Utilizarea tehnologiei informaționale în perfecționarea deciziilor d e marketing. Studiu de caz la Conf. univ. dr. Student Naiana Nicoleta TARCA… [613921]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA MANAGEMNET

LUCRARE DE LICENTA

Utilizarea tehnologiei informaționale în
perfecționarea deciziilor d e marketing.
Studiu de caz la

Conf. univ. dr. Student: [anonimizat]
2019

CUPRINS
CUPRINS
CAPITOLUL I

1.1. Definirea conceptului de sistem informațional de marketing
1.1.2. Clasificarea sistemelor informaționale
1.1.3. Obiectivele sistemului informațional
1.2. Componentele principale ale unui sistem informațional de marketing
1.2.1. Resursele informaționale
1.2.2. Fluxurile și circuitele informaționale
1.2.3. Procedurile și mijloacele de tratare a informației
1.2.4. Tipuri de fluxuri și circuite informaționale
1.3. Structura sistemului informațional de marketing
1.4. Realizarea sistemului informațional de marketing pe criterii de eficiență economică

CAPITOLUL II

2.1. Principalele resurse necesare în proiectarea și realizarea sistemului informațional de
marketing

1.1. Definirea conceptului de sistem informațional de marketing

Sistemul informațional de marketing constituie o componentă inseparabilă a conducerii
științifice a activității economice și a fundamentării p rin prognozare a viitorului și presupune o
asemenea structurare organizatorică care să fie capabilă să asigure identificarea, analiza și
previzionarea cerințelor beneficiarilor sau a diferiților intermediari, pentru produse sau diverse
servicii, chiar înai nte ca acestea să fie oferite spre difuzare, precum și evidențierea posibilităților
de acționare asupra acestor cerințe.1
Sistemul informațional prelucrează și vehiculează informațiile între sistemul condus și
sistemul conducător, fiind reprezentat de tota litatea metodelor, procedurilor și mijloacelor, folosite
în procesul informațional și poate fi definit ca un ansamblu organizat și integrat de operații de
culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiză și păstrare, difuzare și valorificare a
informațiilor.
Sistemul informațional trebuie să fie capabil să furnizeze rapoarte periodice privind
desfășurarea activității, dar și rapoarte la cerere, determinate de semnalarea unor situații
neobișnuite.
Sistemul informațional fundamentează activitatea de analiză și prognoză, permițând
adoptarea rapidă și eficientă a măsurilor impuse de evoluția activității.2 Rezultă că, sistemul
informațional reprezintă un ansamblu structurat și corelat de proceduri și echipamente electronice
de calcul care permit culeg erea, transmiterea și prelucrarea datelor, obținerea de informații.
Sistemul informațional de marketing poate fi definit, ca un ansamblu de fluxuri și circuite
informaționale organizate într -o concepție unitară, utilizând metode, proceduri, resurse materia le
și umane care să acționeze în vederea selectării, înregistrării, prelucrării, stocării și transmiterii
datelor și a informațiilor distincte să servească ca bază pentru activitatea de decizie în domeniile
specifice de marketing .3
Un sistem informațional bine elaborat este alcătuit din 4 subsisteme:

1 Mircea Bogdan – “Prestări servicii agroturistice”, Editura universitas, București, 2006, p. 142
2 Ibidem , p. 29
3 Virgil Balaure, Coordonator, Valerica Olteanu – “Marketing”, Editura Uranus , București, 2004, p 124
.

1. Sistemul înregistrărilor interne – oferă informații actuale despre volumul vânzărilor,
costuri, stocuri, fluxurile de numerar, facturile de încasat sau de plată. Numeroase firme au pus la
punct sisteme compu terizate de centralizare a datelor interne, care permit accesul mai rapid la un
volum sporit de informații.
2. Sistemul de supraveghere a pieței – pune la dispoziția directorului de marketing
informații zilnice asupra evoluțiilor din mediul extern de marke ting. O forță de vânzare bine
pregătită, achiziționarea de date din surse externe și existența unui birou de informații pot contribui
la obținerea unor informații de valoare pentru directorul de marketing.4
3. Sistemul cercetărilor de marketing – presupune culegerea informațiilor relevante pentru
rezolvarea unei probleme concrete cu care se confruntă firma.
Procesul cercetării de marketing constă în cinci etape:
– definirea problemei și a obiectivelor cercetării;
– elaborarea planului de cercetare;
– culegerea informației;
– analiza informației și prezentarea concluziilor.
O cercetare de marketing eficientă se caracterizează prin aplicarea unei metode științifice,
creativitate, metodologii multiple, elaborarea de modele, aprecierea valorii informației în funcție
de raportul costuri/beneficii, scepticism constructiv și conduită etică.
4. Sistemul –suport al deciziilor de marketing – constă în tehnici statistice și modele de
decizie, menite să -i ajute pe directorii de marketing în luarea celor mai bune deciz ii.
Sistemul informațional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare,
transmisie și prelucrare de informații.5
În cadrul sistemului informațional se regăsesc: informația vehiculată, documentele
purtătoare de informații, personalul, mij loace de comunicare, sisteme de prelucrare a informației
etc.
Printre posibilele activități desfășurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate:
achiziționarea de informații din sistemul de bază, completarea documentelor și transferul acestora
între dif erite compartimente, centralizarea datelor, etc.

4 Philip Kotler – “Managementul marketingului ”, Editura Teora , București, 2001, p. 239
5 Ibidem, p. 246

În cadrul sistemului informațional, majoritatea activităților se pot desfășura cu ajutorul
tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare și apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe,
către alt co mpartiment spre prelucrare. Transferul se poate face și el pe cale electronică, prin
intermediul unei rețele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.6
Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare și transmitere a datelor
pe cale elec tronică alcătuiesc un sistem informatic.
Sistemul informatic lărgește câmpul de acțiune al sistemului informațional, îi potențează
valențele îmbunătățindu -l sub aspect calitativ. Odată cu evoluția sistemelor electronice de calcul,
sistemul informatic tind e să se suprapună sistemului informațional ca sferă de cuprindere. Dacă se
include în sfera sistemului informatic activitatea de conducere a proceselor tehnologice, cu ajutorul
calculatoarelor de proces, sfera sistemelor informatice va depăși sfera sisteme lor informaționale.
Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte
componente hardware, software -ul, datele prelucrate, personalul ce exploatează tehnica de calcul,
teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucr are etc.
Se poate spune că, sistemul informațional este inclus în sistemul informatic, acesta din
urmă fiind o componentă esențială a primului.7

1.1.2. Clasificarea sistemelor informaționale

Sistemele informatice acoperă cele mai diverse domenii.
În funcție de specializare, avem:
 Sisteme specializate , sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de problemă dintr –
un anume domeniu;
 Sisteme de uz general , cu ajutorul cărora se poate rezolva o gamă largă de probleme
din mai multe domenii;
 Sisteme locale , programele necesare prelucrărilor de date și datele se află pe un singur
sistem de calcul;

