UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR ARHAICE ÎN CREAȚIA CONTEMPORANĂ ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA ARTEI PERSONALE [306220]

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE BUCUREȘTI

ARTE VIZUALE

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR ARHAICE ÎN CREAȚIA CONTEMPORANĂ ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA ARTEI PERSONALE

(GRAVAREA STICLEI ȘI A PIETREI ÎN NOILE MEDII)

Profesor coordonator: Prof.univ.arh. Dragoș Gheorghiu

Doctorand: [anonimizat] 1

1.Tehnica gravării sticlei și a pietrei în arta contemporană

(GRAVAREA STICLEI ȘI A PIETREI ÎN NOILE MEDII)…………………………………….3

1.1 Atelierul gravorului de ieri și de astăzi …………………………………………………………….. …..5

1.1.1 Atelierul gravorului de manieră clasică……………………………………………………………. …..6

1.1.2 Atelierul gravorului contemporan……………………………………………………………………….. 10

1.1.3 Atelierul neconvențional………………………………………………………………………………… ….12

1.2.1 Gravura sticlei în arta contemporană………………………………….15

1.2.2. Jiri Harcuba…………………………………………………………………………………………………. ..16

1.2.3 Ursula Merker………………………………………………………………………………………………. … 18

1.2.4 Pavlina Cambalova…………………………………………………………………………………………. ..20

1.2.5 Jaroslav Sara………………………………………………………………………………………………….. ..22

2. Influența tehnicilor arhaice de gravare a sticlei și a pietrei în arta personală…………………………………………………………………. 24

bibliografie…………………………………………………………………….. ..33

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR ARHAICE ÎN CREAȚIA CONTEMPORANĂ ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA ARTEI PERSONALE

(GRAVAREA STICLEI ȘI A PIETREI ÎN NOILE MEDII)

Introducere

Proiectul „Semn, Unealtă, Gravură” propune pe lângă o abordare teoretică a etapelor operatorii ale prelucrării pietrei și a sticlei o [anonimizat] a genera opere de artă contemporană. În acest capitol accentul cade în special pe integrarea tehnicii gravării sticlei și a [anonimizat] s-[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]. care au găsit direcții diferite de a se exprima prin intermediul gravurii sticlei. Este esențială o incursiune în timp asupra evoluției tehnicii și stabilirea unor repere stilistice în funcție de perioade.

În contextul artei personale urmăresc semnul plastic din punct de vedere tehnologic dând o [anonimizat], [anonimizat] a strungului cu pedală care îi dă artistului un control absolut atât asupra procesului de funcționare a mașinii cât și a obiectului în lucru. Prin analiză efectelor obținute în procesul de gravare putem concluziona în ce măsură mișcările automatizate ale tehnologiei contemporane estompează unicitatea și plasticitatea creațiilor de odinioară.

Propun folosirea tehnicilor arhaice de gravură în vederea generării unor lucrări de artă contemporană. Aceste lucrări intră mai ales în ramura instalației și a performance-ului, manifestările conturând o imagine contemporană a trecutului stilistic și conceptual privit prin ochii modernității. Continuarea direcțiilor schițate în proiectului "Almanah al semnelor", ce a avut în vedere ilustrarea unor povești vizuale ale lumii înconjurătoare dar și ale universului interior prin intermediul semnului, s-a conturat până în prezent în doua proiecte proiect: ”Mesajul din sticlă” – 2013 și ”Lost and Found”- 2014. Acesta din urmă a fost realizat pe o perioadă de trei luni în Cehia ca rezultat al unei burse de studiu prin programul Erasmus. Acest

1

nou proiect, pe lăngă analiza semnului din punct de vedere plastic urmărește și semnul din punct de vedere tehnologic, lucrările fiind realizate cu ajutorul instrumentelor de gravură (atât antice cât și moderne) ce generează la rândul lor semne prin mișcarea mâinii în raport cu instrumentul.

O serie de experimente au fost realizate în urma unei practici profesionale în atelierul lui Jaromir Mueller în orașul Kamenicky Senov, Cehia. În urma acestor experimente au rezultat atât cateva obiecte finale cît și doua scurte video-uri. ”Exchange” urmărea schimbul între idee și tehnică și modul în care un obiect poate fi realizat din prisma artistului de formare clasică și a artistului ce abordează gravura experimentală prin utilizarea unei varietăți de discuri (discuri diamantate, discuri de piatră, silicat de carbon, sablare pentru obtinerea unor cuie din sticlă neagră).

Lucrările creeate până în prezent în cadrul cercetării au fost expuse atât în expoziții personale: 2013 -”Mesajul din sticlă„ – Galeria Ghețărie, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia, România; 2014 – ”Lost and Found” – Sun Gallery, Sancoucci Spa Resort, Karlovy Kary, Cehia; cât și în cadrul unor expoziții de grup din străinătate: 2014- Bienala Internațională Art-Glassexhibiton, Zwiesel, Germania; 2014 – GlassFest, Karlovy Vary, Cehia; 2014 – International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, Cehia

În cadrul proiectului PN II IDEI (Hărțile Timpului) continuarea organizării workshopurilor de gravură în sticlă în mediul rural în scopul inițierii tinerilor în acest domeniu a conturat o altă ramura a cercetării și anume modalitatea de interacțiune a lor cu acest meșteșug, felul în care îl asimilează și continuă practirarea lui în scopul puneri bazelor unor ateliere de gravură ce vor reprezenta atât un venit financiar cât și cultural în zonele cu trecut istoric dar uitate, din România.

2

1.Tehnica gravării sticlei și a pietrei în arta contemporană

(GRAVAREA STICLEI ȘI A PIETREI ÎN NOILE MEDII)

” De-a lungil istoriei oamenii au bănuit că sticla este o formă de magie. Cum altfel poate fi explicat facptul că aceasta poate imita alte materiale dar nu poate fi imitată? Nisipul încălzit ca prin farmec capătă o verietate de forme și texturi cu o deosebită paletă cromatică . Sticla poate fi atât un material maleabil, fierbinte cât și unul solid și rece căpătând atât forma unui banal obiect utilitar cât și a unei piese de artă de excepție.”1

Sticlăria artistică are un parcurs inedit în zona artelor vizuale având perioade de înflorire și decădere. Începând cu secolul XX acest tip de artă cunoaște o evoluție fantastică ce o scoate din zona artelor minore extinzîndu-se în sculptura, arhitectură dar și în noile medii de expresie plastică.

