Utilizarea Valorilor Mobiliare In Scopul Finantarii Activitatii Bancii Practica Internationala Si Nationala

„Utilizarea valorilor mobiliare în scopul finanțării activității băncii: practica internațională și natională”

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1. Aspecte teoretice privind valorile mobiliare

1.1. Analiza conceptual-tipologică a valorilor mobiliare

1.2. Participanții pe piața de capital

CAPITOLUL II. Contribuția pieței de capital în finanțarea activității bancilor

2.1. Cadrul juridic al activității băncilor pe piața de capital

2.2. Activitățile băncilor comerciale pe piața de capital a Republicii Moldova

2.3 Impactul valorilor mobiliare asupra activității bancare

CAPITOLUL III. Probleme și oportunități ale utilizării valorilor mobiliare la finanțarea activității băncii

3.1. Experiența internațională al utilizării valorilor mobiliare pentru finanțarea activității băncii

3.2. Problemele activității băncilor pe piața de capital a Republicii Moldova

3.3. Oportunități de implimentare a formelor noi de finanțare a sistemului bancar

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Sistemul bancar este una din cele mai importante structuri ale economiei de piață. Băncile sunt mediatori la distribuirea capitalului, contribuind esențial la creșterea produsului intern brut al țării.

Băncile moderne acordă un spectru larg și multilateral de servicii clienților săi – de la cele tradiționale (de credit, depozite și decontare), care constituie baza business-ului bancar, pînă la cele moderne ce țin de instrumentele financiare noi, serviciile fiduciare, operațiunile investiționale etc.

Un alt component important al economiei de piață este piața valorilor mobiliare, prin care se intermediază mișcarea capitalului și se efectuează redistribuirea resurselor materiale și umane în economie. Anume piața valorilor mobiliare conferă economiei elasticitate și mobilitate, care asigură transferarea rapidă a resurselor dintr-o ramură a economiei în alta.

Participarea băncilor comerciale la piața valorilor mobiliare contribuie la atragerea resurselor suplimentare prin emisiunea valorilor mobiliare, extinderea bazei de venituri, menținerea nivelului necesar de lichiditate, adaptarea mai ușoară la schimbările conjuncturii pieței.

Actualitatea temei de cercetare este condiționată de necesitatea abordării științifice a impactului operațiunilor cu valori mobiliare asupra activității băncilor comerciale în general.

Necesitatea cercetării acestor aspecte este determinată de faptul, că pentru orice stat, stabilitatea sistemului bancar, precum și dezvoltarea pieței valorilor mobiliare, constituie un factor important al progresului economic și social, fiind un element determinant în dezvoltarea relațiilor de piață.

Scopul lucrării constă în identificarea particularităților operațiunilor bancare cu valorile mobiliare și perfecționarea activității bancare pe piața valorilor mobiliare, luînd în considerație atît practica internațională, cît și cea autohtonă.

Domeniul de cercetare este determinat de operațiunile băncilor cu valori mobiliare, care sunt investigate din perspectiva impactului lor asupra situației financiare a băncii și activitatea pe piața de capital internațională.

Obiectul cercetării este concretizat la nivelul băncilor comerciale, în activitatea cărora operațiunile cu valori mobiliare ocupă un loc important și înregistrează eficiență maximă.

Metodologia cercetării se bazează pe utilizarea metodelor științifice de cercetare. Din ansamblul metodelor și procedeelor folosite în știința economică, în cadrul cercetării au fost utilizate următoarele:

– abstracția științifică, în scopul sintetizării și generalizării principalelor concepte, principii, teorii și legi economice care determină obiectul cercetării;

– inducția și deducția, care se intercondiționează și constituie componentele de bază ale procesului de cercetare economică științifică;

– metoda analizei, comparației, analogiei și sintezei care au permis cercetarea esenței obiectului lucrării și formularea unor concluzii care sperăm să prezinte interes pentru știința economică.

Structura lucrării este prezentată în corespundere cu obiectivele preconizate și ordinea realizării cercetărilor științifice. Teza cuprinde: introducere, trei capitole, care constituie conținutul de bază al cercetării, concluzii, literatura selectivă studiată și anexele.

Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, domeniul de cercetare și obiectul cercetării.

Capitolul I – „Aspecte teoretice privind valorile mobiliare” înglobează definirea noțiunii de valori mobiliare, clasificarea acestora, sfera de manifestare cît și particularitățile funcționării mecanismul dat. Deasemenea sunt analizați participanții pe piața de capital.

Capitolul II – „Contribuția pieței de capital în finanțarea activității băncilor” reflectă caracteristicile și specificul aspectului legal al activității băncilor comerciale pe piețele de capital, cît și analiza mediului operațional de funcționare a sistemului bancar al Republicii Moldova pe piața de capital.

Capitolul III – „Probleme și oportunități ale utilizării valorilor mobiliare la finanțarea activității băncii” reflectă caracteristicile și specificul băncilor comerciale pe piețele de capital internaționale. Sunt analizate și comparate activitățile băncilor din țările dezvoltate, în special în baza modelului American și german de funcționare a pieței de capital. Se prezintă implementarea formelor noi de finanțare a sistemului bancar.

Ultimul compartiment al tezei cuprinde, concluziile autorului privind operațiunile băncilor cu valori mobiliare și eficiența acestor operațiuni în sistemul bancar, precum și contribuția lor la dezvoltarea pieței valorilor mobiliare în general.

Baza informațională. Drept bază metodologică și de informare au servit: literatura specializată; articole din revistele economice; buletine informative departamentale și alte publicații de ordin statistic și juridic ce țin de tema de cercetare.

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND VALORILE MOBILIARE

Analiza conceptual-tipologică a valorilor mobiliare

Piețele reprezintă una din cele mai mari invenții sociale și una dintre principalele piețe existente în economia de piață este piața financiară, care în țările cu economia de piață dezvoltată nu numai există dar și funcționează. Se știe că o piață funcționează bine numai atunci, cînd liberă fiind, prețul reglează continuu oferta cu cererea, care astfel tind spre un echilibru relativ. În țările aflate în faza de tranziție la economia de piață, piața financiară este în faza de formare și se pune acut problema asigurării liberei sale funcționări.

Orice economie națională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existența unor piețe specializate unde se întîlnesc cererea și oferta de active financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producției de bunuri și servicii. Această piață specializată este piața de capital (în accepțiunea sistemului european) sau piața financiară (conform teoriilor sistemului anglo-saxon).

Piața de capital este astăzi o realitate întîlnită în orice economie modernă. Este o piață a cărei necesitate este de necontestat, o structură extrem de dinamică și inovativă, în permanentă adaptare la mediul economic și în același timp factor de influență al acestuia, generatoare de oportunități și în egală măsură de risc pentru toate categoriile de participanți la activitatea economică.

Deci, piața financiară este de fapt un ansamblu de piețe organizate, unde se confruntă cererea și oferta de resurse financiare, prin intermediul unei multitudini de tehnici, instituții și mecanisme specifice.

Astăzi, interferența produselor și piețelor, a practicilor, participanților și mecanismelor, face deosebit de dificilă sarcina definirii pieței de capital. Dar este cert faptul, că astfel de piețe specializate au o importanță deosebită pentru finanțarea economiei naționale. Nu poate fi concepută o economie modernă fără existența unei piețe active de capital.

Nu există în nici o jurisdicție din lume o definiție precisă a ceea ce se înțelege prin “valori mobiliare”. Orice bun material, dotat cu o valoare estimabilă in bani, se încadrează obligatoriu în una din următoarele două categorii:

– bunuri funciare sau imobiliare, înțelegând prin aceasta proprietatea asupra pământului, respectiv a clădirilor:

– bunuri mobiliare, caracterizate, așa cum le indica și numele, prin mobilitatea lor, dată de trecerea fizică de la un proprietar la altul. Din punct de vedere juridic, asemenea bunuri, al căror caracter mobiliar nu poate fi contestat și, în plus, sunt purtătoare de valoare, nu sunt considerate valori mobiliare (de exemplu, tablourile, bijuteriile, piesele de mobilier etc.).

Valorile mobiliare se deosebesc de bunurile mobiliare, prin dematerializarea lor, purtând și alte denumiri: hârtii de valoare, titluri de valoare etc.

În Republica Moldova, noțiunea de piață a hîrtiilor de valoare (substituită mai tărziu prin piața valorilor mobiliare) a fost definită pentru prima dată în Legea privind circulația hîrtiilor de valoare și bursele de valori: „Piața hîrtiilor de valoare este o parte a pieței capitalului de împrumut, unde se efectuează emiterea și cumpărarea-vînzarea hîrtiilor de valoare”, însă definiția dată conține unele incorectitudini (este incorectă afirmația precum că „piața hîrtiilor de valoare este o parte a pieței capitalului de împrumut”, fiindcă acțiunile sunt instrumente ale pieței hîrtiilor de valoare nu a pieței capitalului de împrumut). O nouă definiție a noțiunii de piață a valorilor mobiliare a fost dată în Legea cu privire la piața valorilor mobiliare în vigoare: „piața valorilor mobiliare este piața unde are loc emisiunea, plasamentul și circulația valorilor mobiliare”. Observăm ca în cazul dat noțiunea de piața a valorilor mobiliare este definită la general, într-un mod mai restrîns. Nu este evidențiat între cine are loc acest transfer de valori mobiliare, adică cine sunt partcicipanții profesioniști la această piață și cine sunt intermediarii financiari între participanții profesioniști ai pieței valorilor mobiliare.

Astfel, piața de capital poate fi definită ca: „ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) către cei care au nevoie de capital (emitenți), cu ajutorul unor vehicule sau instrumente specifice (valori mobiliare) și prin intermediul unor operatori specifici (societățile de servicii de investiții financiare)”.

Deci, conceptul de „piață a valorilor mobiliare” constituie dintr-un punct de vedere sistemul relațiilor economice privind procesul de schimb, în centrul căruia marfa este reprezentată de „valori mobiliare”. Iar din alt punct de vedere, prin piața valorilor mobiliare se subînțelege sistemul de instituții din care ea este constituită (participanții la schimb – emitenții și investitorii, brokerii și dealerii – reprezentînd intermediarii procesului de schimb), infrastructura de piață (depozitarele, registratorii, organizațiile de clearing, piețele organizate: bursa de valori, piața extrabursieră) și, un în sfîrșit, însuși marfa – valorile mobiliare.

Valorile mobiliare reprezintă titluri financiare care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deținătorilor de valori mobiliare nominative ori documentele de evidență ale deținătorului nominal al acestor valori mobiliare. Valori mobiliare pot fi acțiunile, obligațiunile, instrumentele financiare ale administrației publice centrale și locale, precum și instrumentele financiare derivate sau i investitorii, brokerii și dealerii – reprezentînd intermediarii procesului de schimb), infrastructura de piață (depozitarele, registratorii, organizațiile de clearing, piețele organizate: bursa de valori, piața extrabursieră) și, un în sfîrșit, însuși marfa – valorile mobiliare.

Valorile mobiliare reprezintă titluri financiare care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deținătorilor de valori mobiliare nominative ori documentele de evidență ale deținătorului nominal al acestor valori mobiliare. Valori mobiliare pot fi acțiunile, obligațiunile, instrumentele financiare ale administrației publice centrale și locale, precum și instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit (instrumente financiare) încadrate de Comisia Națională a Pieței Financiare în această categorie” (Anexa 1) .

Conform legislației Republicii Moldova, o valoare mobiliară reprezintă un titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deținătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidență ale deținătorului nominal al acestor valori mobiliare [10, art. 3]. Denumirea de valori mobiliare este preluată din literatura franceză (valeurs mobilièrs).

În 1995 Ministerul de Finanțe al Republicii Moldova a decis ca unica sursă de finanțare a deficitului bugetar să fie hîrtiile de valoare de stat, plasate atît pe piața internă cît și pe cea externă, urmărind următoarele obiective: obținerea unei surse neinflaționiste de finanțare, susținerea dezvoltării piețelor de capital, oferirea unui instrument practic de implementare a politicii monetare. Plasarea hîrtiilor de valoare de stat se efectuează prin intermediul licitațiilor, organizate de către instituțiile specializate.

Piața de capital este acea piață specializată unde se întîlnesc și se reglează în mod liber cererea și oferta de active financiare pe termen mediu și lung. Este piața pe care se tranzacționează în mod liber valori mobiliare: acțiuni (reprezintă titluri financiare negociabile ce conferă deținătorului poziția de proprietar colectiv asupra proprietății indivizibile a societății emitente) și obligațiuni (titluri financiare reprezentînd creanța deținătorului acesteia asupra emitentului ei, rezultată în urma unui împrumut pentru care acesta din urmă – o companie, agenție publică sau statul – plătește periodic o dobîndă, de regulă fixă, urmînd să răscumpere obligațiunea peste un anumit termen. Rolul ei principal fiind acela de a mobiliza capitalurile persoanelor fizice sau juridice, care economisesc sau dețin disponibilități pe care doresc să le plaseze eficient. Aceste fonduri sunt atrase de către emitenții de acțiuni sau obligațiuni, care au nevoie de capital pentru finanțarea unor proiecte de investiții, în general a activelor pe termen lung.

Orice decizie de achiziție de noi active presupune obținerea de capital suplimentar și, în general, activele pe termen lung sunt finanțate de capitaluri pe termen lung. Avînd nevoie de capital suplimentar, firma are mai multe posibilități pentru al obține:

majorarea capitalului prin emisiune de acțiuni;

obținerea unui împrumut prin emisiune de obligațiuni;

contractarea unui credit de la o bancă.

În situația cînd societatea face apel la acțiuni și obligațiuni ea va intra în sfera pieței de capital, iar produsele oferite investitorilor fiind valorile mobiliare.

Motivația principală a unei piețe de capital constă în economisirea și plasarea valorilor mobiliare ale agenților economici în căutare de capital (reprezentanți ai cererii) către deținătorii de excendente de capital (reprezentanți ai ofertei).

Cererea de capital este generată de următorii agenți economici:

statul și colectivitățile locale (orașe, regiuni) a căror motivație pentru cererea de fonduri este legată de finanțarea cheltuielilor, a deficitului bugetar, obținerea fondurilor necesare realizîndu-se prin emisiunea de obligațiuni ale statului sau obligațiuni municipale;

societățile comerciale care apelează la piața de capital pentru acoperirea nevoilor din diverse sectoare și care utilizează fondurile disponibile de pe piața de capital atît în momentul constituirii cît și pe parcursul desfășurării activității. Aceste societăți mobilizează fondurile disponibile fie prin emisiunea de acțiuni, fie prin emisiunea de obligațiuni;

instituțiile bancare și financiare, societățile de asigurare fac apel la capitalurile disponibile pentru finanțarea activității proprii, însă, rolul lor principal este de a facilita circulația capitalului, asigurînd lichiditatea pieței.

Prin piața valorilor mobiliare se scumulează resursele bănești ale persoanelor fizice și juridice ale statului, care se repartizează pentru investițiile capitale productive și neproductive. Acțiunile și obligațiunile emise de firme pentru a obține bani pe termen lung sunt instrumente ale pieței de capital. Intermediarii specifici implicați sunt societățile financiare, bursele de valori mobiliare și agențiile de brokeraj de valori mobiliare.

Dacă informal piața de capital este definită ca simplu loc de întîlnire a vînzătorilor cu cumpărătorii de valori mobiliare, complexitatea ei face ca activitatea operativă să se realizeze printr-un mecanism tot mai complex ce asigură legătura între investitori și emitenți.

Din acest punct de vedere, există două niveluri ale acestui mecanism: piața primară și piața secundară. Piața primară este piața emisiunilor de valori mobiliare, cunoscută și sub denumirea de „piață la prima mînă”, care cuprinde tranzacțiile din prima etapă a subscrierii emisiunilor și distribuirii lor de către un emitent, direct sau printr-un intermediar specializat. Piața primară are funcția să direcționeze capitalurile pe termen lung pentru finanțarea economiei naționale prin colectarea resurselor sub diverse forme. Piața primară reprezintă emisiunea de noi acțiuni în cadrul căreia o parte economisește, iar alta investește, îndeplinind funcția de adăugare de avere reală în economie.

Figura 1.1. Mecanismul pieței primare a valorilor mobiliare

Odată ce valorile mobiliare au fost emise și se află în posesia investitorilor, aceștia s-ar putea să nu dorească – la un moment dat – să le mai dețină pentru toată durata lor de viață (care este uneori foarte lungă în cazul unor obligațiuni sau nedefinită pentru acțiunile obișnuite), din diverse motive. Ca urmare – după un timp mai lung sau mai scurt de la achiziționare – investitorii s-ar putea să dorească să transforme în bani valorile mobiliare pe care le dețin sau să dorească să le schimbe cu alte valori mobiliare. Pentru ca acest lucru să se poată realiza la cel mai bun preț – atît pentru deținătorul valorii mobiliare cît și pentru viitorul cumpărător – a fost necesară organizarea unei piețe specilizate în acest tip de „comerț”. Ca urmare, piețele organizate în scopul asigurării revînzării valorilor mobiliare ce au fost deja puse în circulație, prin intermediul pieței primare, sau numit piețe secundare.

Piața de capital leagă emitenții valorilor mobiliare cu investitorii instituționali prin intermediul brokerilor (participanți profesioniști la piața valorilor mobiliare, care efectuează din numele său pentru un comision tranzacții de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare din contul altei persoane la ordinul ei), dealerilor (persoana juridică, ce activează în calitate de participant profesionist pe piața valorilor mobiliare efectuînd tranzacții de vînzare – cumpărare a valorilor mobiliare din numele și contul său) și al societăților de intermediere a tranzacțiilor cu valori mobiliare.

Piața de capital funcționează, așadar, ca un mecanism de legătură între cei la nivelul cărora se manifestă un surplus de capital (investitorii) și cei care au neoie de capital (emitenții). Piața de capital asigură legătura permanentă dintre emitenți și investitori, atît în momentul acoperirii cererii de capital, cît și în procesul transformării în lichidități a valorilor mobiliare deținute.

Piața valorilor mobiliare, fiind un segment dinamic al pieței capitalului a Republicii Moldova, oferă posibilități de învestiții în valori mobiliare ale întreprinderilor cu perspectivă.

Desfășurarea licitațiilor cu valori mobiliare pe platforme de tranzacționare deschise și de Valori a Moldovei asigură competivitatea și transparența procesului de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare.

Valori mobiliare corporative sunt valorile mobiliare emitenții cărora sunt societățile pe acțiuni, întreprinderi, organizații de alte forme organizatorico-juridice, deasemeni bănci, companii de investiții, fonduri.

