Utlizarea Aplicatiilor Informatice din Pachetul Integrat de Programe Logfas Pentru Planificarea Dislocarii Brigazii de Infanterie Mecanizata Intr Un Teatru de Operatii

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Utlizarea aplicațiilor informatice din pachetul integrat de programe logfas pentru planificarea dislocării brigăzii de infanterie mecanizată într-un teatru de operații

CUPRINS LUCRARE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND DISLOCAREA FORȚELOR

1.1 Dislocarea, concepte, faze Și modele generale de executare a dislocării

1.2 Principiile de executare a dislocării

1.3 Responsabilități privind executarea activităților de dislocare

1.4 Prezentarea detaliată a fazelor dislocării

1.4.1 Deplasarea strategică

1.4.2 Recepția, staționarea și continuarea mișcării.

1.4.3 Integrarea.

CAPITOLUL 2 PROCESUL DE PLANIFICARE ȘI DOCUMENTE DE PLANIFICARE PENTRU DISLOCAREA BRIGĂZII DE INFANTERIE MECANIZATA

2.1 Procesul de planificare al operațiilor la nivel tactic

2.2 Planificarea dislocării la nivelul brigăzii

2.3 Factori de influență a planificării dislocării

2.4 Documente de planificare a dislocării

2.4.1 Documente de informare

2.4.2 Documente de planificare

2.4.3 Documente de conducere

CAPITOLUL 3 INSTRUMENTELE M&T LOGFAS ȘI UTILIZAREA ACESTORA PENTRU PLANIFICAREA DISLOCĂRII FORȚELOR 65

3.1 Prezentarea generală a instrumentelor M&T LOGFAS

3.2 Utilizarea instrumentelor M&T LOGFAS pentru planificarea dislocării forțelor

3.3 Proceduri de operare pentru utilizarea sistemelor informatice logistice de mișcare și transport ADAMS și EVE la nivelul brigăzii de infanterie mecanizată

3.3.1 Cerințe ADAMS și EVE

3.3.2 Nevoi de personal

3.3.3 Responsabilități privind întocmirea DDP

3.3.4 Descrierea procesului de planificare a transporturilor unei brigăzi folosind sistemul ADAMS

CAPITOLUL 4 STUDIU PRACTIC-APLICATIV: DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ ÎN TEATRUL DE OPERAȚII ALFA 91

4.1 Date de bază privind dislocarea brigăzii mecanizate în teatrul de operații

4.2 Date de lucru ipotetice privind dislocarea brigăzii 62 infanterie mecanizată în teatrul de operații

4.3 Cerințe privind dislocarea brigăzii 62 infanterie mecanizată în teatrul de operații

4.4 Rezolvarea cerințelor studiului aplicativ privind dislocarea brigăzii 62 infanterie mecanizată în teatrul de operații ALFA

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

LISTA DE ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Capacitatea Armatei de a disloca, susține (aproviziona) și redisloca forțele destinate într-un teatru de operații, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, constituie o condiție esențială și o responsabilitate națională pentru asigurarea credibilității capabilităților militare ale României.

Obiectivul principal al transformării militare, asumat de țara noastră în toate documentele privind strategia de apărare, prevede „realizarea de capabilități cu un grad ridicat de sustenabilitate și interoperabilitate, flexibile, mobile, ușor de desfășurat în teatru, în măsură să participe la întreaga gamă de operații și misiuni…”. De asemenea se menționează, ca o principală direcție de acțiune în acest domeniu, dezvoltarea elementelor de infrastructură care să asigure capacități de dislocare, staționare și antrenament.

Problematica complexă a dislocării, mișcării și transporturilor și a fost abordată de către foarte mulți specialiști militari în domeniu, devenind stringentă în situații reale, când este necesară dislocarea forțelor și mijloacelor în misiuni internaționale.

Este tot mai evident faptul că în misiunile viitoare, la care vor participa și forțe ale armatei României, deplasarea se va efectua multimodal, combinat și simultan în cele trei medii: terestru, aerian și naval, acest lucru ducând la sporirea complexității activităților pentru planificarea și organizarea deplasărilor de trupe și echipament militar.

Trebuie, de asemenea, avut în vedere faptul că, în astfel de operațiuni, România nu este singurul stat care destină forțe și că va participa , de regulă, într-o coaliție sub egida ONU, NATO, etc. fapt care va impune restricții dar în același timp va asigura facilități de transport (itinerarii, destinații finale, mijloace și infrastructuri de transport etc.).Toate aceste aspecte vor trebui să fie analizate și luate în calcul de către planificatorii mișcării și transporturilor pentru operația respectivă.

Având în vedere toate aceste considerente, am încercat în această lucrare să punem în evidență aspectele esențiale ale planificării dislocării brigăzii de infanterie mecanizată într-un teatru de operații, analizate din perspectiva concordanței acestora cu etapele și elementele procesului de planificare operațională. Totodată am încercat să arătăm importanța utilizării facilităților oferite de aplicația LOGFAS pentru planificarea dislocării brigăzii de infanterie mecanizată, aceste instrumente oferind soluții eficiente în rezolvarea problemelor legate de calcule și estimări necesare pe timpul planificării dislocării și realizarea schimbului de informații pe timpul execuției.

Am abordat în primul rând, în capitolul 1, aspectele conceptuale ale dislocării așa cum reies din doctrinele și manualele naționale și NATO, prezentând atât principiile și responsabilitățile naționale, cât și o detaliere a fazelor dislocării și a activităților ce se desfășoară, de regulă, în fiecare fază.

În capitolul 2 am prezentat un mod de abordare a problematicii planificării dislocării la nivel tactic, punând în concordanță fazele planificării operaționale cu fazele planificării dislocării, detaliind în mod particular la nivelul brigăzii și prezentând o serie de produse ale procesului de planificare cum ar fi documentele de planificare, conducere și informare.

În capitolul 3 am făcut o prezentare generală a principalelor instrumente informatice de planificare a mișcării și transporturilor oferite de aplicația LOGFAS și a modului de utilizare a acestora pentru planificarea dislocării forțelor brigăzii de infanterie mecanizată.

Pentru a reliefa mai pregnant rolul operațiunilor de mișcare și transport am încercat să concepem în capitolul 4 un model practic-aplicativ al planului de mișcare (dislocare) ca principal document de conducere al acestor activități, așa cum ar trebui întocmit la nivelul brigăzii de infanterie mecanizată de către responsabilii în domeniu, din compartimentul de mișcare și transport.

Planificarea operațională a dislocării propriu-zise și a sprijinului logistic aferent este o activitate complexă, în care modulul logistic – S4 al brigăzii are un rol important și care nu se poate realiza fără cooperarea intensă cu celelalte module ale statului major, în special cu modulul S3 operații și fără sprijinul eșaloanelor superioare, în cadrul acestei cooperări schimbul de date ar putea fi facilitat de instrumentele aplicației LOGFAS.

ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND DISLOCAREA FORȚELOR

Manevra la nivel strategic necesită disponibilitatea de forțe gata de misiune și o capacitate de a le deplasa la momentul potrivit și la locul potrivit. Acest deziderat necesită structuri, sisteme și proceduri pentru realizarea eficacității deplasării strategice, recepției, staționării, continuării mișcării și integrării (Strategic Deployment și Reception, Staging, Onward Movement and Integration – SD, RSOM&I). Natura operațiilor expediționare și în special conceptul NATO Response Force-NRF implică o responsabilitate colectivă a națiunilor și autorităților NATO pentru planificarea și executarea procesului SD, RSOM&I ca un întreg.

Această abordare holistică a SD, RSOM&I transpune complet dorința NATO de a avea efecte ale campaniei militare și obținerea rezultatelor dorite. Plasând SD, RSOM&I în contextul unei abordări bazată  pe efect prin folosirea atotcuprinzătoare și întrunită a puterii de luptă pentru a crea efecte ale campaniei face ca SD, RSOM&I să devină responsabilitatea imediată a comandantului. Efectele dorite ale unei campanii depind în mare măsură de abilitatea de a executa manevra la nivelul strategic prin disponibilitatea oportună de forțe gata  de misiune.

În doctrina NATO este făcută o distincție între deplasarea strategică din bazele de origine în aria de operații întrunite(Joint Operations Area – JOA) și deplasarea în cadrul JOA. Prima este considerată ca dislocare între teatre iar a doua ca dislocare intra-teatru. Procesul RSOM&I este încorporat în cea de a doua situație, doctrina existentă referindu-se la RSOM&I și dislocarea intra-teatru fără o distincție suplimentară.

DISLOCAREA, CONCEPTE, FAZE ȘI MODELE GENERALE DE EXECUTARE A DISLOCĂRII

Dislocarea este procesul de deplasare a forțelor și logisticii asociată lor în anumite locații așa cum este stabilit de autoritatea competentă. RSOM&I este procesul esențial de realizare a tranziției componentelor forțelor dislocate, ca de exemplu componentele personal, echipament și materiale ce sosesc în JOA, în forțe capabile de a satisface cerințele operaționale ale comandantului. Procesul SD, RSOM&I se compune din cinci elemente, succesiunea lor poate să difere, o caracteristică importantă este că RSOM&I trebuie aibă loc într-un mediu sigur, stabilit prin aranjamente de protecția forței.

Cele cinci elementele ale SD, RSOM&I sunt:

1. Deplasarea strategică procesul prin care se deplasează forțele desemnate pentru misiune, constând din personal, echipament și mijloacele lor de susținere, de de Îmbarcare(POE) într-o Bază de Asamblare Înaintată (Forward Mounting Base-FMB) /Punct de Debarcare(Point of debarkation-POD).

2. Operațiunile de recepție includ toate activitățile necesar a fi executate, de regulă în FMB /POD, pentru a pregăti, primi și grupa personalul unității, echipamentul și materialele în vederea executării deplasărilor ulterioare.

3. Staționarea este procesul prin care unitățile și marile unități dislocate sunt reorganizate pe subunități, formațiuni sau coloane de marș și se pregătesc pentru continuarea deplasării spre destinația finală.

4. Continuarea mișcării este procesul prin care unitățile și marile unități se deplasează din zonele de recepție și staționare către destinațiile finale.

5. Integrarea reprezintă procesul prin care structurile pregătite pentru îndeplinirea misiunii preiau, gradual, sarcinile și responsabilitățile din TO și realizează transferul sincronizat către gruparea de forțe întrunite – GFÎ/ gruparea de forțe multinaționale întrunite (Combined Joint Task Force-CJTF).

Procesul SD, RSOM&I al forțelor este fundamental pentru concepția operațiilor(concept of operations-CONOPS) care prevede proiectarea, bazată pe misiune, a forței atât către JOA cât și în interiorul JOA, la momentul potrivit și în succesiunea corectă. Din acest motiv comandantul forței întrunite (Joint Force Commander-JFC) trebuie să stabilească prioritățile și să exercite autoritatea de coordonare și, acolo unde este autorizat, comanda și controlul asupra procesului SD, RSOM&I

Doctrina NATO descrie trei modele universale SD, RSOM&I, care pot să fie adaptate în mod individual sau în combinație pentru a satisface cerințele specifice misiunii, cele trei modelele sunt:

SD în JOA și RSOM&I în cadrul JOA, aceasta presupune că SD poate să se execute direct în JOA, unde va avea loc RSOM&I.

SD în FMB și RSOM&I în cadrul FMB, aceasta presupune că forța se poate disloca în FMB unde va avea loc RSOM&I. Forțele trebuie să fie primite să staționeze și să se integreze într-un procent maxim posibil în FMB și să continue mișcarea de în Zona de Operații (Area of Operations- AOO) unde un proces suplimentar RSOM&I ar putea fi desfășurat funcție de necesități. FMB este situată în cadrul JOA.

RSOM&I în POE și SD direct în AOO, această abordare este aplicabilă în mare parte, dar nu în exclusivitate, pentru operațiuni inițiale de intrare(Initial Entry Operations(IEO).

Natura variată a operațiilor militare impune comandanților să ia în considerare opțiunile diferite pentru SD, RSOM&I. Opțiunea selectată depinde de efectele dorite și multitudinea de considerente de planificare, ca de exemplu misiunea, situația de protecție a forței, cerințele specifice fiecărei cele de recepție și staționare către destinațiile finale.

5. Integrarea reprezintă procesul prin care structurile pregătite pentru îndeplinirea misiunii preiau, gradual, sarcinile și responsabilitățile din TO și realizează transferul sincronizat către gruparea de forțe întrunite – GFÎ/ gruparea de forțe multinaționale întrunite (Combined Joint Task Force-CJTF).

Procesul SD, RSOM&I al forțelor este fundamental pentru concepția operațiilor(concept of operations-CONOPS) care prevede proiectarea, bazată pe misiune, a forței atât către JOA cât și în interiorul JOA, la momentul potrivit și în succesiunea corectă. Din acest motiv comandantul forței întrunite (Joint Force Commander-JFC) trebuie să stabilească prioritățile și să exercite autoritatea de coordonare și, acolo unde este autorizat, comanda și controlul asupra procesului SD, RSOM&I

Doctrina NATO descrie trei modele universale SD, RSOM&I, care pot să fie adaptate în mod individual sau în combinație pentru a satisface cerințele specifice misiunii, cele trei modelele sunt:

SD în JOA și RSOM&I în cadrul JOA, aceasta presupune că SD poate să se execute direct în JOA, unde va avea loc RSOM&I.

SD în FMB și RSOM&I în cadrul FMB, aceasta presupune că forța se poate disloca în FMB unde va avea loc RSOM&I. Forțele trebuie să fie primite să staționeze și să se integreze într-un procent maxim posibil în FMB și să continue mișcarea de în Zona de Operații (Area of Operations- AOO) unde un proces suplimentar RSOM&I ar putea fi desfășurat funcție de necesități. FMB este situată în cadrul JOA.

RSOM&I în POE și SD direct în AOO, această abordare este aplicabilă în mare parte, dar nu în exclusivitate, pentru operațiuni inițiale de intrare(Initial Entry Operations(IEO).

Natura variată a operațiilor militare impune comandanților să ia în considerare opțiunile diferite pentru SD, RSOM&I. Opțiunea selectată depinde de efectele dorite și multitudinea de considerente de planificare, ca de exemplu misiunea, situația de protecție a forței, cerințele specifice fiecărei componente, mediul politic, implicațiile economice, infrastructura de transport etc.

Pentru a răspunde prompt la amenințările privind securitatea globală, forțele NATO cu ridicare graduală a capacității de răspuns trebuie să se disloce și să se integreze în cadrul operației în mod integral și fără sincope.

PRINCIPIILE DE EXECUTARE A DISLOCĂRII

Există trei principii de bază ce se aplică pentru, SD, RSOM&I. JFC și națiunile trebuie să ia în considerație aceste principii când planifică și execută procesul SD, RSOM&I.

Responsabilitate colectivă. se realizează prin implicarea tuturor structurilor participante la procesul de dislocare.

La nivelul multinațional națiunile și NATO au o responsabilitate colectivă pentru procesul SD, RSOM&I. JFC desemnat, în coordonare cu Centrul Aliat de Coordonare a Mișcării din Comandamentul Aliat de Operații (Allied Command Operations / Allied Movement Co-ordination Centre – ACO AMCC) și națiunile trebuie să elaboreze planurile SD, RSOM&I. ACO AMCC, în coordonare cu Națiunile, este răspunzător de SD. JFC este principalul responsabil pentru RSOM&I.

La nivel național Comandamentul Operațional Întrunit(COpÎ) în cooperare cu Centrul de coordonare a mișcării(CCM) din Comandamentului logistic întrunit(CLÎ) elaborează planurile de dislocare. Statul Major General(SMG) prin COpÎ este responsabil de coordonarea procesului de dislocare în ansamblu.

Predarea/primirea comenzii operaționale de la Categoriile de Forțe ale Armatei(CFA) la COpÎ și predarea comenzii/controlului la structurile de comandă ale NATO/UE sau ale coaliției, trebuie să se execute din timp, pentru a da posibilitatea acestora să planifice și să exercite comanda procesului de dislocare.

Unitatea de efort și unitatea de comandă. Unitatea de efort este necesară pentru a optimiza resursele, evita ineficiențele și a realiza efectele dorite. Unitatea de comandă ușurează unitatea de efort și stabilește un comandant NATO care este răspunzător de coordonarea totală a procesului SD, RSOM&I. Comandantul NATO stabilit este responsabil pentru realizarea unui flux corespunzător de forțe ce se dislocă în JOA și controlul mișcării de forțe în JOA. În coordonare cu națiunile, comandantul NATO stabilit acordă sprijinului necesar pentru personalul ce sosește în JOA și coordonează eforturile altor organizații cheie implicate în procesul RSOM&I, incluzând elementele de sprijin național (National Support Elements-NSE), cu condiția ca națiunile să furnizeze capabilitățile necesare în timpul procesului de generare a forței.

Sincronizarea. Sincronizarea ordonează procesele SD, RSOM&I ale personalului, echipamentelor, materialelor și furnizorilor sprijinului logistic pentru a garanta că forțe gata din punct de vedere operațional sunt livrate în locul și în momentul în care este nevoie de acestea. Sincronizarea asigură că un flux corespunzător de forțe se deplasează într-un mod coordonat în JOA și că acestea sunt sprijinite efectiv și eficient pentru a deveni capabile de misiune și complet integrate la data cerută de comandant(Commander’s required date-CRD). Sincronizarea are loc atunci când unitățile, echipamentul, materialele corespunzătoare și alte capabilități ajung în ordinea corectă în locațiile stabilite. Sincronizarea este critică în cadrul operațiilor multinaționale și trebuie să fie flexibilă și adaptabilă. Un flux bine sincronizat  urgentează constituirea capabilităților de îndeplinire a misiunii, evită saturarea nodurilor și liniilor de comunicații (Lines of Communications-LOC) și sporește siguranța. Sincronizarea necesită planificarea întrunită amănunțită, un flux adecvat și predictibil de forțe, echipament și materiale, inclusiv NSE. Sincronizarea și flexibilitatea în a regla programele de mișcare trebuie dublate de o capabilitate reală de asigurare a vizibilității/raportării de la destinația finală (Final destintation(FD). Activitățile de asigurare a sprijinului vor fi coordonate în fazele de planificare și de execuție pentru a garanta o dislocare neîntreruptă. Acest proces îmbunătățește capabilitatea de comandă și control (Command and Control-C2), păstrează integritatea unității și menține ritmul de dislocare. Executarea planului multinațional de dislocare(Multi-national Detailed Deployment Plan–MNDDP) trebuie să fie coordonată pentru a asigura că sosirea personalului, echipamentului și materialelor va coincide. Integritatea unității trebuie să fie un considerent dominant când se planifică dislocări de unități și echipament. Sincronizarea cu succes necesită implicarea experților NATO și ai Națiunilor încă de la începutul procesului de planificare operațională (Operational Planning Process – OPP) .

RESPONSABILITĂȚI PRIVIND EXECUTAREA ACTIVITĂȚILOR DE DISLOCARE

Rolul și responsabilitatea structurilor NATO și ale națiunilor în planificarea și executarea procesului de dislocare strategică și RSOM&I sunt subliniate în AJP-3.0 și AJP-4.4. Publicațiile respective servesc ca bază pentru rolurile și răspunderile privind SD, RSOM&I. Rolul și responsabilitatea structurilor naționale sunt detaliate în SMG-38/2009 „SMG/P.F.A. 3.13, Doctrina pentru dislocarea forțelor din Armata României”

La nivel național principalele structuri/funcții implicate în procesul de dislocare sunt:

SMG;

COpÎ respectiv gruparea de forțe întrunite (GFÎ);

CLÎ;

Comandantul forțelor ce execută recepționarea, constituirea, mișcarea și integrarea.

Structurile implicate, în funcție de eșalon, prin comandantul lor, au sarcini și responsabilități bine definite privind planificarea și executarea SD și RSOM&I; acestea pot fi îndeplinite și prin delegare de competență.

Comandantul COpÎ poate delega responsabilitatea pentru conducerea procesului RSOM&I. Pe timpul procesului de planificare a acțiunii militare se vor stabili cerințele de organizare a procesului de dislocare și responsabilitățile privind controlul JOA.

SMG și/sau comandamentele NATO/UE/ONU sau de tip coaliție sunt responsabile de finalizarea acordului privind statutul forțelor, a memorandumurilor de înțelegere, a aranjamentelor pentru utilizarea mijloacelor de transport strategic, a aranjamentelor de tranzit cu națiunile ale căror teritorii vor fi tranzitate sau pe care se vor executa acțiuni de către forțele alocate, precum și de planificarea și coordonarea forțelor naționale și de asigurare, atunci când se solicită.

Rolul și responsabilitățile SMG. La nivel strategic, SMG este responsabil de sincronizarea dislocării, asumarea comenzii asupra întregii operații, emiterea îndrumărilor și directivelor militare strategice către comandanții subordonați precum și coordonarea sprijinului național.

Rolul și responsabilitățile COpÎ. La nivel operativ, COpÎ are rolul principal în sincronizarea procesului de dislocare, în aplicarea directivelor stabilite la nivel strategic, în conducerea și desfășurarea operației. COpÎ are rolul principal în organizarea și executarea de recunoașteri în JOA.

Rolul și responsabilitățile CLÎ: La nivel operativ CLÎ are rolul principal în planificarea și coordonarea suportului logistic, coordonarea transportului strategic, elaborarea planurilor naționale detaliate de dislocare în formatul sistemului aliat de dislocare și mișcare, pe baza planurilor de dislocare a forțelor și asigurarea transmiterii și actualizării acestora conform cerințelor AMCC sau ale altor structuri similare.

Componentele operaționale ale CFA asigură coordonarea și executarea procesului RSOM&I, în sprijinul comandantului desemnat.

Comandantul forțelor ce execută RSOM&I menține legătura permanentă cu comandanții structurilor subordonate, cu națiunea gazdă și agențiile implicate, pentru includerea elementelor identificate legate de acordurile tehnice specifice; monitorizează, coordonează și aplică planurile de dislocare în strânsă cooperare cu structurile implicate; ia toate măsurile necesare pentru asigurarea protecției forțelor, în cooperare cu structurile implicate.

În cazul în care România este națiune gazdă, CLÎ și CFA contribuie la realizarea procesului de RSOM&I prin:

executarea sarcinilor/misiunilor precizate în planurile de dislocare, inclusiv aspectele legate de protecția forței;

păstrarea legăturii permanente cu comandantul forțelor ce execută recepționarea, constituirea, mișcarea și integrarea;

păstrarea legăturii permanente cu structurile de comandă în vederea negocierii aspectelor legate de acordurile tehnice specifice;

furnizarea elementelor și capacităților recepționării, constituirii, deplasării și integrării agreate.

PREZENTAREA DETALIATĂ A FAZELOR DISLOCĂRII

Ca parte integrantă a planului de operație, fazele SD, RSOM&I contribuie la realizarea efectelor dorite necesare pentru a atinge scopul strategic. Efectul dorit determină metoda de dislocare și RSOM&I folosită.

Deplasarea strategică

Deplasarea strategică livrează capabilitățile în JOA pentru sprijinul operațiilor în conformitate cu cerințele și prioritățile JFC. Vor fi luate în considerare activități de planificare, activități premergătoare deplasării și activități de transport strategic.

Activități de planificare.

Starea finală dorită este partea crucială a procesului de selectare a unui curs de acțiune(COA). Efectele dorite a fi realizate în cadrul fazei SD, RSOM&I determină schema de dislocare strategică. Planificarea SD, RSOM&I este o parte integrantă a procesului de planificare operațională (Operational planning process-OPP). Activitățile de planificare, într-o ordine generală de executare, cuprind , dar nu sunt limitate la:

Stabilirea capabilităților și includerea forțelor de furnizare a sprijinului SD, RSOM&I pentru operație, aceste capabilități sunt stabilite prin declarația de necesități (Combined Joint Statement of Requirements – CJSOR). De asemenea în CJSOR sunt date indicații privind cerințele de transport pentru personal, echipament și materiale. CJSOR este atașat la CONOPS care este expediată la Consiliul Atlanticului de Nord(North Atlantic Council-NAC) pentru aprobare. Națiunile răspund cu contribuțiile de forțe, care sunt echilibrate și reglate la conferințele de generare a forței. În general, problemele ridicate de dislocarea forțelor trebuie să fie un element important de luat în considerare în procesul de generare a forței.

Înaintarea planurilor de dislocare către comandantul strategic sub forma planurilor detaliate de dislocare(Detailed Deployment Plan-DDP) naționale și ale comandamentelor NATO. Aceste planuri sunt deconflictate la nivel strategic pentru a crea planul multinațional detaliat de dislocare – MNDDP. În timpul procesului deconflictării factorul principal este ordinea dorită de sosire(Desired Order of Arrival-DOA) a comandantului, care se stabilește pe baza efectelor dorite și priorităților operaționale. Procesul deconflictării trebuie să implice personal NATO și național de operații și mișcare de la nivelurile strategic și operațional.

În timpul elaborării MNDDP, o importanță deosebită trebuie să fie acordată stabilirii și protecției tuturor nodurilor strategice și operaționale și liniilor de comunicații. Unele dintre aceste activități de protecție și activități de activare încep înaintea dislocării forței principale.

Există un număr de factori care pot influența procesul RSOM&I și aceștia trebuie să fie luați în considerare în procesul de planificare, ca de exemplu zona de acțiune și nivelul regional de protecție, situația economică locală, geografia, infrastructura, mediul, capabilitățile de transport intra-teatru, facilitățile logistice, disponibilitatea HNS și structurilor naționale de control al mișcării.

Situația operațională poate să necesite stabilirea unei baze înaintate de asamblare, pe uscat sau pe apă, înainte de introducerea forței. Dacă este stabilită, FMB este o facilitate de constituire inițială în cadrul JOA. Forțele care se dislocă, se debarcă de pe mijlocul de transport strategic, se reasamblează și se pregătesc pentru misiunile încredințate. FMB poate servi ca bază de operare pentru IEO sau ca bază inițială de staționare pentru întreaga forța. În anumite cazuri, JOA poate să nu dispună de infrastructura necesară pentru a sprijini procesul SD, RSOM&I ceea ce poate duce la necesitatea folosirii bazelor aeriene și navale din afara JOA.

Pentru a răspunde la schimbarea dinamică și planificarea standardizată și automatizată ar trebui să se întrebuințeze cât mai extins posibil instrumentele de urmărire și execuție pe timpul tuturor fazelor operațiilor de dislocare. Instrucțiunile pentru utilizarea acestora trebuie să fie incluse în toate planurile și directivele importante.

Chiar dacă dislocarea și redislocarea reprezintă direcții principale de efort, planificarea trebuie, de asemenea, să țină seamă de materialele ce însoțesc forța, materialele de susținere și cerințele de rotație a forței incluzând și elementele naționale de forțe care nu sunt incluse în CJSOR. Activități premergătoare dislocării.

Națiunile se pregătesc pentru dislocarea contribuțiilor lor naționale prin potrivirea gradului de răspuns al unităților la gradul de operativitate al mijloacelor de transport strategic necesare pentru executarea dislocării. Națiunile sunt încurajate să ofere capabilitățile lor de transport militare/civile pentru folosirea comună și pentru a încheia contracte active/sau în așteptare de asigurare a mijloacelor de transport cu furnizorii de mijloace transport civili, dacă este necesar.

Comandamentele NATO antrenează comandamentele de tip CJTF și comandamentele ale forței întrunite dislocabile (Deployed Joint Task Force-DJTF) și participă la pregătirea echipamentului lor (proprietate NATO). Comandamentele NATO trebuie să se asigure că sunt în vigoare aranjamentele corespunzătoare pentru a disloca aceste mijloace. Această activitate poate să fie realizată prin folosirea de mijloace de transport militare/civile puse în comun, pre-aranjamente de  asigurare a accesului și contracte active/în așteptare sau prin sprijinul asigurat prin intermediul unei Națiuni lider (Lead Nation-LN) privind transportul strategic.

ACO înlesnește încheierea memorandumurilor de înțelegere (Memorandum of Understanding- MOU) și acordurilor tehnice(Technical Arrangements-TA) pentru aranjamente de transport strategic în punctul de îmbarcare(Point of Embarkation-POE) incluzând transferul de echipament proprietate NATO din locurile de depozitare pe mijlocul de transport strategic. Acest lucru este bazat pe planul de mișcare al comandamentului CJTF/DJTF (sau alt comandament NATO dislocabil) pentru a sprijini planul de constituire a forței în JOA, acest plan ar trebui să includă următoarele:

1) Coordonarea formării(consolidarea/integrarea) în avans de unități multinaționale logistice(Multinational Integrated Logistic Unit-MILU) pentru a permite acestor unități să se disloce ca o singură entitate, în felul acesta reducând amploarea operațiunilor.

