarea, dezvoltarea economică glob ală, specifice începutului de secol
XXI au accentuat tendința de organizare a sistemelor informaționale în modele din ce în

18 ce mai complexe. Prin integrare crește, dupa cum s -a vazut, complexitatea, dar și
calitatea, pentru că reuniunea sistemelor presupun e adăugarea de componente evolutive și
emergente.
Dacă organizarea duce la integrare și integrarea duce la complexitate, aceasta din
urmă determină la rândul ei diversificarea. Din punct de vedere al diversității, integrarea
este efectul evoluției ciclice și progresive a unui mix de tehnologii și este sprijinită de
performanțele și de expertiza profesioniștilor.
Integrarea aplicațiilor poate lua mai multe forme, incluzând integrarea internă a
aplicațiilor: integrarea aplicațiilor la nivel de compani e sau integrarea externă a
aplicațiilor: integrarea aplicațiilor Business -to-Business . Cele două tipuri de integrări au
multe elemente comune. De exemplu, întotdeauna vor exista:
 transformare de tehnologie care va face diferența între semantica
aplicațiilo r;
 tehnologia de router prin care se va asigura că informația ajunge la
destinația corectă;
 reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare.
Strategia IT trebuie să țină seama de toți factorii care influențează deciziile de
integrare a proc eselor economice, ca de exemplu configurarea proceselor economice,
frontierele acestora și locul în care schimbarea este cel mai probabil a se produce.
Înțelegerea scopurilor economice, cum ar fi strategiile de fuzionare și de achiziție sau
cost și creșter ea eficienței, apare ca o cheie fundamentală. Trebuie stabilită o perspectivă
internă și externă comună a nucleului economic, de informație și de procese, pentru a
înțelege relațiile și interfețele între unitățile economice, sau între partenerii comerciali .
Trebuie stabilite problemele proprietății pentru aplicații, componente,
infrastructura integratoare, interfețele externe etc. Și aceasta poate fi una dintre cele mai
dificile sarcini și poate traversa frontiere organizaționale și responsabilitățile actua le.
Secvențierea activităților trebuie să identifice serviciile care trebuie realizate primele,
care dintre servicii (nu neapărat aceleași) trebuie utilizate consistent cu restul organizației
și când anume.
O tendință în evoluția integrării sistemelor este trecerea de la integrarea bazată pe
informații la integrarea bazată pe servicii. Integrarea bazată pe informații oferă un

19 mecanism ieftin de a integra aplicații deoarece, în cele mai multe cazuri, nu este nevoie
ca aplicația să fie modificată. Cu toate că acest tip de integrare oferă o soluție funcțională
pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicațiilor, integrarea bazată pe
servicii oferă mai multă valoare pe termen lung.

1.6. Definiția și rolul sistemelor informatice integrate

Sstemele informatice integrate desemnează niște sisteme complete în cadrul
cărora se desfășoara procese de afaceri, practici manageriale, interacțiuni organizaționale,
transformări structurale și management al cunoștințelor.
Un sistem de aplicații integrat trebuie să reprezinte soluția pentru orice companie
care necesită un sistem informatic modern, indiferent dacă acesta automatizează
procesele interne din cadrul organizației, relațiile cu clienții sau pe cele cu furnizorii și
partenerii. Adoptarea unor apl icații disparate pentru diferite activități ale fluxului de
afaceri, poate reprezenta o soluție bună pentru moment, dar care poate genera mari
probleme legate de fragmentarea informației și dezvoltarea ulterioară a sistemelor, prin
încercarea de a integra soluții ulterioare.
Producătorii de software care oferă aplicații ce rulează pe multiple surse de date
sau care nu acoperă toate sectoarele fluxurilor de afaceri, nu furnizează pachete de soluții
integrate, ci mai degrabă colecții separate de aplicații, bu ne să rezolve problemele cerute
de sisteme disparate, dar care nu reușesc să funcționeze împreună.
Problema principală a falselor pachete de aplicații este fragmentarea informației,
generată de sisteme disparate. Consolidarea informațiilor venite de la un număr mare de
surse este laborioasă și costisitoare. O altă mare problemă este automatizarea incompletă,
care nu acoperă toate procesele afacerii, rezultând sisteme discontinue, ce oferă funcțiuni
analitice doar la nivel departamental, incapabile să asigur e o viziune unitară asupra

20 organizației. În aceste condiții, managerul instituției nu are la dispoziție decât piese dintr –
un puzzle, care rareori se îmbină.
Pentru a face saltul calitativ de la acțiuni punctuale la procese de afaceri,
organizațiile trebuie să adopte soluții integrate și colaborative, care să se adapteze
strategiilor de distribuție și care să includă și funcționalități de suport decizional.
Un adevărat pachet integrat are aplicațiile proiectate de la început pentru a lucra
împreună: acestea partajează același model de informații și informatizează procesele de
afaceri la nivelul întregii organizații.
Principalele avantaje pe care o suită de aplicații integrate trebuie să le ofere beneficiarilor
sunt:
 reducerea costurilor pe termen lung;
 creșt erea eficienței operaționale;
 recuperarea rapidă a investițiilor în IT;
 migrarea mai rapidă la modele de e -business.
Pentru a înțelege rolul jucat de un sistem informatic integrat în funcționarea unei
întreprinderi, este necesar să se pornească de la modelul general de organizare a unei
afaceri, corespunzător majorității întreprinderilor de producție, comerț, servicii sau a
unora din sectorul financiar -bancar.
Conform acestui model, orice întreprindere este constituită din două zone:
a. Zona Back O ffice
Din punct de vedere informatic, această zonă se caracterizează prin:
 Importanța fundamentală a bazei de date, care poate fi situată
centralizat pe un singur server sau poate fi repartizată fizic pe mai
multe servere.
 Particularitățile aplicațiilor ut ilizate: o parte importantă dintre
acestea reprezintă programe pentru tratarea “în bloc” a datelor (de
exemplu, tratarea “în bloc” a tuturor tranzacțiilor unei zile de
lucru). O altă parte a aplicațiilor realizează gestiunea tranzacțiilor
și au ca scop tra tarea simultană a unor cereri din partea unui număr
mare de utilizatori.