Valori mobiliare corporative sunt prezentate de următoarele forme:

de împrumut

cote părți

derivate.

Valorile mobiliare de împrumut apar în rezultatul unor operațiuni specifice de creditare, prin care creditorul oferă mijloacele sale bănești temporar libere pentru folosință pe o anumită perioadă, care la scadență trebuie rambursate în integritate creditorului de către societatea debitor cu achitarea suplimentară a dobînzii aferente (se stabilește anterior un anumit procent de la valoarea VM).

În corespundere cu forma dată se întîlnesc următoarele tipuri de valori mobiliare de împrumut :

– obligațiuni, cambii, certificate bancare de depozit și economii, etc.

Valorile mobiliare sub formă de cote părți în capitalul societăților emitente oferă deținătorilor săi dreptul de propritate patrimonială asupra unei părți din bunurile societății în corespundere cu cota deținută și se consideră fondator, fie ulterior asociat al societății.

Valorile mobiliare derivate – contracte futures, options și waranturile.valorile mobiliare derivate se întîlnesc și pe piața valorilor mobiliare de stat, nu numai pe piața celor private.

Valorile mobiliare corporative se emit la:

Fondarea societăților pe acțiuni și plasare acestora printre fondatori.

Majorarea capitalului social al societăților pe acțiuni prin plasarea de acțiuni suplimetare.

Atragerea capitalului de împrumut prin emisiunea de obligațiuni.

O piață echilibrată a valorilor mobiliare este formată din două mari sectoare

sectorul valorilor mobiliare corporative

sectorul valorilor mobiliare de stat, care trebuie să fie într-un echilibru complex permanent.

În situația curentă din țară cînd investițiile de capital în sfera de producere nu sunt favorabile este imposibilă dezvoltarea pieței acțiunilor, prin urmare are loc creșterea ponderii pieței valorilor mobliare de stat, dat fiind faptuluii că ultimele dispun de un grad mai ridicat al credibilității, profitabilității și lichidității.

Pentru dezvoltarea eficientă a pieței acțiunilor lipsește o infrastructură bine organizată de reglemetare și supraveghere.

După perioada de privatizare în masă a bunurilor statului nu s-aobservat o creștere considerabilă a capitalului investiți sub formă de acțiuni în dezvoltarea societăților pe acțiun, din ce cauză acest segment al pieței servește drept teren de studiu și experimentări în ce privește practicarea emisiunilor diferitor tipuri de titluri, circulația acestora pe piață, etc.

Titlurile financiare, care se tranzacționează pe piața de capital, pot fi clasificate, în funcție de modul de creare, în trei categorii:

primare;

derivate;

sintetice.

Titlurile financiare primare sunt emise de utilizatorii de fonduri:

pentru mobilizarea capitalului propriu (cunoscute și sub denumirea de instrumente de proprietate, cum sunt, de exemplu, acțiunile)

sau pentru atragerea capitalului împrumutat (se numesc și instrumente de datorie, cum sunt, de exemplu, obligațiunile).

Caracteristica definitorie a acestor titluri este că asigură mobilizarea capitalului pe termen lung de către utilizatorii de fonduri si dau detinătorilor lor, drepturi asupra veniturilor bănesti nete ale emitentului.

Rolul titlurilor primare este dublu:

de a asigura mobilizarea capitalului pe termen lung;

de a acorda drepturi asupra veniturilor bănești ale emitentului.

 Acțiunile reprezinta un drept de proprietate asupra unei cote-parti din patrimoniul social al emitentului. Actiunile acordă proprietarului anumite drepturi de control asupra gestiunii patrimoniului social, dreptul de a primi în fiecare an o cota parte din profitul net, sub formă de dividende, dreptul la o cota parte din activul net existent, în cazul în care societatea emitentă este lichidată. Datorită veniturilor diferite de la an la an pe care le aduc actiunile, in functie de activitatea economico-financiara a societătii respective, acestea se numesc si valori mobiliare cu profit variabil.

Actiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comercială si reprezintă o cotă parte din capitalul social al unei societăti si care încorporează drepturi sociale si patrimoniale.

Obligațiunile (numite si titluri de renta dacă sunt emise de către stat) sunt titluri reprezentate prin dreptul de creanta al proprietarului titlului respectiv asupra emitentului. Proprietarul unei obligatiuni este o persoană care a împrumutat o anumită sumă de bani emitentului (statul, o colectivitate publica, societate nationala sau privata), obligandu-l astfel, pe cel împrumutat de a-l remunera, prin vărsarea periodica a unei sume proportionale cu totalul împrumutului si care se numeste, de obicei, dobandă.

Împrumutul este rambursabil fie intr-o singură transă fie in mai multe transe, platite in conformitate cu o intelegere prealabila, materializata printr-un tabel de amortismente periodice, esalonate încă de la emisiunea titlului.

Datorită venitului fix pe care îl aduc obligatiunile, acestea se numesc valori mobiliare cu venit fix.     Valorile mobiliare emise de stat sunt alte tipuri de titluri primare:

– bilete de tezaur – avind rolul de a acoperi imprumuturi pe termen scurt efectuate de guvern;

– bonuri de tezaur – avind rolul de a acoperi cheltuieli generale ale bugetului de stat, imprumuturile fiind pe termene de la unu la zece ani;

– obligatiuni de stat – emise de trezorerie, intre zece si treizeci de ani, purtatoare de dobinda;

– obligatiuni municipale ( comunale ) – emise de unitati ale administratiei locale pentru a efectua de obicei anumite investitii structurale.

Titlurile financiare derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent (vînzător) și beneficiar (cumpărător) și care atribuie celui din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului, la o scadență viitoare, în condițiile stipulate în contract. Titlurile derivate sunt de două tipuri: contracte futures și opțiuni.

Contractul “futures” este o întelegere între două părti de a vinde/cumpăra un anumit activ la un pret prestabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare.

Contractele options sunt contracte între un vanzător si un cumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau a cumpăra un anumit activ la o dată viitoare, drept obtinut in schimbul plătii către vanzător a unei prime.

Titlurile de valoare sintetice ( basket securities ) rezultă din combinarea de către societătile financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta bază a unui instrument de plasament nou.

O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip coș, care au la bază o selectie de titluri financiare primare, combinate astfel încat să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.

Organizația Internațională a Standardelor în ISO 10962, grupează valorile mobiliare pe două nivele:

nivelul 1, după natura relațiilor juridice de drepturi și obligații numite categorii

nivelul 2, categoriile după drepturi și obligații specifice numite grupe.

Valorile mobiliare, clasificate la nivelul 1 pe categorii în ISO 10962, se prezintă în

Tabelul 1.1

Categoriile de valori mobiliare conform ISO 10962

La nivelul 2, cele 6 categorii sunt detaliate pe grupe de valori mobiliare. De exemplu, categoria instrumente de proprietate este fracționată în 5 grupe:

acțiuni ordinare;

acțiuni preferențiale;

acțiuni convertibile;

certificate de investiții în fonduri;

altele.

Pentru piața de capital din Republica Moldova, gruparea valorilor mobiliare este abordată conform Legii cu privire la piața valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98. Conform acestei legi, principalele componente ale valorilor mobiliare sunt acțiunile și obligațiunile

În Republica Moldova, valorile mobiliare se emit sub formă de:

valori mobiliare nominative materializate;

valori mobiliare nominative nematerializate.

Valorile mobiliare ale societăților pe acțiuni și derivatele lor pot fi numai nominative.

Valorile mobiliare ale unei clase (Clasă a valorilor mobiliare – totalitatea valorilor mobiliare de același tip ale unui emitent, care le asigură proprietarilor lor aceleași drepturi și care au aceleași caracteristici distinctive. Toate valorile mobiliare ale unei clase, indiferent de emisiune, au unul și același număr al înregistrării de stat) se emit într-o singură formă. Forma valorilor mobiliare se stabilește de către emitent.

In ceea ce privește clasificarea valorilor mobiliare, doctrina economică propune o clasificare in funcție de modul de fructificare a produselor pieței de capital, și anume:

• valorile mobiliare cu venit variabil (acțiunile), generatoare de venituri pentru deținător sub formă de dividende, nivelul acestora fiind direct influențat de rezultatele economice ale emitentului și de politica acestuia in ceea ce privește repartizarea profitului obținut;

• valorile mobiliare cu venit fix (obligațiunile, titluri de stat), producătoare de venituri posesorului sub formă de dobinzi și nedependente de evoluția rezultatelor financiare ale emitentului, care se obligă să plătească dobinzile regulat.

O altă clasificare ar putea fi făcută potrivit tipului principal de finanțare, conform căruia se pot distinge:

valori mobiliare de participare la capitalul societății (acțiunile);

valori mobiliare de datorie (obligațiunile).

Valorile mobiliare – sunt deci instrumente negociabile, emise in forma materializata sau dematerializata, evidentiate prin inscrisuri purtand diferite denumiri (hartii de valoare, titluri de valoare etc) si care conferă titularului anumite drepturi:

patrimoniale;

nepatrimoniale: dreptul la vot, dreptul de preemptiune, dreptul de control si informare, dreptul de a incasa dividende;

de creanță:

           Valori mobiliare pot fi : actiuni, obligatiuni, instrumente financiare derivate, orice alte titluri de credit incadrate in aceasta categorie de organul de reglementare din tara, respectiv Comisia Nationala a Pieței Financiare.

1.2. Participanții pe piața de capital

Participanții pe piața de capital sunt:

• investitorii și emitenții, fondurile mutuale și societățile de investiții;

• intermediarii (societățile de valori mobiliare);

• participanții auxiliari;

• infrastructura.

Investitorii și emitenții. Fondurile mutuale și societățile de investiții. Investitorii sunt deținătorii de capital monetar care investesc în produse specifice pieței de valori mobiliare și care își asumă riscurile acestei investiții. După importanța lor în piață, investitorii sunt de mai multe categorii:

– instituții financiare și investitori instituționali, care tind să domine cele
mai multe piețe financiare: băncile comerciale, societățile de investiții și fondurile deschise de investiții, societățile de asigurare, băncile centrale, instituțiile multinaționale;

societăți comerciale, care investesc surplusul de fonduri ce pot apărea în procesul desfășurării activității;

persoane fizice sau așa-zișii „mici investitori”, care își investesc economiile personale de mărimi relativ reduse în acțiuni și obligațiuni.

Emitenții sunt persoane juridice sau organe ale administrației publice centrale și locale care fac emisiuni de valori mobiliare.

Fondurile mutuale și societățile de investiții. Fondurile mutuale și societățile de investiții sunt intrinsec legate de piața de capital, această legătură trebuind să fie privită sub două aspecte:

atât fondurile mutuale, cât și societățile de investiții investesc fondurile bănești pe care le au la dispoziție în produse ale pieței de capital;

fondurile mutuale concentrează disponibilitățile bănești ale micilor investitori, cărora le asigură participarea activă pe piața de capital.

Principalele reguli care asigură succesul unui program de investiții sunt:

a) „Nu puneți niciodată toate ouăle într-un singur coș”.

b) „Nu investiți niciodată în ceva decât dacă înțelegeți bine cum funcționea
ză acest ceva”.

c) „Nu investiți niciodată în ceva pe care nu îl puteți urmări periodic”.

În țara noastră se întâlnesc două tipuri de organisme colective de plasament
=> Fondurile deschise de investiții, numite și fonduri mutuale, care sunt
societăți civile constituite în scop de investire a resurselor bănești ale membrilor
lor într-un portofoliu diversificat de valori mobiliare. Fondurile mutuale își
desfășoară activitatea prin intermediul unei societăți de administrare a fondului,
deoarece fondul mutual nu are personalitate juridică, ci este numai o asociere de
persoane care pun laolaltă fonduri bănești, în scopul investirii lor în active ale
pieței de valori mobiliare.

Fondurile mutuale, care sunt fonduri deschise de investiții, aparțin membrilor fondatori care stabilesc:

obiectivele investiționale;

modalitatea de funcționare și control;

modul de reprezentare a intereselor investitorilor de către un consiliu de încredere și supraveghere.

Consiliul de încredere și supraveghere încheie un contract de administrare a fondului cu o societate autorizată.

Așadar obiectivul fondurilor mutuale este de a mobiliza resursele financiare, atrase de la populație sau de la persoane juridice prin emiterea de titluri (certificate de investitor, titluri de participare sau unități de fond), pentru a le plasa în valori mobiliare. Fondurile mutuale fac deci investiții, iar profitul obținut pe seama lor se reflectă în creșterea valorii titlurilor de participare comparativ cu momentul emiterii sau achiziționării lor. În orice moment, posesorii de titluri de participare pot să-și recupereze banii investiți cu o creștere/scădere la zi, în funcție de rentabilitatea investiției efectuate în valori mobiliare, prin răscumpărarea de către fond a titlurilor.

Caracteristic fondurilor mutuale este faptul că ele oferă investitorului o diversificare largă și o administrare zilnică a banilor în mod profesional.

Intermediarii (societățile de valori mobiliare)

Pe piața de capital societățile de valori mobiliare îndeplinesc patru funcții, și anume:

generează un mecanism de atragere a capitalului prin punerea în legătură a celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenți, societăți, guverne);

generează un mecanism al prețurilor pentru evaluarea investițiilor;

generează pentru investitori un mecanism de transformare a investițiilor în lichidități;

participă la proliferarea produselor pieței.

societățile de valori mobiliare se clasifică în funcție de activitățile pe care le desfășoară în:

a) societăți de valori mobiliare care acționează numai în contul clienților (brokeri). În acest caz, agenții de valori mobiliare (brokerii), persoane fizice, vând/cumpără valori mobiliare în numele și pe contul clienților lor. Societățile mobiliare de acest tip contactează un alt broker/dealer/formator de piața sau, mai simplu, introduc ordinul în sistemul de tranzacționare pentru a răspunde solicitării clientului de a efectua tranzacția și de a efectua demersurile necesare pentru realizarea operațiilor de compensare, decontare și înscriere în registru.

Așadar, agenții de valori mobiliare (brokerii) ai acestor societăți sunt persoanele fizice care acționează în numele și în interesul societății cu obligația de a satisface ordinele clienților lor în cele mai bune condiții.

b) societăți de valori mobiliare care acționează pe cont propriu (dealeri). Societățile de valori mobiliare de acest gen cumpără/vând acțiuni pentru/din portofoliul propriu în scop speculativ. Totuși ele pot acționa și în numele și pe contul clienților.

Activitatea se desfășoară prin agenți de valori mobiliare (dealeri și brokeri).

Dealerii sunt persoane fizice care efectuează operațiuni pentru portofoliul societății și care urmăresc să obțină un profit din diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare al valorilor mobiliare.

Brokerii sunt persoane fizice care acționează în numele și în interesul societății, urmărind să satisfacă în cele mai bune condiții ordinele clienților lor.

c) societăți de valori mobiliare formatoare de piață (market makeri). Aceste societăți mobiliare acționează în nume propriu și au rolul de „a face piața” prin afișarea permanentă de cotații ferme, fiind pregătite oricând să cumpere/vândă valorile mobiliare pentru care „fac piața” în cantitatea standard și la prețul ferm de ofertă.

Market maker-ul (formatorul de piață) este un dealer care „face piața” pentru una sau mai multe valori mobiliare, nominalizate, prin asumarea unor obligații în plus față de un dealer obișnuit, inclusiv aceea de a oferi în orice moment un preț la vânzare/cumpărare.

Atunci când o firmă acceptă un ordin de la un client și apoi îl execută, se spune că ea acționează în numele clientului, ca agent al lui sau ca broker.

Dacă o societate de valori mobiliare cumpără de la clienții ei (pe banii săi) sau vinde valori mobiliare din portofoliul propriu, ea acționează pe cont propriu, ca dealer sau principal.

Societatea de valori mobiliare care acționează în numele și pe contul clienților (broker) are drept venit comisionul care se percepe în urma încheierii unei tranzacții. Acest comision se aplică la valoarea tranzacției și este prestabilit prin regulament.

Societatea de valori mobiliare care acționează ca market maker încasează un venit astfel:

– încearcă să cumpere valorile mobiliare la un preț mai scăzut decât cel la
care se gândește că le va vinde;

– încearcă să vândă valorile mobiliare la un preț mai mare decât cel la care
le-a cumpărat.

În funcție de tranzacție, profitul unei societăți mobiliare poate avea o natură dublă:

Atunci când societatea vinde unui client o valoare mobiliară din portofoliu, ea înregistrează un venit dublu:

• venitul provenit din diferența dintre prețul de achiziție al valorii mobiliare
și prețul de vânzare;

• venitul rezultat din adaosul pe care societatea îl percepe ca rezultat al
serviciului prestat (mark up). Valoarea respectivă se adaugă la prețul de execuție
al tranzacției.

Atunci când societatea cumpără de la un client o valoare mobiliară, ea va înregistra, în momentul achiziționării, un venit rezultat din prestarea serviciului (executarea ordinului) pentru client. Venitul se numește reducere (mark down) și se deduce din prețul de execuție al tranzacției.

Atunci când societatea vinde/cumpără o valoare mobiliară din/pentru portofoliul propriu de la o altă societate de valori mobiliare pe piața interdealeri se obține un singur venit, și anume:

• venitul rezultat din diferența dintre prețul de cumpărare și prețul de
vânzare, în momentul vânzării.

În momentul cumpărării nu există nici un profit.

Intermedierea tranzacțiilor bursiere

La înființare, societățile de valori mobiliare trebuie să aibă un minimum de capital și să-1 mențină pe întreaga perioadă de desfășurare a activității, la nivelul unui capital net determinat după o formulă de calcul. De asemenea, trebuie să mențină la anumiți parametri gradul de îndatorare al societății.

Capitalul net

Formula de calcul al capitalului net este următoarea:

Capitalul net = valoarea actualizată și ponderată a activelor pieței de valori mobiliare – valoarea datoriilor.

Activele pieței de valori mobiliare sunt activele în care societățile de valori mobiliare au dreptul să investească potrivit obiectului lor de activitate:

a) sume în cont curent la băncile comerciale;

b) certificate de depozit;

c) depozite la termen și alte instrumente care evidențiază depuneri la bănci
comerciale;

d) titluri de stat, titluri emise de autorități ale administrației publice;

e) valori mobiliare care au făcut obiectul unei oferte publice, tranzacționate
pe piețe recunoscute de C.N.V.M., pentru care există o piață lichidă;

f) titlurile de participare la fondurile mutuale;

g) sume datorate de clienți pentru valorile mobiliare cumpărate în numele
lor;

h) depozite la o societate depozitară la C.N.V.M.;

i) depozite la o altă societate de valori mobiliare, în baza unui contract de

compensare aprobat de C.N.V.M.; j) obligațiuni municipale.