În mod tradițional artele majore erau considerate doar sculptura, pictura și arhitectura, iar lucrările ce aveau strînsă legătură cu domeniul artelor decorative nu puteau depăși statutul de arte minore.2

În antichitate nu existau distincții între artă și meșteșug toate fiing înglobate sub termenul grecesc techne sau latinul ars . Termeni ce separau arta de meșteșug au apărut mai târziu. Aristotel a plasat arhitectura în vârful piramidei artelor, deasupra picturii și sculpturii. În perioada medievală și în Renaștere formele de artă erau privite diferit. Pentru comanditarii renascentiști o piesa utilitară lucrată în argint era tot la fel de orețioasă în execuție precum picturile lui Michellangelo. În perioada Barocă, sculptura și arhitectura ocupau pozițiile de top ale artei, precedate de pictură, celelalte arte întorcându-se la statutul de arte minore.3

În secolul XX cei care decideau ce este arta erau membrii ai societății de elită a acelor timpuri. Granița între artele plastice și decorative a devenit tot mai flexibilă după cel de-al doilea Război Mondial fiind accepte noi medii de expresie plastică în prima categorie. Fotografia și chiar ceramica au fost acceptate. Criticii de artă susțineau că sticla este un material nou în domeniul artei.

–––––––––––––––––––––––––

1. Chambers, Karen S, and Tina Oldknow -1999 , Clearly Inspired: Contemporary Glass and Its Origins. San Francisco, publicat de Pomegranate Communications, pag. 10 – 13

2. Drexler Lynn Martha – 2004, American Glass Studio 1960 – 1990, Manchester, publicat de Hills Hudson, pag. 1 – 4

3. Crow Thomas -1985, Painters and life in eighteenth century Paris, New Haven , publicat de Yale University Press, pag. 87

3

Având rădăcini în mesopotamia antică, sticla poate fi considerată un material nou doar în lumea artelor majore, care nu este familiarizată cu istoria sa și este limitată în cunoașterea istoriei artei decorative ca întreg.4

În secolul XX arta se conturează în jurul unui concept, artistul încercând sa aducă noul în domeniul artelor vizuale. Putem observa totodată că nu există concept irecognoscibil iar acest lucru nu este mai vizibil în oricare alt domeniu decât cel al artelor vizuale. Putem analiza istoria artei ca o succesiune de stiluri ce marșează într-un progres linear urmărind artistul care se întoarce în timp pentru a alege un model de compoziție. un motiv sau un gen de abordare, grăbindu-se să se întoarcă înapo în prezent. Acest fapt este clar ilustrat în stilul clasic. Ideile clasice ale grecilor au fost adoptate și adaptate de romani. Prin interpretarea modelelor grecești, romanii și-au însușit rezultatul creându-și o identitate vizuală proprie și demonstrându-și întâietatea. Elemente din arta romană au fost restructurate în stilul Romanesque din perioada medievală. Câteva secole mai târziu, percepția clasică era cultivată la un nou nivel în arta renascentistă și păstrată până în manierism. O interpretare decorativă exagerată a fost făcută în perioada barocă. În secolul XIX , clasicismul a fost redefinit fiind reintrodus în stilul neo-clasic și Beaux- Arts. În secolul următor a stat la baza modernismului și reciclat în post-modernism. Cu toate aceste salturi a căpătat de-a lungul timpului alte întelesuri: nesfârsite.5

Printre meșteșugurile cu tradiție arta sticlei este un exemplu relevant atunci cînd ne propunem o analiză a legăturii tehnice cât și din punct de vedere stilistic între arta veche și cea nouă..

Artiștii sticlari de azi sunt pregătiți în școlile de artă nefiind de cele mai multe ori ucenici într-un sistem clasic. Ei cunosc atât istoria artelor decorative cât și pe cea a artelor plastice. aceștia au învățat să stăpânească materialul învățând din experimente sau studiind cu marii maeștrii Europeni ce au păstrat meșteșugul viu.6

–––––––––––––––––––––––––––––––––

4. . Drexler Lynn Martha – 2004, American Glass Studio 1960 – 1990, Manchester, publicat de Hills Hudson, pag. 1 – 4

5, 6. Chambers, Karen S, and Tina Oldknow – 1999, Clearly Inspired: Contemporary Glass and Its Origins. San Francisco, publicat de Pomegranate Communications, pag 10 – 13

4

1.1 Atelierul gravorului de ieri și de astăzi

Am putea spune că atelierul este un incubator; unde lucrările de artă se dezvoltă de la concept la produsul final dar și o arhivă a obiectelor realizate în interiorul său unele așteptând să iasă din spațiul mamă iar altele rămânând închise neavând șansa de a fi expuse. Scopul obiectul ce se naște în acest spațiu este de a ieși din realitatea proprie (spațiul interior) și a intra în realitatea colectivă (spațiul exterior, spațiul de expunere).

Gravura în sticlă cunoaște o revitalizare, tot mai mulți artiști se îmdreaptă spre această tehnică din dorința de a experimenta sau găsind prin aceasta modalitatea de a-și transpune ideile. Putem analiza trei tipuri de ateliere și anume atelierul gravorului de formație clasică, atelierul gravorului contemporan și atelierul neconvențional.

”Atelierul este unicul spațiu de producție și muzeul unicul spatiu de expunere”7 susținea Daniel Buren, acesta referindu-se desigur la atelierul artistului universal nespecificând tipul de artă produsă în acel spațiu. Dacă privim spre gravorii în sticlă această sintagmă putea fi considerată ca fiind valabilă. Privind în contextul contemporan al acestui tip de manifestare artistică putem observa totuși cum cu pași înceți gravorul iese timid din spațiul de lucru clasic.

Putem începe schițarea atelierului de gravură prin a ne pune o simplă întrebare:

„Care este funcția atelierului?

1. Este locul în care arta ia naștere

2. Este un loc privat, un turn de fildeș

3. Este un loc static unde obiectele portabile sunt create”8

Daniel Buren răspunde la această întrebăre susținânt de asemenea că există o lista de necesități imperioase pe care un atelier trebuie să le indeplinească și anume spațialitatea și luminozitatea.

Dispunerea atelierului într-un încăpere de mari dimensiuni este relativă atunci când vorbim de spațiu de lucru al gravorului dar luminozitatea este esențială aici. Majoritatea gravorilor își montează bancul de lucru în dreptul unei ferestre pentru a avea lumină pe tot parculsul zilei. În cazul în care arhitectura spațiului nu permite acest lucru, gravorul trebuie să folosească surse de

––––––––––––––––––––––––––

7. Buren Daniel – 1979, The Function of the studio, pag 51, articol (http://www.khio.no/filestore/buren_studio.pdf)

8. Buren Daniel – 1979, The Function of the studio, pag 51 (http://www.khio.no/filestore/buren_studio.pdf)

5

1.Atelierul de gravură a lui Milan Holubek, Moser, Karlovy Vary, Cehia

lumină artificială.