6 Roșca I. – “Proiectarea sistemelor informatice financiar -contabile ”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2006, p. 142
7 Vergina Buianu, Mircea Bogdan, op. Cit., p. 83

 Sisteme pe rețea , sistemul funcționează într -o rețea de calculatoare, caz în care, datele
și programele pot fi distribuite mai multor stații de lucru ce fac parte din acea rețea.
În ultimul timp se merge tot mai mult pe varianta sistemelor de lucru în rețea, avantajele
fiind evidente: transfer de date între stații foarte rapid, costuri minime.
În funcție de localizarea datelor și de locul în care sunt efectuate prel ucrările, putem avea
sisteme informatice:8
 Sisteme cu date centralizate , datele se află pe un singur sistem de calcul;
 Sisteme cu date distribuite , datele se află distribuite pe mai multe calculatoare în rețea;
 Sisteme cu prelucrări centralizate , prelucrar ea datelor se face pe o singură stație de
lucru, indiferent de numărul stațiilor pe care sunt informațiile de prelucrat;
 Sisteme cu prelucrări distribuite , mai multe calculatoare prelucrează datele provenite
de la unul sau mai multe calculatoare din rețea;
După domeniul în care funcționează, sistemele pot fi clasificate:
 Sisteme de baze de date , specializate în gestiunea unor cantități mari de date;
 Sisteme pentru prelucrări științifice , specializate pe anumite domenii științifice;
 Sisteme pentru conducerea proceselor tehnologice , pentru conducerea unor mașini,
scule, unelte computerizate;
După nivelul ierarhic ocupat de sistemele informatice în structura organizatorică a
societății, putem avea:9
 Sisteme informatice pentru conducerea activităților la nivelul unităților economice;
 Sisteme informatice la nivelul organizațiilor cu structură de grup;
 Sisteme informatice teritoriale;
 Sisteme informatice la nivel de ramură și subramură și la nivel economic național;
 Sisteme de uz general.
După activitatea ce o auto matizează, sistemele pot fi:
 Pentru conducerea producției;
 Pentru activitatea comercială;
 Pentru evidența contabilă;

8 Ibidem , p. 92
9 Philip Kotler , op. Cit., p. 127

 Pentru evidența materialelor și mărfurilor;
 Pentru evidența personalului și salarizare;
 Pentru evidența mijloacelor fixe.
Eficientizarea sistemului managerial, în ansamblu, întărirea disciplinei proprii și implicit
sporirea spiritului de răspundere la toate nivelele, se poate realiza prin raționalizarea sistemului
informațional, care vizează:10
– creșterea calității informației astfel încât s ă răspundă cerințelor enunțate;
– circulația rațională a informațiilor prin continuitate, eliminarea periodizării și
asigurarea legăturilor inverse în reglarea “traiectoriei” sistemului;
– circulația informației prin eliminarea paralelismelor de informare, pr elucrărilor
repetate etc;
– finalizarea informației într -o decizie sau acțiune;
– asigurarea unității sistemului informațional prin abordarea integrată a metodelor,
tehnicilor și a mijloacelor de tratare a informațiilor.

Principiile și cerințele esențiale ale funcționării sistemului informațional sunt considerate
a fi următoarele:
1. subordonarea conceperii și funcționării sistemului informațional cerințelor conducerii –
existența sistemului informațional asigură baza informațională necesară pentru derularea
eficientă a procesului managerial și a proceselor operaționale în cadrul unei unități
prestatoare de servicii;11
2. corelarea sistemului informațional cu structura organizatorică – în orice unitate
prestatoare de servicii postul este atât emițător cât și destinatar al informațiilor, iar relațiile
organizatorice constituie și fluxuri informaționale. De asemenea, fiecare subdiviziune
organizatorică dispune de mijloace de tratare a i nformației folosind diverse proceduri
informaționale;
3. asigurarea unității metodologice a tratării informației – acest principiu decurge din
necesitatea proiectării unitare a componentelor sistemului informațional, facilitându -se
astfel controlul asupra fun cționării sale;

10 Radu I., Ursachescu M., Ionita F. – „Informatica pentru managementul firmei ”, Editura ALMI, 1998, p. 274
11 Ibidem , p. 283

4. conducerea sistemului informațional asupra furnizării informațiilor privind abaterile
majore de la obiective, norme, standarde . Pe verticala sistemului managerial informațiile
trebuie transmise nu global, ci selectiv, referindu -se la abaterile semnificative de la
elementele prestabilite;
5. asigurarea unui timp corespunzător de reacție pentru destinatarii informațiilor – prin
utilizarea diverselor mijloace de tratare a informației caracterizate prin viteze și debite
diferite, trebuie să s e acorde prioritate informațiilor în punctele cheie;
6. parametrii constructivi și funcționali să confere sistemului informațional o flexibilitate
ridicată – în acest sens, este necesară o concepere modulară a sistemului informațional
care să permită sau nu modificări în componentele sale, fără a influența negativ ansamblul
său;
7. principiul eficienței – acest principiu presupune o permanentă evaluare și comparare a
efectelor cantitative și calitative ale unui sistem informațional cu costurile realizării și
funcționării lui.12
Funcționarea sistemului informațional pe baza acestor principii condiționează existența
unui sistem managerial, rațional și eficient.
Perfecționarea continuă, raționalizarea acestuia trebuie să constituie o permanentă
preocupare a sistemul ui managerial și de marketing astfel încât creează posibilitatea pentru
manager de a aplica cele mai eficiente metode și tehnici manageriale în vederea adoptării
deciziilor.
Sistemul informațional trebuie privit ca un element dinamic ce se poate dezvolta într-un
ritm accelerat, cu orientarea în câteva cerințe bine determinate:
 adaptarea sistemului informațional în fluxul real al informațiilor;
 lărgirea sferei de cuprindere a sistemului informațional;
 folosirea tehnicii de calcul, în vederea creșterii promp titudinii în funcționare;
 sporirea capacității de stocare a datelor sau a informațiilor;
 managerul să poată comunica direct cu mijloacele de tratare a informațiilor;
 creșterea ponderii cunoștințelor informaționale în procesul formării managerului.13

12 Surcel T., Sofronie Gh., Baron C., Toma L. – „Informatica economică ”, Partea I, Editura Calipso 2000, București,
2003, p. 219
13 Ibidem, p. 223

1.1.3. Obiectivele sistemului informațional

Obiectivele sistemului informațional definesc efectele predeterminate ale utilizării
calculatoarelor, în cazul concret al unității respective.
Obiectivele unui sistem informațional, din punct de vedere al laturilor activității asupra
cărora se răsfrâng, pot fi grupate astfel:
 obiective finale – care vizează rezultatele ce vor fi obținute prin utilizarea calculatorului,
referitoare la sistemul decizional și reflectate în parametrii de comportare ai sistemului
condus.14
Obiectivele finale ale unui sistem informațional, nu vor putea fi aceleași pentru toate
unitățile prestatoare de servicii. Ele vor fi definite pentru fiecare unitate în parte numai în urma
unei investigări sistemice, tehnico -economice complexe a comport ării sistemului economic
respectiv, efectuată de cadrele de conducere și specialiștii în organizare și conducere.
În majoritatea cazurilor, analiza desfășurată în vederea proiectării sistemului informațional
are în vedere o serie întreagă de detalii ca de exemplu, numărul rubricilor din documente, numărul
de exemplare în care se întocmește un raport, cuprinde numeroase organigrame, dar nu se referă
practic în nici un fel la “punctele slabe” din activitatea unității, care ar urma să fie înlăturate sau
dimin uate prin sistemul informațional ce se va introduce.
 obiective intermediare – care vizează strict parametrii de funcționare ai procesului
informațional prin care se asigură legăturile între sistemul de conducere și sistemul condus;
evident, că atingerea ob iectivelor intermediare va condiționa îndeplinirea obiectivelor
finale.
Obiectivele intermediare diferă, în principal, la înlăturarea “punctelor slabe” ale sistemului
informațional existent, concretizând, de fapt, direcțiile de perfecționare a acestuia în concordanță
cu posibilitățile tehnicii moderne de calcul, transmitere și culegere a datelor.