21  Importanța critică a prelucrărilor realizate, de care depinde intreaga
activitate a întreprinderii.
 Centralizarea pe un număr redus de servere pe care rulează sisteme
de operare dedic ate.
Cea mai apreciată calitate a unui sistem de Back Office o reprezintă
coerența și integritatea datelor. De asemenea, disponibilitatea continuă a
sistemului și continuitatea serviciilor (chiar și în caz de căderi sau defecțiuni) sunt
caracteristici esen țiale ale oricărei aplicații Back Office.
În cazul întreprinderilor moderne, aplicațiile Back Office garantează însăși
funcționarea întreprinderii, de aceea se impune existența unui sistem de înaltă
securitate a datelor, atât la nivel fizic, cât și la nive lul drepturilor de acces.
b. Zona Front Office
Aplicațiile Front Office sunt acele produse pe care întreprinderea le oferă
clienților astfel încât să asigure servicii rapide. Principalele cerințe la care trebuie
să răspundă o aplicație Front Office sunt:
 Gestiunea relațiilor cu clienții (Customer Relationship
Management, CRM) – cuprinde instrumente de administrare a
clienților (consultarea dosarelor clienților, culegerea de informații
referitoare la operațiile efectuate de clienți pentru a le trimit e spre
procesare aplicațiilor Back Office), precum și instrumente de
asistare a clienților (evaluarea în funcție de o serie de criterii,
asistență în configurarea cererii și alte forme de asistare interactivă
a clienților). Evaluarea clienților după o seri e de criterii (“scoring”)
permite stabilirea gradului în care un client sau un proiect poate
satisface sau nu condițiile prevăzute (de exemplu, pentru acordarea
unui credit). Aplicațiile de asistență în configurarea cererii au ca
scop propunerea, pe baza c atalogului furnizorului și a răspunsurilor
la un set de întrebări, variantele de ofertă cele mai adecvate la
cererile exprimate de client.
 Gestiunea agenților de vânzări – are ca scop gestiunea agenților de
vânzări sub mai multe aspecte: cota din vânzările totale,

22 performanțele, realizarea cifrei de afeceri individuale și colective,
obținerea rezultatelor consolidate etc.
 Gestiunea clienților – face parte din aplicațiile Front Office puse la
dispoziția centrelor de asistență din teritoriu și utilizează tehn ologii
de integrare cu rețeaua telefonică.
 Instrumente de asistare a deciziei – sun tincluse instrumente de
căutare și extragere de date, precum și aplicații SIAD (Sistem
Interactiv de Asistare a Deciziei).
 Gestiunea rețelei de agenții – este un complement al aplicațiilor
Back Office apărut datorită numărului mare de agenții și centre de
vânzări ale întreprinderilor mari, mai ales multinaționale. Această
rețea poate cuprinde sucursale proprii, cocesionari sau alți agenți
comerciali.
În ultima vreme, acestor două zone ale întreprinderii li s -au mai adăugat
altele două:
c. Zona Middle Office
Este o zonă greu de definit la nivel fizic , care a primit în timp două
accepțiuni diferite:
 Într-o primă accepțiune, aceasta reprezintă zona de Back Office
prezentă în ca drul fiecărei agenții sau centru de vânzări, zona
situată fizic în Front Office, dar îndeplinește funcții de Back
Office;
 În a doua accepțiune, aceasta reprezintă componentele
intermediare ale întreprinderii, cu rol de interfață între Front Office
și Back Office, pentru gestiunea rețelei și transmiterea datelor către
aplicațiile centrale (aflate în Back Office).
Din punct de vedere informatic, aplicațiile de tip Middle Office sunt cele
care alimentează componentele menționate anterior. În condițiile dezvolt ării unei
arhitecturi client -server pe trei nivele (server central, servere agenție și stații de
lucru), componentele Middle Office ale sistemelor informatice se pot găsi atât pe
serverele de agenție, cât și pe serverul central.

23 d. Zona Web Office
Multă vr eme, procesarea tranzacțiilor generate de serviciile la distanță s -a
realizat separat de restul sistemului informatic. În prezent, tehnologia World Wide
Web a introdus o nouă dimensiune a întreprinderii, numită generic Web Office ,
care completează Front Of fice și Back Office și dă posibilitatea conectării la
sistemul informatic al întreprinderii din orice punct de pe glob.
Prin Web Office se integrează mai multe tipuri de aplicații:
 Aplicații interne ale întreprinderii – destinate exclusiv personalului
din întreprindere, accesul din afară fiind blocat în general prin
aplicații de tip firewall. Aceste aplicații pot furniza servicii
multiple: coordonarea și gestiunea proiectelor, mesagerie internă,
agendă de grup, diverse tipuri de urmărire la distanță a activ ității,
videoconferință, etc. Se folosesc tehnologii Intranet, care presupun
utilizarea tehnologiilor Internet împreună cu produse de securitate
care să protejeze domeniul și să blocheze accesul neautorizat din
interior sau din afară.
 Aplicații accesibile partenerilor – destinate partenerilor în sens larg
(furnizori, clienți, reseller -i, consultanți etc.). Acestea utilizează
servere Extranet și oferă servicii echivalente cu aplicațiile interne,
dar destinate utilizatorilor externi ai întreprinderii.
 Aplicaț ii accesibile publicului larg – asigură accesul public la
serviciile întreprinderii, serverele Internet realizând o extindere a
activității întreprinderii spre stațiile de lucru ale partenerilor prin
intermediul cataloagelor on -line cu imagini ale produsel or, plăților
securizate prin carte de credit sau portofel electronic etc.
Nivelul de securitate al componentelor Intranet, Extranet și Intranet este
diferit, dar nu trebuie neglijat pentru nici una dintre aceste trei zone. Este de dorit
să se asigure prot ecția datelor de consultat și să se identifice în orice moment
persoanele care navighează. Acest lucru poate fi realizat prin oferta de
abonamente pentru accesul la informații, abonamente care pot fi gratuite sau nu,
în funcție de serviciile oferite.

24

CCAAPPIITTOOLLUULL IIII

IINNFFOORRMMAAȚȚIIAA FFIINNAANNCCIIAARR –– CCOONNTTAABBIILLĂĂ
ȘȘII UUTTIILLIIZZAATTOORRIIII AACCEESSTTEEIIAA

2.1. Abordarea teoretică a informaț iei

Informația reprezinta științ a care se ocupa cu studiul si elaborarea me todelor de
prelucrare a informaț iei cu ajutorul sistemelor autom ate de calcul. Sistemul informațional
prelucrează și vehiculează informațiile între sistemul condus ș i sistemul conducator, fiind
reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor si mijloacelo r, folosite in procesul
informaț ional .
În raport cu natura lor specifică, informațiile se procesează diferit, fapt pentru care
se disting mai multe tipuri de procese informaționale:
a) Procesarea datelor se caracterizează prin tratarea informației numerice, după
reguli matematice și logice, și este larg răspândită în activitățile care solicită un
mare volum de calcule, de situații și de rapoarte: economie, proiectare,
management, statistică etc.
b) Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operații specifice lucrului cu
texte. Obiectul procesării, textul, structur at în pagini, în paragrafe, în fraze și în

25 cuvinte, este supus unor operații vizând forma caracterelor și mărimea acestora,
forma și mărimea paginii, modul de așezare a textului în pagină.
c) Procesarea documentelor reprezintă un mod de utilizare modern ș i eficient a
tehnicilor informatice și electronice în vederea receptării, memorării și prelucrării
grafice a imaginilor conținute în documente.
d) Procesarea sunetului îmbracă forme foarte variate, de la vocea umană (mesaje,
convorbiri telefonice, întâlnir i, conferințe) la sunete obținute prin sinteză
electronică, la sunete naturale sau la sunete muzicale.
e) Procesarea de imagini (imagini în mișcare) completează gama de posibilități
oferite de celelalte genuri de tratare a informației și constituie una di n realizările
cele mai moderne ale electronicii și informaticii.