Acestea doua elemente sunt valabile indiferent de plasarea continentală. Spațiul își părtrează rolul de rezidență unde creația iși găsește originile în cele mai multe cazuri, fiind locul din care se alege arta ce va ajunge în expoziții, galerii etc. Atelierul este locul convenabil pentru organizarea pieselor în spațiu, artistul poate să iși compună expoziția cum dorește. În majoritatea cazurilor gravorii lucrează piese mici, astfel chiar dacă nu dețin un spațiu generos ei își pot prezenta lucrările ca într-un mediu de expunere convențional .

2.Imagini cu atelierul lui J. Tesar, Sloup, Cehia

6

1.1.1 Atelierul gravorului de manieră clasică

Atelierul gravorului de manieră clasică este învăluit de o atmosferă muzeală totul părând a fi prins în timp, spațiul de lucru este însuși un muzeu dacă analizăm uneltele folosite. Gravorii care lucrează cu discuri de cupru în special optează de multe ori pentru mașini realizate în secolul XIX, atât datorită preciziei pe care o au și a fineții axurilor pe care sunt prinse discurile dar și pentru aspectul deosebit al acestora. Puțini sunt cei care mai păstrează totuși pedala atașată strungului de gravat înlocuind-o cu un motor de putere mică, ¼ cp.9

3.Atelierul de gravură a lui Milan Holubek, Moser, Karlovy Vary, Cehia

Pe lângă bijuteria atelierului ce o constituie mașina de gravat, o altă piesă inedită este raftul cu discuri. Fiecare din acestea este realizat de către gravor fiind fixat pe ax cu mare precizie și strunjit în funcție de profilul dorit.

4. Strung de gravat și stand cu discuri de cupru, Corning Glass Museum

––––––––––––––––––––––––––––

9.Dreiser Peter & Jonathan Matcham – 2006, Techniques of Glass Engraving, Londra, publicat de A&C Black,

pag. 13

7

Gravura cu discuri de cupru presupune un proces de lungă durată datorită faptului că trebuie adăugată pulberea abrazivă constant pe disc. Acestea lasă o urmă mult mai fină decât discurile de piatră sau cele diamantate. Uneori când imaginea gravată este compusă din volume adânci, mai ales dacă vorbim despre copii ale scenelor figurative de secol XVIII, XIX, gravorul apelează la discuri din piatră abrazivă precum electrocorindon etc. Cu ajutorul acestora el poate degroșa planurile mari, procesul fiind mult mai rapid apoi piesa se finalizează cu primul procedeu. Pietrele sunt montate în general pe un alt tip de strung cu putere mai mare de rotație. Piesa se lucrează sub apă, aceasta avînd rolul de a păstra atît sticla cît și discul la o temperatură constantă evitându-se astfel evenualele fisuri accelerând procesul de măcinare a suprafeței sticlei

5.Strung de gravură din atelierul lui Milan Holubek, Moser, Karlovy Vary, Cehia

6.Discuri din piatră abrazivă pentru gravura în sticlă

8

Ce mai găsim în atelierul artistului de manieră clasică sunt discurile de lustruit, care se pot atașa pe ambele tipuri de mașini, diferite unelte pentru strunjit fie ele pentru cupru sau piatră, pulberile abrazive de diferite granulații și uleiul ce se amestecă cu acestea. Un alt instrument ce are forma unui obiect destinat scrierii care are în vârf o așchie de diamant sau vidia, acesta ajutând la schițarea desenului .

Este de menționat faptul că tot în acest tip de atelier întâlnim și gravori care lucrează geme folosindu-se aceleași tipuri de mașini sau unele de dimensiuni mai mici.

7.Strung de gravură destinat miniaturilor, din atelierul gravorului Pavel Vydra, Novy Bor, Cehia

Comparând informațiile despre tehnicile antice prezentate în capitolele precedente cu cele folosite de gravorul descris aici, putem concluziona că până la începutul secolului XX atelierul de gravră de acest tip se asemăna prin ustensile și manieră de lucru cu cele din antichitate, fiind îmbunătățite doar materialele de lucru.10

–––––––––––––––––––-

10.Dreiser Peter & Jonathan Matcham – 2006, Techniques of Glass Engraving, Londra, publicat de A&C Black,

pag. 9

9

1.1.2 Atelierul gravorului contemporan

Atelierul gravorului contemporan are la bază uneltele folosite de gravorul clasic dar întâlnim totodată și alte tipuri de tehnologii, moderne, ce ușurează munca artistului. Pe lîngă strungul clasic și instrumentul cu vîrf de diamant putem găsi minifreza electrică și cabina de sablat. Strungul folosit de gravorul contemporan a fost perfecționat pentru a-i simplifican artistului munca. Acesta are opțiunea de a alege între a-și pregăti singur uneltele sau a le cumpăra de-a gata. Discurile diamantate le-au subclasat pe cele de cupru și piatră datorită eficienței lor. Acestea sunt mult mai ușor de manevrat, nu necesită strunjire sau adăugarea altor materiale ajutătoare în procesul de gravare, exceptând apa, și au o mare rezistență în timp. Este adevărat că oricât de mică ar fi granulația acestora, efectul plastic este inferior aceluia obținut cu discurile de cupru, însă timpul de lucru este mult mai mic. Acest impediment estetic poate fi remediat prin finalizarea ei cu discuri de cupru sau prin procedee de lustruire.

Strungul a suferit de-a lungul secolului XX o serie de modificări. Dacă cele produse la începutul acestuia necesitau montarea pe o masă specială, foarte stabilă pentru a se evita orice vibrație, iar motorul era așezat sub bancul de lucru sau deasupra (Moser), mașinile contemporane au fost concepute ca un obiect unitar, mobil. Avantajul la acest tip de mașini este faptul ca sunt ușor de transportat și nu necesită confecționarea unui suport pe care sa fie montate. Dezavantajul constă în faptul că odată cu înglobarea motorului în strung acuratețea gravurii are de suferit.