14 Florescu C. coord , Balaure V., Boboc ȘT., Olteanu V. – “Marketing ”, Editura MARKETER, București, 2005, p.
109

Obiectivele intermediare vor avea în vedere raționalizarea fluxurilor informaționale și
documentelor de evidență, eliminarea paralelismelor în culegerea, transmit erea și prelucrarea
datelor, ușurarea muncii personalului ocupat în sistemul informațional.15
Obiectivele intermediare ca și cele finale trebuie să aibă un caracter realist al cărui scop la
determinarea lor trebuie să se țină seama și de specificul unității prestatoare de servicii, cu
experiența acesteia în domeniul utilizării mijloacelor de calcul, de nivelul de pregătire profesională
a personalului.
Întrucât obiectivele sistemului informațional pot fi numeroase, este foarte important ca
directorul unității , organele de conducere să analizeze importanța acestor obiective în raport cu
scopurile și obiectivele unității prestatoare de servicii și pe această bază să le definitiveze și să le
ierarhizeze.

1.2. Componentele principale ale unui sistem informațional de marketing

Fundamentarea deciziilor de marketing presupune cunoașterea profundă și în timp util a
mediului extern, ca și a celui intern. Aceasta implică culegerea, stocarea și prelucrarea într -o formă
adecvată a unor informații, de o mare diversitate , prin care se asigură urmărirea permanentă a
componentelor mediului, în forma în care sunt individualizate de specificul unității prestatoare de
servicii.
În acest proces sunt angrenați specialiști, instrumentar științific, tehnică de calcul și este
asigurat un circuit informațional între diferite componente ale unității.16
Se poate afirma că, un sistem informațional este, de fapt, un sistem, în care subsistemele
de intrare, ieșire, prelucrare, transmitere a datelor și informațiilor sunt complet automatiz ate prin
intermediul tehnicii de calcul electronice. În cadrul sistemelor informaționale, calculatorul devine
un factor de bază prin posibilitățile multiple de rezolvare a problemelor legate de activitatea unui
sistem.
Așa cum am menționat, sistemul inf ormațional poate fi considerat ca una din principalele
componente a conducerii în timp real a întreprinderii comerciale. Realizarea actului conducerii

15 Roșca I. – “Proiectarea sistemelor informatice financiar -contabile ”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1993 , p. 118
16 Ibidem, p. 138

depinde de fiabilitatea lui, iar buna lui funcționare depinde de calitatea elementelor sale
componente.
Realizarea unui sistem informațional necesită îndeplinirea unor condiții:
 să conțină o bază de date care să grupeze date din toate sursele, interne și externe sistemului
pentru care este realizat și care să poată fi folosite în comun de toate componentele
sistemului;
 datele sau informațiile să fie disponibile în forma convenabilă tuturor verigilor sistemului
considerat;
 să dispună de un sistem de gestiune al bazei de date ușor de manipulat;
 să fie dotat cu tehnică de calcul suficientă; în toate nodurile să existe calculator dacă sunt
necesități de prelucrare, respectiv terminale de teletransmisie dacă nodul este doar un punct
de intrare sau ieșire, date sau informații;
 să permită realizarea cu ușurință a relației om -mașină;
 să existe componente software cap abile să faciliteze utilizarea optimă a resurselor fizice și
logice;
 să permită atât o integrare între modulele funcționale ale sistemului considerat, cât și
legătura cu alte sisteme.
Performanțele tehnice de calcul vor determina calitatea informațiilor t ratate prin viteza de
calcul, viteza de transmisie, aceasta pentru că parametrul timp de răspuns este esențial.
Colecții organizate de date. Datele reprezintă obiectul asupra căruia acționează un
program executat de un calculator. Performanțele program ului respectiv depind, în mare măsură,
de modul în care sunt organizate datele, de calitatea acestora, de timpul de acces la o anumită dată.
De asemenea, colecțiile de date trebuie să permită un mod simplu și eficient de gestiune și
întreținere a lor.
Programe și proceduri de tratare a datelor/informațiilor . Software -ul de aplicații, alcătuit
din programe și proceduri automate, realizează rezolvarea problemelor specifice domeniului
pentru care există sistemul informațional. Ele, de fapt, elimină prelu crarea manuală sau
mecanizată și oferă posibilitatea utilizării tehnicilor și metodelor moderne de optimizare, care nu
se puteau aplica prin metodele clasice de prelucrare.17

17 Vergina Buianu , Mircea Bogdan , op. Cit., p. 271

Interfața cu utilizatorul este esențială într -un sistem informațional, el trebuind să existe și
să se manifeste în toate nodurile sistemului și sub o formă accesibilă nespecialistului în
informatică.
În sensul cel mai general componentele sistemului informațional sunt: resursele
informaționale, circuitele și fluxurile informaționale și procedurile și mijloacele de tratare a
informațiilor.

1.2.1. Resursele informaționale

Resursele informaționale sunt componenta a cărei calitate tinde să condiționeze într -o
măsură crescândă conținutul și eficiența de ansamblu a întreprinderii comerciale. Ele pot fi definite
ca reprezentând ansamblul sistemic al informațiilor generate, obținute, disponibile și refol osibile
din întreprinderea comercială. Tot mai mult se acreditează ideea că resursele informaționale sunt
o componentă a oricărui tip de activitate.
Fiecare activitate, la rândul, ei generează noi informații, care, ulterior, sunt utile ducerii la
bun sfârș it a respectivei activități sau ale altor activități.
Procesele de natură managerială, orientate către adaptarea întreprinderii comerciale la un
mediu tot mai dinamic și complex, impun obținerea de informații vitale cu privire la piață
(dinamică, dimensiu ni, structură etc.), la competiție (cota de piață, segmente ocupate de
cumpărători, prețuri practicate, structura ofertei, servicii oferite etc.), la sursele de aprovizionare
(localizare, condiții de livrare, prețuri), cu privire la consumatori (segmente vizate, comportamente
specifice, putere de cumpărare etc.).18
Ca urmare, apare necesitatea organizării la nivelul întreprinderii comerciale a unui sistem
eficient de procurare, prelucrare și stocare a acestor informații, care să fie în măsură să le
transf orme în resurse disponibile și refolosibile, subsumate fundamentării corespunzătoare a
deciziilor privind activitatea curentă și de perspectivă a firmei.
Resursele informaționale condiționează într -o măsură semnificativă, atât manifestarea
funcțiilor între prinderii comerciale, cât și proiectarea structurilor organizatorice pe care aceste
funcții se bazează.