2.2. Trinomul date – informații – cunoștințe

Un sistem informațional este parte unui s istem complet. Un sistem este o
entitate compusă din parti organizate și care interacționează pentru o funcționare cât mai
eficientă. Subsistemele sunt parti componente ale sistemului. De exemplu,Facultatea de
Științe Economice este un subsistem al sistemului Universitatea Valahia din Târgoviște.
Un sistem informațional se compun e dintr -o mulțime de subs isteme
intercorelate care lucrează împreună pentru colectarea,prelucrarea,stocarea,transformarea
și distribuirea informației pentru planificare,luarea deciziilor și control. Fiecare sistem
informațional se poate descompune în trei componente principale: int rările,prelucrările și
rezultatele.Intrarea într -un sistem informatic poate fi formată din date sau din informații.
Datele sunt faptele brute neprelucrate despre evenimente care nu au semnificatie in
sistem si nu sunt organizate. Datele pot fi totuși organ izate într -o manieră în care pot fi
utile sau pot primi semnificație pentru sistem. Când datele se organizează astfel încât să
aibă semnificație pentru sistem ele devin informație . Rafinarea datelor și informațiilor
de-a lungul timpului formează un ansambl u numit cunoștinț e. Sistemele informaționale
prelucrează datele și/sau informațiile (sortare,organizare,calcule specifice) obținând
informații care sunt structurate în funcție de cerințele utilizatorilor informației. Aceste
cerinte pornesc în general de la scopurile pentru care este folosită informația,de exemplu
persoanele de la nivele de conducere folosesc informația pentru planificare,luare de

26 decizii și controlul activităților organizaționale. Informatiile si cunostintele sunt folosite
des în activităț i de control. Contabilii pregătesc bugetele (aceasta este o functie de
planificare) astfel încât managerii se poate compara performantele actuale cu cele
planificate si sa poata controla activitățile lor pentru a preîntâmpina schimbările nedorite
.
Figur a 1.1 reflectă modul în care datele,informații le și cunoștințele(care compune
așa numită piramida informațională )colaborează într un proces permanent în care datele
pot fi folosite pentru a obține informații și cunoștințe,iar cunoștințele,la rândul lor,po t fi
folosite pentru a obține informații și date. Precizam că figura nu prezintă subordonarea
celor trei concepte ci vrea să sugereze un aport cantitativ dintre acestea.

Sursa: Cercetare proprie

Fluxurile informaționale reprezintă totalitatea in formațiilor care se vehiculează
între emițătorul de informație și receptor. Sistemul informațional comunica cu mediul sau
extern prin fluxul informațional(de exemplu rapoarte pentru acționari),iar în interiorul
sau, subsistemele comunică între ele prin fluxuri informaționale.

27 Sistemele informaționale se studiază în cadrul d omeniului în care funcționează,
pentru a se evidenția particula ritățile specifice, astfel se vorbește de “sistemul
informațional de conducere”, ”sistemul informațional de marketing”, “sistemul
informațional geografic” etc. Contabilitatea este în sine un sistem informațional. Este un
proces care colectează,stochează,p relucrează și distribuie informații celor care au nevoie
de ele. De exemplu, contabilii unei entități economice culeg date despre propria
organizație, le prelucrează, obtin rezultate pe care le distribuie sub formă de informații
financiare, sau alte tipu ri de rapoarte.
Una dintre cele mai cuprinzătoare definiț ii ale sistemului informational contabil
este cea dată de autorii Gheorghe,Mirela,Roșca,I. Ioan în cartea “Auditul informației
contabile în condițiile utilizării sistemelor informatice” : “ Sistemu l informațional
contabil este format dintr -un ansamblu de elemente interdependente,orientat spre
culegerea,stocarea,prelucrarea,analiza si transmiterea informațiilor privind starea și
mișcarea patrimoniului”.
Dacă la începuturile tehnologiei informației d ependenta de sistemele informatice
nu se făcea simțită în ziua de azi . Nici măcar nu se mai poate imagina ca afacerile să nu
folosească sisteme informatice. de la calculatoare se așteaptă să îndeplinească funcții ca:
planificarea unei linii de producție, păstrarea evidenței dintr un depozit, verificarea
datelor unui conducător auto etc. Sistemele informatice se folosesc numai de către
unitățile economice mari care manipulează foarte multe date ci și de către cele mici.
Chiar și în țara noastră putem întâ lni patroni de microîntreprinder i care ține evidența
contabilă f olosind un calculator de acasă.
Atunci când este folosită tehnologia informației , de obicei ne referim la acest
aspect ca fiind informatic. Definitia din DEX pentru informatic este “ Stiinta aplicată
care sugerează prelucrarea informațiilor cu ajutorul sistemelor automate de calcul”. In
cartea “ Bazele computerelor. Hard & soft”, autorii au definit sistemul informatic drept “
un sistem informațional care are ca element de culegere,stocare,tr ansmitere și
transformare un calculator electronic”.
Dacă vom considera ca sistemul informat ic este acea parte a sistemului
informațional prin care se execută prelucrări automate cu ajutorul sistemelor de calcul,
devine evident ca sistemul informatic este parte a sistemului informațional. Tinând cont

28 de faptul că prelucrarea datelor în contabilitate se face preponderent automat, prin
intermediul programelor specializate vom considera ca sistemele informatice de
contabilitate acoperă toate ariile unui siste m informațional de contabilitate.
Sisteme informatice de contabilitate pot furniza o m ultitudine de tipuri de date și
informații: date financiare, date non -financiare, analize rezultate managementului datelor,
informații de căutare sau anticipare, informaț ii despre management, despre acționari, etc.
Tehnologia informatiei de azi poate face posibil ă obținerea unor rezultate care
necesită operații complexe și periodice la intervale scurte de timp (cum ar fi actualizarea
la fiecare minut vânzărilor de produse și raportarea acestor vânzări). Aceste rezultate se
pot furniza aproape instantaneu prin fax, e -mail, sau pe internet,pe o pagină specială sau
pe propriul site.
Influența tehnologiei informației asupra raportăr ilor financiare primare se face
simțită în fu rnizarea informații financiare contabile. Internetul poate aduce modificări în
modul de furnizare a conținutului rapoartelor financiare sau a disponibilității informației
referate în expunerile financiare de baza.

