UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDEE MMEEDDIICCIINNĂĂ ȘȘII FFAARRMMAACCIIEE CCRRAAIIOOVVAA [613417]

UUNNIIVVEERRSSIITTAATTEEAA DDEE MMEEDDIICCIINNĂĂ ȘȘII FFAARRMMAACCIIEE CCRRAAIIOOVVAA
FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE MMEEDDIICCIINNĂĂ
LLUUCCRRAARREE DDEE LLIICCEENNȚȚĂĂ
TTiittlluull lluuccrraarriiii
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
PPrrooffeessoorr UUnniivveerrssiittaarr DDrr..
ÎNDRUMĂTOR:
DDrr..
ABSOLVENT: [anonimizat]
22002211

2

„În sfârșit, putem recunoaște că ceasurile biologice funcționează prin intermediul acelorași
principii în celulele organismelor multicelulare, inclusiv cele ale oamenilor.”
Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash, Michael W. Youg ,
laureați ai premiului Nobel în Me dicină, 2017

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. …………………. 6
CAP.1. NOȚIUNI DE FIZIOLOGI E ………………………….. ……………………….. 7
1.1. SCURT ISTORIC AL CRONOBIOLOGIEI ………………………….. ……… 7
1.2. RITMURI BIOLOGICE ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.3. RITM UL CIRCADIAN ………………………….. ………………………….. …… 10
1.3.1. DEFINIȚIE ………………………….. ………………………….. ……………… 10
1.3.2. CEASUL BIOLOGIC ………………………….. ………………………….. … 10
1.3.3. PROPRIETĂȚILE RITMURILOR CIRCADIENE ……………………. 13
1.3.4. ORGANIZAREA ANATOMICĂ A RITMURILOR CIRCADIENE . 16
1.3.5. IMPORTANȚA RITMULUI CIRCADIAN PENTRU SĂNĂTATE .. 18
1.3.6. RITMUL CIRCADIAN SI SISTEMUL CARDIO -CIRCULATOR … 19
1.3.7. RITMUL CIRCADIAN SI TEMPERATURA CORPULUI …………. 21
1.3.8. RITMUL CIRCADIAN SI SECREȚIA DE CORTIZOL …………….. 23
1.3.9. RITMUL CIRCADIAN SI MELATONINA ………………………….. ….. 24
CAP.2. RITMURILE DE MUNCĂ ………………………….. ……………………….. 26
2.1. TIMPUL DE MUNCĂ ………………………….. ………………………….. ……. 26
DEFINIȚIE ………………………….. ………………………….. ………………………… 26
DURATA NORMALĂ ………………………….. ………………………….. ………….. 26
REPARTIZAREA TIMPULUI DE MUNCĂ ÎN CURSUL S ĂPTĂMÂNII … 26
DURATA MAXIMĂ ………………………….. ………………………….. ……………… 26
TIMPUL EFECTIV DE MUNCĂ ………………………….. ………………………… 27
TIMPUL PRODUCTIV ………………………….. ………………………….. ………… 27
2.2. RITMUL DE MUNCĂ ………………………….. ………………………….. ……. 28
TIMP DE MUNCĂ CU DURATĂ NORMALĂ ………………………….. ………. 28
TIMP DE MUNCĂ SUB DURATA NORMALĂ ………………………….. …….. 30
TIMP DE MUNCĂ PESTE DURATA NORMALĂ ………………………….. …. 33
NORMA DE MUNCĂ ………………………….. ………………………….. ………….. 34
MUNCA ÎN SCHIMBURI ………………………….. ………………………….. ……… 35
CAP.3. PATOLOGIA DETERMINAT Ă DE MUNCA ÎN SCHIMB URI
ALTERNE 39

4
3.1. TULBURĂRILE DE SOMN ………………………….. ………………………… 39
SOMNUL ȘI CELE TREI SCHIMBURI ………………………….. ………………. 39
MUNCA DE NOAPTE ………………………….. ………………………….. …………. 40
MUNCA DE DIMINEAȚĂ ………………………….. ………………………….. …….. 40
MUNCA DE DUPĂ -AMIAZĂ ………………………….. ………………………….. … 41
3.2. OBOSEALA CRONICĂ. SINDROMUL BURNOUT …………………….. 41
3.3. TULBURĂRILE NEURO -PSIHICE ………………………….. ……………… 43
3.9. BOLILE CARDIO -VASCULARE ………………………….. …………………. 43
3.10. CANCERUL ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
3.4. TULBURĂRILE DIGESTIVE ȘI CREȘTEREA ÎN GREUTATE …….. 46
3.6. ALTERAREA CAPACITĂȚII DE REPRODUCERE …………………….. 47
3.7. AFECȚIUNILE MUSCULO -SCHELETICE ………………………….. ……. 47
3.8. ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE ………………………….. ……………………… 47
CAP.4. EXAMENELE MEDICALE ………………………….. ……………………… 48
4.1. EXAMENELE MEDICALE LA ANGA JARE ………………………….. …… 48
4.2. EXAMENELE MEDICALE DE ADAPTARE ………………………….. ….. 50
4.3. EXAMENELE MEDICALE PERIODICE ………………………….. ……….. 50
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. …………………. 52
CAP.5. CONTRIBUȚIA PERSONAL Ă ………………………….. ………………… 53
5.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ……. 53
5.1.1. SCOPUL ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
5.1.2. OBIECTIVELE ………………………….. ………………………….. ………… 53
5.2. MATERIAL ȘI METODĂ ………………………….. ………………………….. .. 53
5.2.1. LOTUL DE STUDIU ………………………….. ………………………….. … 53
5.2.2. LOCAȚIA ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
5.2.3. DESFĂȘURAREA STUDIULUI ………………………….. ……………… 53
5.2.4. INSTRUMENTE UTILIZATE ………………………….. …………………. 53
CAP.6. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ……………. 54
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 55
ANEXA 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 56
ANEXA 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 57
BIBLIOGRAFIE SELECTI VĂ ………………………….. ………………………….. ……… 60

5
INTRODUCERE
Lucrarea de față își propune să aducă într -o lumină cât mai actuală o problematică
majoră a societății în care trăim, și anume, consecințele pe care munca în
schimburi(alternante, de n oapte) le poate avea asupra organismului uman, atât la nivel psihic,
la nivel fizic si social. Organizarea orelor de activitate profesională în schimburi ajută la o
mai bună gestionare a forței de muncă. Acestea pot fi atât continue, cât și discontinue,
săptămânale, fixe sau flexibile, toate fiind stipulate in contractul de muncă încheiat la
angajare, reglementate prin lege, prin Codul Muncii. Problema se pune însă, din perspectiva
Medicinei Muncii, atunci când acest program în schimburi alternante ajunge s ă determine
anumite dezechilibre biologice la nivelul organismului prin suprasolicitarea acestuia în
încercarea de a se adapta constant unor variații de organizare.
Organismul uman, prin intermediul unor procese complexe, endocrinologice si
metabolice, reu șește să -și mențină un anumit echilibru, echilibru redat de curbele fiziologice,
cum ar fi – temperatura constantă a corpului, concentrațiile diverșilor hormoni, frecvența
cardiacă, frecența respiratorie, sistemul imunitar. Atunci când se produce o suprasol icitare, ca
in cazul schimburilor alternante la locul de muncă, organismul luptă sa se adapteze, se produc
modificări biologice, iar în cele din urmă, pe termen lung, se pot vedea efectele negative.
Structural, prezenta lucrare, se concentrează în două pă rți, partea generală și partea
specială. În prima parte sunt aduse in discuție, în mod teoretic, consecințele muncii in
schimburi alternante și marca pe care acestea și -o pun asupra calității vieții oamenilor –
efecte pe termen scurt și cele pe termen lung . Se va pune accent pe întreg procesul, prin care
se produc tulburări de atenție și de concentrare, problematica somnului, tulburări cardio –
vasculare, gastro -intestinale, hormonale si neuro -psihice. În cea de -a doua parte au fost
urmărite îndeaproape, de către medicul de medicina muncii, modificările determinate de
programul de muncă și modul cum persoanele în cauză răspund diferit la stimulii exteriori în
funcție de vârstă, de sex și de alte considerente. Au fost analizate informațiile extrase din
anamnez a profesională care s -a bazat pe răspunsurile angajaților la chestionarul aplicat și pe
informațiile oferite de examinările periodice efectuate angajaților la cabinetul de medicina
muncii. S -a urmărit impactul pe care il au modificările constantelor biolog ice și impactul
psihologic al programului de lucru în schimburi alternante asupra absenteismului prin boală și
asupra capacității de muncă a angajațilo r.

6
PARTEA GENERALĂ

7
CAP.1. NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE
1.1. SCURT ISTORIC AL CRONOBIOLOGIEI
Cronobiologia este un domeniu al biologiei c are examinează procesele de
sincronizare, inclusiv fenomenele periodice (ciclice) din organismele vii, cum ar fi adaptarea
lor la ritmurile solare și lunare. Aceste cicluri sunt cunoscute sub numele de ritmuri biologice.
Cronobiologia provine din greaca ve che χρόνος (chrónos, care înseamnă „timp”) și din
biologie, care se referă la studiul sau știința vieții. (DeCoursey, Dunlap, & Loros, 2003)
Cercetătorii au început să studieze ritmurile biologice în urmă cu aproximativ 50 de
ani. Deși niciun studiu nu poate fi considerat definitoriu, tudiile efectuate în anii 1950 privind
ritmicitatea circadiană la muștele fructelor de către Colin Pittendrigh și Ürgen Aschoff pot fi
considerate de bază . Aria de cercetare a somnului, care este, de asemenea, inclusă în
domeniul cronobiologiei, a evoluat oarecum independent, cu identificarea diferitelor etape de
somn de către Nathaniel Kleitman în aceași perioadă. Moștenirealăsată de acești pionieri
continuă astăzi cu evoluția domeniilor pe care l e-au întemeiat.
Cu toate acestea, rădăcinile studiului ritmurilor biologice merg și mai departe, până în
anii 1700 la lucrarea savantului francez de Mairan, care a publicat o monografie în care
descrie mișcările zilnice ale frunzelor unei plante. De Maira n a observat că creșterea zilnică și
scăderea virtuală a tuturor formelor de viață – inclusiv bacterii, ciuperci, plante, muște de
fructe, pești, șoareci și oameni – prezintă ritmuri circadiene. Mișcările frunzelor au continuat
chiar și atunci când planta a fost așezată într -o cameră interioară și, astfel, nu a fost expusă la
lumina soarelui. Această constatare a sugerat că mișcările reprezentau ceva mai mult decât un
simplu răspuns la soare și erau controlate de un ceas intern.
1.2. RITMURI BIOLOGICE
1.2.1. DEFINIȚIE
Ritmurile biologice sunt modificări ale diferitelor funcții fiziologice și
comportamentale ale organismelor care se repetă la intervale regulate și oferă un cadru de
organizare temporală pentru acestea. Ritmurile biologice la om au cicluri cuprinse între
minute și luni; de exemplu, etapele și eliberarea unui număr de hormoni în ciclul somnului au

8
un ritm măsurat în minute, în timp ce ciclul menstrual feminin este măsurat în zile. (U.S.
Congress, 1991)
1.2.2. CLASIFICARE
Cronobiologia distinge până la trei tipuri d e ritmuri biologice în funcție de durata lor.
 Ritmul circadian – ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice,
fiziologice sau comportamentale aparținând entităților vii . Este un proces intern
natural care reglează ciclul somn -veghe și se rep etă la fiecare rotație a Pământului
aproximativ la fiecare 24 de ore (NICHD – Eunice Kennedy Shriver National Institute
of Child Health and Human Development, 2019)
Se subîmparte în :
 Diurn , care descrie organismele active în ti mpul zilei
 Nocturn , care descrie organismele active pe timp de noapte
 Crepuscular , care descrie organismele active în principal în zori și în amurg
(Nelson, 2005)
 Ritmul infradian – ritm cu o perioadă mai lungă decâ t perioada u nui ritm circadian .
Exemplu : ciclul menstrual la femei (Brown & Graeber, 2020)
 Ritmul ultradian – ritm cu o perioadă mai scurt decât perioada ritmului circadian .
Exemplu : ciclul somnului REM (Oxfor d Dictionaries, 2019)
Studiul științific al ritmurilor biologice ale corpului nu trebuie confundat cu teoria
bioritmurilor. Nu există dovezi care să susțină conceptul de bioritmuri; de fapt, datele
științifice le infirmă existența. Bazată pe o teorie pro pusă pentru prima dată de omul de știință
german Wilhelm Fliess în 1897 și popularizată în anii 1970, teoria bioritmului postulează că
trei cicluri acționează într -un mod concertat pentru a ghida activitatea: un ciclu de 23 de zile
care influențează forța fizică, rezistența, energia și încredere fizică; un ciclu de 28 de zile care
influențează sentimentele, iubirea, cooperarea și iritabilitatea; și un ciclu intelectual de 33 de
zile care influențează învățarea, memoria și creativitatea. Conform teoriei bior itmului, aceste
trei cicluri sunt legate de data nașterii unui individ și fluctuează în mod constant de -a lungul
vieții sale. Fiecare ciclu are un punct înalt și un punct scăzut. Prin cartografierea punctelor
înalte și joase ale ciclurilor respective și a modului în care acestea coincid sau diverg, teoria
afirmă că performanța poate fi reprezentată și se pot prezice zilele critice în care performanța
poate fi cea mai mare sau cea mai scăzută. ( Holley et al,1981)

9
Niciun proces biologic cu o astfel de relați e cu data calendaristică a nașterii nu a fost
identificat vreodată și niciun studiu care să încerce să valideze bioritmurile nu a fost capabil
să facă acest lucru. Astfel, de exemplu, încercările de validare a ipotezelor folosind rapoarte
de accidente retr ospective și scoruri atletice au eșuat în mod constant. Deși există în mod clar
ritmuri biologice umane cu cicluri care pot fi măsurate în zile (ciclul menstrual fiind un
exemplu), nu există dovezi ale existenței oricăruia dintre cele trei bioritmuri, dară mite de
orice interacțiune predictivă. Având în vedere baza sa nefactuală, teoria bioritmului este
retrogradată pe tărâmul altor distracții populare, cum ar fi numerologia, care poate servi drept
sursă de divertisment, dar care nu au valoare de fond sau pr edictivă. (U.S. Congress, 1991)
Ciclurile sincronizate cu rotația Pământului de 24 de ore sunt probabil cele mai
studiate. Factorii externi care perturbă ceasul intern pot produce efecte dăunătoare. Un
exemplu obișnuit este jet lag, starea de rău asociată călătoriei peste fusuri orare. În cazul jet
lag, efectul este de scurtă durată, iar corpul se reajustează relativ rapid la ora locală din noua
locație. Programele de lucru în afara orelor de zi standard pot perturba ritmurile biologice ale
corpului. Aceast ă tulburare poate continua fără întrerupere, în timp ce alți factori, cum ar fi
pierderea somnului și întreruperea socială, agravează prejudiciul efecte. Rezultatele pot fi în
detrimentul sănătății și capacității unor lucrători de a -și îndeplini sarcinile , ceea ce la rândul
lor poate afecta negativ siguranța lor și a societății în ansamblu. (U.S. Congress, 1991)
„Munca în schimburi” se aplică adesea programelor care includ ore de lucru nopți, dar
nu există o definiție consecventă a termenului. Așa cum este utilizat în acest raport, munca în
schimburi se referă la orice program de lucru nestandard. Include munca de seară sau de
noapte; o tura rotativă, în care orele se schimbă în mod regulat (de exemplu, de la zi la seară ,
la noapte); o schimbare divizată, î n care o perioadă de lucru este urmată de o pauză și apoi o
revenire la locul de muncă; și ore de serviciu prelungite, constând în perioade lungi de muncă
(de obicei peste 12 ore). Acest raport se concentrează asupra impactului pe care aceste
programe îl p ot avea asupra ritmurilor biologice ale corpului. (U.S. Congress, 1991)
Ocupații diverse necesită sau implică operațiuni de 24 de ore și utilizează programele
de lucru nestandardizate. Acestea includ industrii de fabricație (de exemplu, chimice, oțel,
hârtie), utilități (de exemplu, centrale electrice), servicii de protecție și sănătate (de exemplu,
poliție, pompieri și salvare, spitale), transport (de exemplu, linii aeriene, căi ferate, transport
rutier, transport maritim) ), proiecte majore de construcți i (de exemplu, râuri, tuneluri),
operațiuni militare și, din ce în ce mai mult, servicii (de exemplu, magazine cu amănuntul,