18 Philip Kotler , op. Cit., p. 283

Astfel, domeniile de resurse informaționale majore privind funcțiile întreprinderii pot fi
sintetizate după cum urmează:
– funcția comercială – găsirea celor mai bune segmente de furnizori, valorificarea spațiilor
de stocare și comercializare, administrarea vânzărilor;
– funcția de cercetare -dezvoltare – planificarea strategică, investițiile pentru dezvoltare,
temele de cercetare;
– funcția de marketing – cercetarea pieței, strategia de reclamă, planificarea vânzărilor,
analiza acestora;
– funcția financiar -contabilă – planificarea profitului, stabilirea capitalului, contabilitatea
cheltuielilor, contabilitatea veniturilor;
– funcția de personal – recrutare, selecție, angajare, formare și perfecționare, salarizare,
promovare, probleme sociale;
– funcția de producție – prestări servicii, ambalare, porționare etc.19
Modul de organizare a resurselor informaționale permite, pe de o parte, cunoașterea
situației trecute, precum și a celei existente într -o unitate prestatoare de servicii, iar pe de altă parte,
anticipări ale evoluției viitoare, contribuind astfel la elaborarea și îndeplinirea obiectivelor firmei,
oferind chiar posibilitatea adoptării de stra tegii active care să vizeze influențarea mediului în sensul
dorit.
Abandonarea concepției tradiționale, în favoarea uneia noi, moderne, se explică prin
conștientizarea faptului că o utilizare corespunzătoare a resurselor informaționale permite
raționaliza rea distribuției mărfurilor, în condițiile în care este evident mai avantajos, mai ieftin să
miști informația decât marfa.20
Componenta elementară a resurselor informaționale, „informația” constituie rezultatul
prelucrării datelor după anumite proceduri log ice.
Plecând de la conceptul de informație și conținutul acesteia, literatura de specialitate
aferentă domeniului marketingului acordă un loc aparte informației economice , termen a cărui
abordare cunoaște două accepțiuni:
–
informație în sens larg , care s e referă la orice informație care poate fi folosită în mod
direct sau indirect de către societățile comerciale în vederea atingerii obiectivelor propuse;

19 Biță V., Marinescu V., Pescaru V. – “Sisteme informatice în economie”, Editura tehnică, București, 2003, p. 138
20 Ibidem, p. 145

–
informație în sens restrâns , care se referă numai la informațiile care sunt utilizate în
mod nemijl ocit în procesele economice ale firmei (contabile, financiare sau comerciale).
În cadrul firmelor comerciale este recomandabilă adoptarea primei accepțiuni menționate,
datorită avantajelor pe care le oferă prin luarea în considerare a rațiunii existenței și finalității
informației economice, indiferent de natura sa tehnică, științifi că sau comercială.
În același timp, o asemenea abordare corespunde și obiectivelor firmelor cu privire la
adaptarea permanentă la mutațiile intervenite în cadrul mediului economico -social, adaptare ce
presupune cunoașterea și valorific area oricărui tip de informații.21
Din punctul de vedere al gradului de prelucrare , informațiile pot fi:
– primare – cele care nu au suferit un proces de prelucrare anterior;
– intermediare – cele care au fost și mai pot fi supuse prelucrării;
– finale – cele care au un caract er sintetic și un grad de agregare ridicat.
În funcție de originea și destinația lor, distingem:
– informații externe – generate în mediu sau destinate acestuia;
– informații interne – care se nasc și circulă în interiorul întreprinderii.
După modul de definire , informațiile se clasifică în:
– formale – având un regim prestabilit de captare, circulație, prelucrare și stocare;
– informale – care circulă spontan între compartimente și/sau indivizi în funcție de
necesități.
Având drept criteriu natura lor, inf ormațiile pot fi:
– cantitativ ;
– calitative ;
– de comparație .
Din punct de vedere al modului de organizare a înregistrării și prelucrării, informațiile pot
fi:
– informații tehnico -operative – care au frecvență mare de difuzare, caracter analitic și sunt
orientate către localizarea în timp și spațiu a proceselor din cadrul firmei;

21 Florescu C. coordonator, Balaure V., Boboc ȘT., Olteanu V. – “Marketing ”, Editura MARKETER, București, 2007,
p. 296

– informații de evidență contabilă – ce sunt utilizate pentru fundamentarea și evaluarea
deciziilor pe termen scurt și se referă, în special, la aspecte de gestiune economică ale activităților
întreprinderii;
– informațiile statistice – care sunt informații postoperative ce reflectă în mod sintetic, sub
forma preponderent numerică, principalele activități ale firmei; sunt folosite pentru evaluarea
rezultatelor întreprinderii comerciale și pentru diagnosticarea și previzionarea de noi obiective.

1.2.2. Fluxurile și circuitele informaționale

Fluxurile și circuitele informaționale sunt cea de a doua componentă a sistemului
informațional. Orice sistem informațional se caracterizează, în fiecare parte a lui, prin două
concepte: emițător și receptor (beneficiar). Emițătorul este sursa de producere a informației care
apoi este procesată sau modificată și transmisă receptorului.
Cantitatea de informații vehiculată (transmis ă și procesată) între emițător și receptor se
numește flux informațional , iar traiectoria pe care o parcurge informația se numește circuit
informațional .
Caracteristica principală a fluxurilor și circuitelor informaționale, constă în maximizarea
fluxurilor informaționale în condițiile în care circuitele informaționale înregistrează o tendință
clară de scurtare, prin eliminarea sau evitarea punctelor intermediare. Ideea de bază este că
maximum de informație utilă trebuie să fie transferată de la emițător la beneficiarul informațional
pe calea cea mai scurtă.22

1.2.3. Procedurile și mijloacele de tratare a informației

Cea de a treia componentă a sistemelor informaționale o constituie procedurile și
mijloacele de tratare a informației cu ajutorul cărora resursa informațională este prelucrată și
adaptată potrivit nevoilor manageriale. Ele sunt strict dependente de forma de organizare a
sistemului informațional precum și de baza materială de care dispune întreprinderea comercială.

22 Biță V., Marinescu V., Pescaru V., op. Cit., p. 103

Procedurile informaționale includ metodele și tehnicile de culegere, înregistrare,
transmitere și prelucrare, operațiile componente, suporții, formulele, modelele și mijloacele de
tratare a informațiilor.
Sistemul informațional poate fi considerat ca una din principalele componente a conducerii
în timp real a întreprinderii comerciale. Realizarea actului conducerii depinde de fiabilitatea lui,
iar buna lui funcționare depinde de calitatea elementelor sale componente. În sensul cel mai
general componentele sistemului informațional su nt: resursele informaționale, circuitele și
fluxurile informaționale, procedurile și mijloacele de tratare a informațiilor.