2.3. Categorii de utilizatori financiar i contabili

In categoria generala denumita actori economici, beneficiari de informatii
contabile, se are in vedere in primul rand intreprinderea sau, altfel spus, entitatea
economica, dupa care partenerii acesteia (finantatorii, furnizorii, clientii, banc ile,
partenerii sociali etc.), precum si statul si asigurarile sociale. Totodata, in sens mai larg,
informatiile amintite se adreseaza publicului, privit la modul general.
Nevoile informationale carora trebuie sa le raspunda informatia contabila si, in
principal, situatiile financiare sunt corelate, in literatura de specialitate, cu o gama diversa
de utilizatori si anume: investitori (actuali si potentiali), creantieri, salariati, clienti,
asociatii patronale, puterea publica, cercetatori, normalizatori, pu blic.
In acest context, este justificat sa fie retinut si faptul ca in Cadrul general I.A.S.B.
se mentioneaza ca "utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si
potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori c omerciali, clientii,
guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul".

29 Avandu -se in vedere nevoile informationale si, totodata, pozitia lor fata de
intreprindere, beneficiarii de informatii se pot delimita in utilizatori interni si utilizatori
extern i si, in aceasta ordine, vor fi prezentati, in mod succint, in cele ce urmeaza:
1. Utilizatorii interni sunt reprezentati de manageri si constituie categoria cea mai
importanta de utilizatori de informatii financiar -contabile. Ei utilizeaza o paleta
larga de informatii pentru sustinerea deciziilor ce privesc activitatile de
exploatare, de investitii, de finantare si de gestiune a trezoreriei. Informatiile
necesare in acest scop sunt asigurate in majoritatea lor prin intermediul unor
rapoarte nepublicate ce se intocmesc atat pe baza datelor curente din
contabilitatea de gestiune si cea financiara, cat si a celor existente in raportarile
periodice si cele anuale pe care intreprinderea trebuie sa le intocmeasca.
Forma si continutul rapoartelor solicitate de catre manageri, difera de la o
intreprindere la alta, in functie de natura activitatii desfasurate si de obiectivele pe
care acestia le urmaresc pentru indeplinirea functiilor ce privesc managementul si
in esenta gestionarea performanta a patrimoniului si activi tatii intreprinderii.
Se poate sublinia faptul ca managerii, comparativ cu utilizatorii externi, au
privilegiul de a solicita si primi, oricand si in mod operativ, orice informatie
contabila pe care o considera utila. Ei nu se limiteaza la informatiile exi stente in
documentele de sinteza, informatii pe care le utilizeaza in mica masura pentru a
adopta decizii economice, si in mod deosebit pentru comunicare, in sensul de a
face cunoscut tertilor capacitatea manageriala a colectivului de conducere.
2. Utilizator ii externi sunt eterogeni si pot fi grupati in cateva categorii
semnificative pe care le vom prezenta intr -o succesiune care, in opinia noastra, are
in vedere, in buna masura, necesitatile de informatii si posibilitatile de satisfacere
a acestora, in ordin e descrescatoare si respectiv crescatoare, dupa cum urmeaza:
investitori actuali si potentiali, creditori, furnizori si clienti, ca parteneri
comerciali, salariati si sindicat, ca parteneri sociali, statul si institutiile acestuia si
alti utilizatori exter ni, inclusiv publicul.
 Investitorii constituie o categorie semnificativa de finantatori care
pun la dispozitia intreprinderii aporturi de capital in vederea
desfasurarii activitatilor programate. Acesti finantatori, denumiti in

30 mod curent actionari, sunt interesati in ceea ce priveste estimarea
riscului si a profitabilitatii investitiilor efectuate sau potentiale.
Informatiile pe care le obtin ii pot motiva sau nu in adoptarea
deciziei de cumparare, de vanzare sau de mentinere a aporturilor,
le pot permite sa cunoasca capacitatea intreprinderii de a realiza
castiguri viitoare si de a transforma beneficiile in disponibilitati,
inclusiv de a plati dividende s.a. In acest sens, actionarii acorda
atentie deosebita calitatii informatiilor pe care managerii le of era
prin intermediul situatiilor financiare.
O alta problema care -i preocupa pe actionari, in calitatea
lor de proprietari, priveste cunoasterea castigurilor directe si
indirecte ale managerilor, inclusiv natura si volumul cheltuielilor
generale, pentru a stabili daca acestia au profitat de mandatul ce le –
a fost incredintat pentru a -si insusi unele sume necuvenite.
La randul lor, investitorii potentiali sunt interesati sa poata
determina rata rentabilitatii posibil de realizat in perioada viitoare
si care p oate fi solicitata intreprinderii pentru a efectua investitii,
avand in vedere, totodata, oportunitatile existente pe piata si riscul
atribuit investitiei respective.
 Creditorii constituie o alta categorie de finantatori care, in marea
majoritate a lor, su nt reprezentati de unitatile bancare sau alte
persoane ce dispun de creante asupra intreprinderii, denumite si
creditori financiari. Acesti creditori bancari, in relatiile cu
intreprinderea, au ca preocupare esentiala sa poata obtine
informatii privind asi gurarea ca imprumuturile acordate si
dobanzile aferente vor fi rambursate si respectiv platite la scadenta.
In acest sens, trebuie avut in vedere si faptul ca bancherii, datorita
relatiilor directe, personale si confidentiale pe care le au cu
intreprindere a, utilizeaza informatiile contabile in mod specific,
avand in vedere si competitia dintre banci, imaginea sau

31 pozitionarea intreprinderii pe piata s.a., elemente care privite insa
individual nu sunt determinante.
Bancherii, in mod firesc, acorda important a deosebita
cunoasterii atat a capacitatii de rambursare a imprumuturilor si din
considerente de prudenta, pe baza informatiilor obtinute, evalueaza
activele si pasivele intreprinderii inclusiv la valoarea lor de
lichidare, cat si a posibilitatii de a crea profit, necesar pentru
acoperirea dobanzii aferente imprumuturilor.
De altfel, bancherii, in scopul protejarii imprumuturilor
acordate sunt interesati si de informatii particulare referitoare la
finantarea utilajelor, structura datoriilor, executarea cont ractelor
etc.
 Furnizorii sunt preocupati sa cunoasca posibilitatile financiare ale
societatilor debitoare privind plata la scadenta a sumelor pe care
acestea le datoreaza. Ei sunt interesati si de perspectivele de
crestere sau diminuare a activitatii viito are a debitorului intrucat se
poate preconiza o majorare sau o reducere a volumului si valorii
comenzilor de care ar putea beneficia.
 Clientii isi manifesta interesul pentru acele informatii care sa le
permita sa estimeze perspectivele activitatii intrepri nderii
partenere, in sensul mentinerii sau dezvoltarii acesteia si astfel sa
poata continua livrarea de bunuri si prestarea de servicii la acelasi
nivel sau la unul superior. Aceasta indeosebi in cazul unui partener
comercial semnificativ sau ale carui liv rari pot influenta in mod
hotarator evolutia activitatii sale viitoare.
 Salariatii si sindicatul , in calitatea lor de parteneri sociali, se
preocupa de informatii contabile reduse ca volum si care, in
principal, privesc marirea profitului si a modului de r epartizare a
acestuia, precum si posibilitatile intreprinderii de a oferi
remuneratii si alte avantaje si oportunitati profesionale.