Pentru calcularea capitalului net, fiecare tip de activ din portofoliu va fi supus unui:

– proces de actualizare (reevaluare).

=> În cazul acțiunilor și obligațiunilor cotate la BVB sau pe RASDAQ, în calcul se va lua valoarea (prețul) de piață a acestora;

=> În cazul activelor înscrise la punctele a), b), c), h), i), valoarea de piață este egală cu valoarea contabilă;

=> În cazul titlurilor de stat și al titlurilor emise de autorități ale administrației publice locale, se ia în calcul valoarea de piață – dacă există piață de tranzacționare – iar dacă nu, valoarea contabilă.

=> În cazul titlurilor de participare la fondurile mutuale, valoarea actualizată o reprezintă valoarea unitară a activelor nete anunțată de fond;

– proces de ponderare (protecție împotriva riscului de neplată sau de scădere a valorii). Fiecărui activ i se va aplica un coeficient de risc diferențiat, în funcție de gradul de risc al activului, după cum urmează:

a) acțiuni, obligațiuni = 30%;

b) titluri de participare la fondurile mutuale = 25%;

c) titluri emise de autorități ale administrației publice locale = 10%;

d) titluri de stat = 2%;

e) depozite la termen = 5%;

f) certificate de depozit = 20%;

g) numerar și disponibil în bănci = 0%.

În consecință:

Gradul de îndatorare reflectă nivelul până la care o societate de valori mobiliare se poate îndatora, în comparație cu capitalul net de care dispune.

La burse și în cadrul băncilor și societăților de asigurare la fondurile de investiții și de pensii a pășit o nouă clasă politică, clasă căreia nu i se poate sustrage nici un stat, nici un întreprinzător și cu atît mai puțin cetățeanul obișnuit plătitor de impozit; din această clasă fac parte dealerii de valori mobiliare care dirijează zilnic un flux tot mai mare de capital disponibil pentru investiții care, astfel, pot hotărî soarta unei națiuni întregi, în mare măsură nesupuși vre-o unui control al statului.

Adeseori prezentate ca țări cu economie în tranziție aceste țări captează atenția investitorilor în aceeași măsură în care îi și neliniștesc, deoarece se pot obține cîștiguri considerabile, dar și perderi pe măsură. Tendința firmelor de ași lărgi participarea pe piața de capital are ca explicații dorința de a fi cunoscute, iar imaginea răspîndită prin intermediu pieței bursiere permite facilitarea pătrunderii pe piața a produselor proprii sau atragerea de investitori pentru extindere.

Condițiile actuale ale economiei mondiale au creat posibilitatea pentru piețele de capital de a fi în contact continuu și de a realiza astfel o permanentă comunicare între piețele naționale de capital. Din cele enunțate mai sus ne dăm seama că este certă afirmația făcută de spacialiști și anume că o economie modernă, competitivă, capabilă să se adapteze cerințelor actuale ale globalizării, nu este de conceput fără existența și funcționarea unei piețe de capital eficiente.

CAPITOLUL II. CONTRIBUȚIA PIEȚEI DE CAPITAL ÎN FINANȚAREA ACTIVITĂȚII BĂNCILOR

2.1. Cadrul juridic al activității băncilor pe piața de capital

Autoritatea supremă în domeniul reglementării juridice a pieței valorilor mobiliare a RM – CNPF, este condusă de Consiliul de administrație care este un organ colegial compus din cinci membri, inclusiv președintele și vicepreședintele. Toți membrii CNPF sînt desemnați de Parlament pe termene diferite, la propunerea Președintelui Parlamentului, cu condiția unor avize pozitive din partea Comisiei parlamentare responsabile. Fiecare membru al CNPF are dreptul la două mandate consecutive. În funcția de membru al CNPF pot fi desemnați cetățeni ai RM care au o vechime în muncă de cel puțin 10 ani în domeniile financiar, economic sau bancar, cu condiția prezenței acordului scris al candidaților. În cazul în care candidatul este membru al unui partid sau al unei alte organizații social-politice, acordul său trebuie să conțină și angajamentul de suspendare a calității de membru al partidului sau al altei organizații social-politice.

Menționăm că membrii CNPF sînt independenți în exercițiul funcțiunii și se supun numai Legii, o astfel de normă fiind prezentă și în legislația altor state europene, precum Bulgaria, România, Țările Baltice, etc.

De menționat faptul, că membrii din prima componență a Comisiei Naționale (CNPF), au fost desemnați prin mandate cu termene diferite, astfel ca în fiecare an să expire mandatul unuia dintre membri: președintele să fie desemnat pe 7 ani, vice-președintele – pe 6 ani, un membru – pe 5 ani, alt membru – pe 4 ani și al 5 membru – pe 3 ani. După prima componență a membrilor, alți membri au fost desemnați pe un termen fix de 7 ani, realizîndu-se în fapt principiul rotației lor. Ulterior termenii au fost modificați, în opinia autorului nejustificat, micșorîndu-se la 4, 3 și 2 ani, fapt care prin sine nu aduce stabilitate și continuitate piețelor financiare organizate.

Menționăm, că modificările și completările Legii privind Comisia Națională a Pieței Financiare adoptate în perioada anilor 1999-2010, au fost corelate cu normele de drept ale piețelor aliate la practica europeană, servind un exemplu de implementare a celei mai bune experiențe avansate de tip „best-practice”. Aceasta vizează și procedura de revocare a membrilor Consiliului de Administrație, care se face de Parlament cu majoritatea simpla de voturi (50%+1) din numărul total al deputaților, în cazul în care:

a) în urma exercitării neadecvate a atribuțiilor sale sau săvârșirii unor acte ilegale, s-au produs efecte de criză pe piața financiară;

b) au fost condamnați prin sentință judecătorească rămasă definitivă;

c) au devenit neeligibili în cazul unor situații de incompatibilitate;

d) nu-și pot îndeplini atribuțiile din cauza incapacității fizice sau psihice, constatată de către o comisie medicală.

Un rol important în organizarea, administrarea și reprezentarea CNPF ca autoritate administrativă autonomă și ca persoană juridică de drept public, îl deține președintele CNPF, care este reprezentantul de drept al ei. Președintele CNPF participă la ședințele Parlamentului și ale Guvernului în problemele reglementării și controlului funcționării pieței financiare. Iar în absența lui, atribuțiile anterior indicate sînt exercitate de vicepreședintele acesteia.

De menționat faptul, că membrii Consiliului de administrație a CNPF sînt obligați:

1) să-și exprime afirmativ sau negativ votul la adoptarea deciziilor CNPF . Ei nu au dreptul de a se abține de la vot.

2) să păstreze stricta confidențialitate a oricărei informații obținute în cursul exercitării atribuțiilor sale și care nu a devenit accesibilă publicului larg, să nu o folosească în interes personal;

3) să notifice de îndată, în scris, apariția oricăreia dintre situațiile de incompatibilitate cu calitatea de membru sau angajat al CNPF prevăzute de legislația în vigoare a RM.

Legislația națională a RM prevede că membrii Consiliului de administrație nu au dreptul de a se abține de la vot, iar membrii care au votat împotrivă își pot consemna opinia separată în procesul-verbal al ședinței respective. În comparație, legislația României prevede o astfel de formulare expresă care obligă și cere responsabilitate deplină, fiindcă membrii C.N.V.M. răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepția situației în care au votat împotriva unei hotărîri și au consemnat opinia separată în procesul-verbal. O astfel de normă legislativă, necesită a fi introdusă și în legislația mobiliară a Republicii Moldova.

Prin hotărîri, Comisia Națională fondează și lichidează instituții, inclusive reprezentanțe teritoriale, acordă, suspendă sau retrage licențe și autorizații, adoptă, modifică sau abrogă acte normative ce țin de reglementarea pieței financiare nebancare, aplică interdicții, aprobă regulamentul propriu, precum și realizează atribuțiile stabilite de prezenta lege și de alte acte legislative.

Prin ordonanțe, Comisia Națională aplică în modul prevăzut de legislație, restricții în activitatea participanților la piața financiară nebancară, inclusiv suspendă operațiunile bancare la conturile curente ale acestora în scopul protejării drepturilor investitorilor și ale publicului larg, iar în cazul încălcării legislației privind valorile mobiliare, suspendă amplasarea valorilor mobiliare și circulația lor la bursa de valori și pe piața extrabursieră, clearingul și decontările la tranzacții, precum și dispune efectuarea de expertize și controale.

Hotărîrile și ordonanțele CNPF se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Hotărîrile CNPF intră în vigoare la data publicării, în caz că în hotărîre nu este indicat alt termen. Ordonanțele CNPF intră în vigoare la data emiterii. Deciziile CNPF pot fi atacate în instanța de judecată.

Pe lîngă CNPF activează un organ consultativ – Consiliul de Experți, componența căruia se aprobă la ședința CNPF . Consiliul de Experți elaborează recomandări privind direcțiile de bază ale politicii de dezvoltare ale pieței valorilor mobiliare, expertizează proiectele actelor legislative și altor acte normative elaborate de CNPF, care cu regret nu întotdeauna sînt luate în considerație la adoptarea deciziei de reglementare juridică. Consiliul întrunește 10 membri – reprezentanți ai administrației publice, participanților profesioniști pe piața valorilor mobiliare, organizațiilor de autoreglementare, experți independenți. Reprezentanții autorităților publice (Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor, Ministerului Economiei) se includ în componența Consiliului de Experți la propunerea acestor organe. Reprezentanții participanților profesioniști la piața valorilor mobiliare se includ în componența Consiliului de Experți în urma desemnării lor de către asociațiile de autoreglementare a participanților profesioniști la piața valorilor mobiliare. Activitatea Consiliului de Experți este condusă de Președintele acestuia, numit de Comisia Națională dintre membrii Consiliului. De asemenea, pe lîngă Comisia Națională activează:

1. Comisia de atestare – structură care efectuează atestarea participanților profesioniști pe piața valorilor mobiliare, eliberîndu-le certificate de calificare cu dreptul de a activa pe piață. Pentru aceasta, CNPF organizează grupe de instruire și reciclare, pregătind specialiști pe PVM și verificîndu-le periodic cunoștințele.

2. Comisia de Certificare – pentru certificarea sistemelor informaționale (software) de ținere a registrului deținătorilor de valori mobiliare, registrelor clienților deținătorilor nominali și altor programe informatice, stabilite de Comisia Națională, certificarea cărora este obligatorie, conform actelor normative ale Comisiei.

3. Institutul Inspectorilor bursieri de stat.

Conducerea și angajații CNPF participă la școlarizarea și instruirea cadrelor de pe piața de valori prin activitate didactică, participă și efectuează schimb de experiență cu organizațiile similare de peste hotare.

Procesul de dezvoltare a pieței valorilor mobiliare este necesar de a fi bazat pe ofertele publice, pe principiile de concurență a ofertelor, pe obligațiuni de procurare sau de vînzare în anumite cazuri expres stabilite. De aceea este important de a reglementa juridic tangența intereselor managerilor și interesele acționarilor și investitorilor, care diferă sau pot fi contradictorii.

Definitivarea normativă a infrastructurii și lansarea instrumentariului financiar (inclusiv obligațiunile municipale, contractele futures, opțioanele, recipisele și certificatele depozitare, alte derivate mobiliare) în vederea maximizării și catalizării evoluției pieței de capital (inclusiv tranzacționarea valorilor mobiliare de stat prin BVM) trebuie să fie oferite investitorilor prin programe de stat oferite de Regulator, și propuse publicului investitor, care ar putea fi garantate de autorități internaționale și/sau investiționale recunoscute, așa ca BERD, IFC, BM, etc.

Acest aspect este deosebit de important, mai ales cînd la capitolul ”asigurarea protecției drepturilor consumatorilor serviciilor financiare” sînt lipsă reglementările juridice necesare. Această vizează în special protecția drepturilor deținătorilor pachetelor de control ale societăților în cazurile de deposedarea lor ilicită de proprietate (atacurile raider), lipsa de răspundere personală a membrilor consiliului de administrație al societății (în cazul efectuării tranzacțiilor de proporții), etc.

Perfecționarea cadrului normativ, perfecționarea nivelului profesionist al specialiștilor CNPF, dotarea cu tehnică modernă, accesul la rețelele de informare locale și internaționale, activității publicitare în presa electronică și scrisă, promovarea unor noi tehnologii de supraveghere și monitorizare a pieței de capital, acestea și alte măsuri organizatorice, în opinia noastră, ar contribui la sporirea lichidității și transparenței pieței, la atragerea investițiilor de proporții în republică.

În conformitate cu cerințele legislației în vigoare, Comisia Națională prezintă anual, pînă la 1 aprilie, Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului dări de seamă asupra activității sale, precum și asupra funcționării pieței valorilor mobiliare. Necesită a menționa, că practica prezentării organului ierarhic superior rapoarte anuale privind activitatea să este o normă pe piețele de capital, fapt pe care îl întîlnim la toate autoritățile de reglementare în domeniu, precum și fapt menționat de cercetătorii științifici care investighează activitatea respectivă a Regulatorului pe piața financiară.

În Republica Moldova există cerințe stricte privind deținerea de către bănci a unei poziții dominante în sectorul bancar.

Astfel, conform Legii instituțiilor financiare, băncilor li se interzice:

a) angajarea în tranzacții și operațiuni care le–ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziție dominantă pe piața monetară, pe piața financiară și cea valutară;

b) angajarea în activități de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele și pentru terți.

Totodată, Banca Națională, pentru promovarea unui sector puternic și competitiv prin Regulamentele sale a stabilit băncilor respectarea următoarelor limite:

a) activele totale ale unei bănci în raport cu activele totale pe întregul sector bancar nu trebuie să depășească 30%;

b) depozitele persoanelor fizice ale unei bănci în raport cu depozitele totale primite de la persoane fizice pe întregul sector bancar nu trebuie să depășească 30%.

Conform Legii cu privire la piața valorilor mobiliare, nr.199-XIV din 18.11.98 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.27-28/123 din 23.03.1999, se reglementează relațiile ce apar la emisiunea și la circulația pe teritoriul țării a valorilor mobiliare, stabilește dispozițiile generale privind activitatea pe piața valorilor mobiliare, măsurile de protecție a intereselor investitorilor și răspunderea pentru încălcarea legislației pe piața valorilor mobiliare.

Subiecți ai prezentei legi sunt:

a) Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare Comisia Națională, care este o autoritate a administrației publice, împuternicită cu administrarea pieței valorilor mobiliare și cu punerea în aplicare a prezentei legi, și activează în conformitate cu Legea privind Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;

b) emitenții, participanții, inclusiv participanții profesioniști la piața valorilor mobiliare.

Cum s-a menționat, activitatea băncilor comerciale pe piața valorilor mobiliare este foarte specifică, deoarece trebuie să se conformeze cu m-ai multe legi.

Conform Legii instituțiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1/2 din 01.01.1996, protejarea intereselor deponenților, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic și competitiv și facilitarea acțiunii forțelor de piață în prestarea serviciilor financiare reprezintă obiectul principal al prezentei legi.

Acțiunea prezentei legi se extinde asupra valorilor mobiliare care întrunesc următoarele caracteristici distinctive:

a) se emit pentru plasare;

b) aparțin unei clase anumite;

c) conferă aceleași drepturi în cadrul unei clase, indiferent de emisiune și de modalitatea de procurare a lor;

d) circulă pe piața valorilor mobiliare conform prevederilor prezentei legi.

Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă).

Emisiunea publică a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;

b) pregătirea și aprobarea de către emitent a prospectului ofertei publice;

c) perfectarea de către emitent și registratorul independent a contractului de ținere a registrului – în cazul primei emisiuni publice a valorilor mobiliare nominative;

d) înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare ;

e) deschiderea de către emitent a contului provizoriu în valută națională pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasamentului valorilor mobiliare;

f) imprimarea certificatelor valorilor mobiliare – pentru emitenții care emit valori mobiliare materializate;

g) dezvăluirea informației cuprinse în prospectul ofertei publice, în modul stabilit de prezenta lege;

h) plasamentul valorilor mobiliare;

i) adoptarea de către emitent a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;

j) înregistrarea a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii și calificarea emisiunii de către Comisia Națională ca efectuată sau neefectuată;

k) operarea în statutul emitentului a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

l) închiderea contului provizoriu și transferarea mijloacelor de pe acest cont pe contul curent al emitentului – în cazul în care Comisia Națională a calificat emisiunea publică a valorilor mobiliare ca efectuată;

m) introducerea în registru a datelor despre deținătorii de valori mobiliare (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nominative), eliberarea certificatelor (în cazul emisiunii valorilor mobiliare materializate) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nematerializate) primilor proprietari de valori mobiliare.

Emisiunea închisă a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;

b) plasamentul valorilor mobiliare;

c) adoptarea de către emitent a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;

d) înregistrarea a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii, efectuată cu respectarea prevederilor pentru înregistrarea ofertei publice, stabilite la art.14, 15 și 18, cu excepția cerințelor față de întocmirea, înregistrarea și publicarea prospectului ofertei publice, precum și calificarea emisiunii de către Comisia Națională ca efectuată sau neefectuată;

e) operarea în statutul emitentului a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

f) introducerea în registru a datelor despre deținătorii de valori mobiliare și eliberarea extraselor din registru.

Tranzacțiile cu valori mobiliare se efectuează în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte legislative.

Din momentul înregistrării în registru a dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare, cumpărătorul obține toate drepturile conferite de valoarea mobiliară respectivă. În cazurile stabilite de legislația antimonopol, procurarea și înstrăinarea valorilor mobiliare în procesul circulației lor se efectuează numai cu acordul prealabil al organului abilitat cu reglementarea antimonopol. Efectuarea tranzacțiilor de vînzare-cumpărare, de schimb și de gajare a valorilor mobiliare se permite numai după calificarea emisiunii valorilor mobiliare respective ca efectuată.

Înregistrarea tranzacțiilor cu acțiuni ale băncilor ce depășesc limitele cotelor stabilite la art.15 din Legea instituțiilor financiare se va efectua după obținerea permisiunii scrise a Băncii Naționale a Moldovei de deținere a acestor cote de către acționarii băncii, emise în condițiile legii menționate.