1.2.4. Tipuri de fluxuri și circuite informaționale

În literatura de specialitate, analiza fluxurilor informaționale se constitui e ca un capitol de
sine stătător. El a apărut ca urmare a preocupării teoreticienilor de a elabora categorii generice care
să caracterizeze cât mai complet sistemele informaționale.
În acest context facem mențiunea că există o foarte complexă tipologie a fluxurilor
informaționale. Ele sunt abordate în funcție de direcția de vehiculare a informației (verticale,
orizontale, oblice); conținutul informației (omogene, eterogene); frecvența producerii
(permanente, temporare, periodice) sau configurație (ondulato rii, arc, spirală). Primele trei criterii
includ tipuri de fluxuri cu aplicabilitate relativ generală și la întreprinderile comerciale.23
Criteriul configurației este, însă, cel mai complex, deoarece el are la bază ideea că un
marketing bun este rezultatul unei decizii corect transmise printr -un sistem informațional, într -o
structură organizatorică permeabilă .
Potrivit acestui criteriu, pot fi definite următoarele tipuri de fluxuri informaționale:
–
liniare – care au un caracter permanent și urmăresc în principal traseul relațiilor
organizatorice de tip ierarhic și de cooperare.
–
ondulatorii – care se stabilesc între șefi și subordonații compartimentelor situate la
același nivel ierarhic și sunt rezultanta unei combinații dintre relațiile de tip ierarhi c cu relații de
cooperare.

23 Marinescu V., Faur I. – “Realizarea unui sistem informațional operativ și eficient în unitățile economice”, București,
2010, p. 23

–
arc – care apar între decidenți și executanți situați pe niveluri ierarhice diferite, cu
traiectorii ascendente sau descendente și sunt de regulă generate de deciziile cu caracter de unicat;
ele pot fi cu transferul deciziei descendent și raportare ascendentă (informarea este subsecvența
deciziei, arc convex) sau cu informare ascendentă și decizie descendentă (informarea ajută la
construirea deciziei, arc concav).
–
spirală – care apar cu caracter temporar sau aleator și sunt specifice fluxurilor
specializate pentru urmărirea unui produs de la intrare, până la vânzare și post vânzare.

1.3. Structura sistemului informațional de marketing

Proiectarea și utilizarea sistemului informațional de marketing necesită, pe de o par te,
identificarea surselor de informații și stabilirea categoriilor de utilizatori și a locului lor în ierarhia
decizională, iar pe de altă parte, punerea la punct a modalităților de culegere, stocare și prelucrare
a informațiilor, stabilirea formei și mod ului lor de prezentare și delimitarea traseelor pe care vor
circula din momentul culegerii și până în momentul utilizării lor. Aceste elemente alcătuiesc
structura sistemului informațional de marketing.
Deoarece sursele de obținere a datelor necesare siste mului informațional de marketing
dintr -o unitate prestatoare de servicii sunt multiple, problema care se ridică în fața specialiștilor
constă în găsirea unor căi care să asigure capacitatea de a absorbi informațiile, de a le înmagazina,
verifica, completa, corecta, prelucra și de a direcționa în mod optim valorificarea lor în procesul
de decizie.24
1. Surse de informații – utilizarea surselor de informații în vederea adoptării deciziilor de
marketing se realizează în mod diferit de la o unitate la alta, în funcție de nece sități, resurse,
posibilități.

24 Ibidem, p. 27

Pe această bază sunt localizate informațiile pe componente de mediu și sunt stabilite sursele
specifice de obținere a lor.
Sursele de informații pot fi:
 primare – culese din surse originare, în formă brută, neprelucrate;
 secundare – prelucrate, care au la bază un alt sistem informațional, având drept
finalitate furnizarea unor astfel de informații;
 interne – din interiorul unității prestatoare de servicii;
 extern e – din exteriorul unității prestatoare de servicii;
 permanente;
 periodice;
 ocazionale.25
În identificarea unor surse de date este nevoie de o bună cunoaștere a metodelor și tehnicilor
de marketing de culegere a informațiilor.
2. Sistemul de gestiune și prelucrare – asigură stocarea și punerea în utilizare a
informațiilor. În condițiile actuale, sistemul de gestiune este practic de neconceput fără folosirea
echipamentului de calcul electronic. Avantajele acestuia față de tehnica mecanografică constau în
viteză extrem de mare a operațiunilor de prelucrare și transmitere a datelor;
3. Sistemul electronic de calcul – oferă largi posibilități pentru construirea unor bănci de
date în care sunt înmagazinate informațiile culese. Prelucrarea informațiilor necesită totodată
construirea unor bănci statistice și de programare în cadrul cărora un loc important îl dețin
modelele matematice;
4. Banca de date – reprezintă componenta cea mai importantă în cadrul sistemului
informațional de marketing al unității prestatoare de servicii. În cadrul acestei componente apare
clar diferența care există între sistemul informațional de marketing și sistemul statistic, contabil
sau tehnico -operativ. Banca de date este acea componentă a sistemului informațional de marketing
care asig ură gruparea și depozitarea informațiilor pe grupe omogene de activități.
Realizarea băncii de date are loc în mod progresiv în funcție de informațiile reclamate de
activitatea de marketing pe care o desfășoară fiecare unitate prestatoare de servicii.

25 Surcel T., Sofronie , op. Cit., p. 138

5. Banca de programe – reprezintă o altă componentă a sistemului informațional și are ca
scop inventarierea și stabilirea metodelor statistico -matematice necesare soluționării diferitelor
aspecte de piață, realizarea unor structuri de modele și alcătuirea pr ogramelor de prelucrare și
analiză a informațiilor;
6. Utilizatorii informațiilor – furnizate de sistemul informațional, sunt reprezentați de
personalul de conducere și execuție al unității prestatoare de servicii. În rândul utilizatorilor sunt
incluși co nducătorii unității și compartimentelor structurale aflați pe diferite nivele ierarhice în
adoptarea deciziilor.
7. Fluxurile informaționale – constituirea fluxurilor informaționale are la bază tipologia
surselor de informații și fundamentează luarea deci ziilor la nivelul ierarhic corespunzător.
În acest sens, se disting:
– fluxuri informaționale care au la bază sistemul rapoartelor interne;
– sistemul informațiilor obținute de personalul unității în contactele pe care le au des
cu mediul;
– sistemul informa țiilor obținute prin cercetări de marketing.
Una din trăsăturile caracteristice ale unui sistem informațional, o constituie posibilitatea
disocierii acestuia în părți componente caracterizate printr -un anumit grad de autonomie relativă.
Descompunerea sis temului informațional în părți componente face posibilă proiectarea, dar
mai ales introducerea lui în mod eșalonat, în etape.
Structura sistemului informațional trebuie să se bazeze pe mai multe considerente.
Mai întâi trebuie să se aibă în vedere delimit area ariei de cuprindere a sistemului
informațional, a problematicii acestuia, pornind de la premiza că sistemele informaționale prin
însăși esența lor sunt destinate pentru rezolvarea unui cerc larg de probleme de conducere, grupate
pe obiecte ale conduce rii.26
În al doilea rând, pentru a fundamenta și definitiva această delimitare a obiectelor
conducerii, urmează să formăm și să atașăm fiecărui obiect al conducerii, blocul informațional
corespondent, urmărind prin aceasta, asigurarea unui cât mai rațional proces tehnologic de
prelucrare automată a datelor și a unui grad înalt de integrare.