32 In realitate, sindicatele solicita informatii atunci cand
intentioneaza sa sustina, cu argumente economice, revendicarile
salariatilor.
 Statul are nevoie de informatii financiar -contabile pentru a -si
atinge obiectivele stabilite, iar pe piata de aceasta natura, este
reprezentat de administratia fiscala si economica. Informatiile care
se obtin se utilizeaza pentru stabilirea ba zelor de calcul pentru
impozite si taxe, pentru acordarea de subventii, de imprumuturi cu
dobanda redusa, precum si in vederea fundamentarii politicii
fiscale, a venitului national si a altor indicatori de sinteza.
 Alti utilizatori externi sunt reprezentat i de persoane sau grupuri
care nu au fost analizate anterior. In acest sens, se are in vedere si
faptul ca informatiile referitoare la activitatea unei intreprinderi
prezinta interes pentru oricine intentioneaza sa adopte decizii
economice care au legatura cu aceasta. Exemplificam, in acest
sens, entitatile concurente care doresc sa -i estimeze pozitia pe
piata, consumatorii care in situatii de monopol vor sa cunoasca
daca sunt sau nu frustrati sub aspectul pretului sau calitatii
marfurilor, responsabilii po litici locali care au interes in ceea ce
priveste contributia intreprinderii la dezvoltarea economiei locale
(taxe, locuri de munca s.a.).
In acest context, se poate considera ca aproape toti membrii
societatii sunt afectati intr -o anumita masura de utiliz area
informatiilor contabile.

33

CCAAPPIITTOOLLUULL IIIIII

SSTTUUDDIIUU CCOOMMPPAARRAATTIIVV PPRRIIVVIINNDD AAPPLLIICCAATTIIIILLEE
IINNFFOORRMMAATTIICCEE FFIINNAANNCCIIAARR – CCOONNTTAABBIILLEE

3.1. Diversitatea metodelor de dezvoltare software
O metodologie de lucru pentru un produs software reprezinta modul d e structurare,
planificare si control al procesului de dezvoltare. Pentru a intelege mai bine ce inseamna
o metodologie de lucru, iata cativa termeni ce sunt utilizati frecvent in acest domeniu:
 Metodologie (sau metoda) – o anu mita colectie de principii
 Familie de metodologii – un set de metode alternative care coexista
 Framework – un schelet (pentru metode) care trebuie dezvoltat/personalizat
inainte de utillizare
 Model – o descriere (pentru metode) care trebuie implementata de o metoda,
familie sau framew ork.
Pentru cei care sunt mai familiarizati cu limbajul software! O metodologie este
asemanatoare unei clase ce poate fi instantiata pentru un anumit proiec. O familie de
metodologii este asemanator cu un namespace de clase diferite dar comparabile. Un

34 framework se aseamana cu o clasa abstracta care trebuie mai intai mostenita si extinsa.
Un model este asemanator unei interfete ce reprezinta doar o descriere a “ceva” ce trebuie
implementat de una sau mai multe clase.
In continuare urmeaza descrierea unora dintre cele mai importante metodologii pentru
crearea de software.

Metodă Descriere Când se utilizează Artefacte primare
de modelare
Agile Data (AD) O metodă parțial
agilă ce se axează
pe tehnici ce
suportă dezvoltarea
evolutivă (iterativă
și increment ală) a
bazelor de date. Se ajustează
filozofiile și tehnicile
AD în alte procese
evolutive. Modele Agile data
Agile Model
Driven
Development
(AMDD) O metodă parțială,
bazată pe practică,
ce descrie tehnici
pentru modelarea și
documentarea
eficientă a
sistemelor. Ajustarea principiilor
AM și practicile în
alte procese agile sau
aproape agile. Se aplică artefactul
potrivit pentru
situația curentă.
Agile MSF
(Microsoft
Solutions
Framework) TBD TBD TBD
Agile Unified
Process (AUP) O instanță agilă a
UP (Unif ied
Process), o
simplificare
dramatică a RUP. Atunci când se
dorește ceva între XP
și tradiționalul RUP,
un proces ce este agil
dar include explicit
activități și artefacte
cu care utilizatorii
sunt acomodați, sau
pur și simplu ceva
gratuit. Modelul use -case
Diagrame de secvență
UML
Modelul de clasă
UML
Modelul fizic de date
Code and Fix O abodare tipic
ineficientă de
dezvoltare, de
obicei urmată de
dezvoltatori Pentru prototipuri ce
nu au o durat mare de
viață. Codul sursă

35 Metodă Descriere Când se utilizează Artefacte primare
de modelare
neexperimentați
sau nepricepuți, în
care ei pur și
simplu scriu codul
fără să implice
multă gâ ndire.
Denumită de
asemenea
“hacking” sau
“dezvoltare
imatură”.
Data -Driven
Approach Aceasta este o
categorie generică
de metode bazate
pe date, populare în
anii 1970 și 1980
cu descoperirea
metodelor
structurate.
Aceastp abordare
este în mod tipic
riguroasă și serială. Dezvoltarea unui
depozit de date, deși
o abordare centrată
pe utilizare este de
preferat.
Dezvoltarea unei
simple aplicații de
afaceri de tip CRUD
(Create Read Update
Delete) . Model de date
conceptual
Model de date logic
Arhitectură de
dezvoltare
Model fizic de date
Dynamic System
Development
Method (DSDM) Aceasta este o
metodă agilă ce a
primit certificare
ISO 9001. în multe
moduri, este o
formalizare a
metodelor RAD
(Rap id Application
Development) din
anii 1980. Dezvoltarea unui
sistem intensiv de
interfață cu
utilizatorul.
Aplicație complexă
de afaceri. Prototip funcțional
Prototip de design
Enterprise
Unified Process
(EUP) Un proces software
riguros, în șapte
etape, ce include
dezvoltarea,
operarea și
retragerea
sistemelor bazate
pe software.
eforturile de
dezvoltare sunt Nevoia de a gestiona
un portofoliu de
proiecte, incluzând
dar nu limitată la
echipe folosind RUP.
Atunci când au avut
succes mai multe
proiecte RUP și se
dorește să se Modelul de afaceri de
întreprinderi
Modelul de
arhitectură al
domeniului
întreprinderii
Modelul de
arhitectură tehnică a

36 Metodă Descriere Când se utilizează Artefacte primare
de modelare
iterative și
incrementale.
Include o vedere de
multisistem ce
include activitățile
de arhitectură de
întreprindere, de
management al
reutilizării, de
management al
portofoliului și de
management al
persoanelor. cunoască cum să se
ia în considerare
întregul ciclu de viață
al sistemului. întreprinderii
Artefacte de nivel de
proiect