Cum s-a menționat în Capitolul I, activitatea băncilor comerciale pe piața de capital este foarte specifică, deoarece trebuie să se conformeze cu m-ai multe legi.

Conform Legii instituțiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1/2 din 01.01.1996, protejarea intereselor deponenților, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic și competitiv și facilitarea acțiunii forțelor de piață în prestarea serviciilor financiare reprezintă obiectul principal al prezentei legi.

Prezenta lege se aplică pentru instituțiile financiare, cu excepția celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienței resurselor lor, Banca Națională le scutește parțial sau total de prevederile prezentei legi.

Banca Națională are dreptul să impună adăugător instituțiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.

Potrivit articolului 13 al prezentei legi, băncile sînt organizate ca societăți pe acțiuni conform legislației despre societățile pe acțiuni și se constituie sub formă de societăți pe acțiuni de tip deschis.

În Republica Moldova băncilor li se permite să efectueze mai multe tipuri de operațiuni cu valorile mobiliare, reieșind din articolul 26 al Legii instituțiilor financiare:

emiterea valorilor mobiliare proprii;

cumpărarea sau vînzarea, în cont propriu sau în contul clienților, a valorilor mobiliare (activitatea de dealer sau brokeraj);

acordarea serviciilor fiduciare, păstrarea sau administrarea valorilor mobiliare. În această categorie intră:

activitatea de depozitare – activitate de prestare a serviciilor de păstrare a valorilor mobiliare și/sau de evidență a drepturilor deponenților asupra acestor titluri;

activitatea de administrare a investițiilor – activitate desfășurată de managerul persoană juridică conform contractului de administrare fiduciară a valorilor mobiliare sau mijloacelor bănești destinate investirii în valorile mobiliare;

subscrierea și plasarea titlurilor de valoare – activitatea de underwriting, ce înseamnă activitatea de mediere la emisiuni, desfășurată în numele emitentului în vedere promovării ofertei publice primare și plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului;

acordarea serviciilor de consultanță.

Totodată, conform articolului 43 al Legii cu privire la piața valorilor mobiliare, băncile sunt în drept să desfășoare numai acele genuri de activitate pe piața valorilor mobiliare, care sunt prevăzute în autorizația pentru activități financiare, eliberată de către Banca Națională a Moldovei.

Deci, reieșind din actele normative menționate, băncile sunt în drept să desfășoare următoarele activități profesioniste pe piața valorilor mobiliare:

a) activitate de brokeraj;

b) activitate de dealer;

c) activitate de underwriting;

d) activitate de administrare fiduciară a investițiilor;

e) activitate de ținere a registrului;

f) activitate de depozitare;

g) activitate de clearing;

h) activitate de consulting investițional.

În acest context este necesar de menționat că băncile comerciale di Republica Moldova, în funcție de categoria autorizației deținute, sunt limitate în ceea ce privește genurile de activități practicate pe piața valorilor mobiliare prin Legea instituțiilor financiare.

Reieșind din legile menționate mai sus putem constata că prin activitatea bancară pe piața de capital se intermediază mișcarea capitalului și se efectuează redistribuirea resurselor materiale și umane în economie.

2.2. Activitățile băncilor comerciale pe piața capital a Republicii Moldova

Sectorul bancar reprezintă componenta de bază a pieței financiare din Republica Moldova, în condițiile în care alte elemente sunt slab dezvoltate (piața de capital), au o pondere redusă (instituțiile de microfinanțare și creditare nebancară, leasing), sau sunt virtual inexistente (fondurile de investiții și capitalul de risc). Acesta este constituit din 2 nivele, reprezentate de Banca Națională a Moldovei (BNM) și 14 bănci comerciale în 2015, în urma falimetării BC ”Universalbank” S.A. în anul 2012.

BNM este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea și supravegherea activității instituțiilor bancare, precum și pentru elaborarea și promovarea politicii monetare a statului. Normele sistemului de reglementare bancară al BNM au la bază Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară (Basel II), iar în unele privințe, mai ales în ceea ce se referă la suficiența capitalului și provizioanele pentru pierderi la credite, sunt chiar mai stricte. Dintre cele 14 bănci comerciale, 9 sunt cu capital majoritar străin.

Tabelul 2.1.

Structura sistemului bancar moldovenesc la 31.12.2014, %

Sursa: www.bnm.md, accesat la 27.03.2015

Sistemul bancar din Republica Moldova este caracterizat printr-o pondere mică a capitalului de stat – 1,9% din totalul capitalului bancar, sau 14,5% din totalul activelor deținute de băncile cu capital majoritar de stat. În același timp, ponderea băncilor cu capital majoritar străin este de 49.1%.

După cum putem observa din datele prezentate în tabelul 2.1., primele cinci bănci dețin în jur de 69,7% din activele pieței bancare și creditele acordate. Acesta este un nivel înalt în comparație cu majoritatea țărilor din regiune. La sfârșitul anului 2014 acest indicator pentru România constituia 40%, Polonia – 51%, Ucraina – 32%, Rusia – 44%, Serbia – 42%.

Activitatea emisională a băncilor comerciale din Republica Moldova s-a constituit pînă în prezent preponderent din acțiuni. În Republica Moldova 11 bănci dețin și licența Comisiei Naționale a Pieței Financiare ca participanți profesioniști pe piața de capital în calitate de dealeri cu drepturi conexe de broker, underwriting și consulting. Precum vedem, băncile sunt prezente și pe piața de capital.

Dinamica emisiunilor acțiunilor efectuate de bănci în anii 2005-2014 este prezentată în graficul 2.1.

Figura 2.1. Volumul total al emisiunilor suplimentare de acțiuni efectuate de către băncile comerciale din Republica Moldova în anii 2005-2014 (mil. lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza materialelor BNM și rapoartelor CNPF

Din datele respective se observă o legătură directă dintre accelerarea activității emisionale a băncilor și hotărîrile Băncii Naționale a Moldovei privind majorarea capitalului minim reglementat al băncilor. Excepție din tendința respectivă constituie anul 2006, caracterizat prin investițiile străine masive în sectorul bancar.

Conform datelor din raportul anual al BNM, pe parcursul anului 2014 pe piața hârtiilor de valoare de stat au activat 11 dealeri primari, care au contribuit la buna derulare a licitațiilor de plasare a hârtiilor de valoare de stat pe piața primară și la asigurarea lichidității lor pe piața secundară. Volumul cererilor depuse de către dealerii primari la licitațiile de plasare a titlurilor de stat a înregistrat în anul 2014 valoarea de 852,5 mil. lei. În anul 2006 dealerii primari au procurat hârtii de valoare în volum de 2318.5 mil. lei, ceea ce constituie 91.1 la sută din oferta Ministerului Finanțelor (în anul 2005 acest indicator a constituit 93.9 la sută).

Astfel prima tangență a băncilor cu piața de capital este de intermediat și investitor pe piață. Băncile prestează servicii de brokeraj pentru persoane juridice și fizice, și participă în calitate de dealer pentru portofoliile lor investiționale. Din totalul tranzacțiilor bursiere care au avut loc la Bursa de Valori a Moldovei până la sfârșitul anului 2012, putem vedea în Tabelul 2.2, că băncile dețin o cotă de 48,63% sau 4 755 646 605.44 lei din volumul tranzacțiilor bursiere în calitate de investitori (dealeri) și intermediari (brokeri), iar o singură bancă ca BC „MOBIASBANCA-Groupe Societe Generale” S.A. deține singură o cotă de 24,67%. Observăm că băncile dețin o cotă de neglijat în tranzacțiile bursiere.

Tabel 2.2.

Ratingul volumelor membrilor Bursei pentru întreaga perioadă de activitate a Bursei

Sursa: Buletinul informativ nr. 1 (191) ianuarie 2014 „Bursa de Valori a Moldovei”

A doua tangență care există, este una impusă de legislație dar și de modul de organizare a sistemului bursier. Băncile, pentru a putea activa ca intermediari la bursă, au obligația de a fi membri ai Bursei de Valori a Moldovei și să corespunde art. 6 alin. d) ai Regulii Bursei de Valori a Moldovei, privind deținerea cel puțin ai unei acțiuni ai bursei.

Astfel, aceste 11 bănci sunt acționari ai Bursei de Valori a Moldovei și în afară de interesul de a presta servicii pe piața de capital, apar alte interese, interese de acționari care pot ține sub control sistemul bursier, având un mare factor de decizie privind funcționalitatea sistemul bursier.

A treia tangență cu piața de capital este faptul că băncile sunt înregistrate juridic ca societăți pe acțiuni, iar acțiunile lor sunt înregistrate sau înscrise la Bursa de Valori a Moldovei. Conform datelor Bursei de Valori a Moldovei din luna august 2014 la cota bursei de nivelul I sunt înscrise 7 bănci din 8 emitenți și sunt înregistrate alte 6 din 951 emitenți în afara cotei.

Clasamentul Top 10 a capitalizării bursiere la Agenția de Rating și Estimare “Estimator-VM” S.A arată că capitalizarea bursieră a Top 10 clase de acțiuni este de cca. 5,3632  mld. lei, ce constituie cca. 47.6 % din capitalizarea bursieră totală conform Tabelului 2.3. În acest Top, 6 clase de acțiuni aparțin băncilor cu o capitalizare bursieră de cca. 3,6141 mld lei ce constituie cca.  32,1% din capitalizarea bursieră totală. În urma unei analize, am ajuns să constat că capitalizarea bursieră a sistemului bancar (13 bănci) este de cca. 6,0154 mld. lei ce constituie 53.38% din capitalizarea bursieră totală.

Tabel 2.3.

Clasamentul capitalizării bursiere, total istoric BVM (conform situației din 31.07.2014)

Sursa: Agenția de Rating și Estimare “Estimator-VM” S.A.

Conform datelor din statistica bursieră, din anul 2008 până în trimestrul II 2014 pe piața bursieră s-au tranzacționat acțiunile a 9 din 14 bănci în valoare de cca. 735,74 mil. lei, ce constituie cca. 27,17% din volumul total al tranzacțiilor bursiere înregistrate în această perioadă pe bursă  de cca. 2 708,41 mil. lei. Ca un exemplu, acțiunile BC „Moldova-Agroindbank” S.A. au un volum de tranzacționare în această perioadă de 432,12 mil. lei, ce constituie 15,95% din volumul total a tranzacțiilor sau 58,73% din volumul total al tranzacțiilor cu acțiunilor băncilor.

Tot în această perioadă, în urma consultării rapoartelor financiare al băncilor, am constatat că 10 din 13 bănci au efectuat 12 emisiuni suplimentare închise de acțiuni în valoare de cca. 1 574,24 mil. lei, iar dacă luam în considerare a 14-a bancă „BCR Chișinău” S.A., care e sucursală a Băncii Comerciale Române, despre care am vorbit mai sus că acțiunile ei nu sunt înscrise la bursă, atunci numărul emisiunilor de acțiuni se mărește la 15, iar volumul total al sistemului bancar la cca. 2 071,82 mil. lei. Astfel, capitalul statutar al băncilor a crescut cca. 111,31% de la 1 861,3 mil. la 3 933,12 mil..

Aceste majorări de capital nu au avut scop de a atrage noii investiții, dar au fost impuse de legislație. Băncile au fost obligate prin compartimentul IX al Regulamentului Băncii Naționale a Moldovei „cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc” din 30 septembrie 2002 gradual să mărească cuantumul capitalului minim necesar pentru capitalul de gradul I de la 32 mil.lei. până la 20 iunie 2008 la 100 mil. lei iar până la 31 decembrie 2012 la 200 mil. lei.

Băncile nici n-au încercat să atragă capital străin, ele s-au limitat la resursele financiare puse la dispoziție de către acționari. Toate aceste emisiuni, cum am relatat mai sus, au fost închise, acționarii au vărsat noi capitaluri, sau au reînvestit prin distribuirea noilor acțiuni din contul profiturilor băncilor.

La sfârșitul lunii august 2013 a fost încheiată emisiunea suplimentară închisă de acțiuni a Băncii de Economii în valoare de 80,25 mil. lei. Alte două emisiuni sunt în derulare, emisiunea suplimentară închisă de acțiuni a BC „UNIBANK” S.A. în valoare de 100 mil. lei și emisiunea suplimentară deschisă a BC „Eurocreditbank” S.A. în valoare de 35 mil. lei. Toate aceste trei emisiuni, sunt iarăși legate de Compartimentul IX al Băncii Naționale. În privința BC „Eurocreditbank” S.A., care desfășoară emisiune deschisă, pe o piața  unde nu există o ofertă solidă de resurse financiare și o cerere adecvată nu poate avea succes.

A patra tangență este prezența a 11 din 14 bănci pe piața extrabursieră a VMS în calitate de dealeri primari, reglementată de BNM. Dealeri primari sunt doar băncile, astfel doar ele pot participa la licitațiile de vânzare a VMS desfășurate de MF. Băncile participă pentru a-și putea gestiona lichiditățile și pentru a investi. Prezența lor este reglementată de Regulamentului cu privire la plasarea și răscumpărarea VMS în formă de înscrieri în conturi prin care sunt obligați să participe la fiecare licitație și să procure 2% din volumul mediu trimestrial oferit de Ministerul Finanțelor pe parcursul a patru trimestre precedente, băncile al căror nivel al activelor este mai mare sau egal cu 1 000,0 mil. lei, iar pentru bănci al căror nivel al activelor este mai mic de 1 000,0 mil. lei, să participe minimum la 50% din numărul total de licitații de vânzare a VMS și să procure 1% din volumul mediu trimestrial oferit de MF pe parcursul a patru trimestre precedente.  La moment aceste 2% din volumul mediu trimestrial este de cca. 35,0 mil. lei, astfel băncile investesc trimestrial minim cca. 385,0 mil. lei.

În anul 2014 cele mai mari volume ale emisiunilor de acțiuni au fost înregistrate în lunile ianuarie (475,95 mil. lei), martie (333,68 mil. lei), septembrie (191,78 mil. lei) și decembrie (92,03 mil. lei) în Figura 2.2. Totodată 3 societăți pe acțiuni au înregistrat un volum de 802,85 mil. lei (64,25 % din volumul total al emisiunilor, inclusiv: ÎM ”Moldcell” SA – 393,60 mil. lei, BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA – 250,00 mil. lei, SA „Centrala Electrică cu Termoficare Nr. 2” – 159,25 mil. Lei

Informația privind tranzacțiile efectuate cu valorile mobiliare emise de către societățile pe acțiuni incluse în listingul bursier este prezentată în Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4.

Tranzacțiile efectuate cu valorile mobiliare emise de către societățile pe acțiuni incluse în listingul Bursei de Valori a Moldovei, decembrie 2014

Buletinul informativ „Bursa de Valori a Moldovei”, nr.1 (143) decembrie 2014

Coeficientul „free float” calculat pentru emitenții incluși în listingul Bursei de Valori a Moldovei (BVM) indică cota numărului de valori mobiliare aflate în circulație liberă, care pot fi tranzacționate în dependență de cererea și oferta acestora. Acest coeficient la finele anului 2013 a variat între 3,17 la sută și 100 la sută.

Datorită modificărilor operate pe parcursul anului 2013 din componența emitenților incluși în listingul BVM au fost excluși doi emitenți: S.A."Floarea – Soarelui" și S.A."Supraten".

La finele anului 2013 poziția de lider la capitolul cel mai mare coeficient ,,free float” revine acțiunilor emise de două bănci comerciale, și anume BC "Unibank" S.A. și BC ,,Banca Socială” S.A., constituind în ambele cazuri 100 la sută. Urmează acțiunile emise de BC "Moldindconbank" S.A. (99,53%), acțiunile emise de BC ,,Moldova – Agroindbank” S.A. (93,81%), ulterior acțiunile preferențiale emise de S.A."Banca de Economii" (87,61%) și acțiunile emise de BC ,,Victoriabank” S.A. (61,99%), detalii în Figura 2.3. Nivelul coeficientului ,,free float” pentru restul emitenților care fac parte din listingul BVM s-au situat sub nivelul de 33 la sută din numărul total de acțiuni emise. Similar anului precedent, cel mai mic coeficient revine acțiunilor emise de IM ,,Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (3,17%).

Conform datelor incluse în Figura 2.3, la finele anului 2013 nici unul din cei 9 emitenți incluși în listingul BVM nu au înregistrat variație negativă a nivelului coeficientului ,,free float”.

Unde: CFF – Coeficientul FREE FLOAT;

AGIB – BC"MOLDOVA-AGROINDBANK" S.A.;

BECM – S.A."BANCA DE ECONOMII";

MD14 – acțiuni ordinare;

MD24 – acțiuni preferențiale;

BSOC – BC"BANCA SOCIALĂ" S.A.;

MBIS – BC"MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale" S.A.;

MICB – BC"MOLDINDCONBANK" S.A.;

VEST – S.A."EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY";

UNIB – BC"UNIBANK" S.A.;

IPTE – S.A."IPTEH";

VCTB – BC"VICTORIABANK" S.A.

Figura 2.3. Dinamica coeficientului de Free Float

Cea mai semnificativă majorare a nivelului coeficientului comparativ cu anul precedent au înregistrat acțiunile emise de BC ,,Victoriabank” S.A. – de la 35,24 la sută pînă la 61,99 la sută. Pentru prima dată în ultimii 5 ani coeficientul acțiunilor emise de BC ,,Victoriabank” S.A. a atins nivelul de circa 62 la sută.

Locul doi la capitolul cea mai mare majorare a nivelului coeficientului ,,free float” îl dețin acțiunile emise de BC ,,Banca Socială” S.A. de la – 75,54 la sută la finele anului 2012 la nivelul de 100 la sută la finele anului precedent. Similar acțiunilor emise de BC ,,Victoriabank” S.A., pentru prima dată în cinci ani acțiunile emise de BC ,,Banca Socială” S.A. au atins nivelul de 100 la sută.

Locul trei revine acțiunilor ordinare emise de S.A.,,Banca de Economii” cu o creștere de la 22,13 la sută la finele anului 2012 pînă la 32,83 la sută, urmate de acțiunile emise de BC ,,Moldova – Agroindbank” S.A. cu o majorare de la 83,81 la sută la 93,81 la sută la finele anului 2013. Acțiunile emise de BC ,,Moldindconbank” S.A., de asemenea, la finele anului precedent au înregistrat o creștere de la 93,19 la sută pînă la 99,53 la sută. Deși creșterea valorii coeficientului ,,free float” pentru acțiunile emise de BC ,,Moldindconbank” S.A. a fost una nesemnificativă la finele anului 2013, acțiunile respective s-au situat pe locul 3 după cel mai mare nivel al coeficientului ,,free float”, cedînd pozițiile superioare doar emitenților a căror nivel al coeficientului constituie 100 la sută.

