Utilizarea Tic In Aplicarea Metodelor Moderne de Invatare. Metoda Proiectului

Apariția calculatorului a produs o adevarată revoluție a societății contemporane. Calculatorul este un instrument indispensabil în toate domeniile. Dezvoltarea tehnicii de calcul, răspandirea acesteia, a dus la modificări în modul de abordare a procesului instructiv-educativ. Procesul de predare-învațare-evaluare este facilitat de utilizarea calculatorului. Prezentari Power-Point, cărți electonice, evaluarea on-line, utilizarea platformelor de învațare virtuală (e-learning), filme, simularea unor procese sunt doar câteva dintre posibilitățile de utilizare a TIC în procesul de învațare.

Unul dintre obiectivele strategice ale Uniunii Europene, face referire la competențele digitale și la importanța utilizării TIC în formarea, dezvoltarea și evaluarea competențelor din programele oricărei discipline. Calea de urmat pentru atingerea acestui obiectiv vizează în special o transformare la nivelul sistemelor de educație, pentru a asimila noile tehnologii, pentru a le utiliza eficient , pentru a crește accesul la resurse educaționale digitale și pentru a crea noi medii virtuale de învățare.

Tehnologia informației și a comunicațiilor, abreviat TIC, este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, în particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice). Tehnologia informației și a comunicațiilor cuprinde: tehnologia informației, tehnologia comunicațiilor și tehnologiile de rețea.

Rolul TIC în educație poate începe de la mediile de livrare a informației, instrumentele de redactare (procesoarele de text) și poate ajunge la concepte avansate: e-learning, spații colaborative etc.

De-a lungul timpului, profesorii au constatat că au în clasă grupuri de elevi cu stiluri de învățare diferite, care provin din medii diferite și au niveluri de pregătire diferite. Rezolvarea acestei probleme se face prin adaptarea metodelor de predare-învățare-evaluare la realitatea din clasă și din societate.

Metodele de învățare tradiționale, clasice, sunt perimate și trebuie adaptate la exigenele învățămantului modern. Aceste metode sunt bazate pe pe activitatea de predare a profesorului, pun accentul pe însușirea conținutului, sunt predominant comunicative, sunt orientate spre produsul final. În cadrul acestor metode relația profesor-elev este rigidă. Aceste metode generează pasivitatea în randul elevilor.

Pentru a face față volumului mare de informație, necesității de a utiliza tehnologia modernă, au aparut metode de învațare moderne. Pentru a fi modernă o metodă trebuie să cultive însușirile omului modern: independența, spirit critic, gandire creativă etc.

Metodele de învățare moderne acordă prioritate dezvoltării personalității elevilor, sunt centrate pe activitatea de învățare a elevului, sunt centrate pe acțiune, pe învățarea prin descoperire, sunt orientate spre proces, sunt flexibile, încurajează învățarea prin cooperare și capacitatea de autoevaluare la elevi. Relația profesor-elev este democratică, bazată pe respect și colaborare, iar disciplina derivă din modul de organizare a lecției. Prin metodele moderne se încurajează participarea elevilor, initiativa și creativitatea.

Dintre metodele de învățare moderne amintim și metoda proiectului (Project-Based Learning (PBL)). Metoda se bazează pe efectuarea unor acțiuni complexe, legate de o temă impusă sau aleasă de elevi. Activitatea elevilor se desfășoară în mod independent, individual sau în grup, într-un timp mai îndelungat (o săptămână, o lună etc.), presupune informare, investigare, proiectare sau elaborare și se soldează în final cu prezentarea unui produs finit (dispozitiv, model, referat etc.), care va fi prezentat si evaluat. Învățarea bazată pe proiecte reprezintă o abordare modernă a procesului de instruire. Profesorii care fac schimbarea de la abordarea traditională la instruirea bazată pe proiecte se confruntă cu unele provocări pe care trebuie să le depășească.

Învățarea bazată pe proiecte are următoarele particularități :

are în prim plan elevul, nevoile sale;

oferă posibilitatea unei abordări interdisciplinare a temei;

este o metodă bazată pe acțiune , pe descoperire;

permite consolidarea și valorificarea tehnicilor de activitate intelectuală (de adunare, prelucrare și prezentare a informațiilor);

conduce la stimularea inițiativei și independenței elevilor în activități , la dezvoltarea structurilor cognitive și a capacităților creative ale acestora;

Acest tip de învățare dezvoltă cunoștințe și capacități într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigația și demonstrațiile autentice ale învățării prin rezultate și performanțe. Educația prin metoda proiectului este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanță (obiective de referință și competențe specifice), capacitățile cognitive de nivel superior ale elevilor și contexte din viața reală.

Activitățile se desfășoară în echipă, elevii învățând să relaționeze și să colaboreze pentru realizarea cu succes a proiectului. În cadrul grupului fiecare elev își valorifică abilitățile personale. Elevii au la dispoziție resurse și materiale didactice și trebuie să își asume riscuri.

Mediul de învățare este unul în care elevii nu au rețineri să-și împărtășească opiniile și ideile, ei fiind încurajați să gândească în mod autonom.

Desfășurarea proiectelor cu elevii necesită o schimbare a rolului profesorului. Profesorii care sunt obișnuiți cu expunerile și se bazează pe manuale sau pe materiale existente pot întâmpina dificultăți în trecerea la o abordare centrată pe elev, care presupune renunțarea la control și le permite elevilor să lucreze în direcții multiple, la activități diferite în același timp. În timp ce munca de planificare a proiectului necesită mai mult timp de pregătire din partea profesorului la început, odată ce un proiect este început, profesorul acționează ca un antrenor sau facilitator pe parcursul desfășurării proiectului. Pentru profesori, aceast lucru este interesant și reprezintă o modalitate de a face legătura cu stilurile individuale și cu creativitatea elevilor. Astfel, elevii sunt în general mai motivați, au rezultate mai bune prin proiecte și rețin usor noi cunoștințe.

Tehnologia deschide noi posibilități pentru profesori și elevi, pentru procesele de predare/învățare, poate îmbogăți experiențele de învățare și le ofera elevilor ocazia de a realiza conexiuni cu lumea reală, de a găsi resurse și de a crea produse .

Bibliografie

Cerghit Ioan, Metode de învățământ, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București ,1997.

Cerghit Ioan, Neacșu Ioan, Negreț-Dobridor Ion, Pânișoară Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001.

Cherchez Emanuela, Serban Marinel, Informatica,profilul real, Editura Didactică și Pedagogică 2004

Cucoș Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998.

Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

http://iteach.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tehnologia_informa%C8%9Biei

http://educate.intel.com/ro/ProjectDesign

www.educatori.isjbihor.ro

http://intelteach4ep.wikispaces.com