8. Mașini de gravat cu motor separat 9. Mașină de gravat cu motor incorporat

Atelierul artistului Jaroslav Sara, Novy Bor, Cehia Strung modern Scoala lui Jiri Harcuba, Sazava, Cehia

Una din cele două tehnologii noi pe care le întâlnim în atelierul contemporan al gravorului este Minifreza, fiind o variantă mult avansată a burghiului antic ce se folosea la gravarea și găurirea gemelor. Acest tip de instrument poate întruni într-o oarecare măsură calitățile

10

principalelor tehnologii folosite în gravarea sticlei. Minifreza poate fi manevrată foarte ușor, precum un creion, datorită dimensiunilor reduse și a prelungirii care se poate atașa. Acest tip de instrument înlocuiește vârful de diamant, acuratețea liniei fiind superioară. Un alt avantaj îl constituie mobilitatea artistului care poate utiliza minifreza în orice spațiu existând chiar și modele cu acumulatori. Efectele plastice obținute se pot compara și cu cele obținute la strung dacă piesa este lucrată sub apă. Chiar și gravura cu discuri de cupru a fost adaptată la acest instrument, acesta fiind instalat pe un suport fix.

Minifreza (Drill) a fost recunoscută ca instrument de lucru în mediile de gravură profesioniste, fiind considerat tehnică principală de Guild of Glass Engravors,UK. Poate fi considerat instrument educațional pentru învățarea abecedarului sticlei gravate.

Utilizarea biaxului; imagine de la evenimentul Transparent Studio, Galeria Simeza, București

Ce-a dea doua tehnologie introdusă în atelierul gravorului este mașina de sablat. Este un instrument manual, cu un rezervor în partea de sus sau cu compresor, ce conține pudră abrazivă (electrocorindon, carbură de siliciu sau oxid de aluminiu), care este disperată cu ajutorul unui jet puternic de aer mătuind zona dorită.11

11. Davison Sandra, R. G. Newton – 2003, Conservation and restoration of glass, Oxford, publicat de Butterworth Heinemann, pag. 101 11

este o versiune mult mai practică și mai puțin nocivă a gravurii cu acid fluorhidric, efectul plastic fiind totuși diferit, obținându-se zone de mat, uniform. Această tehnică este des folosită pentru piesele produse în serie, obiectele cu mai multe straturi de culoare, tehnica camee dar și intaglio, sculptură în sticlă etc. Suprafețele ce trebuiau să rămănă transparente erau în trecut izolate cu bitum, parafină sau un ameste dintre acestea, astăzi însă se folosește o gamă largă de vopsele sau autocolanți.12

11,12 Procesul de sablare a sticlei cu pulberi abrazive.

Atelierul gravorului contemporan a fost îmbogățiti cu noi tehnologii de lucru, acesta fiind mai deschis spre experiment și spre fuzionarea efectelor plastice în arta sa.

1.1.3 Atelierul neconvențional

Gravura în sticlă a apărut datorită necesității omului de a decora suprafețele de sticlă. Până în secolul XX acest tip de artă era pur decorativă neieșind din convenționalul termen de decor.

Oricât de fastuase și complexe ar fi fost piesele gravate acestea nu se puteau alătura artelor majore. Începând cu secolul XX artiștii gravori au dorit să conducă această practică pe un făgaș nou încercând sa separare cel puțin conceptual de trecutul lor. O tehnică minuțioasă precum gravura în sticlă presupune o muncă laborioasă în atelier, unde toate mașinile îl ajută pe artist să își finalizeze lucrul. Cu toate acestea cu timiditate artistul a simțit nevoia să își mute spațiul

––––––––––––––––––––

12. Bray Charles, 1995, Dictionary of Glass: Materials and Techniques, Londra, publicat de Univ of Pennsylvania , pag 199

12

creației și în alte medii mai puțin prielnice. Aici putem aminti de fluxul mare de workshopuri ținute în cadrul festivalelor de sticlă, prezentări etc. (Fruenaw worshops și Zwiesel Glass Days, ecperimental engraving workshop, Corning Glass Museum, New York, USA, Atelierul de Gravură Roman, din cadrul proiectului PN II Idei Hărțile Timpului, Vădastra, Transparent Studio,Galeria Simeza , București, etc). În cazul worksopurilor artistul își împărtășește cunoștiințele cu participanții pentru o zi sau un număr mic de zile apoi intra din nou în carapacea unde își continuă lucrul. Atelierul neconvențional de gravură presupune desprinterea artistului de mediul său și încercarea de a se adapta în alt fel de spații, nu pentru a prezenta tehnica ci pentru a creea. Acest concept este relativ nou nedeținând la ora actuală foarte multe exemple.

Heather Gillespie în urma unei rezidențe Forest of Glass Residency in 2013, a decis să mute atelierul de gravură în natură. Folosind strungul și discuri diamantate, aceasta putea să graveze forme și structuri observând tot ce o înconjura, dispunând de o imagine de 360 de grade, ce nu ar fi fost posibil de observat într-un spațiu închis nici măcar prin intermediul fotografiilor.13

Heather Gillespie gravând în natură

–––––––––––––––––––––––

13. Heather Gillespie – Wild engraving (http://www.northlandsglass.com/whats-on/wild-engraving-2)

13

Un alt exemplu pe care îl avem aici este experimentul de artă contemporană din cadrul proiectului PN II IDEI, Hărțile Timpului de la Sfiștofca, din Septembrie 2014, unde o serie de artiști a trebuit să-și găsească materiale de lucru și să-și construiască un așa zis atelier într-un spațiu exterior, pe malul Dunării. Cu o paletă minimă de materiale și fără o bază concretă ce urma să fie gravată, artiștii au fost puși în situația să își caute singuri, pe câmp, un suport de lucru și să își adapteze ideile în funcție de ceea ce găseau în jur, totul fiind imprevizibil. Acest tip de manifestare este foarte incitantă mai ales pentru tipul clasic al gravorului care se simte forțat de împrejurări să experimenteze, ieșind atât din atelier cât și din zona artistică care îl reprezintă.

(gravori participanți Dan Popovici, Jaroslav Sara, Ioana Stelea)

Dan Popovici – Succession in space, Sfiștofca 2014 land art

Jaroslav Sara – The Fishman, Sfiștofca 2014 – land art ((foto TimeMaps.net)

Ioana Stelea – Intervention, Sfiștofca 2014 (foto TimeMaps.net)

Ioana Stelea – Intervention, Sfiștofca 2014 -intervenție

”Arta de ieri și de astazi nu este numai marcată de atelier ca fiind locul unic în care se creează, , dar este locul din care se pleacă.”14

–––––––––––––––––––––––

14. Buren Daniel – 1979, The Function of the studio, pag 51 (http://www.khio.no/filestore/buren_studio.pdf)

14

1.2.1 Gravura sticlei în arta contemporană

O revoluție în arta sticlei, cunoscută sub numele de Studio Glass s-a conturat în jurul anilor 1960, începuturile acestei mișcări au fost stabilite de designerul Emile Galle în 1870, acesta fiind primul din branșă care își semnează lucrlările precum pictori și sculptorii. Totuși sticăria a continuat să fie produsă în serie în fabricile de profil până în anii 1960 când un numar tot mai mare de artiști au ales să lucreze sticla independent de atelierele fabricilor, pornind de la premise proprii și propriul echipament.15

Astăzi sticla a devenit o parte importantă a artei contemporane, artiștii explorând continuu forme noi, combinații de materiale, introducându-le în noile medii.