Extreme
Programming
(XP) O meto dă de
dezvoltare agilă ce
se axează pe
activitățile critice
necesare pentru a
construi software –
ul. Echipe de proiect
mici, co -localizate
(4-10 persoane).
Cerințele sunt
nesigure.
O relație potențial
bună există cu părțile
interesate ale
proiectului. Strategie arhitecturală
Carduri CRC (Class
responsibility
collaborator).
Feature -Driven
Development
(FDD) O metodă de
dezvoltare agilă
bazată pe iterații
scurte ce includ
activitățile de
modelare explicită. Echipă mică de
proiect (4 -20
persoane).
Cerințele s unt
nesigure.
Echipa este dispusă
să urmărească o
abordare condusă de
modelare. Model de domeniu
clasă/obiect
Caracteristici
Diagrame de secvență
UML
Model de clasă UML
Glacial
Methodology TBD TBD TBD
ICONIX O metodă simplă,
condusă de
modelare ce poat e
fi instanțiată ca o
îmbunătățire a Echipe de proiecte
mici până la medii (4
până la 20 de
persoane). Modelul use -case
Diagrame de
robustețe

37 Metodă Descriere Când se utilizează Artefacte primare
de modelare
RUP sau pe măsură
ce o metodă agilă
este de sine
stătătoare. Dezvoltare de
aplicații de afaceri. Diagrame de secv ență
UML
Model de clasă UML
ISO/IEC 12207 Un proces software
cu faze multiple ce
includ dezvoltarea,
operarea și
retragerea
sistemelor bazate
pe software. Echipe de proiect
medii până la m ari
(20 sau mai multe
persoane)
Mandatat (de
exemplu de guvern)
să urmeze această
abordare. Model logic de date
Model logic de
procese
Model fizic de date
Model fizic de
procese
MSF for CMMI
(Microsoft
Solutions
Framework for
Capability
Maturity Model
Integrated) TBD TBD TBD
Object Oriented
Software Process
(OOSP) Un CMM riguros
de nivel 5 (atunci
când este
instantizat
complet), proces a
cărui axare este pe
dezvoltare,
operații, suport și
întreținere a
sistemelor utilizând
tehnologii obiect –
orientate și/s au
bazate pe
componente. Echipe de proiect
medii până la mari
(10 sau mai multe
persoane). Modelul use -case
Model de arhitectură
de sistem
Diagrame de secvență
UML
Model de clasă UML
Mode de date fizic
Personal Software
Process (PSP) Un proces software
prescriptiv pentru
dezvoltatori
individuali. 1 TBD
Rational Unified
Process (RUP) Un proces de
dezvoltare riguros,
în patru faze ce
este iterativ și Echipe de proiect
medii până la mari
(10 sau mai multe Modelul use -case
Model de a rhitectură
de sistem

38 Metodă Descriere Când se utilizează Artefacte primare
de modelare
incremental. persoane). Diagrame de secvență
UML
Model de clasă UML
Mode de date fizic
Scrum O metodă agilă ce
se axează pe
gestionarea
proiectelor și
gestionarea
cerințelor. Deseori
combinată cu XP. Proiecte de orice
mărime Variază, depinde de
procesele de
dezvoltare cu care se
utlilizează Scrum.
Team Software
Process (TSP) TBD TBD TBD
Test Driven
Development
(TDD) O abordare
evolutivă a
dezvoltării în care
mai întâi trebuie
scris un test ce
eșuează înainte de a
scrie noul cod
funcțional.
Cunoscut de
asem enea ca
programarea cu test
inițial sau
dezvoltarea cu test
inițial. Proiecte de orice
mărime Teste
Waterfall
(modelul cascadă) Modelul presupune
că se pot “îngheța”
cerințele înainte de
a începe crearea
software -ului, sau o
modificare foarte
mică a cerin țelor
inițiale. Proiecte mici și
medii (4 -20
persoane) Teste
Sursa : L. Laza, Y. Stefanescu, O. Guta, R. Popescu, M. Lungu, Cicluri de viata ale
produselor software, UPB, 2012

39

3.2. Prezentarea aplicațiilor financiar contabile
SAGA C

SAGA C este un soft integrat pentru eviden ța contabil ă și de stocuri, des utilizat
atât de institu țiile publice dar și de societ ățile private, datorit ă faptului c ă este gratuit,
doar actualiz ările f ăcându-se pe baz ă de abonament, dar ș i datorit ă interfe ței prietenoase.
Contine :
 Contabilitate financiara (fise de cont, balante, registrul jurnal, registrul
inventar, bilant cu generarea fisierelor pentru raportare, calcul impozit pe
profit, d eclaratiile 100, 101, 392, 094)
 Imobilizari
 Clienti / Furnizori (situatii facturi, scadentar, situatie avize de expeditie,
jurnale, de claratiile 300, 301, 390, 394)
 Casa (lei, valuta) / Banca (lei, valuta) / Deconturi
 Salarii (cu generarea declaratiilor în format electronic si a registru lui de
evidenta, plata pe card)
 Productie (inclusi v pe baza de retetar si/sau comenzi)
 Operatii interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire,
transferuri, inventariere etc.)
 Suport pentru operatiuni in valuta (intrari, ie siri, calcul diferente de curs)
 Urmarire pe cen tre de profit, situ atii grafice
 Suport pentru legatura cu case de marcat in regim printer fiscal (Datecs,
Euro, Elka, Eltrade , Optimus, Samsung, Daisy, CHD)
Avantaje:

40  Actualizare rap ida la modificarile legislative
 Multi -firma, Multi -user
 Accesare simultana a acelorasi optiun i de program, prin retea
 Usurinta în asimilare si utilizare
 Extrem de manevrabil
 Rapid si robust
 Ajutor interactive
Dezavantaje:
 consumul mare de timp necesar pentru implementare
 costurile mari
 dependen ta de furnizori
 complexitatea și necesitatea extinderii și dezvoltării ulterioare

PLURIVA
PLURIVA este o aplicatie flexibilă, care se adapteaza ne voilor specifice ale
afacerii, p ăstrând ceea ce dă ii valoare și optimizând procesele consumatoare de timp și
resurse. este concepută pentru a gestiona cu succese schimbarea, în condițiile specifice
mediului de afaceri românesc. O soluție de business completă care asigură nu doar
automatizarea proceselor esențiale ale afacerii ci și servicii software și de consultanță de
business de calitate. o aplicație care oferă managerilor mobilitate și este perfect integrată
cu alte produse informatice de business.
Contine :
 Contabilitate financiara (fise de cont, balante, registrul jurnal, bilant cu
generarea fisierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit,
declaratiile 100, 112, 392, 710 )
 Clienti /Furnizori ( declaratiile 300,390,394, balantele, bilanturile, jurnalul
de cumparari, jurnalul de vanzari, fisele de cont, cartea mare a

41 contabilitatii, registrele de evidenta fiscala, fisa sintetica sah si toate
documentele solicitate din punct de vedere legal )
 Casa (lei, valuta) / Banca (lei, valuta) / Deconturi
 Salarii (cu generarea declaratiilor în format electronic si a registrului de
evidenta, plata pe card)
 Productie (inclusiv pe baza de retetar si/sau come nzi)
 Operatii interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire,
transferuri, inventariere etc.)
 Suport pentru operatiuni in valuta (intrari, iesiri, calcul diferente de curs)
 Urmarire pe centre de profit, situatii grafice