10
instituții financiare, divertisment și recreere, servicii specializate, cum ar fi livrări peste
noapte). (U.S. Congress, 1991)
1.3. RITM UL CIRCADIAN
1.3.1. DEFINIȚIE
Ritmurile circadiene sunt modificări fizice, mentale și comportamentale care urmează
ciclului zilnic (Figură 1). Ele răspund în primul rând la lumină și întuneric în mediul unui
organism. A dormi noaptea și a fi treaz în timpul zilei este un exemplu de ritm circadian legat
de lumină. Ritmurile circadiene se găsesc în majoritatea ființelor vii, inclusiv animale, plante

Figură 1 – Ceasul circadian anticipează și adaptează fiziologia n oastră la
diferitele faze ale zilei. (Hal, Rosbash, & Yo, 2017)
și mulți microbi mici. Studiul ritmurilor circadiene se numește cronobiologie . (The National
Institute of General Medical Sciences, 2017)
1.3.2. CEASUL BIOLOGIC
Ceasurile biologice sunt dispozitivul de sincronizare înnăscut al unui organism. Sunt
compuse din molecule specifice (proteine) care interacționează în celulele din tot
corpul.Ceasurile biologice se găsesc în aproape fiecare țesut și organ. Cercetătorii au
identifi cat gene similare la oameni, muște ale fructelor, șoareci, ciuperci și alte câteva

11
organisme care sunt responsabile de fabricarea componentelor ceasului. (The National
Institute of General Medical Sciences, 2017)
Sunt ceasurile biologice același lucru cu r itmurile circadiene? Nu, dar sunt înrudite.
Ceasurile biologice produc ritmuri circadiene și le reglează sincronizarea. Un ceas maestru
din creier coordonează toate ceasurile biologice dintr -un lucru viu, menținând ceasurile
sincronizate. La animalele vert ebrate, inclusiv la oameni, ceasul principal este un grup de
aproximativ 20.000 de celule nervoase (neuroni) care formează o structură numită nucleul
suprachiasmatic sau SCN. SCN este situat într -o parte a creierului numită hipotalamus și
primește intrare directă de la ochi. (The National Institute of General Medical Sciences,
2017)
În 2017, Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină a fost acordat lui Jeffrey C.
Hall , Michael Rosbash și Michael W. Young „pentru descoperirile lor despre mecanismele
molec ulare care controlează ritmul circadian” în muștele fruc telor. Studiile folosind muștele
fructelor au fost esențiale pentru găsirea angrenajelor moleculare ale ceasurilor biologice și a
celulelor care controlează ritmurile circadiene.
Figură 2 arată modul în care fluxul de informații din timpul zilei în creierul mu ștei
fructelor: neuronii de ceas (colorați în albastru, mijlocul stânga și dreapta) comunică cu alte
celule nervoase (colorate în roșu, interior sus, dreapta, stânga și jo s), care apoi semnalizează
către neuroni suplimentari (colorate în verde, exterior dreapta sus, stânga și jos).

Figură 2 – Angrenaj molecular al ceasurilor biologice și a le celulelor care
controlează ritmurile circadiene.
(The National Institute of General Medical Sciences, 2017)

12
Factorii naturali din corp produc ritmuri circadiene. Cu toate acestea, semnalele din
mediu le afectează și ele. Principalul factor care influențează ritmurile circadiene est e lumina
zilei. Această lumină poate porni sau opri gene care controlează structura moleculară a
ceasului biologic. Schimbarea ciclurilor de lumină -întuneric poate accelera, încetini sau
reseta ceasurile biologice, precum și ritmurile circadiene. (The Nati onal Institute of General
Medical Sciences, 2017)
Ritmurile circadiene afectează funcția și sănătatea corpului, pot influența ciclurile
somn -veghe, eliberarea hormonilor, obiceiurile alimentare și digestia, temperatura corpului și
alte funcții importante a le corpului.
Ceasurile biologice care rulează rapid sau lent pot duce la tulburări sau la ritmuri
circadiene normale. Ritmurile neregulate au fost legate de diferite afecțiuni cronice, cum ar fi
tulburările de somn, obezitatea, diabetul, depresia, tulburar ea bipolară și tulburarea afectivă
sezonieră.
Ritmurile circadiene ne ajută să ne determinăm tiparele de somn. Ceasul principal al
corpului sau SCN, controlează producția de melatonină, un hormon care te face să ai somn.
Aceasta primește informații despre lumina primită de la nervii optici, care conduc informația
de la ochi la creier. Când există mai puțină lumină – spre exemplu noaptea – SCN îi spune
creierului să producă mai multă melatonină, astfel încât să devii somnolent. (The National
Institute of Ge neral Medical Sciences, 2017)
Cercetătorii care fac aceste experimente pot controla mediul subiectului prin
modificarea perioadelor de lumină și întuneric. Apoi caută schimbări în activitatea genelor
sau alte semnale moleculare. Această cercetare ne ajută să înțelegem cum funcționează
ceasurile biologice și să păstrăm timpul.
Oamenii de știință studiază, de asemenea, organismele cu ritmuri circadiene
neregulate pentru a identifica ce componente genetice ale ceasurilor biologice pot fi sparte.
Înțelegerea a ceea ce face să cadă ceasurile biologice poate duce la tratamente pentru
tulburări de somn, obezitate, tulburări de sănătate mintală, jet lag și alte probleme de sănătate.
De asemenea, poate îmbunătăți modalitățile prin care indivizii se pot adapta la munc a în
schimbul de noapte. Studierea genelor responsabile de ritmurile circadiene ne va ajuta, de
asemenea, să înțelegem sistemele biologice și corpul uman.. (The National Institute of
General Medical Sciences, 2017)

13

1.3.3. PROPRIETĂȚILE RITMURILOR CIRCADIENE
Observațiile lui De Mairan ilustrează o trăsătură critică a ritmurilor circadiene –
natura lor autosusținută. Astfel, aproape toate ritmurile diurne care apar în condiții naturale
continuă să circule în condiții de laborator lipsite de orice i nterferențe externe (de exemplu,
sub lumină constantă sau întuneric constant). Aceste aspecte sunt redate în Figura 3.

Figură 3 – Ceasul biologic intern – redarea experimentului lui Jean Jacques
d’Ortous de Mairan (Hal, Rosbash, & Yo, 2017)
Ritmurile circadiene care sunt exprimate în absența oricăror semnale timp de 24 de
ore din mediul extern se numesc libere de rulare . Aceasta înseamnă că ritmul nu este
sincronizat de nicio schimbare ciclică a mediului fizic. Stri ct vorbind, un ritm diurn nu ar fi
trebui numit circadian până când nu s -a demonstrat că persistă în condiții de mediu constante
și, prin urmare, poate fi distins de acele ritmuri care sunt pur și simplu un răspuns la
schimbările de mediu în 24 de ore. Cu toate acestea, în scopuri practice, există puține motive
pentru a face distincția între ritmurile diurne și cele circadiene, deoarece aproape toate
ritmurile diurne se dovedesc a fi circadiene. Persistența ritmurilor în absența unui ciclu de
lumină întune cată sau a unui alt semnal de timp exogen (adică un Zeitgeber) pare să indice în
mod clar existența unui fel de mecanism intern de cronometrare sau ceas biologic. Cu toate
acestea, unii cercetători au subliniat că persistența ritmicității nu exclude neapăr at

14
posibilitatea ca alte cicluri necontrolate generate de revoluția Pământu lui pe axa sa să
conducă ritmul. (Vitaterna, Takahashi, & Turek, 2001)
Ipoteza că astfel de indicii geomagnetice necontrolate ar putea juca un rol în
persistența ritmicității poate fi infirmată de o a doua trăsătură caracteristică a ritmurilor
circadiene : aceste cicluri persistă cu o perioadă apropiată, dar nu exact, de 24 de ore. Dacă
ritmurile au fost conduse exogen, acestea ar trebui să persiste cu o perioadă de exact 24 de
ore. Cu toate acestea, aparenta imprecizie este o trăsătură importantă a ritmicității. Așa cum a
demonstrat Pittendrigh (1960), abaterea de la un ciclu de 24 de ore oferă de fapt un mijloc
pentru ca sistemul intern de monitorizare a timpului să fie aliniat continuu și să se alinieze la
mediul luminos -întunecat. Această ajustare continuă are ca rezultat o precizie mai mare în
controlul sincronizării sau fazei ritmurilor exprimate, deoarece este permisă doar o mică
devia ție înainte ca ritmul să fie „resetat” la faza corectă. (Vitaterna, Takahashi, & Turek,
2001)
O a treia proprietate caracteristică a ritmurilor circadiene este capacitatea lor de a fi
sincronizate sau antrenate de factori de timp externi, cu m ar fi ciclul lumină -întuneric. Astfel,
deși ritmurile circadiene pot persista în absența indicilor de timp externi (adică nu sunt
conduși de mediu), în mod normal, astfel de indicii sunt prezente și ritmurile sunt aliniate la
acestea. În consecință, dacă are loc o schimbare în factorii externi (de exemplu, în urma
deplasării prin fusuri orare), ritmurile vor fi aliniate la noile indicii. Această aliniere se
numește antrenare . Inițial, nu era clar dacă antrenarea a fost realizată prin modularea ratei
ciclu lui (adică, dacă ciclul a fost scurtat sau prelungit până când a fost aliniat la noile indicii
și apoi a revenit la lungimea inițială) sau dacă antrenarea a fost real izată prin „resetare
discretă” a evenimente lor. Experimentele rezultate în urma acestei de zbateri au dus la
descoperiri fundamentale. De exemplu, cercetătorii au descoperit că răspunsul organismului
la lumină (adică, dacă un ciclu avansează, este întârziat sau rămâne neschimbat) diferă în
funcție de faza din ciclul la care este prezentat. Astfe l, expunerea la lumină în partea timpurie
a perioadei întunecate „normale” a individului duce în general la o întârziere a fazei, în timp
ce expunerea la lumină în partea târzie a perioadei întunecate normale a individului duce în
general la o avansare a f azei. Această diferență în răspunsuri poate fi reprezentată de o curbă
de răspuns de fază (a se vedea F igura 4 pentru o ilustrare schematică a unui ciclu circadian).
(Vitaterna, Takahashi, & Turek, 2001)
O astfel de curbă poa te prezice modul în care un organism se va antrena nu numai la
schimbări în ciclurile de lumină -întuneric, ci și la cicluri de lumină neobișnuite, cum ar fi

15
cicluri care nu sunt de 24 de ore sau diferite rapoarte de lumină: întuneric. Existența unei
curbe de fază -răspuns implică, de asemenea, că antrenarea se realizează prin resetarea
discretă a evenimentelor, mai degrabă decât prin modificări ale ratei ciclismului. În plus față
de momentul expunerii la lumină, intensitatea luminii poate modula perioadele d e ciclism
când organismele sunt lăsate în lumină constantă. Astfel, expunerea la intensități de lumină
mai puternice poate prelungi perioada la unele specii și o poate scurta la alte specii. Acest
fenomen a fost supranumit „regula lui Aschoff”. (Aschoff, 1960)

Figură 4 – Ilustrare schematică a unui ciclu circadian (Vitaterna, Takahashi, &
Turek, 2001)
În cele din urmă, ambele mecanisme de antrenare par a fi aspecte ale aceluiași lucru,
deoarece consec ințele regulii lui Aschoff pot fi prezise sau explicate prin curbele fază –
răspuns la lumină. Deși ciclul lumină -întuneric este în mod clar Zeitgeber major pentru toate
organismele, alți factori – cum ar fi interacțiunile sociale, activitatea sau exercițiul și chiar
temperatura – pot modula, de asemenea, faza unui ciclu. Influența temperaturii asupra
ritmurilor circadiene este deosebit de interesantă Vol. 25, nr. 2, 2001 87 prin aceea că o
schimbare a temperaturii poate afecta faza unui ciclu fără a modifica în mod substanțial rata
ciclului. Aceasta înseamnă că ciclul poate începe într -un timp mai devreme sau mai târziu
decât în mod normal, dar poate avea totuși aceeași lungime. Pe de o parte, această capacitate
a stimulatorului cardiac de ceas intern de a co mpensa schimbările de temperatură este
esențială pentru capacitatea sa de a prevedea și de a se adapta la schimbările de mediu,
deoarece un ceas care accelerează și încetinește, deoarece schimbările de temperatură nu ar fi
utile. Pe de altă parte, compensa rea temperaturii este, de asemenea, destul de nedumeritoare,

16
deoarece majoritatea tipurilor de procese biologice (de exemplu, reacții biochimice în
organism) sunt accelerate sau încetinite de schimbările de temperatură. În cele din urmă,
această enigmă a o ferit un indiciu asupra naturii ceasului intern – adică a faptului că ritmurile
circadiene au o bază genetică. Un astfel de program de expresie genetică ar fi mai rezistent la
modificarea temperaturii decât, de exemplu, o simplă reacție biochimică. (Vitaterna,
Takahashi, & Turek, 2001)
Două proprietăți finale ale ritmurilor circadiene oferă, de asemenea, indicii
importante ale machiajului ritmurilor. Una dintre aceste proprietăți este omniprezenta
ritmurilor în natură : ritmurile circadiene există într -o gamă largă de procese biologice și
organisme, cu proprietăți similare și chiar curbe de fază -răspuns similare cu lumina.
(Vitaterna, Takahashi, & Turek, 2001)
Cealaltă proprietate este că ritmurile cir cadiene par a fi generate la nivel celular,
deoarece ritmurile organismelor unicelulare (de exemplu, algele sau dinoflagelatul
Gonyaulax) sunt la fel ca ritmurile mamiferelor extrem de complexe. Ambele observații
sugerează că un ciclu de activare (adică ex presia) anumitor gene ar putea sta la baza
mecanismului de stabilire a timpului. (Vitaterna, Takahashi, & Turek, 2001)
1.3.4. ORGANIZAREA ANATOMICĂ A RITMURILOR CIRCADIENE
Deși studiile asupra organismelor unicelulare indică natura ce lulară a sistemului care
generează ritmuri circadiene, stimulatorul cardiac circular din organismele superioare este
localizat în celulele structurilor specifice ale organismului. Aceste structuri includ anumite
regiuni ale creierului (adică lobii optici ș i cerebrali) la insecte; ochii la anumite nevertebrate
și vertebrate; și glanda pineală, care se află în creier, la vertebratele nemamifere. La
mamifere, ceasul circadian se află în două grupuri de celule nervoase numite nuclei
suprachiasmatici (SCN), care se află într -o regiune de la baza creierului numită hipotalamus
anterior. La mamifere, ceasul circadian se află în două grupuri de celule nervoase numite
nuclei suprachiasmatici. Rolul SCN a fost demonstrat de descoperirea de referi nță la
începutul anilor 1970 că prin deteriorarea (adică prin leziuni) a SCN la șobolani, cercetătorii
ar putea perturba și elimina ritmurile circadiene endocrine și comportamentale . Mai mult,
prin transplantarea SCN de la alte animale în animale cu SCN lezat, anchetatorii ar p utea
restabili unele dintre ritmurile circadiene. În cele din urmă, rolul SCN ca stimulator cardiac
regulator al altor sisteme ritmice a fost confirmat de studii similare efectuate pe hamsteri,
care au demonstrat că ritmurile restaurate au prezentat propri etățile ceasului (adică perioada