2) Activitățile privind negocierea aranjamentelor pentru activarea și protecția LOC, zonelor de adunare și POE. Aceste activități sunt normal executate de națiunile contribuitoare cu trupe(Troop contributing Nations-TCN) dar trebuie să fie completate de națiunile sau comandamentele internaționale care folosesc aceste facilități.

Cerințele pentru stabilirea LOC pentru dislocare și susținere trebuie să fie identificate cât mai din timp posibil în procesul de planificare pentru a asigura timp pentru negocieri și pentru demararea și încheierea aranjamentelor legale necesare. Înțelegerile privind tranzitul, care necesită aprobarea politică între națiuni și comandamentele NATO, sunt documentele legale de bază pentru asigurarea permisiunii de tranzit a forțelor NATO și ușurează elaborarea și încheierea de aranjamente de sprijin, ca de exemplu memorandum de înțelegere cu Națiunea Gazdă (Host Nation Support-HNS MOU).

Activități de transport strategic.

Dislocarea din timp a furnizorilor sprijinului necesar în POD și în locațiile RSOM&I este esențială pentru succesul misiunii.

Mijloacele de transport strategic trebuie să fie identificate și procurate într-un mod convenabil, ele pot fi furnizate astfel:

mijloacele de transport strategic naționale;

mijloacele de transport strategic oferite pentru CJSOR;

înțelegerile de folosire în comun;

mijloacele de transport strategic asigurate sub aranjamente de folosire în cooperare;

mijloacele de transport strategic comerciale;

aranjamente   NATO pentru mijloacele de transport strategic.

Este necesară o coordonare centralizată a activităților de achiziționare a mijloacelor de transport la nivel strategic, fapt ce duce la evitarea competiției pentru mijloacele de transport între TCN, competiție care ar putea să genereze o creștere de prețuri.

AMCC va repartiza încărcătura pe mijloacele de transport corespunzătoare astfel încât capabilitățile limitate de transport aerian pentru echipamentului agabaritic să fie folosite eficient pentru a îndeplini prioritățile JFC.

Cerințele privind LOC și POD identificate în timpul OPP, considerate cerințe critice de informare a comandantului(Commanders Critical Information Requirements–CCIR), pot să mai includă utilizarea:

bazelor intermediare de staționare(intermediate staging base – ISB) pentru transportul aerian strategic sau mijloacele de realimentare în zbor;

operațiilor „Hub & Spoke” pentru nave și avioane atunci când POD au capabilități limitate de recepție;

bazelor înaintate de asamblare, pe uscat sau pe mare când situația operațională cere o bază stabilă pentru sprijinul logistic și /sau pentru integrare înaintea ajungerii în JOA;

transportului aerian și maritim tactic care poate să opereze de la FMB în POD și în cadrul JOA.

Centrul Aliat de Coordonare a Transportului Aerian (ALCC), în cazul prezenței unui volum de operații de transport aerian necesită un element de coordonare specializat pentru transportul aerian și zborul în și în cadrul JOA.

Recepția, staționarea și continuarea mișcării.

Ne propunem în continuare să abordăm cu predilecție procesul RSOM, integrarea o vom tratata într-un punct separat. Totuși trebuie subliniat că, pentru marea parte a procesului de planificare, integrarea trebuie să fie luată în considerare ca partea integrantă a procesului total de pregătire a forței pentru operații. Aceleași principii se aplică pentru SD și dislocarea de forțe de la FMB (care va fi folosită pentru configurarea forței înaintea deplasării în AOO). RSOM este descris ca proces, cu toate că nu poate să fie urmată o succesiune specifică a etapelor, deoarece cerințele pentru fiecare operație vor fi diferite.

Forțele care tranzitează sau forțele de sprijin trebuie să înțeleagă particularitățile RSOM&I și impactul acestuia asupra planificării și execuției.

Nu există un model implicit pentru mediul operațional în care RSOM poate avea loc. Variațiile mediului operațional depind în mare măsură de capabilitatea națiunii suverane respective sau a națiunilor în care RSOM&I are loc. Trebuie, de asemenea, recunoscut că HNS ar putea să fie incapabil sau să nu dorească să furnizeze un sprijin complet, ceea ce poate să necesite găsirea altor soluții pentru a putea realiza integral RSOM&I. Similar, în timp ce faza de recepție ar putea să fie executată în cadrul unor facilități bine dezvoltate și într-un mediu operațional sigur, faza ulterioară, continuarea mișcării, a aceeași operații ar putea să fie desfășurată pe rute dificile sau într-un mediu operațional cu amenințări.  Există mulți factori care pot să influențeze planul RSOM &I cum ar fi: disponibilitatea și existența infrastructurii și sprijinului HN, disponibilitatea sprijinului logistic prin terți, prevalența situației de protecție și nivelurilor de amenințare, scara de mărime a operației. În consecință, fiecare plan RSOM&I va fi diferit, specific misiunii și un produs al OPP. Planul RSOM&I se poate baza aproape în exclusivitate pe capabilitățile HN pentru a îndeplini sarcinile sau în mod egal poate implica un număr considerabil de furnizori ai sprijinului necesar forței militare în cazul în care HN are infrastructura limitată și puține resurse disponibile pentru a sprijini procesul. Recepția poate să aibă loc în terminale internaționale maritime și aeriene, sau, din contră, pe un aerodrom izolat fără o infrastructură completă.

Mediul operațional în care RSOM&I trebuie desfășurată poate să varieze în funcție de o mulțime de factori, în consecință capabilitățile și planificarea RSOM&I trebuie să fie adaptabile. Pentru a putea răspunde la schimbarea dinamică, planificarea automatizată, uneltele de urmărire și de execuție ca de exemplu Coalition RSOM(CORSOM) urmează să fie folosite pe o scară cât mai largă posibil, în timpul tuturor fazelor. Unii dintre potențiali factorii de influență în JOA includ:

mediul de operare permisiv/non-permisiv;

gradul de disponibilitate a HNS;

starea liniilor de comunicații;

terenul;

starea vremii.

Intensitatea procesului RSOM&I se schimbă pe măsură ce fazele operației se schimbă. În timpul intrării inițiale, de exemplu, operațiunile RSOM&I pot să fie minimale și desfășurate de forțele luptătoare ce se dislocă, folosind proceduri ad-hoc. Odată ce protecția este stabilită, constituirea capabilităților RSOM&I poate avea loc înainte sau concomitent cu sosirea forțelor principale. În oricare caz, intensitatea procesului RSOM&I este ridicată. Odată ce forțele principale sunt la destinațiile lor finale, procesul RSOM&I scade în intensitate și în cel mai probabil caz va implica procesarea materialelor de susținere. Totuși, posibilitatea de a crește rapid în intensitate este de luat în calcul, deoarece situația poate să dicteze executarea RSOM&I pentru forțele din rezerva imediată. Procesul RSOM&I poate, de asemenea, spori în intensitate în timpul rotației de forțe și procesului de redislocare. O altă situație care ar trebui să fie recunoscută este aceea că furnizorii sprijinului necesar și echipamentul folosit pentru executarea procesului RSOM&I ar putea să nu fie necesari pentru toate faze unei anumite operații. Ca atare ar fi de preferat întoarcerea acelor furnizori la baza de origine și rechemarea acestora în teatru pentru orice situație de urgență sau pentru redislocare. Această situație va fi luată în considerare în timpul fazei de planificare a operației și trebuie să fie controlată și coordonată cu grijă între națiuni pentru a garanta că este asigurat sprijinul continuu al operației.

În anumite situații, așa cum au fost menționate mai sus, forțele luptătoare și/ sau forțele specializate de logistică ce intră în JOA ar putea să execute procesul RSOM&I inițial într-un mod ad-hoc.

Tranziția comenzii și controlului(C2) forțelor ce se dislocă pe parcursul procesului RSOM&I este o sarcină specială la toate nivelurile, atât pentru unitățile ce asigură RSOM&I cât și pentru unitățile ce se dislocă. Comandantul RSOM&I trebuie să aibă relațiile C2 clare pentru a garanta capabilitatea de a executa controlul mișcării și responsabilitățile privind protecția forței – FP.

Protecția forței este un aspect integrant al procesului RSOM&I. Concentrările de personal, echipament și materiale și în plus unitățile care nu sunt complet operaționale, sunt considerate ținte de valoare ridicată și sunt foarte vulnerabile unui atac. Măsurile de protecție activă și pasivă în conformitate cu îndrumările NATO de protecția forței trebuie să fie puse în aplicare.

Vizibilitatea și supravegherea fluxului de deplasare sunt importante pe măsură ce forțele execută mișcarea în cadrul procesului RSOM&I. Următoarele funcțiuni legate de transport trebuie să fie luate în considerare:

Vizibilitatea mișcărilor programate și vizibilitatea în tranzit(In-tranzit visibility-ITV) a unităților care execută mișcarea în timpul procesului RSOM&I;

Coordonarea  cerințelor de mișcare ale unităților ce execută dislocarea. Comandantul componentei răspunzătoare de RSOM&I coordonează cu centrele naționale de control al mișcării dacă acestea există;

Aranjamente pentru serviciile de transport locale pentru a executa mișcarea echipamentului și personalului.

Cunoașterea situației sosirii și constituirii unităților gata  de luptă în cadrul JOA este critică în determinarea capabilităților unităților specifice care sunt disponibile pentru JFC. Punctul la care acest proces începe, diferă în funcție de natura forței și operației, de exemplu o forța care execută operațiuni inițiale de intrare poate să înceapă procesul , gruparea principala a forței întrunite este posibil să înceapă procesul în aeroportul de debarcare(Airport of Debarcation-APOD) portul de debarcare(Sea Port of Debarkation-SPOD) stația cf. de debarcare(Rail Point of Debarkation-RPOD).

Comandantul însărcinat cu executarea RSOM&I trebuie să asigure vizibilitatea asupra fluxului și tipului de unități ce sosesc și de asemenea momentul la care unitățile sunt pregătite pentru continuarea mișcării. Vizibilitatea este critică pentru declanșarea planificării și coordonării sprijinului și eforturilor de integrare. Operațiunile de pregătire a marșului și operațiunile de staționare trebuie să fie sprijinite cu mijloacele de comunicații și personalul necesar pentru a furniza și primi informații privind urmărirea forței .

În timpul constituirii forței,  se pot ivi cereri semnificative pentru sprijin de geniu al forței în scopul asigurării infrastructurii necesare. În această fază cooperarea   între geniu și logistică este crucială.

Pe durata misiunii RSOM&I sunt întrebuințate multe mijloace specifice. Aceste mijloace nu sunt direct legate de personalul care le deservește, ceea ce le face potrivite pentru utilizarea în comun. La redislocare, este probabil ca o mare parte din echipament să fie lăsat în urmă. Rezultă deci că trebuie să fie făcute aranjamentele necesare pentru echipamentul ce nu poate fi recuperat.

Activarea JOA constă în stabilirea din timp și protecția facilităților, astfel:

Punctul de debarcare(POD):

portul maritim de debarcare(SPOD);

portul aerian de debarcare(APOD);

punctul feroviar de debarcare(RPOD).

Zone de staționare(Staging area-SA):

zona de triere(marshalling area-MA);

zona de asamblare(assembly area-AA);

destinația finală(FD) sau zona de asamblare tactică(TAA).

Aranjamentele privind C2 pentru unitățile ce sosesc trebuie să reprezinte minim, control tactic(Tactical Control–TACON) al comandantului desemnat pentru RSOM&I în probleme ca:

protecția forței;

regulile de angajare(Rules of Engagement-ROE)/ folosirea forței;

control mișcare;

operațiuni în POD.

Recepția

Recepția este procesul prin care unitățile și marile unități dislocate sunt primite în punctele de descărcare/debarcare, descărcate/debarcate și apoi deplasate într-o zonă de staționare, în vederea pregătirii pentru continuarea deplasării spre destinația finală. Recepția include activități de primire, descărcare/debarcare, pregătirea în vederea marșului și transportului personalului, echipamentului și materialelor după etapa transportului strategic sau operațional printr-un POD maritim, aerian sau terestru.

Recepția este cea mai critică etapă a procesului RSOM&I. Procesul de recepție începe cu sosirea forțelor, echipamentului și materialelor de susținere ce execută dislocarea în POD și se încheie în momentul relocării forțelor în zona de staționare sub controlul comandantului NATO desemnat.

Procesul de recepție are două etape:

1. Pregătirea operațiunilor de recepție. Operațiunile de recepție trebuie planificate astfel încât să asigure folosirea cât mai eficientă a capacității POD, ținând cont că aceiași facilitate va fi folosită pentru susținerea forței și pentru operațiile de redislocare. O atenție specială ar trebui acordată furnizorilor sprijinului necesar în punctele de debarcare. Planificarea în detaliu, urmărirea forței și controlul mișcării sunt necesare pentru succesul deplin al recepției.

2. Desfășurarea operațiunilor de recepție. Operațiunile de recepție în PODs includ acele activități necesare pentru a primi și procesa, personalul, echipamentul, și materialele prin POD. Aceste activități includ:

primirea și gruparea personalului prin intermediul unui centru de recepție în teatru(Theatre Reception Centre–TRC) și furnizarea sprijinul necesar sau solicitat;

primirea echipamentului și materialelor unității și pregătirea acestora pentru deplasare într-o zonă de pregătire pentru marș, o zonă de staționare sau de depozitare, așa cum este stabilit;

organizarea MA, deplasarea corespunzătoare de personal, echipament și materiale către o zonă comună de asamblare sau de triere dă JFC prilejul de a executa o reasamblare limitată a capabilității unității;

desfășurarea operațiunilor de control al mișcării.

Nodurile cele mai critice pentru sprijinul dislocării în JOA sunt APOD, SPOD sau RPOD. Recepția și capabilitățile de trafic în POD influențează viteza, ordinea de sosire, și tipul de unități care pot fi dislocate. Nodurile de recepție necesită organizare și coordonare activă datorită faptului că organisme militare, naționale, internaționale și comerciale vor concura pentru o capacitate limitată. Relațiile C2 clare și mecanismele de coordonare trebuie stabilite pentru toate POD.

Pentru a realiza managementul POD în JOA, NATO, LN, Națiune specializată(Role Specialist Nation-RSN), TCN, HNS, servicii logistice prin terți(Third Party Logistic Support Services-TPLSS), organizațiile comerciale sau o combinație între aceștia pot să opereze în POD și în consecință activitățile întreprinse în anumite POD trebuie să fie coordonate și sincronizate printr-o singură organizație la nivel operațional pentru a asigura că prioritățile JFC sunt satisfăcute.

APOD sunt principale POD pentru primirea de personal. Acesta poate reprezenta punctul de intrare pentru forțe care execută operații de intrare inițiale, complet integrate transportate cu mijloace aeriene în JOA.

SPOD sunt nodurile de recepție principale pentru echipament și materiale de susținere. SPOD pot să cuprindă porturile maritime sau porturile de pe căile de navigație interioare, ca de exemplu de-a lungul râurilor/fluviilor navigabile importante. Pot să apară momente când logistica întrunită la țărm(Joint Logistics Over Shore-JLOTS) este o opțiune pentru a primi forța, atunci când debarcarea la un port stabilit nu este nici adecvată practic, nici disponibilă. Operațiunile JLOTS se extind de la descărcarea navelor prin folosirea podurilor plutitoare, vehiculelor pe pernă de aer sau vaselor ușoare la executarea mișcării echipamentului și materialelor de susținere către zone de triere sau zone de staționare pe uscat.

Comandanții ar trebui să modeleze operațiunile de recepție proprii pentru a furniza din timp eficacitate la construirea rapidă a puterii de luptă. Aceasta este ușurată prin recunoașterea nevoii de a promova eficiența pe termen lung și a elimina duplicarea resurselor limitate între NSE/Națiuni. Planificarea ar trebui să se concentreze pe edificarea soluțiilor multinaționale în avans față de operații pentru a asigura eficacitatea și eficiența operațiunilor de recepție.

Logistica prin terți reprezintă un alt multiplicator de forță și la fel ca HNS, ar trebui să fie planificată și coordonată în avans față de o operație. HNS este de obicei luată în considerație înaintea luării deciziei pentru contractarea sprijinului necesar.

Staționarea.

Staționarea reprezintă asamblarea, staționarea temporară și organizarea personalului, echipamentului și materialelor ce sosesc în teatru, în unități constituite, și sprijinirea pregătirii acestora pentru continuarea mișcării și desfășurării activităților ulterioare. Forțele ce se dislocă au o capabilitate limitată pentru misiune și nu pot să se auto-susțină  în timpul staționării. JFC trebuie să asigure facilitățile, susținerea, mijloacele de trai și protecția până ce unitățile ce se dislocă ating capabilitatea lor de luptă sau de îndeplinire a misiunii.

Procesul de staționare începe odată cu sosirea de personal, echipamente și materiale de susținere. Procesul se concentrează pe atingerea unei capabilități operaționale inițiale(Initial Operational Capability–IOC) și se încheie cu operațiune de continuare a mișcării. Staționarea include:

sosirea personalului, echipamentului și materialelor de susținere de la facilitatea de recepție unde integritatea unității este restabilită;

recepționarea echipamentului și materialelor de susținere, astfel echipamentul, încărcătura și materialele de susținere sunt primite, contabilizate și distribuite conform îndrumării naționale și de logistică a forței iar unitățile execută mentenanța și verificările operaționale ale echipamentului pentru a-l se pregăti în vederea continuării mișcării;

realizarea mentenanței și verificările operaționale ale echipamentului pentru a pregăti continuarea mișcării.

SA asigură facilitățile necesare susținerii și alt tip de sprijin pentru a permite unităților să atingă nivelul de operativitate necesar pentru misiune. Dimensiunea forței dislocate și amplasarea POD și MA pot impune stabilirea mai multor SA.

Comandantul poate să desemneze anumite locații pentru staționare astfel încât să asigure spațiul necesar și în același timp să poată să focalizeze resursele pentru sprijinirea operațiunii.

Zonele de staționare sunt locații specifice de-a lungul LOC. Comandantul RSOM&I evaluează unde să concentreze forțele și logistica înaintea intrării în zona operațională. El evaluează, în coordonare cu HN atunci când este disponibilă, amplasarea TAA. Trebuie să se ia în calcul considerentele geografice și constrângerile de mediu, disponibilitatea de mijloace ale HN, fluxul anticipat de forțe, infrastructura de transport, distanța până la porturi și protecția forței. Acești factori, împreună cu dimensiunile fizice ale JOA, vor determina în cele din urmă amplasarea SA în cadrul JOA.

În SA, nodurile C2 ar trebui să fie instalate pentru a monitoriza starea forței, primi rapoarte, prioritiza mișcarea, controla asigurarea securității locale și furniza informația privind capacitatea de luptă a unității și capabilitatea de îndeplinire a misiunii către eșaloanele superioare.

În funcție de durata procesului de staționare, forțele pot să solicite diferite niveluri de asigurare a mijloacelor de trai. Identificarea de către JFC a cerințelor de sprijin este vitală pentru planificarea procesului de sprijin. Sprijinul multinațional ar trebui să fie pre-planificat pentru a reduce întinderea activităților de logistică (logistic footprint) și cerințele de protecție asociate.

Continuarea mișcării.

Continuarea mișcării este procesul deplasării de unități, personal și materialele acestora de la SA la FD. Continuarea mișcării poate să fie multimodală și să necesite reasamblarea unității mișcării poate să necesite mijloace de transport strategic și mijloace de transport operațional pentru a deplasa forțele către FD. Continuarea mișcării este completă când toate elementele unității ajung

Un proces de continuare a mișcării necesită un sistem întrunit și echilibrat de operații în terminalele de transfer, control al mișcării și operații de transfer încărcătură. Procesul de continuarea mișcării cuprinde sprijinul logistic și adesea include HNS. JFC prioritizează operațiunile de continuare a mișcării.

Fluxul uniform, fără discontinuități de forțe și informația privind vizibilitatea în timp real  sunt elementele cheie ale procesului de continuare a mișcării. Următoarele cerințe sunt, de asemenea, necesare pentru a asigura succesul procesului de continuare a mișcării:

1. Asigurarea controlului mișcării prin care să se realizeze planificarea, stabilirea itinerarului, programarea și urmărirea personalului și materialelor de-a lungul LOC;

2. Realizarea unei echilibrări a capacităților și capabilităților rețelei de transport cu cerințele de mișcare pentru a evita congestia nodurilor și rutelor. Planul de transport ar trebui să includă activități de executare a reparării și mentenanței necesare rețelelor de transport;

3. Asigurarea comunicaților necesare elementelor de control al mișcării pentru a furniza informația în timp real  pe timpul procesului în desfășurare;

4. Asigurarea sprijinului logistic, dimensiunea și tipul acestuia în timpul continuării mișcării să fie bazate pe misiune. Centrele de sprijin convoaie rutiere(Convoy Support Centers–CSC) de-a lungul LOC din JOA ar trebui să furnizeze sprijinul logistic necesar, ca de exemplu sprijin medical, de recuperare și de reparații. Dimensiunea CSC și serviciile asigurate depind de facilitățile disponibile, lungimea rutei, volumul de echipament și personal ce tranzitează aceste locații, numărul și amplasarea bazelor de sprijin, starea rutelor de aprovizionare și FP;

5. Asigurarea sprijinului medical bazat, de asemenea, pe misiune pentru a respecta procedeele și timpul tratamentului medical. Locațiile pentru sprijinul medical depind de rata de accidentări estimată, răspândirea populației expusă la risc, disponibilitatea mijloacelor de evacuare medicală(Medical Evacuation– MEDEVAC), HNS corespunzător, factori de mediu și FP. Amplasarea în același loc a facilităților de tratament medical(Medical Treatment Facility- MTF) cu alte elemente de sprijin este recomandată pentru eficacitatea FP;

6. Asigurarea protecției necesară forței, comandantul RSOM&I este răspunzător de coordonarea FP. El trebuie să furnizeze FP adecvată pentru forțele ce execută dislocarea așa cum este necesar, în funcție de posibilitățile proprii în această fază a dislocării.

Integrarea.

Integrarea este transferul sincronizat de unități gata din punct de vedere operațional în CJTF. Scopul procesului de integrare este să asigure că o unitate este gata din punct de vedere operațional și integrată în eșalonul său superior.

Complexitatea și timpul necesar pentru integrare depinde de dimensiunea, situațiile posibile și nivelul de coordonare și planificare. Comanda, controlul și comunicațiile(C3) sunt puncte de focalizare în timpul fazei de integrare. Integrarea este îndeplinită ca rezultat al sarcinilor combinate SD, RSOM & și poate să aibă loc oriunde de-a lungul SD, RSOM&I. Integrarea este completă când comandantul primitor stabilește C2 asupra unității ce sosește.

Urmărirea forței contribuie la realizarea imaginii operaționale întrunite(Joint Operațional Picture), aceasta are loc pe măsură ce forța construiește capabilitatea operațională și culminează cu încheierea procesului de constituire a forței așa cum aceasta este raportată de comandantul unității. Constituirea forței este momentul la care JFC sau comandantul unei componente stabilește că un număr suficient de personal și echipament sunt în zona operațională desemnată pentru a executa sarcinile încredințate.

Urmărirea creșterii capabilității de misiune a componentelor, ca element precursor al integrării, este cheia succesului total al misiunii. Monitorizarea planificării capabilităților pentru misiune combinată cu coordonarea continuă și din timp poate ajuta la reducerea timpului de integrare. Pentru a schimba informații unitățile trebuie să stabilească legături, proceduri standard de operare(Standard Operating Procedures–SOP) și rețelele de comunicații. Pentru a putea realiza o prioritizare trebuie planificată constituirea progresivă a puterii de luptă în teatru. Cooperarea este crucială pentru a comunica informații (cercetare, situație, misiune, desfășurare în timp) ca de asemenea pentru a grăbi integrarea în teatru.

Sincronizarea în ceea ce privește urmărirea este responsabilitatea JFC pentru a putea avea vizibilitate asupra forțelor și nivelului lor de operativitate. JFC ordonă unităților pentru a fi gata conform unui anumit program pentru a ușura OPLAN. Structura responsabilă pentru RSOM&I este capabilă să controleze situația unităților prin utilizarea urmăririi mijloacelor de transport. Aceasta va monitoriza unitățile prin mijloace de urmărire a forței.

Pe măsură ce integrarea progresează de-a lungul SD, RSOM&I, ea este în cele din urmă realizată la FD sau o locație desemnată de JFC unde unitățile realizează capabilitate operațională totală(Full Operational Capability–FOC), sunt transferate către comandamentele primitoare, integrate în cadrul forței și pregătite pentru angajarea tactică. Unitățile ajung și monitorizează continuu starea în zonele cheie operaționale și logistice pe măsură ce se pregătesc pentru misiune. Operațiuni ulterioare de integrare constau în ușurarea integrării unităților în sfera sprijinului logistic, de protecție și alte activități necesare pentru realizarea capacității operaționale. Integrarea, sau elemente ale acesteia, pot avea loc în timpul fiecărei faze ale dislocării. Aceasta se întâmplă, de regulă, la nivele mici de comandă..

Procesul SD, RSOM&I se termină atunci când comandantul unității raportează că unitatea este la destinația finală, gata de operații și integrată în comandamentul său superior. FP este încă critică, dar se ușurează pe măsură ce forțele dislocate restabilesc  capabilitatea lor militară pe timpul staționării și continuării mișcării.

Pașii de integrare a forței sunt:

Integrarea Comenzii, Controlului, Comunicațiilor, mijloacelor informatice și informații(C4I). C4I este în întregime integrat în comandamentul primitor, comandamentele vecine alăturate și comandamentele de sprijin, în conformitate cu OPLAN. Comandantul primitor trebuie să stabilească C2 asupra unităților ce ajung în JOA. Legătura eficientă sporește încrederea comandantului în planificarea, coordonarea și executarea integrării;

Pregătirea unității sau antrenamentul vor fi desfășurate funcție de sarcinile cheie ale misiunii. Elementele forței pot desfășura antrenament individual sau al unității, așa cum este necesar. Elementele forței pot necesita locuri de antrenament în cadrul SA. Comandantul poate să determine nevoia de exersare a sarcinilor pentru personalul individual, echipaje, unități, comandanți și personalul de stat major înaintea plecării din SA. Acest lucru poate să includă măsuri de sprijin medical și de FP adiționale, specifice misiunii. Nevoia de antrenament trebuie să fie echilibrată cu posibilitățile și capacitatea SA;

Unitatea stabilește relațiile de sprijin direct cu diverse elemente de sprijin de luptă si sprijin logistic din cadrul structurii de sprijin;

Unitatea desfășoară repetițiile necesare ca parte a pregătirii finale.

Unitatea confirmă capacitatea de îndeplinire a misiunii (Mission Readiness). Comandanții raportează starea unităților în conformitate cu criteriul privind determinarea capabilității de luptă stabilit de JFC și confirmă capabilitatea lor pentru a executa misiunile repartizate.

Putem concluziona că activitățile RSOM implică toate nivelurile: strategic, operațional și tactic. Recepția poate fi considerată interfața dintre nivelurile strategic și operațional. Staționarea și continuarea mișcării ar putea fi incluse în mod normal în cadrul nivelului operațional, iar integrarea ar putea reprezenta interfața între nivelurile operațional și tactic.

Considerând că obiectivul principal al procesului RSOM este constituirea forței și că modul de constituire a forței are un impact direct asupra capacității comandantului de a pune în aplicare conceptul său de operații, rezultă că procesul RSOM se caracterizează printr-un grad ridicat implicare directă a comandantul împreună cu personalul său logistică, în coordonare cu alte structuri de logistică, în procesul de dislocare al forței. Realizarea cu succes a RSOM necesită integrarea deplină a acestuia în planul de operație, planificarea procesului de dislocare fiind esențială pentru o tranziție rapidă de la activitățile RSOM la operațiuni de luptă. În capitolul următor ne propunem să abordăm problemele specifice planificării dislocării și procesului RSOM.

CAPITOLUL 2 PROCESUL DE PLANIFICARE ȘI DOCUMENTE DE PLANIFICARE PENTRU DISLOCAREA BRIGĂZII DE INFANTERIE MECANIZATA

Asociată fiecărei operațiuni, sau exercițiu, indiferent de tip și dimensiune, va exista invariabil o cerință de mișcare care trebuie să fie soluționată. Rezolvarea cu succes a cerinței de mișcare este adesea esențială pentru succesul final al operației. Este de subliniat, totodată, importanța realizării unor planuri de mișcare viabile și actualizate. Planificarea mișcării este o activitate continuă, care presupune atât elaborarea de planuri noi cât și păstrarea și actualizarea planurilor existente. În continuare vom examina și încerca să punem în concordanță etapele procesului de planificare a mișcării cu procesul de planificare operațională (OPP).