26 Roșca I. – “Proiectarea sistemelor informatice financiar -contabile ”, Editura Dida ctică și Pedagogică, București, p.
193

În sfârșit, trebuie să se asigure conexiunile reciproce dintre obiectele conducerii și
operațiile materiale legate de acestea (aprovizionarea tehnico -materială, pregătire a tehnică a
fabricației și deservirea acesteia, producția de bază, producția auxiliară, desfacerea producției,
operațiile financiare și alte operații).
Esențial pentru structurarea funcțională a sistemului informațional este asigurarea realizării
funcțiilo r conducerii nu numai la nivelul întregului sistem informațional ci și la nivelul fiecărui
subsistem. Rolul primordial al sistemului informațional, ca instrument al conducerii, va consta în
furnizarea informațiilor necesare din punct de vedere cantitativ ș i calitativ pentru exercitarea la
nivelul fiecărui obiect sau operație materială condusă, a atributelor esențiale ale conducerii,
sintetizate în triada: comandă -control -reglare.
Sistemul informațional preia și dezvoltă o parte din operațiile de prelucrare ale întregului
sistem informațional, al unității prestatoare de servicii, pe care le automatizează, devenind în aceste
condiții un subsistem informațional automatizat.27
Complexitatea sistemelor informaționale impune rezolvarea unui grup omogen de activităț i
prin intermediul unor subsisteme și aplicații informaționale, a căror arie de aplicabilitate este
determinată de omogenitatea funcțională a prelucrărilor realizate și de specificul lucrărilor
formalizabile.
În funcție de cerințele conducerii unităților p restatoare de servicii, de specificul activității
de bază și al cadrului legal, se va proiecta un model de sistem informațional care să asigure
utilizarea optimă a posibilităților oferite de calculatoare și de procedurile folosite.

1.4. Realizarea sistemului informațional de marketing pe criterii de eficiență economică

Respectând conceptul general al eficienței economice considerăm că și cheltuielile
reclamate de proiectarea, introducerea și exploatarea curentă a unui sistem inform ațional trebuie
să fie, în toate cazurile, fundamentate din punct de vedere economic.

27 Ibidem, p. 142

Principalul argument în susținerea acestei cerințe îl constituie faptul că un sistem
informațional necesită pentru funcționarea sa o importantă bază tehnică constituită d in mijloace
fixe cum ar fi:28
 calculatorul;
 echipamentele de culegere;
 echipamentele de transmisie și pregătire a datelor;
 diverse echipamente și instalații auxiliare.
Prin fundamentarea realizării unui sistem informațional din punct de vedere al eficienței
economice se are în vedere compararea efectelor obținute prin atingerea obiectivelor definite
pentru sistemul informațional respectiv, cu cantitatea totală a resurselor consumate pentru
realizarea acestuia.29
Fundamentarea realizării unui sistem informațio nal pe criterii de eficiență economică va
conduce la mărirea responsabilității atât din partea proiectantului, pentru reușita sistemului cât și
din partea unității beneficiare și, în primul rând, a conducerii acesteia pentru crearea condițiilor
necesare î n vederea introducerii și exploatării în bune condiții a sistemului respectiv.
Posibilitatea ca decizia privind realizarea sistemului să se bazeze pe o analiză a mai multor
variante, va constitui o altă consecință a aplicării cu strictețe a principiului fu ndamentării
sistemului informațional pe criterii de eficiență.
S-a considerat necesar de a se sublinia necesitatea fundamentării realizării sistemului
informațional pe criterii de eficiență, pentru că deși acest lucru este prevăzut într -o serie de
regleme ntări cu caracter metodologic, în practică sunt încă numeroase cazuri când se trece de la
proiectarea unui sistem informațional, fără ca în prealabil să se măsoare, chiar estimativ, pe de o
parte efortul reclamat de realizarea sistemului respectiv, iar pe de altă parte efectele scontate prin
introducerea acestuia.
Prima componentă de bază a fundamentării realizării sistemului informațional pe criterii
de eficiență: efectele – va fi obținută prin cuantificarea obiectivelor finale și intermediare ale
sistemului respectiv.
În ceea ce privește estimarea efortului pentru realizarea unui sistem informațional (cea de
a doua componentă) în cazul general, trebuie să avem în vedere cele două categorii de cheltuieli:

28 Vergina Buianu, Mircea Bogdan , op. Cit., p. 108
29 Biță V., Marinescu V , p. 73

– cheltuielile inițiale;
– cheltuielile de exploatare și întreținere.
Pe baza acestor două componente – efecte și cheltuieli – se vor putea asigura conform
metodologiei stabilite, fundamentarea realizării sistemului informațional pe criterii de eficiență
economică.
Determinarea conceptului de efici ență economică a unui sistem informațional presupune
cuantificarea cheltuielilor depuse pentru proiectarea și realizarea acestuia, pe de o parte, și
cuantificarea efectelor economice, reale, pe de altă parte.
Aprecierea efortului depus pentru proiectarea , realizarea și implementarea unui sistem
informațional se poate face prin cumularea cheltuielilor în funcție de etapele de proiectare parcurse
și categoriile de cheltuieli implicate.
Efectele economice sunt datorate unor factori, dintre care cei mai impo rtanți sunt:
 modernizarea procesului de conducere tactică, strategică și operativă prin
intermediul sistemului informațional;
 furnizarea automată a unor variante de decizie pentru conducere;
 alegerea soluțiilor optime de decizie prin modele matematice;
 minimalizarea timpului de răspuns pentru sistemul proiectat;
 mărirea gradului de informatizare a activităților principale și auxiliare.
De asemenea, efectele economice pot fi maximalizate dacă sistemul informațional proiectat
folosește teletransmisia, telepre lucrarea, prelucrările în timp real și distribuit.
Eficiența economică a unui sistem informațional este redată de raportul dintre rezultatul
util (efectul sistemului informațional în procesul de conducere și de execuție) și cheltuielile (efortul
sistemului informațional) avansate pentru realizarea efortului dorit.
Eficiența economică a unui sistem informațional este, de asemenea, redată de îndeplinirea
următoarelor condiții:30
– conducerea unității beneficiare primește informații pertinente, reale, corespunz ătoare
cantitativ și calitativ, utilizate pentru fundamentarea deciziilor tactice, strategice și curente;
– asigurarea unui optim de informații pentru conducerea compartimentelor funcționale
implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unități i prestatoare de servicii;