17
sau faza ritmului) donatorului, mai degrabă decât gazda . (Ralph, Foster, Davis, & Menaker,
1990)
Descoperirea că SCN este locul de reglare primară a ritmicității circadiene la
mamifere le -a dat cercetătorilor un punct focal pentru cercetarea lor: dacă cineva dorea să
înțeleagă cronometrarea 24 de ore, ar trebui să studieze ceasul din SCN. Recent, însă,
cercetătorii au fost surprinși să constate că ritmurile circadiene ar putea persista în plămân ii
izolați, ficatul și alte țesuturi cultivate într -un vas de cultură (adică in vitro) care nu se aflau
sub controlul SCN (Yamazaki, Numano, & Abe, 2000) .
Aceste observații indică faptul că majoritatea celulelor și țesuturilor corpului pot fi
capabile să -și moduleze activitatea pe o bază circadiană. Astfel de descoperiri nu diminuează
totuși rolul central jucat de SCN ca stimulator cardiac master care coordonează cumva
întreaga organizare temporală de 24 de ore a celulelor, țes uturilor și a întregului organism.
Mecanismele fiziologice care stau la baza acestei coordonări includ semnale emise de SCN
care acționează asupra altor celule nervoase (adică semnale neuronale) sau care sunt
distribuite și prin sânge către alte organe (ad ică semnale neurohormonale). Până în prezent,
însă, caracteristicile semnalului circadian în sine – adică modul specific în care SCN
„vorbește” cu restul corpului – rămân necunoscute (Stokkan, Yamazaki, Tei, Sakaki, &
Menaker, 20 01).
Deși efectele leziunilor SCN asupra numeroaselor ritmuri au fost elucidate, efectele
lor asupra somnului sunt mai puțin clare. Astfel, leziunile SCN perturbă în mod clar
consolidarea și modelul somnului la șobolani, dar au doar efecte minime asupra cantității de
somn sau a nevoilor de somn ale animalelor (Mistlberger, Bergmann, & Rechtschaffen,
1987) ). Din acest motiv și din alte motive, cercetătorii au postulat că somnul este supus la
două mecanisme de control esențial independente:
 ceasul circadian care modulează înclinația spre somn și
 un control homeostatic care reflectă dura ta trezirii anterioare (adică „ datorie de
somn”).
Recent, însă, studiile efectuate pe maimuțe și veverițe au constatat că leziunile SCN
pot af ecta cantitatea de somn. Mai mult, studiile de somn la șoareci care au modificări (adică
mutații) la două dintre genele care influențează ciclurile circadiene (de exemplu, genele DBP
și Clock) au indicat că aceste mutații au dus la modificări ale reglării somnului . Ambele
observații ridică posibilitatea intrigantă ca , controalele homeostatice și circadiene să fie mai

18
corelate decât credeau cercetătorii anterior (Naylor, Bergmann, & Krauski, 2000) (Fran ken,
Lopez -Molina, Marcacci, Schibler, & Tafti, 2000) .
1.3.5. IMPORTANȚA RITMULUI CIRCADIAN PENTRU SĂNĂTATE
Aproape toate funcțiile fiziologice și comportamentale la om au loc pe baze ritmice,
ceea ce la rândul lor duc la ritmuri diurne dramatice în performanț a capacităților umane .
Indiferent dacă rezultă din circumstanțe voluntare (de exemplu, muncă în schimb sau
deplasări rapide prin fusuri orare) sau involuntare (de exemplu, boală sau vârstă înaintată), o
ritmicitate circadiană alterată la om a fost asociată cu o varietate de tulburări mentale și fizice
și poate avea impact negativ asupra siguranței, performanței și productivității. (Brunello,
Armitage, & Finberg, 2000)
Multe efecte adverse ale ritmului circadian perturbat pot fi, de fapt, legate de tulburări
în ciclul somn -veghe. Unele procese ritmice sunt mai afectate de ceasul circadian decât de
starea somn -veghe, în timp ce alte ritmuri sunt mai dependente de starea somn -veghe. Pentru
majoritatea animalelor, momentul somnului ș i al veghei în condiții naturale este în sincronie
cu controlul circadian al ciclului de somn și cu toate celelalte ritmuri controlate circadian.
Oamenii, cu toate acestea, au capacitatea unică de a suprascrie cognitiv ceasul lor biologic
intern și rezulta tele ritmice ale acestuia. Atunci când ciclul somn -veghe este defazat cu
ritmurile care sunt controlate de ceasul circadian (de exemplu, în timpul muncii în ture sau al
deplasării rapide între fusurile orare), pot apărea efecte adverse. În plus față de tul burările de
somn asociate cu jet lag sau munca în schimburi, tulburările de somn pot apărea din multe
alte motive cunoscute și necunoscute .Tulburările de somn sunt un semn distinctiv al multor
tulburări mentale și fiziologice ale omului, în special acțiuni le ce implică judecata afectivă.
Pentru a elucida în continuare reglementarea ritmurilor circadiene, cercetătorii au nevoie de o
mai bună înțelegere a naturii semnalului circadian de ieșire de la SCN și a modului în care
aceste semnale de ieșire pot fi mod ificate odată ce ajung la sistemele lor țintă. (Brunello,
Armitage, & Finberg, 2000)
O astfel de înțelegere îmbunătățită ar permite, de asemenea, o mai bună delimitare a
importanței organizării temporale normale pentru sănătate a și bolile umane. Constatarea că
două cauze majore ale decesului – atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale –
prezintă o variație a timpului în ceea ce privește apariția lor, este un exemplu. Dacă oamenii
de știință ar ști mai multe despre mec anismele responsabile de ritmicitatea acestor tulburări,
ar putea fi capabili să identifice strategii terapeutice mai raționale pentru a influența aceste
evenimente. În cele din urmă, având în vedere că apar schimbări dramatice în sistemul

19
ceasului circadi an odată cu vârsta înaintată, aceste schimbări pot sta la baza sau cel puțin
exacerba deteriorarea legată de vârstă a capacităților fizice și mentale ale adulților în vârstă.
Nu este însă clar dacă tulburările de somn contribuie sau rezultă din boală. Alte anomalii ale
ritmului circadian sunt, de asemenea, adesea asociate cu diferite stări de boală, deși din nou
importanța acestor anomalii ale ritmului în dezvoltarea (adică etiologia) rămâne necunoscută
(Brunello, Armitage, & Finb erg, 2000) .
1.3.6. RITMUL CIRCADIAN SI SISTEMUL CARDIO -CIRCULATOR
Ceasurile circadiene intracelulare există în cel puțin două tipuri majore de celule din
sistemul cardiovascular, și anume cardiomiocite și celule musculare netede vasculare . Acest
mecanism molec ular este prezent în toate tipurile de celule la mamifere . (Nagoshi E, 2005)
Ceasurile circadiene din celulele individuale ale sistemului cardiovascular pot
influența răspunsurile fiziologice cardiovasculare – de exemplu, creșt erea activității nervoase
simpatice înainte de trezire – asigurând astfel un răspuns adecvat rapid atunci când este
necesar. În experimentele in -vivo, o interacțiune complexă între influențele de mediu și
mecanismele intrinseci (de exemplu,ceasuri circadie ne centrale și periferice) există și
contribuie la modificări ale funcției cardiovasculare pe parcursul zilei (Young, 2006) .
Ritmurile circadiene ale tensiunii arteriale care apar la om sunt mai scăzute noaptea,
atingând un minim în jurul orei 03.00 și un vârf în jurul orei 09.00. Un al doilea vârf al
tensiunii arteriale este adesea observat devreme seara ( Figura 5 ).

Figură 5 – Ritmul circadian al tensiunii arteriale la pacienții cu HTA netratată
(Mead, și alții, 2008)

20
Diferențele dintre zi șinoapte în activitatea fizică și mentală par a fi factorii
determinanți majori ai ritmurilor circadiene ale tensiunii arteriale. La om, lucrătorii în
schimburi prezintă o resincroniza re esențială completă a ritmurilor tensiunii arteriale în
primele 24 de ore de rotație. (Hu et al, 2004)
Ritmul cardiac pare a fi conduse în mare parte de variațiile diurne ale activității
sistemului nervos autonom . (Chau, Mallio n, & De Gaudemaris, 1989) (Hu et al , 2004)
De mult timp s -a acceptat că aritmiile cardiace care pun viața în pericol (tahicardie
ventriculară, fibrilație ventriculară și moarte subită cardiacă) sunt mai susceptibile să apară
dimineața după trezire. Este probabil mai puțin cunoscut faptul că există un ritm circadian în
stimularea cardiacă și în alte proprietăți electrofiziologice ale inimii. În plus, există un ritm
circadian în alte aritmii, de exemplu, bradiaritmi i și aritmii supraventriculare (Figura 6) .
(Black, D'Souza, & Wang, 2019)

Figură 6 – Ritmul circadian al parametrilor EKG : A)Frecvența cardiac, B)
Interval PR, C) Durata complex QRS, D) Interval QT (Black, D'Souza, & Wang, 2019)
După Black, D'Souza, & Wang, (2019) d ouă mecanisme pot sta la baza acestei
descoperiri:
1. un ceas circadian central în nucleul suprachiasmatic din hipotalamus poate afecta
direct electrofiziologia inimii și aritmogeneza prin diferiți factor i neurohumorali, în
special sistemul nervos autonom; sau

21
2. un ceas circadian local din inimă (deși sub controlul ceasului central) poate conduce
un ritm circadian în expresia canalelor ionice din inimă, care la rândul său variază
substratul aritmic
Mecanism ele exacte care conduc la aceste modificări și impactul lor clinic sunt în
prezent puțin înțelese. Variabilele biologice legate de stres, cum ar fi cortizolul și temperatura
corpului, au un model circadian caracterizat prin valori crescute în timpul zilei, când
individul este activ (treaz) și valori mai mici în timpul orelor de somn. Unele studii au arătat
o influență puternică a nivelurilor de activitate fizică asupra modificărilor circadiene ale
ritmului cardiac și ale tensiunii arteriale . (Furlan et al, 2000)
Furlan și colab. au raportat că modificările continue săptămânale ale timpului de
producție maximă și minimă în controlul autonom cardiac simpatic și vagal pot juca un rol în
rata excesivă a bolilor cardiovasculare la lucrătorii în schimb. Modificăr ile circadiene în
activitățile autonome au fost postulate ca fiind unul dintre motivele pentru incidența crescută
a bolilor cardiace ischemice, accident vascular cerebral și moarte subită la acești indivizi.
(Naito et al, 2002) .
1.3.7. RITMUL CIRCADIAN SI TEMPERA TURA CORPULUI
Ritmul circadian al temperaturii corpului central (TCC) este un fenomen fiziologic
bine documentat. Deja în 1842, Gierse arătase că propria sa temperatură orală a dezvăluit o
temperatură maximă la începutul serii și o minimă la primele ore al e dimineții, cu un interval
maxim -minim de 0,9 ° C. Se presupunea de multă vreme că activitatea musculară (exercițiile
fizice) și procesele digestive erau factorii cei mai importanți pentru generar ea ritmului TCC.
(Kräuchi, 2002)
Aschoff și colegii săi au explorat sistematic cauzele acestui ritm . El a arătat că ritmul
circadian al TCC este determinat atât de modificările producției de căldură, cât și de
modificările pierderii de căldură și a concluzionat că producția de căldur ă suferă un ritm
circadian, care este avansat cu 1,2 ore față de ritmul circadian al pierderii de căldură, i. e.
când producția de căldură depășește pierderile de căldură, CBT crește – transportul căldurii
are nevoie de timp. (Kräuchi, 2002) (Aschoff, 1960)
Prin urmare, atunci când vrem să explicăm schimbările în TCC, trebuie să cunoaștem
relația dintre producția de căldură și pierderea de căldură. (Kräuchi, 2002)
În cond iții de repaus, producția de căldură depinde în principal de activitatea
metabolică a organelor interne, cum ar fi ficatul, intestinele, rinichii, inima în cavitatea

22
abdominală / toracică și creierul, producând împreună cca. 70% din întreaga rată metabolic ă
de repaus a corpului uman. (Kräuchi, 2002)
Cu toate acestea, această căldură „de bază” este generată în doar 8% din masa
corporală, cu o suprafață a pielii înconjurătoare de numai aproximativ 0,3 m2 (suprafață la
volum = 0,1) .Suprafața proximală a pielii nu are o formă ideală: prea plată pentru un bun
transfer de căldură în mediu. Aceasta înseamnă că, chiar și într -un mediu termoneutru
confortabil, căldura trebuie să fie transferată de la miez la părți ale corpului cu capacită ți mai
bune de transfer de căldură, și anume la extremități (coeficientul de la suprafață la volum, de
exemplu, degetele = 2,2). Aceste părți distale ale corpului au forme de suprafață ideale
(rotunde) pentru proprietăți bune de transfer de căldură în medi u. Sângele este principalul
mediu pentru transportul căldurii de la miez la regiunile distale ale pielii (convectiv), condus
și distribuit de sistemul cardiovascular. (Kräuchi, 2002)

Figură 7 – Ritmul circadian al temperaturii – (A) periferică, (B) – centrală , în
timpul somnului (stânga) și fără somn (dreapta) (Kräuchi, 2002)

23
Prin urmare, corpul uman este alcătuit din două compartimente, miezul producător de
căldură și carc asa de reglare a pierderii de căldură. TCC (în special în creier) este reglată
homeostatic, iar cochilia este poikilotermică și, prin urmare, depinde în mare măsură de
condițiile de mediu. Carcasa servește ca un fel de protector termic pentru miez. Când ae rul
este rece, cochilia este mare, în timp ce într -un mediu cald este mică. Acest mecanism
reglementat autonom de mărimea cochiliei are loc prin constricție sau dilatare a vaselor de
sânge periferice, în principal a mușchilor netezi în arteriole, precum ș i a mușchilor netezi în
anastomozele arteriovenoase în regiunile distale ale pielii. Există dovezi substanțiale care
indică faptul că controlul homeostatic al TCC este mediat de un set organizat ierarhic de
mecanisme neuronale, cu zonele hipotalamice / pre optice anterioare în partea de sus a
ierarhiei. În plus față de principiul homeostatic, o proiecție rostrală de la stimulatorul cardiac
circadian (localizat în nucleii suprachiasmatici) la zonele preoptice servește modulației
circadiene a TCC. (Kräuchi, 2002)
1.3.8. RITMUL CIRCADIAN SI SECREȚIA DE CORTIZOL
Cortizolul , principalul glucocorticosteroid, Cortizonul este eliberat în circulație din
cortexul glandei adrenale (zonele fasciculata și reticularis) unde este sintetizat din coleste rol.
Sinteza și secreția de cortizol este controlată de către hormonul adrenocorticotrop hipofizar
(ACTH). Există o foarte bună corelație între valorile de cortizol liber salivar și cele serice.
Acest ritm este dependent de ora de trezire. (Peters, Walker, Riad -Fahmy, & Hall, 1982)

Figură 8 – Ritmul circadian al cortizolului salivar în funcție de ore de trezire
(Vining & McGinley, 1985)
Controlul neuroendocrin al secreției de cortizol are loc prin trei mecanisme.