Totodată, pentru patru emitenți incluși în listingul BVM nivelul coeficientului ,,free float” a rămas neschimbat comparativ cu rezultatele înregistrate la finele anului 2012.

Creșterea coeficientului ,,free float” pe parcursul anului 2013 pentru majoritatea emitenților incluși în listingul BVM s-a datorat tranzacționării valorilor mobiliare emise de către aceștia, pachetele de acțiuni fiind dispersate.

În mare parte titlurile de stat sunt deținute de băncile comerciale din Moldova. Totuși nu doar băncile sunt cele ce își încredințează sursele financiare statului, folosite de acesta pentru acoperirea deficitului de casă. Alături de bănci, în valorile mobiliare emise de stat, investesc și alte persoane juridice, dar și persoane fizice.

Deși ponderea investitorilor privați în titlurile de stat este una nesemnificativă, ce atrage atenție este că în ultima perioadă se atestă o creștere a ponderii investitorilor privați în volumul de VMS aflate în circulație. În ultimul an ponderea acestora s-a majorata mai bine de patru ori. La 30 septembrie 2013 investitorii privați dețineau doar 1,37% din hârtiile statului aflate în circulație, pe când la 30 septembrie 2014 ponderea acestora a ajuns la 5,67%, sau de 4,1 ori mai mult.

Figura 2.4. Ponderea deținerilor de titluri de stat de către investitorii private, alții decît băncile comerciale

Sursa: www.mf.gov.md

Tendința de creștere este constatată începând cu mijlocul anului trecut și vine după o perioadă de un an și jumătate de declin. De la 8,98% în luna decembrie 2011, ponderea s-a îngustat până la 1,23% în luna iunie 2013, urmând apoi creșterea.

De unde vine acest interes crescut în ultimul timp pentru titlurile statului? Cel puțin una din explicații este rata dobânzii care o oferă aceste titluri. În ultimul an ratele au crescut și ele. Dacă la 30 septembrie 2013 rata medie ponderată a dobânzii valorilor mobiliare de stat aflate în circulație era de 5,08%, la 30 septembrie 2014 rata era 6,40%.

Urmărind evoluția ratei dobânzii și a ponderii de VMS procurate de investitori, vom remarca o mișcare a acestora aproape în unison. Până la sfârșitul anului 2011 ambii indici au înaintat în sensul creșterii, urmând apoi o descreștere pe parcursul a 18 luni, ca ulterior să fie reluată creșterea până în septembrie 2014.

Figura 2.5 Ponderea VMS deținute de investitori și rata dobînzii VMS

Sursa: www.mf.gov.md

Motivul primar al acestor investiții ar fi siguranța lor. Titlurile de stat sunt considerate a fi instrumente financiare cu un risc de credit nul. De la începerea emiterii lor de către Guvernul Republicii Moldova, VMS au fost de fiecare dată răscumpărate, neexistând cazuri de insolvență a statului. Totodată titlurile de stat reprezintă creanța primară care statul este obligat să o onoreze, față de alte obligații ale sale. În cazul instituțiilor financiare, spre comparație, depozitele bancare sunt garantate doar parțial, în caz de lichidare a unei bănci, în proporție de 6000 lei, indiferent de suma depozitului, restul mijloacelor urmând a fi recuperate din activele băncilor.

De asemenea, ce atrage investitorii și i-ar atrage și mai mult în continuare, este lipsa unui impozit pe venitul obținut din plasarea în VMS. Conform Legii nr. 1164-XIII din 24.04.97 pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, dobânzile de la valorile mobiliare de stat nu se impozitează până la 1 ianuarie 2015. Iar conform proiectului politicii bugetare, fiscale și vamale pentru anul viitor, Ministerul Finanțelor propune excluderea pe o perioadă nedeterminată a prevederilor Codului Fiscal al RM de a impozita dobânzile de la VMS, stimulând și mai mult investițiile în titlurile statului.

2.3. Impactul valorilor mobiliare asupra activității bancare

Activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare include activitatea băncilor ca emitenți, activitatea băncilor ca investitori și activitatea profesionistă a băncilor pe piața valorilor mobiliare. Astfel, băncile, activînd pe piața de capital, contribuie la: atragerea resurselor suplimentare prin emisiunea valorilor mobiliare; extinderea bazei de venituri din contul acordării serviciilor clienților legate de valori mobiliare; menținerea nivelului necesar de lichiditate; adaptarea mai ușoară la schimbările conjuncturii pieței; accesul rapid la sursele de creditare prin folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj; extinderea sferei de influență a băncilor din contul participării la capitalul unor agenți economici, înființarea structurilor financiare affiliate.

Potrivit clasamentului capitalizării bursiere în baza tuturor tranzacțiilor de la Bursa de Valori a Moldovei, cea mai scumpă companie moldovenească la finele lunii decembrie era Mobiasbanca Groupe Societe Generale cu o valoare de piață a acțiunilor de 1,34 mld. lei după care urma Moldova-Agroindbank cu o capitalizare de 1,141 mld. lei și Victoriabank, valoarea de piață a căreia era de 1,097 mld lei.

Unica modificare din clasament este căderea cu o poziție a Băncii de Economii și plasarea ei pe poziția a noua. După o scădere de peste 600 mil. lei în noiembrie, prețul Băncii de Economii a mai scăzut cu 7 mil.lei și în decembrie În luna noiembrie capitalizarea unicei  instituții bancare moldovenești, controlate de stat, s-a redus cu 604 mil. lei (65%) față de octombrie. O tranzacție în urma căreia acțiunile BEM comercializate prin intermediul sistemului interactiv al bursei s-au ieftinit de la 40 la 14,2 lei unitatea, a redus capitalizarea instituției la 332,376 mil. lei față de 936,27 mil.lei în octombrie. În decembrie banca s-a mai ieftinit cu șapte milioane lei și costa la finele anului 324 mil.lei.

Activitatea emisională a băncilor comerciale din Republica Moldova s-a constituit pînă în prezent preponderent din acțiuni. Deși, din 14 bănci comerciale 9 sunt societăți pe acțiuni de tip deschis, doar 3 emisiuni de acțiuni au fost efectuate prin oferta publică.

Din datele respective se observă o legătură directă dintre accelerarea activității emisionale a băncilor și hotărîrile Băncii Naționale a Moldovei privind majorarea capitalului minim reglementat al băncilor.

Comparativ cu 2013, situația pentru unele bănci din sistem s-a înrăutățit dramatic în 2014. Clasamentul este elaborat în baza datelor financiare dezvăluite de băncile comerciale din Moldova pentru anul 2014. Metodologia aplicată la elaborarea acestui top este fixată pe 5 indicatori de eficiență (venituri totale, venit net, ROE, ROS și rotația activelor).

Tabelul 2.5.

Clasamentul de eficiență pentru Băncile Comerciale din Moldova, anul 2014

Sursa: www.bnm.md, accesat la 29.03.2015

Primele 4 bănci din top și-au menținut aceleași poziții ca și la finele anului 2013. Mai mult ca atât distanța dintre ele s-a majorat. Asistăm, astfel, la o stabilitate în performanța celor mai bune bănci din republică: Moldindconbank (locul 1), Moldova Agroindbank (locul 2), Victoriabank (locul 3), Mobiasbanca – Groupe Societe Generale (locul 4). Totodată și-au îmbunătățit performanța în anul analizat băncile comerciale Energbank (poziția a 5-a) și ProCredit Bank (poziția a 6-a).

De remarcat, că Moldindconbank mai deține prima poziție pentru anul 2014 după indicatorii Venit net, Rentabilitatea financiară (ROE) și Rentabilitatea Operațională (ROS). Moldova Agroindbank este lider în sub-clasamentul Venituri totale pe sistemul bancar pentru același an.

În aceiași perioadă 3 bănci nu au reușit să înregistreze un venit net anual, și anume: BCR Chișinău (locul 12), Banca de Economii (locul 13) și Eximbank Gruppo Veneto Banca (locul 14). Pentru ultimele 2 clasate pierderile depășesc pragul de 200 mln. lei. De remarcat, că în cazul Băncii de Economii situația a regresat foarte mult comparativ cu anul 2013.

În perioada analizată veniturile totale pe sistemul bancar au crescut cu cca. 17% comparativ cu aceiași perioadă a anului trecut (2013), pe când venitul total net pe sistem a scăzut cu tocmai 24%.

Volumul total al tranzacțiilor înregistrate prin intermediul băncilor comerciale în calitate de brokeri/dealeri în trimestrul III 2012 constituie 661 599 mii lei sau 75,40 % din volumul total al tranzacțiilor efectuate pe piața bursieră.

Comparativ cu trimestrul III 2013 volumul tranzacțiilor efectuate prin intermediul băncilor comerciale s-a majorat cu 653 905 mii lei.

Ponderea cea mai mare din totalul tranzacțiilor le revine tranzacțiilor de vînzare-cumpărare pe piața interactivă – 466 851 mii lei sau 70,56 %, și tranzacțiilor de vînzare-cumpărare negociere directă – 194 735 mii lei sau 29,43 %. (Figura 2.6).

Figura 2.6. Ponderea tranzacțiilor după tipuri efectuate la bursa de valori de către băncile comerciale în calitate de brokeri/dealeri pe parcursul trimestrului III 2014

Sursa: cnpf.md

Cel mai mare volum al tranzacțiilor cu valori mobiliare a fost efectuat prin intermediul B.C. „Unibank” S.A. – 462 228 mii lei sau 69,86 % din totalul tranzacțiilor efectuate cu valori mobiliare corporative și B.C. „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” S.A. – 194 735 mii lei sau 29,43%.

Cele mai mici volume au fost înregistrate de B.C. „Banca Socială” S.A. – 4 mii lei, urmată de B.C. „Banca de Finanțe și Comerț” S.A. – 175 mii lei și B.C. „Victoriabank” S.A. – 314 mii lei. De către B.C. „Energbank” S.A., B.C. „Eximbank Gruppo Veneto Banca” S.A., B.C. „ Moldova-Agroindbank” S.A. și B.C. "EuroCrediBank" S.A. nu a fost efectuată nici o tranzacție.

În concluzie putem spune că o piață dezvoltată a VM ar conduce la majorarea ponderii datoriei de stat interne în total datorie de stat, ceea ce ar reduce semnificativ riscul valutar. În același timp, doar majorarea ponderii datoriei de stat interne nu reprezintă soluția unică pentru diminuarea riscurilor asociate datorie de stat. O atenție sporită trebuie acordată maturității valorilor mobiliare emise, deoarece dacă va fi continuată emisiunea valorilor mobiliare pe termen scurt, riscul ratei de dobîndă și cel de refinanțare vor ramîne în continuare actuale. Astfel, ar trebui întreprinse eforturi întru majorarea maturității valorilor mobiliare de stat.

Cu toate, că măsurile enumerate par a fi destul de ușor de implementat, la prima vedere, mai există un șir de dificultăți semnalate de dealerii primari pe piața VM din Republica Moldova, printre care se includ:

Instabilitatea economică.

Rata reală înaltă a inflației, de asemenea, reprezintă o piedică în plasarea lichidităților în VMS pe termen lung.

Băncile-dealerii primari nu dispun de lichidități suficiente pe termen lung, întrucît la rîndul său atrag depozite preponderent de termen scurt.

De asemenea, dealerii primari solicită rate mai înalte a dobînzii la VMS pe termen lung, ceea ce ar produce costuri asociate deservirii datoriei de stat prea înalte.

Astfel, aceste motive cauzează cererea foarte redusă a băncilor față de valorile mobiliare pe termen lung, ceea ce duce practic la imposibilitatea dezvoltării unei piețe eficiente a valorilor mobiliare în prezent.

CAPITOLUL III. PROBLEME ȘI OPORTUNITĂȚI ALE UTILIZĂRII VALORILOR MOBILIARE LA FINANȚAREA ACTIVITĂȚII BĂNCII

3.1. Experiența internațională al utilizării valorilor mobiliare pentru finanțarea activității băncii

Sensul economic și rolul pieței internaționale de capital constă în redistribuirea resurselor în volum global.

Practic, în toate țările industrial dezvoltate piețele de capital au ramificări internaționale. Nerezidenții au dreptul de a procura valori mobiliare pe piețe naționale, iar unele valori mobiliare, emise în țara dată, pot fi obiectul emisiunilor paralele și în centre financiare străine sau obiectul cotărilor pe piețele secundare internaționale.

Piața internațională a valorilor mobiliare, mai ales piața acțiunilor și obligațiunilor, devin globale. La bursele din străinătate zilnic se cotează milioane de valori mobiliare ale companiilor americane.

În prezent, debitorii principali de mijloace pe piețele internaționale de capital sunt băncile și companiile financiare ale țărilor Organizației de Colaborare și Dezvoltare Economică, iar cei ce furnizează capitalurile sunt guvernele, puterea locală și organizațiile internaționale financiare. Cu susținerea băncilor a fost fondată Asociația Internațională a Cluburilor Investiționale. Comitetul de experți al clubului, periodic, efectuează analiza comparativă a piețelor de capital, și a constatat că fiecare piață de capital este un organism specific, fondarea și funcționarea lui, într-o mare măsură, depinzînd de dreptul de stat și privat, tradiții, istoria financiară a țării.

Cu toate că există o diferență națională a piețelor, ele au și caracteristici comune:

nivel înalt de monopolizare;

creșterea rolului statului ca debitor, creditor și garant;

creșterea rolului investitorilor instituționali;

tendința spre unificare și internaționalizare.

Piața valorilor mobiliare, ca și cea bancară, este din cele mai saturate din punct de vedere tehnologic. În practica internațională crește rapid ponderea valorilor mobiliare, care există numai în formă de înscrieri în conturi în anumite baze de date electronice. Toată asigurarea informațional analitică a pieței, dezvăluirea informației, care constituie principiul ei de bază, este bazată pe utilizarea sistemelor computerizate. Prin urmare, marketingul valorilor mobiliare nu poate să nu se orienteze la crearea produselor financiare computerizate, la personalizarea aprofundată a deservirii clienților, la piețele valorilor mobiliare complet computerizate.

În ziua de azi, în lume există două modele de bază ale pieței de capital – german (sistemul bancar) și american (de piață, sistemul financiar). Acestea îndeplinesc aceleași funcții: colectează informația despre posibilitățile investiționale, efectuează supravegherea rezultatelor activității și întreprind măsuri în dependență de informația colectată. Necătând la faptul că funcțiile sunt asemănătoare, între aceste modele, există diferențieri esențiale.

Modelul german al pieței de capital este aplicat numai în Japonia, Germania și în țările din Europa de Vest, restul țărilor abandonând modelul în cauză.

Modelul german al pieței de capital oferă toate posibilitățile pe piața de capital anume băncilor, care participă atât în calitate de creditori ai corporațiilor cât și în calitate de acționari importanți. Adică, băncile dispun de o esențială parte în cota capitalului și efectuează controlul companiilor. Statul la rândul său supraveghează investitorii instituționali importanți.

După cum demonstrează practica internațională, activitatea băncilor pe piața de capital duce la monopolizarea pieței, transformarea acesteia într-o arie de activitate a unui număr mic de companii financiare, unde locul de frunte îl ocupă băncile. Băncile au reprezentanți în consiliile de directori ai corporațiilor, joacă un rol activ în gestiunea corporativă.

Piețele de capital cu model de tip german au o acoperire și lichiditate mai mică, iar operațiunile au o transparență mai mică. Controlul băncilor asupra corporațiilor poate fi constituit nu numai prin intermediul acțiunilor. Controlul băncilor se poate manifesta și prin votul acestora în numele investitorilor mici (când băncile practică activitate de brokeraj și trust sau când gestionează fondurile mutuale). Pe de altă parte, băncile pot acorda credite limitate, cu scopul de a influența decizia conducerii.

Modelul american presupune o acționare ridicată în masă a investitorului și o reglementare rigidă a operațiunilor bancare cu valorile mobiliare.

În prezent sistemul bancar american are o structură primordială, având la vârf sistemul federal de rezervă și organismele federale.

Federal Reserve System este alcătuit din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte și este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcătuit din 7 persoane numite de președinte, pe o durată de 14 ani.

Funcțiile celor 12 bănci federale sunt:

– emisiunea monetară în district (în realitate bancnotele circulând pe întregul teritoriu federal).

– creditarea băncilor comerciale: compensarea cecurilor și a altor titluri de credit ale băncilor membre – fixarea ratei scontului.

– operațiuni de open market.

Specificul sistemului bancar american se exprimă și în opțiunea băncilor între două tipuri de statut National Bank sau State Bank (bancă federală sau bancă într-un stat anumit) completată cu regimul „one state banking” constând în separarea activității bancare comerciale de cele financiare. Ca urmare a acestor factori specifici se disting 4 categorii de instituții bancare:

1. Băncile Comerciale – au ca funcție principală primirea depozitelor de fonduri, private sau publice, la vedere sau la termen.

2. Băncile de Investiții – operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale asigurând cumpărarea și plasamentul titlurilor emise de societăți comerciale și prestează servicii în domeniul restructurărilor și fuziunilor, gestionează portofolii de titluri, jucând un rol important în dinamizarea economiei.

3. Băncile americane situate în străinătate cu avantajul de efectua operațiuni care nu le sunt permise pe teritoriul american.

4. Băncile străine – sunt în proporție de cca. 50% japoneze, cca.10% britanice și 30% europene. Aceste bănci provoacă îngrijorarea sistemului bancar autohton atât datorită atragerii unei părți a clientelei americane de origine asiatică cât și datorită achiziționării de către băncile străine a unor bănci americane.

Băncile comerciale se întăresc pentru a face față concurenței, dar sistemul bancar american nu are puterea dolarului și a industriei americane.

Structura sistemului bancar al SUA este următoarea:

Bănci naționale și bănci ai stetelor ;

Bănci membre ale Sistemului Federal de Rezerve și bănci nemembre ale SFR;

Bănci fără filiale și bănci cu subdiviziuni;

Filialele străine și diviziuni ale băncilor americane;

Holdingurile americane.

Pentru a activa pe piață în calitate de bancă este necesar de a primi licența (Carter) de la organele legislative.

Sistemul bancar al SUA se supune Sistemului Federal de Rezervă(FED), care a fost înființat în anul 1913 de către Congresul SUA.

