Utopia , în sensul cel mai larg al termenului descrie o societate perfectă, fără [624403]

Utopia , în sensul cel mai larg al termenului descrie o societate perfectă, fără
neajunsuri sau probleme. Ideile radicale ce sunt menite să schimbe lumea noastră sunt
denumite, adesea, utopice. Ideile fie ele prea avansate fie prea lipsite de realism sau
mult prea avansate sunt desemnale “idei utopice” . De -a lungul timpului indivisai s -au
strâns împreună pentru a -încerca – să creeze asemenea societeati(societăți utopice,
secte, falansteruri).
Acest termen a fost folosit pentru întâia oară de către autorul Thomas Morus, în
lucrarea sa din secolul al 16 – lea “Utopia”.
Din limba greacă titlul cărții s -ar traduce prin "ou -topos” – "fără loc" sau
"niciunde". Cuvântul utopie unește sensurile a două cuvinte eutopia (loc bun) și
outopia (fără loc). Cu timpul acest cuvânt a început să desemneze fantasticul.
Hanry Ford si Fordlandia
Fordlândia este un district și o zonă adiacentă de 14.268 de kilometri pătrați în
orașul Aveiro, în statul brazilian Pará. Este situat pe malurile de est ale râului Tapajós,
la apr oximativ 300 de kilometri sud de orașul Santarém. A fost înființat de către
industriașul american Henry Ford în Amazon Rainforest în 1928, ca oraș industrial
prefabricat, destinat să fie locuit de 10.000 de persoane, pentru a asigura o sursă de
cauciuc pen tru operațiunile de fabricație a automobilelor Ford Motor Company din
Statele Unite. Ford a negociat un acord cu guvernul brazilian care îi acorda o concesie
de 10.000 km2 de teren pe malurile râului Tapajós, în apropierea orașului Santarém,
Brazilia, în s chimbul unei cote de 9% din profiturile generate; în cele din urmă
proiectul Ford a eșuat, iar orașul a fost abandonat în 1934.
S-ar putea să nu pară în zilele noastre, dar acum câteva decenii, colonia era ideea
strălucitoare și strălucitoare a Ford pentru un nou tip de operațiune industrială. La
început, părea promițător.
La începutul anilor 1920, afacerea era în plină expansiune pentru Ford în SUA;
Ford Motor vindea mii de mașini și folosea cantități masive de cauciuc pentru
cauciucurile sale, de aici și punctul de plecare al lui H.F. în ceea ce se va numi mai
târziu “Fordlandia”.

Bazinul Amazon a fost inițial o sursă mondială de cultivare de cauciuc natural,
un material foarte utilizat și furnizat în Marea Britanie și SUA. Așadar, de dragul
eficienței, Fo rd s-a îndreptat către pădurea Amazon pentru a construi o plantație de
cauciuc care va avea să servească drept aprovizionare personală a materialului;
Fordlandia a fost înființată oficial atunci și a fost ridicat un turn de apă. Acesta din
urmă purtau logo -ului Ford Motor.
Terenul a fost eliberat de copaci nu doar pentru plantația de cauciuc, dar și
pentru un oraș. Fordlandia a fost la fel d e mare ca o operațiune de afaceri in care
muncitorii și familiile lor locuiau la fața locului.
Nativii brazilieni au fost, de asemenea, printre cei angajați în Fordlandia pentru
a lucra în fabrici. Ei locuiau, la fel, intr -un complex de locuințe. H. F. și-a plătit bine
lucrătorii din Fordlandia și a încorporat zilele de munca la 8 ore pe zi.
Le-a oferit acces la fac ilități și resurse în timp ce erau angajați în așezământ,
precum o piscină, un teren de golf si o scoala. Școala a fost prima dată când mulți
dintre indigen i au avut acces la educație.

Au fost implementate chiar și sisteme de transport în comun pentru a a duce
locuitorii din oraș și pentru a oferi o eficiență mai sporită.
Copiii puteau participa în tebere de cercetași, iar angajații Fordlandiei primeau
îngrijiri medicale gratuite la spital.
Ideea de bază a acestui micro -oraș nu era doar să producă un stoc de cauciuc
pentru fabricarea vehiculelor Ford, ci să cultive ideea lui Ford a unei societății
americane perfecte bazată pe moravurile și ideologia sa. Dar, după cum a raportat NPR,
în ciuda configurației aparent idilică, „primul eșec al Fordlandiei a fost social”.
Muncitorii trebuiau să respecte o serie strictă de reguli și practici de muncă. În
plus locuitorii Fordlandiei au fost practic forțați la o dietă fără carne, modelată după
mâncarea vegetariană a lui Ford, fiind serviți cu orez brun, pâine din gr âu integral și
ovăz; de asemenea cursurile de lecturi, de poezie și de ședințe de canto erau doar în
limba engleză, alcoolul și prostituția fiind interzise.
H. F. spera că brazilienii care lucrează în cadrul așezării să respecte fiecare
așteptare a societății pe care și -a stabilit -o, însă mulți muncitori s -au deplasat împotriva
acestor restricții, iar unii au stabilit un bar și un bordel pe o insulă din apropi ere pentru
a se elibera după o zi de muncă lungă, numit -o „Insula Inocenței”.