24
1. În primul rând este secreția episodică și ritmul circadian al ACTH -ului. Acestea sunt
rezultatul evenimentelor ce se produc la nivelul sistemului nervos central și determină
variațiile atât de mari ale nivelurilor de cortizol care se observă la individ de -a lungul unei
zile întregi: valori mari dimineața și valori mici sau nedetectabile noaptea. (Ursu, 2011)
2. Al doilea mecanism, este răspunsul la stres. Nivelurile de ACTH și de cortizol cresc în
mod normal ca răspuns la stresul fizic,așa cum este hipoglicemia. Răspunsul la stres se
suprapune cu variațiile circadiene. (Ursu, 2011)
3. În al treilea rând, este inhibiția feedbackului de către cortizol. Aceasta are loc atât la
nivelul hipotalamusului cât și la cel al hipofize i: niveluri crescute de cortizol inhibă
eliberarea atât de ACTH cât și de CRH. Acest efect prin feedback negativ poate să
elimine secreția de CRH și ACTH indusă de stres. (Ursu, 2011)
1.3.9. RITMUL CIRCADIAN SI MELATONINA
Melatonina a fost izolată pentru prima da tă din glanda pineală bovină în 1958.1 La
om, este principalul hormon sintetizat și secretat de glanda pineală. Este produs dintr -o cale
care include atât triptofan, cât și serotonină.
Ritmul circadian al melatoninei pineale este cel mai bun marker al timp ului intern sub
niveluri scăzute de lumină ambientală. Ritmul endogen al melatoninei prezintă o asociere
strânsă cu componenta circadiană endogenă a ritmului de inducere a somnului. Acest lucru a
condus la ideea că melatonina este un „facilitator” intern a l somnului și, prin urmare, este util
în tratamentul insomniei și rea justarea ritmurilor circadiene. (Cajochen, Kraunchi, & Wirz –
Justice, 2003)
La om și la majoritatea mamiferelor diurne, melatonina este secretată noaptea cu u n
ritm circadian robust și niveluri plasmatice maxime care apar în jurul valorii de 3 până la 4
AM. Creșterea zilnică a secreției de melatonină se corelează cu o creștere ulterioară a
înclinației la somn cu aproximativ 2 ore înainte de culcare. Timpul înai nte de această secreție
este cel mai puțin probabil să apară somnul, iar când începe, înclinația spre somn crește foarte
mult pe măsură ce „poarta somnului” se deschide. Eliberarea ritmică a melatoninei este
reglată de generatorul de ritm circadian central – nucleul suprachiasmatic (SCN) al
hipotalamusului anterior. (Khullar, 2012)
Dupa Cajochen, Kraunchi, & Wirz -Justice (2003) administrarea de melatonină este
capabilă:
1. să inducă somnul atunci când impulsul homeostatic de somn este insuficient;

25
2. pentru a inhiba impulsul de veghe provenit de la stimulatorul cardiac circadian;
3. induc schimbări de fază în ceasul circadian astfel încât faza circadiană a înclinației
crescute a somnului apare la un moment nou, dorit. Prin urmare, mela tonina exogenă
poate acționa ca agent soporific, cronohipnotic și / sau cronobiotic.
Majoritatea efectelor cronobiotice și hipnotice ale melatoninei sunt mediate prin 2
receptori: MT1 și MT2. Ambele subtipuri au densitate ridicată în SCN, dar sunt răspând ite și
în alte situri din creier și din alte organe, ceea ce indică faptul că melatonina afectează
probabil alte sisteme biologice. Având în vedere această distribuție, nu este surprinzător
faptul că melatonina pare să aibă o serie de efecte asupra biologi ei umane care nu au fost
complet elucidate, inclusiv reglarea ciclului somn -veghe și acționarea ca agent neurogen /
neuroprotector. (Khullar, 2012)

Figură 9 – Ritmul circadian al melatoninei (Medichron Publications, 2020)
Se pare că funcția melatoninei este de a media semnalele întunecate și de a furniza
informații nocturne, un „hormon al întunericului”, mai degrabă decât să fie hormonul
somnului. S -a crezut, de asemenea, că este un „sincronizator endogen” care stabilizează și
întărește diferite ritmuri circadiene din corp.2 Deși s -au observat efecte hipnotice directe,
efectul melatoninei asupra somnului apare mai implicat în ritmul circadian al reglării somn –
veghe. Efectel e de schimbare de fază ale melatoninei par a fi datorate receptorului MT2, în
timp ce receptorul MT1 este mai mult legat de debutul somnului. (Khullar, 2012)

26
CAP.2. RITMURILE DE MUNCĂ
Timpul de muncă, regimul pauzelor, munca în schim buri, prec um și intensitatea
acesteia, se stabilesc potrivit reglementărilor în vigoare, luând în considerare particularitățile
activităților profesionale, existența unor factori de risc în mediul de muncă și capacitatea de
adaptare a personalului angajat . Timpul și ritmurile de muncă sunt definite și reglementate de
Codul muncii. (Codul Muncii, 2011)
2.1. TIMPUL DE MUNCĂ
DEFINIȚIE
Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află
la dispoziția angajatorului și îndeplinește sa rcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor
contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale
legislației în vigoare. (Codul Muncii, 2011)
DURATA NORMALĂ
 Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
 În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi
și de 30 de ore pe săptămână. (Codul Muncii, 2011)
REPARTIZAREA TIMPULUI DE MUNCĂ ÎN CURSUL SĂ PTĂMÂNII
 Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore
pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
 În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare
inegală a timpulu i de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40
de ore pe săptămână. (Codul Muncii, 2011)
DURATA MAXIMĂ
 Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana,
inclusiv orele suplimentare.
 Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi
prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata
pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe
saptamana.

27
 Pentru anu mite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil,
se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari
de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
 Sub rezerva respectarii reglementar ilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a
salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele
colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la
alin. (3), dar pent ru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
 La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) -(4) nu se iau in calcul durata
concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de
munca.
 Prevederile alin. (1) -(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani. (Codul
Muncii, 2011)
TIMPUL EFECTIV DE MUNCĂ
Conceptul de timp efectiv lucrat include timpul petrecut la locul de muncă în cadrul
activităților productive și în cadrul al tor activități care nu sunt considerate direct productive,
dar care sunt parte componentă a sarcinilor și îndatoririlor asociate postului de muncă.
Conceptul include, de asemenea, perioade inactive de timp petrecute la locul de muncă pentru
motive care țin de procesul de producție sau de organizarea muncii (timpul de așteptare). În
cadrul acestor perioade lucrătorii sunt disponibili pentru muncă. De exemplu, perioada în care
se desfășoară instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă este
considerată timp de muncă. Timpul de muncă efectiv lucrat include, la rândul său, pauzele
mici pentru diferitele activități, dar exclude pauza pentru masa de prânz care poate fi
evidențiată în mod distinct. (Legea nr. 319, 2006)
TIMPUL PRODUCTIV
O parte din timpul de muncă este petrecută în cadrul unor activități care nu pot fi
considerate productive cum ar fi, spre exemplu (Vieru, 2020) :
 Salariații care dețin posturi de muncă din domeniul serviciilor, de exemplu pot petr ece o
parte din timpul de muncă la locul de muncă, așteptând clienți.
 Salariații care dețin posturi de muncă din domeniul producției pot petrece o parte din
timpul de muncă la locul de muncă, așteptând materiile prime și materialele.
 De asemenea, există o serie de timpi tehnologici în care unii muncitori situați pe fluxul de
producție sunt în perioadă de așteptare. Penele tehnologice (întreruperile de curent, de

28
apă, de gaze etc.) pot face imposibilă continuarea muncii în cadrul timpului de muncă.
(Vieru, 2 020)
Indicatorul „timp productiv” este mult mai util decât indicatorul „timp efectiv lucrat”,
mai ales în calculele privind productivitatea muncii, reflectând mult mai bine cantitatea de
muncă implicată în producerea de bunuri și servicii. (Vieru, 2020)
De asemenea, este util în calculul costului mediu al muncii pe unitatea de timp lucrat
efectiv. Diferența mare între timpul productiv și timpul de muncă efectiv lucrat indică
necesitatea reorganizării structurii de producție și revizuirii proceselor de muncă din cadrul
unei întreprinderi. (Vieru, 2020)
Cu toate acestea timpul productiv nu trebuie considerat ca un indicator al efortului
depus în cadrul muncii de către un salariat, deoarece o oră de muncă productivă poate fi
folosită îm mod mai eficient decât o altă oră de muncă productivă. Importantă în cadrul
timpului de muncă nu este doar cantitatea ci, mai ales, calitatea muncii. (Vieru, 2020,
(Bocean, 2008)
2.2. RITMUL DE MUNCĂ
Codul muncii realizează și o clasificare a duratei t impului de muncă, acesta putând fi
împarțit în 3 categorii[13]:
– Timpul de muncă având o durată normală;
– Timpul de muncă sub durată normală;
– Timpul de muncă peste durata normală.
TIMP DE MUNCĂ CU DURATĂ NORMALĂ
Timpul normal de muncă exprimat săptămân al exclude perioadele de repaus care au
loc în fiecare săpămână (pauza de prânz, odihna nocturnă, weekend -urile.) De asemenea
timpul normal de muncă exprimat anual va exclude perioadele de repaus anual (sărbătorile
legale și concediile de odihnă). (Vieru, 2020)
De regulă, timpul normal de muncă se exprimă în termeni săptămânali. Dar acest
indicator nu ține seama de perioadele de repaus anuale, de aceea el trebuie corectat ținând
seama de aceste valori.
În practică programul de m uncă în cadrul unei săptămâni, luni sau unui an poate diferi
de la un domeniu economic la altul. De exemplu, în cadrul super sau hipermarketurilor,

29
programul de lucru poate fi de 4 zile pe săptămână (2 zile de 12 ore și doua zile de 8 ore). În
acest fel se respectă săptămâna de lucru de 40 de ore, iar programul flexibil asigură
acoperirea în întregime a nevoilor de personal pe întreaga săptămână. (Vieru, 2020)
De asemenea, în constrcții se poate accepta în anotimpurile calde (primăvara, vara,
toamna) un pro gram săptămânal prelungit de muncă (de până la 48 de ore), pentru că în
anotimpul rece, din cauza condițiilor meteo nefavorabile programul de muncă să fie redus,
pentru a se asigura o medie săptămânală la nivelul întregului an de 40 de ore. (Vieru, 2020)
Având în vedere cele enunțate anterior se poate spune că timpul normal de muncă
poate lua forma „timpului legal de muncă” și „timpului de muncă specific unui domeniu de
activitate” (t impul de muncă contractual).
În ceea ce privește durata normală a timpului de muncă, Codul muncii stabilește
faptul că pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este
de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână . Repartizarea timpului de muncă în cadrul
săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile repaus.
(Vieru, 2020) (Codul Muncii, 2011)
Excepție fac tinerii în vârstă de până la 18 ani, a căror durată a timpului de muncă este
de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.
Pentru cei a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă,
timpul de lucru nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, decât în cazul
în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și
numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite
în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. (Vieru, 2020)
De asemenea se consideră că durată normală de 8 ore asigură desfășurarea în condiții
obișnuite a procesului de producție, răspunzând și cerințelor de ordin biologic, material,
social și spiritual al salariaților. Durata zilnică a timpului de muncă este împărțită în două
perioade: (Codul Muncii, 2011)
– o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă și
– o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare,
cu respectarea timpului de muncă zilnic.
În plus, angajatorul are obligația stabilită p rin lege de a aduce la cunoștință salariaților
programul de muncă cât și modul de repartizare al acestuia, pe zile, prin afișarea la propriul

30
sediu. Printre atribuțiile angajatorului referitoare la programul de muncă al salariatului putem
menționa și faptu l că acesta are posibilitatea de a stabili programe individualizate de muncă,
cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză. Nu trebuie neglijat însă faptul că
programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de
muncă. (Vieru, 2020)
Legislația de specialitate reglementează faptul că angajatorul are obligația de a ține la
locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea
orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, și de a supune controlului
inspectorilor de muncă această evidență, ori de câ te ori se solicită acest lucru. (Codul Muncii,
2011)
Obligația stipulată anterior are în vedere stabilirea procedurii prin care urmează a s e
ține evidența orelor de muncă prestate zilnic de către fiecare salariat. După modalitatea de
reglementare, evidența orelor de muncă prestate zilnic de către fiecare salariat se va efectua
atât în cazul salariaților care prestează activitate în temeiul un ui contract individual de muncă
cu timp parțial (sub 40 de ore/săptămână), cât și în cazul prestării unei activități în temeiul
unui contract individual de muncă cu timp normal de lucru. (Vieru, 2020)
TIMP DE MUNCĂ SUB DURATA NORMALĂ
Referitor la timpul de lucru sub durata normală, acesta poate fi definit drept acea
situație în care durata timpului de muncă a unui salariat este mai mică de 8 ore pe zi,
respectiv 40 de ore pe saptămână. Dintre aceste situații face parte și cea anterior menționată
privitoare la tinerii în vârstă de până la 18 ani, a căror durată a timpului de muncă este de 6
ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. (Vieru, 2020)
O altă situație este aceea a salariatelor care alăptează și solicită ca pauzele de alăptare
să fie înlocuite cu reduc erea duratei normale a timpului l or de muncă cu 2 ore zilnic.
(Țicleanu, Popescu, Tufan, Țichidelean, & Ținca, 2004)
În aceeași situație sunt și salariații care efectuează cel puțin 3 ore de muncă noaptea,
beneficiind de progra m de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă fără
ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, ori de un spor pentru munca prestată în
timpul nopții de 25% din salariul de bază. (Vieru, 2020)
În aceea ce -i privește pe acești sala riați, este important de precizat că, pentru a putea fi
considerată muncă de noapte, aceasta este obligatoriu să se efectueze în intervalul orar 22:00 –
06:00.

31
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie
de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu
respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal. (Vieru, 2020)
Tinerilor sub 18 ani le este interzisă prestarea muncii de noapte, iar femeile gravide,
lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
Totuși, salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte trebuie în mod
obligatoriu să fie supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și, după
aceea, periodic. Cei care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute
ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți. (Vieru,
2020)
În acest caz, angajatorul care utilizează în mod frecvent mun ca de noapte este obligat
să informeze despre aceasta Inspectoratului teritorial de muncă.
Printre alte situații în care se realizează un program de lucru redus, putem menționa și
cazul femeilor ce au în îngrijire copii cu vârsta de până la 18 ani, care po t lucra cu jumătate
de normă, dar și situația salariaților ce au un program de lucru inegal. (Vieru, 2020)
În temeiul dispozițiilor legale, soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică
dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu
suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local,
corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu. Timpul cât soțul și rudele au
fost încadrate în aceste condiții se consider ă, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu
normă întreagă. (Vieru, 2020) (Lege Cadru Nr. 153, 2017)
Beneficiază de timp de lucru redus cu cel puțin o pătrime, salariații care au afecțiuni
cauzate de accidente de muncă sa u de boli profesionale care nu le per mit un program de lucru
normal. (Ștefănescu, 2002)
Pentru cel mult 90 de zile într -un an calendaristic, în una sau mai multe etape, cei în
cauză primesc o indemnizație egală cu diferența din tre media veniturilor salariale din ultimele
6 luni și venitul brut realizat ca urmare a reducerii timpului de muncă. (Ștefănescu, 2002)
Posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi este prevăzută și în ca zul persoanelor
cu handicap. (Legea nr. 448 , 2006)
De asemenea, prestarea muncii cu reducerea zilei de lucru se impune și în per ioadele
de temperaturi extreme.