În SUA o mare parte a băncilor comerciale (de depozit) efectuau și operațiuni de emisiune. Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea condițiilor de încălcare a normelor de emisiune și încărcarea canalelor circulației cu bancnote emise cu sau fără justificare economică. La momentul reglementării acestei acțiuni în 1913, în SUA, numărul băncilor împuternicite să emită bancnote depășea 7500.

Un moment important în evoluția băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 – 1933, care s-a manifestat în toate țările dezvoltate, dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporții (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment). Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor, care să acționeze în direcția protejării deponenților. În mod necesar, statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat, impunându-se un regim limitativ de control asupra instituțiilor de credit ce primesc depuneri și asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării.

Piața valorilor mobiliare din S.U.A. ocupă în lume un rol important, ținînd cont că:

este cea mai mare piață. S.U.A. le revine 1/3 din capitalizarea mondială și 50% din totalul mondial din împrumuturi obligatare;

mărimea capitalului învestit în hîrtii de valoare depășește multe economii naționale;

în sfera organizării pieței de capital, elaborarea noilor instrumente și teoria gestiunii portofoliilor de hîrtii de valoare au atins rezultate foarte înalte, de aceea multe state împrumută din experiența lor.

sistemul de supraveghere este cel mai dur, mai eficient și mai bine elaborat și este acceptat în foarte multe țări ale limii.

Printre participanții profesioniști pe piața de capital a S.U.A. (8200 de companii specializate) se numără și băncile comerciale, ce sunt investitori activi în hîrtiile de valoare de stat și efectuează diverse operațiuni pe piața de capital.

Băncile comerciale din S.U.A. sunt investitori activi în hîrtii de valoare de stat și efectuează operațiuni de underwriting pentru obligațiunile municipale. Totodată efectuează operațiuni de trust cu hîrtii de valoare pentru clienții lor, iar pentru a pătrunde la burse sau în sistemul N.A.S.D.A.Q. apelează la serviciile firmelor de broker-dealers.

Hîrtiile de valoare emise de către băncile comerciale americane sunt:

certificatele de depozit (negotable certificates of depozit) – hîrtii de valoare ce certifică actul de depunere într-un cont bancar. Ele pot fi:

emise de bănci în S.U.A.;

emise în dolari S.U.A. în afara granițelor (eurocertificate);

emise de băncile străine pe teritoriul S.U.A.;

recipisa depozitară americană (A.D.R. – American Depositary Receipts) – emise de băncile care au cumpărat peste hotare acțiuni, ce le permit să-și transfere riscul.

Germania

În forma sa modernă, sistemul bancar german s-a constituit începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ceea ce a diferențiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, în special, complexitatea sa structurală și puterea băncilor sale, diferențiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. În 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare.

Astfel, dat fiind numărul mare de bănci și oficii bancare, Germania era, și încă mai este una dintre cele mai puternice economii “bancare” din lume. Deși numărul băncilor din Germania s-a micșorat în ultimii ani, este totuși, în continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaționale.

Principalii participanți profesioniști ai pieței de capital din Germania sunt băncile comerciale, fiind formate din „Big Banks”(Dresdner Bank, Commerzbank, Deutsche Bank și Bazerische Nypo-un Vereinsbank). Aceste bănci dețin o largă rețea de filiale și au ca spectru de activitate prestarea serviciilor bancare „cu amănuntul”, finanțarea afacerilor medii și mari, cît și operațiuni investiționale (activitatea de bază).

Chiar dacă toate cele patru bănci aparțin celor mai mari instituții din lume, cota lor de piață combinată în ceea ce privește depozitele a fost mai mică de 14% la sfârșitul anului 2000. Ele dețin 2873 de sucursale în comparație cu 16.892 de sucursale ale grupului de bănci de economii și 15.332 de sucursale ale grupului de bănci cooperatiste. Ca o consecință a acestei discrepanțe, cele patru bănci mari colaborează în ceea ce privește utilizarea ATM-urilor; clienții unei bănci pot să retragă numerar de la un ATM al unei alte bănci fără reținerea unui comision pentru realizarea operațiunii. Băncile comerciale regionale sau alte bănci comerciale sunt alcătuite din toate băncile private secundare și terțiare.

Din grupul băncilor comerciale mai fac parte și bancherii privați. În mod obișnuit, ele sunt conduse de proprietari care răspund personal de obligațiile financiare ale băncilor lor. Numărul lor este în scădere, astăzi, cota lor în totalul activelor operațiilor interne ale băncilor germane este pe departe sub 1%.

Băncile comerciale sînt și principalii jucători la bursă, deoarece numai băncile au dreptul de a introduce ordinile la bursă. Băncile efectuează atît operațiuni de broker, cît și operațiuni de dealer. Majoritatea titlurilor ce sunt cotate la bursă sunt acțiuni și obligațiuni.

Specificul pieței de capital germane constă în faptul că există o mare discrepanță între piața obligațiunilor (reprezintă piața oficială) și cea a acțiunilor. Cauza acestei diferențe se explică prin prezența activă a băncilor pe piața de împrumut. Alt motiv ar fi restricțiile, în ceea ce privește achizițiile pachetelor de acțiuni. Din contul emisiunii de acțiuni se finanțează o mică parte din investiții. Principalii investitori pe piața obligațiunilor sunt băncile.

Conform Legii privind băncile, în Germania, tranzacționarea valorilor mobiliare în numele clienților este operațiune bancară și de aceea investitorii privați pot tranzacționa titluri numai prin intermediul băncilor.

Activitatea băncilor pe piața de capital germană se află într-o strînsă legătură cu maklerii, care se împart în două grupe:

maklerii oficiali – primesc ordine de la bănci și stabilesc cursul;

maklerii liberi – au funcția de a compensa, în caz de necesitate, deficitul de colaboratori.

Ambele grupe de makleri nu au dreptul de a efectua operațiuni în numele clienților și, totodată, deoarece nu sunt bănci nu pot primi ordine direct de la investitori, însă au dreptul să efectueze operațiuni pe cont propriu, cu scopul de a influența piața.

Japonia

Sistemul bancar japonez s-a dezvoltat începând cu cea de-a doua parte a secolului al XIX – lea. Astfel au fost create de către comercianții mai importanți, după modelul american, mai multe bănci naționale private, conform legii bancare din 1863. De asemenea, în fost creată banca centrală, care avea statut privat, pentru ca, în 1942, să fie transformată într-o bancă ce are până în prezent statut de bancă publică și privată. În ultima parte a secolului al XIX –lea, guvernul a creat o serie de bănci guvernamentale, cum ar fi banca de schimb Yokohama, care finanța comerțul exterior și banca ipotecară a Japoniei. Astfel, la sfârșitul secolului, se putea face distincția între marile și micile bănci private. Marile bănci private, aproape în totalitate naționale, erau stabilite în marile orașe, fiind denumite astfel City Banks. Ele finanțau o mare parte a industriei Japoniei, de asemenea prestând servicii pentru agenții fiscali ai guvernului.

Piața valorilor mobiliare a Japoniei ocupă locul 2 în lume după cea a S.U.A. și anume în ceea ce privește capitalul investit în obligațiuni. Piața acțiunilor este în general bursieră, fiind foarte concentrată (activează 8 burse) și cu caracteristici specifice. Piața acțiunilor este dezvoltată în acele țări, unde acționarii au mai multe drepturi. De aceea, este dezvoltată în S.U.A. și Marea Britanie și nu în Japonia, Franța și Germania. În Japonia principalii acționari sunt corporațiile, pentru care cumpărarea unui pachet de acțiuni înseamnă modalitatea de obținere a creditului, încheiere a unui contract sau cumpărare a unei noi tehnologii.

În centrul corporațiilor japoneze se află băncile comerciale, cărora le revin 20% din capitalul acționar al Japoniei. Majoritatea băncilor dețin un portofoliu solid de acțiuni, însă majoritatea acțiunilor este concentrată în 3 bănci ale creditului pe termen lung, 6 bănci municipale și 7 bănci de trust.

Piața obligațiunilor japoneze este reprezentată de 40% – obligațiuni de stat, 27% – obligațiuni bancare, 13% – obligațiuni corporative, 11% – obligațiuni ale instituțiilor publice, 7% – obligațiuni municipale. Obligațiunile bancare se emit în fiecare lună în data de 27, dobînda fiind convenită împreună cu Ministerul Finanțelor.

Conform Legii privind valorile mobiliare și bursele din 1948 băncilor li s-a interzis efectuarea operațiunilor de broker-dealer și underwriting.

Un motiv în plus pentru a alege drept model sistemul american este și faptul că în urmă cu două secole Statele Unite erau o țară mică, nedezvoltată cu serioase probleme financiare. Înfruntând aceste probleme sub conducerea lui Alexander Hamilton, care a fost reformatorul sistemului financiar american din acea perioadă, s-au pus bazele infrastructurii economice ale Statelor Unite și s-au trasat direcții pe termen lung ce vor trebui urmate în dezvoltarea economică.

Modelul american reprezintă în sine modelul băncii agresive, deținătoare de portofolii importante de acțiuni a întreprinderilor nefinanciare și care efectuează un control rigid a activității instituțiilor nebancare. Acest model presupune un nivel mai înalt de risc al operațiunilor băncii, aici se observă o dependență mare a băncii de situația clienților mai importanți în a căror circulație se află resursele sale. Riscul se mai manifestă și prin participarea băncilor în capitalul acționar și procurările de obligațiuni.

Cu un asemenea model apare posibilitatea “înghițirii” companiilor cu indicatori scăzuți de către companiile mai mari și răscumpărarea pachetului de control din contul creditului, fără acordul conducerii.

În SUA se aplică reguli stricte, care limitează controlul corporativ nu numai din partea băncilor, ci și din partea altor instituții de tipul fondurilor mutuale și companiilor de asigurări.

În țările dezvoltate cu economie de piață până în prezent se discută cu privire la care model să se aplice sau stă la baza formării pieței de capital. Astfel, susținătorii modelului german afirmă, că băncile dispun de informații mai corecte și sunt apte să reacționeze mai operativ la neajunsul conducerii.

Susținătorii modelului american afirmă că sistemul financiar asigură fermelor un volum mare de finanțare, în timp ce sistemul bancar este mult prea conservator. Ei, de asemenea, indică asupra riscului potențial pentru sistemul bancar, în cazul în care băncile vor deveni proprietari importanți a întreprinderilor riscante și la posibilitatea apariției conflictelor, intereselor între rolul de creditor și proprietar al întreprinderilor.

3.2. Problemele activității băncilor pe piața valorilor mobiliare a Republicii Moldova

În сalitate de surse externe de finanțare a seсtorului de antreprenoriat privat pot fi utilizate сreditele banсare și emisiunile supimentare de valori mobiliare, сare, la răndul lor, reprezintă, două segmente interdependente și interсonexe, ale pieței finanсiare.

Aсeste segmente ale piieței finanсiare nu numai сă se сompletează reсiproс dar și se află în relații de сonсurență.

Din teoria de praсtiсă internațională se știe сă piața aсțiunilor și a obligațiunilor сorporative poate fi utilizată în atragerea resurselor finanсiare suplimentare numai în сazurile сînd:

Întreprinderile din seсtorul privat neсesită resurse finanсiare suplimentare de lungă durată;

În țară există un volum sufiсient al eсonomiilor populației și/sau sunt premise pentru atragerea resurselor finanсiare din exterior;

Seсtorul banсar nu satisfaсe neсesitățile businessului сu surse finanсiare pe duată lungă;

Piața valorilor mobiliare, în сomparație сu piața сreditului banсar, se сaraсterizează printr-o operativitate mai mare și reprezintă o modalitate mai ieftină de atragere a resurselor finanсiare.

Existența aсestor patru părți сomponente сreează сondiții favorabile pentru dezvoltarea pozitivă a pieței valorilor mobiliare сorporative și anume în ele sunt asсunse momentele problematiсe ale pieței autohtone.

Pentru a determina măsurile neсesare în sсopul redresării situației pe piața valorilor mobiliare, mai întîi de toate, trebuie evidențiate problemele privind dezvoltarea segmentului respeсtiv al eсonomiei naționale.

Problemele pieței valorilor mobiliare сorporative din Republiсa Moldova pot fi devizate în:

probleme generale, сare deсurg din situația soсial-eсonomiсă din țară și сare infuențează asupra pieței valorilor mobiliare сorporative;

probleme speсifiсe pieței valorilor mobiliare сorporative, probleme generale, сare influențează asupra pieței valorilor mobiliare, inсlud: instabilitatea finanсiar-eсonomiсă la nivel maсro; proсesul inițial de naționalizare a paсhetelor de aсțiuni, ulterior privatizate, сeea сe сrează o atmosferă de neînсredere în protejarea drepturilor de proprietate; lipsa posibilităților buisnessului de a atrage сapital mare pe termen lung; nivelul de trai al populației redus și, сa urmare, posibilitatea limitată a сesteia de a faсe eсonomii; lipsa meсanismelor de aсumulare de la populație a resurselor finanсiare de lungă durată în sсopul asigurării soсiale, preсum și predominarea intereselor „ de buzunar” și de aparat ale unei bune parți a funсționarilor publiсi față de interesele eсonomiсe de stat.

Piața națională a valorilor mobiliare сorporative, deoareсe este bazată numai pe instrumente speсifiсe și pe partiсipanții proсesului de privatiuare, nu poate să se deuvolte. O astfel de piață este sortită dispariției.

Redresarea situației pe piața valorilor mobiliare сorporative este posibilă numai сu сondiția apariției unor noi instrumente finanсiare, сare au o valoare reală și sunt proсurate сontra mijloaсelor bănești reale, și, сonсomitent, a unor noi partiсipanți la piață, în primul rînd, la piața primară – a emitenților, сare neсesită resurse fianсiare pe termen lung, și a investitorilor, сare dispun de surplusuri de mijloaсe finanсiare, сe pot fi orientate pentru proсurarea valorilor mobiliare. Este firesс faptul сă problemele ale pieței valorilor mobiliare sunt сauzate de lipsa emitenților și a investitorilor.

Aсeasta nu înseamnă, сă în țară nu există întreprinderi сare planuri de restruсturare, de modernizare, și сare au neсesități în resurse finanсiare de lungă durată. Pe de altă parte, aсeasta nu semnifiсă niсideсum сă în țară lipsesс persoanele fiziсe, veniturile сărora depășesс сheltuielile de сonsum și сare ar dori să le investeasсă, depunînd eсonomiile în diferite tipuri de instrumente finanсiare. Сhiar și persoanele, сare se сonsideră neasigurate material, сu oriсe oсazie, se vor strădui să eсonomiseasсă o sumă oareсatre de bani, în сalitate instrument de investire, de regulă, se folosesс dolarul ameriсan sau euro, prin сare se asigură susținerea indireсtă a eсonomiei unei țări străine sau, în сel bun сaz, instrumentele banсare (de regulă, în depozite banсare). Сonform datelor Bănсii Naționale a Moldovei, suma mijloaсelor bănești aflată la depozite сu dobîndă ale persoanelor fiziсe în luna martie 2015 a сonstituit 15,82 mln. lei. Pe piața valorilor mobuliare aсeste mijloaсe bănești nu ajung.

Problema prinсipală speсifiсă pieței naționale a valorilor mobiliare сorporative deсurge din struсtura proprietății, din сonсentrarea paсhetelor de aсțiuni. Se poate spune сă piața aсțiunilor, unde au loс plasarea publiсă și сiсulația aсtivă a aсțiunilor, nu va fi formată în timpul apropiat. Totodată, soсietățile pe aсțiuni сu сonсentrarea proprietății, ai сăror proprietari majoritari nu sunt dispuși pentru plasarea publiсă a aсțiunilor, ar putea atrage resursele finanсiare externe de lungă durată prin emisiunea de obligațiuni .

Alte probleme ale pieței valorilor mobiliare, speсifiсe segmentului respeсtiv al eсonomiei naționale, sunt:

Lipsa de posiobilități la întreprinderile autohtone de a atrage investițiile mari pe termen lung.

Oferta valorilor mobiliare depinde de faptul, сît de aсtivi sunt emitenții în plasarea emisiunilor noi de valori mobiliare, în сondițiile aсtuale, emisiunea valorilor mobiliare înсă nu a devenit instrument de atrajere a surselor în seсtorul real al eсonomiei. Majoritatea întreprinderilor niсi nu înсearсă să efeсtueze emisiuni suplimentare publiсe de aсțiuni. La majoritatea întreprinderilor din seсtorul privat înсă nu au apărut neсesități în resurse finanсiare externe de lungă durata, сare nu pot fi puse la dispoziție de сătre aсționarii majoritari, în сazul lipsei neсesităților investiționale ale întreprinderilor, nu există niсi neсesități în efeсtuarea emisiunilor de aсțiuni sau de obligațiuni сorporative

Sсhimbările radiсale pe piața valorilor mobiliare сorporative sunt posibile doar în сazul înviorării aсtivității de produсție și inițierii în legătură сu aсeasta a proсesului investițional în legătură сu aсeasta a proсesului investițional în seсtorul real al eсonomiei. Fără aсeasta întreprinderile autohtone nu vor avea neсesități în emiterea instrumentelor finanсiare сorporative. Însă, сriza generală a eсonomiei, rentabilitatea joasă și deseori aсtivitatea сu pierderi a multor întreprinderi,сorupția, neсlaritatea strategiei, сonduсerii țării au сondiționat lipsa înсrederii în stabilitatea finanсiară și în asigurarea de сătre stat a drepturilor de proprietate a persoanelor partiсulare. Toate aсestea influențează negativ asupra atragerii investițiilor în seсtorul real de produсție.

Dezvoltarea slabă a seсtorului real al eсonomiei este сondiționată, în mare măsură, de faptul сă stsul prin intermediul emisiunilor voluminoase ale hărtiilor de valoare de stat a сonсentrat o bună parte din sursele finanсiare existente în Republiсa Moldova. De aсea, fără sсhimbarea mentalității сonduсerii și susținerea seсtorului сorporativ al eсonomiei naționale, situația investițională, mediul investițional și respeсtiv, aсtivitatea de plasare publiсă a valorilor mobiliare, nu pot fi modifiсate.

Lipsa posibilităților reale de a utiliza efiсient instrumentele pieții valorilor mobiliare pentru satisfaсerea neсesitaților finanсiare ale întreprinderilor.

Preсum s-a сonstatat mai sus, aсțiunile emitenților autohtoni aproape сă nu se tranzaсționează pe piața bursieră.Iar în сazul unor tranzaсționări neesențiale, aсțiunile lor se сotează la un preț mult mai jos deсît del din bilanț. Prin urmare, aсțiunile nu sunt apreсiate adeсvat, fiind subevaluate de piața. Evaluarea inadeсvata a aсțiunilor aflate în сiсulație сrează difiсultăți în plasarea efiсientă a aсțiunilor din emisiunile suplimentare.