PROCESUL DE PLANIFICARE AL OPERAȚIILOR LA NIVEL TACTIC

Planificarea reprezintă procesul prin care comandantul și statul major transformă concepția comandantului eșalonului superior într-un curs specific de acțiune, pentru pregătire și execuție, concentrându-se pe rezultatele așteptate

Declanșarea procesului de planificare la toate nivelurile decizionale presupune existența unor proceduri specifice pentru fiecare nivel, stabilirea legăturilor distincte dintre acțiuni, efecte, obiective și starea finală dorită. Elaborarea planurilor de operații necesită o continuă colaborare și coordonare între toate eșaloanele care execută procesul de planificare. În funcție de condițiile specifice ale situației pentru care se execută planificarea, procesul de planificare la diferite eșaloane se poate executa simultan (în paralel) sau secvențial.

La nivel operativ și tactic procesul începe cu reanalizarea situației, bazată pe evaluarea situației și analiza misiunii, pentru a înțelege clar „ce” trebuie întreprins, în ce „condiții” și cu ce „limitări”. Pe baza acestei analize, procesul se va concentra apoi pe modul „cum” trebuie să decurgă acțiunile/misiunile, în cadrul designului operației. Designul operației asigură baza pentru dezvoltarea ulterioară a concepției operației și a planului.

Succesul planificării este condiționat de disponibilitatea unei structuri încadrate complet cu personal instruit în mod corespunzător. Odată ce această cerință este îndeplinită procesul de planificare operațională (OPP) poate fi demarat urmând șase faze consecutive.

Cunoașterea situației;

Aprecierea și evaluarea opțiunilor;

Orientarea;

4a. Elaborarea concepției;

4b. Elaborarea planului / ordinului de operații;

5. Execuția, evaluarea și revederea planului;

6. Tranziția.

Cunoașterea situației începe cu desemnarea zonei de responsabilitate și cu stabilirea atribuțiilor privind monitorizarea situației. Această activitate include elaborarea necesarului de informații și a bazei documentare despre zonă, precum și monitorizarea continuă a acesteia pentru identificarea oricăror schimbări ale situației. Prin acest proces se identifică indicii și avertizările și se sprijină evaluările, planificarea și execuția la nivel tactic și operativ.

Aprecierea și evaluarea opțiunilor – (Inițierea). Etapa de inițiere de multe ori începe cu primirea unui ordin de avertizare (WARNO) de la eșalonul superior sau, la nivel strategic național, sub forma unei directive. În timpul acestei etape cerințele politice, forțele, resursele logistice și de transport strategic necesare în scopul planificării vor fi identificate și emis un WARNO pentru ca personalul implicat să se concentreze pe colectarea de date de planificare relevante.

Orientarea. Orientarea începe cu analiza misiunii, precum și cu o estimare inițială, și se încheie cu emiterea ghidului de planificare al comandantului. Acest ghid ar trebui să includă reformularea misiunii, intenția comandantului și o concepție generală de operațiuni. Intenția comandantului și concepția generală vor reprezenta o "temă unificatoare" pentru efortul personalului statului major și în același timp nu vor restricționa inițiativa sau explorarea unor cursuri de creative de acțiune .

Elaborarea concepției . În timpul acestei etape se execută activități de estimare de către statul major și se elaborează cursuri de acțiune (COA), este produs un briefing de informare, care apoi, prin rafinarea datelor, este transformat în briefing de decizie al comandantului. În timpul acestei etape COA sunt validate pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu intenția comandantului și ghidul de planificare. La briefingul de decizie este selectat cel mai bun COA pentru a fi transformat în CONOPS. Acest CONOPS prezintă intenția comandantului în ceea ce privește dislocarea, angajarea și susținerea forțelor. După ce este aprobat de către comandant, CONOPS este remis către comandanții unităților din subordine.

Elaborarea planului. Această etapă constă în elaborarea, aprobarea și emiterea planurilor de operații și planurilor de sprijin ca ordine, cu anexele corespunzătoare. Planurile strategice descriu, în general, executarea unei operațiuni în cinci etape: avertizarea, pregătirea, dislocarea, angajarea și redislocarea.

Planurile principale și planurile de sprijin prezintă operațiunile și activitățile pentru fiecare etapă. Ele definesc, de asemenea, obiectivele și identifică forțele necesare pentru îndeplinirea misiunii. Planurile de susținere identifica cerințele administrative și logistice de sprijin, precum și cerințele de transport strategic și orice deficite de asigurare ale acestora.

Execuția evaluarea și revederea planului. Deși prezentat ca ultima etapă în acest proces, revederea planului, sau revizuirea planului, nu are loc numai la terminarea procesului ci și pe timpul procesului de planificare. Această etapă presupune revederea periodică și revizuirea planului pentru a se asigura că, în cazul schimbării situației, planul rămâne valabil.

Tranziția Scopul acestei faze este de a dezvolta și coordona planul de operație cu predarea responsabilităților către instituțiile/organismele civile, naționale sau internaționale, globale – ONU, sau regionale – UE, OSCE, UA etc. prezente în zona de responsabilitate și pentru redislocarea forțelor într-o manieră controlată, astfel încât să se evite influențarea negativă a situației din regiune.

Prin planificarea redislocării și dezangajării forțelor se urmărește crearea efectelor dorite, pozitive pentru forțele proprii, astfel încât să se îndeplinească misiunile stabilite. Prin executarea operațiilor planificate, misiunea forțelor proprii va fi îndeplinită, nemaifiind nevoie de continuarea acestora. Planificarea dezangajării forțelor trebuie inițiată la timp și poate implica un număr mare de actori nemilitari, pentru a reduce la minim efectele negative pe care le-ar avea încetarea misiunii asupra stabilității generale a situației.

În acest context și planificarea operațională a mișcării (deplasării) se realizează la toate nivelurile, strategic, operativ și/sau tactic. Planificarea operațională prevede două tipuri de planificare:

din timp (în avans) sau deliberată. Aceasta se adoptă:

de către structuri politico-militare sau numai militare de nivel strategic, având la bază, de regulă, scenarii strategice sau situații ipotetice din care pot să se dezvolte planuri de operații. Produsele finale ale acestui tip de planificare sunt reprezentate de către planurile de contingență (COP) sau planurile permanente de apărare (SDP);

de către comandamente având la bază misiunile deduse ca urmare a analizei situației și anticipării locului și rolului pe care unitatea îl va avea în acțiunea viitoare;

de răspuns la crize sau de executare. Reprezintă o categorie de planuri elaborate detaliat pentru executarea imediată a unei misiuni, în baza unui ordin de operații al eșalonului superior. Acest tip de planificare are ca produs final planul de operații (OPLAN).

Deși planificarea deliberată este specifică eșaloanelor strategice, poate fi folosită și de către eșaloanele operative și tactice. În cazul operațiunilor de mișcare și transport acest tip de planificare se concretizează în planurile de mișcare, pe care fiecare unitate trebuie să le întocmească din timp, pe tipuri de misiuni (intervenție, mobilizare, dislocare, etc.).

Planificarea operațiilor militare reprezintă un proces complex de analiză și evaluare a situației inamicului, a forțelor proprii, vecinilor, condițiilor de teren, de anotimp și de stare a vremii, precum și a misiunii primite și de a determina, pe această bază, modalitățile de realizare a scopurilor și/sau obiectivelor. Complexitatea acestui proces depinde de gradul de detaliere a misiunii stabilită de eșalonul superior și de limitele formulate de acesta prin ordin, precum și de timpul la dispoziție pentru planificarea operației.

Procesul de planificare al operațiilor are ca scop stabilirea celor mai bune tactici, tehnici și proceduri de operare care să asigure îndeplinirea misiunii operației curente, precum și pregătirea unei operații viitoare.

Realizarea unor planuri probabile și a unor ordine de operație care să evidențieze misiunile forțelor și modalitățile pentru executarea lor, presupune cunoașterea elementelor fundamentale și a criteriilor de natură să sprijine procesul de planificare, cum ar fi: obiectivele, centrele de greutate, punctele decisive, axele (direcțiile, liniile) de operație, direcțiile de efort, punctul critic, starea finală, secvențele operației, costurile, manevrele și dispersarea prin manevră, ritmul.

Comandantul conduce procesul de planificare și decide ce proceduri vor fi utilizate în fiecare situație. Procesul de planificare este o vizualizare a concepției comandantului asupra câmpului de luptă. El răspunde personal de planificarea, pregătirea și execuția acțiunilor de luptă. De la început până la sfârșit, rolul comandantului este esențial, participarea activă a acestuia la procesul de planificare asigurând eficiența activității statului major.

Procesul militar de luare a deciziei stă la baza coordonării între comandant și statul major, dezvoltării estimărilor statului major, pregătirii sincronizării acțiunilor și detalierii ordinelor, detalii prin care sunt îndeplinite misiunile bazate pe timpul și forțele disponibile.

Organizarea pentru planificare a marii unități de nivel tactic se realizează pe module, care trebuie să asigure integrarea expertizei funcționale la nivelul acesteia. Aceste module colaborează atât între ele, în cadrul comandamentului propriu, cât și cu structurile/modulele corespondente ale eșalonului superior sau ale celor cu care se cooperează, pe timpul planificării, execuției, coordonării, sincronizării și evaluării acțiunilor militare. Pentru a răspunde cerințelor de planificare, ce vizează folosirea optimă a tuturor resurselor, modulele din cadrul statului major al brigăzii de infanterie mecanizată se dispun grupat în centrul de operații și centrul de resurse.

Modulul operații elaborează analizele necesare planificării, sincronizării, execuției și evaluării acțiunilor sau sarcinilor repartizate. Aceasta poate fi structurată, în principiu, pe următoarele funcțiuni interdisciplinare: planificarea acțiunilor, conducerea acțiunilor (execuție) și evaluarea acțiunilor. În organica structurii operații se găsește și Centrul de operații tactice (TOC).

Modulul resurse asigură expertiza, organizarea și coordonarea activităților în domeniile: logistic, financiar, resurse umane și medical, în scopul sprijinirii acțiunilor.

Luarea deciziilor este atributul esențial al comandantului, iar planificarea trebuie să contribuie eficient la acest proces, fiind apanajul statului major.

Planificarea deplasării marii unități constituie un proces distinct, direct dependent de cerințele de planificare a forțelor și operațiilor, desfășurat în scopul asigurării dislocării eficiente și în siguranță a structurilor componente și ajungerii la destinație cu capacitatea de luptă necesară îndeplinirii unor misiuni ulterioare.

Planificarea operațională a deplasărilor se execută conform cerințelor procesului de planificare a operaților întrunite, stabilit prin ghidul de planificare operațională (Guidance Operational Planning – GOP), iar rezultatul acestei planificări constă într-un plan de mișcare (dislocare), care este parte componentă a planului de operații.

Complexitatea acestui proces depinde de gradul de detaliere a deplasării efectuată de eșalonul superior și de limitele și constrângerile formulate de acesta prin planul/ordinul de mișcare.

În cadrul procesului de planificare, personalul de mișcare și transport elaborează și evaluează planurile de mișcare în cadrul planurilor de operații, iar pe timpul desfășurării deplasării, consiliază comandanții și statele majore asupra problemelor specifice, coordonează executarea planurilor și evaluează capabilitățile sistemului de transport pentru îndeplinirea cerințelor și priorităților.

Personalul de mișcare trebuie să fie la curent cu intențiile actuale ale modulului de operații și cu intențiile viitoare. Pentru a realiza acest lucru, personalul de mișcare de la fiecare nivel ar trebui să:

participe la reuniuni periodice și discuții cu personalul structurii de operații, pentru a colecta informații, a menține o relație bună de lucru și pentru a asigura că, încă din stadiul incipient, CONOPS este sustenabil din perspectiva mișcării;

participe la conferințele inițiale și ulterioare de planificare pentru toate operațiunile;

execute în timp util recunoașterile de mișcare și transport și pentru a produce și înainta datele necesare;

realizeze estimări de mișcare și transport ale tuturor operațiunilor probabile folosind datele existente;

pregătească, în colaborare cu structura de operații, planurile de mișcare pentru susținerea planurilor de operații existente.

Valoarea reală a acestei legături și interacțiuni este producerea proiectelor de planuri care pot fi utilizate ca bază a planului final.

Atunci când devine cert că o anumită operațiune este probabil să aibă loc, valabilitatea muncii de pre-planificare va trebui să fie reevaluată și planul de mișcare poate fi ajustat în consecință. De îndată ce este posibil, după ce se confirmă operațiunea, un WARNO va fi trimis tuturor participanților. În timpul acestei faze personalului de mișcare și transport :

continua să participe la reuniunile de coordonare cu structura de operații;

produce o estimare nouă sau revizuită de mișcare;

pregătește un plan de mișcare nou sau revizuit;

pregătește ordinele de mișcare

emite un ordin de avertizare privind mișcarea în cazul în care acesta nu este inclus în ordinul de avertizare operațional.

Odată ce WARNO, OPORD și ordinele de mișcare au fost emise, personalul de mișcare este responsabil pentru:

monitorizarea mișcării;

identificarea și efectuarea modificărilor necesare;

pregătirea unui plan de susținere a operațiunilor de mișcare.

PLANIFICAREA DISLOCĂRII LA NIVELUL BRIGĂZII

Manualul de planificare a operațiilor descrie cele șase etape ale planificării și evidențiază informațiile de care comandantul are nevoie din partea planificatorilor dislocării / redislocării pentru a asigura că COA stabilite sunt fezabile din punctul de vedere al forței și al resurselor de transport.

Considerații specifice dislocării sunt evidențiate mai întâi în etapa 2 (Analiza Misiunii) iar Conceptul de dislocare ca un produs de planificare ar putea fi identificat în Faza 4A (Elaborarea COA).

Estimările de fezabilitate ale planului de dislocare ar putea fi incluse în procesul de Analiza COA și jocul de război iar acestea se pot număra printre imputurile cheie în Comparația COA, Aprobare COA și pentru Faza 4B (Elaborarea Planul sau Ordinul de acțiune). Se pot identifica 7 pași distincți pentru planificarea dislocării cu precizarea că în situații de criză, oricare din acești pași pot fi abreviați

Pasul 1 – Inițierea planificării. Planificarea unei operații începe atunci când o autoritate competentă recunoaște o potențială angajare a forței militare ca răspuns la o criză potențială sau reală și emite o directivă, ghid, sau ordin de planificare. În acel moment, comandantul brigăzii va emite de regulă o orientare de planificare inițială, care include informații cu privire la mediul operațional și modul de abordare a operațiunii. După inițierea planificării de către eșalonul superior sau chiar anterior acesteia comandantul brigăzii poate emite instrucțiuni pentru elaborare a planului de dislocare. Instrucțiunile oferă îndrumări specifice pentru utilizarea proceselor și sistemelor informatice specifice(de exemplu LOGFAS) pentru a oferi capabilități de mobilitate și flexibilitate operațională, de vizibilitate și de urmărire a forțelor prin procesul de elaborare și validare a planului de dislocare. Instrucțiunile oferă proceduri pentru dislocare, redislocare și rotație a forțelor, oferă detalii cu privire la planificarea forțelor, aprovizionare, raportare și proceduri de validare. Totodată acestea definesc procedurile de planificare și de control, etapele de execuție și detaliile privind deplasarea și alocarea mijloacelor de transport pe unități. Un plan de dislocare fiind adaptat la fazele concepției operației trebuie să asigure vizibilitatea forței și trebuie să fie fezabil din punct de vedere al realizării transporturilor.

Pasul 2 – Analiza misiunii. Comandamentul brigăzii analizează misiunea primită în pasul 1 pentru a propune comandantului, pentru aprobare, o misiune reformulată. Analiza misiunii este folosită pentru a studia misiunea primită și identifica toate sarcinile necesare pentru realizarea acesteia. Principalele produse ale analizei misiunii cerute de la planificatorii dislocării / redislocării sunt estimarea inițială privind dislocarea și, dacă este necesar, imputuri privind abordarea operațională și pentru cerințele critice de informare ale comandantului (CCIR).

Din punct de vedere al dislocării, atunci când se primește o misiune prin intermediul unui ordin de avertizare (WARNO) sau o directivă, analiza începe cu următoarele întrebări:

Ce sarcini de dislocare trebuie să fie efectuate pentru a realiza misiunea?

Ce forțe și mijloace sunt necesare / disponibile pentru a sprijini dislocarea ?

Sunt specificate limitări în ceea ce privește dislocarea forței?

Care sunt relațiile de comandă ?

În timpul analizei misiunii, comandantul și comandamentul acestuia examinează limitările operaționale impuse, alocarea mijloacelor de transport și alte restricții care limitează libertatea de acțiune a comandantului, cum ar fi de exemplu acordurile diplomatice. În această etapă planificatorii vor începe să efectueze o analiza inițială, o revedere a forțelor alocate, a forțelor de rezervă și modul de repartizare a acestora iar prin comparare cu capabilitățile necesare pentru a îndeplini sarcinile specifice și implicite identifică eventualele deficiențe. Acest efort va produce o listă inițială de forțe folosită ulterior în elaborarea COA și analiza fezabilității dislocării. Aceasta listă influențează schema de dislocare iar planificatorii trebuie să stabilească opțiuni pentru minimizarea impactului negativ. Ca un minim planificarea dislocării trebuie să ia in considerare prezumțiile, factorii fizici și informaționali precum și impactul probabil al inamicului sau forțelor neutre asupra abilității de dislocare in aria de operații.

Pentru a sprijini analiza misiunii, se elaborează CCIR, care sunt elemente de informații pe care comandantul le consideră ca fiind esențiale pentru luarea deciziilor în timp util. Personalul comandamentului poate recomanda cerințele de informații prioritare legate de dislocare care, dacă sunt aprobate de către comandant, devin CCIR.

Planificatorii dislocării, în coordonare cu personalul de logistică realizează o estimare inițială de dislocare pe timpul analizei misiunii pentru a informa comandantul, personalul comandamentului și unitățile subordonate despre modul în care schema de dislocare sprijină realizarea misiunii și pentru a ajuta la elaborarea și selectarea COA. Estimarea ar trebui să identifice capabilitățile de transport disponibile și cerințele de coordonare pentru a sprijini etapele de dislocare, angajare și susținere ale COA. Aceasta va include cerințe pentru mijloace de transport inter-teatre și intra-teatru și cerințele de protecție a nodurilor critice de transport și liniilor de comunicații (LOC). Ar trebui să se ia în considerare cerința de a documenta transportul echipamentelor de sprijin al contractorilor și procedurile de integrare a detaliilor de mișcare pentru acest echipament și personalul aferent în fluxul forței.

Pasul 3 – Elaborarea COA. Un COA este un mod potențial de realizare a misiunii încredințate, produsele elaborării COA sunt reprezentate de cursurile de acțiune provizorii.

Personalul comandamentului elaborează COA pentru a oferi comandantului diferite opțiuni pentru a atinge starea finală dorită.

Pentru fiecare COA ar trebui să fie elaborat câte un concept de dislocare în vederea determinării fezabilității acestuia. Concepția detaliată de dislocare va fi elaborată pe timpul sincronizării planului, totuși suficiente elemente ale concepției trebuie să fie prezentate în COA pentru a arăta modul de constituire a forței, cerințele de susținere și considerentele politico-militare. COA ar trebui, de asemenea, să includă posibila utilizare a stocului de materiale, stocurilor și echipamentelor pre-poziționate și a echipamentului furnizat în teatru. COA poate să includă cerințele pentru a îmbunătăți sau extinde infrastructura de transport și/sau capacitățile aeroportuare.

Pasul 4 – Analiza COA și jocul de război. Analiza COA identifică avantajele și dezavantajele fiecărui COA propus. Planificatorii dislocării analizează fiecare COA separat, pentru a putea răspunde la următoarele întrebări :

Este COA fezabil? (de exemplu, poate fi realizată misiunea în limitările de timp, spațiu și de resurse, stabilite)

Este COA acceptabil? (de exemplu, se echilibrează costurile și riscurile cu avantajul câștigat)

Este COA complet? (de exemplu, răspunde la întrebările cine, ce, unde, când, cum și de ce trebuie să execute)

Jocul de război este principalul mijloc pentru a efectua această analiză și se poate face în oricare din următoarele metode: o narațiune simplă sau detaliată, o schiță conceptuală mai cuprinzătoare sau o simulare și modelare asistată de calculator. Fiecare eveniment critic într-un COA propus, funcție de timpul disponibil, ar trebui să fie testat prin jocul de război. Metodele de bază ale jocului de război (modificate pentru a se potrivi misiunii și mediului de operare specific), se pot aplica evenimentelor de dislocare din cadrul COA .

Pe timpul jocului de război, planificatorii dislocării iau in considerare un COA și încep să adauge mai multe detalii la conceptul de dislocare. Comandantul și comandamentul acestuia pot modifica un COA existent sau pot elabora un nou COA după identificarea unor evenimente, cerințe critice sau probleme care afectează dislocarea.

Pasul 5 – Compararea COA. În această etapă, comandantul și comandamentul acestuia evaluează toate COA față de criteriile de evaluare stabilite și selectează un COA care îndeplinește cel mai bine misiunea .

COA nu sunt comparate între ele, ci mai degrabă ele sunt evaluate individual în funcție de criteriile care sunt stabilite de către comandament și comandant.

Planificatorii dislocării identifica criterii legate de dislocare pentru comparația COA, în special cu accent pe abilitatea de a furniza la timp forțele pentru a satisface etapizarea și programul activităților esențiale pentru misiune stabilite de comandant.

Pasul 6 – aprobare COA. Personalul de stat major prezintă rezultatele comparației COA și rezultatele analizei și jocului de război comandantului în vederea aprobării COA .

Comandantul selectează un COA sau stabilește un COA alternativ pe baza recomandărilor comandamentului și pe baza estimării, experienței și judecății personale.

Comandamentul transformă COA ales de comandant într-o decizie clară și pregătește concepția de operare a comandantului.

Pasul 7 – Elaborarea Planului sau Ordinului. Comandamentul traduce orientarea și intenția comandantului într-o concepție de operare și un plan executabile.

În timp ce dislocarea și redislocarea au fost considerații critice în etapele anterioare ale procesului de planificare, în etapa 7 (Elaborarea Planului sau Ordinului), au loc cu preponderența activități de planificare dislocare și redislocare. Pe parcursul acestei etape, comandantul și comandamentul său, în colaborare cu unitățile subordonate, dezvoltă COA aprobat într-un OPLAN sau OPORD detaliat prin elaborarea unei concepții de operare. Deoarece planificarea forței, sprijinului logistic, planificarea dislocării/redislocării și RSOM sunt indisolubil legate, vom detalia în continuare pe fiecare în parte.

1. Planificarea forțelor

Scopul principal de planificare a forțelor este de a identifica toate forțele necesare pentru a realiza CONOPS și a disloca efectiv aceste forțe în zona de operații. Planificarea forțelor constă în stabilirea cerințelor legate de forțe funcție de faza de operare, misiune, prioritatea misiunii, secvența misiunii și mediul de operare. Aceasta include activități de revizuire a alocării și etapizării forțelor principale, planificarea integrării, elaborarea structurii și listei forțelor. Planificarea forței este responsabilitatea comandantului brigăzii, susținut de comandament, comandanții subordonați în coordonare cu alte structuri care contribuie cu forțe.

Planificarea forțelor începe din timp pe parcursul elaborării concepției de operații și se concentrează pe desemnarea forțelor corespunzătoare misiunii asigurând în același timp vizibilitate, mobilitate și adaptabilitate. Comandantul prin comandamentul său stabilește cerințele privind forțele, elaborează instrucțiuni de realizare a planurilor de dislocare specifice mediului de operare, desemnează componentele forței pentru a sincroniza și etapiza în timp forțele în concordanță cu concepția operațiilor. Planificarea adecvată a forțelor permite selectarea forțelor principale și elementelor care le vor însoți dintre cele repartizate sau alocate pentru planificare și includere în concepția operațiilor funcție de faza de operare, misiune și prioritatea misiunii. Structurile de logistică realizează în colaborare evaluări ale capabilității de susținere specifice necesare în concordanță cu concepția operațiilor.

2. Planificarea sprijinului dislocării

Scopul planificării sprijinului dislocării este de a determina succesiunea din planul de dislocare a personalului, logisticii și altor tipuri de sprijin necesare, inclusiv contractorii și echipamentul acestora, pentru a oferi sprijin privind aprovizionarea, mentenanța, geniu de infrastructura pentru logistică, sprijin medical, servicii și susținerea forțelor în concordanță cu concepția operațiilor. Planificarea sprijinului se desfășoară în paralel cu alte tipuri de planificare și include factori esențiali ca operații de informare, comunicare strategică, identificarea componentei lider, responsabilitatea pentru sprijin operațional de baza, comunicații și informatică, operațiuni aeroportuare, managementul augmentărilor individuale, sprijin medical, servicii, management și vizibilitate a personalului, management financiar, managementul prizonierilor de război și deținuților, geniu de infrastructură, considerente de protecția mediului legate logistică, evacuare necombatanți și alte operațiuni.

Planificarea sprijinului logistic este în primul rând responsabilitatea structurilor de conducere și de execuție ale sprijinului logistic și începe în timpul elaborării concepției operațiilor. Aceste structuri trebuie să identifice și să actualizeze cerințele de sprijin în coordonare cu structurile de la eșaloanele superioare desemnate să sprijine dislocarea. Structurile de conducere și de execuție ale sprijinului logistic determina disponibilitatea HNS, stabilesc cerințe și planuri de sprijin prin terți, elaborează planuri de distribuție eșalonate pentru susținerea in conformitate cu fazele și prioritățile concepției operațiilor, elaborează planuri pentru instruirea pentru operație, planuri de mentenanță și evacuare, planuri de management al containerelor și paletelor specializate, elaborează planurile de protecție forțelor și LOC, sprijin de transport și planuri de sprijin pe etape în concordanță cu concepția operațiilor și cerințele de sprijin al deplasării raportate.

Comandanții structurilor de conducere și execuție a sprijinului logistic continuă să rafineze sprijinul lor pentru misiune, să determine cerințele privind infrastructura, deplasarea, susținerea, și distribuția, pe măsură ce sunt identificate și alocate forțele pentru operație. Pe timpul planificării, comandanții sprijiniți și structurile de sprijin al dislocării rezolva problemele majore de fezabilitate a dislocării cu impact asupra activităților de deplasare și susținere intra-teatru și inter-teatre. Dacă aceste probleme de fezabilitate provoacă neajunsuri din cauza resurselor insuficiente, atunci planificatorii trebuie să abordeze aceste neajunsuri .

SMFA, SMFN, CLI și alți furnizori de transport identifica resurse de transport aeriene, terestre și maritime pentru a sprijini concepția de operații aprobată. Aceste resurse pot include transport inter-teatre repartizat, transport în teatru, transport organic al unităților din subordine și transport contractat. SMFA, SMFN, CLI și alți furnizori de transport elaborează programe de transport pentru cerințele de transport identificate de către comandantul susținut. Un program de transport nu asigură neapărat faptul că CONOPS comandantul sprijinit este fezabil din punct de vedere al transportului, mai degrabă, programul oferă utilizarea cea mai eficientă și realistă a resurselor de transport disponibile față de etapele CONOPS.

Planificatorii structurilor care asigură facilități pentru dislocare vor efectua o analiză a dislocării pe baza informațiilor primite din timp pentru a determina scenariile potențiale, cerințele misiunii și COA. În urma acestor evaluări, planificatorii structurilor care asigură facilități pentru dislocare determina cel mai bun mod de a sprijini dislocarea.

Planificarea dislocării și redislocării se desfășoară în mod continuu pentru toate planurile de operații aprobate și este totodată necesară pentru planurile specifice de acțiune la criză. Planificarea redislocării ar trebui să fie luată în considerare pe tot timpul operației și este realizată respectând aceleași etape în care a fost realizată dislocarea. În toate cazurile, cerințele pentru o anumită operație definesc extinderea, durata și amploarea planificării operațiilor de dislocare și redislocare.

Unitatea de efort este extrem de importantă, deoarece operațiunile de dislocare și redislocare implica numeroase comandamente, agenții, și procese. Deoarece capacitatea de a se adapta la condițiile neprevăzute este esențială, comandanții sprijiniți trebuie să se asigure că planurile pentru dislocarea la operație respectă cerințele de vizibilitate .

Atunci când se planifică operațiuni de lungă durată, trebuie să se ia în considerare probleme legate de rotirea forțelor. Unitățile trebuie să execute rotația fără a întrerupe operațiunile. Planificarea ar trebui să ia în considerare RSOM, timpul de predare primire, înlocuire și transfer de autoritate și timpul necesar pentru ca unitatea înlocuită să execute redislocarea.