Avantaje:
 Control ul afacerii
 Costuri reduse
 Decizii de businessmai rapide
 Procese optimizate
 Bune practici
 Integrabil
 Se pliaza pe necesitatile companiei
 Creat pentru piata romaneasca

Dezavantaje:
 Costuri mari si consumul mare de timp pentru implementare la nivel de
personalizare pe specificatiile clientului
 Fiind un program ce merge cu internet este nevoie de o echipa de IT pentru a
nu-ti fi sparta baza de date

42

3.3. Monografia contabilă de utilizare a aplicației contabile în Saga C

Configurarea unei societ ăți comerciale
În momentul deschiderii programului, ca și în cazul programului CIEL, se va
configura societatea comercial ă, căreia i se va ține eviden ța contabil ă prin intermediul
acestui program.
Configurarea unei societ ăți const ă în introducerea datelor de ide ntificare,
respectiv date generale, configurarea conturilor uti lizate, stabilirea persoanelor
îndrept ățite pentru a semna diferitele documenta ții, precum și diverse set ări privind
modul de numerotare, tipul de calcul al datelor scadente etc.

43 După completarea datelor prezentate mai sus se va realiza preluarea de date contabile,
mai precis va fi configurat ă balan ța de pornire, care în cazul nostru, fiind o societate nou
înfiin țată, va fi zero.

Abia dupa validarea acestei balan țe se pot efectua înregistr ările. Validarea se
realizeaz ă prin apas ărea butonului din pagina inferioar ă a paginii

Dupa cum se observ ă din imaginea de mai jos, SAGA are un meniu uș or de utilizat.

Introducerea unor opera ții economice

Pentru a introduce datele aferente , acces ăm din meniu Opera ții – Articole contabile.

44
– cu ajutorul acestui buton se adaug ă înregistr ările;
– efectuand click pe acest buton se pot realiza modific ări ale
înregistr ărilor;
– acest buton permite ș tergerea înregistr ărilor.

1) In data de 3 mai,se inregisteaza deschiderea capitalului social la S.C.
ITComputers S.R.L.
456 Decont cu asocia ții privind capitalul A – D 50.000
1011 Capital subscris nev ărsat P – C 50.000

[ 456 = 1011] 5 0.000

456 Decont cu asocia ții privind capitalul A – C 50.000
5121 Banca A + D 50.000

[ 5121 = 456 ] 5 0.000

1011 Capital subscris nev ărsat P – D 50.000
1012 Capital subscris v ărsat P + C 50.000

[ 1011 = 1012 ] 5 0.000

2) Se înregistreaz ă facturi de utilit ăți pe d ata de 10 mai 2017 : factura apa 120 lei +
TVA și factura curent electric 250 lei + TVA.

45 S.A.GA ne permite in meniul Operatii –Intrari/Iesiri sa introducem CUI –firmei de la
care achizitionam /vindem si acesta ne afiseaza un ecran cu informatii legate de firma
careia i -am introdus CUI -ul.

Acum are loc înregistrarea facturilor:

605 Cheltuieli cu energie și apa A + D 120
4426 TVA deductibil ă A + D 22.8
401.00001 S.C. Aqua S.R.L. P + C 142.8

% = 401.00001 142.8
605 120
4426 22.8

605 Cheltuieli cu energie și apă A + D 250
4426 TVA deductibil ă A + D 47.5
401.00002 S.C. Electrica S.R.L. P + C 297.5

% = 401.00002 297.5
605 250
4426 47.5

46 3) Pe 10 mai 2017 se î nregistreaz ă plata în numerar pentru factura apei.
Efectu ăm opera ția în acela și mod și introducem datele în Registru de casa

401.00001 S.C. Aqua S.R.L. P – D 142.8
5311 Casa în lei A – C 142.8

[ 401.00001 = 5311 ] 1 42.8

4) Tot pe data de 1 4 aprilie se înregistreaz ă plata în numerar pentru factura la curent

401.00002 S.C. Electrica S.R.L. P – D 297.5
5311 Casa în lei A – C 297.5

[ 401.00002 = 5 311 ] 297.5
A – x = P – x
Operatiile 4) și 5) sunt reprezentate în figura urmatoare:

47 5) In data de 15 mai 2017 s e cumpar ă 10 de tastaturi cu 40 lei/buc. + TVA, se achita
in momentul achizitie,iar pretul de vanzare va fi de 50 lei/buc TVA inclus.

371 M ărfuri A + D 400
4426 TVA ded. A + D 76
401.00003 S.C. Comp S.R.L. P + C 476

% = 401.00003 476
371 400
4426 76
401.00003 = 5311 476
371 = % 100
4428.01 79.83
378.01 20.17

Dupa introducerea facturi de achizitie programul ne permite sa listam si NIR(Nota de
receptie si constatare diferente)

48 6) Se cump ără 10 topuri de hârtie pentru imprimant ă a cate 10 lei/ buc +TVA la data
de 15 mai 2017 care se achita in momentul achizitiei urmand ca acestea sa fie date in
consum.

În continuare, opera ția propriu -zisă:

3028 Alte materiale consumabile A + D 100
4426 TVA deductibil ă A + D 19
401.00004 S.C. Paper S.R.L. P + C 119

% = 401.00004 119
3028 100
4426 19
401.00004 = 5311 119
6028 Ch. cu alte mat. consumabile A + D 100
3028 Alte mat. consumabile A – C 100

6028 = 30 28 100

49
1) se vâ nd tastaturile cump ărate la opera ția 6), la data de 16 mai 2017 .

4111 Clien ți A + D 500
707 Venituri din v ânzari de m ărfuri P + C 420.17
4427 TVA colectat ă P + C 79.83

4111 = % 500
707.01 420.17
4427 79.83
2) scăderea m ărfurilor din gestiune:

371 M ărfuri A – C 400
607 Chelt. priv. marf. A + D 400

[ 607 .01 = 371 .01 ] 400
[ 378.01 = 371 .01 ] 20.17
[ 4428.01 = 371 .01 ] 79.83

3) încasarea facturii de la 8) în numerar la data de 17 mai 2017 .

4111 Clien ți A – C 500
5311 Casa în lei A + D 500

[ 5311 = 411 ] 500

4) depunerea numerarului la bancă .

581 Viramente A – D 964.70
5311 Casa în lei A + C 964.70

50
[ 581 = 5311 ] 964.70

Eviden țierea salaria ților și realizarea înregistr ărilor contabile aferente sala riilor

Eviden ța salariilor este uș or de realizat
utiliz ând acest soft, deoarece odat ă
introdu se datele legate de angaja ți,
calculul salariilor devine o rutin ă. Deci
prima etap ă în ceea ce prive ște salariile
este introducerea datelor privind
salariile, di n meniul Fi șiere – Salariaț i:

În cadrul ferestrei urm ătoare am introdus datele legate de:
 date personale salariat;
 salariul;
 perso ane aflate în întreținere;
 contractul de munca;
 sporuri;

51

Pentru a realiza calculul salariilor și a reținerilor afe rente acestor salarii vom merge în
meniul Opera ții – State salaria ți permanen ți.