Începînd cu secolul XX o serie de artiști din domeniul sticlăriei și-au îndreptat atenția spre noi modalități de expresie ieșind din ramura artei decorative și utilitare optând spre noi modalități de expresie, precum instalația, land art-ul, performance-ul și video art etc. Dacă sticla suflată sau tehnicile de prelucrare a sticlei la cald în general(pastă de sticlă topită în formă, sticla fuzionată sau termoformată) viza în special această revigorare a tehnicii și gravarea sticlei a avut un aport important de integrare în manifestările contemporane. Majoritatea artiștilor de formație clasică, scoliți după tradiția secolului XVIII și XIX, rup bariera clasică, găsindu-și noi direcții conturându-și identitatea artistică.

Aducem în discuție o serie de artiști ce au ca punct comun tehnica gravurii, dar care prin opera lor se integrează în direcții stilistice diferite.

––––––––––––––––––––––––––––

15. Adlin Jane – 1996, Studio Glass in The Metropolitan Museum of Art, New York, publicat de Metropolitan Museum of Art, pag 60

15

1.2.2. Jiri Harcuba

Toți strămoșii mei au lucrat cu sticlă. Eu arăt relația între gravura preistorică și arta contemporană. Noi gândim ăntre trecut și viitor” 16 – Jiri Harcuba

Este un nume de rezonanță în gravura secolului XX, fiind printre primii gravori care au trasat noi direcții stilistice în acest domeniu. Născut într-o familie cu tradiție în arta sticlei , Jiri Harcuba (1928 – 2013) a început să lucreze cu materialul vitros de mic copil, ajutându-și tatăl în atelierul de sculptură în sticlă. La vîrsta de 13 ani a primit de la tatăl său un strung de gravură cu pedală. Harcuba a experimentat tehnica gravării ducând-o într-o nouă direcție.17

Strungul de gravură cu pedală din atelierul lui Jiri Haruba

–––––––––––––––––––––––––-

16. Jiri Harcuba – Gallery of artists http://www.bullseyegallery.com

17.Jiri Harcuba Biography – www.cambalova.cz/harcuba_ en.html/

16

Lucrând în manieră intaglio, folosind volume adînc săpat în grosimea sticlei, primele sale lucrări erau dominate de figuri zoomorfe și elemente geometrice, inspirându-se din alta folclorică. Începând cu anii 70, Jiri Harcuba gravează numeroase portrete ale unor personalități din domeniul culturii. concentrându-se mai mult pe expresia naturii caracterului decât asupra redării cu strictețe a caracteristicilor fizice ale persoanei. El dorea să surprindă personalitatea, pentru a da gravurii o expresie.

” A grava înseamnă a lăsa urme ale discurilor, sa asculți discursul discursiile, să lase propriile urme. Nu este vorba de perfecțiune, schițele sau lucrările neterminate sunt de multe ori mai bune”.18

Harcuba a experimentat și alte tehnici ce țin de prelucrarea sticlei. precum deformarea la cald a unei piese gravate, plăci de sticlă gravată fuzionate, graal, vitrografie etc. Artistul a văzut gravura în sticlă internațional în Marea Britanie, S.U.A, Japonia, Germania. El dorea ca tehnica gravurii sticlei să supravețuiască iar oamenii să devină interesați de aceasta, el inspirând și ajutînd curioșii. Ca profestor el nu preda metodele de gravură tradiționale cu exactitate, ci îndemna oamenii să caute în ei înșiși, să accepte ce umrează, să vadă frumusețea imprevizibilului. Gravura sub îndrumarea lui nu era tehnică, exactă, tradițională sau conservatoare ci era meditație, o modalitate de expresie a personalității. Jiri Harcuba spunea că nu există artă proastă ci că este vorba dacă suntem capabili să intrăm în lumea creatoare sau nu.

Jiri Harcuba – portretul lui Dominik Biman Jiri Harcuba – portret

Dominik Biman – portretul unei doamne

––––––––––––––––––––––––––––

18. Jiri Harcuba Biography – www.cambalova.cz/harcuba_ en.html/

17

Din punct de vedere tradițional gravura cu discuri a fost un meșteșug meticulos și laborios. gândindu-ne la eroul lui Jiri, gravorul de secol XIX. Dominik Bietman unde portretele sale erau reprezentate în detaliu fiind redat fiecare fir de păr al subiectului. El a manifestat un profund respect pentru gravura tradițională dar s-a educat să abandoneze tehnica clasică atacând materialul cu viguare și spontaneitate, gravând imagini strălucitoare de artiști, intelectuali și politicieni de mare importanță.19

” Mi-am concentrat atenția asupra noilor maniere de a grava sticla, înlocuind discurile de cupru cu discuri de piatră fixate pe un strung mare”

După 1960 gravorul a început să lucreze în manieră abstractă. Folosind discuri cu profil în V pentru a schița orașe cu structuri geometrice. Discul da designului tau forme abstracte. Astăzi discurile diamantate le înlocuiesc pe cele de cupru sau piatră. Gravura intaglio redă o calitate sculpturală specifică, patrimoniul înseamnă totul. Suntem capabili să întelegem, să selectăm și să trecem la urmatoarea generație. suntem o legătură între recut și viitor.”20 Jiri Harcuba

1.2.3 Ursula Merker

(land art, instalație)

Trăiește și gravează în Kelheim, Bavaria. În 1980 începe să graveze sticla iar doi ani mai târziu își înființează prorpiul atelier. Folosind pedala de la o mașină de cusut veche a construit un strung de gravat din alamă ce funcționa pe principiul celor antice, cu care a realizat primele gravuri. Constatând că gravura cu discuri de cupru impunea anumite limite (referindu-ne mai ales la dimensiuni), pe care ea dorea să le depășească și-a îndreptat atenția spre o altă manieră de lucru și anume sablarea, cu ajutorul căreia reușește să sculpteze sticla în adâncime și cu care a devenit cunoscuta. O altă tehnică pe care artista a învățat-o de la maestrul Jiri Harcuba pe care o folosește des în lucrările sale, este imprimarea pe hârtie a plăcilor de sticlă gravată, cu cerneală tipografică.21