Comandanții sprijiniți trebuie să elaboreze un concept de dislocare și să identifice standardele specifice necesare redislocării pentru a îndeplini cerințele misiunii. Structurile de logistică și comandanții subordonați trebuie să se asigure că unitățile din OPLAN sunt pregătite, forțele sunt constituite și eșalonate, planurile de mișcare personal și echipamente sunt corect stabilite și complete, relațiile de comandă și cerințele de integrare sunt identificate, sarcinile esențiale pentru misiune sunt repetate, antrenamentul specific misiunii se desfășoară, protecția forțelor este planificată și sunt stabilite resursele iar cerințele privind susținerea sunt de asemenea identificate.

Planificarea atentă și detaliată asigură că sunt dislocate doar personalul, echipamentele și materialele necesare, antrenamentul unității este eficient, misiunile sunt pe deplin înțelese; modificările privind dislocarea sunt reduse la minim în timpul execuției iar fluxul de personal, echipamente și materiale în teatru este în concordanță cu concepția operațiilor .

Comandanții sprijiniți trebuie să elaboreze, de asemenea, CONOPS de redislocare pentru a identifica modul în care forțele și materiale se vor redisloca în garnizoana de reședință sau pentru altă operație. Această concepție de redislocare este deosebit de importantă și utilă în cazul în care sunt prevăzute rotații ale forțelor pentru o operație de lungă durată. Comandanții nu au toți factorii de planificare pentru a elabora pe deplin această concepție, dar folosind informațiile disponibile pentru cerințele de redislocare, termenele și prioritățile, eficacitatea și eficiența operațiunilor de redislocare poate fi mult îmbunătățită. Punctele abordate în acest stadiu incipient al concepției de redislocare pot include o secvență propusă de redislocare de unități, personal și materiale. Responsabilitățile și prioritățile pentru recuperare, reconstituire, și reîntoarcere în garnizoana de dispunere pot fi abordate, de asemenea, împreună cu cerințele privind tranziția pe timpul de predare a misiunii. Pe măsură ce operația trece prin diferitele faze ale planului operațional, comandanții vor putea elabora și emite un ordin de redislocare bazat pe concepția detaliată de redislocare. Operațiunile eficace de redislocare sunt esențiale pentru a asigura că structurile de logistică și forțele ce execută rotația au suficient timp să se pregătească pentru rotația următoare .

3. Planificarea deplasării

Planificarea deplasării integrează activitățile și cerințele unităților cu capacitate de auto-dislocare parțială sau completă, activități ale unităților care necesită sprijin de transport și activități de transport al materialelor de susținere si materialelor ce se redislocă. Planificarea deplasării este colaborativă și este eficientizată prin utilizarea coordonată a instrumentelor de simulare și analiză.

În cazul în care operațiunile de dislocare sunt inițiate și un plan este executat, unitățile subordonate înaintează cereri comandamentului brigăzii. Aceste cereri sunt alocate într-o modificare corespunzătoare la plan. Unitățile care au primit aprobare în urma cererilor amintite anterior încep procesul de realizare a planului de dislocare și pregătirea a documentației necesare pentru dislocarea de forțe. Cerințele individuale de forțe și informațiile de dislocare sunt încărcate într-un plan de execuție și rafinate ulterior.

Comandanții sprijiniți sunt responsabili pentru controlul mișcării, inclusiv secvența de sosire și exercită această autoritate prin procesul de validare a planului de dislocare. Atunci când execută planificarea fluxului de forțe, comandanții sprijiniți trebuie eșaloneze atent forțele și să stabilească corect secvența de sosire a forțelor luptătoare, unităților de sprijin de luptă și de servicii, capabilităților contractate și ale HNS pentru a se asigura că cerințele privind sprijinul fluxului de dislocare pot fi îndeplinite. Structurile de logistică responsabile pentru operațiuni de dislocare trebuie să verifice datele de dislocare, să execute validarea cu unitățile și să revadă continuu modificările care pot să apară la planul de dislocare. Ca în orice proces dinamic, schimbările mediului de operare, precum și cele ale forței, necesita modificări corespunzătoare ale fluxului de forțe (personal, echipament, și materiale). În timpul execuției comandanții pot schimba secvența mișcării în limitele specificate. Comandantul sprijinit va utiliza resurse de transport organice și neorganice, resurse strategice puse la dispoziție pentru planificare.

Cerințele concurente pentru resurse strategice limitate de transport, infrastructura de sprijin și mijloace de transport intra-teatru vor fi evaluate în funcție de impactul asupra realizării misiunii. Dacă sunt necesare resurse suplimentare, comandantul sprijinit va identifica cerințele și va oferi justificarea pentru aceste cerințe într-o cerere.

Prioritățile operaționale ale comandantului sprijinit și orice constrângeri de mișcare ( de exemplu, contaminării chimice, biologice, radiologice, nucleare ale POE/POD, mijloace de transport ) sunt luate în considerare pentru a pregăti un plan de mișcare. Planul va lua în considerare locațiile de staționare pe traseu și capacitatea acestor locații de a sprijini activitatea programată. Aceste informații, împreună cu o estimare a necesarului de augmentare a locațiilor, vor fi comunicate comandanților structurilor de sprijin al dislocării. Comandamentul brigăzii în coordonare cu comandantul susținut, analizează fezabilitatea transportului și elaborează recomandări cu privire la selecția POE pentru acele unități fără capacitate transport organic. Fezabilitatea deplasării necesită o analiză și evaluare permanenta a structurilor și sistemelor C2 de mișcare și transport, mijloacelor de transport organic, strategic și din teatru disponibile, infrastructura de transport, solicitările concurente și restricțiile .

După evaluare coordonată a deplasării de către compartimentul de mișcare și transport, comandantul sprijinit, și comandantul structurii care asigură sprijinul pot ajusta concepția operațiilor si îmbunătăți fezabilitatea deplasării în condițiile în care cerințele operaționale vor fi îndeplinite .

Compartimentul de mișcare și transport ar trebui să ajusteze sau prioritizeze mijloacele de transport între-teatre pentru a satisface cerințele operaționale comandantului sprijinit. Dacă acest lucru nu este posibil, din cauza cerințelor concurente ale altor comandanți, atunci comandantul susținut reglează fluxul de forță și cerințele planului de dislocare sau sunt prevăzute capabilități de transport inter-teatre și intra-teatru suplimentare.

Cerințele operaționale pot impune comandantului susținut să modifice planurile, cu potențial impact asupra priorităților de dislocare sau planului de dislocare. Planificatorii trebuie să înțeleagă și să anticipeze impactul schimbărilor.

Există un potențial mare pentru un model secvențial de întrerupere atunci când se aduc modificări ale planului de dislocare. O unitate afectată de o schimbare nu s-ar putea pur și simplu aloca la următorul mijloc de transport disponibil, ci poate necesita o reprogramare a deplasării la un moment ulterior. Acest lucru poate afecta nu numai fluxul de deplasare, dar poate întrerupe, de asemenea, operațiunea. Timpul este, de asemenea, un factor în schimbările intervenite în planul de dislocare și fluxul de forțe. Transportul aerian poate răspunde la schimbări cu un scurt preaviz, dar cu un cost în ceea ce privește eficiența. Transportul maritim, pe de altă parte, necesită perioade mai lungi de deplasare și nu poate răspunde nevoii într-o perioadă scurtă de timp. Aceste schimbări de plan, precum și modificările care rezultă la planul de dislocare trebuie să fie abordată în timpul ciclului de planificare.

4. Planificarea RSOM &I .

Comandantul brigăzii conduce planificare RSOM&I pentru a se asigura că forțele vor ajunge și vor deveni operaționale în zona de operație conform programului stabilit. Realizarea vizibilității asupra personalului cu scopul de a asigura protecția forței necesară imediat după sosirea lor în OA, și planurile realizării acestei sarcini sunt elaborate de către comandantul stabilit și comandamentul acestuia.

Planificarea RSOM&I este, de asemenea, desfășurată pentru a se asigura că forțele vor executa rotirea fără a afecta operațiunile. Integrarea efectivă a forței în operațiune este obiectivul principal al procesului de dislocare .

Comandantul sprijinit conduce dislocarea, RSOM&I și rafinarea planului de dislocare în coordonare cu compartimentul de mișcare și transport al brigăzii. Scopul rafinării dislocării și RSOM&I este de a asigura că planul de dislocare a forței menține mobilitatea forței pe timpul deplasării, asigură vizibilitate și urmărirea forței în orice moment, prevede pregătirea eficientă a forței și integrează pe deplin forțele într-o operațiune permițând în același timp unitatea de efort. Conferința de rafinare examinează misiunile planificate, prioritatea misiunilor în cadrul fazelor de operare, și forțele atribuite acestor misiuni. Funcție de misiune, conferința de rafinare examinează capabilitățile forței, mărimea forței, cerințele de sprijin, pregătirea pentru misiune, poziționarea forței, sistemelor de armament, echipamentelor majore, protecția forțelor, și cerințele privind susținerea. Conferința de rafinare ar trebui să evalueze fezabilitatea constituirii forței conform datei cerute de comandant și fezabilitatea executării cu succes a misiunilor în intervalul de timp stabilit de către comandantul în conceptul de dislocare. Conferința de rafinare ar trebui să evalueze succesul potențial al tuturor cerințelor de integrare a forței. Criteriile de tranziție pentru toate fazele ar trebui să fie evaluate pentru dislocare inclusiv pentru rotație .

Pentru un plan dat, deciziile de planificare a dislocării se iau pe baza mediului operațional anticipat, care poate fi permisiv, nesigur, sau ostil. Mediul operațional anticipat dictează tipul de operațiuni de intrare, conceptul de dislocare, opțiuni de mobilitate, antrenament de predislocare și cerințele de integrare a forței. În mod normal, comandantul brigăzii, comandanții subordonați, precum și structurile lor de logistică sunt responsabile pentru furnizarea informații detaliate de situație; misiuni pe faze de operare; parametri de sprijin în teatru; alocări de mijloace de transport strategice și operaționale pentru fiecare fază (pentru mișcări de forțe și materiale de susținere).

Planificarea continuă în timpul execuției dislocării este imperios necesară deoarece considerațiile tactice și de informații, disponibilitatea materialelor forței, disponibilitatea mijloacelor de transport strategic și capacitățile POE și POD pot necesita modificări la planul inițial.

FACTORI DE INFLUENȚĂ A PLANIFICĂRII DISLOCĂRII

Principalii factori generali de planificare de care depinde planificarea dislocării, sunt: dimensiunea și compunerea forței propuse, resursele de transport disponibile în termeni de viteză de deplasare și capacitate de transport, amenințarea asupra acestor resurse și asupra terminalelor de transport, timpul și distanța.

Aceste date vor fi rareori disponibile în mod suficient de detaliat la începutul etapei de planificare și vor face obiectul unor modificări continue. De la început, personalul de mișcare și transport trebuie să obțină și să actualizeze informațiile exacte cu privire la mărimea și componența forței, resursele disponibile de transport și amenințările. Fără aceste date nu este posibil nici un progres real în planificarea mișcării.

Un element cheie pentru planificarea deplasării forței îl reprezintă tabelul cu datele privind eșalonarea forței dislocate. Elaborarea acestuia se bazează pe tabelul de organizare și înzestrare elaborat de structura de operații a unității și este responsabilitatea statului major al unității care execută dislocarea. Tabelul identifică compoziția unității în ceea ce privește elementele de mișcare, sortate în priorități de mișcare, în conformitate cu planul de dislocare al unității. Modificările aduse înzestrării și încadrării vor afecta invariabil tabelul privind eșalonarea unității dislocate și au un efect asupra resurselor necesare pentru deplasare. Acest lucru poate implica o cerere pentru mai multe resurse, mai puține resurse sau pentru resurse de un alt tip.

Întârzieri în finalizarea tabelului privind eșalonarea unității dislocate poate duce la o întârziere în dislocarea forței, resursele de transport suplimentare solicitate în ultimul moment fiind în mod normal dificil de obținut, mai scumpe și totodată ar putea să nu fie disponibile la momentul necesar. Personalul de mișcare și personalul de operații trebuie să conlucreze îndeaproape pe această problemă cu scopul de a produce un tabel de înzestrare final și un tabel privind eșalonarea unității dislocate, ulterior cât mai devreme posibil.

Pentru a determina resursele de transport necesare, personalul de mișcare trebuie să fie implicat în fiecare etapă a OPP, cu scopul de:

a introduce din timp în plan restricțiile practice privind resursele. Aceste restricții ar putea include dificultăți privind furnizarea de resurse de transport suficiente sau adecvate, restricții de încărcare sau descărcare de alocare provizorie a resurselor se face atunci când mișcarea este stabilită și confirmată, după cum evoluează planul. Este important să se asigure că personalul de operații este avertizat asupra oricăror constrângeri privind resursele de transport în timp ce pregătesc planurile de operații;

a transpune planul operațional într-un plan de mișcare, care este conform cu intențiile comandantului unității și de asemenea realizează o economie maximă în utilizarea resurselor de transport.

Trebuie subliniată natura critică a tabelului cu datele privind eșalonarea unității dislocate. Planificatorii de mișcare se bazează pe acuratețea tabelului cu datele privind eșalonarea unității dislocate pentru a solicita, sau angaja mijloacele de transport aerian și transport maritim. Precizia tabelului cu datele privind eșalonarea unității dislocate, la rândul său, depinde de analiza aprofundată a misiunii și a cerințelor generale de către personalul de operații și personalul de mișcare care lucrează în mod concertat.

Nu este practic să se prezinte, sau să se explice toate problemele care pot apărea, nici să se sugereze soluții pentru toate aceste probleme. Totuși, există anumite probleme care apar în mod regulat în procesul de dislocare și care pot fi depășite sau evitate, dacă personalul responsabil este în măsură să le anticipeze.

În ceea ce privește caracteristicile și limitările, fiecare mod de transport (MOT), trebuie să fie analizat cu atenție în raport cu forțele, care urmează să fie dislocate. Trebuie să existe un echilibru între cerințele forțelor și resursele de transport disponibile pentru a executa mișcarea. Natura sarcinii, misiunea sau poate caracteristicile unui echipament / vehicul, ar putea necesita utilizarea unui anumit MOT;

În ceea ce privește prioritățile de mișcare, OMTU trebuie să prezinte o listă privind înzestrarea forțelor dislocate pe componente ale unității, prioritatea de mișcare și ordinea sosirii în teatru. Personalul de mișcare și transport trebuie să se asigure că prioritățile sunt respectate și trebuie să consilieze personalul de operații asupra conflictelor sau problemelor care ar putea compromite prioritățile stabilite;

În ceea ce privește debarcare unei "forțe echilibrate" este de subliniat faptul că, deși responsabilitatea pentru menținerea unei forțe echilibrate revine personalului de operații, acest lucru nu degrevează de responsabilitate personalul de mișcare, atunci când realizează conversia tabelului cu date privind eșalonarea unității dislocate în plan de mișcare, în ceea ce privește prezentarea de alternative sau identificarea de soluții la problemele apărute. Implicațiile unor modificări, aparent minore, de ultimul minut ale tabelului cu date privind eșalonarea unității dislocate, poate duce la necesitatea modificării substanțiale a planului de îmbarcare. În cel mai rău caz, un plan existent poate fi anulat în întregime și pregătit unul nou. Personalul de mișcare trebuie să se asigure că toate elementele unei "forțe echilibrate" sunt incluse în tabelul cu date privind eșalonarea unității dislocate și că nimic nu a fost trecut cu vederea;

În ceea ce privește repartizarea mijloacelor de transport, cuplată cu cerința de a debarca o forță echilibrată, există, de asemenea, necesitatea de a se asigura că echipamentele unității sunt distribuite pe întregul flux de transport. De exemplu, nu ar fi înțelept să îmbarce toate tancurile într-o singură navă, deoarece pierderea navei ar putea duce la o problemă serioasă pentru unitatea dislocată.

Atunci când elemente unității se deplasează de la punctul lor de origine / locația pe timp de pace(garnizoana de reședință), la destinația finală, în teatrul de operații, mișcarea lor implică planificarea la nivelul mai multor eșaloane de comandă și în mod normal include opriri în mai multe locații intermediare. Elementele esențiale ale schimbului de informații privind mișcarea trebuie să fie identificate și luate în considerare în faza inițială de planificare.

Figura 1 ilustrează repartizarea responsabilităților pentru mișcare și identifică diferitele baze și locații intermediare prin care o unitate se poate deplasa. Figura, urmărește fluxul unității prin aceste locații "cheie", și explică modul în care acestea sunt folosite in mod curent pentru planificarea detaliată a timpilor și distanțelor. Calculul efectiv al datelor, precum și determinarea locațiilor folosite în planificarea detaliată, se determină înapoi de la, destinația finală (FD):

Figura 1

a. Destinația finală (FD) este zona de constituire în care o unitate, formațiune sau capabilitate este necesar a fi gata în vederea executării misiunii, în conformitate cu concepția comandantului. Mișcarea către FD este probabil să solicite resurse de transport intern, strategic și operațional. Sosirea nu ar trebui să fie echivalentă cu intrarea în contact direct cu inamicul, ci mai degrabă, sosirea plasează forțele în zona lor de operațiuni desemnată(AO). De exemplu, FD pentru o unitate de logistică poate fi la mulți kilometri de contactul direct cu inamicul.

b. Zona de constituire. Într-o zonă de constituire vehiculele sunt re-alimentate, sunt finalizate reparații minore, sunt executate briefing-uri finale și antrenamentele necesare, sunt încărcate cu provizii de luptă vehiculele și remorcile și vehiculele / echipamentele se constituie în unități de marș și sunt direcționate fiecare către FD lor.

c. Zona de staționare . Dacă există o distanță considerabilă de la zona de triere la zona de asamblare ar putea exista o cerință de a stabili și de a folosi o zonă de staționare. Aceasta facilitează: re-alimentarea vehiculelor, reparații minore, asigurarea de hrană și odihnă, precum și de consolidarea vehiculelor / echipamentelor în unități de marș înainte de mișcarea către zona de constituire.

d. Zona de triere. În mod normal pasagerii (persoane) se vor deplasa strategic cu mijloace aeriene iar echipamentele și vehiculele lor se vor deplasa cu mijloace maritime. O zonă de triere este locul unde personalul este reunit cu vehiculele și echipamentele înainte de a continua mișcarea pe liniile de comunicații(LOC) intra-teatru.

e. Portul de debarcare. Portul de debarcare (POD) poate fi aeroport (APOD) sau port maritim (SPOD) în, sau aproape de AO, transportul strategic al forțelor este finalizat, în general, într-un aeroport sau port major. În unele cazuri, POD și FD ar putea fi același loc de exemplu un aerodrom în teatru poate fi atât APOD cât și FD pentru un escadron de avioane.

f. Baza înaintată de asamblare. În funcție de distanța de la POD ar putea fi necesar să se stabilească o bază înaintată de asamblare de-a lungul LOC. Scopul acesteia este de a facilita realimentarea, schimbarea echipajului și re-configurările care pot fi necesare forței

g. Portul de îmbarcare. Portul de îmbarcare (POE) este punctul în care începe transportul aerian strategic (APOE) sau transportul maritim strategic (SPOE).

h. Bază de asamblare. Baza de asamblare este punctul în care forța se adună pentru pregătirea finală înainte de îmbarcarea anumite situații, poate fi stabilită în POE.

i. Baza de staționare. Unități individuale, sau componente ale unei forțe, pot constitui o bază de staționare, în scopul de a realiza mișcarea pe teritoriul național către baza de asamblare

j. Baza de constituire. Având în vedere dispunerea geografică națională, poate fi necesar să se stabilească o bază de constituire între garnizoana de dispunere și locațiile POE

k. Garnizoana de reședință. După cum sugerează și numele, acesta este locul unde unitățile, sau componentele unei forțe, sunt dispuse în mod normal, din care începe mișcarea și în consecință planificarea mișcării.

Timpii de mișcare planificați sunt importanți, deoarece oferă repere față de care mișcarea reală a forțelor poate fi monitorizată. Prin urmare, planul trebuie să ia în considerare următorii timpi cheie:

a. Data cerută de comandant (CRD) Este esențial a sublinia ce anume înseamnă (CRD). Pentru a fi eficace forța trebuie să ajungă și să debarce conform CRD. Nu este suficient doar transportul unei unități , uneori aceasta trebuie să ajungă înainte de CRD pentru a se asigura că pregătirile finale și antrenamente necesare vor fi efectuate. Coordonarea este esențială deoarece ajungerea prea devreme poate crea o problemă inutilă de sprijin logistic iar prea târziu poate însemna că forțele nu pot influența corespunzător rezultatul operației.

b. Datele de plecare. Pentru mișcarea strategică, CRD duce la stabilirea unor date provizorii importante. Pentru a satisface CRD unitățile trebuie să ajungă între o data a primei sosirii (earliest arrival date-EAD) și cea mai târzie dată de sosire (latest arrival date-LAD). EAD este cea mai devreme dată la care un planificator poate permite primului element de personal sau echipamente să debarce de pe transportul strategic la POD. LAD este ultima dată la care ultimul element poate ajunge și executa complet debarcarea, la timp pentru a ajunge conform CRD. Timpul de tranzit necesar între POD și FD este diferența între LAD și CRD.

c. Datele de îmbarcare. La celălalt capăt al traseului, principala preocupare este programarea mișcării între garnizoana de dispunere, bazele de asamblare și de constituire. Data pentru a fi gata de îmbarcare (ready to load date-RLD), este prima data la care o unitate este disponibilă în baza de asamblare pentru continuarea transportului de disponibilitate la îmbarcare (available to load date-ALD) este cel mai scurt timp la care resursele de transport sunt disponibile pentru ca

unitatea să înceapă îmbarcarea în POE. Data primei plecări (earliest departure date-EDD) este cea mai devreme dată la care transportul este gata să părăsească POE. Aceste date sunt calculate înapoi de la CRD după luarea în considerare a timpului de tranzit pentru dislocarea strategică, inclusiv timpul petrecut în baze înaintate de asamblare.

Procesul de planificare, pentru deplasarea forței către FD, trebuie să înceapă prin identificarea CRD și calculul înapoi pe traseul LOC. Timpul necesar de deplasare de la FD este determinat avându-se în vedere să existe suficient timp pentru a permite unităților reconstituirea în zona de adunare după debarcare și tranzitul intra-teatru de-a lungul LOC, prin orice altă zonă de staționare sau zonă de constituire. În mod ideal, unitățile trebuie intre în teatru, astfel încât atât elementele transportate pe cale aeriană și elementele transportate pe cale maritimă să ajungă simultan. Deoarece cele mai multe unități nu pot ajunge în întregime într-o zi, există o fereastră de EAD-LAD, în care unitatea poate ajunge în teatru și totodată satisface CRD. Scăderea timpului pentru a efectua transportul strategic între POE și POD din aceste date are ca rezultat termenul necesar pentru a finaliza asamblarea la baza de asamblare pentru expediere mai departe la POE. În final se determină în mod asemănător data de plecare de la baza de origine a unității.

DOCUMENTE DE PLANIFICARE A DISLOCĂRII

Documente de informare

Colectarea oportună a informațiilor de mișcare este vitală pentru succesul unei operațiuni. Informațiile de mișcare cuprind informații cu privire la rutele strategice și operaționale, terminalele și resurse de transport. Sursele acestor informații pot fi:

Planuri de operații;

Tabelele de mișcare;

Rapoartele recunoașterilor de mișcare;

Conferințe de planificare și conferințe de coordonare a deplasării;

Transportatorii civili.

Este vital pentru succesul oricărei operațiuni de mișcare, să existe un dialog constant între componente ale structurii M&T implicate în planificarea și executarea mișcării, reprezentanți ai agențiilor de transport care asigură mijloace de transport (atunci când este posibil) și forțele ce trebuie deplasate. În consecință, la orice nivel, trebuie să existe conferințe de mișcare și informări ca parte a pregătirii operaționale. La nivel strategic, CCM are sarcina de a convoca conferințe de mișcare, la care participă personal M&T, reprezentanți ai agențiilor de transport și reprezentanți ai forțelor care execută deplasarea.

Tabele de mișcare. Următorul pas în planificarea cu succes a mișcării necesită identificarea a tot ceea ce trebuie deplasat. Acest lucru se realizează prin tabelele de mișcare. Două surse principale de informații sunt tabelele de Mișcare ale Unității și Tabelul Mișcare al Forței. Tabelele de Mișcare ale Unității sunt pregătite pentru fiecare unitate (inclusiv comandament) dislocate la o operație. În cazul în care o brigadă se dislocă OCM compilează Tabelele de Mișcare ale Unităților în Tabelul Mișcare al Brigăzii. Tabelele de Mișcare ale Unității sunt construite pentru operațiuni specifice, din statul de organizare al unității și vor fi păstrate și actualizate în mod regulat și corect în timp de pace. Pentru ușurarea schimbului de informații este de dorit ca aceste tabele sa fie întocmite și transmise în formatele oferite de aplicația LOGFAS.

Informații privind susținerea. Faza de dislocare a unei operațiuni, sau exercițiu, se poate suprapune de multe ori cu faza de susținere. Deoarece cerințele de transport pentru a susține o forță variază considerabil, trebuie evaluate următoarele informații:

a tipul de operațiune, durata planificată, amenințarea și cerințele de securitate rezultate;

b. locația geografică;

c dimensiunea și componența forței și rapiditatea constituirii acesteia;

d. anotimp (condiții climatice);

e. intensitatea acțiunii

f. disponibilitatea resurselor, cele care trebuie deplasate în teatru și, de asemenea, cele disponibile în teatrul din surse ale națiunii gazdă sau ale națiunii lider (HN / LN).

Personalul de informații determină amenințarea iar personalului de operații cerințele de securitate rezultate. Personalul de operații va determina cerințele misiunii iar personalul de logistică va traduce această cerință într-un nivel de susținere. Nivelul de susținere oferă personalului de mișcare date privind greutatea și cubajul cerințelor de aprovizionare zilnice, proiectate. Cerințele de transport pentru faza de susținere pot fi apoi centralizate de către de personalul de mișcare în cerința totală de mișcare

Informații privind redislocarea. Faza de redislocare a unei operațiuni majore poate fi momentul în care personalul de mișcare poate fi confruntat cu cele mei multe dificultăți. Confuziile pot fi cauzate de graba de a se întoarce acasă iar informațiile exacte pot fi dificil de obținut. Tabele de personal sunt necesare la nivel de unitate, în scopul de a determina cerințele de transport, prioritățile de mișcare și a planurile de încărcare. Procedurile de stat major pentru redislocare sunt în esență aceleași ca și pentru dislocare, doar mișcarea este în direcția opusă. După o dislocare de durată, ar fi de preferat, presupunând că este disponibilă forță de lucru, să fie înlocuite, sau cel puțin augmentate, structurile de mișcare din teatru. Acest lucru va permite ca provocările considerabile ale redislocării să fie îndeplinite de către o nouă echipă .

Documente de planificare

Estimarea de mișcare. Odată ce informațiile de planificare sunt colectate, se întocmește o estimare de mișcare. Aceasta va identifica o serie de opțiuni, cursuri de acțiune (COA) fezabile. Este selectată o opțiunea preferată sau un COA, care oferă baza pentru planul de mișcare, iar din acest plan este emis un Ordin de mișcare.

Estimarea mișcare urmează un model similar cu alte estimări și se caracterizează prin concizie, claritate, relevanță și acuratețe. Un format al estimării de mișcare este prezentat în anexa nr. 1

Deși membrii personalului de mișcare sunt experți în caracteristicile și capacitățile numeroaselor moduri de transport (MOT), aceștia nu posedă în mod necesar o cunoaștere în profunzime a operațiunilor fiecărui MOT. Personalul de mișcare trebuie să se consulte cu experți din agențiile MOT cu privire la probleme specifice care pot necesita clarificare în timpul elaborării estimării de mișcare.

Planul general, care urmează după estimarea mișcării, trebuie să fie verificat pentru a se asigura că este fezabil. O verificare trebuie să fie efectuată pentru a asigura că ipotezele matematice sunt corecte și că gradul de utilizare al MOT este cel corect.

Planul de mișcare. Încheierea procesului de estimare de mișcare conduce în mod logic la elaborarea planului de mișcare. Multe dintre informațiile utilizate în estimare sunt utilizate ulterior în mod detaliat în planul de mișcare.

Un plan de mișcare este necesar, în scopul de a preciza modul în care toate resursele de mișcare trebuie să fie angajate. Acest lucru permite tuturor celor implicați, în special structurile de mișcare subordonate, agențiile de transport și de operare în terminale, să continue o planificare mai detaliată. Un plan bun de mișcare delegă în cea mai mare măsură posibilă, fără a încălca principiul de mișcare privind responsabilitatea.