30 Philip Kotler. Op. Cit., p. 237

– utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane și materiale pentru atingerea
parametrilor sistemului proiectat.
Sistemele informaționale pot fi caracterizate printr -o multitudine de caracteristici
funcționale și economice care să ateste eficiența și utilitatea lor.
Caracteristicile funcționale redau capacitatea sistemului informațional de a răspunde rapid
și eficient la cerințele informaționale necesare deciziilor în vederea asigurării optimului economic.
Caracter isticile economice reflectă efectele rezultate din funcționarea sistemului
informațional proiectat. Aceste caracteristici sunt influențate de factori organizatorici, tehnici și
informaționali specifici unităților beneficiare.
Eficiența unui sistem informa țional se bazează pe indicatorii efectelor economice și
indicatori sintetici.31
1. Indicatorii efectelor economice – se concretizează în rezultate directe și indirecte
apărute în activitatea curentă a unității prestatoare de servicii.
Efectele economice direct e se datorează influenței exercitate de către sistemul
informațional asupra sistemului economic al unității prestatoare de servicii și se reflectă practic
prin intermediul indicatorilor economico -financiari.
Efectele economice indirecte reflectă sporul fiz ic și valoric de producție, reducerea
costurilor, încasările și economiile valutare obținute prin introducerea, implementarea și
exploatarea curentă a noului sistem.
2. Indicatorii sintetici – cuantifică eficiența economică obținută prin exploatarea
sistemul ui informațional ca o investiție a unității prestatoare de servicii.
Principalii indicatori sintetici sunt:
– coeficientul eficienței economice – pentru fiecare subsistem informațional;
– coeficientul eficienței economice la nivelul sistemului proiectat ;
– termenul de recuperare a cheltuielilor totale – pentru realizarea unui subsistem
informațional, exprimat în ani;
– termenul de recuperare a cheltuielilor totale – aferente întregului sistem informațional
proiectat;

31 Ibidem, p. 239

– coeficientul eficienței compara te – se determină între sistemul proiectat și un alt sistem
informațional etalon;
– termenul de recuperare a investiției suplimentare – exprimat în ani, se determină ca
diferență între investiția sistemului informațional proiectat și cel etalon.

CAPITOLUL II

Model ipotetic de sistem informațional de marketing

Un pas important în asimilarea și încorporarea concepției de marketing în desfășurarea
activității unei unități prestatoare de servicii îl reprezintă constituirea sistemului informațional de
marketing. Practic, nu este posibilă funcționarea unității într -o astfel de concepție fără proiectarea
și punerea în funcțiune a sistemului informaționale de marketing.

2.1. Principalele resurse necesare în proiectarea și real izarea sistemului informațional de
marketing

Principalele categorii de resurse necesare concepției și realizării sistemului informațional
de marketing sunt următoarele:
a. personalul de specialitate;
b. mijloace tehnice specifice – de culegere, înregistrare, tr ansmitere, prelucrare a datelor;
c. instrumente de utilizare a mijloacelor tehnice;
d. informația care se prelucrează.

a. Personalul de specialitate
În acest domeniu al proiectării, realizării și utilizării sistemelor informaționale, cea mai
importantă resursă o constituie cadrele de specialitate.
Practica demonstrează cu tărie că orice încercare de diminuare a rolului pe care trebuie să –
l joace și îl joacă cadrele, în favoarea altei sau altor categorii de resurse, se soldează cu rezultate
necorespunzătoare.32
Se desprinde tot mai evident concluzia că, activitățile de concepție, proiectare,
implementare și menținere în funcțiune a sistemelor informațio nale moderne cu întreaga lor gamă
de varietate, nu sunt deloc simple și mai facil de realizat decât aceleași activități din domeniul
unei tehnologii actuale de vârf. Complexitatea activităților din domeniul sistemului informațional
se amplifică prin ritmu l deosebit de înalt al introducerii și asimilării noilor cuceriri științifice și
tehnologice specifice acestui domeniu, precum și prin ponderea deosebit de mare a caracterului de
inedit al acestora.

32 Radu I., Ursachescu M., Ionita F. – „Informatica pentru managementul firmei ”, Editura ALMI, 2008, p. 34

În condițiile unei anumite lipse a cadrelor necesare de s pecialitate și respectiv, a unei
experiențe mai îndelungate în domeniul concepției și realizării sistemelor informaționale, cea mai
rațională cale de utilizare a cadrelor existente se dovedește a fi utilizarea concentrată a acestora în
colectiv și unități specializate, care pot fi mai ușor asigurate cu nuclee de specialiști cu experiență
corespunzătoare.
În procesul de perfecționare a sistemelor informaționale de marketing și respectiv în
analiza și proiectarea sistemelor informaționale de marketing, rezult atele sunt caracterizate, în
mare parte, de modul în care se reușește să se realizeze o echipă complexă de specialiști, în special,
ai sistemului informațional de marketing.33

b. Mijloace tehnice specifice sistemelor informaționale de marketing
Mijloacele tehnice specifice sistemelor informaționale constituie o a doua categorie
importantă de resurse. În practică sunt întâlnite sute și chiar mii de tipuri de mașini și dispozitive,
adesea deosebindu -se între ele prin caracteristici tehnice și de exploatare n eesențiale.
Cu privire la dimensionarea și alegerea echipamentului tehnic de prelucrare trebuie să se
țină cont de necesitatea de corelare a capacităților tehnice și de exploatare ale echipamentelor ce
se găsesc într -un flux tehnologic, cu cerințele concre te de prelucrare a datelor din sistemul dat,
astfel încât să nu existe locuri înguste în fluxul tehnologic respectiv.34
Totodată, activitățile din acest flux tehnologic nu pot să se desfășoare în mod corespunzător
dacă nu se dispune de materia primă necesa ră (informația), de “dispozitivele” necesare (sistemele
de operare, limbajele de operare) și de materialele de întreținere.
O pondere însemnată a sistemului de programe (software) poartă un caracter specific
pentru fiecare tip de calculator și el material izează o cantitate considerabilă de muncă de înaltă
calificare, ceea ce face ca ponderea valorii acestui produs deosebit să se găsească în continuă
creștere în totalul prețului unui calculator. Tocmai aceasta este și cauza pentru care în alegerea
unui calc ulator, a configurației acestuia, în primul rând, se pune problema a ceea ce poate el și
cum poate el să rezolve diferitele cerințe concrete de prelucrare dintr -un sistem; respectiv se pune

33 Ibidem, op. cit., p. 64
34 Roșca I., op .cit., p. 69

problema sistemului de programe de care dispune și în ce măsură acest sistem corespunde
caracterului lucrărilor ce urmează a fi rezolvate cu ajutorul acestora.35
Un calculator va fi cu atât mai bun cu cât aceste două părți ale sale vor fi mai calitative și
în deplină concordanță – în funcționare și cu cât sistemul calc ulator facilitează rezolvarea
problemelor concrete din sistemele informaționale de marketing.