32
Salariații care desfășoară efectiv și permanent activitatea în locuri de muncă cu
condiții deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase – beneficiază de reducerea duratei
timpului de muncă sub 8 ore pe zi. Reducerea duratei timpului de muncă în condițiile
prezentei legi nu afectează salariul și vechimea în muncă. (Legea nr. 31, 1991)
În sectoarele de activitate în care munca este organizată în tură, tură continuă sau altă
formă de organizare a timpului de lucru, durata schimburilor va fi astfel stabilită încât să
asigure pentru salariații care lucrează în condiții deosebite – vătămătoare, grele sau
periculoase – condiții de menținere a stării de sănătate și de refacere a capacității de muncă.
(Vieru, 2020)
Stabilirea categoriilor de personal, a activităților și locurile de muncă pentru care
durata timpului de muncă se reduce sub 8 ore pe zi se face pe baza următoarelor criterii:
(Legea nr. 31, 1991)
 natura factorilor nocivi – fizici, chimici sau biologici – și mecanismul de acțiune a
acestora asupra organismului;
 intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;
 durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi;
 existența unor condiții de muncă ce implică un efort fizic mare, în condiții
nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibrații;
 existența uno r condiții de muncă ce implică o solicitare nervoasă deosebită, atenție
foarte încordată și multilaterală sau concentrarea intensă și ritm de lucru intens;
 existența unor condiții de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, determinată de
un risc de ac cidentare sau de îmbolnăvire;
 structura și nivelul morbidității în raport cu specificul locului de muncă;
 alte condiții de muncă vătămătoare, grele sau periculoase, care pot duce la uzura
prematură a organismului.
Program redus de 6 ore în medie pe zi este prevăzut pentru medicii, personalul sanitar
cu pregătire superioară și personalul sanitar mediu încadrați în unitățile publice din sistemul
sanitar, în următoarele activități: (O.M.S. 870, 2004)
– anatomie patologică;
– medici nă legală, în activitatea de prosectură și disecție;

33
– activitatea de radiologie – imagistică medicală și roentgenterapie, medicină nucleară
și radioizotopi, igiena radiațiilor nucleare, terapie cu energii înalte, angiografie și cateterism
cardiac.
Medicii încadrați în unitățile publice din sectorul sanitar, din unitățile,
compartimentele de cercetare științifică medico – farmaceutică, în serviciile ambulanță au un
program de 7 ore în medie pe zi. (O.M.S. 870, 2004)
TIMP DE MUNC Ă PESTE DURATA NORMALĂ
Timpul de muncă peste durata normală, sau asa cum mai este denumit, munca
suplimentară, reprezintă munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă
săptămânal. Munca suplimentară reprezintă deci perioada de timp lucrată în plus față de
timpul de muncă normal statuată prin contractul individual de muncă. (Vieru, 2020)
Angajatorii pot solicita angajaților să lucreze o perioadă de timp mai mare decât cea
prevăzută în contract pentru a compensa pierderile de timp neprevăzute (a ccidente, catastrofe
naturale, întreruperi ale energiei etc.), pentru a respecta termenele de predare a unor lucrări
sau pentru a suplimenta forța de muncă existentă în întreprindere la un moment dat. Tinerilor
de până la 18 ani le este interzisă prestarea muncii sup limentare. (Codul Muncii, 2011)
Angajații pot fi interesați de munca suplimentară, deoarece ea reprezintă o sursă
adițională de venit, iar angajatorii pot recurge la aceasta pentru a asigura un necesar
suplimentar de muncă, fără a avea cheltuieli suplimentare cu recrutarea și selecția forței de
muncă, mai ales atunci când nevoia de muncă suplimentară este temporară. (Vieru, 2020)
Aceasta nu poate fi prestată fară consimțământul salariatului, cu excepția cazului de
forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori
înlăturării consecințelor unui accident. Important de precizat este că durata zilnică a timpului
de muncă de 12 ore va fi urmată în mod obligatoriu de o perioadă de rep aus de 24 de ore.
Chiar și în situația în care salariatul prestează muncă suplimentară, Codul muncii
reglementează faptul că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore
pe săptămână, inclusiv orele suplimentare realizate de către sal ariat. [29] Doar prin excepție,
durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore
pe săptămână și numai cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de
referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. (Legea nr. 31,
1991)

34
Se instituie principiul plății în natură pentru orele suplimentare lucrate de către
salariați, prin oferirea în schimb a unui interval corespunzător de ore libere plătite . Acestea
urmează a fi compensate în următoarele 60 de zile consecutive zilei în care au fost prestate
orele suplimentare. Legiuitorul stabilește si calea de urmat în situația în care nu va fi posibilă
plata în natură a orelor suplimentare, și anume compen sare în bani, la nivelul unui spor de
minim um 75% din salariul de bază. (Zanfir, 2004)
Totuși, prestarea muncii suplimentare constituie o excepție, de regulă sarcinile
fiecărui salariat trebuind să fie realizate în timpul progr amului de lucru. Important de precizat
este că orele suplimentare realizate în îndeplinirea unui contract individual de muncă se
efectuează în limita plafonului de 120 de ore pe an de persoană, fără însă a depăși 360 de ore
pe an, aceasta fiind limita maxi mă admisă. Nerespectarea tuturor acestor dispoziții legale
referitoare la munca suplimentară constituie contravenție, ce se constată de către inspectorii
de muncă. (Vieru, 2020)
NORMA DE MUNCĂ
Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efec tuarea
operațiunilor sau lucrătorilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează
cu o intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate.
Condițiile de calitate ce se cer unei norme de muncă: (Vieru, 2 020)
 să respecte cerințele organizării ergonomice a muncii, adică să țină seamă de
condițiile tehnico -organizatorice reale, de principiile economiei de mișcări, de regulile
privind organizarea rațională a locului de muncă și de intensitatea normală a munci i;
 să reflecte progresul tehnic, în sensul să se țină seamă de noile condiții tehnico –
organizatorice introduse în procesul tehnologic, sau de orice alte modificări cu scopul
măririi gradului de tehnicitate și de organizate a unității;
 să aibă un grad de în cordare care să permită îndepl inirea ei la nivelul proiectat.
MUNCA IN ZILELE DE WEEK -END
Codul Muncii prevede că timpul legal de munca este de opt ore pe zi timp de cinci
zile, cu două zile de repaus. Totuși, pot exista și cazuri în care salariații trebui e să lucreze
suplimentar, în zilele de sărbători legale sau în zilele de weekend.
Pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, angajatorul trebuie să acorde
salariatului alte zile libere (un repaus săptămânal obligatoriu de 48 de ore consecutive ),
precum și un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, dupa caz, prin

35
contractul individual de muncă (legislația nu prevede o valoare obligatorie pentru sporul ce
trebuie acordat și nici modalitatea de determinare a valorii sporulu i, angajatorul stabilind
modalitățile și cuantumul prin reguli interne). (Vieru, 2020)
MUNCA ÎN SCHIMBURI
Toate sistemele de muncă în schimburi au avantaje și dezavantaje. Nu există un
„sistem optim de ture” care să poată fi utilizat la toate locurile de m uncă. Cu toate acestea,
există sisteme de muncă mai favorabile și altele mai puțin favorabile în contextul
recomandărilor fiziologice, psihologice și sociale și trebuie avute în vedere următoarele
aspecte la proiectarea sistemelor de ture. (Knauth, 1993)
PRINCIPII ȘI MODELE
Astfel, organizarea muncii în ture trebuie să respecte nouă principi i fundamentale .
(Miller, 2008)
 Principiul 1 – Stabilitatea circadiană: reducerea la minimum a oboselii și a stării
de rău generată de decala jul dintre ture prin menținerea antrenamentului circadian
prin ciclul local lumina -întuneric pe 24 ore ;include linii directoare privind igiena
somnului
Principiile cronoigienei
 Principiul 2 – durata scurtă a turei
 Principiul 3 – schimburi minime consecutiv e de noapte
 Principiul 4 – recuperare după fiecare schimb de noapte
 Principiul 5 – numărul maxim de zile libere de weekend
 Principiul 6 – cel puțin 104 zile libere pe an
Satisfacția angajatului care efectuează muncă în ture
 Principiul 7 – echitatea în rela ția cu angajații privind numărul de ture și de zile
libere
 Principiul 8 – predictibili tatea muncii specifice și zile libere
 Principiul 9 – o bună calitate a timpului liber
Pornind de la aceste principii de bază, Knauth (1993) detaliază caracteristicile mun cii
în tură după cum urmează:
a) Munca de noapte trebuie redusă cât mai mult posibil. Dacă acest lucru nu este
posibil, sistemele de ture cu rotație rapidă sunt preferabile celor cu rotație lentă .

36
Munca de noapte permanentă nu pare a fi recomandabilă pentru m ajoritatea
lucrătorilor în schimburi;
b) Zilele de lucru prelungite (9 -12 ore) trebuie avute în vedere numai dacă natura
muncii și volumul de muncă sunt adecvate; sistemul de muncă în schimburi trebuie de
așa natură conceput astfel încât
 să minimize acumular ea de oboseală ;
 să există aranjamente adecvate în cazul în care apar absenți ;
 nu se vor adăuga alte ore suplimentare peste turele deja create
 expunerea toxică să fie limitată;
 dacă este posibil se impune o recuperare completă după muncă
 graficul de lucr u să fie acceptat de personal .
c) Ar trebui evitat un început devreme pentru tura de dimineață. În toate
sistemele de schimburi se pot realiza aranjamente flexibile ale timpului de lucru. Cea
mai mare flexibilitate este posibilă în „grupurile cu timp autonom ” (angajatorul
stabilește targetul dar programul este realizat de cei implicași și nu de acesta) .
d) Trebuie evitate schimbările rapide (de exemplu, de la schimbul de noapte la
după -amiază în aceeași zi sau de la după -amiaza până la dimineața). Numărul de zi le
lucrătoare consecutive ar trebui să fie limitat la 5 -7 zile. Fiecare sistem de schimbare
ar trebui să includă câteva weekend -uri gratuite, cu cel puți n două zile consecutive
libere.
e) Rotația înainte a schimbărilor (întârziere de fază, rotație în sensul a celor de
ceasornic) pare a fi recomandabilă cel puțin în sistemele de rotație contin uă.
Pe lângă proiectarea unui sistem de tură, strategia de implementare are o importanță
deosebită pentru acceptarea sistemului de schimbare.
Modelele de organizare a schi mburilor sunt multiple . În cele ce urmează voi descrie
cele mai frecvente modele care asigura continuitatea muncii 24h/7zile.
Acestea sunt:
 Modelul continental cu trei ture de 8 ore care să acopere 24h/7zile (unul de
dimineață, unul după -amiază , unul de no apte) – Figura 10 , (Continental Shift
Schedule for 24/7 Shift Coverage, 2019) ;

37

Figură 10 – Exemplu de grafic de ture de tip continental (Continental Shift
Schedule for 24/7 Shift Coverage, 2019)
 Modelul cu două ture de 12 ore /zi (unul de zi, unul de noapte)
 Modelul DuPont – Este cel mai frecvent și în același timp cel care constituie
bază pentru o multitudine de alte variante. F orma clasică 4 -3-3-4)( Figura 11 )
(DuPont Shift Schedule , 2019 )

Figură 11 – Exemplu de grafic de lucru DuPont (DuPont Shift Schedule , 2019)
 Modelul Pitman (variantă a modelului DuPont) – 2-3-2 (Figura 12) (Pitman
Shift Schedule , 2019)

Figură 12 – Exemplu de grafic de lucru Pitman (Pitman Shift Schedul e , 2019)

38
 Modelul cu ture prin rotație – Figura 13 (Rotating Shift Schedule, 2019)

Figură 13 – Exemplu de grafic de lucru de tip ture prin rotație (Rotating Shift
Schedule, 2019)
 Modelul de ture 24 h – 48h – Figura 14 (24-48 Shif t Schedule, 2019)

Figură 14 – Exemplu de grafic de lucru de tip ture prin rotație (24-48 Shift
Schedule, 2019)
În ceea ce privește repartizarea în cadrul sectoarelor economiei, munca în schimburi
se întâlnește în aceleași domenii ca și munca în week -end sau munca de noapte: (Vieru, 2020)
 hoteuri și restaurante;
 sănătate și servicii sociale;
 transporturi și telecomunicații;
 livrarea de electricitate, gaze, apă.

39
CAP.3. PATOLOGIA DETERMINATĂ DE MUNCA ÎN
SCHIMBURI ALTERNE
3.1. TULBURĂRILE DE SO MN
Dintre numeroasele efecte legate de sănătate ale muncii în schimburi, tulburările de
somn sunt cele mai frecvent e.
Mecanismu problemelor de sănătate în munca în schimburi este conflictul dintre orele
de lucru neadecvate și răspunsul ceasului biologic. Acesta din urmă generează un semnal care
are ca rezultat o oscilație pronunțată de 24 de ore în practic toate funcțiile fiziologice și
psihologice. Astfel, de exemplu, temperatura rectală are un maxim (acrofază) la ~ 17: 00 h și
un minim (nadir) la ~ 5: 00 h , în timp ce melatonina are un maxim la ~ 04: 00 h dimineața și
un minim la ~ 16: 00 h și pare strâns legat de temperatură și vigilență. Dacă nu are loc nicio
ajustare, lucrul la nadirul circadian va fi efectuat la niveluri scăzute de activare fiziologi că,
vigilență subiectivă sau eficiență comportamentală. Ajustarea activității nocturne poate
apărea, cel puțin în laborator sau în legătură cu decalajul orar (jet lag) . Viteza de reglare tinde
să fie de 1 oră pe zi. Mecanismul pare a fi expunerea la lumină într-o anumită fază circadiană
– orele dinaintea nadirului circadian . Cu toate acestea, ajustarea circadiană a lucrătorilor în
schimburi este contracarată de o expunere la lumină dimineața devreme. Astfel, adaptarea la
munca de noapte este rareori realiza tă și orientarea pe timpul zilei este doar parțial menținută.
(Åkerstedt, 2003)
Există o legătură semnificativă între insomnie, absenteism și muncă. Efectele muncii
în schimburi alternante asupra somnului reprezintă un criteriu de toleranță a individului. Ele
apar la 60% din muncitorii care lucrează și noaptea, dar și la 11% din cei care lucreză numai
în schimbul de dimineață. Posibilitatea de adaptare depinde și de: satisfacțiile oferite în acest
tip de muncă (salariu mai bun e tc.); de acceptul familiei; de starea de bine rezultată din
munca în schimburi alternante . (Crăciun, Niculina 2012 )
SOMNUL ȘI CELE TREI SCHIMBURI
Muncitorii în schimb practic raportează întotdeauna mai multe tulburări de somn
decât muncitorii de zi. Efecte le variază, totuși, în funcție de calendarul schimbării. Impactul
schimbărilor de noapte, dimineață și după -amiază asupra modelelor de somn este rezumat
mai jos.