Un plan de mișcare trebuie să acopere următoarele aspecte:

a. misiunea;

b. cum va fi îndeplinită misiunea (de exemplu conceptul de mișcare);

c. detalii asupra sarcinilor esențiale și cine le va efectua;

d. informații suficiente pentru a permite celor implicați să execute planul.

Un plan de mișcare este doar o parte din planul mai mare de sprijin al operației. În mod normal, este prezentat ca o anexă la planul principal. De asemenea ordinul de mișcare este de multe ori o anexă a ordinului de operații.

Formatul planului de mișcare, și ordinele ulterioare, este similar cu cel al planurilor și ordinelor de operații. Principalele diferențe sunt subiectele acoperite în aliniatele privind situația și execuția. Următoarele exemple reprezintă modul de abordare a acestor subiecte particulare:

a. Situația.

(1) informații de fond din planurile/ ordinele operaționale și administrative, inclusiv o prezentare generală a ceea ce trebuie deplasat;

(2) informații relevante cu privire la mediul de acțiune, teren, facilități disponibile și restricțiile prezente în măsura în care acestea afectează mișcare;

(3) estimarea capacității totale;

(4) atașări și detașări, inclusiv organizațiile civile implicate în mișcare.

b. Execuția. Conținutul paragrafelor de execuție variază foarte mult în funcție de situație și faza mișcării. Informațiile necesare pentru faza de dislocare, de exemplu, pot fi următoarele:

(1) concepția de mișcare (prezentare generală a planului);

(2) fazele mișcării;

(3) concentrarea de unități, echipamente și materiale;

(4) mișcarea către bazele de asamblare;

(5) mișcarea de-a lungul traseului de dislocare de la baza de asamblare ;

(6) responsabilitățile privind recepția, staționarea și continuarea mișcării (RSOM);

(7) mișcarea, dislocarea, localizare, mărimea și zonele de responsabilitate, sarcinile pentru personalul de mișcare, personalul de control al mișcării (Mov Con), unități de transport și de operare în terminale, poliție militară și toate celelalte organizații implicate;

(8) responsabilitatea pentru recunoașterea facilităților de mișcare;

(9) modificări ale procedurilor standard de operare (PSO) realizate ca urmare a circumstanțelor specifice ale operațiunii;

(10) orice lucrări pregătitoare de geniu infrastructură necesare pentru a îmbunătăți terminale, capacitatea rutelor, zonelor/bazelor de asamblare, constituire și staționare. 

Documente de conducere

Ordin de avertizare. Odată ce procesul de planificare este finalizat și punerea în aplicare este iminentă, planul este pus în aplicare printr-o serie de ordine, dintre care primul este ordinul de avertizare (WARNO).

Ordinul de avertizare este folosit pentru a face exact ceea ce sugerează și denumirea, a avertiza pe toți cei interesați de o activitate iminentă. În contextul mișcării asigură mijloacele prin care personalul de mișcare, unitățile de control mișcare, unitățile de transport și agențiile de operare în terminale sunt avertizați asupra unui ordin de mișcare sau instrucțiuni de mișcare viitoare. Deși structura de mișcare pregătește ordinul de avertizare de mișcare, aceasta este în mod normal emis de personalul structurii de operații. Din motive de securitate WARNO trebuie să fie emis pe principiul "nevoii de a cunoaște".

În scopul de a oferi personalului timpul maxim de planificare și de executarea legăturilor necesare, WARNO trebuie să conțină toate, sau cea mai mare, din următoarele informații, dar nu ar trebui să fie întârziat din cauza lipsei oricărui detaliu special, emiterea în timp util fiind vitală pentru a realiza planificarea promptă concurentă la toate nivelurile:

a. unitățile care execută deplasarea;

b. misiunea / sarcina sau scopul deplasării;

c. destinația;

d. data la care începe dislocarea;

e. bazele probabile de constituire, staționare sau de asamblare;

f. APOE / SPOE și APOD / SPOD probabile;

g. tipul de mișcare;

h. nivelul de echipare;

i. fazele mișcării;

j. nominalizarea OMTU;

k. cerințele pentru informații de mișcare de la unități (tabelele de mișcare);

l. data de încheiere a mișcării.

Ordinul de mișcare. Ordinele de operații și ordinele de mișcare sunt instrumentele folosite de către statul major pentru a iniția mișcare. Este important de subliniat faptul că personal de mișcare nu inițiază mișcarea. Aceasta este prerogativa comandantului implicat; ordinele de mișcare sunt mijloacele prin care deplasarea autorizată este pusă în aplicare.

Ordinele de mișcare sunt pregătite de către personal M&T în numele comandantului și emise de personalul structurii de operații, de multe ori ca o anexa la Ordinul de operații (OPORD).

Ordinele de mișcare sunt pregătite în scopul de a:

a. informa toate comandamentele implicate, despre cum va fi realizată deplasarea;

b. stabili sarcinile unităților (inclusiv comandamente de sprijin subordonate dacă este necesar), organizațiilor de sprijin al mișcării și operatorilor de moduri de transport;

c. confirma altor structuri implicate, detalii care au fost aranjate în prealabil.

Ca în orice alt tip de ordin, ordinul de mișcare trebuie să fie:

a. exact;

b. cât mai scurt posibil fiind în același timp clar;

c. clar și lipsit de ambiguitate;

d. capabil de a fi executat;

e. transmis și primit la timp pentru a putea acționa în timp util.

Formatul ordinului de mișcare se prezintă astfel în esență, ca un ordin normal de operații OPORD, el poate diferi considerabil în conținut, funcție de detaliile necesare și factori cum ar fi:

a. completitudinea și exactitatea informațiilor conținute în WARNO;

b. timpul disponibil înainte de începerea mișcării;

c. complexitatea planului;

d. securitatea operațiunii;

e. numărul de acțiuni de planificare de activități care trebuie efectuate de către unitățile subordonate.

Un ordin de mișcare poate fi emis sub forma unui mesaj, ca autorizare a punerii în aplicare a unui plan emis anterior cu notificarea modificărilor corespunzătoare. În mișcări complicate, sau în cazul în care resursele de mișcare sunt insuficiente, există o cerință crescută de a centraliza controlul. Rezultă că, pe măsură ce crește controlul centralizat, este de asemenea, nevoie de un nivel de detaliere crescut în ordinul de mișcare. Disponibilitatea resurselor va dicta nivelul de detaliere necesar.

În termeni generali ordinul de mișcare, de obicei, în textul de bază trasează sarcini, responsabilități, programări în timpi largi, și subiecte comune tuturor operatorilor MOT implicați. Instrucțiunile detaliate și orare referitoare la un anumit MOT pot fi emise ca anexe, adică maritim, aerian, feroviar și rutier, după caz. S-ar putea identifica, de asemenea, o cerință pentru un ordin separat pentru deplasarea stocurilor operaționale din depozite, acest lucru poate fi, de asemenea, inclus ca anexă. Fiecare dintre aceste anexe va fi cât mai autonomă posibil și va consta dintr-un text principal sprijinit de tabele de mișcare.

Toate eforturile trebuie făcute pentru a se asigura că nu sunt necesare modificări frecvente. Prin urmare, data de elaborare a unui ordin de mișcare, ar trebui să fie cât mai din timp posibil, pentru a permite un timp suficient pentru executarea ordinului. Un WARNO cuprinzător va ajuta la executarea în timp util a ordinului de mișcare.

Securitatea informațiilor este un subiect care trebuie să fie luat în considerare în toate etapele de planificare a mișcării. Însăși natura mișcării o face extrem de vulnerabilă la încălcări în domeniul securității. Personalul M&T ar trebui să fie inclus în planificarea unei operațiuni încă de la începuturile sale, caz în care de problemele potențiale vor fi reduse la minimum. Pe măsură ce planificarea progresează pot fi implicate tot mai multe structuri, inclusiv personal al furnizorilor de servicii civile. Când faza de dislocare începe și un număr mare de personal, echipament și materiale execută deplasarea din bazele de asamblare și POE, problema de securității este elementul critic. Este întocmit un plan general de securitate pentru o anumită operațiune, pentru a proteja atât date privind încărcătura cât și destinația, iar personalul de mișcare trebuie să respecte strict normele de securitate.

Putem concluziona că activitatea de planificare a dislocării este deosebit de laborioasă chiar și la nivelul brigăzii de infanterie mecanizată, în urma procesului de planificare rezultând o serie de documente care necesită o largă diseminare atât unităților din cadrul brigăzii cât și structurilor destinate să sprijine dislocarea brigăzii. Redactarea acestor documente într-un format standardizat este de un real folos în realizarea schimbului de informații necesar pe timpul planificării și execuției. Instrumentele oferite de aplicația LOGFAS ar putea oferi această standardizare și ușura în consecință schimbul de date.

În următorul capitol ne propunem să facem o prezentare generală a facilităților oferite de aplicația LOGFAS, a modului de utilizare a instrumentelor aplicației LOGFAS pe timpul planificării procesului de dislocare a brigăzii de infanterie mecanizată.

CAPITOLUL 3 INSTRUMENTELE M&T LOGFAS ȘI UTILIZAREA ACESTORA PENTRU PLANIFICAREA DISLOCĂRII FORȚELOR

3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A INSTRUMENTELOR M&T LOGFAS

ADAMS este aplicația informatică NATO, din structura domeniului funcțional logistic al categoriilor de forțe – LOGFAS (Logistics Functional Area Services) în cadrul sistemului automat de comandă și control.

ADAMS este utilizat pentru planificarea și evaluarea operațiunilor de mișcare și transport (M&T), în sprijinul misiunilor NATO. ADAMS asistă planificatorii M&T în elaborarea planurilor de dislocare și testarea fezabilității lor prin înlesnirea pregătirii, deconflictării(eliminarea suprapunerilor) și diseminării rapide a planurilor între națiuni și comandamentele NATO.

Procesul de planificare a mișcării urmează liniile directoare ale planificării operaționale. Elaborarea unui plan multinațional detaliat de dislocare (MNDDP), produsul final al procesului de planificare a mișcării, urmează secvența conturată schematic în Figura 2

Figura 2

ADAMS este folosit pentru a standardiza, deconflicta și accelera întregul proces de planificare a mișcării. Una dintre provocările majore cu care se confruntă comandanții în dislocarea forțelor este menținerea vizibilității în perioada de tranziție de la planificare la execuție. În trecut, rolul comandamentului strategic a fost limitat la planificare. Execuția a fost lăsată în mare parte în seama națiunilor. Apariția a proceselor de planificare mai dinamice, și a unor noi structuri de forță, cum ar fi Forța de Răspuns a NATO (NRF) au creat la toate nivelurile o cerință pentru o vizibilitate mai bună asupra dislocării. Astfel a fost creat Modulul de monitorizare a execuției „Effective Vizible Execution” (EVE) care permite personalului de stat major la toate nivelurile să vizualizeze timpii reali de sosire a forțelor si mijloacelor de transport.

Cerințe minimale ADAMS

Sistemul Aliat de Dislocare și Mișcare (ADAMS) este sistemul de management al mobilității multinaționale al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Strategia actuală a NATO pentru a face față provocărilor cu care se confruntă au fost construită pe principii de flexibilitate, mobilitate și multinaționalitate:

flexibilitate în ceea ce privește rolurile și sarcinile cerute forțelor NATO;

mobilitate pentru a deplasa forțe corespunzătoare la locul potrivit, la momentul potrivit;

multinaționalitatea, ca o condiție prealabilă pentru forțele militare, ca instrumente acceptabile ale politicii.

ADAMS răspunde direct cerinței de mobilitate, flexibilitate și multinaționalitate aceștia fiind, de asemenea, factori fundamentali în proiectarea, dezvoltarea și utilizarea ADAMS. În domeniul mișcării și transportului, SHAPE solicită anumite capabilități pentru a pune în aplicare această strategie curentă. În ceea ce privește arhitectura NATO de planificare operațională, cerința pentru ADAMS este de a sprijini atât "planificarea din timp" cât și "planificarea de răspuns la crize".

Cerința tehnică generală este pentru un sistem de distribuire de date pentru a minimiza timpul de planificare pentru dislocări NATO, pentru a maximiza capacitatea schimbului rapid de planuri și informațiile asociate și pentru a facilita coordonarea între comandamentele naționale și NATO. Această abilitate de a face schimb de informații și executa coordonarea trebuie să fie disponibilă atât pe rețele NATO SECRET (NS CRONOS) și NATO neclasificate (NU).

În plus față de cerința funcțională ADAMS de analiză a planificării și execuției dislocării, există o serie de cerințe suplimentare de interfață cu alte sisteme naționale și NATO. Prin urmare, este nevoie de o interfață directă a ADAMS cu alte sisteme de management al logisticii în cadrul LOGFAS precum și cu alte sisteme utilizate. Astfel, interfața între sistemele operaționale și de logistică este esențială pentru gestionarea eficientă și utilizarea optimă a resurselor NATO.

Suita de instrumente software LOGFAS, inclusiv ADAMS si EVE este în responsabilitatea de operare și de mentenanță a Agenției NATO pentru Sisteme de Comunicații (NATO Communication Sistems Agency – NCSA):

Definiții ale funcțiilor sistemului

ADAMS constă dintr-un număr de module, legate la baza de date comună (LogBase). Datele și module de interfață permit ca baza de date să fie populată și datele să fie gestionate pentru a fi utilizate în modulele de analiză și planificare.

În continuare vom oferi o scurtă descriere a funcționalității pentru fiecare dintre modulele care alcătuiesc aplicația ADAMS. 

Modulul de management date geografice (Geographical Manager Module – GEOMAN) este utilizat pentru:

crearea și exploatarea datelor geografice în baza de date (LOGBASE);

crearea hărților generale sau detaliate, rutelor de transport pentru toate modurile de transport, diferitelor locații geografice (porturi, aeroporturi, stații de cale ferată, așezări urbane sau rurale, baze militare, depozite de materiale, poligoane de tragere și instrucție etc.);

furnizarea informațiilor privind caracteristicile și capabilitățile de mișcare și transport ale locațiilor geografice, în fișiere asociate acestora;

crearea sau stabilirea rutelor de transport;

importul sau exportul pachetelor de locații geografice.

Modulul de management date LOGFAS (LDM) este utilizat pentru:

crearea și modificarea profilurilor de forțe utilizate la crearea planurilor de dislocare. Un profil reprezintă un director care conține o grupare de unități din structura unei forțe specifice, destinată pentru un anumit tip de misiuni (exemplu: misiuni de menținerea păcii, misiuni de impunere a păcii etc.). Acest profil conține date și informații detaliate privind organizarea trupelor, înzestrarea și susținerea acestora;

crearea și importul/exportul formularului de cerințe de forțe (SOR);

realizarea legăturii între formularul de cerințe de forțe (SOR) și profilul de forțe specific, rezultând astfel Lista Națională a Dispozitivului de forțe (NDL) și/sau Lista Dispozitivului Aliat de forțe (ADL);

gestionarea datelor referitoare la mijloacele de transport avute la dispoziție pentru planificarea dislocării astfel prin intermediul acestui modul, utilizatorul poate vizualiza sau adăuga într-o bibliotecă de date, diferite tipuri de nave de transport maritim sau fluvial, aeronave de transport, vagoane de cale ferată sau trenuri, camioane sau convoaie, autobuze; această bibliotecă conține și date privind caracteristicile, capabilitățile și capacitățile de transport ale acestora.

Modulul de planificare a dislocării (în versiunea LOGFAS este numit ADAMS și include facilitățile oferite de fostele module din versiunile anterioare „Deployment Planning Module” –DPM, „Deployment Display Module” –DDM și „General Deployment Module” –GDM )

crearea, ștergerea, îmbinarea planurilor detaliate de dislocare(DDP);

împărțirea unităților din DDP în componente și atribuirea LOC componentelor;

efectuarea analizei inițiale de transport;

programarea mișcărilor unităților;

sursarea mișcărilor unităților (încărcare echipamente / personal pe mijloace de transport);

reglarea programelor de transport;

simularea fluxului DDP și raportarea rezultatelor (verificarea fezabilității);

prezentarea animată a fluxul planului;

furnizarea de rapoarte, grafice și analize suplimentare.

Modulul de planificare a susținerii (Sustainment Planning Module-SPM) este utilizat pentru planificarea susținerii, de către planificatorul de logistică, utilizând în acest scop informațiile cuprinse în Listele Naționale/Aliate de dispozițiuni-NDL/ADL, rezultând astfel cerințele pentru susținere pe zile de susținere (Days of Supply – DOS), astfel:

calculează cerințele de constituire a stocurilor pentru toate clasele de materiale pentru diferite scenarii;

calculează cerințele de reaprovizionare operațională pentru toate clasele de materiale pentru diferite scenarii;

utilizează metodologia nivelului de efort(Level of Effort). În acest scop acesta utilizează:

rate de consum zilnic și factori de modificare;

factori de modificare (cantitativi și calitativi).

se conformează MC 55/4 și STANAG-urilor NATO în domeniul logistic(este în acord cu acestea în ceea ce privește datele introduse);

asigura interfața cu codul RIC (codurile pentru consumabile, articole).

Modulul de monitorizare a execuției (Effective Vizible Execution-EVE) este utilizat pentru:

asigurarea vizibilității execuției dislocării generale multinaționale;

sprijinirea revizuirii, prioritizarea și coordonarea fluxului de mișcare din planurile curente de execuție ale TCN;

importul DDP-urilor, foilor de calcul ale mișcării, fișierelor de import EVE;

filtrarea, căutarea și actualizarea informațiilor de mișcare și situația sosirilor și plecărilor;

afișarea fluxului și diagramelor de activitate pentru locații din teatru;

afișarea modului de alocare a mijloacelor de transport în vederea gestionării flotei de transport;

analiza statistica a datelor de mișcare prin modulele sale specializate;

crearea de ecrane personalizate adaptate la cerințele utilizatorului;

Furnizarea rapoarte personalizate (format foaie de calcul EXCEL sau HTML).

Diagrama din figura 3 prezintă modulele, codul de culoare arată relația dintre modulele și diferite părți ale bazei de date.

Figura 3

Intrări în sistem

În ADAMS:

CJSOR / ADL / AFL din TOPFAS sau alte sisteme;

date din LogBase prin ODBC;

date vector / raster / imagini pentru un anumit scenariu, furnizate de structurile Geo;

date privind rețele rutiere și de cale ferată de la structurile Geo;

fișiere binare salvate;

alte date introduse de utilizator.

În EVE:

DDP-uri ADAMS ale națiunilor sau îmbinate în MNDDP de către comandamentele NATO responsabile (de exemplu, SHAPE / AMCC);

date introduse de utilizator;

formulare cereri de mișcare-MRF;

fișiere binare salvate;

date din LogBase prin intermediul ODBC;

pentru vizualizarea forțelor în mișcare, intrări din sisteme de urmărire ale națiunilor prin intermediul NATO Friendly Force Interface (pot fi conectate cu NATO RFID).

Ieșiri(produse) ale sistemului

ADAMS:

DDP-uri naționale sau îmbinate în MNDDP;

fișiere de export;

rapoarte / grafice în diferite formate.

EVE:

planul de execuție EVE MNFEP;

planurile fluxurilor de transport prin aeroport/ port;

planuri viitoare;

rapoarte / grafice în diferite formate.

Interfață

cu LOGFAS:

baza de date LogBase.

cu TOPFAS și ORBAT:

baza de date OpsBase.

cu sisteme de mișcare naționale:

JOPES (SUA);

SMS (SUA).

cu sisteme CROP și C2 NATO:

utilizarea de concepte de interoperabilitate TIDE(Technology for Information, Decision and Execution Superiority) cu servicii web;

utilizarea de fișiere de export și import XML.

În figura 4 sunt prezentate cerințe de interfață și cerințele arhitecturale.

Figura 4

Modulul de RSOM al coaliției(Coalition RSOM-CORSOM) este utilizat pentru planificarea și deconflictarea recepției, staționării și continuării mișcării forțelor NATO ce se dislocă într-un teatru de operații. Programul este o extensie a sistemului aliat pentru dislocare și mișcare (ADAMS) capabil să producă date ce pot fi automat introduse în modulul de monitorizare a execuției (EVE) în momentul fazei de execuție a planului.

CORSOM oferă un set de tehnologii, furnizează sprijin pentru modelare și simulare și stabilirea procedurilor oferind comandanților Forței Întrunite o capabilitate sporită de monitorizare a planificării și executării RSOM&I. În CORSOM sunt cuprinse următoarele capabilități specifice:

Vizualizare, funcționalitate necesară pentru vizualizarea și înțelegerea aspectul fizic și geografia a regiunii RSOM

interfața cu utilizatorul;

cartografiere și vizualizare compatibilă cu ADAMS;

capabilitatea de cartografiere bazată pe Web Map Server;

capabilitatea de vizualizare detaliată a locațiilor;

măsurarea distanței directe și prin intermediul rețelelor rutiere și feroviare;

desenare si adnotare a regiunilor, liniilor, etc;

căutare locații geografice;

ecrane multimedia;

funcționalitate de listare a punctelor de contact-POC;

funcționalitate de actualizare rețele rutiere și feroviare din ADAMS;

crearea de rețele, importul și exportul acestora;

planificarea traseului.

Planificare RSOM, prin capabilitatea de realiza planificarea, evaluarea planului, revizuirea planului și alte tipuri de evaluări

încărcarea DDP-uri din ADAMS;

capabilitate de a realiza estimări exacte ale cerințelor de transport intra-teatru:

generare de convoaie rutiere și trenuri;

realizarea de planuri detaliate de transport intra-teatru, rutiere, feroviare și aeriene;

adăugarea de facilități de sprijin acolo unde este necesar.

analiza planului:

cerințe facilități / supraîncărcare facilități;

congestie traseu (sugerează rute alternative);

calcul cerințe de transport (HET, LoLo necesare, etc);

luarea în considerare a timpilor de constituire a forței.

modificarea planului după analizarea acestuia, asigurarea fezabilității planului și reanalizarea acestuia;

posibilitatea lucrului cu unități generice pentru a da rezultate rapide, precum și cu datele DDP atunci când acesta va fi disponibil.

Execuție RSOM, pe timpul executării planului va lucra cu EVE pentru gestionarea operațiunilor RSOM din cadrul dislocării

administrarea și gestionarea convoaielor rutiere / trenurilor;

fuzionarea cu funcționalitățile EVE;

identificarea punctelor critice și gestionarea alertelor de tip NOTAM(notice to air-men);

analiza traseului și sugestia de rute alternative în cazul în care apar probleme.

Vizibilitatea deplasării de forțe, pe timpul dislocării asigura cunoașterea situației RSOM&I

localizare și urmărire a forțelor care folosesc orice mijloace disponibile:

utilizarea tehnologiilor RFID;

utilizarea de urmăririi prin satelit;

utilizarea de sisteme de telefonie GPS-GSM, etc.

actualizarea la distanță cu sisteme BGAN (Broadband Global Area Network -Inmarsat service).

Interoperabilitate, furnizarea de interoperabilitate nu numai cu alte sisteme LOGFAS de M & T, dar cu sisteme NATO COP și C2

utilizarea conceptului TIDE(Technology for Information, Decision and Execution Superiority)elaborat de ACT pentru interoperabilitate;

exportul și importul de rețele, simboluri, date DDP etc. către diverse alte sisteme care utilizează formate bazate pe XML;

îmbunătățire sau de a dezvoltare legături cu sisteme C2 și M & T naționale ori de câte ori este posibil.

Intrări în sistem

Cartografiere și vizualizare a datelor:

harta date vectorială ADAMS;

date pentru un anumit scenariu vector / raster / imagine oferite de agențiile de Geo prin intermediul Web Map Server;

date despre rețelele Rutiere și feroviare primite de la structurile geo sau generate în CORSOM din hărțile vectoriale;

alte datele introduse de utilizator.

date de mișcare RSOM&I pentru Forță

DDP ADAMS ale națiunilor, combinate în MNDDP la nivelul comandamentelor NATO (de exemplu, SHAPE / AMCC);

date introduse de utilizator;

baza de date LogBase după importarea DDP-ului;

fișier de Import XML pentru locații geografice și rețele rutiere / feroviare / maritime / aeriene;

fișiere binare Salvate în ADAMS.

Sisteme NATO și naționale de urmărire a mijloacelor, pentru vizualizarea forței în mișcare, intrări din sisteme de urmărire naționale prin intermediul NATO Friendly Force Interface (NFFI).

Ieșiri(produse) ale sistemului

date de planificarea operațiilor RSOM&I:

baza de date LogBase;

fișier XML de export;

rapoarte în diferite formate.

Interfețe

cu ADAMS – EVE și alte sisteme LogFAS NATO:

baza de date LogBase:

cu sisteme CROP și C2 NATO:

utilizarea conceptelor de interoperabilitate TIDE cu servicii web;

utilizarea de fișiere de export și de import folosind XML.

cu sistemele naționale de urmărire a mijloacelor, pentru vizualizarea forțele în mișcare, realizează interfața cu sisteme de urmărire naționale prin intermediul NATO Friendly Force Interface (NFFI) Vezi figura de mai jos pentru interfață și cerințele arhitecturale.

Figura 5

3.2 UTILIZAREA INSTRUMENTELOR M&T LOGFAS PENTRU PLANIFICAREA DISLOCĂRII FORȚELOR

SD și RSOM&I este o activitate importantă în orice operație și nu reprezintă doar o activitate care se desfășoară în timpul fazei de execuție a unui plan operațional, ci este o activitate trebuie să fie planificată cât mai devreme posibil în procesul de planificare operațională (OPP). În acest scop instrumentele M&T LOGFAS au aplicabilitate în aproape toate fazele OPP de la orientare până la elaborarea concepției și de la planificare la execuție. Exemplele de utilizare a acestuia sunt:

• Pe timpul fazei de orientare – instrumentele M&T LOGFAS asistă la identificarea punctelor critice de gâtuire a infrastructurii și la identificarea liniilor generale de program al dislocării;

• Pe timpul fazei de elaborare a concepției – instrumentele M&T LOGFAS sprijină procesul de selectare a liniilor de comunicații(LOC) corespunzătoare în teatrul de operații și stabilirea unei structuri corespunzătoare de RSOM &I în teatrul de operații pentru a sprijini cursul de acțiune stabilit;

• Pe timpul fazei de planificare – instrumentele M&T LOGFAS ajuta personalul comandamentului CJTF în elaborarea unui plan RSOM&I flexibil și robust și ajuta planificatorii de la toate nivelurile în realizarea schimbului de date și informații critice cu privire la procesul RSOM&I;

• Pe timpul fazei de execuție – instrumentele M&T LOGFAS furnizează Comandantului Forței Întrunite(JFC) o vedere de ansamblu asupra sosirii, recepției și continuării mișcării forței întrunite și materialelor ce o însoțesc(suportul logistic) precum și asupra materialelor de reaprovizionare. În mod particular, CORSOM furnizează comandantului un instrument de management al activităților din zona întrunită din adâncime (Joint Rear Area-JRA).

După cum este de așteptat cerința pentru informații amănunțite crește treptat în timpul fazelor de planificare și de execuție a unei operații și, de asemenea, cerința de date și informații RSOM&I crește pe măsura tranziției dislocării de la faza de asamblare la faza strategică și apoi la activitățile RSOM&I în teatru, așa cum este reprezentat în figura 6. În consecință este necesar ca activitățile RSOM&I să beneficieze de folosirea instrumentelor informatice specializate.

Figura 6

Figura 7

Există șapte etape în procesul de planificare unde o estimare a activităților RSOM&I este necesară, acestea sunt ilustrate în figura 7 astfel:

Etapa 1, Comandantul Strategic trebuie să fie în măsură să aducă în atenția decidenților politici considerentele RSOM&I semnificative, ca de exemplu natura liniilor de comunicații din teatru.

Etapa a 2-a, considerentele RSOM&I trebuie să fie incluse în îndrumarea de planificare a comandantului.

Etapa a 3-a, arhitectura RSOM&I din teatrul de operații trebuie să fie inclusă în CONOPS. Aceasta trebuie să includă o indicație asupra comandamentului sau comandantului care este răspunzător de RSOM&I. De asemenea în etapa a 3-a, unitățile specializate RSOM trebuie să fie identificate în declarația de necesități (Statement of Requirements – SOR).

Etapa a 4-a este faza de generare a forței, pe timpul căreia furnizorii sprijinului ca de exemplu unitățile RSOM trebuie să fie identificate și pregătite pentru dislocarea din timp.

Etapa a 5-a o reprezintă producția și diseminarea planurilor detaliate de dislocare (Detalied deployment Plan-DDP) naționale și pe componente; acestea trebuie realizate având în vedere constrângerile impuse de considerentele RSOM&I.

Etapa a 6-a o reprezintă elaborarea OPLAN, care trebuie să includă anexe RSOM și DDP-ul Multinațional (MNDDP).