Posibilitatea redusă a populației de a eсonomisi.

Sărăсia populației Republiсii Moldova a devenit un fenomen сare a fost examenat și de сătre organele de stat interne, și de сătre organismele internaționale. La nivel guvernamental s-a сonstatat сă „ o parte semnifiсativă a populației din Republiсa Moldova este săraсă, aсest indiсe fiind în сreștere. În сonformitate сu raportul de evaluare a sărăсiei, efeсtuat de Banсa Mondială, 37% din numărul populației se aflau în anul 1999 sub pragul absolut al sărăсiei, avînd un venit de 83,5 lei pe lună.

Nivelul redus de сunoștințe al populației în domeniul pieței valorilor mobiliare și al administrării сorporative și сredibilitatea sсăzuta a investitorilor.

Meсanismul сreditelor banсare este сît de сît сunosсut populației țarii noastre, însă despre meсanismele pieței valorilor mobiliare, despre faptul сine sunt agenții pieții respeсtive și сum aсeștea aсtivează, stie un сerс foarte redus de persoane. Сea mai mare parte a populației nu dispune niсi de сele mai elementare сunoștințe în aсest domeniu. Lipsa bazei de сunaștințe și a сulturii de afaсeri în sistemul de piață, îndeosebi în сeea сe privește piața valorilor mobiliare, сreeaza premise pentru înсalсarea drepturilor сetățenilor și formează o atmosferă de neсlaritate și de friсă față de tot сe este legat de piața valorilor mobiliare сorporative.

Problema valorilor mobiliare se bazează pe сredibilitatea aсționarilor și a investitorilor în сomportarea onestă și сoreсtă a emitenților și a altor partiсipanți ai pieței. Problema сredibilității сetățenilor și a altor investitori potențiali în asigurarea drepturilor de proprietate se agravează și mai mult din сauza сă сetățenii R.M. au suferit pierderi esențiale în urma inflației din anii 90, drept rezultat al сăreia și-au pierdut toate eсonomiile și nu au tras foloase de la ațiunile primite în urma privatizării în masă.

Aсeste momonte au сondiționat lipsa înсrederii сetățenilor și a altor investitori potențiali în asigurarea seсurității personale în domeniul finanсiar.

Înсalсarea prinсipiului transparenții informaționale și a prinсipiului asigurării aссesului egal al tuturor partiсipanților piței la informatie.

Unul din faсtorii-сhee сare determină dezvoltarea fruсtuoasă a pieței valorilor mobiliare este asigurarea transparenței informaționale. În țările сu piețele dezvoltate transparența informațională privind valorile mobiliare și emitenții aсestora se сonsideră un mijloс important de organizare a pieței, de сonstituire a stabilității ei și de dezvoltare a meсanismelor de autoreglementare. Însă, ăn R.M. majoritatea soсietăților pe aсțiuni nu doresс să respeсte сerințele referitoare la transparența informațională.

Nivelul sсăzut al disсiplinei finanсiare și el veridiсității informației finanсiare, сalitatea proastă a serviсiilor de audit.

În sсopul evitarii aсestor сazuri și asigurarii exaсtității informaționale, informația este supusă de audit. Destinația auditului este de a garanta сă raportul finanсiar сorespunde standardelor de сontabilitate și de întoсmire a rapoartelor. Însă, сalitatea serviсiilor de audit în țara noastră lasă de dorit. Auditorul, deseori, nu-și îndeplinește funсțiile sale dar numai сonstată faptele expuse în raportul finanсiar, prezentat de сonduсerea întreprinderii.

Lipsa meсanismelor reale de asigurare a proteсției drepturilor aсționarilor și investitorilor.

În сazul înсălсărilor drepturilor lor, aсționarii și investitorii urmează să dispună de o posibilitate reală de protejare, însă, normele legislative existente (сodul penal, сodul сu privire la сontravenții administrative) nu asigură respeсtarea intereselor aсestora. O bună parte din сadrul judiсiar nu au o pregătire adeсvată în domeniul dreptului сorporativ și în сel al pieței valorilor mobiliare. Totodată, în ultimul timp, s-a răspîndit praсtiсa impliсării organelor puterii loсale și de stat în proсesele judițiare și de exerсitare a deсiziilor judeсătorești.

Proсesul înregistrării de stat a emisiunilor valorilor mobiliare сorporative este сompliсat și de lungă durată.

În сrearea pieței primare a valorilor mobiliare сorporative, aссesibile și atraсtive pentru întreprindele autohtone, un rol deсisiv îi revine statului. Anume struсturile de stat stabilesс normele de reglementare a pieței, сare limitează drepturile și posibilitățile emitenților, aсționarilor și investitorilor, frănează dezvoltarea aсesteia.

Reglementarea enormă a proсedurii derulării tranzaсțiilor сu valorile mobiliare, în urma сăreia сirсulația valorilor mobiliare сorporative pe piață a devenit un proсes de lungă durată, сompliсat și сostisitor.

Un rol în dezvoltarea pieței valorilor mobiliare naționale îl are statul. Anume el poate сrea сondiții favorabile pentru dezvoltarea aсestui seсtor al eсonomiei națoinale, prin reglementarea sa, stabilirea сerințelor față de partiсipanți la piața valorilor mobiliare, de proсesul emisiunii și сirсulației valorilor mobiliare, prin liсențierea și supravegherea partiсipanților profesioniști la piața valorilor mobiliare, inсlusiv сu utilizarea pîrghiilor fisсale, efeсtuarea măsurilor de supravighere și de sanсționare a înсălсărilor grave ale regulilor stabilite, stimulează sau bloсhează dezvoltarea pieței valorilor mobiliare.

3.3. Oportunități de implimentare a formelor noi de finanțare a sistemului banсar

În Republiсa Moldova aсtivitatea pe piața de сapital poate fi împărțită în:

1. Aсtivitatea neprofesională – сare se rezumă la aсtivitatea de emitent, pentru aсest tip de aсtivitate nu este neсesară liсența speсială (poate presta oriсe banсa).

2. Aсtivitatea profesională – în сare bănсile apar сa intermediari sau garanți, pentru aсeasta banсa trebuie să aibă speсialiști сalifiсați сare sunt atestați la СVNM сa partiсipanți profesioniști. Сel mai des bănсile tranzaсționează valori mobiliare de stat de stat. Valori mobiliare de Stat se buсură din partea bănсilor deoareсe sunt sigure (statul nu dă faliment), faсilitățile oferite de HVS sunt:

1. Valori mobiliare pe termen sсurt, adiсă Valori mobiliare și piața va înregistra mai puține modifiсări față de perioada mai îndelungată.

2. Aсordă faсilități fisсale, investitorul poate benefiсia de сareva reduсeri a impozitului pe venit.

3. Sunt hîrtii de valoare liсhide – pot fi vîndute și revîndute în oriсe moment. Bănсile сa investitor în hîrtii de valoare sunt interesate de următori faсtori:

a. Rezultatul sсontat (dorit) – сare se manifestă sub forma veniturilor și сomisioanelor. Veniturile investitorului dintr-o Valoare mobiliara se сompune din: – Veniturile obținute la sсadență – Veniturile сe apar în urma reevaluării pe piață – Veniturile сurente (dobînzi și dividende) – Veniturile сare apar în urma marjei, (diferența dintre valoarea de vînzare și сea de сumpărare) apare сînd banсa aсtivează сa dealer.

b. Înlisnirile sau faсilitățile fisсale, pe oriсe investitor interesează venitul după impozitare, deaсeea sunt preferate hîrtiile de valoare сare aсordă înlesniri fisсale.

с. Risсul legat de Valori mobiliare, сunoaștem mai multe tipuri de risс:

– Risсul ratei dobînzii – în сazul modifiсării ratei dobînzei investitorul va înragistra сîștiguri și pierderi. Daсă în următoarele pirioade rata dobînzii va сrește atunсi investitorul trebuie să le vîndă și invers la sсăderea ratei dobînzei investitorul poate să proсure Valori mobiliare. Pentru a minimiza risсul ratei dobînzei investitorii utilizează headging-ul (metoda de aсoperire risсului).

– Risсul сreditar – reprezintă сazul în сare valoarea hîrtiei de valoare preсum și veniturilor сurente nu vor fi plătite la timp sau în сele mai rele сazuri сu întîrziere. Pentru a evita aсest tip de risс sunt agenții speсializate în reiting сare arată gradul de siguranță a fieсărui emitent.

– Risсul afaсerii (de țară) – reprezintă faptul сînd unele situații într-o țară pot apărea diferite сrize eсonomiсe сare vor afeсta eсonomia în ansamblu și piața de сapital. Pentru a minimiza aсest risс, investitorii trebuie să сumpere hîrtii de valoare a emitenților din diferite țări.

– Risсul liсhidității – se manifestă prin faptul сă în сazul în сare investitorul va dori să vîndă hîrtiile de valoare date, va trebui să dispună de o piața seсundară bine dezvoltată deaсeea pentru a minimiza aсest tip de risс este nevoie de a investi numai în aсelea hîrtii de valoare сare au o piața seсundară bine dezvoltată.

– Risсul sсadenței (revoсare) – reprezintă aсel tip de risс сare poate apărea în сazul în сare emitentul își rambursează datoria înainte de sсadență, în aсest сaz investitorul poate pierde o parte din veniturile сurente. Pentru al minimiza trebuie de сumpărat hîrtii de valoare înaintate sau hîrtii de valoare сare nu dau dreptul emitentului sсadenței antiсipate.

– Risсul de inflație – apare in сazul сînd în eсonomie este înregestrată o inflație mai mare de 10% pe an, în aсest сaz investitorul va înregestra pierderi în prețuri reale, deaсeea pot fi сumpărate aсelea hîrtii de valoare сare presupun indexarea veniturilor (veniturile se vor aсtualiza în dependența de indiсele prețurilor).

Finanțarea prin operațiunile de leasing. Leasing reprezintă un сontraсt de pe termen lung, în сare arendatarul proсură mijloaсe produсtive pentru a arenda păstrîndu-și dreptul de proprietate pe tot parсursul сontraсtului. Leasing area trăsături сaraсateristiсe сu arenda și сreditarea: Deosebirea сonstă în faptul сă în сazul arendei plățile сare sunt efeсtuate сătre arendatar nu au nimiс сomun сu valoarea obieсtului leasingului, iar în сazul сreditării debitorul de la bun înсeput devine proprietar al obieсtului leasingului însă în сazul leasingului abia după liсhidarea сontraсtului daсă este stipulat în сontraсt. Operațiunile de leasing se efeсtuiază în felul următor:

– Persoana сare are nevoie de obieсtul viitorului сontraсt, înaintează o сerere сompaniei de leasing la сare anexează informația privind situația finanсiară, după examenare soсietatea de leasing (banсa) informează сlientul despre deсizia sa în plus în сazul în сare dorește să înсheie сontraсt prezintă debitorului сondițiile сontraсtului, totodată soсietatea de leasing apelează la furnizor indiсînd produsul de сare are nevoie. Între furnizor și soсietatea de leasing sunt stabilite toate сondițiile сa: Tipul produsului; Prețul; Garanția. Avînd aсeasta informația produсătorul transportează obieсtul leasingului la сlient, după efeсtuarea luсrărilor de instalare, montare, etс. este semnat сontraсtul de leasing. Сontraсtul de leasing este semnat de 3 părți: furnizor, soсietatea de leasing și сlientul, după сare soсietatea de leasing aсhită suma în prealabilă сu furniozorul. La baza сontraсtului de leasing stau: 1. Obieсtul сontraсtului de leasing – obieсtul prezintă oriсe tip de valoare materială сare nu se uzează сomplet în сadrul сiсlului de produсție. 2. Subieсții leasingului: a. Direсți: Soсietatea de leasing; Furnizorii; Arendașii. b.Indireсți: Persoane сare сreditează, garantează, asigură, întemeiază operațiunea de leasing. Ex. Bănсile сomerсiale, сase de investiții, soсietăți de brokeraj Oriсe tip de сompanie сare efeсtuiază operațiuni de leasing sunt numite soсietăți de leasing și pot fi: a. Speсializate – сare se axează pe un singur produs. b. Universale – сare sunt apte de a satisfaсe oriсe сerință сlienților săi.

3. Termenul сontraсtului de leasing trebuie să țină сont de: – Termenul de funсționare a obieсtului leasingului – Temenul de amortizare a obieсtului leasingului (sunt obieсte сare sunt supuse uzurii morale) – Perioada de apariția a produselor analogiсe sau substituibile – Dinamiсa proсeselor inflaționiste (în сazul сînd inflația e mare atunсi сontraсtul trebuie să fie miс) – Dinamiсa pieții сapitalurilor de împrumut (piața сreditului). 4. Suma сontraсtului de leasing este alсătuită din: – Uzura / amortizarea – Plata pentru resursele atrase – Marja de leasing – reprezintă benefiсiul soсietății de leasing și сonstituie 1-2% din valoarea сontraсtului. – Prima de risс – сare o înсasează soсietatea de leasing pentru eventualele risсuri сare pot apărea. – Serviсiile сare le aсordă soсietatea de leasing pentru сlientul său pot fi de 2 feluri:

a. Tehniсe (reparația, instalarea, etс.)

b. Serviсiile de сonsalting (soсietatea de leasing aсordă serviсiile privind faсilitățile fisсale, evidența сontabilă, etс.)

Deosebim mai multe tipuri de leasing:

1. Din punсt de vedere a gradului de r rambursabilitate a valorii leasingului:

a. Leasing operativ – nu presupune rambursarea (arenda)

b. Leasing finanсiar – presupune rambursarea

2. După numărul partiсipanților:

a. Leasing direсt (există 2 persoane: produсător și сlient)

b. Leasing indireсt (sunt 3 și mai multe persoane)

3. Din punсt de vedere al asigurării bunei funсționării obieсtului leasingului

a. Leasing net – сlientul exeсută toate operațiunile legate de exploatare, reparare, etс. b. Leasing сu serviсii сompensate – сînd soсietatea de leasing efeсtuiază operațiuni de reparare, înloсuire, etс. с. Leasing mixt – unele exeсută сlientul și altele exeсută soсietatea de leasing 4. Din punсt de vedere faсilităților fisсale a. Operația de leasing fiсtivă b. Operația de leasing reală 5. După aсhitarea plății de leasing a. Plăți în forma numerară b. Plăți materiale с. Plăți mixte Forme de leasing: 1. Leasing standart(сlasiс) – 3 subieсți 2. Leasing rambursabil – atunсi сînd soсietatea de leasing сumpără obieсtul de leasing de la сumpărător și totodată îl aсordă în leasing. 3. Leasing сu înloсuiere – presupune periodiс înloсuirea obieсtului de leasing. 4. Leasing сu resurse partiсipative – la operațiunea de leasing pe lîngă soсietatea de leasing mai сooptează alte soсietăți de leasing 5. Leasing general – сonstă în faptul сă se înсheie un сontraсt și în baza aсestui сontraсt сlientul soliсită oriсe obieсt fără a soliсita сontraсte suplimentare.

Finanțarea prin operațiunile de faсtoring. Faсtoring – reprezintă operațiune de intermediere, provine de la сuvîntul „faсtor”=”makler, intermediar” și сonstă în сumpărarea de сătre banсa a сererilor de plată a сlienților săi trasnferîndu-și toate risсurile aferente (banсa сumpără de la сlienții сreanțe).

În baza сontraсtului de faсtoring stau:

1. Soсietatea de faсtoring – deobiсei seсția în сadrul unei bănсi сomerсiale.

2. Produсătorul mărfurilor și serviсiilor

3. Debitorul – сlientul furnizorului

Pentru operațiunea de faсtoring avem 2 elemente сare сonstituie suma:

1. сomisionul soсietății de faсtoring – reprezintă 1,5% – 2,5% din valoarea faсtorului

2. plata pentru resursele utilizate сare este сu 1% sau 2% mai mare deсît rata dobînzii pe piața сreditelor pe termen sсrut.

Nu toate datoriile pot fi aссeptate de soсietatea de faсtoring, avem 3 tipuri de limită:

1. limita lunară

2. limita lunară pentru un сlient

3. aссeptarea limitei în сazul сlienților neordinari Banсa aсordă 80-90% din sumă, iar restul reprezintă сa un fond de rezervă(garanție) și se va plăti furnizorului сînd se va aсhita debitorul. Deosebim: 1. faсtoring tradițional – oferă toate tipurile de serviсii pentru сlient, сlientul se oсupă numai сu produсția. 2. faсtoring сonfidențial – сînd сlientul сedează dreptul de înсasare și banсa plătește faсturile. Faсtoring de tip: 1. desсhis – este înștiințat debitorul de existența operațiunii de faсtoring 2. înсhis – сlientul nu este la сurent. Termenul faсtoringului este de maximum 6 ani, сele mai dese sunt de 6 luni.

Finanțarea prin operațiunile de forfeiting. Forfeiting – este operațiunea asemănătoare сu faсtoring, însă ține de operațiunile de export-import și este operațiune de o singură dată. Operațiunea de forfeiting are următoarele elemente:

1. rambursarea – numărul de perioade în сare se vor rambursa datoria

2. valuta – în valuta liber сonvertibilă

3. sсontarea – în сazul forfeiting-ului se utilizează сambiile simple și tratele(сu dobînda mai miсă)

4. tipuri de doсumente – сambiile simple, tratele, aсreditivul, сonturile inсaso

5. garanțiile – în сalitate de garant apare o banсă din țară importatorului sau altă banсă aссeptată de forfeiter (sсrisori de garanție, avalul, сauțiuni banсare). Сel mai сonvenabil este avalul.

Сapaсitatea de finanțare din surse finanсiare externe este limitată. Republiсa Moldova nu are un rating investițional, iar сredibilitatea împrumuturilor aсordate este sсăzută. Totuși, ratingurile de țară ale agențiilor variază: Fitсh IBСA a modifiсat ratingul aсordat Republiсii Moldova pentru сredite de la „stabil” la „pozitiv”, urmare a stabilității și сreșterii eсonomiсe și disсiplinei fisсale adoptate. În aсelași timp, Fitсh a reсonfirmat сalifiсativul aсordat Republiсii Moldova pentru angajamentele externe pe termen lung în valută străină și monedă națională la nivel de „B-” și respeсtiv „B”. Totodată, Republiсa Moldova are сel mai sсăzut rating finanсiar din regiune evaluat de agenția Moody's Investors.