40
MUNCA DE NOAPTE
Noaptea de somn în noaptea dinaintea primei ture de noapte este de obicei dest ul de
lungă, începe destul de devreme și durează până la ~ 08: 00 h sau mai târziu. Este frecvent
(30-50% prevalență) asociat cu pui de somn în după -amiaza dinaintea primei ture de noapte,
mai ales dacă somnul principal precedent a fost scurt. Somnul după o schimbare de noapte
este de obicei inițiat la 1 oră după încetarea schimbării [3], cu foarte puține variații (30 -60
min SD) între indivizi. Somnul care urmează este, conform studiilor de electroencefalogramă
(EEG), redus cu 2 -4 ore [4]. Cea mai mare part e a pierderii somnului implică stadiul 2 și
somnul cu mișcare rapidă a ochilor (REM), în timp ce somnul cu undă lentă (SWS) nu este
afectat. Aspectele subiective ale somnului par puțin afectate, în afară de rapoartele despre
treziri premature și despre nea dormirea suficientă. Interesant este că aproximativ 50% dintre
indivizi experimentează o întrerupere spontană (și fără efort) a somnului. Figura 1 ilustrează
un tipar tipic de somn în legătură cu munca de noapte. Somnul de zi după munca de noapte
este scur t, somnul involuntar apare în trei momente din timpul schimbului de noapte, iar
somnul de zi scurtat este compensat printr -un pui de somn de după -amiază. Aproximativ o
treime dintre lucrătorii în schimburi adaugă un pui de somn târziu între tura de noapte
ulterioară [3,5,7]. Durata somnului este adesea> 1 oră, iar prevalența somnului crește odată
cu scăderea duratei somnului principal anterior Munca de noapte este, de asemenea,
caracterizată de o somnolență subiectivă și obiectivă crescută. Multe dintre ace ste studii din
urmă indică faptul că la locul de muncă poate apărea un somn complet. Efectele sunt deosebit
de grave dimineața devreme, implicând adesea incidente de somn involuntar. De asemenea,
în zilele libere, rămâne o cantitate substanțială de somnole nță. De obicei durează două
perioade de somn de noapte înainte ca nivelurile normale de somnolență să fie atinse după
ultima tură de noapte. Somnolența crescută va fi, desigur, legată de un risc crescut de
accident, dar acest lucru este discutat în altă pa rte în acest număr.
MUNCA DE DIMINEAȚĂ
Modelul de somn înainte de schimbul de dimineață pare a fi chiar mai deranjat în
comparație cu schimbul de noapte. Somnul scurt (6 ore) a fost demonstrat în studiile EEG –
de obicei are loc o reducere de 2 -4 ore a dur atei somnului. Din nou, în principal stadiul 2 și
REM sunt afectate. Principalul efect subiectiv este dificultatea pronunțată cu trezirea, trezirea
non-spontană și senzația de a nu fi reîmprospătat de somn. Dificultatea cu trezirea face ca
schimbarea de di mineață să fie cea mai nepopulară dintre cele trei schimbări. Din nou, însă,
calitatea somnului, în sine, nu pare să fie afectată. Interesant este că anticiparea dificultății la

41
trezire este asociată cu SWS redus. Astfel, somnul înainte de schimbul de dimi neață pare să
conțină o dimensiune suplimentară a tulburărilor de somn, în afară de lungimea redusă.
Primele perioade de creștere (între 04:00 și 05:00 h) sunt, de asemenea, puternic asociate cu
somnolență crescută în restul zilei. Această somnolență duce la o pui de somn devreme la
aproximativ o treime din lucrători. Puiul este luat la scurt timp după întoarcerea acasă din tura
de dimineață. Din nou, un scurt somn anterior pare a fi principalul factor de precipitare pentru
pui de somn.
MUNCA DE DUPĂ -AMIAZĂ
Comparativ cu schimburile de dimineață și de noapte, mai puține studii au investigat
efectul schimbărilor de după -amiază asupra somnului. În general, se vede un model de
culcare ușor târzie (23: 00 -01: 00 h), cu treziri la ~ 08: 00 h și cu o absență de pu i de somn
[3,5,7]. Cu toate acestea, modelul este mai puțin omogen decât pentru celelalte schimburi și
există mai multe variații în momentul somnului pentru schimbul de după -amiază.
3.2. OBOSEALA CRONICĂ . SINDROMUL BURN OUT
Sindromul burnout este o stare de epui zare mentală și fizică ce apare după expunerea
prelungită la factori de stres. De obicei, sindromul de burnout apare pe fondul unui loc de
muncă solicitant și în special la persoanele mai vulnerabile. (Pădurariu, 2016)
Persoana afectată prezintă o stare de epuizare emoțională cronică, oboseală, un nivel
scăzut al interesului și motivației, dificultăți de concentrare și negativism. Poate să apară
sentimentul de incompetență, eșec, să scadă satisfacția și eficiența profesională. Toate aceste
manifestări se po t răsfrânge și asupra vieții personale, afectând relația de cuplu, funcția
sexuală și relația cu cei din jur. (Pădurariu, 2016)
Nu toate persoanele care au un serviciu solicitant dezvoltă însă sindromul burnout.
Profesiile care pot cauza sindromul burnout sunt dintre cele mai variate. Cu toate acestea, s -a
observat apariția sindromului în special la:
 angajații din sănătate, asistență socială, poliție, învățământ;
 persoanele aflate în funcții de conducere și cele care au multe responsabilități;
 îngrijitorii persoanelor cu nevoi speciale (bătrâni, bolnavi cronici sau persoane
cu handicap).
Se pare că persoanele cu riscul cel mai crescut sunt cele care nu au abilități de
depășire a stresului, ce le fără suport adecvat social/familial și cu anumite trăsături spe cifice

42
de personalitate (perfecționism, timiditate, nesiguranță sau instabilitate emoțională).
(Pădurariu, 2016)
Sindromul burnout este o realitate a epocii moderne și este favorizat de anumite
aspecte specifice ce țin de natura profesiilor actuale, de com plexitatea și solicitările impuse la
locul de muncă, lipsa de experiență sau supraspecializarea angajatului, volumul mare de
muncă și remunerarea insuficiență – cu toții, factori majori de declanșare. De asemenea,
nesiguranța, competitivitatea crescută, da r și particularitățile fiecărui loc de muncă (lucrul în
ture, sub presiune, activități de risc, lucrul cu oamenii) pot contribui la stresul cronic etc.
(Pădurariu, 2016)
Sindromul burnout a fost descris ca având mai multe faze. Prima etapă începe cu o
încercare de supraîncărcare personală pentru a face față tuturor solicitărilor. În timp, această
suprasolicitare duce la oboseală cronică, epuizare, scăderea randamentului, apariția emoțiilor
negative, scăderea motivației și retragere socială. Persoana este fr ustrată, simte că nu mai
poate face față locului de muncă, dar nu poate renunța din motive financiare. Organismul
poate reacționa la stresul cronic care nu este corectat la timp prin reacții de tip psihosomatic:
probleme digestive, cardiovasculare, dureri de cap, insomnii, abuz de băuturi alcoolice,
tulburări alimentare, scăderea imunității, modificări hormonale sau diabet. (Pădurariu, 2016)
Sindromul de epuizare poate declanșa afecțiuni psihice precum: insomnie cronică,
depresie, anxietate, abuz de alcool sau droguri și chiar suicid.
Managementul sindromului burnout include evaluarea completă a cazului,
diagnosticul și adoptarea măsurilor terapeutice adecvate. Evaluarea va include interviul
psihiatric și psihologic, examenul clinic al stării generale de săn ătate și o serie de investigații
de laborator. În acest caz, se poate folosi pentru măsurarea nivelului de stres un chestionar
specific, numit inventarul Maslach. Acesta conține 25 de întrebări, structurate pe 3
dimensiuni: extenuare emoțională, depersonal izare și reducerea realizărilor personale.
(Pădurariu, 2016)
Intervenția asupra sindromului de burnout se face prin măsuri generale și specifice de
combatere a stresului, psihoterapie, tehnici de relaxare, tratamentul simptomelor de natură
psihiatrică, cor ecția dezechilibrelor biologice. E important ca prezența sindromului burnout să
fie conștientizată la timp, iar managementul să fie prompt, pentru a putea preveni eficient
apariția unor afecțiuni psihiatrice și psihosomatice. (Pădurariu, 2016)

43
3.3. TULBURĂ RILE NEURO -PSIHICE
Mișcarea către o economie „24/7” a adus o cerere în creștere pentru munca în
schimburi (Presser 2003).
Până în prezent, un corp considerabil de cercetări a investigat efectele muncii în
schimburi asupra sănătății fizice, iar legătura di ntre cele două este acum bine stabilită
(Kecklund & Axelsson 2016).
În schimb, munca în schimburi și sănătatea mintală au fost studiate mai puțin
cuprinzător (Vogel și colab. 2012). Problemele de sănătate mintală au fost recunoscute ca
fiind o problemă ma joră de sănătate publică. Studiul național din 2007 privind sănătatea
mintală și bunăstarea a arătat că, în Australia, prevalența oricărei tulburări mentale într -o
perioadă de 12 luni a fost de 20%, anxietatea și tulburările afective fiind cele mai frecven te
(14,4%; 6,2%) (Slade et al. 2009).
În mod similar, rezultatele din Replicarea sondajului național de comorbiditate (NCS –
R) din 2002 din SUA au arătat că într -o perioadă de 12 luni o tulburare afectivă / de
dispoziție a fost experimentată de 9,5% din po pulație și o tulburare de anxietate a fost
experimentată de 18,1% (Kessler et al. 2005).
Prevalența semnificativă a problemelor de sănătate mintală și a poverii sociale și
economice asociate face vitală explorarea și identificarea potențialilor factori, i nclusiv a
programelor de lucru non -standard. (Whiteford et al. 2013)
Tulburările neuropsihice ( iritabilitate, nervozitate, scăderea atenției, amețeli, cefalee,
stare depresivă, anxietate) care apar sau se accentuează când se trece de la un schimb la altul.
Frecvența este de 70%, comparativ cu 53% la cei care lucrează numai în schimbul de
dimineață. Apare mai frecvent la muncitorii vârstnici. (Holban, 1970)
3.9. BOLILE CARDIO -VASCULARE
Bolile cardiovasculare (BCV) sunt o problemă de sănătate publică asociată cu o
mortalitate și morbiditate semnificative la nivel mondial. Se așteaptă ca unii factori
ocupaționali să joace un rol în dezvoltarea bolilor cardiovasculare; printre acestea, se află
întreruperea ritmului circadian, care are l oc în timpul turei de noapte. (Alefishat & Abu,
2018)

44
Se știe că întreruperea ritmului circadian (prin modificări ale ciclului de somn / veghe)
este asociată cu o creștere a stresului psihosocial și o schimbare a obiceiurilor alimentare
(adică, consumul un ei diete prea bogate noaptea). Aceste efecte au fost asociate cu modificări
ale echilibrului sistemului nervos autonom, sistemul nervos simpatic fiind diviziunea
predominantă în compartimentul muscular și toracic, iar diviziunea parasimpatică fiind
predomi nantă în compartimentul intraabdominal. Ca o consecință a acestor modificări,
indivizii pot prezenta o creștere a greutății corporale (obezitate), tensiune arterială anormal de
ridicată, glicemie crescută și lipogeneză afectată. Astfel, s -a sugerat că mode lul de lucru în
schimbul de noapte ar putea fi asociat cu un risc crescut de sindrom metabolic (MetS) și
BCV. (Alefishat & Abu, 2018) (Esquirol, Ruidavets, Marquie, Dienne, Niezborala, &
Ferrieres, 2011)
A fost sugerată o legăt ură între munca în schimburi și CVD, dar nu poate fi afirmată
ferm. Într -o meta -analiză, dovezile epidemiologice au sugerat o asociere între pierderea
somnului cauzată de munca în schimburi și bolile coronariene (CHD). Lucrătorii în schimburi
(bărbați și f emei) au avut un risc cu 40% mai mare de a dezvolta boli cardiace ischemice
comparativ cu muncitorii de zi.14 Pe de altă parte, o analiză sistematică recentă, bazată pe 16
studii publicate între 1972 și 2008, nu a definit nicio certitudine între munca în t ure și CVD.
Această dovadă echivocă poate fi atribuită diferitelor definiții utilizate la identificarea
lucrătorilor din schimbul de noapte. (Frost, Kolstad, & Bonde, 2009)
Lucrătorii din schimbul de noapte pot prezenta, de ase menea, un risc crescut pentru
dezvoltarea MetS.3 MetS este un grup de anomalii clinice și metabolice care pot crește brusc
riscul apariției CHD ulterioare. Un studiu realizat pe mai mult de 27 000 de participanți din
programul de intervenție Västerbotten d in nordul Suediei a constatat o asociere semnificativă
între munca în schimbul de noapte și MetS. În acest studiu, s -a constatat că nivelurile ridicate
de trigliceride (TG), nivelurile scăzute ale colesterolului cu lipoproteine cu densitate ridicată
(HDL -C) și obezitatea s -au concentrat mai mult în rândul lucrătorilor din schimbul de noapte
în comparație cu lucrătorii din timpul zilei. (Alefishat & Abu, 2015)
Datorită acestui profil epidemiologic al efectului schimbărilor nocturne asupra riscului
de BCV ș i MetS, este important să se efectueze studii pentru a evalua asocierea dintre munca
în schimbul de noapte și dezvoltarea BCV și MetS. Aruncarea de lumină cu privire la acest
lucru populației lucrătorilor din schimbul de noapte ar putea îmbunătăți manageme ntul
general al riscului BCV, permițându -le să adopte intervenții adecvate (de exemplu, dietă,
activitate fizică și meditație). (Pencina, D'Agostina, Larson, Massaro, & Vasan, 2009)