––––––––––––––––––––––––––-

19.David Witehouse, Jiri Harcuba – 2007, Jiri Harcuba, Sazava, publicat de Dominic Bietman Society, pag 5

20.David Witehouse, Jiri Harcuba – 2007, Jiri Harcuba, Sazava, publicat de Dominic Bietman Society, pag 2-4

21. Ursula Merker Biography – www.ursulamerker.com

18

Puterea sa creativă este manifestată nu numai în bogatul domeniu al sticlei, răspunsul său la provocări fiind tradus prin instalație ” Ja und Weiter” 2004 – Regensburg, ”Noah”, Oberplatz, 2000. 22

Ursula Merker – Ja und weiter, 2004 Minoritenkirche Regensburg Ursula Merker – Land art

Formalitatea lucrărilor ce pot fi expuse într-o vitrină, reprezintă doar jumătate din universul Ursulei. Sticla trebuie să iasă din acest perimetru și în natură ideea fiind susținută de numeroase instalații deseori efemere de durata unei zile ex: ”Glasernen Schiffen auf der Donau”. Instalațiile ei nu sunt reduse la suprafețe de sticlă, combinându-se cu alte materiale. Punctul în care se întâlnesc combinații de suprafețe de sticlă gravată cu alte elemente : Lemn, metal sau plastic își găsesc un sens în contemporaneitate. Aceasta foloseste uși de mașini, chiuvete, containăre sau banale sticle de vin. pentru a prezenta într-un mod narativ monumentalitatea mediului înconjurător. Ursula abordează teme uzuale casnice împachetate în stereotipurile unei zile, prezentate în locurile care au sens precum: masă și scaun supradimensionat Fischessen din Neustadt, ”Spiegel – Arche des Noah” Oberplatz, instalație premiată ”Mahnen am Fluss” din proiectul ”Krisstalnachtprojekt”, Philadelphia 1998.23

Teme mitologice existențiale sunt descompuse, în centrul acestora aflându-se omul. 24

–––––––––––––––––––––––––-

22.Ursula Merker Biography – www.ursulamerker.com

23. Karin Ruhl, 2009, Pressglas korrespondenz, articol Ausstellung Ursula Merker – Eine Glaszeit, Handwerksmuseum Deggendorf 27. September 2009 – 3. Januar 2010 ,pag 278

24. Stadt Museum Deggendorf. Ursula Merker – eine Glaszeit, A glass age noch bis zum 03.01.2010,

www.freundederkunste.de

19

Poveștile sunt tematizate însă artista își povestește propria versiune. temele sunt tratate umoristic, lucruri cotidiene dar și de sărbătoare sunt ilustrate în lucrările sale, măști și carnavaluri, alături de oameni în relații cu animale sunt elemente iconografie ale lucrarilor.24

Din cosmosul ei de imagini, fac de asemenea parte și vaca, păsări de toate felurile, în deosebi corbi, insecte însă și animale exotice. Bărcile și vasele sunt de asemenea elemente centrale prezentate în lucrările sale din Kelheim, de pe Dunăre.

Artista face o punte între gravură și sculptură datorită volumelor adânci caracteristice lucrărilor sale. Curiozitatea sculpturală a lucrărilor Ursulei, are ca consecință tema insalației. din 1988 își construiește o mare parte dintre lucrări în relație cu natura sau arhitectura. Abilitățiile ei de pictură și desen sunt transpuse în gravură pe sticlă prin vitrografie, tehnică ce o stăpânește și a învățat-o într-un workshop în Frauenau. 25

1.2.4 Pavlina Cambalova

(instalație)

Reprezină tânăra generație de gravori în sticlă. controlând materialul și tehnica cu o deosebită precizie, punctând în paginile istoriei gravurii contemporane tipuri noi de expresie.

”Cea mai simpla manieră de a-mi exprima ideile și gândurile este prin intermediul sticlei. Sunt foarte multe modalități de a prelucra acest material. De multe ori aleg diferite combinații de tehnici în lucrările mele, dar totuși gravura joacă mereu cel mai important rol.” 26

Primul contact cu strungul de gravat l-a avut la școala de arte din Turnov, Cehia, unde aceasta a învățat să graveze geme în cadrul departamentului de gliptică. A descoperit sticla ca nou material de lucru în timpul Simpozionului Internațional de Gravură din Kamenicky Senov. Îndrăgostindu-se de acest material a decis să își continue studiile la scoala din Novy Bor cu maestrul gravor Jiri Tesar care a învățat-o toate tainele acestui meșteșug, ce ulterior l-a perfecționat în atelierele fabricii Lobmeyr din Viena, Austria. Un aport inportant în demersul artistei l-a avut însuși Jiri Harcuba care i-a fost mentor chiar înainte de a se cunoaște.

–––––––––––––––––––––––––––––

25, 26 – Stadt Museum Deggendorf. Ursula Merker – eine Glaszeit, A glass age noch bis zum 03.01.2010,

www.freundederkunste.de

27. Interviu Pavlina Cambalova – Glassengravingnetwork.com

20

Putem spune că sursele de inspirație sunt numeroase atunci când vorbim despre lucrările Pavlinei, dar principala, după cum declară chiar artista, este reprezentată de oameni și mediul lor social. Aceasta înregistrează momente din viața celor pe care îi întâlnește și le redă în manieră proprie prin intermediul gravurii.28

Pavlina Cambalova – ”I call it home” Photo by Gabriel Urbánek

Pavlina Cambalova – „ I call it Home” Photo by Gabriel Urbánek

” Dansul este unul din cele mai uimitoare momente, comunicarea cu propriul corp, unitatea trupului și a sufletului oglindită prin gesturi și mișcări.”29

––––––––––––––––––

28.Pavlona Cambalova – Corning Glass Museum New York, www.cmog.com

29. Interviu Pavlina Cambalova – Glassengravingnetwork.com

21

Pavlina Cambalova – Dance "Village – Party" Photo by Gabriel Urbánek

Fiind școlită în maniera clasică artista găsește uneori dificultăți în a accepta noile tehnologii care ”distrug munca depusă timp de milenii”. Totuși ea se depărtează de iconografia existentă până în prezent creionându-și propriul stil reflectat atât în obiecte de sine stătătoare cât și în instalații compuse din acestea. Caută armonia prin care cele doua elemente trăiesc, obiectul fuzionează perfect cu spațiul în care sunt expuse iar totul este construit pe un concept solid.