Etapa a 7-a, națiunile trebuie să raporteze programele lor reale de plecare astfel încât un plan multinațional de execuție (Multinational Flow Execution Plan-MNFEP bazat pe programul EVE) poate fi întrebuințat ca bază a executării RSOM.

Dimensiunea și forma organizației RSOM&I care necesită sprijinul instrumentele M&T LOGFAS depinde de doi factori majori. Primul este tipul structurii organizaționale, în continuare denumită „Model RSOM", selectat pentru o anumită operație. Al doilea factor îl reprezintă disponibilitatea unei rețele de comunicații a Alianței sau Coaliției, în forma unei Wide Area Network( WAN), care permite accesul la informații și datele semnificative la nivelul de comandă corespunzător.

Natura variată a operațiilor impune comandanților să ia în considerație diferite variante pentru dislocare strategică și RSOM&I. Varianta selectată depinde de factori de planificare ca de exemplu misiunea, terenul, considerații politice și economice, etc.

Arhitectura instrumentelor M&T LOGFAS se bazează pe o rețea de utilizatori staționari și mobili permițând acces nediferențiat la baza de date necesare funcție de următoarele criterii: utilizatorii operaționali individuali, cerințele operaționale și cerințele de securitate. Rețelele mobile ar trebui aibă capabilitatea de a fi legate cu rețelele statice pentru schimb de informații asupra urmăririi forței și ITV.

Deși instrumentele M&T LOGFAS destinate să furnizeze date și informații unei game largi de utilizatori, nu toate locațiile pot avea acces la informații. Scopul instrumentelor M&T LOGFAS este să asigure informația minimă necesară în fiecare nod al lanțului informațional SD, RSOM&I.

Așa cum am precizat instrumentele M&T LOGFAS au fost proiectate să sprijine procesul de planificare operațională de la faza de orientare până la faza de execuție, astfel instrumentele vor sprijini comandantul strategic pe parcursul orientării și elaborării concepției și vor sprijini comandantul operațional în timpul fazelor de planificare și execuție.

În timpul etapelor de elaborare a concepției și pe timpul OPP, pentru RSOM&I trebuie să fie stabilite Zona de Responsabilitate(AOR) și Autoritatea de comandă și control(C2A). Este vital ca aceste două decizii cheie să se facă din timp în OPP. Amploarea și natura AOR și C2A variază de la operație la operație existând un număr de configurații posibile pentru ambele. O variantă este afișată în mod grafic în figura 8, de mai jos.

Figura 8

AOR și RSOM&I pot să fie limitate din cauza dimensiunii operației și naturii sarcinii operaționale. Astfel AOR poate fi de exemplu un singur aeroport cu infrastructură de sprijin limitată sau AOR poate să fie o zonă geografică multimodală, întinsă cu provocări semnificative de securitate și de protecție a forței. Prin urmare autoritatea C2 poate să fie un comandament al Națiunii Gazdă(Host Nation-HN) cu aranjamente de sprijin naționale, sofisticate, un comandament NATO sau al Coaliției, sau chiar o componentă a unei forțe întrunite, destinată să conducă zona din adâncime și problemele de RSOM&I. Uneltele LOGFAS și arhitectura de sunt suficient de flexibile și robuste pentru a satisface toate aceste cerințe.

Instrumentele M&T LOGFAS furnizează o suită de instrumente de planificare pentru a ajuta planificatorul RSOM&I la nivel strategic, operațional și tactic pentru a crea un plan RSOM&I consecvent și logic. Instrumentele oferite permit ca planificarea capacităților să aibă loc la o etapă timpurie de elaborare a concepției. Ele, de asemenea, indică capabilitățile necesare pentru infrastructură, resursele de protecție a forței, mijloacele de transport și logistice precum și personalul necesar pentru asigurarea acestora. Programul are o capacitate de modelare de bază pentru a evalua influența cursurilor alternative de acțiune. Instrumentele M&T LOGFAS pot face uz de un set de date generice pentru planificarea inițială, fiind de asemenea capabil să înlocuiască informațiile generice cu date reale pe măsura dezvoltării planului. Instrumentele M&T LOGFAS permit prognoza corectă și actualizarea fluxului de forțe și materiale înspre și în interiorul teatrului de operații.

Pe timpul fazei de execuție instrumentele M&T LOGFAS permit ca planurile existente să fie actualizate aproape în timp real pentru a permite ca fluxurile să fie operate, conduse și deconflictate în timpul executării. Programele furnizează avertizare asupra situației privitoare la nodurile critice și liniile de comunicație din teatru și este capabil să transmită avertizare asupra problemelor potențiale la utilizatori și decidenți.

3.3 PROCEDURI DE OPERARE PENTRU UTILIZAREA SISTEMELOR INFORMATICE LOGISTICE DE MIȘCARE ȘI TRANSPORT ADAMS ȘI EVE LA NIVELUL BRIGĂZII DE INFANTERIE MECANIZATĂ

În continuare vom încerca să delimităm sarcinile, responsabilitățile și competențele structurilor responsabile pentru elaborarea și managementul bazelor de date utilizate de ADAMS și EVE în vederea utilizării acestora pentru planificarea, coordonarea, monitorizarea și evaluarea executării mișcărilor și transporturilor strategice și a transporturilor tactice ale Brigăzii de infanterie mecanizată.

Cerințe ADAMS și EVE

Structura responsabilă cu întocmirea Planurilor de Detaliate de Dislocare, în format ADAMS, și managementul bazelor de date ADAMS, din brigada de infanterie mecanizată, este Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport/S4, la nivelul unităților brigăzii pot fi stabiliți operatori ADAMS responsabili cu întocmirea și transmiterea datelor.

Pentru întocmirea Planurilor Detaliate de Dislocare (DDP), compartimentul de Coordonare a Mișcării și transport solicită DDP-urile forțelor, în format ADAMS, de la unitățile subordonate. Pentru unitățile care nu au planificatori de mișcare și operatori ADAMS, compartimentul de Coordonare a Mișcării va întocmi și DDP-urile forțelor în cauză, în acest sens solicitând datele corespunzătoare.

Pentru introducerea datelor geografice și de infrastructură națională de transport, compartimentul de Coordonare a Mișcării și Transport poate înainta cereri de informații.

Pentru managementul bazelor de date și menținerea software-ului la un standard ridicat compartimentul de coordonare a mișcării și transportului înaintează solicitări la eșalonul superior.

Pentru transmiterea / primirea datelor privind întocmirea Planurilor Detaliate de Dislocare a forțelor, compartimentul de coordonare a mișcării și transportului utilizează rețeaua informatică secretă sau suporți magnetici.

Schema fluxului informațional pentru crearea unui Plan Detaliat de Dislocare (DDP) este prezentat în anexa nr. 2

Schema detaliată a fluxului informațional, între compartimentul de coordonare a mișcării și transportului, unități subordonate și eșalonul superior , pentru întocmirea și revizuirea Planurilor Detaliate de Dislocare, este prezentat în anexa nr.3

Nevoi de personal

– personal școlarizat și instruit în utilizarea acestui sistem, în școlile de învățare a sistemelor informatice ADAMS și EVE ;

– pentru utilizarea sistemului, trebuie să existe o celula de operare ADAMS, fiecare celulă de operare ADAMS trebuie să fie formată din cel puțin două persoane : un planificator de mișcare ADAMS care poate fi și manager de aplicație și un utilizator ADAMS.

Managerul și planificatorul de mișcare ADAMS

– participă la ședințele grupurilor de lucru pe probleme de mișcare și transport, ce implică utilizarea ADAMS și EVE;

– întreprinde demersurile necesare obținerii datelor de infrastructură necesare introducerii în bazele de date ale LOGFAS;

– se preocupă de menținerea la parametrii optimi de funcționare a aplicațiilor executând în același timp și eventualele revizuiri tehnice ale software-ului;

– întocmește DDP-urile și planurile RSOM, pe baza concepției de dislocare primită de la structurile de operații;

– execută periodic instruirea utilizatorilor ADAMS.

Utilizatorul ADAMS

introduce datele necesare întocmirii planurilor detaliate de dislocare și a planurilor de RSOM, în conformitate cu indicațiile planificatorului de mișcare ADAMS;

înainte de crearea planurilor detaliate de dislocare introduce datele geografice necesare, specifice operației pentru care se execută planul (hărți, locații geografice, rețele de transport);

utilizatorii ADAMS de la compartimentul de Coordonare a Mișcării, din examinează și introduc în sistem datele primite de la unități, necesare întocmirii planurilor detaliate de dislocare (profilurile forțelor și listele de disponibilități – NDL, dacă acestor structuri li s-a distribuit cererea de forțe – SOR) și efectuează modificările necesare cu acordul planificatorului de mișcare ADAMS;

transferă și administrează planurile de mișcare în EVE, atunci când situația o impune;

efectuează planul de RSOM, utilizând CORSOM, atunci când situația o impune.

Responsabilități privind întocmirea DDP

Compartimentul de Coordonare a Mișcării și Transport:

transmite unităților toate datele necesare întocmirii planurilor detaliate de dislocare : scenariile, harți și locațiile geografice de pe teritoriul național, rețelele de transport și cererile de forțe (SOR) ;

înaintează unităților precizări de întocmire a planurilor privind sistemul de prioritizare a dislocărilor ;

primește de la unități Planurile Detaliate de Dislocare, execută deconflictarea mișcărilor în punctele de debarcare și de tranzit și întocmește Planul de Dislocare (DDP) al brigăzii ;

transmite unităților Planul Detaliat de Dislocare final pentru brigadă;

conduce grupurile de lucru de planificare a mișcării în toate stadiile de planificare a dislocării;

execută monitorizarea execuției MNDDP ;

Unitățile subordonate

Au structuri/responsabili de coordonarea mișcării care sunt încadrate cu personal specializat în coordonare mișcare și operare ADAMS. Aceste structuri de specialitate asigură interfața cu Compartimentul de Coordonare a Mișcării și Transport;

transmit datele solicitate de către Compartimentul de Coordonare a Mișcării și Transport, pentru întocmirea Planurilor Detaliate de Dislocare, în format ADAMS sau într-un format solicitat de către acesta ;

transmit periodic Compartimentului de Coordonare a Mișcării tabelele cu listele de echipamente din dotarea forțelor, în formatul stabilit;

compartimentele de Coordonare a Mișcării ale B.Spr.Log transmit periodic Compartimentului de Coordonare a Mișcării și Transport, date privind mijloacele de transport din dotare, în formatul ADAMS;

întocmesc profilurile propriilor forțe și le mențin în permanentă stare de viabilitate, pentru a fi în măsură a fi transmise Compartimentului de Coordonare a Mișcării și Transport, la solicitare, în timpul cel mai scurt ;

colaborează cu Compartimentul de Coordonare a Mișcării pe linia managementului sistemului și a bazelor de date ;

pot utiliza sistemul și pentru planificarea dislocărilor și mișcărilor executate de unitate pe teritoriul național ;

vor lua măsurile necesare pentru instruirea operatorilor ADAMS prin trimiterea acestora la cursurile specifice.

Descrierea procesului de planificare a transporturilor unei brigăzi folosind sistemul ADAMS

Statement of Requirements (SOR). Acest SOR reprezintă întreaga forță pusă la dispoziția comandantului care conduce operațiunea. SOR–ul reprezintă o listă de tipuri de unități, constituit pe baza Panului Operațional (OPLAN) Acesta va fi distribuit unităților prin grija Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport.

Procesul de stabilire a forței se va materializa prin crearea unei Liste de Forțe Naționale (National Force List – NFL), unde unitățile își definesc numărul și tipul de subunități cu care contribuie la operație. Poate fi spus că acest proces de generare a forței nu implică în acest moment planificatorul de mișcare dar acesta trebuie să fie într-un strâns contact cu compartimentele implicate în acest proces.

Pentru cele mai multe operații, timpul permițând aceasta, Compartimentul de Coordonare a Mișcării și Transport va distribui unităților SOR-ul, prin intermediul unei rețele securizate. După transmiterea SOR-ului, Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va comunica, de asemenea, unităților codul de identificare, ID-ul planului la care face referire SOR-ul. În mod normal acest cod reprezintă codul Planului Operațional (OPLAN).

În general, informațiile privind participarea la operație, vor fi transmise Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport, din timp, prin intermediul lanțului de comunicații.

Unitățile, la primirea SOR-ului, vor întreprinde următoarele măsuri:

Creează Profilul și înzestrarea Forței – Force Profile and Holdings;

Dacă informațiile nu se primesc prin intermediul rețelei informatice ci prin intermediul altor canale de comunicații:

Creează Planul;

Creează SOR-ul.

Fiecare utilizator ADAMS trebuie să fie identificat în cadrul rețelei, fiecare unitate poate avea propria politică privind mișcarea și transportul pentru a executa planificarea mișcărilor necesare dislocării, susținerii și redislocării, totuși este necesar ca unitatea să-și dezvolte o politică proprie în ce privește utilizarea ADAMS, pentru a reieși clar care structură este responsabilă cu întocmirea Planului Detaliat de Dislocare, în format ADAMS (sau numai o parte din el). Această politică va trebui să stabilească de asemenea ce măsuri se întreprind la primirea SOR-ului: distribuția lui către structuri aflate la un nivel mai scăzut sau nu. Aceste planuri se transmit Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport, care este poziționat la nivelul Brigăzii, și se combină rezultând astfel Planul Detaliat de Dislocare al brigăzii. Pentru simplificarea procesului, Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport poate întocmi Planul Detaliat de Dislocare pe baza datelor primite de la unitățile brigăzii.

Acțiuni întreprinse de utilizatorii ADAMS asupra Listei Forțelor:

Revizuirea profilului forțelor .

În final, pentru a iniția și coordona planificarea dislocărilor de forțe, comandantul va transmite ordine unităților (pentru fiecare unitate cuprinsă în SOR) cu privire la:

Destinația Finală pentru fiecare unitate în parte (FD);

Prioritatea de sosire în teatrul de operații (priority);

Data limită cerută de comandant (CRD) pentru sosire la destinația finală, materializată prin zilele de referință: C/D/G sau M-day;

Punctele de debarcare POD ( care pot fi SPOD, APOD, RPOD) ce pot fi utilizate.

Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport poate distribui această informație în mai multe moduri. Cea mai comună cale este de a distribuie această informație prin intermediul unui SOR revizuit, În mod normal această listă se distribuie prin intermediul rețelei informatice securizate. Această informație poate fi transmisă de asemenea ca mesaj separat. În acest caz informația trebuie inclusă in SOR.

În acest moment, planificatorul de mișcare poate crea Lista de Disponibilități (ADL), prin combinarea profilului forței cu SOR-ul revizuit.

Notă: Lista aliată de Disponibilități (ADL) este cel mai important mijloc de informare al comandantului operațiunii și reprezintă punctul de plecare pentru planificarea dislocărilor unităților .

Acțiuni întreprinse de utilizatorii ADAMS:

Crearea ADL;

Asimilează FD, CRD, prioritatea și POD(APOD/SPOD/RPOD) in ADL;

Setează zilele de referință C/D/G sau M.

Profilul Forței, SOR și ADL pot fi exportate. Pe baza datelor cuprinse în ADL, planificarea dislocării poate începe, rezultând un DDP Inițial.

Acest DDP trebuie să conțină cereri de referitoare la sprijinul logistic (re-supply/sustainment), cereri bazate pe cantități și priorități. Planificarea susținerii poate fi sprijinită în ADAMS de modulul SPM. Planificarea susținerii nu este responsabilitatea planificatorului de mișcare, planificatorul sprijinului logistic poate asigura aceste date. Pentru evitarea situațiilor neconcordante, planificatorul de mișcare trebuie să mențină o legătură strânsă cu planificatorii de logistică.

Acțiuni întreprinse de utilizatorii ADAMS:

Crearea unui DDP inițial;

Exportarea DDP-ului inițial;

Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va combina DDP-urile unităților și va rezulta un Plan Detaliat de Dislocare al Brigăzii unde se va vizualiza modul de desfășurare a deplasărilor în special în punctele de congestionare. Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va distribui DDP-ul unităților și comandamentelor implicate invitându-le în același timp la un grup de lucru inițial de planificare a mișcării unde se vor lua următoarele măsuri:

Stabilirea unor principii pentru coordonarea și deconflictarea dislocărilor;

Stabilirea structurilor de mișcare și transport implicate;

DDP-ul va fi făcut disponibil Națiunii Gazdă(daca este cazul) și Comandamentelor implicate în operație, pentru a conduce planificarea procesului de RSOM în punctele de debarcare.

După deconflictare, Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va solicita unităților să transmită un DDP revizuit sau chiar unitățile, din proprie inițiativă, vor face acest lucru, ca urmare a precizărilor făcute în cadrul grupurilor de lucru de planificare. Acest al doilea DDP va trebui să fie alocat cu mijloace de transport generice.

Acțiuni întreprinse de utilizatorii ADAMS:

Crearea DDP-ului alocat cu mijloace de transport generice:

Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va combina din nou aceste DDP-uri ale unităților într-un Plan Detaliat de Dislocare care va fi analizat pentru a rezolva posibile probleme de congestie apărute în APOD/SPOD cu privire la capacitățile de infrastructură disponibile. În urma acestui proces, Compartimentul coordonarea mișcării și transport va distribui unităților un al doilea DDP după care va face invitația de participare la un grup de lucru final de planificare a mișcării, pentru coordonarea, deconflictarea și revizuirea timpilor de execuție a mișcărilor.

Faza de planificare a dislocării va fi transferată acum către faza de execuție. Unitățile își vor implementa propriul plan, prin obținerea de mijloace de transport necesare, atât civile cât și militare.

Acțiuni întreprinse de utilizatorii ADAMS:

Crearea DDP-ului cu mijloace de transport reale:

În deplasările strategice, deoarece oferta de mijloacele de transport strategic militare de cele mai multe ori este inadecvată, piața civilă a mijloacelor de transport este cea care poate aloca marea parte a cererilor de transport. Prin urmare, piața de mijloace de transport va fi cea care va dicta timpii de desfășurare a dislocărilor. Acest lucru poate cauza o schimbare a planurilor de dislocare într-o asemenea manieră încât coordonarea devine imperios necesară.

Compartimentul Coordonarea Mișcării și Transport va combina DDP-urile unităților, alocate cu mijloace de transport, într-un DDP al Brigăzii, care va fi transmis unităților și structurilor de mișcare și transport implicate.

Pe durata execuției, compartimentul coordonarea mișcării și transport și unitățile implicate vor monitoriza execuția mișcărilor.

În concluzie instrumentele aplicației LOGFAS pot fi utilizate în procesul de planificare a dislocării brigăzii mecanizate, acest lucru vom încerca să-l materializăm în următorul capitol printr-o situație ipotetică de dislocare a brigăzii de infanterie mecanizată într-un teatru de operații.

Pagina albă

CAPITOLUL 4 STUDIU PRACTIC-APLICATIV: DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ ÎN TEATRUL DE OPERAȚII ALFA

4.1 DATE DE BAZĂ PRIVIND DISLOCAREA BRIGĂZII MECANIZATE ÎN TEATRUL DE OPERAȚII

Organizarea și dispunerea forțelor:

Divizia 9 Infanterie are dispuse marile unități și unitățile din organică în zona de responsabilitate de Sud.

Brigada 62 Infanterie Mecanizată cu unitățile și subunitățile din subordine este dispusă în garnizoanele de dislocare la pace, astfel:

Date ipotetice privind efectivele și înzestrarea cu materiale ale Brigăzii 62 Infanterie Mecanizată- în conformitate cu anexa nr. 4

4.2 DATE DE LUCRU IPOTETICE PRIVIND DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ ÎN TEATRUL DE OPERAȚII

La data de 03.06.2014 brigada primește PLANUL OPERATIONAL AL CJTF(Combined Joint Task Forces) PENTRU OPERATIA STABLE PEACE.

În urma desfășurării procesului de planificare operațională, la nivelul se întocmește următorul OPLAN:

PLANUL DE OPERAȚII AL BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ PENTRU MISIUNEA STABLE PEACE

REFERINȚE:

NAC (North Atlantic Council) Decision Directive REPUBLICA VERDE, data 17.05.2014

Concepția operațiilor SACEUR, data 21.05.2014

PLANUL OPERATIONAL AL CJTF(Combined Joint Task Forces) PENTRU OPERATIA STABLE PEACE, data 01.06.2014

Concepția operațiilor comandantului Brigăzii , data 10.06.2014

Rezoluția consiliului de securitate al ONU nr.3452 14.05.2014

Organizare: Anexa A (organizarea pentru misiune)

SITUATIA.

a. Generalități.

(1) Pe parcursul ultimelor 14 luni, diferite facțiuni etnice, tribale și religioase s-au angajat într-un conflict armat în provinciile de vest și sud-vest REPUBLICII VERDE. Grupări armate au atacat satele, au terorizat populația, au distrus culturile, au furat animalele populației și au profanat locașuri religioase. Bande criminale au operat, de asemenea, în regiune, executând raiduri asupra satelor pentru a le jefui și pentru a organiza enclave sub acoperire. Jihadiști străini s-au instalat în regiune, operează taberele de antrenament teroriste și sprijină insurgenții musulmani fundamentaliști violenți în efortul lor de a stabili o mini-republică islamică independentă. Peste 2.000 de civili au fost uciși până în prezent și zeci de mii sunt fără hrană, apă, adăpost sau îngrijire medicală adecvată. Din cauza situației de securitate, organizațiile umanitare internaționale nu au fost în măsură să ofere asistența necesară iar situația se înrăutățește.

(2)Guvernul REPUBLICII VERDE este în imposibilitatea de a exercita un control asupra / în regiunile instabile. Partidele anti-guvernamentale din Khartoum au boicotat acțiunile guvernului. Ca urmare a situației necontrolabile, Guvernul REPUBLICII VERDE a solicitat asistență din partea comunității internaționale pentru a asigura zonele de conflict, ajuta la restabilirea guvernării, și pentru a furniza servicii de bază.

(3)Consiliul de Securitate al ONU în Rezoluția 3452 SC (aprobată în temeiul capitolului VII din Carta ONU) a autorizat națiunile membre să acorde asistență sub comanda NATO constituind o forță de securitate pentru a proteja populația de atacuri și pentru a crea condiții sigure pentru eforturile de asistență umanitară .

(4) Consiliul Nord-Atlantic (NAC) a autorizat o operațiune – STABLE PEACE – pentru a asista Guvernul REPUBLICII VERDE în restabilirea de securității și guvernarea normală în regiunile instabile.

b. Inamicul

(1) Peste 5.000 de insurgenți înarmați și teroriștii operează pe teritoriul REPUBLICII VERDE. Acestea sunt echipate cu arme de calibru mic, aruncătoare portabile de grenade, vehicule ușor blindate cu armament montat pe acestea și dispozitive explozive improvizate (IED) sofisticate. Grupurile insurgente primesc personal și materiale din mai multe surse sub acoperire.

(2) Bande mici de insurgenți pot opera în interiorul și în jurul orașului Khartoum și de-a lungul drumurilor de la Port Sudan la Khartoum și Khartoum la Al Ubayyid. Forțele NATO ce se dislocă trebuie să fie pregătite pentru atacuri izolate de-a lungul acestor rute.

c. Forțele proprii

Operațiunea NATO este parte a unui efort ONU autorizat mai mare, care are scopul de a restabili pacea și securitatea în întreaga REPUBLICĂ VERDE, pentru a preveni un dezastru umanitar, și de a restabili guvernare normală. Acest efort complex ONU va cuprinde:

Operațiunea NATO STABLE PEACE pentru a impune pacea în întreaga zonă de operații REPUBLICA VERDE.

Operațiuni de menținere a păcii desfășurate de către Uniunea Africană.

Eforturile umanitare ONU coordonate (Programul Alimentar Mondial, Organizații non-guvernamentale – ONG-uri, etc.)

Eforturile UE de a sprijini guvernul REPUBLICII VERDE în reconstrucția regiunilor devastate de război ale țării și stabilirea unei guvernări eficiente.

d. Teren și Clima. Clima și terenul în regiunea NORD-EST a REPUBLICII VERDE și MAREA ROȘIE solicită major personalul și echipamentele. Climatul în primele câteva luni ale operațiunii este, în general, cald si uscat. Temperaturile medii din timpul zilei sunt în jur de 30°, 40° C, temperaturile pe timp de noapte sunt între 10° -20°C. Terenul în REPUBLICA VERDE este auster – cea mai mare parte lipsit de vegetație, acoperit de nisip / praf întărit si piatră vulcanică, și tăiat de ravene adânci în unele zone.

2. MISIUNE – Până la C la+50, Unitățile Bg.62 I.Mc. executa dislocarea în zona de activare, BABADAG în vederea executării unor activități de planificare și pregătire pentru operație. De la C+60 până la C+75, unitățile Bg.62 I.Mc. execută dislocarea tuturor forțelor și încep operațiuni de contrainsurgență și menținere a păcii în zona de operare REPUBLICA VERDE (în vecinătatea HAYA) în cadrul CJTF STABLE PEACE în scopul de a stabili condiții sigure pentru guvernare și misiuni umanitare/reconstrucție internaționale.

3. EXECUȚIE

a. Intenția comandantului Bg.62 I.Mc. Intenția comandantului pentru executarea operațiunii este:

(1) Desfășurarea simultană a operațiilor de combaterea terorismului și de contrainsurgență, stabilitate, precum și operațiile de reconstrucție, cu aplicarea agilă a mijloacelor letale și non-letale.

(2) Realizarea de operații de sprijin al păcii și de stabilitate.

(3) Asigurarea găzduirii și realizarea siguranței Echipelor de Reconstrucție Provincială (PRT-uri).

(4) Furnizarea de consilieri și antrenament operațional unităților militare ale REPUBLICII VERDE ca parte a programului NATO "train and equip ".

(5) sprijinirea forțelor Uniunii Africane (UA) de menținere a păcii, cu capacități de intervenție de urgență.

(6) Acordarea de asistență pentru eforturile umanitare coordinate de ONU, în limita capabilităților proprii și în conformitate cu COMCJTF OPLAN.

b . Concepția operațiilor . Operațiunea va fi executată în șapte faze :

(1) Faza 1 – Pregătirea . Această fază începe cu primirea WARNO și se termină cu dislocarea inițială a detașamentului precursor odată cu NRF (C – 20 la C+30 )

În timpul acestei faze, unitățile brigăzii se vor antrena și se vor echipa pentru condițiile dure de operare din REPUBLICA VERDE .

unitățile brigăzii vor întocmi planuri detaliate de dislocare (DDP) și le vor înainta compartimentului de coordonare a mișcării al brigăzii pentru dislocarea în zona de asamblare din BABADAG, și pentru dislocarea ulterioară;

Compartimentul coordonare a mișcării după asamblarea planurilor unităților va înainta planul detaliat de dislocare al brigăzii la Centrul de coordonare a mișcării/CLÎ pentru ca acesta să fie transmis Centrului Aliat de Coordonare a Mișcării al SHAPE (AMCC);

SHAPE / Comandamentul forțelor întrunite NAPOLI va face aranjamentele necesare pentru sprijinul din partea națiunii gazdă (HNS) și capabilități de contractare în JOA;

SHAPE va negocia SOFA(Acord privind statutul forțelor) și acorduri de tranzit în numele TCN (națiuni care contribuie cu trupe) .

Bg.62 I.Mc. va disloca un detașament precursor al brigăzii odată cu NRF .

Detașamentul precursor va furniza informații actualizate privind operațiile/ logistica pentru comandantul brigăzii în timp ce NRF stabilește prezența NATO, demonstrează angajamentul Alianței pentru misiune și asigură aeroporturile și porturile maritime debarcare (APOD / SPOD) și liniile de comunicații (LOC) pentru forțele ce urmează să se disloce:

i . APOD / SPOD PORT SUDAN

ii . APOD – KHARTOUM

iii. MSR-EST(Rută principală de aprovizionare) de la PORT SUDAN la KHARTOUM

Detașamentul precursor al brigăzii va efectua recunoașterea locațiilor și facilităților RSOM din JOA REPUBLICA VERDE.

(2) Faza 2 – Dislocarea națională în zona de asamblare BABADAG și integrarea Bg.62 I.Mc. . (C +40 la C + 50 )

Unitățile vor disloca detașamente precursoare în zona de asamblare .

Comandamentul brigăzii va coordona cu eșalonul superior pentru realizarea staționării și integrării brigăzii în zona BABADAG .

Unitățile brigăzii se vor disloca de la garnizoana de dispunere la zona de asamblare BABADAG pentru antrenament și planificare .

Toate unitățile vor executa obligatoriu activități de planificare și formare în zona de asamblare, BABADAG , de la C +50 la C +60 .