45
3.10. CANCERUL
Munca în schimbul de noapte a fost î n mod constant asociată cu un risc mai mare de
cancer. (Erren, Falaturi, Morfeld, Kanauth, Reiter, & Pekarski, 2010)
În 2007, Organizația Mondială a Sănătății a clasificat munca în schimbul de noapte ca
fiind un cancerigen probabil din cauza perturbărilor circadiene. Într -un studiu publicat în
Jurnalului American de Medicină Preventivă, cercetătorii au descoperit că femeile care
lucrează în ture de noapte rotative timp de minim cinci ani par să aibă o creștere modestă a
mortalității cauzate de BCV și cei ca re lucrează minim 15 ani în schimbul de noapte par să
aibă o creștere modestă a mortalității prin cancer pulmonar. Aceste rezultate se adaugă
dovezilor anterioare ale unui efect potențial dăunător al muncii rotative în schimbul de noapte
asupra sănătății ș i longevității. (Straif, Baan, & Grosse, 2007)
Somnul și sistemul circadian joacă un rol important în sănătatea cardiovasculară și în
activitatea antitumorală. Există dovezi biologice substanțiale că munca în schimbul de noapte
îmbunătățește dezvoltarea cancerului și a BCV și contribuie la o mortalitate mai mare.
O echipă internațională de cercetători a investigat posibile legături între munca
rotativă în schimbul de noapte și mortalitatea cauzată de BCV și cancer într -un studiu realizat
pe aproape 75.000 de asistente medicale din SUA. Utilizând datele din Nurses Health Health
Study (NHS), autorii au analizat personalul pe o perioadă de 22 de ani și au constatat că
lucrul în ture de noapte rotative de mai mult de cinci ani a fost asociat cu o creștere a
mortalității prin toate cauzele și prin BCV. Mortalitatea din toate cauzele părea a fi cu 11%
mai mare la femeile cu din grupele 6 -14 sau ≥15 ani de muncă în tura de noapte rotativă.
Mortalitatea prin BCV părea a fi cu 19% și, resp ectiv, 23% mai mare pentru aceste grupuri.
Nu a existat nicio asociere între munca prin tura rotativă și mortalitatea prin cancer, cu
excepția cancerului pulmonar la cei care au lucrat în tura timp de 15 sau mai mulți ani (risc cu
25% mai mare). (Erren, Fa laturi, Morfeld, Kanauth, Reiter, & Pekarski, 2010)
NHS, cu sediul la Brigham and Women Hospital, a început studiul în 1976, cu 121700
de asistente medicale americane cu vârste cuprinse între 30 și 55 de ani, care au fost urmărite
cu chestionare bienale. I nformațiile despre schimbul de noapte au fost colectate în 1988,
moment în care 85.197 asistente medicale au răspuns. După excluderea femeilor cu BCV
preexistent sau altul decât cancerul de piele non -melanom, 74.862 de femei au fost incluse în
această anal iză. Definind munca prin tura rotativă ca lucrând cel puțin trei nopți pe lună, în
plus față de zilele sau serile din luna respectivă, respondenții au fost întrebați câți ani au

46
lucrat în acest fel. Categoriile prespecificate nu au fost niciodată, 1 -2, 3-5, 6-9, 10 -14, 15 -19,
20-29 și ≥30 ani. (Erren, Falaturi, Morfeld, Kanauth, Reiter, & Pekarski, 2010) (Gu, și alții,
2015)
De asemenea, î n studiul Nurses’ Health Study II, femeile care au raportat ≥20 de ani
de ture de noapte rotative au prezentat un risc crescut de cancer mamar în comparație cu
femeile care nu au raportat ture de noapte rotative de lucru (RR = 1,79, IC 95% 1,06 -3,01) .
(Schernhammer, Kroenke, Laden, & Hankinson, 2006)
Potrivit Eva S. Schernhammer, MD, DrPH, în pr ezent profesor asociat de medicină,
școala medicală de la Harvard și epidemiolog asociat, Departamentul de Medicină, Spitalul
Brigham și pentru Femei, Boston, acest studiu „este unul dintre cele mai mari studii
prospective de cohortă din întreaga lume, cu un o proporție ridicată de lucrători în schimburi
de noapte rotative și timp de urmărire îndelungat. O singură ocupație (asistență medicală)
oferă mai multă valabilitate internă decât o serie de grupuri profesionale diferite, în care
asocierea dintre munca în ture și rezultatele bolii ar putea fi confundată de diferențele
profesionale. (Gu, și alții, 2015)
Comparând această lucrare cu stu diile anterioare, ea continuă. Spunând că a ceste
rezultate se adaugă dovezilor anterioare ale unei relații potențial dăun ătoare a muncii rotative
în schimbul de noapte și a sănătății și longevităț ii. Pentru a obține implicații practice pentru
lucrătorii în schimburi și sănătatea acestora, rolul duratei și al intensitatea muncii rotative pe
tura de noapte și interacțiunea pro gramelor de ture cu trăsături individuale (de exemplu,
cronotipul) nece sită o explorare suplimentară. (Gu, și alții, 2015)
3.4. TULBURĂRILE DIGESTIVE ȘI CREȘTEREA ÎN GREUTATE
Tulburările digestive (dispepsia, epigastralgii, regurgitații, balonări, anorexie ,
constipație) apar sau se accentuează când se trece de la un schimb la altul. Frecvența acestora
variază între 45 -72%. Se observă la muncitorii tineri, că în patogenia lor, un rol important îl
are decalajul orelor de masă, care modifică la rândul lor secr eția gastrică și apetitul. În
schimbul de noapte s -au constatat erori alimentare de tipul: ingerarea exclusivă de alimente
consistente, excesul de cafea pentru a menține capacitatea de muncă. (Crăciun, Niculina
2012 )

47
3.6. ALTERAREA CAPACITĂȚII DE REPRODUCE RE
Studiile au evidențiat e fecte le muncii în ture asupra capacității de reproducere traduse
prin scăderea fertilității, avorturi spontane, retard de creștere fetală, prematuritate. (Crăciun,
Niculina 2012 )
3.7. AFECȚIUNILE MUSCULO -SCHELETICE
Organizația Mo ndială a Sănătății a definit o tulburare legată de muncă ca fiind una
care rezultă dintr -o serie de factori și în care mediul de lucru și performanța activității
contribuie semnificativ dar în mărime diferită, la cauzarea bolii. Termenul tulburare musculo –
scheletică denotă probleme de sănătate ale aparatului locomotor, adică mușchi, tendoane,
schelet, cartilaj, sistemul vascular, ligamente și nervi. Tulburările musculo -scheletice legate
de muncă includ toate tulburările musculo -scheletice care sunt induse s au agravate de muncă
și circumstanțele performanței sale. (Schneide & Irastorza, 2010)
Tulburările musculo -scheletice rămân cea mai frecventă boală profesională din UE și
lucrătorii din toate sectoarele și ocupațiile pot fi afectați. Aceste tulburări sunt, de asemenea,
o problemă în creștere și una dintre cele mai importante cauze de incapacitate temporară de
muncă. Pe lângă efectele asupra lucrătorilor, MSD -urile pot duce la creșteri ale costurile
pentru întreprinderi și societatea în ansamblu (Schneide & I rastorza, 2010).
3.8. ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE
Munca în schimburi, cum ar fi jet lag -ul cronic, este cunoscută pentru a perturba
ritmurile circadiene normale și a vieții sociale a lucrătorilor și pentru a fi asociată cu
probleme de sănătate crescute (de exempl u, ulcere, boli cardiovasculare, sindrom metabolic,
cancer mamar, dificultăți de reproducere) și cu efecte acute privind siguranța și
productivitatea. Cu toate acestea, se știe foarte puțin despre consecințele pe termen lung ale
muncii în schimburi asupra abilităților cognitive . (Marquié, Tucker, & Folkard, 2015)
În studiul realizat de Marquié, Tucker, & Folkard (2015) m unca în schimburi a fost
asociată cu afectarea cogniției. Asocierea a fost mai puternică pentru durate de expunere de
peste 10 ani (efectul dozei; pierderea cognitivă echivalentă cu 6,5 ani de declin legat de vârstă
în cohorta actuală). Recuperarea funcționării cognitive după ce a părăsit munca în ture a durat
cel puțin 5 ani (reversibilitate). Studiul concluzionează că m unca în schimburi afec tează în
mod cronic cunoașterea, cu consecințe de siguranță potențial importante nu numai pentru
persoanele în cauză, ci și pentru societate .

48
CAP.4. EXAMENELE MEDICALE
4.1. EXAMENELE MEDICALE LA ANGAJARE
Metodologia privind examenul medical la angajarea în munc ă, examenul medical de
adaptare, controlul medical periodic și examenul medical la reluarea muncii din 30.10.2001
definește și descrie etapele ce trebuie efectuate în vederea respectării prevederilor legale
(Ministerul Sănătății și Familiei, 2001) . Astfel :
1. Examenul medical la angajarea în muncă stabilește:
a) aptitudinea în muncă pentru profesia și locul/postul de muncă unde angajatorul va
desemna să lucreze persoana care urmează să fie angajată;
b) că persoana ce urmează să fie angajată nu prezintă o afec țiune care pune în pericol
sănătatea și securitatea celorlalți angajați de la același loc de muncă;
c) eventuale propuneri de adaptare a postului de muncă la posibilitățile anatomice,
fiziologice, psihologice și la starea de sănătate a angajatului;
d) comp atibilitatea între eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării și
viitorul loc/post de muncă;
e) îndrumarea persoanei care urmează să fie angajată către alte locuri de muncă;
f) includerea în circuitul informațional a acelor persoane care necesit ă o supraveghere
medicală deosebită;
g) că persoana care urmează să fie angajată nu prezintă afecțiuni care pun în pericol
securitatea unității și/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
h) că persoana care urmează să fie angajată nu reprezintă un risc pentru sănătatea
populației pe care o deservește.
2. Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează în mod obligatoriu înainte
de proba practică, de examen, concurs sau de termenul de încercare (sau de sfârșitul
termenului de încerca re). Legea interzice începerea activității fără consult medical
prealabil efectuat conform legislației în vigoare.
3. Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează în mod obligatoriu în
cazul :

49
a) persoanelor care urmează să fie angajate;
b) persoanelor care reintră în activitate după o întrerupere mai mare de 6 luni,
pentru locurile de muncă cu factori nocivi profesionali;
c) persoanelor care reintră în activitate după o întrerupere mai mare de 12 luni,
pentru locurile de muncă fără expunere la factori nocivi p rofesionali;
d) persoanelor care sunt transferate sau detașate în alte locuri de muncă sau
pentru alte activități;
e) ucenicilor, elevilor, practicanților, studenților care urmează să fie instruiți pe
meserii și profesii;
f) ucenicilor, practicanților, elevilor și studenților, în cazul schimbării meseriei
sau a profesiunii pe parcursul instruirii.
4. Examenul medical la angajarea în muncă este reprezentat de:
a) anamneza medicală și anamneza profesională;
b) examen clinic obiectiv;
c) examene de laborator și paraclinice.
Se vor nota: înălțimea, greutatea, eventualele hernii ale peretelui abdominal,
inghinale, amputații, anchiloze, atrofii musculare, retracții aponevrotice sau ligamentare.
Examinarea clinică și biologică (TIS) a femeilor va urmări precizarea stării fiziologice
(graviditate, alăptare) pentru stabilirea compatibilității cu locul de muncă solicitat.
Examenul medical în vederea angajării unor categorii de persoane în locuri de muncă
cu risc de transmitere a unor boli infecțioase se completează conform prevederilor
Ministerului Sănătății și Familiei, care reglementează această problemă.
Rezultatele examenului clinic și ale examenelor de laborator și paraclinice se vor
înregistra în dosarul medical individual (conform anexei nr. 1).
5. Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea angajatorului
(conducătorului unității) prin fișa de solicitare a examenului medical la angajare
(Anexa 1). Medicul de medicina muncii, în baza fișei de solicitare, a copiei de pe
cartea de muncă, a examinări i medicale, a adeverinței de la medicul de familie cu
rezultatele bilanțului stării de sănătate, va completa fișa de aptitudine (conform anexei
nr. 3) cu concluzia examenului medical la angajare (apt, apt condiționat sau inapt
pentru locul de muncă respect iv). Fișa de aptitudine se trimite angajatorului și o copie
se păstrează la unitatea medicală care a emis -o. Fișa de aptitudine este redat ă Anexa 2.

50
6. Examenul medical la angajarea în muncă pentru locurile de muncă și activitățile
cu expunere la factori nocivi profesionali va cuprinde și examene de laborator și
paraclinice suplimentare celor din fișele anexe pentru stabilirea incompatibilităților
medicale cu riscurile profesionale evaluate.
Examenele de laborator și paraclinice suplime ntare se vor efectua în unități medicale
de specialitate abilitate, publice sau private, la propunerea documentată a medicului de
medicina muncii și cu acordul angajatorului (conducătorului unității).
4.2. EXAMENELE MEDICALE DE ADAPTARE
Norma generală de p rotecție a muncii din 20.11.2002 (Ministerul Sănătății din
România . 2002 ) stipulează că:
1. Controlul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicația medicului de
medicina muncii.
2. Controlul medical periodic are ca scop:
a) confirmarea sau infirmarea apti tudinii în muncă pentru profesia/funcția și locul de
muncă pentru care s -a făcut angajarea și s -a eliberat fișa de aptitudine;
b) depistarea apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile și
locurile de muncă cu expunere la factori no civi profesionali;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru viața și sănătatea celorlalți angajați la
același loc de muncă;
f) depistarea bolilor care ar constitui risc pe ntru securitatea unității, pentru calitatea
produselor sau pentru populația cu care angajatul vine în contact prin natura
activității sale.
4.3. EXAMENELE MEDICALE PERIODICE
Norma generală de protecție a muncii din 20.11.2002 (Ministerul Sănătății din
Româ nia. 2002) prevede următoarele aspecte:
1. Controlul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor angajaților, indiferent de
tipul contractului de muncă.

51
 Periodicitatea examinării periodice este stabilită în fișele din anexa nr. 7 și ea
poate fi modific ată numai la propunerea medicului de medicina muncii, cu
informarea angajatorului.
 Pentru angajații care nu se regăsesc în fișele din anexa nr. 7, controlul medical
periodic se face anual.
2. Controlul medical periodic include:
a. înregistrarea evenimentelor med icale care s -au petrecut în intervalul de la examenul
medical în vederea angajării sau de la ultimul control medical periodic până în
momentul controlului medical respectiv;
b. examenul clinic (conform anexei nr. 6).
c. examene clinice și paraclinice complementa re, efectuate pentru:
– angajații care lucrează în condiții de expunere la factori nocivi profesionali, în
conformitate cu fișele din anexa nr. 7;
– angajații care lucrează în condiții fără expunere la factori nocivi profesionali,
diferențiat în funcție de vârstă, sex, stare de sănătate.
3. Medicul de medicina muncii poate propune efectuarea și a altor examene clinice și
paraclinice, în corelație cu prezența unor noi factori nocivi profesionali sau cu datele din
literatura de specialitate, cu informarea și apr obarea angajatorului.
4. Rezultatele se înregistrează în dosarul medical.
5. Concluzia se finalizează prin completarea fișei de aptitudine (anexa nr. 8) numai d e către
medicul de medicina mu ii, în două exemplare, unul pentru angajator și celălalt pentru
angajat.