În cele din urmă, muncitorii s -au revoltat împotriva viziunii idealismului lui
Ford. Lovitura finală a venit odată cu apariția cauciucului sintetic ani mai târziu, ceea

ce a fă cut inutil scopul Fordlandiei. Astfel, în 1945, Ford a închis proiectul său de
odinioară strălucitor și a vândut terenul înapoi guvernului brazilian pentru 250.000
USD.
Cea mai mare problemă poate, este că de -a lungul întregii activități, Ford nu a
pus niciodată piciorul în Fordlandia – a gestionat operațiunile din casa sa din Michigan;
de aici poate și neajunsurile și neînțelegerile lucrătorilor. Acum, mai bine de 80 de ani
mai târziu, o fabrică deteriorată reprezintă doar o amintire a eșecului Fordland iei.

Frank Lloyd Wright si Broadacre city – orasul utopic
Frank Lloyd Wright era arogant, încăpățânat dar, cel mai important, genial. A
fost un om de afaceri agitat, care a înțeles importanța spectacolului pentru a-și menține
afacerea la suprafata . Wrigh t a prezentat multe prezentari, discursuri de-a lungul vieții
sale, dar, probabil, nici o performanță nu a fost mai mare decât planul său utopic de a
crea comunitatea perfectă: Broadacre City.
În 1928, Wright a inventat termenul de “Usonia “ pentru a num i o cultură
egalitară care va răsări spontan , în Statele Unite. În viziunea sa, referitoare la peisajul
Statelor Unite, inclidea planificarea orașelor și arhitectura organică. Acest adjectiv,
“usonic” sau Lumea Nouă, este distinct față de cel al celorlal te continente prin
libertatea de orice fel de convenții sau constrângeri arhitecturale.

Wright a creat planul de tip open space, revoluționând și inovând astfel modul
de gândire al planurilor de locuințe de atunci și chiar și de acum.
The "Usonian Homes" -casele usoniene – erau tipic mici, cu un singur nivel, fără
garaj și fară prea mult spațiu de stocare. Erau, de obicei, realizate în forma literei L
pentru a se potrivi în jurul unei grădini terasate construite pe loturi de pământ ieftine ,
care aveau form e ciudate.
Casele erau realizate în spiritul conceptului arhitectural predominant la Wright
și arhitecturii sale organice. Astfel, folosirea armonioasă a spațiului aflat la dispoziție,
un design care să se integreze în peisajul locului, utilizarea de mate riale locale,
acoperișuri plate, mari zone de aerisire, sprijinite pe structura de rezistență a casei, care
să asigure ventilarea naturală (îmbunătățind astfel randamentul răcirii dar și al încălzirii
casei), iluminarea naturală maximă și încălzirea din po dea erau elementele
omniprezente în casele usoniene. Mașinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o
structură foarte simplă, fără pereți dar cu un acoperiș.
Conceptul său de Broadacre City descrie concetrarea urbană a orașului secolului
al XIX -lea care urmează să se redistribuie într -o rețea a unei trame agrare regionale; ca
și o ironie absolută, Broadacre City corespundea mai mult decât orice altă formă de
urbanism radical preceptelor centrale din Manifestul Comunist din 1848, susținând
“abolirea treptată a diferenței dintre oraș și sat printr -o distribuție mai echilibrată a
populației în teritoriu”. Comunitatea ideală a lui Wright a fost o respingere completă a
orașelor americane din prima jumătate a secolului XX. Potrivit acestuia, orașele nu ar
mai fi centralizate.
Wright a văzut multe dintre problemele umanității reflectate în orașele învechite
din jurul său: „a privi planul unui mare oraș e ca și cum ai p rivi prin secțiunea
transversală a unei tumori fibroase”, a scris el în 1945. Orașul era un flagel; era privit
ca și o idee antichizată care ar fi putut fi utilă în trecut, dar care a pierit în fața noului, a
tehnologiei.
Potrivit lui Wright, tehnologia și planificarea au fost instrumente în marea luptă
pentru reforma socială. Dr. Mark Lapping de la Universitatea din sudul Mainei a
specificat faptul că ideea de proiectare a unui oraș mai bun, eșecurile sociale ale
Americii se vor dizolva pur și simplu – e o chestiune de pur ficțiune. Wright și -a
imaginat că el este acel cineva care ar putea rezolva un număr imens de probleme

sociale prin proiectare; însă, dr. Lapping nu avea aceeași pararere, spunând că nu toate
problemele sociale pot fi rezolvate prin desig n (chiar și un design foarte bun).
Cheia pentru utopia lui Wright, desigur, au fost progresele tehnologice imense
făcute în secolului XX – poate nu mai importante decât mașina. Aceasta natură
revoluționară a masinei avea să schimbe viața americană pentru t otdeauna; Broadacre
City este cu adevărat o viziune a vieții ca benzinărie.
Această descriere nu este exagerată. În cartea sa din 1932 Orașul dispărut, “The Disappearing
City”, Wright a explicat că răspunsul la problema modului în care oamenii din această
comunitate utopică ar putea cumpăra bunuri, în care benzinaria va deveni cea mai importantă
piață din Broadacres: “în stația de benzină poate fi văzut începutul unui agent avansat important
al descentralizării prin distribuție și, de asemenea, începutul î nființării orașului Broadacre.”