1.2.5 Jaroslav Sara

(sticla gravată în arhitectură, animație)

Reprezintă de asemenea noua generație de gravori, remarcându-se prin modalitățile inedite de a utiliza gravura în sticlă și anume sticla gravată în arhitectură și animația.. Are o pregătire clasică în domeniul gravurii, absolvind școala de sticlărie din Kamenicky Senov, Cehia și colegiul din Novy Bor, cu maeștrii precum Jiti Tesar și Rudolf Kment.30

Este un artist ce abordează simultan două direcții contrastante, prima fiind pur clasică, acesta lucrând replici istorice ale pieselor de secol XVIII, XIX iar cea de-a doua este integrarea gravurii în arhitectură și animația.

” Sticla gravată în arhitectură, încastrată în zidurile de beton ale clădirilor este ca o bijuterie.”31

–––––––––––––––––––––––––-

30. Kolektiv ateliers, 2013, Jaroslav Sara, Kolektiv ateliers, pag 49

31.Prezentarea artistului Jaroslav Sara – 2014, Conferință în cadrul International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov Cehia

22

Alergătorul – animație – foto Jiří Koudelka Frederick – sticla în arhitectură

Din creația lui Jaroslav, animația se detașează de celelalte abordări fiind o zona plasându-se într-o zonă noua. Pe plăci de sticlă, acesta gravează cadre pentru a genera o mișcare, redând în deosebi corpul uman sau animale. Toate cadrele sunt suprapuse și încadrate într-un suport ce are incorporat un sistem de iluminat conceput special. Luminând fiecare plăcuță de sticlă la un interval de timp scurt, gravura prinde viață iar personajele incep să se miște.

23

2.1 Influența tehnicilor arhaice de gravare a sticlei și a pietrei în arta personală

Folosirea tehnicilor arhaice de gravură în vederea generării unor lucrări de artă contemporană reprezintă o provocare uriașă, presupunând pe lângă o cercetare teoretică asupra acestor tehnologii, reconstituirea instrumentelor și utlizarea lor în scopul realizării unor lucrări ce intră în zona noilor medii (instalație, land art și performance), ce urmăresc să construiască o imagine contemporană reflectând trecutul stilistic. Continuarea direcțiilor schițate în proiectului "Almanah al semnelor", ce a avut în vedere ilustrarea unor povești vizuale ale lumii înconjurătoare dar și ale universului interior prin intermediul semnului, a continuat până în prezent în două proiecte: ”Mesajul din sticlă” – 2013 și ”Lost and Found”- 2014. Acesta din urmă a fost realizat pe o perioadă de trei luni în Cehia ca rezultat al unei burse de studiu prin programul Erasmus.

Mesajul din sticlă – 2013

Dacă proiectul ”Mesajul din sticlă” era mai aproape de cel pe care îl preceda, fiind gravate serii de semne pe noi suporturi de stică folosind tehnici pe care deja le stăpâneam,, în ”Lost and Found” am urmărit găsirea semnului nu doar din punct de vedere vizual ci și tehnologic, fiind o colecție de obiecte și totodată o colecție de tehnici.

24

Mesajul din sticlă – 2013

Mesajul din sticlă – 2013

25

Mesajul din sticlă – 2013

Drâgla- 2014

Prin titlul generic ” Lost and Found” proiectul spune simultan două povești, una din punct de vedere conceptual și una din punct de vedere tehnic. Acest nou proiect, pe lăngă analiza semnului din punct de vedere plastic urmărește și semnul din punct de vedere tehnologic,

26

lucrările fiind realizate cu ajutorul instrumentelor de gravură (atât antice – gravură cu vârf de diamant cît și moderne) ce generează la rândul lor semne contactul dintre materialul vitros și instrument.

Toys – Lucrare din seria ”Lost and Found” realizată în cadrul Simpozionului Internațional de Gravură pe Sticlă, Kamenicky Senov, Cehia (sticlă sablată, gravură cu discuri diamantate, discuri de piatră abrazivă, minifreză, vârf de diamant)

Prima poveste relatată este o declarație de rememorare a unor experiențe, un inventar emoțional cu o amprentă puternica asupra actiunilor trecute și prezente, o colecție de amintiri transpusă printr-o suită de obiecte. Alegerea lor nu e aleatorie și nesemnificativă, fiecare fiind o schiță a unor lucruri pe care le-am folosit de-a lungul timpului și pe care încerc să mi le reamintesc și să le transpun în prezent. Fiecare piesă este însoțită de un titlu ce conține un cod în care se regăsesc anul, luna și ziua în care am luat contact cu obiectul respectiv. Aceste coordonate sunt culese prin intermediul unei căutari interioare a obiectelor personale pe care doresc să le arhivez în memorie și pe care le transpun prin intermediul unui material fragil și efemer precum sticla.

27

Cea de-a doua poveste este o incursiune în timp asupra relației personale cu tehnică gravării sticlei, relatând demersul tehnologic parcurs de-a lungul timpului și elucidând ambiguitățiile tehnicii prin intermediul experienței acumulate în Cehia.

Primele reprezentări personale în domeniul gravurii sticlei au fost realizate cu minifreza cu ace diamantate. În anul 2010 fost înființat atelierul de gravură în sticlă, în cadrul departamentului Ceramică – Sticlă – Metal, acesta fiind utilat cu un strung de gravură cu discuri diamantate. Lucrând cu acest tip de instrument am coborât o treaptă a tehnologiei, apropiindu-mă de tehnica tradițională.

CLOTHES 19881201 CLOTHES 19890101

CLOTHES 19881201 – Sticlă sablată – gravură cu minifreză și vârf de diamant

CLOTHES 19890101 – gravură cu minifreză și vârf de diamant

În 2012 am avut ocazia, prin implicarea în proiectul PN II IDEI Hărțile Timpului, să lucrez cu strungul de gravură roman, reconstituit după schițele lui Mariette si Natter. Astfel am ajuns foarte aproape de originea tehnicii, folosind un instrument ce presupunea antrenarea întregului corp în procesul de gravare. Utilizând toate aceste mijloace în vederea găsiri semnului plastic s-a creat un gol și anume înțelegerea modului de prelucare a uneltelor și tipul urmelor pe care acestea le lăsau pe sticlă, între perioada romană și secolul XX, Tot acest proces a fost reconstituit și pus în practică în proiectul „Lost and Found”, unde lucrările au fost realizate cu aproape toate mijloacele de care dispune un gravor (instrument cu vârf de diamant, discuri de cupru cu pulberi abrazive, discuri din pietre abrazive, discuri diamantate, minifreză, sablare).