(3) Faza 3 – Dislocarea detașamentelor precursoare ale unităților din zona de asamblare BABADAG în JOA REPUBLICA VERDE . (C+60 la C +70)

(4) Faza 4 – dislocarea corpului principal al unităților în JOA REPUBLICA VERDE și executarea RSOM . (C+61 la +74 C )

Executarea RSOM

Comandamentul Bg. 62 I.Mc. se dislocă în JOA REPUBLICA VERDE .

Unitățile și subunitățile brigăzii se dislocă în JOA REPUBLICA VERDE în vecinătatea HAYA

(5) Faza 5 – Extinderea zone de securitate în imediata apropierea HAYA. (C +75 / ziua-D)

Ziua-D este prima zi din Etapa 5 ( C +75 ) .

transferul de autoritate (TOA) către NATO CJTF REPUBLICA VERDE

efectuează operațiuni comune cu forțele de operații speciale (SOF), Forțele de reacție rapidă (RRF) , și forțe aeriene / maritim informații – supraveghere – recunoaștere (ISR)/ lovire pentru a elimina amenințările teroriste / insurgente asupra populației din REPUBLICA VERDE .

Brigada va fi pregătită pentru a realiza un Grup Logistic de Sprijin (TASK GROUP LOGISTIC-TGL) pentru misiuni de urgență ale forțelor NATO pentru această fază și pentru fazele viitoare . La un nivel minim, TGL va consta de o grupă medicală și o companie de transport cu un plan de securitate adecvat .

stabilește tabere de bază și perimetre de securitate locale în Zona de responsabilitate a brigăzii (AOR) .

(6) Faza 6 – Stabilitate și reconstrucție în imediata apropiere a HAYA .

asigurarea securității continue a populației civile , lucrătorilor organizațiilor de ajutor umanitar , precum și oficialilor guvernamentali ai REPUBLICII VERDE care operează în zonele lor de responsabilitate.

desfășoară operațiuni de informare pentru a obține sprijinul populației civile în ceea ce privește obiectivele ONU / NAC .

găzduiește Echipele de Reconstrucție Provincială (PRT-uri ) .

participa la programe de antrenare și echipare pentru a construi capabilitățile de securitate ale REPUBLICII VERDE, stabilite și finanțate de CJTF.

asistă în stabilirea de sectoare tactice pentru operațiuni de menținere a păcii ale Uniunii Africane în zonele în care facțiunile aflate în conflict au fost de acord să înceteze ostilitățile .

Bg.62 I.Mc. asigură securitatea convoaielor UNMIS (Misiunea ONU în REPUBLICA VERDE) de la SPOD la APOD ( KHARTOUM ) .

(7) Faza 7 – Rotația periodică pentru a susține operațiunile de lungă durată. Operațiunea STABLE PEACE va dura probabil mai mulți ani, nu există nici o dată de terminare stabilită. Dislocarea Bg.62I.Mc. este pentru 6 luni funcție de situația existentă brigada va fi înlocuită cu o altă brigadă națională sau cu o brigadă multinațională

Sarcini pentru unitățle subordonate.

Se dislocă din garnizoana de reședință în JOA REPUBLICA VERDE prin zona de constituire BABADAG, astfel:

Participă la planificarea și antrenamentul organizat în zona de constituire, BABADAG de la C+50 la C+60.

Dislocă un detașament precursor în JOA REPUBLICA VERDE.

Dislocă corpul principal al forțelor astfel:

Desfășoară operațiuni de contrainsurgență și contra-terorism în vecinătatea HAYA.

Desfășoară operațiuni de sprijin al păcii și operațiuni de stabilitate.

Găzduiește și asigură securitatea echipelor de reconstrucție provincială (PRTs).

Asigură consilieri și antrenament operațional unităților militare ALE REPUBLICII VERDE ca parte a programului NATO “train and equip”.

Sprijină forțele de menținere a păcii ale Uniunii Africane-AU cu capabilități de intervenție de urgență.

Asigură asistență eforturilor umanitare coordonate de ONU în limitele capabilităților și în concordanță cu directiva NAC.

Este în măsură să asigure personal și echipament pentru constituirea unui grup de sprijin logistic (TGL) pentru misiuni neprevăzute ale brigăzii TGL va fi constituit cel puțin dintr-o echipă medicală, o echipă de transport și un plan de securitate corespunzător.

d. Instrucțiuni de coordonare.

(1) Date de referință

Ziua C=23.06.2014

WARNO = C-20

OPORD = ziua C = D-75

(c) ziua D = Prima zi a fazei 5 (C+75).

(2) Cerințele critice de informații ale comandantului (CCIR).

Elemente esențiale privind inamicul.

elemente privind forțele proprii

Capabilități SPOD și APOD

Modificări ale condițiilor LOC ce afectează operațiile

Capabilitățile ONU, AU și ONG-urilor care operează în zonă

Situația epidemiologică

(3) Reguli de angajare (ROE): Bg.62 I.Mc. va utiliza reguli de angajare ROE aprobate în comun de SHAPE și ROMÂNIA.

Considerente privind protecția mediului. Guvernul REPUBLICII VERDE depune eforturi pentru implementarea standardelor internaționale de protecția mediului dar este limitat în resursele necesare și în abilitatea sa de a impune reglementările. În concordanță cu obiectivele NAC/UN de asistență a guvernului din REPUBLICA VERDE in extinderea și consolidarea guvernării Bg.62 I.Mc. va desfășura operațiile în concordanță cu standardele naționale românești de protecția mediului în acord cu misiunile operaționale. Aceste reglementări se vor aplica pentru eliminarea tuturor deșeurilor, întreținerea și curățarea facilităților, bazelor și zonelor de campare.

(5) activitățile ONU/AU/UE în . În cadrul JOA, cel mai înalt nivel NATO de coordonare cu personalul ONU/ONG/AU/EU se va realiza la nivelul comandamentului CJTF. Organizațiile și personalul ONU/ONG/AU/EU va opera în zona de responsabilitate a Bg.62 I.Mc.. Comandamentul brigăzii și comandamentele unităților subordonate vor executa coordonarea/legătura cu reprezentanții din teren ai acestor organizații.

(6) Campania de informare: Comandamentul CJTF HQ va conduce campania de informare publică din cadrul JOA

4. SPRIJIN LOGISTIC

Conceptul de sprijin. Subunitățile organice ale batalioanelor vor asigura linia 1 de sprijin logistic inclusiv sprijin medical (rol 1) și sprijin de transport – folosind metoda “pull” (batalioanele se vor reaproviziona cu materiale dintr-o zonă stabilită în care JLSG va livra materiale în zona de responsabilitate a Bg.62 I.Mc. Această zonă de aprovizionare va fi stabilită de comandantul Bg. Unitățile brigăzii vor fi în măsură să organizeze un TGL care va sprijini/asigura această capabilitate. La dislocare unitățile brigăzii vor avea 7 SDOS din toate clasele de aprovizionare. Nivelul cel mai înalt de sprijin logistic va fi asigurat de furnizorii sprijinului logistic de la nivelul teatrului de operații (JLSG, contractori, etc.). Având în vedere mărimea forței NATO liniile de comunicații(LOC), lungi și restrictive și sprijinul limitat al națiunii gazdă în JOA Bg.62 I.Mc. va utiliza în mod extensiv aranjamentele multinaționale pentru a asigura operații de dislocare și susținere fără sincope în acest mediu auster. Coordonarea sprijinului logistic se va putea realiza după constituirea JLSG prin modulul S4 al Bg.62 I.Mc.. Unitățile brigăzii vor coordona cu structura de conducere logistică a brigăzii pentru sprijinul forțelor proprii.

b. Asigurarea cu materiale și servicii. Asigurarea materialelor și serviciilor sunt responsabilitatea comună a națiunilor și forței întrunite(detaliile sunt prezentate în anexa R)

c. Sprijinul medical și evacuarea. Bg.62 I.Mc. este responsabilă pentru asigurarea sprijinului medical ROL 2 FR la nivelul brigăzii. Eșaloanele superioare vor asigura capabilitățile ROL 3. Comandamentele CJTF vor coordona sprijinul medical , vor asigura evacuarea aero-medicală la spitale ROL 3 din JOA (Joint Operational Area), și vor sprijini Bg.62 I.Mc. pentru realizarea MEDEVAC aerian strategic.

Asigurarea cu personal, Conform anexei R la OPLAN

5. COMANDA ȘI CONTROLUL

a. Comanda. În conformitate cu directiva NAC Operația STABLE PEACE este o operație autorizată de ONU și condusă de NATO. COMCJTF va comanda comandamentele componentelor subordonate și Joint Logistics Support Group. Bg.62 I.Mc. va opera sub controlul operațional al (CJTF). Transferul de autoritate asupra Bg. 62 va avea loc în JOA (Joint Operational Area).

b. Joint Operational Area. JOA constă în teritoriul REPUBLICII VERDE, spațiul său aerian și apele teritoriale și în interiorul apelor internaționale în Marea Roșie.

c. Proceduri de raportare: se vor utiliza procedurile și facilitățile oferite de aplicația LOGFAS.

ANEXA A (ORGANIZAREA PENTRU MISIUNE)

4.3 CERINȚE PRIVIND DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ ÎN TEATRUL DE OPERAȚII

Realizarea de estimări pentru dislocarea Bg.62 I.Mc. în teatrul de operații ALFA la o operațiune multinațională autorizată ONU și condusă de NATO;

Întocmirea planului de mișcare al brigăzii, conform OPLAN și precizărilor L-14/1, Instrucțiuni privind operațiunile de mișcare și transport ale unităților și marilor unități;

Elaborarea documentelor ajutătoare și a calculelor justificative privind dislocarea (planul detaliat de dislocare/flow execution plan, încărcare mijloace de transport rutiere, feroviare, aeriene, maritime);

4.4 REZOLVAREA CERINȚELOR STUDIULUI APLICATIV PRIVIND DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ ÎN TEATRUL DE OPERAȚII ALFA

Pentru realizarea estimărilor dislocării Bg. 62 I.Mc. se vor utiliza facilitățile oferite de aplicația LOGFAS prin încărcarea în baza de date a elementelor necesare calcului distanțelor și estimării necesarului de mijloace de transport ale Bg. 62 I.Mc. Aceste estimări sunt prezentate în anexa nr.5, Pe baza datelor din planul de mișcare se v-a întocmi DDP în formatul ADAMS, câteva din rapoartele oferite de acest sistem fiind integrate în planul de mișcare la anexele corespunzătoare.

Mai jos vom prezenta o variantă a planului de mișcare pentru dislocarea Bg.62 I.Mc. la misiunea STABLE PEACE, planul va fi completat cu programele de mișcare ce rezultă în urma întocmirii DDP, acestea vor fi detaliate în anexele corespunzătoare ale planului.

PLAN DE MIȘCARE PENTRU DISLOCAREA BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ LA MISIUNEA STABLE PEACE

I. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ:

PLANUL DE OPERAȚII AL BRIGĂZII 62 I.Mc.

MC 336-2 – NATO Principles and Policies for movement and transportation

A.J.P. 4-4(A) – Allied Joint Movement and Transportation Doctrine

SMG/L – 2 – Doctrina întrunită pentru mișcare și transport

AMovP-1(A) – Reguli și proceduri pentru mișcările rutiere și identificarea personalului și agențiilor de control mișcare și control trafic

AMovP-2(A) –Proceduri pentru executarea mișcărilor ce presupun trecerea frontierelor naționale

AMovP -3 (A) – Movements and Transport Documents and Glossary of Terms and Definitions

AMovP – 4 – Aspecte tehnice privind transportul materialelor militare pe calea ferată

AMovP – 5 –Proceduri de transport multimodal

II. ZONA DE TIMP UTILIZATĂ PENTRU ÎNTREGUL PLAN:

UTC+2

III. HĂRȚI:

1:100 000. pentru dislocarea pe teritoriul național

Se vor înainta cereri pentru hărți 1:100 000 ale zonei de operații.

IV. ORGANIZAREA MARII UNITĂȚI/UNITĂȚII PENTRU MISIUNE:

V. ALTE MENȚIUNI:

Planul de mișcare este elaborat în format ADAMS, planul STABLE PEACE(codul planului), conform Comunicatului de Cerințe (Statement of Requirement – SOR) al acestuia.

VI. SITUAȚIA GENERALĂ:

Comandamentul Brigăzii 62 I.Mc. pune în aplicare, la primirea Ordinului de operație/Ordinului de mișcare, Planul întocmit în vederea dislocării într-o zonă de operații, pentru forțele și mijloacele din subordine și cele primite în sprijin/întărire.

a) Primiri sau Detașări:

Brigada 62 I.Mc. primește în OPCOM pe toată durata de desfășurare a misiunilor încredințate, Secția de Mentenanță a Echipamentelor Militare/Centrul de Mentenanță/Bz.6 Spr.Log. dispusă în garnizoana TÂRGOVIȘTE.

b) Prezumții:

(1) toată tehnica unității va fi în stare de operativitate pentru misiune

(2) tot personalul unității va fi disponibil în vederea executării mișcării

(3) La ordin se va executa o repartizare echilibrată a personalului, tehnicii și materialelor pe subunități(componente)

(4) toată tehnica și materialele se vor transporta(exclusiv excedent) se vor transporta la destinație

(5) pentru echipamentul și tehnica aflate la reparații se vor face aranjamentele necesare pentru a fi recuperate pe traseu

(6) Timpii de plecare vor fi coordonați prin intermediul Centrului de coordonarea a mișcării / CLÎ

(7) mișcările pe teritoriul național se vor executa ca mișcări administrative

VII. MISIUNEA:

Brigada 62 Infanterie mecanizată execută dislocarea pe căile rutiere și feroviare din garnizoanele de dispunere în zona de constituire BABADAG, unde va executa activități de planificare și antrenament de la C+50 la C+60, ulterior, până la C+75 execută dislocarea pe căile aeriană și maritimă în JOA REPUBLICA VERDE pentru a participa la operațiuni de contrainsurgență și menținere a păcii în cadrul CJTF STABLE PEACE, în scopul de a stabili condiții sigure pentru guvernare și misiuni umanitare/reconstrucție internaționale.

VIII. EXECUTAREA:

a) Concepția mișcării:

Transportul strategic în teatrul de operații al elementelor brigăzii va fi efectuat aerian pentru pasageri si maritim pentru materiale și echipamente. Elementele avansate (detașament precursor, personal cheie al comandamentului) ale forțelor Bg. 62 I.Mc. vor realiza transportul strategic folosind mijloace aeriene. Transferul de autoritate către CCOp, pentru elemente avansate ale unităților poate avea loc în garnizoana de dispunere. Detașamentul precursor al B. 62 Spr. Log. se va deplasa în APOD PORT SUDAN și SPOD PORT SUDAN până la C+30 odată cu NRF . Personalul detașamentelor precursoare ale unităților Bg. 62 I.Mc. se vor deplasa în raioanele stabilite in OPLAN

Componentele de mișcare feroviară ale forțelor vor disloca echipamentele și materialele pe teritoriul național utilizând RPOE cel mai apropiat de garnizoana de dispunere la pace iar în teatrul de operații utilizând RPOE PORT SUDAN.

Componentele de mișcare rutieră, componenta șoferi și componenta personal se vor deplasa atât pe teritoriul național cât și în teatrul de operații pe căile de comunicații rutiere.

Detalii despre fluxul planificat se vor regăsi în planul detaliat de dislocare. B 62 Spr. Log. va coordona cu S4/Bg. 62 I.Mc. pentru activitățile RSOM.

(1) Ordine privind executarea planului de mișcare/mișcării:

Pentru primirea și transmiterea ordinelor în vederea dislocării se vor folosi în principal rețeaua de date securizată (CRIPTO) și sistemul de curierat.

Planul de mișcare se va pune în aplicare în întregime sau parțial la primirea:

Ordinului de avertizare (WARNO) sau notificării de mișcare;

Ordinului de operații cu Anexa de mișcare la ordinul de operații;

Ordinului de mișcare (de sine stătător);

(2) Personal, echipamente, tehnică și materiale ce se transportă:

Conform anexei nr.4

(3) Organizarea brigăzii pentru executarea mișcării:

Conform anexei nr.6

(4) Pachetizarea, paletizarea, containerizarea și manipularea mecanizată a materialelor:

Toate materialele și echipamentele militare vor fi ambalate corespunzător, vor fi pachetizate și paletizate, pentru folosirea optimă a capacităților de transport. La nivelul fiecărei unități și subunități va exista o evidență clară a mijloacelor de pachetizare și paletizare, iar fiecare mijloc de transport a avea o listă de însoțire cu descrierea materialelor care se transportă. Mijloacele de manipulare mecanizată se vor deplasa îmbarcate pe mijloacele de transport din organica cui se află.

Mijloacele de containerizare, în special containerele ISO 20 vor fi folosite pentru transportul munițiilor, preponderent a celor de calibru mare.

(5) Organizarea mișcării și transporturilor:

5.1. Organizarea mișcărilor și transporturilor rutiere: programul de transport este prezentat în anexa nr.7

5.1.1. Pentru executarea deplasării pe căile de comunicație rutiere, se vor utiliza următoarele rute:

pe teritoriul național:

BUCUREȘTI – BRĂNEȘTI – ȘTEFĂNEȘTI – DRAGALINA – FETEȘTI – CERNAVODĂ – MEDGIDIA – CASIAN – BEIDAUD, distanța de parcurs 273 km;

TÂRGOVIȘTE – PLOIEȘTI – URZICENI – SLOBOZIA – ȚĂNDĂREI – GIURGENI – HORIA – TOPOLOG – VASILE ALEXANDRI, distanța de parcurs 286 km;

FOCȘANI – MĂICĂNEȘTI – GALAȚI – MĂCIN – CIUCUROVA – SLAVA RUSĂ, distanța de parcurs 158 km.

în teatrul de operații se va utiliza ruta PORT SUDAN-HAYA, distanța de parcurs 195 km

5.1.2. Organizarea unităților pe coloane de transport/marș se va face conform planului de mișcare al unității;

5.1.2. Mijloacele de transport folosite vor fi cele din organica unității, pentru deficite se vor înainta cereri la eșalonul superior

5.1.3. Controlul mișcării programarea, îndrumarea, urmărirea execuției, se va realiza de către responsabilul stabilit la nivelul fiecărei unități, se va coopera cu birourile militare teritoriale de transport pentru deplasarea pe teritoriul național iar în teatrul de operații cu structurile specializate ale JLSG.

5.1.4. Se vor întocmi și utiliza următoarele documente de conducere și execuție, cu respectarea prevederilor din documentele de referință:

– ordine de mișcare pe căile de comunicație rutiere;

– cereri pentru aprobarea executării și sprijin cu mijloace de transport;

– cereri pentru aprobarea transporturilor speciale (echipamentele/ vehiculele cu tonaj și gabarit depășit și/sau pentru transportul materialelor periculoase)

– planuri de încărcare (îmbarcare)/descărcare (debarcare);

– planul/programul de executare a mișcărilor și transporturilor rutiere;

– planuri de pază și apărare, PSI, intervenție și pentru situații neprevăzute pe timpul executării mișcării și transporturilor pe căile de comunicație rutiere;

– documente pentru efectuarea schimbului de date și informații;

– documente legale pentru autovehicule și conducătorii acestora;

– documente pentru efectuarea operațiunilor vamale și de trecere a frontierelor de stat, specifice acestui mod de transport;

– liste de autoverificare a executării activităților (șef coloană, șef și conducător de autovehicul);

– liste cu conținutul sumar al problemelor prezentate la instruirea personalului care se transportă cu mijloace de transport rutiere (șoferi, pasageri etc.);

– hărți, schițe, planuri etc.

5.2. Organizarea mișcărilor și transporturilor feroviare: programul de transport este prezentat în anexa nr.8

Pentru executarea deplasării pe căile de comunicație feroviare, pe teritoriul național se vor utiliza stațiile de îmbarcare din apropierea garnizoanelor de dispunere ale unităților iar în teatrul de operații RPOE PORT SUDAN și următoarele rute de transport:

Pe teritoriul național:

BUCUREȘTI – CERNAVODĂ – MEDGIDIA – BABADAG, distanța de parcurs 300 km;

TÂRGOVIȘTE – PLOIEȘTI – URZICENI – SLOBOZIA – ȚĂNDĂREI –CERNAVODĂ – MEDGIDIA – BABADAG, distanța de parcurs 372 km;

FOCȘANI – BUZĂU – FĂUREI – ȚĂNDĂREI –CERNAVODĂ – MEDGIDIA – BABADAG, distanța de parcurs 348 km.

în teatrul de operații se va utiliza ruta PORT SUDAN-HAYA, distanța de parcurs 210 km.

5.2.2. categoriile, tipurile și cantitățile de mijloace de transport feroviare (material rulant) necesare (vagoane/trenuri)se vor stabili de către fiecare unitate conform planurilor de mișcare ale acestora;

5.2.3. organizarea unităților pe eșaloane de transport cf. conform planurilor de mișcare ale acestora;

5.2.4. instalațiile și mijloacele necesare pentru încărcare (îmbarcare), descărcare (debarcare) sau transbordare se vor asigura prin grija fiecărei unități;

5.2.5. controlul mișcării programarea, îndrumarea, urmărirea execuției, se va realiza de către responsabilul stabilit la nivelul fiecărei unități, se va coopera cu birourile militare teritoriale de transport pentru deplasarea pe teritoriul național iar în teatrul de operații cu structurile specializate ale JLSG;

5.2.6. Se vor întocmi și utiliza următoarele documente de conducere și execuție, cu respectarea prevederilor din documentele de referință:

– cereri pentru obținerea aprobării executării și pentru sprijin cu mijloace de transport feroviare;

– planuri de îmbarcare, debarcare sau transbordare;

– planul/programul de executare a mișcării și transporturilor pe căile de comunicație feroviare;

– planuri de pază și apărare, PSI, intervenție și pentru situații neprevăzute pe timpul executării mișcării și transporturilor pe căile de comunicație feroviare;

– SOP-uri pentru personalul care are responsabilități specifice;

– documente de transport (scrisori de trăsură, contracte etc.);

– documente pentru efectuarea schimbului de date și informații;

– documente pentru efectuarea operațiunilor vamale și de trecere a frontierelor de stat, specifice acestui mod de transport;

– documentare tehnice, cerințe și proceduri privind încărcarea mijloacelor de transport feroviare, respectiv configurarea încărcăturilor, carburanți, asigurarea încărcăturilor secundare, legarea/ancorarea încărcăturilor, marcarea, truse de prim ajutor, marcarea încărcăturilor de materiale periculoase și a vehiculelor care conțin aceste materiale.

– hărți, schițe, planuri necesare .

5.3. Organizarea mișcărilor și transporturilor aeriene: programul de transport este prezentat în anexa nr.9

5.3.1. aeroportul de îmbarcare: MIHAIL KOGĂLNICEANU

aeroportul de debarcare: PORT SUDAN

ruta de transport aerian MIHAIL KOGĂLNICEANU- escală la baza aeriană KARELI(pentru aeronavele mediu curier) – PORT SUDAN, distanța de parcurs 3204 km.

5.3.2. Aeronavele identificate pentru transport strategic: .

5 aeronave C 27 ale SMFA

3 aeronave C 130 ale SMFA

3 aeronave C 17 conform acordului SAC

5.3.3. Pentru controlul mișcării programare, îndrumare, urmărirea executării, se cooperează cu structurile de control al mișcării ale SMFA,

5.3.4. Se vor întocmi și utiliza următoarele documente de conducere și executare:

– ordine de mișcare pe căile de comunicație aeriene;

– cereri pentru obținerea aprobării executării și pentru sprijin cu mijloace de transport aerian;

– documentații privind completarea formularelor specifice pentru transport, respectiv formulare cargo manifest pentru aeronave tipul, C17 și formularul de plan de utilizare al unei aeronave. În cadrul acestor documentații se evidențiază personalul, tipurile și cantitățile de echipamente și materiale dislocate cu mijloace de transport aerian, precum și echipamentele cu gabarit și cu tonaj depășit stabilite pentru dislocare cu acestea.

– planuri de îmbarcare/debarcare în care sunt reliefate procedurile de încărcare/descărcare, SOP-urile pentru comandantul aeronavei și echipa de încărcare/descărcare;

– planul/programul de executare a mișcării și transporturilor aeriene;

– documente pentru efectuarea schimbului de date și informații;

– documente pentru efectuarea operațiunilor vamale și de trecere a frontierelor de stat, specifice acestui mod de transport.

5.4. Organizarea mișcărilor și transporturilor maritime: programul de transport este prezentat în anexa nr.10

5.4.1. portul de îmbarcare: CONSTANȚA

portul de debarcare:PORT SUDAN

ruta de transport maritim CONSTANTA – PORT SUDAN, distanța de parcurs 3954 km.

5.4.2. Navele identificate pentru executarea transportului strategic:

9 RORO de capacitate mică contractate de pe piața internațională.

5.4.3. pentru controlul mișcării programare, îndrumare, urmărirea executării se va coopera cu structurile de control mișcare ale CLI

5.4.4. Se vor întocmi și utiliza următoarele documente de conducere și executare, cu respectarea prevederilor din documentele de referință:

ordine de mișcare pe căile de comunicație maritime;

cereri pentru obținerea aprobării executării și pentru sprijin cu mijloace de transport maritim;

planuri de îmbarcare/debarcare;

planul/programul de executare a mișcării și transporturilor pe căile de comunicație maritime;

documente pentru efectuarea schimbului de date și informații;

documente pentru efectuarea operațiunilor vamale și de trecere a frontierelor de stat, specifice acestui mod de transport.

(6) Sprijinul asigurat de către eșaloanele superioare și structurile de mișcare și transport implicate:

Sprijinul va fi asigurat pe teritoriul național de către structurile specializate ale CLÎ și SMFA iar în teatrul de operații de către structurile specializate ale JLSG pe baza cererilor de sprijin (pentru pregătire, asigurare de forțe și mijloace de transport) înaintate;

(7) Sarcinile și responsabilitățile responsabililor cu activitatea de mișcare și transport:

Ofițerul responsabil cu coordonarea mișcării și transporturilor-OCMT al Bg. 62 I.Mc.:

conduce structura de mișcare și transport din cadrul modulului logistic a brigăzii și coordonează activitățile de mișcare și transport, în colaborare cu structura de operații;

analizează, soluționează cu responsabilii unităților din subordine toate detaliile necesare și elaborează planul de mișcare al brigăzii;

verifică permanent fiabilitatea planurilor de mișcare proprii și exactitatea datelor înscrise în documente;

întocmește cererile de sprijin, pentru completarea deficitelor existente în planul de mișcare al brigăzii mecanizate;

colaborează permanent și asigură schimbul de date cu structurile militare și civile, implicate, pentru cunoașterea permanentă a capabilităților și facilităților pentru mișcare și transport din zona de responsabilitate a brigăzii

Ofițerii responsabili cu activitatea de mișcare și transport-OMTU a unităților din subordinea Bg. 62 I.Mc.:

participă la elaborarea și actualizarea permanentă a planurilor de mișcare, încărcare, descărcare sau transbordare corespunzătoare misiunilor unității;

întocmește cererile de sprijin cu mijloace de transport, precum și cererile pentru aprobarea executării mișcărilor planificate;

elaborează listele cu personalul, echipamentele, tehnica și materialele transportate, necesare pentru efectuarea formalităților de transport;

identifică și are permanent o situație clară a tipurilor și cantităților de echipament, tehnică și materiale din înzestrare care impun restricții de transport (de gabarit, de periculozitate, perisabilitate) și pentru care sunt necesare aprobări speciale;

instruiește și antrenează personalul echipelor de îmbarcare-debarcare și urmărește asigurarea echipamentelor necesare;

întocmește și transmite la ordin informările, situațiile și rapoartele specifice, privind stadiul de execuție a operațiunilor de mișcare și transport.

(8) Activități executate în SPOE/APOE (recepție, încărcare, formalități):

Unitățile vor executa activitățile necesare pentru îmbarcarea pe mijloacele de transport aeriene sau maritime, conform prevederilor legale în vigoare, în coordonare cu structurile de sprijin care operează în aceste puncte de îmbarcare.

b) Sarcinile unităților și celorlalte elemente subordonate:

Faza 1: Pregătirea și dislocarea în zona de constituire BABADAG

a. Fiecare unitate va întocmi, pe baza planurilor de mișcare proprii, cereri de sprijin cu mijloace de transport în conformitate cu prevederile instrucțiunilor în vigoare și le va trimite la compartimentul coordonarea mișcării și transport cu 12 zile înainte de data începerii deplasării.

b. Bg. 62 I.Mc. stabilește și menține legătura cu toate structurile implicate pentru planificarea și executarea sarcinilor de mișcare și transport.

c. B. 62 Spr.Log. va constitui detașamentul precursor al brigăzii care va executa dislocarea în zona de operații împreună cu NRF până la C+30

d. Unitățile dislocă detașament precursor care va pregăti RSOM pentru componentele ce sosesc în zona de constituire BABADAG

Faza 2 – Dislocarea în teatrul de operații

a. Activitățile pentru această fază încep nu mai târziu de ziua C+60

b. unitățile dislocă detașament precursor în zonele stabilite in teatrul de operații până la C+70

c. În timpul acestei faze unitățile vor înainta cereri de transport strategic la eșalonul superior și vor efectua transportul a forțelor proprii de la zona de constituire BABADAG la POE stabilit

d. Transportul strategic se va executa conform planului detaliat de dislocare întocmit la nivelul brigăzii

e. Toate unitățile vor coordona cu S4/Bg. 62 I.Mc. pentru executarea RSOM în zona de operații.