De aici vom putea lista statul de plat ă, precum și declara ția 112 privind reț inerile
salariale ce trebuie depuse la Direc ția Finan țelor Publice .

52

Eviden țierea înregist rărilor aferente închiderii de lun ă

1) regularizare TVA
4427 = 4426 79.83
4424 = 4426 85.47

2) închidere conturi de cheltuieli

53 121 = % 790
605 370
607.01 400
6028 100
641 7300
6451 1229
6452 55
6453 300

3) închidere conturi de venituri
% = 121 420.17
707.01 420.17

4) Închidere luna
Pentru opera ția de închidere lun ă, accesăm meniul, a șa cum indic ă și imaginea
următoare :

54

55

În cadrul acestei ferestre, pe l ângă validarea î nchiderii de lun ă, se mai poate
vizualiza și imprima declaraț ia 100.
Pentru a vizualiza înregistr ările aferente unei anumite perio ade de timp, vom
merge în meniul Opera ții – Articole contabile.
Pentru listarea documentelor principale, acces ăm meniul Situaț ii-Listări. În anexă,
se regăsesc câteva documente, și anume: registrul jurnal, carte mare, fi șe conturi, balan ța
de verificare.

56 CCoonncclluuzziiee

In prezenta lucrare am incercat sa fac o comparatie a aplicatiilor informatice
specifice contabilitatii in functie de avantajele si dezavantajele acestora.
In primul capitol am abordat contabilitatea informatizata. Am incercat sa dezbat
mai in detaliu urmatoarele subiecte: structura sistemelor informatice, conceptia logica de
principiu a sistemului, metode de abordare a sistemelor informatice, definitia si evolutia
integrarii aplicatiilor informatice, definitia si rolul sistemelor informatice integrate.
Sistemul informatic reprezintă un sistem informațional care permite realizarea
operațiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor și difuzare a
informațiilor.
În conformitate cu abordarea funcțională, sistemele info rmatice sunt organizate pe
subsisteme, aplicații și unități funcționale. Nu este greu de înțeles că realizarea unui
sistem informatic, sau doar a unei aplicații, presupune modelarea situației reale și
utilizarea modelului creat, în realitatea cu care opere ază calculatorul.
În legătură cu sistemele informatice sunt des folosite următoarele două noțiuni:
ciclul de dezvoltare a sistemului informatic și ciclul de viață al sistemelor informatice.
Ciclul de viață al sistemelor informatice (CVSI) se extinde pe int ervalul de timp cuprins
între decizia de elaborare a sistemului informatic și decizia de abandonare sau de
înlocuire cu alt sistem informatic.
Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic (CDSI) se extinde de la decizia de
elaborare a sistemului informatic până la momentul intrării sistemului în
exploatare.Sistemele informatice integrate desemnează niște sisteme complete în cadrul
cărora se desfășoara procese de afaceri, practici manageriale, interacțiuni
organizaționale,transformări structurale și manageme nt al cunoștințelor.
In capitolul 2 am abordat informatia financiar -contabila si utilizatorii acesteia.
Aici am dezbatut urmatoarele subiecte: abordarea teoretica a informatiei, trinomul date –
informatiii -cunostinte, categorii de utilizatori financiari cont abili.
Informația reprezinta știința care se ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de
prelucrare a informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul. Sistemul informațional
prelucrează și vehiculează informațiile între sistemul condus și sistemul co nducator, fiind

57 reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor si mijloacelor, folosite in procesul
informațional.
Un sistem informațional este parte unui sistem complet. Un sistem este o entitate
compusă din parti organizate și care interacționează pe ntru o funcționare cât mai
eficientă. Subsistemele sunt parti componente ale sistemului. In categoria generala
denumita actori economici, beneficiari de informatii contabile, se are in vedere in primul
rand intreprinderea sau, altfel spus, entitatea econom ica, dupa care partenerii acesteia
(finantatorii, furnizorii, clientii, bancile, partenerii sociali etc.), precum si statul si
asigurarile sociale. Totodata, in sens mai larg,informatiile amintite se adreseaza
publicului, privit la modul general.
In ultimu l capitol am incercat sa fac un studiu comparativ privind aplicatiile
informatice financiar – contabile(Saga C si Pluriva). Aici am abordat subiecte ca:
diversitatea metodelor de dezvoltare software, prezentarea aplicatiilor financiar contabile,
monografia contabila de utilizare a aplicatiei informatice.
O metodologie de lucru pentru un produs software reprezinta modul de
structurare,
planificare si control al procesului de dezvoltare.
SAGA C este un soft integrat pentru evidența contabilă și de stocuri, des utilizat
atât de instituțiile publice dar și de societățile private, datorită faptului că este gratuit,doar
actualizările făcându -se pe bază de abonament, dar și datorită interfeței prietenoase.
PLURIVA este o aplicatie flexibilă, care se adapteaza nevoi lor specifice ale
afacerii, păstrând ceea ce dă ii valoare și optimizând procesele consumatoare de timp și
resurse.

58 BBiibblliiooggrraaffiiee

[1] Gh. Sabău, I. Lungu – Sisteme informatice și baze de date , ASE, București, 2013
[2] R. Reix – Systemes d'inform ation et management des organisation, Vuibert, Paris,
2005
[3] Gh. Turbuț(coordonator) – Inginerie de sistem, automatizări și informatică în
transporturi, vol. 2, Editura Tehnică, București, 2002
[4] www.icbe -ct.com/pacuraru/SIG_cap2.doc
[5] B. Onete, R. Dina, Sisteme informatice, Editura ASE, Bucuresti, 2015
[6] A. Cretan, Analiza si proiectarea sistemelor informatice, Editura Pro Universitaria,
Bucuresti, 2013
[7] C.Tudor, Sisteme informatice in tegrate pentru domeniul financiar -contabil, Editura
ASC, Bucuresti, 2013
[8] S. Rotaru, M.C. Ghita, Sisteme si aplicatii informatice in economie, Editura Revers,
Craiova, 2015
[9] http://www.ligasoftware.ro/blog/2011/04/cateva -abordari -metodologice -in-
dezvoltarea -software
[10] L. Laza, Y. Stefanescu, O. Guta, R. Popescu, M. Lungu, Cicluri de viata ale
produselor software, UPB, 2012
[11] N. M. Iacob, C.Baron, Informatica economica , Editura Pro Universitaria, Bucuresti,
2014
[12] L. Malciu – Cererea si oferta de informatii contabile, Editura Economica, Bucuresti,
1998
[13]http://www.sagasoft.ro/detal ii_C.php
[14]http://www.marketwatch.ro/mw/file/erp_Pluriva%20ERP.pdf
[15]http://www.plurivaerp.com/portfolio -view/contabilitate -2-2/