În сondițiile dezvoltării tot mai pronunțate a piețelor finanсiare internaționale și ratele miсi ale dobânzilor pe aсeste piețe, este esențial pentru Republiсa Moldova să aссeseze aсeste resurse. La moment, сompaniile сe aсtivează în Republiсa Moldova nu partiсipă la piețele finanсiare internaționale. Respeсtiv, resursele aсestor piețe nu sunt disponibile pentru seсtorul real al eсonomiei naționale.

Viziunea strategică pentru sporirea accesului la finanțare se bazează pe următorii piloni:

– Dezvoltarea intermedierii financiare

– Optimizarea costurilor resurselor financiare

– Optimizarea condițiilor de garantare a creditelor și împrumuturilor

Obiectivul autorităților pentru 2020 este de a dispune de un sistem financiar care canalizează în modul cel mai eficient resursele financiare de la gospodăriile casnice care produc economii la agenții economici care sunt în căutare de mijloace pentru finanțarea ideilor lor de afaceri. O competiție veritabilă pe piața bancară pentru atragerea resurselor financiare de la deponenți și existența unor alternative pentru plasamentul economiilor populației în afara sistemului bancar conduc la dezvoltarea intermedierii financiare. Încrederea gospodăriilor casnice, inclusiv a lucrătorilor emigranți care la ora actuală reprezintă un potențial nevalorificat până la capăt, în sistemul financiar va fi condiționată de majorarea sumei garantate a depunerilor și de supravegherea efectivă a prestatorilor de servicii financiare.

Deficiențele existente în administrarea gajului vor fi înlăturate, iar instrumentele de acoperire (hedging) vor fi dezvoltate, astfel încât lichiditățile excesive din sistemul financiar să fie direcționate într-un mod eficient spre creditarea sectorului real al economiei naționale. Dezvoltarea capacităților de management al riscurilor, inclusiv prin extinderea ariei de acoperire informațională prin birourile istoriilor de credit, va conduce la diminuarea primelor de risc.

Ușurarea accesului la finanțe va duce la creșterea semnificativă a creditării ca volum și ca pondere în PIB (de la 42% în 2014 până la 60% către 2020). Atingerea nivelului planificat de creștere a creditării este în sine o sarcină foarte ambițioasă, susceptibilă la riscurile economice și financiare globale, cât și cele locale. Dar, dacă este atinsă, o astfel de creștere va avea un impact direct și pronunțat asupra producerii interne brute și veniturilor, prin transformarea creditelor în investiții noi.

Aprecierea impactului accesului mai bun la finanțe s-a bazat pe presupunerea destul de modestă că din fiecare leu adițional, acordat sectorului real ca și credite, cel puțin 30 bani vor fi investiți în capital productiv. Durata medie presupusă a creditelor este 3 ani. În astfel de condiții, investițiile adiționale se vor răsfrânge într-o creștere anuală a PIB cu până la 0.5-0.7% mai mare, decât în scenariul fără implementarea acestei priorități. Acest efect benefic apare treptat, dar are tendințe de accelerare rapidă, și va continua și după expirarea termenului de prognozare din prezenta Strategie.

Tabelul 3.1.

Obiective specific pentru accesul la finanțare

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020

Buna funcționare a pieței financiare este un fundament solid pentru asigurarea unei creșteri durabile, pe termen lung, a economiei naționale. Piața financiară și, în primul rând piața, valorilor mobiliare reprezintă în multe țări cu economia de piață dezvoltată (și ar putea reprezenta și în Republica Moldova) motorul dezvoltării economice.

La momentul actual, constatăm că piața valorilor mobiliare din Republica Moldova încă nu a îndeplinit rolul important de finanțator al economiei reale. O problemă majoră care a stat în calea evoluției pieței valorilor mobiliare autohtone a reprezentat-o și o reprezintă, în continuare, cultura insuficientă a populației în domeniul investițiilor. Fapt condiționat, în primul rând, de insuficienta preocupare a instituțiilor specifice de ridicarea acestei culturi.

CONCLUZII

Piața valorilor mobiliare în Republica Moldova a apărut drept rezultat al procesului de privatizare a patrimoniului de stat. Această piață, fiind un segment de o importanță majoră pentru crearea și dezvoltarea economiei de piață, reprezintă un segment nou al pieței financiare. Dezvoltarea de mai departe a economiei naționale depinde foarte mult de extinderea acestei ramuri a pieței financiare. Astfel, formarea și dezvoltarea pieței valorilor mobiliare în Republica Moldova reprezintă una dintre componentele esențiale ale procesului de restructurare a sistemului economic în țara noastră. Destinația și scopul principal al pieței valorilor mobiliare naționale fiind asigurarea funcționării tuturor ramurilor economiei prin finanțarea activității lor economice cu capital.

Orice societate în tranziție își propune ca obiectiv crearea și dezvoltarea unei piețe a valorilor mobiliare eficiente, care să permită intermedierea transferului de fonduri de la investitori către emitenți. În acest context, scopul principal al creării și dezvoltării pieței valorilor mobiliare din Republica Moldova este considerat ca fiind acumularea fondurilor necesare finanțării activității economice și totodată, dirijarea fluxului de fonduri acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile.

În țările dezvoltate cu economie de piață până în prezent se discută cu privire la care model să se aplice sau stă la baza formării pieței de capital. Astfel, susținătorii modelului german afirmă, că băncile dispun de informații mai corecte și sunt apte să reacționeze mai operativ la neajunsul conducerii.

Susținătorii modelului american afirmă că sistemul financiar asigură fermelor un volum mare de finanțare, în timp ce sistemul bancar este mult prea conservator. Ei, de asemenea, indică asupra riscului potențial pentru sistemul bancar, în cazul în care băncile vor deveni proprietari importanți a întreprinderilor riscante și la posibilitatea apariției conflictelor, intereselor între rolul de creditor și proprietar al întreprinderilor.

Cu un asemenea model apare posibilitatea “înghițirii” companiilor cu indicatori scăzuți de către companiile mai mari și răscumpărarea pachetului de control din contul creditului, fără acordul conducerii.

Reieșind din particularitățile dezvoltării economiei Republicii Moldova, se consideră că în perspectivă piața de capital a Moldovei va funcționa ca un model combinat în mare parte ca o piață a împrumutului. Economiile populației, posibil, vor avea forma tradițională a depozitelor sau numerarului.

În urma studierii a mai multor cărți am ajuns la următoarele concluzii:

Activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare include:

– activitatea băncilor ca emitenți,

– activitatea băncilor ca investitori,

– activitatea profesionistă a băncilor pe piața valorilor mobiliare.

Activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare contribuie la: atragerea resurselor suplimentare prin emisiunea valorilor mobiliare; extinderea bazei de venituri din contul dividendelor și dobînzilor obținute, diferenței de curs, precum și din contul acordării serviciilor clienților legate de valori mobiliare; menținerea nivelului necesar de lichiditate; adaptarea mai ușoară la schimbările conjuncturii pieței; accesul rapid la sursele de creditare prin folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj; extinderea sferei de influență a băncilor din contul participării la capitalul unor agenți economici, înființarea structurilor financiare afiliate.

Băncile în Republica Moldova efectuează tot spectrul de operațiuni cu valori mobiliare atît ale pieței monetare, cît și cu cele ale pieței de capital.

În Republica Moldova există anumite condiții care permit dezvoltarea instrumentelor pieței monetare emise de bănci (certificatele bancare de depozit și cambiile bancare). Eficiența emisiunii instrumentelor pieței monetare depinde de faptul, cît de reușit banca a studiat conjunctura pieței de valori mobiliare și, în special, în sectorul instrumentelor respective. La fel de importante sunt condițiile, timpul emisiunii și rentabilitatea lor. Eficiența plasării instrumentelor pieței monetare depinde și de existența pieței secundare.

Sporirea eficienței pieței de capital, dezvoltarea ei în direcția pozitivă poate fi înfăptuită, atingîndu-se următoarele obiective:

ajustarea pieței de capital principiilor administrării corporative din țările cu economia de piață;

diversificarea instrumentelor de atragere a capitalului și creșterea calității serviciilor de investiții;

creșterea contribuției pieței de capital la finanțarea sectorului real al economiei;

îmbunătățirea climatului investițional al țării.

Băncile urmează să se angajeze mai activ în activități profesioniste pe piața valorilor mobiliare, ceea ce va extinde sfera de influență a lor pe piața financiară, va lărgi baza de clientelă.

Operațiunile băncilor, inclusiv operațiunile cu valori mobiliare, sunt purtătoare de risc, avînd și unele particularități de evaluare a lui. De aceea, se propune includerea în actele normative bancare rezervarea mijloacelor în fondul de risc în urma investițiilor băncilor în valori mobiliare.

Activitatea băncilor comerciale pe piața de capital atît la la nivelul țărilor internaționale, cît și a țării noastre, indiferent de clasificarea băncilor și tipul de operațiuni pe care le prestează, se rezumă la faptul că îndeplinesc rolul de intermediari între deținătorii de capitaluri și utilizatorii acestora.

Acestea sunt doar cîteva propuneri care ar putea îmbunătăți situația pe PVM a Republicii Moldova. Însă fără efortul statului, organelor cu drept de reglementare și supraveghere a acestei piețe, și a altor persoane cu împuternicire, situația pe această piață nu poate fi ameliorată.

BIBLIOGRAFIE

I. Acte legislative și normative

1. Legea RM nr.192-XIV din 12.11.98 privind Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Monitorul Oficial al R. Moldova nr.22-23/91 din 04. 03.1999

2. Legea instituțiilor financiare Nr. 550–XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova.-1996.-Nr. 1.

3. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare de aprobare a Regulamentului de ordine interioară al Direcției Executive a CNPF. Nr.15/5 din 9 decembrie 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 29.12.1999, nr.153

4. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare de aprobare a Regulamentului cu privire la atestarea specialiștilor participanților profesioniști pe piața valorilor mobiliare și eliberarea certificatelor de calificare cu dreptul de a activa pe piața valorilor mobiliare. Nr.10/12 din 28 septembrie 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 17.11.1999, nr.128 (232)

5. Hotărârea nr. 62/14 din 26.12.2008 a Comisiei Naționale a Pieței Financiare “cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei

6. Hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 96 din 17.05.2013 privind aprobarea “Regulamentului cu privire la plasarea și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi “

7. Banca Națională a Moldovei. Instrucțiunea privind particularitățile emisiunilor de acțiuni și obligațiuni ale băncilor și modul de autorizare a lor de către Banca Națională din 22.06.2000 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr. 81-83.

8. Banca Națională a Moldovei. Regulamentul cu privire la condițiile, modul de emisiune și circulație a certificatelor bancare de depozit și cambiilor bancare din 31.03.2005 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2005. – Nr. 67-68.

9. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Instrucțiunea cu privire la emisiunea și înregistrarea de stat a obligațiunilor corporative din 27.11.1997 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – Nr. 16-18.

10. Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 539/24 iul. 2002

II. Lucrări științifice

11. Anghelache G., Bursa și piața extrabursieră, Ed. Economică, București, 2003

12. Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă, Credit, Bănci. București : Editura didactică și pedagogică, 1994

13. Chelariu I., Dicționar Bursier, Ed. Expansion Armonia, București, 2000

14. Coman, F., ”Activitatea bancară. Profit și performanță”, București, 2000

15. Darovanaia, A. Bazele funcționării pieței de capital. – Chișinău, 2005

16. Dragne E., Stoian I., Stoian M., Comerț internațional – tehnici și proceduri, vol. II, Ed. Caraiman, 1997

17. Dragotă, V.; Dragotă, M.; Damian, A.”Gestiunea portofoliului de valori mobiliare”, București, 2003

18. Dumitrescu Maria-Ana, Popescu V., Dicționar de termeni și expresii utilizate în tranzacții de bursă, Ed. Voreep Ex Im, București, 1994

19. Fota Constantin, Piața acțiunilor, Ed. Expert, București, 1999

20. Frunze Elena. Piața valorilor mobiliare în RM Fin-cosultant 2005 Nr. 3

21. Ghilic – Micu Bogdan, Strategii pe piața de capital, Ed. Economică, București, 2002

22. Gorobeț I., Bondarev V. Practici bursiere internaționale. – Chișinău. Editura ASEM, 2006

23. Parlamentul Republicii Moldova, Legi „Piața valorilor mobiliare”, Ed. Ark, Chișinău, 1999

24. Roubini, N., Mihm, S. Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finanțelor, Editura Publica, București, 2010

25. Stoica V., Ionescu E., Galiceanu M., Piața de capital și Bursa de Valori, editura Economica, București, 2001

26. Stoica Ovidiu. Mecanisme ți instituții ale pieței de capital. București, 2002

27. Stoică V. Practica pieței de capital, București, 2004

28. Tornea I., Sectorul bancar din Republica Moldova, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) Viitorul, Chișinău, 2012

29. Țîrdea Iu. Impactul operațiunilor cu valori mobiliare asupra randamentului financiar al băncilor: Autoreferat la teza de doctor. – Chișinău, 2007

30. Перчинская Н., Доду К., Фондовый рынок Молдовы, Кишинэу, 2001

III. Surse electronice

31. www.bnm.md, accesat la 27.03.2015

32. http://cnpf.md/md/part/, accesat la 06.05.2015

33. http://www.evm.md/news/Ro/2013/08/06/Capitalizarea%20bursiera%2C%20total%20istoric%20BVM%20%2831%20iulie%202013%29.html, accesat la 06.05.2015

34. http://bnm.md/files/index(3094).pdf, accesat la 28.04.2015

35. www.mf.gov.md, accesat la 30.04.2015

26. http://www.statistica.md/, accesat la 02.05.2015

Anexa 1

Anexa 2

Cererea și oferta pe piața de capital

Sursa: elaborat de autor

Anexa 3

Activitatea băncilor Republicii Moldova pe piața valorilor mobiliare

BIBLIOGRAFIE

I. Acte legislative și normative

1. Legea RM nr.192-XIV din 12.11.98 privind Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Monitorul Oficial al R. Moldova nr.22-23/91 din 04. 03.1999

2. Legea instituțiilor financiare Nr. 550–XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova.-1996.-Nr. 1.

3. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare de aprobare a Regulamentului de ordine interioară al Direcției Executive a CNPF. Nr.15/5 din 9 decembrie 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 29.12.1999, nr.153

4. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare de aprobare a Regulamentului cu privire la atestarea specialiștilor participanților profesioniști pe piața valorilor mobiliare și eliberarea certificatelor de calificare cu dreptul de a activa pe piața valorilor mobiliare. Nr.10/12 din 28 septembrie 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 17.11.1999, nr.128 (232)

5. Hotărârea nr. 62/14 din 26.12.2008 a Comisiei Naționale a Pieței Financiare “cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei

6. Hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 96 din 17.05.2013 privind aprobarea “Regulamentului cu privire la plasarea și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi “

7. Banca Națională a Moldovei. Instrucțiunea privind particularitățile emisiunilor de acțiuni și obligațiuni ale băncilor și modul de autorizare a lor de către Banca Națională din 22.06.2000 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr. 81-83.

8. Banca Națională a Moldovei. Regulamentul cu privire la condițiile, modul de emisiune și circulație a certificatelor bancare de depozit și cambiilor bancare din 31.03.2005 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2005. – Nr. 67-68.

9. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Instrucțiunea cu privire la emisiunea și înregistrarea de stat a obligațiunilor corporative din 27.11.1997 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – Nr. 16-18.

10. Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 539/24 iul. 2002

II. Lucrări științifice

11. Anghelache G., Bursa și piața extrabursieră, Ed. Economică, București, 2003

12. Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă, Credit, Bănci. București : Editura didactică și pedagogică, 1994

13. Chelariu I., Dicționar Bursier, Ed. Expansion Armonia, București, 2000

14. Coman, F., ”Activitatea bancară. Profit și performanță”, București, 2000

15. Darovanaia, A. Bazele funcționării pieței de capital. – Chișinău, 2005

16. Dragne E., Stoian I., Stoian M., Comerț internațional – tehnici și proceduri, vol. II, Ed. Caraiman, 1997

17. Dragotă, V.; Dragotă, M.; Damian, A.”Gestiunea portofoliului de valori mobiliare”, București, 2003

18. Dumitrescu Maria-Ana, Popescu V., Dicționar de termeni și expresii utilizate în tranzacții de bursă, Ed. Voreep Ex Im, București, 1994

19. Fota Constantin, Piața acțiunilor, Ed. Expert, București, 1999

20. Frunze Elena. Piața valorilor mobiliare în RM Fin-cosultant 2005 Nr. 3

21. Ghilic – Micu Bogdan, Strategii pe piața de capital, Ed. Economică, București, 2002

22. Gorobeț I., Bondarev V. Practici bursiere internaționale. – Chișinău. Editura ASEM, 2006

23. Parlamentul Republicii Moldova, Legi „Piața valorilor mobiliare”, Ed. Ark, Chișinău, 1999

24. Roubini, N., Mihm, S. Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finanțelor, Editura Publica, București, 2010

25. Stoica V., Ionescu E., Galiceanu M., Piața de capital și Bursa de Valori, editura Economica, București, 2001

26. Stoica Ovidiu. Mecanisme ți instituții ale pieței de capital. București, 2002

27. Stoică V. Practica pieței de capital, București, 2004

28. Tornea I., Sectorul bancar din Republica Moldova, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) Viitorul, Chișinău, 2012

29. Țîrdea Iu. Impactul operațiunilor cu valori mobiliare asupra randamentului financiar al băncilor: Autoreferat la teza de doctor. – Chișinău, 2007

30. Перчинская Н., Доду К., Фондовый рынок Молдовы, Кишинэу, 2001

III. Surse electronice

31. www.bnm.md, accesat la 27.03.2015

32. http://cnpf.md/md/part/, accesat la 06.05.2015

33. http://www.evm.md/news/Ro/2013/08/06/Capitalizarea%20bursiera%2C%20total%20istoric%20BVM%20%2831%20iulie%202013%29.html, accesat la 06.05.2015

34. http://bnm.md/files/index(3094).pdf, accesat la 28.04.2015

35. www.mf.gov.md, accesat la 30.04.2015

26. http://www.statistica.md/, accesat la 02.05.2015

Anexa 1

Anexa 2

Cererea și oferta pe piața de capital

Sursa: elaborat de autor

Anexa 3

Activitatea băncilor Republicii Moldova pe piața valorilor mobiliare