Faza 3 – Susținerea

Activitățile pentru această fază încep nu mai târziu de ziua D+1

Bg. 62 I.Mc. menține legătura cu toate structurile implicate pentru planificarea și executarea sarcinilor de mișcare și transport.

Transporturile se execută astfel:

prin metoda „push” cu mijloacele eșalonului superior către eșalonul inferior: B 62 Spr. Log. către subunitățile de sprijin logistic ale unităților

prin metoda „pull” cu mijloacele eșalonului inferior de la locurile indicate de eșalonul superior:

Faza 4 – Tranziția sau rotația

Unitățile, pe baza unui plan de rotație se deplasează în raioanele de asamblare stabilite pentru a începe procesul de redislocare. Unitățile vor pregăti echipamentul pentru deplasare, vor identifica stocurile în exces pentru retragere, vor planifica operațiuni mișcare și vor înainta cereri de sprijin cu mijloace de transport la eșalonul superior.

c) Comanda și control: Conform prevederilor OPLAN.

IX. SPRIJINUL: Conform Anexei R la OPLAN.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Având în vedere complexitatea activităților desfășurate pentru planificarea dislocării brigăzii și totodată problema asigurării unui sistem de transport integrat complet și operațional, comandantul brigăzii trebuie să ia în considerare încredințarea responsabilității planificării dislocării și ulterior asigurării controlului mișcării unei structuri unice ca de exemplu un centru de control al mișcării pe timpul dislocării.

Centrul de control al mișcării pe timpul dislocării trebuie dotat cu suficiente capabilități de comunicații și informatică pentru a asigura o interfață adecvată între transportul intrateatru, interteatre și statul major al brigăzii. Această structură trebuie să aibă aptitudinea de a coordona și direcționa operațiile de transport din teatru în sprijinul mișcărilor de unități și operațiunilor de aprovizionare logistică. O opțiune ar fi ca personalul de logistică al comandantului brigăzii să formeze de regulă nucleul organizației de control al mișcării, însă un control al mișcării executat corespunzător necesită o structură predestinată, complet antrenată. În mod ideal această structură va fi identificată în OPLAN și va intra în teatru în primele faze ale dislocării pentru a coordona sosirea, extinderea teatrului precum și planificarea și execuția operațiilor de mișcare.

Pentru a organiza o structură aflată la dispoziția comandantului și a identifica procedeele acesteia de control a mișcării în teatru, trebuie avute în vedere: natura teatrului de operații, compunerea forței și înțelegerile cu HN, factori importanți pentru determinarea procedurilor utilizate pentru asigurarea operațiilor de control al mișcării.

Dacă este stabilită de către comandantul brigăzii, această structură va trebui să coordoneze angajarea tuturor mijloacelor de transport în teatru (inclusiv cele ale națiunii gazdă și cele puse la dispoziție de aliați) pentru a sprijini concepția operațiilor. Centrul de control al mișcării pe timpul dislocării trebuie de asemenea să fie unicul coordonator al comandantului brigăzii și legătura cu centrele naționale de mișcare pentru mișcările între teatre. În plus centrul de control al mișcării pe timpul dislocării supraveghează executarea priorităților de transport ale comandantului.

Centrul de control al mișcării pe timpul dislocării ar putea avea următoarele responsabilități:

planificarea operațiilor de mișcare și monitorizarea performanței globale a sistemului de transport al brigăzii;

executarea de revederi periodice ale deciziilor de repartizare a transporturilor și acționează în cazul solicitărilor de transport de urgență;

consilierea comandantului brigăzii în procesul de repartizare a mijloacelor de transport;

identificarea deficitelor între cerințele prevăzute și capabilitățile curente ale tuturor modurilor de transport;

coordonarea cerințelor imediate precum și asigurarea folosirii efective și eficiente a resurselor de transport.

Utilizarea instrumentelor LOGFAS permite comandantului brigăzii să obțină vizibilitate asupra deplasării strategice, recepției, staționării și continuării mișcării în teatru. Ele permit actualizarea informațiilor pentru a îmbunătăți activitatea de raportare. Instrumentele M&T LOGFAS asigură, de asemenea, într-un mediu multinațional solicitarea serviciilor și aprobărilor necesare și furnizează instrumente de urmărire și auditare a activităților SD, RSOM&I.

Complexitatea activităților de planificare a dislocării și transporturilor unor mari unități tactice, precum și timpul scurt avut la dispoziție pentru realizarea acestora pe timpul ducerii operației impun accelerarea procesului de implementare a instrumentelor LOGFAS, care asigură o planificare rapidă și eficientă a activităților de dislocare. Aceasta presupune existența, la nivelul brigăzii, a unor baze de date reale privind organizarea, înzestrarea și asigurarea tehnico-materială, care să permită accesul rapid la acestea, pentru stabilirea elementelor de calcul necesare în dezvoltarea planurilor de dislocare și testarea fezabilității acestora. În același timp se oferă posibilitatea pregătirii rapide a planurilor, analizării și trimiterii acestora între unități și comandamente.

LISTA DE ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE

AJP 4.4 (A), Doctrina Aliată Întrunită pentru Mișcare și Transport, 2000.

(AJP)-3.13 Allied Joint Doctrine for the Deployment of Forces, 2008.

FM 3-35- Army Deployment and Redeployment, 2011.

S.M.G. / L-2, Doctrina întrunită pentru mișcare și transport, București, 2006.

SMG/P.F.A. 3.13, Doctrina pentru dislocarea forțelor din Armata României, București, 2009.

L – 14 / 1, Instrucțini privind operațiunile de mișcare și transport ale unităților și marilor unități, București, 2012.

SMG-65/2011, Manualul de planificare a operațiilor, București 2011.

*** Colectiv, Planificarea acțiunilor militare, Curs universitar, Ed. UNAP, București, 2009.

*** Lexicon militar, Ediția a II-a, Ed. Saka, 1994.

*** D. Alexiu, M. Stancu, V. Dragomirescu, , Artă militară-Operații intermediare, Ed. UNAP, 2005.

*** L.Pupeza, Lucrare de disertație – Dislocarea Brigăzii Mecanizate într-un teatru de operații, Ed. UNAp, București, 2012.

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx)Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1- Allied Deployment and Movement System(ADAMS) Tutorial

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx) Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1 – Effective Visible Execution (EVE) User guide and tutorial

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx)Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1 – Coalition Reception, Staging And Onward Movement Tool (CORSOM) Tutorial

***Overview of LOG FS “Consolidation” phase project: Appendix 1-a LOG FAS description.

Pagină albă

Anexa nr.1

FORMATUL PENTRU ESTIMAREA DE MIȘCARE

(o variantă)

Referințe:

A. Hărți adecvate, diagrame, rapoarte (inclusiv nr. titlu, scară, ediția după caz etc.).

B. Estimări ajutătoare.

C. Directivele de orientare și planificare ale comandanților.

Fus orar:

SITUAȚIA ȘI ANALIZA MISIUNII

1. Înțelegerea intenției comandantului.

2. Identificarea sarcinilor încredințate și implicite necesare pentru realizarea misiunii.

3. Recunoașterea oricărei constrângeri ce limitează propriile acțiuni.

4. Cunoașterea oricărei modificări a situației din momentul în care misiunea a fost dată.

MISIUNEA

5. Unitățile Bg. 62 I.Mc. execută dislocarea în perioada ______pentru a desfășura operațiuni de ________.

a. limitări

(1) vehicule șenilate se pot deplasa numai cu trenul.

(2) Toți membrii personalului trebuie să fie vaccinați împotriva TBC, etc. înainte de dislocare

PREZUMȚII

6. Includeți numai acele ipoteze necesare pentru a completa estimarea.

a. Mijloacele de transport aliate nu vor fi disponibile pentru această operațiune.

b. Mijloacele de transport comerciale deținute de către societățile care simpatizează cu tara X nu vor fi utilizate, etc.

EVALUAREA PRINCIPALILOR FACTORI

7. După fiecare factor trebuie pusă întrebarea "și dacă?" pentru a se elabora deducții relevante și apoi după fiecare deducție până când întrebarea "și dacă?" nu se mai poate pune.

8. Forțe proprii:

9. Inamic:

a. Care este amenințarea? Aeriană/Maritimă/Teroristă etc.

b. Deducții. Inamicul are supremație aeriana deci dislocarea nu poate începe până când aceasta nu este rezolvata

Loc sunt vulnerabile ambuscadelor deci coloanele vor fi escortate

Nu exista amenințări pe LOC deci sunt acceptabile mișcări administrative

10. Mediul (Factori de climă și geografici):

a. Temperaturi extreme / furtuni / Relief, etc.

b. Deducții. Temperatura medie minus 30 de grade celsius, ca urmare, mijloace de dejivrare pentru aeronave sunt necesare la APOD, sau AO sub efectul musonului, prin urmare, nici o mișcare rutieră de la ________ către _______, etc.

11. Factori de mișcare:

Ce / cine trebuie să execute mișcarea?

a. Extras din tabele de înzestrare. Personal, vehicule, armament, mărfuri generale și mărfuri periculoase etc.

b. Deducții.

(1) este necesară cel puțin o navă pentru a deplasa vehiculele pe senile.

(2) mărfurile periculoase vor necesita separarea în clasificări distincte etc.

De unde începe mișcarea?

12. Locațiile unităților. Unitățile și personalul se află în prezent în locațiile pe timp de pace.

a. Facilitățile disponibile în aceste locații sunt:

(1) Echipament de încărcare – MHE, rampe etc.

(2) Facilități de depozitare – acoperite, descoperite, etc.

b. Deducții. Unitățile se pot deplasa rutier, direct din locația unității

13. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport feroviar.

a. Cea mai apropiată stație de cale ferată este _______ și facilități disponibile sunt:

(1) Facilități de încărcare, rampe de încărcare de capăt și laterale

(2) Zonele de adunare pentru îmbarcare_______

b. Deducții. Toate vehiculele pot fi transportate cu mijloace feroviare.

14. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport aerian.

a. Cel mai apropiat aeroport este________ și dispune de________etc.

b. Deducții. Numai pasagerii și vehiculele ușoare ale detașamentului precursor se pot deplasa cu mijloace de transport aerian.

15. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport maritim

a. Porturile disponibile sunt___________

b. Deducții. Întreaga unitate se poate deplasa cu mijloace de transport maritim___________ folosind următoarele porturi __________

Unde se execută mișcarea?

16. Facilități de recepție.

a. Porturi maritime (SPOE/D), aeroporturi APOE/D), etc.

b. Deducții.

(1) Nici o macara de cheu disponibilă -, prin urmare pot fi acceptate numai nave RORO în SPOD "Alfa", etc.

(2) aerodrom cu pista scurtă -, prin urmare pot fi acceptate numai aeronave C130 în APOD "Bravo", etc.

17. Infrastructura de transport .

a. Rutier, Feroviar, Aerian, Ape interioare etc.

b. Deducții. in teatru nu se poate executa nici o mișcare cu mijloace de transport feroviar.

18. Când sunt disponibile pentru mișcare?

a. Disponibilitatea personalului. Unitățile termină antrenamentul la data de___________

b. Disponibilitatea Vehiculelor/materialelor. Vehiculele/materialele disponibile pentru îmbarcare/încărcare la data de____________

c. Deducții __________

19. În ce ordine trebuie să sosească?

a. Compunerea grupării operative. Avangarda , Corpul principal , Ariergarda. Tabelele de mișcare ale forței vor asigura cunoașterea ordinii de priorități.

b. Deducții. __________

20. Ce resurse de transport sunt disponibile?

a. Agenții de transport.

(1) Rutier _________

(2) Feroviar, aerian, naval etc.

b. Deducții – se remarcă un deficit de mijloace de transport strategic prin urmare este necesară o acțiune de contractare(obținere) a acestora.

21. Terminale.

a. Militare și civile_________

b. Deducții _________

22. Controlul mișcării.

a. Unitatea 1.

b. Unitatea 2.

c. Deducții. ____________

23. Financiar.

a. Fonduri disponibile

b. Deducții. ____________

24. Timp și distanțe.

a. Rutier

b. Feroviar,aerian,maritim________

c. Deducții. Unitatea trebuie să înceapă deplasarea de la locația de dispunere pe timp de pace “Home Base” la data de _______ pentru a ajunge la ______ la data de _____________

25. Rezumatul deducțiilor principale:

a. Conform deducțiilor etc.

CURSURI DE ACȚIUNE (COA)

26. Descrieți COA proprii față de cele ale inamicului (OPFOR). Folosind opțiuni de fezabilitate identificați COA cu cel mai important impact asupra capacității proprii.

27. Descrieți COA, pe care forțele proprii au capacitatea sa le execute. Acestea trebuie limitate doar de ghidul de planificare și directiva de planificare/WARNO. Descrierea va include:

a. CONOPS:

b. Sarcini / Misiuni probabile;

Organizarea pentru misiune;

Cerințe critice de sprijin

Impactul acestui COA asupra altor operații, antrenamente etc.

COMPARAREA ȘI ANALIZA CURSURILOR DE ACȚIUNE (COA)

Comparați fiecare din COA proprii față de potențialele COA ale OPFOR. Această comparație ar trebui să fie cât mai obiectivă cu ajutorul deducțiilor rezultate din estimarea anterioară. Este adesea necesar să se facă această comparație în format tabelar cu o concentrarea a atenției pe elementele specifice, în special elemente comparative.

REZUMATUL CURSURILOR DE ACȚIUNE(COA)

29. COA 1

a. Descriere generală

(1) Avantaje_______

(2) Dezavantaje________

30. COA 2, 3 etc.

SELECTAREA COA PREFERABIL

31. O recomandare a COA preferabil din evaluarea anterioară

O SCHIȚĂ A PLANULUI

32. Se pregătește o schiță a planului bazat pe COA preferabil:

Misiune:

Execuția:

(1) Concepția operațiilor

(2) etc.

Pagina albă

Anexa nr.2

SCHEMA FLUXULUI INFORMAȚIONAL PENTRU CREAREA UNUI PLAN DETALIAT DE DISLOCARE

Anexa nr.3

SCHEMA DETALIATĂ A FLUXULUI INFORMAȚIONAL PENTRU ÎNTOCMIREA ȘI REVIZUIREA PLANURILOR DETALIATE DE DISLOCARE

OMTD – ofițer responsabil cu activitatea de mișcare și transport a diviziei

OCMT – ofițer responsabil pentru coordonarea mișcării și transporturilor (nivel brigadă)

OMTU – ofițer responsabil cu activitatea de mișcare și transport a unității (nivel batalion/ brigadă)

Pagina albă

Anexa nr.4

DATE IPOTETICE PRIVIND EFECTIVELE ȘI ÎNZESTRAREA CU MATERIALE ALE BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ

Anexa nr.5

ESTIMARI ALE DISTANȚELOR DE TRANSPORT

În urma introducerii locațiilor geografice din plan s-au estimat distanțele de deplasare ale brigăzii, în figurile de mai jos rezultând distanțele pe toate modurile de transport folosite

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Târgoviște-Ploiești- Slobozia-zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 286 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H” și haltele mari marcate cu litera „R”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Târgoviște-Ploiești- Slobozia-zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 372 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta București- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 273 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H” și haltele mari marcate cu litera „R”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta București- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 300 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Focșani- Galați – zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 158 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Focșani- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 348 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Khartoum- destinația finală Haya rezultând o distanță de 578 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”, haltele mari marcate cu litera „R” precum și o zonă de odihnă după o etapă de marș marcată cu litera „S”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Khartoum- destinația finală Haya rezultând o distanță de 599 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Port Sudan- destinația finală Haya rezultând o distanță de 195 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Port Sudan- destinația finală Haya rezultând o distanță de 210 km

ESTIMARI INIȚIALE ALE NECESARULUI DE MIJLOACE DE TRANSPORT STRATEGIC

Pe baza estimărilor realizate în programul ADAMS rezultă următorul necesar de mijloace de transport strategic:

Pagină albă

Anexa nr.6

ORGANIZAREA BRIGĂZII PENTRU EXECUTAREA MIȘCĂRII

Pagină albă

Anexa nr.7

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR RUTIERE

Anexa nr.8

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR FEROVIARE

Anexa nr.9

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR AERIENE

Anexa nr.10

. ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR MARITIME

Pagină albă

BIBLIOGRAFIE

AJP 4.4 (A), Doctrina Aliată Întrunită pentru Mișcare și Transport, 2000.

(AJP)-3.13 Allied Joint Doctrine for the Deployment of Forces, 2008.

FM 3-35- Army Deployment and Redeployment, 2011.

S.M.G. / L-2, Doctrina întrunită pentru mișcare și transport, București, 2006.

SMG/P.F.A. 3.13, Doctrina pentru dislocarea forțelor din Armata României, București, 2009.

L – 14 / 1, Instrucțini privind operațiunile de mișcare și transport ale unităților și marilor unități, București, 2012.

SMG-65/2011, Manualul de planificare a operațiilor, București 2011.

*** Colectiv, Planificarea acțiunilor militare, Curs universitar, Ed. UNAP, București, 2009.

*** Lexicon militar, Ediția a II-a, Ed. Saka, 1994.

*** D. Alexiu, M. Stancu, V. Dragomirescu, , Artă militară-Operații intermediare, Ed. UNAP, 2005.

*** L.Pupeza, Lucrare de disertație – Dislocarea Brigăzii Mecanizate într-un teatru de operații, Ed. UNAp, București, 2012.

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx)Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1- Allied Deployment and Movement System(ADAMS) Tutorial

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx) Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1 – Effective Visible Execution (EVE) User guide and tutorial

***(http://www.unob.cz/events/logfas/sitepages/tutorial.aspx)Logistics Functional Area Services (LOGFAS) version 6.1 – Coalition Reception, Staging And Onward Movement Tool (CORSOM) Tutorial

***Overview of LOG FS “Consolidation” phase project: Appendix 1-a LOG FAS description.

Anexa nr.1

FORMATUL PENTRU ESTIMAREA DE MIȘCARE

(o variantă)

Referințe:

A. Hărți adecvate, diagrame, rapoarte (inclusiv nr. titlu, scară, ediția după caz etc.).

B. Estimări ajutătoare.

C. Directivele de orientare și planificare ale comandanților.

Fus orar:

SITUAȚIA ȘI ANALIZA MISIUNII

1. Înțelegerea intenției comandantului.

2. Identificarea sarcinilor încredințate și implicite necesare pentru realizarea misiunii.

3. Recunoașterea oricărei constrângeri ce limitează propriile acțiuni.

4. Cunoașterea oricărei modificări a situației din momentul în care misiunea a fost dată.

MISIUNEA

5. Unitățile Bg. 62 I.Mc. execută dislocarea în perioada ______pentru a desfășura operațiuni de ________.

a. limitări

(1) vehicule șenilate se pot deplasa numai cu trenul.

(2) Toți membrii personalului trebuie să fie vaccinați împotriva TBC, etc. înainte de dislocare

PREZUMȚII

6. Includeți numai acele ipoteze necesare pentru a completa estimarea.

a. Mijloacele de transport aliate nu vor fi disponibile pentru această operațiune.

b. Mijloacele de transport comerciale deținute de către societățile care simpatizează cu tara X nu vor fi utilizate, etc.

EVALUAREA PRINCIPALILOR FACTORI

7. După fiecare factor trebuie pusă întrebarea "și dacă?" pentru a se elabora deducții relevante și apoi după fiecare deducție până când întrebarea "și dacă?" nu se mai poate pune.

8. Forțe proprii:

9. Inamic:

a. Care este amenințarea? Aeriană/Maritimă/Teroristă etc.

b. Deducții. Inamicul are supremație aeriana deci dislocarea nu poate începe până când aceasta nu este rezolvata

Loc sunt vulnerabile ambuscadelor deci coloanele vor fi escortate

Nu exista amenințări pe LOC deci sunt acceptabile mișcări administrative

10. Mediul (Factori de climă și geografici):

a. Temperaturi extreme / furtuni / Relief, etc.

b. Deducții. Temperatura medie minus 30 de grade celsius, ca urmare, mijloace de dejivrare pentru aeronave sunt necesare la APOD, sau AO sub efectul musonului, prin urmare, nici o mișcare rutieră de la ________ către _______, etc.

11. Factori de mișcare:

Ce / cine trebuie să execute mișcarea?

a. Extras din tabele de înzestrare. Personal, vehicule, armament, mărfuri generale și mărfuri periculoase etc.

b. Deducții.

(1) este necesară cel puțin o navă pentru a deplasa vehiculele pe senile.

(2) mărfurile periculoase vor necesita separarea în clasificări distincte etc.

De unde începe mișcarea?

12. Locațiile unităților. Unitățile și personalul se află în prezent în locațiile pe timp de pace.

a. Facilitățile disponibile în aceste locații sunt:

(1) Echipament de încărcare – MHE, rampe etc.

(2) Facilități de depozitare – acoperite, descoperite, etc.

b. Deducții. Unitățile se pot deplasa rutier, direct din locația unității

13. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport feroviar.

a. Cea mai apropiată stație de cale ferată este _______ și facilități disponibile sunt:

(1) Facilități de încărcare, rampe de încărcare de capăt și laterale

(2) Zonele de adunare pentru îmbarcare_______

b. Deducții. Toate vehiculele pot fi transportate cu mijloace feroviare.

14. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport aerian.

a. Cel mai apropiat aeroport este________ și dispune de________etc.

b. Deducții. Numai pasagerii și vehiculele ușoare ale detașamentului precursor se pot deplasa cu mijloace de transport aerian.

15. Posibilitatea deplasării cu mijloace de transport maritim

a. Porturile disponibile sunt___________

b. Deducții. Întreaga unitate se poate deplasa cu mijloace de transport maritim___________ folosind următoarele porturi __________

Unde se execută mișcarea?

16. Facilități de recepție.

a. Porturi maritime (SPOE/D), aeroporturi APOE/D), etc.

b. Deducții.

(1) Nici o macara de cheu disponibilă -, prin urmare pot fi acceptate numai nave RORO în SPOD "Alfa", etc.

(2) aerodrom cu pista scurtă -, prin urmare pot fi acceptate numai aeronave C130 în APOD "Bravo", etc.

17. Infrastructura de transport .

a. Rutier, Feroviar, Aerian, Ape interioare etc.

b. Deducții. in teatru nu se poate executa nici o mișcare cu mijloace de transport feroviar.

18. Când sunt disponibile pentru mișcare?

a. Disponibilitatea personalului. Unitățile termină antrenamentul la data de___________

b. Disponibilitatea Vehiculelor/materialelor. Vehiculele/materialele disponibile pentru îmbarcare/încărcare la data de____________

c. Deducții __________

19. În ce ordine trebuie să sosească?

a. Compunerea grupării operative. Avangarda , Corpul principal , Ariergarda. Tabelele de mișcare ale forței vor asigura cunoașterea ordinii de priorități.

b. Deducții. __________

20. Ce resurse de transport sunt disponibile?

a. Agenții de transport.

(1) Rutier _________

(2) Feroviar, aerian, naval etc.

b. Deducții – se remarcă un deficit de mijloace de transport strategic prin urmare este necesară o acțiune de contractare(obținere) a acestora.

21. Terminale.

a. Militare și civile_________

b. Deducții _________

22. Controlul mișcării.

a. Unitatea 1.

b. Unitatea 2.

c. Deducții. ____________

23. Financiar.

a. Fonduri disponibile

b. Deducții. ____________

24. Timp și distanțe.

a. Rutier

b. Feroviar,aerian,maritim________

c. Deducții. Unitatea trebuie să înceapă deplasarea de la locația de dispunere pe timp de pace “Home Base” la data de _______ pentru a ajunge la ______ la data de _____________

25. Rezumatul deducțiilor principale:

a. Conform deducțiilor etc.

CURSURI DE ACȚIUNE (COA)

26. Descrieți COA proprii față de cele ale inamicului (OPFOR). Folosind opțiuni de fezabilitate identificați COA cu cel mai important impact asupra capacității proprii.

27. Descrieți COA, pe care forțele proprii au capacitatea sa le execute. Acestea trebuie limitate doar de ghidul de planificare și directiva de planificare/WARNO. Descrierea va include:

a. CONOPS:

b. Sarcini / Misiuni probabile;

Organizarea pentru misiune;

Cerințe critice de sprijin

Impactul acestui COA asupra altor operații, antrenamente etc.

COMPARAREA ȘI ANALIZA CURSURILOR DE ACȚIUNE (COA)

Comparați fiecare din COA proprii față de potențialele COA ale OPFOR. Această comparație ar trebui să fie cât mai obiectivă cu ajutorul deducțiilor rezultate din estimarea anterioară. Este adesea necesar să se facă această comparație în format tabelar cu o concentrarea a atenției pe elementele specifice, în special elemente comparative.

REZUMATUL CURSURILOR DE ACȚIUNE(COA)

29. COA 1

a. Descriere generală

(1) Avantaje_______

(2) Dezavantaje________

30. COA 2, 3 etc.

SELECTAREA COA PREFERABIL

31. O recomandare a COA preferabil din evaluarea anterioară

O SCHIȚĂ A PLANULUI

32. Se pregătește o schiță a planului bazat pe COA preferabil:

Misiune:

Execuția:

(1) Concepția operațiilor

(2) etc.

Pagina albă

Anexa nr.2

SCHEMA FLUXULUI INFORMAȚIONAL PENTRU CREAREA UNUI PLAN DETALIAT DE DISLOCARE

Anexa nr.3

SCHEMA DETALIATĂ A FLUXULUI INFORMAȚIONAL PENTRU ÎNTOCMIREA ȘI REVIZUIREA PLANURILOR DETALIATE DE DISLOCARE

OMTD – ofițer responsabil cu activitatea de mișcare și transport a diviziei

OCMT – ofițer responsabil pentru coordonarea mișcării și transporturilor (nivel brigadă)

OMTU – ofițer responsabil cu activitatea de mișcare și transport a unității (nivel batalion/ brigadă)

Pagina albă

Anexa nr.4

DATE IPOTETICE PRIVIND EFECTIVELE ȘI ÎNZESTRAREA CU MATERIALE ALE BRIGĂZII 62 INFANTERIE MECANIZATĂ

Anexa nr.5

ESTIMARI ALE DISTANȚELOR DE TRANSPORT

În urma introducerii locațiilor geografice din plan s-au estimat distanțele de deplasare ale brigăzii, în figurile de mai jos rezultând distanțele pe toate modurile de transport folosite

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Târgoviște-Ploiești- Slobozia-zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 286 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H” și haltele mari marcate cu litera „R”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Târgoviște-Ploiești- Slobozia-zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 372 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta București- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 273 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H” și haltele mari marcate cu litera „R”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta București- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 300 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Focșani- Galați – zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 158 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Focșani- zona de staționare Babadag rezultând o distanță de 348 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Khartoum- destinația finală Haya rezultând o distanță de 578 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”, haltele mari marcate cu litera „R” precum și o zonă de odihnă după o etapă de marș marcată cu litera „S”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Khartoum- destinația finală Haya rezultând o distanță de 599 km

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport rutier pe ruta Port Sudan- destinația finală Haya rezultând o distanță de 195 km. Se pot observa și zonele recomandate pentru executarea haltelor mici, marcate în figură cu litera „H”.

În figura de mai sus se prezintă distanța de transport feroviar pe ruta Port Sudan- destinația finală Haya rezultând o distanță de 210 km

ESTIMARI INIȚIALE ALE NECESARULUI DE MIJLOACE DE TRANSPORT STRATEGIC

Pe baza estimărilor realizate în programul ADAMS rezultă următorul necesar de mijloace de transport strategic:

Pagină albă

Anexa nr.6

ORGANIZAREA BRIGĂZII PENTRU EXECUTAREA MIȘCĂRII

Pagină albă

Anexa nr.7

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR RUTIERE

Anexa nr.8

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR FEROVIARE

Anexa nr.9

ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR AERIENE

Anexa nr.10

. ORGANIZAREA MIȘCĂRILOR ȘI TRANSPORTURILOR MARITIME

Pagină albă