28

Pe lângă un inventar al obiectelor pierdute și găsite este și unul al semnelor plastice lăsate de toate aceste instrumente.

Clothes and F. Print (sticlă sablată, gravură cu discuri diamantate, discuri de piatră abrazivă, minifreză, vârf de diamant)

29

UNKNOWN 19950701 – (sticlă sablată, gravată cu discuri diamantate)

UNKNOWN 19971305- (sticlă sablată, gravură cu discuri diamantate, discuri de piatră abrazivă, minifreză, vârf de diamant)

MOTHER'S BOX 19820205 – (sticlă sablată, gravură cu discuri diamantate, discuri de piatră abrazivă, minifreză, vârf de diamant) 30

CANDY BOX 20010110 FROZEN SCENE 19970819

(sticlă sablată, gravură cu discuri diamantate, discuri de piatră abrazivă, minifreză, vârf de diamant)

O serie de experimente au fost realizate în urma unei practici profesionale în atelierul lui Jaromir Mueller în orașul Kamenicky Senov din Cehia. În urma acestora au rezultat atât cateva obiecte (parte din proiectul Lost and Found) cât și doua scurte video-uri. Aceste experimente au dat naștere unui proiect nou, ”Exchange”, ce urmărește schimbul între idee și tehnică și modul în care un obiect poate fi realizat din prisma meșteșugarului și a artistului ce abordează gravura experimentală, ambii utilizând o varietațe de tehnici(discuri diamantate, discuri de piatră, sablare, pentru obtinerea unor obiecte). Primua provocare a fost o provocare de a realiza un cui dintr-o baghetă de sticlă utilizând toate tehologiile aflate în atelierul unde a fost inițializat.

Exchange project – cu Jaromir Mueller

Lucrările creeate până în prezent în cadrul cercetării au fost expuse atât în expoziții personale: 2013 -”Mesajul din sticlă„ – Galeria Ghețărie, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia, România; 2014 – ”Lost and Found” – Sun Gallery, Sancoucci Spa

31

Resort, Karlovy Kary, Cehia; cât și în cadrul unor expoziții de grup din străinătate: 2014- Bienala Internațională Art-Glassexhibiton, Zwiesel, Germania; 2014 – GlassFest, Karlovy Vary, Cehia; 2014 – International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, Cehia

32

Bibliografie

Adlin Jane – 1996, Studio Glass in The Metropolitan Museum of Art, New York, publicat de Metropolitan Museum of Art

Braunova Helena, Sovadina Miloslav – 2013,Glass Museum Kamenicky Senov, Kamenicky Senov, publicat de Sklarske museum

Bray Charles – 1995, Dictionary of Glass: Materials and Techniques, Londra, publicat de Univ of Pennsylvania

Chambers, Karen S, and Tina Oldknow – 1999, Clearly Inspired: Contemporary Glass and Its Origins. San Francisco, publicat de Pomegranate Communications

Crow Thomas – 1985, Painters and life in eighteenth century Paris, New Haven, publicat de Yale University Press

Davison Sandra, R. G. Newton -2003, Conservation and restoration of glass,Oxford, Butterworth Heinemann

Drexler Lynn Martha – 2004, American Glass Studio 1960 – 1990, Manchester, publicat de Hills Hudson

Dreiser Peter & Jonathan Matcham – 2006, Techniques of Glass Engraving, Londra, publicat de A&C Black

Foulds E. Diane – 1995, A guide to Czech and Slovak Glass, Praga, publicat de European Comunity Imports

Goodearl Tom and Marilyn – 1999, Engraved Glass, International Contemporary Artists, Woodbridge, publicat de Antique Collectors Club,

33

Harcuba Jiri, Witehouse David -2007, Sazava, Jiri Harcuba și David Witehouse, Sazava, publicat de Dominic Bietman Society,

Langhamer Antonin, Hlaves Milan -2006, Glass and Light (150 Years of the Secondary School of Glassmaking in Kamenicky Senov) 1856 – 2006, Kamenicky Senov, publicat de Museum of Decorative arts in Prague și Secondary School of Glassmaking în Kamenicky Senov

Laurentius Natter – 1754, A Treatise on the Ancient Method of Engraving on Pretious Stones Compared With the Modern, London, publicat de autor

Mentasti Barovier Rosa, Mollo Rosanna, Framarin Patrizia, Sciaccaluga Mauruzio, Geotti Anna -2003, Glass Troughout Time, History and Technique of Glassmaking from Ancient World to the Present, Milano, publicat de SKIRA

Novy Petr, Havlickova Dagmar – 2009, Miraculous Springs, Spa and Comemorative Glass, Jablonci Nad Nisou, publicat de Muzeum Skla a Bizuterie v Jablonci Nad Nisou

Vondruska Vlastimil, Langhamer Antonin – 1991, Bohemian Glass; Tradition and… present; Novy Bor, publicat de Cristalex

Reviste / Cataloage

1999, 2nd International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, publicat de Assotiation of Symposium of Engraved Glass

2002, 3nd International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, publicat de Assotiation of Symposium of Engraved Glass

2005, 4nd International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, publicat de Assotiation of Symposium of Engraved Glass

34

2008, 5nd International Symposium of Engraved Glass, Kamenicky Senov, publicat de Assotiation of Symposium of Engraved Glass

Glass Museum, Novy Bor, publicat de Press CTK Foto, Praga

Kolectiv Ateliers, 2013, Novy Bor, publicat de Kolectiv Ateliers

Karin Ruhl, 2009, Pressglas korrespondenz, articol Ausstellung Ursula Merker – Eine Glaszeit, Handwerksmuseum Deggendorf 27. September 2009 – 3. Januar 2010 ,pag 278

Resurse on-line

1. www.freundederkunste.de Ursula Merker – eine Glaszeit, A glass age noch bis zum 03.01.2010 autor – Stadt Museum Deggendorf.

2. Ursula Merker Biografie – www.ursulamerker.com

3. www.cambalova.cz/harcuba_ en.html/

4 .http://www.toledomuseum.org/glass-pavilion/glass-at-tma/studio-glass-movement/

.

5.(5 Essential Beginners Glass Engraving Tools – articol. www.eternaltools.com

6. http://www.vetrotec.com

7. http://www.sandblasting-equipment.org/tag/sandblast-equipment/

8.The Metropolitan Museum of Art Bulletin – pag 60 – Modern Art

9/ http://www.igsymposium.cz

10. http://www.bullseyegallery.com

35