Wright își imagina „reînnoirea urbană”, cu mult înainte ca termenul să devină o
nebunie în rândul planificatorilor din anii 1950 și 60. Dar, spre deosebire de acei
designeri, viziunea lui Wright despre reînnoirea urbană a fost să distrugă în într egime
partea „urbană” din oraș; i ncepând de la zero, așa cum fac mulți utopiști .
Prin anii '50, desenele lui Wright pentru Broadacre arătau ca și cum ar fi fost
smulse dintr -o revista sci -fi: vehiculele erau elegante și moderne, cu unele chiar plutind

deasupra campurilor pastorale, spații lor deschise larg și câmpuri lor verzi.
Viziunea lui Wright a fost atât de politică cât și estetică – se reflecta din
idealurile progresiste ale unei Americi din anii '3 0, stăpânită de Marea Depresie . Pentru
unii, o restructurare radicală a societății părea a fi singura cale de ieșire din gaura
economică masivă care cuprinde a țara.
Wright a prevăzut că modelul său pentru comunitatea perfectă nu va fi probabil
niciodată construit în conformitate cu spe cificațiile sale. El credea că probabil America
era mult prea ruptă pentru a se recupera din aceasta degradare urbana constanta.
Dispunem de extinderi, masini si benzinarii; o rașe la fel de diverse ca Los
Angeles și Houston și Janesville, Wisconsin sunt, î n unele moduri, versiuni ale visului
lui Wright pentru Broadacre City. Dar , până la urmă, în bine și în rău, America nu a
văzut niciodată ascensiunea ace stui mare arhitect.

Heterotopia lui Michael Foucault
Foucault conturează noțiunea de heterotopie în trei ocazii între 1966 -67. O
discuție dată unui grup de arhitecți este cea mai cunoscută explicație a termenului. În
general, Foucault încearcă să descrie diverse principii relaționale și caracteristici ale
anumitor spații sociale, instituționale și discur sive, cumva „diferite”: izolate,
concentrate și incompatibile. Pe scurt, heterotopiile sunt lumi în interiorul lumilor,
oglindind și totuși se disting de ceea ce este în afară. Foucault descrie un set
dezamăgitor de exemple, inclusiv comunități utopice, na ve, cimitire, bordeluri,
închisori, grădini ale antichității, târguri, băi turcești și multe altele.
Foucault prezintă câteva idei -schița, dar, pe care nu le dezvoltă niciodată într -o
idee fluidă și coerentă. Totuși, cuvintele sale sumbre și atrăgătoare pe această temă au
generat sute de interpretări și aplicații. De exemplu, în legătură cu studii de literatură și
film, în medie, două sau trei articole care se referă la heterotopie sunt publicate în
fiecare săptămână; artiști, realizatori de film, interpreț i și mulți alții au fost atrași de
acest concept evaziv.

Unele aplicații ale heterotopiei sunt gestuale și neconvingătoare. Termenul
tehnic alunecă cu ușurință într -o multitudine de studii postuniversitare, oferind doar un
aspect conceptual . Ironia apare că o noțiune care este mai presus de toate despre
„diferență” devine repetată sau copiată la nesfârșit. Cu toate acestea, au existat, de
asemenea, o serie de studii și reflecții care au dus ideea în spații noi de gândire și
reprezentare.

După cum confirm ă Hetherington, epoca heterotopiei era în secolul al XIX -lea.
Aceste spații descrise de Foucault au fost în declin, cu excepția câtorva spații
disciplinare, cum ar fi închisorile care au avut tendința de a se intensifica. Există câteva
resturi de heterotop ii „vechi”, dar semnificația lor oferind o diferență fundamentală
restului spațiului s -a deteriorat. Apariția tehnologiilor avansate de comunica re,
internetul și media au transformat în continuare heterotopiile tradiționale.
Încă din vremea în care Foucault se gândea la heterotopie (1966 -67), lumea
începea să se schimbe fundamental, așa cum indică Foucault însuși în mod conștient la
început din prelegerea sa. O nouă globală, era digitală a răsărit, transformând
experiența noas tră în spațiu și timp. În epoca contemporană, întreaga lume devine rapid
un „spațiu diferit”. Pentru ca heterotopia să fie relevantă astăzi, ea trebuie regândită în
întregime prin epoca noastră digitalizată.