52
PARTEA SPECIALĂ

53
CAP.5. CONTRIBUȚIA PERSONALĂ

5.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Studiul reprezintă o analiză sistematică și aprofundată a tuturor factorilor de risc
identificați, și consecințele situațiilor care au generat și au contribuit, la o suprasolicitare
fizică s au psihică a subiecților, fiind cunoscut faptul că minimalizarea unui factor ca
importanță poate aduce mari prejudicii în diagnosticare.
5.1.1. SCOPUL
Identificarea, evaluarea și obiecti vizarea la timp a factorilor de risc legați de profesie,
precum și atr agerea pacientului către un tip de comportament sănătos în vederea diminuării
impactului agresiv asupra capacității de muncă.
5.1.2. OBIECTIVELE
 Preven irea și scăderea ratei bolilor legate de profesie,
 Identificarea diferențelor la nivelul strategiilor de coping între lotul subiecților
cu boli legate de profesie și lotul celor fără bolilegate de profesie.
 Cercetări privind influența bolilor asupra capacității de muncă a angajaților
5.2. MATERIAL ȘI METODĂ
5.2.1. LOTUL DE STUDIU
5.2.2. LOCAȚIA
5.2.3. DESFĂȘ URAREA STUDIULUI
Prezenta cercetare s -a desfășurat pe perioada ……..
5.2.4. INSTRUMENTE UTILIZATE

54
CAP.6. REZULTATE

55
CONCLUZII

56
ANEXA 1

57
ANEXA 2

58
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
24-48 Shift Schedule . (2019). Preluat pe 2021, de pe BMS Central:
https://www.bmscentral.c om/learn -employee -scheduling/24 -48-shift-schedule/
Åkerstedt, T. (2003). Shift work and disturbed sleep/wakefulness. Occupational Medicine ,
53:89 –94.
Alefishat, E., & Abu, F. R. (2015). Is Shift Work Associated with Lipid Disturbances and
Increased Insuli n Resistance? Metab Syndr Relat Disord , 13(9):400 -405.
Alefishat, E., & Abu, F. (2018). Shift Work and the Risk of Cardiovascular Diseases and
Metabolic Syndrome Among Jordanian Employees. Oman medical journal , 33(3),
235–242.
Aschoff, J. (1960). Exogeno us and endogenous components in circadian rhythms. Cold
Spring Harbor Symposia. În Quantitative Biology: Volume XXV. Biological Clocks
(pg. 11 –28). New York: Cold Spring Harbor Press.
Black, N., D'Souza, A., & Wang, Y. (2019). Circadian rhythm of cardiac e lectrophysiology,
arrhythmogenesis, and the underlying mechanisms. Heart Rhythm , 16(2):298 -307.
Bocean, C. (2008). Timpul de muncă și timpul de odihnă. București: Ed. Tribuna Economică.
Brown, F. M., & Graeber, C. R. (2020). Rhythmic aspects of behavior. London: Routledge.
Brunello, N., Armitage, R., & Finberg, N. (2000). Depression and sleep disorders: Clinical
relevance, economic burden and pharmacological treatment. Neuropsychobiology ,
42:107 -119.
Cajochen, C., Kraunchi, K., & Wirz -Justice, A. (2003). Role of melatonin in the regulation of
human circadian rhythms and sleep. Journal of neuroendocrinology , 15(4), 432 -437.
Chau, N., Mallion, J., & De Gaudemaris, R. (1989). Twenty -four hour ambulatory blood
pressure in shift workers. Circulation , 80:341 –347.
Codul Muncii. (2011, Mai 18). Legea nr. 53/2003 *** Republicată și actualizat prin Legea
213/2020. Monitorul Oficial al României , pg. Partea I, nr.345.
Continental Shift Schedule for 24/7 Shift Coverage. (2019). Preluat pe 2021, de pe Snap
Schedule: https://www.snapschedule.com/blog/continental -shift-

59
pattern/#:~:text=The%20Continental%20shift%20schedule%20is,to%20provide%202
4%2F7%20coverage.&text=Week%202%3A%202%20days%20off,days%20off%2C
%202%20day%20shifts
Crăciun, N., & Bardac, D. (2012). Patologia l egată de munca în schimburi alternante. Acta
Medica Transilvanica, 17 (1) .
DeCoursey, P. J., Dunlap, J. C., & Loros, J. J. (2003). Chronobiology. Sinauer Associates
Inc. .
Douma, L. G., & Gumz, M. L. (2018). Circadian clock -mediated regulation of blood
pressure. Free Radical Biology and Medicine, 119 , 108 -114.
DuPont Shift Schedule . (2019). Preluat pe 2020, de pe BMS central:
https://www.bmscentral.com/learn -employee -scheduling/dupont -shift-schedule/
Eckel -Mahan, K., & Sassone -Corsi, P. (2013). Metabolism and the circadian clock converge.
Physiological Reviews, 93 (1), 107 -135.
Erren, T., Falaturi, P., Morfeld, P., Kanauth, P., Reiter, R., & Pekarski, C. (2010). Shift work
and cancer: the evidence and the challenge. Deutsches Arzteblatt international ,
107(38), 657 –662.
Esquirol, Y., Ruidavets, J., Marquie, J., Dienne, E., Niezborala, M., & Ferrieres, J. (2011).
Shift work and cardiovascular risk factors: new knowledge from the past decade. Arch
Cardiovasc Dis , 104(12):636 -668.
Franken, P., Lopez -Molina, L. , Marcacci, L., Schibler, U., & Tafti, M. (2000). The
transcription factor DBP affects circadian sleep consolidation and rhythmic EEG
activity. Journal of 20(2):617 -625, 2000. , 20(2):617 -625.
Frost, P., Kolstad, H., & Bonde, J. (2009). Shift work and the risk of ischemic heart disease –
a systematic review of the epidemiologic evidence. Scand J Work Environ Health ,
35(3):163 -179.
Furlan, R., Barbic, F., Piazza, S., Tinelli, M., Seghizzi, P., & Malliani, A. (2000).
Modifications of cardiac autonomic profi le associated with a shift schedule of work.
Circulation , 102(16), 1912 -1916.

60
Gu, F., Han, J., Laden, F., Pan, A., Caporaso, N. E., Stampfer, M. J., și alții. (2015). Total and
Cause -Specific Mortality of U.S. Nurses Working Rotating Night Shifts. American
Journal of Preventive Medicine .
Hal, J. C., Rosbash, M., & Yo, M. W. (2017). The Nobel Prize in Physiology or Medicine
2017 . Preluat pe 2020, de pe Nobel prize:
https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/2017/press -release/
Holban, I. (1970). Probleme de psihologia muncii. București: Editura Științifică.
Holley, D. W. (1981). Effects of circadian rhythm phase alteration on physiological and
psychological variables: Implications to pilot performance (including a partially
annotated bibliography).
Holley, D. C., Winger, C., DeRoshia, C., Heinold, M. P., Edgar, D. M., Kinney, N. E., . . .
Anthony, J. A. (1981). Effects of circadian rhythm phase alteration on physiological
and psychological variables: Implications to pilot performance (including a partially
annotated bibliography).
Hu, K., Ivanov, P., Hilton, M., Chen, Z., Ayers, R., Stanley, H., și alții. (2004). Endogenous
circadian rhythm in an index of cardiac vulnerability independent of changes in
behavior. Proceedings of the National Academy of Science s , 101(52), 18223 -18227.
Kecklund G, Axelsson J (2016) Health consequences of shift work and insufficient sleep.
BMJ 355:i5210
Kräuchi, K. (2002). How is the circadian rhythm of core body temperature regulated?
Clinical Autonomic Research : Official Journ al of the Clinical Autonomic Research
Society, 12 (3), 147 -149. doi:DOI: 10.1007/s10286 -002-0043 -9.
Kessler RC, Chiu WT, Demler O, Walters EE (2005) Prevalence, severity, and comorbidity
of 12 -month DSM -IV disorders in the National Comorbidity Survey Repli cation.
Arch Gen Psychiatry 62:617 –627
Khullar, A. (2012). The Role of Melatonin in the Circadian Rhythm Sleep -Wake Cycle.
Psychiatric Times Vol 29 No 7 .
Knauth, P. (1993). The design of shift systems. Ergonomics , 36(1 -3):15 -28.
Kräuchi, K. (2002). How i s the circadian rhythm of core body temperature regulated? Clin
Auton Res , 147 -149.

61
Lege Cadru Nr. 153. (2017, iunie 28). Monitorul Oficial al României .
Legea nr. 31. (1991, Martie 27). Monitorul Oficial al României , p. Nr. 64 .
Legea nr. 319. (2006, Iu lie 26). Normele metodologice l. M.Of. nr. 646 , p. Art.76.
Legea nr. 448 . (2006). Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 1 .
Legea nr. 53/2003, C. M. (2011, Mai 18). Actualizat prin Legea 213/2020. Monitorul oficial
al României , pg. Partea I, nr. 3 45.
Masri, S., & Sassone -Corsi, P. (2018). Masri, S., Sassone -Corsi, P. The emerging link
between cancer, metabolism, and circadian rhythms. Nature Medicine , 1795 –1803.
Masri, S. S.,Paolo. (2018). The emerging link between cancer, metabolism, and circadia n
rhythms. Nature Medicine, 24 (12), 1795 -1803.
Mead, M., Adgey, J., Griffith, K. E., Kassianos, G., Khan, E., Lewis, P., & Vora, J. (2008).
Controlling blood pressure over 24 hours: A review of the evidence. British Journal
of Cardiology, 15 (1), 31 -34.
Medichron Publications. (2020). Melatonin & Chronobiology. Preluat pe 2021, de pe
Chronobiology: https://www.chronobiology.com/melatonin -chronobiology/
Miller, J. (2008). Fundamentals of Shiftwork Scheduling. DOI: 10.1518/106480408X333109
, 12.
Ministerul M uncii și Solidarității Sociale. (2002, Dec 6). Norma generală de protecție a
muncii din 20.11.2002. Controlul medical de adaptare și controlul medical periodic |
Normă. Monitorul Oficial , p. Partea I nr. 880.
Ministerul Sănătății si Familie. (2001). Exame nul medical la angajarea în muncă.
Metodologie . Preluat pe 2020, de pe Lege (5):
https://lege5.ro/Gratuit/gm2dinjy/examenul -medical -la-angajarea -in-munca –
metodologie?dp=gizdambtgaydq
Mistlberger, R., Bergmann, B., & Rechtschaffen, A. (1987). Relationships among wake
episode lengths, contiguous sleep episode lengths, and electroencephalographic delta
waves in rats with suprachiasmatic nuclei lesions. Sleep , 10(1): 12 -24.
Mohri, T., Emoto, N., Nonaka, H., Fukuya, H., Yagita, K., Okamura, H., & Yokoyama, M.
(2003). Alterations of circadian expressions of clock genes in Dahl salt -sensitive rats
fed a high -salt diet. Hypertension , 42(2), 189 -194.

62
Nagoshi E, B. S. (2005). Circadian gene expression in cultured cells. Methods Enzymol. ,
393:543 –55.
Naylor, E., Ber gmann, B., & Krauski, K. (2000). The circadian clock mutation alters sleep
homeostasis in the mouse. Journal of Neuroscience , 20(21):8138 – 8143.
Nelson, R. J. (2005). An introduction to behavioral endocrinology. Massachusetts: Sinauer
Associates, Inc.
NICHD – Eunice Kennedy Shriver National Institute of Child Health and Human
Development. (2019, 04 29). Preluat pe 2020, de pe What makes us sleep? :
https://www.nichd.nih.gov/health/topics/sleep/conditioninfo/causes
O.M.S. 870. (2004). Monitorul Oficial al R omâniei nr. 671 .
Ordinul nr.761/2001. (2001, Dec 27). Metodologiei privind examenul medical la angajarea în
muncă, examenul medical de adaptare, controlul medical periodic și examenul
medical la reluarea muncii. Monitorul Oficial al româniei , p. Partea I nr. 836.
Oxford Dictionaries. (2019). Oxford English Dictionary. Oxford University Press.
Pădurariu, M. (2016). Sindromul Burnout (boala muncii în exces) . Preluat pe 2020, de pe
Arcadia Medical: https://www.arcadiamedical.ro/articol/sindromul -burnout -boala-
muncii -in-exces/
Pencina, M., D'Agostina, R., Larson, M., Massaro, J., & Vasan, R. (2009). Predicting the 30 –
year risk of cardiovascular disease: the framingham heart study. Circulation ,
119(24):3078 -3084.
Peters, J., Walker, R., Riad -Fahmy, D., & Hall, R. (1982). Salivary Cortisol assays for
assessing pituitary – adrenal reserve. Clinical Endocrinology Volume 17, Issue 6 , 583 –
592.
Pitman Shift Schedule . (2019). Preluat pe 2021, de pe BMS central:
https://www.bmscentral.com/learn -employee -scheduling/pit man-shift-
schedule/#:~:text=The%20Pitman%20fixed%20shift%20schedule,by%203%20days%
20off%20duty .
Presser HB (2003) Working in a 24/7 economy: challenges for American families. Russell
Sage Foundation, New York

63
Ralph, M., Foster, R., Davis, F., & Menaker, M. (1990). Transplanted suprachiasmatic
nucleus determines circadian period. Science , 247:975 -978.
Rotating Shift Schedule . (2019). Preluat pe 2021, de pe BMS Central:
https://www.bmscentral.com/learn -employee -scheduling/2 -2-3-2-2-3-rotating -shift/
Schernha mmer, E., Kroenke, C., Laden, F., & Hankinson, S. (2006). Night work and risk of
breast cancer. Epidemiology , pg. 17(1):108 -11.
Schneider, E., & Irastorza, X. (2010). Work -related musculoskeletal disorders in the EU.
European Agency for Safety and Health at Work (EU -OSHA) pp, 1184.
Slade T, Johnston A, Oakley Browne MA, Andrews G, Whiteford H (2009) 2007 National
Survey of Mental Health and Wellbeing: methods and key findings. Aust N Z J
Psychiatry 43(7):594 –605.
Stokkan, S., Yamazaki, S., Tei, H., Sakaki, Y., & Menaker, M. (2001). Entrainment of the
circadian clock in the liver by feeding. Science , 291:490 -493.
Straif, K., Baan, R., & Grosse, Y. (2007). Carcinogenicity of shift -work, painting, and fire –
fighting. Lancet Oncol , 8:1065 –1066.
Ștefănescu, I. T. (2002). Tratat de dreptul muncii. În Tratat de dreptul muncii (p. 548).
București: Ed. Lumina Lex.
The National Institute of General Medical Sciences. (2017). Circadian rhythms . Preluat pe
2020, de pe The National Institute of General Medical Sciences:
https://www.nigms.nih.gov/education/Documents/CircadianRhythms.pdf
Țicleanu, A., Popescu, A., Tufan, C., Țichidelean, M., & Ținca, O. (2004). Dreptul muncii. În
Dreptul muncii (pg. pp. 585 -586). București: Ed. Rosetti.
U.S. Congress, O. o. (1991). Biologic al Rhythms: Implications for the Worker, OTA -BA-463 .
Washington: U.S. Government Printing Office.
Ursu, H. (2011). Manual de endocrinologie. Preluat pe Ian 2020, de pe Researchgate:
https://www.researchgate.net/profile/Mariana_Purice1/publication/26308941 4_MAN
UAL_DE_ENDOCRINOLOGIE/links/0f317539dc82171219000000.pdf
Vieru, E. (2020, August 4). Aspecte generale privind timpul de muncă . Preluat pe 2020, de pe
Juridice: https://www.juridice.ro/692098/aspecte -generale -privind -timpul -de-
munca.html

64
Vining, R., & McGinley, R. (1985). Hormones in saliva. Critical Reviews. Clinical
Laboratory Sciences , 23, 95 -146.
Vitaterna, M. H., Takahashi, J. S., & Turek, F. W. (2001). Overview of circadian rhythms.
Alcohol Research & Health, 25(2) , 85.
Vogel M, Braungardt T, Me yer W, Schneider W (2012) The effects of shift work on physical
and mental health. J Neural Transm (Vienna) 119(10):1121 –1132.
Zanfir, V. (2004). În Codul Muncii -Comentat (pg. 265 -266). București: Ed. Tribuna
Economică.
Yamazaki, S., Numano, R., & Abe, M. (2000). Resetting central and peripheral circadian
oscillators in trans -genic rats. Science , 288:682 -685.
Young, M. (2006). The circadian clock within the heart: potential influence on myocardial
gene expression, metabolism, and function. Am J Physiol He ar Circ Physiol ,
290:H1 –H16.
Webster, W. W., & Smarr, B. (2020). Using circadian rhythm patterns of continuous core
body temperature to improve fertility and pregnancy planning. Journal of Circadian
Rhythms, 18
Whiteford HA et al (2013) Global burden of disease attributable to mental and substance use
disorders: findings from the Global Burden of Disease Study 2010. Lancet 382:1575 –
1586