c. Instrumente de utilizare a calculatoarelor (produsele informatice)
Această categorie de resurse ale conceperii și realizării sistemelor informaționale denumit ă
produse informatice sau produse program, include biblioteca de proiecte de sisteme și aplicații
informaționale, programele și modelele specifice fiecărui tip de calculator.
Produsele informatice reprezintă una dintre cele mai complexe categorii de resu rse, din
cadrul sistemului de resurse necesare realizării sistemelor informaționale.
Complexitatea acestei categorii de resurse este dată, pe de o parte, de necesitatea implicării
celorlalte categorii de resurse (specialiști, echipamente și informații), iar pe de altă parte, de
tehnicile și metodele utilizate cum sunt: tehnici și limbaje de programare, metode și modele de
structurare și organizare a datelor, procedee și tehnici de control și corecție a datelor, de
înmagazinare, structurare, interogare și regăsire a informației și multe altele.
Complexitatea acestor instrumente este dată și de sarcinile pe care și le propune să le
rezolve. Astfel, prin intermediul acestor instrumente se asigură concordanța dintre cerințele
concrete de prelucrare a datelor.
Dintre principalele elemente componente ale acestei categorii de resurse putem menționa:
 sisteme automate de operare, cu facilități pentru lucru în regim de multiprogramare;
 sisteme de gestiune a bazelor și băncilor de date;
 sistemul programelor utilitare;
 programe pentru copierea fișierelor de date.
Pachete standard de programe aplicative pentru:
 calculul necesarului de materii prime și gestiunea acestora la nivelul unitate sau
produs;
 planificarea și urmărirea realizării investițiilor.

35 Ibidem, p. 107

Însușirea, adaptare a la condițiile concrete și implementarea pe o scară largă în sistemele de
prelucrare a datelor a acestui înalt potențial de resurse, ce înmagazinează un consum considerabil
de inteligență, contribuie într -o măsură considerabilă la creșterea sensibilă a ef icienței utilizării
mijloacelor tehnice și cadrelor de specialiști din domeniul informaticii.
Realizarea unor produse program standard cu performanțe tehnico -economice ridicate,
capabile a răspunde la principalele aplicații din sistemele informaționale ale unităților productive
și a altor tipuri de aplicații, implică fără îndoială, o concentrare și o coordonare a preocupărilor și
a potențialului de programare asupra unor sisteme și tipuri de aplicații informatice prioritare.36

d. Informațiile supuse prelucr ării
Trebuie evidențiat faptul că resursele pe care le -am enumerate până acum, rămân la nivelul
de forțe și mijloace potențiale, efectiv inoperante atâta timp cât ele nu sunt în contact cu obiectul
prelucrării, respectiv cu cea de -a patra categorie de res urse – informația ce urmează a fi prelucrată
în sistemele informaționale de marketing.
Resursa informației în cadrul sistemelor informaționale reprezintă materia primă a
proceselor de prelucrare din cadrul acestor sisteme. Un sistem de prelucrare a datel or, un centru
de calcul, nu poate funcționa fără materia primă specifică – informația .
În sistemele informaționale de marketing resursa informație suferă un proces de prelucrare
sub acțiunea celorlalte categorii de resurse, obținându -se astfel produsul finit – informații finale
necesare a căror valoare de întrebuințare se găsește într -o relație directă cu efectul economic sau
social pe care îl produce utilizarea acestor informații prelucrate.
Informația ce urmează a fi prelucrată într -un sistem informați onal de marketing dat poate
fi informație primară (care nu a suferit un proces de prelucrare anterior) sau informații care au
trecut prin unele sisteme sau operații de prelucrare. Totodată, o informație prelucrată care
reprezintă un rezultat final într -un anumit sistem informațional, poate constitui o informație de
intrare într -un sistem informațional de marketing unde trece printr -un nou proces de prelucrare
(secundară, terțiară).
Rezultă, că nu întotdeauna și nu toate informațiile de intrare într -un sistem informațional
sunt în același timp și informații primare.

36 Onete B., Luca D:, op .cit., p. 118

Gradul diferit de prelucrare întâlnit în structura informației de intrare în sistemele
informaționale amplifică complexitatea determinării naturii și cantității acestei resurse.
Studiul și analiza informației de intrare în vederea determinării precise a cantității și
calității nu poate să se rezume numai la sistemul informațional dat, ci trebuie să se meargă pe
fluxurile informaționale respective depășind limitele acestui sistem p ână la punctele de origine –
la informațiile primare.
Această tratare implică o abordare sistemică a fluxurilor informaționale dintre diferitele
elemente de structură ale sistemului dat, precum și legăturile cu alte sisteme externe.
La asigurarea unei c alități corespunzătoare a informației dintr -un sistem informațional de
marketing concură o mulțime de factori care aparțin atât de calitatea concepției, a proiectării,
sistemului dat, de nivelul pregătirii profesionale a personalului implicat în sistem, câ t și de
calitățile realizate în execuția operațiilor de culegere, înregistrare, codificare, transmitere,
verificare, prelucrare, arhivare și actualizare.
Întregul proces managerial la nivelul pensiunii turistice și agroturistice apare ca un proces
de trat are a informației de la momentul culegerii acesteia și până la recepționare, momentul central
al acestui proces reprezentându -l actul de adoptare a deciziei. Adoptarea deciziei generează
informația decizională care se transmite la executanți.
Obținerea pr ofitului reprezintă garanția autodezvoltării unității prestatoare de servicii,
asumarea responsabilităților pentru realizarea acestui deziderat revenind sistemului de conducere,
prin coo rdonarea tuturor activităților.
Sistemul informațional de marketing și implicit întregul sistem de conducere, oferă o
flexibilitate ridicată iar rezultatul constă într -un suport informațional eficient ce oferă variante
optime, soluții optime la toate problemele ce apar. Satisfacerea integrală a cerințelor
informaționale ale sistemului, rațional și eficient, va avea ca rezultat un echilibru optim între efecte
și valoarea resurselor alocate ce va duce la realizarea obiectivelor.
Prin intermediul sistemului informațional de marketing se obțin informații necesare
fundamentării d eciziilor, se furnizează baza informațională necesară elaborării modelelor de
creștere economică, se tratează informațiile privind realizarea obiectivelor, se determină
intensitatea conexiunilor din sistem și se apreciază abaterile apărute și cauzele aces tora.

Baza de date a pensiunii reprezintă elementul hotărâtor pentru crearea suportului
informațional, care să reflecte realitatea cu exactitate, oferă un model pentru aceasta și este un
“instrument” decizional care nu solicită factorului uman decât date.
Calitatea informației vehiculate stă la baza elaborării deciziilor optime. Calitatea
informației este determinată de calitatea proceselor de tratare a acestora.
Sistemul informațional de marketing suplinește lipsa de experiență, intuiția, riscul prin
furnizarea de informații complexe pentru toate situațiile apărute, oferă modele ce pot simula
diverse procese. De asemenea, “își poate asuma rolul de decident” având în vedere volumul mare
de date de consultat, utilizarea algoritmilor de optimizare și corela țiile cu toate condițiile în care
se desfășoară activitatea.
Eficiența sistemului managerial și de marketing al pensiunii precum și raționalizarea
deciziei, depind de optimizarea sistemului informațional de marketing.