Utilizarea Strategiilor de Evaluare Formativa Pentru Stimularea Invatarii

CUPRINS

Argument pag.

CAPITOLUL I

MONOZAHARIDE

OLIGOZAHARIDE

POLIZAHARIDE

1. MONOZAHARIDE

1.1 Formula generala ,definitie, clasificare pag.

1.2 Nomenclatura, structura pag.

1.3 Proprietǎți fizice si chimice pag.

1.4 Transformari biochimice pag.

1.5 Importanțǎ biologicǎ și industrialǎ pag.

1.6 Monozaharide mai importante pag.

2. OLIGOZAHARIDE

2.1 Definitie, structura pag.

2.2 Sinteze chimice si enzimatice ale dizaharidelor pag.

2.3 Importanța biologicǎ, industrialǎ, utilizǎri pag.

2.4 Olizaharide mai importante pag.

3. POLIZAHARIDE

3.1 Definiție, structura pag.

3.2 Proprietați fizice si chimice pag.

3.3 Celuloza, amidonul si glicogenul pag.

3.4 Importanța biologica si industrialǎ pag.

CAPITOLUL II UTILIZAREA STRATEGIILOR DE EVALUARE IN STUDIUL CHIMIEI

2.1 Evaluarea

2.1.1 Definitie pag.

2.1.2 Precizari conceptuale pag.

2.1.3 Functiile evaluarii pag.

2.1.4 Obiectivele evaluarii pag.

2.1.5 Tipuri-strategii de evaluare pag.

2.1.6 Testul – instrument de evaluare pag.

2.1.6 Metode didactice de evaluare pag.

CAPITOLUL III ELABORAREA DE PROBE DE EVALUARE PE BAZA METODELOR

DIDACTICE DE EVALUARE PENTRU STIMULAREA INVÃȚÃRII

LA TEMA ZAHARIDE

3.1.

CAPITOLUL II

UTILIZAREA STRATEGIILOR DE EVALUARE IN STUDIUL CHIMIEI

2.1.1 DEFINIȚII

În literatura de specialitate, definiția evaluǎrii se regǎsește sub mai multe forme:

2.1.1.1 DEFINIȚIE

Reprezintǎ o activitate de mǎsurare a eficacitǎții, eficienței și pertinenței activitǎților, raportate la obiectivele lor.

2.1.1.2 DEFINIȚIE

Evaluarea este o acțiune complexǎ, un ansamblu de operații mintale, intelectuale, atitudinale, afective.

2.1.1.3 DEFINIȚIE

Evaluare reprezinta un proces ce consta în “culegerea de informații” Într-un mod sistematic, asupra unui sistem.

2.1.1.4 DEFINIȚIE

J.P.Cavernei si G.Noizet 1978 (4) definesc evaluare astfel: “o acțiune prin care, referitor la un obiect, eveniment, persoanǎ, se formuleazǎ o judecatǎ prin prisma unor criterii”.

2.1.1.5 DEFINIȚIE

B.Bloom definește evaluarea astfel “formulare, într-un scop determinat, a unor judecǎți asupra valorii anumitor idei, lucrǎri, situații, metode, materiale”.

2.1.2 PRECIZǍRI CONCEPTUALE

Evaluarea constituie o componentǎ a procesului didactic, mijloc de delimitare, fixare si intervenție asupra conținuturilor și a obiectivelor educaționale.

Evaluarea rezultatelor școlare este redusǎ la o acțiune de tipul: a verifica, a cerceta, a nota sau acțiuni de tipul: a aprecia un elev dupǎ criteriile: bun, slab, curajos, timid sau de a clasifica cel mai bun elev din clasǎ, ultimul elev din clasǎ, elevul de mijloc.

Pentru a înțelege conceptul de evaluare trebuie sǎ înțelegem evaluarea ca fiind o acțiune complexǎ, operații mintale, intelectuale, afective, acestea reprezentând:

– conținuturile si obiectivele de evaluat

– perspectiva deciziei de evaluat

– se stabilește tipul evaluǎrii: la începutul evaluǎrii, pe parcurs, la sfarșit

– ne dǎ explicații cu privire la cum vom face evaluarea

– cum sǎ prelucrǎm datele si cum vom valorifica informațiile

– ce criterii vom folosi pentru apreciere

Alain Kerlan (2) considerǎ cǎ evaluarea presupune o concepție sistematica si operatorie pornind de la mai multe intrebǎri cheie:

– Pentru ce se face?

– În raport cu ce?

– Pentru cine?

– Ce?

– Cum?

La prima intrebare se pot pune în evidențǎ funcțiile evaluǎrii. La intrebarea a doua se desprind criterii de evaluare, urmǎtoarea întrebare ne aratǎ care sunt destinatarii evaluǎrii. Punându-se intrebarea “ce”, ne duce cu gândul ce vom evalua. Ultima întrebare aratǎ care sunt instrumenetele si procedurile de evaluare. Evaluarea urmarește mǎsurarea fenomenului și nu în ultimul rand aprecierea lui.

Obiectul ce stǎ la baza evaluǎrii poate fi diferit și anume: un fenomen, o persoanǎ: elev sau profesor, o activitate, rezultatul acesteia sau sistemul de învǎțǎmânt.

Din perspectiva lui D.L. Stuffebeam (6) evaluare este o acțiune prin care se obțin informații in vederea adoptǎrii de decizii. Când se evalueazǎ rezultatele școlare, la gestionarea datelor, corectarea se realizeazǎ cu douǎ tipuri de decizii: reglarea operativǎ a proceselor de instruire, aceasta se referǎ la: procese, obiective, relații, cealalta va avea în vedere o perioadǎ mai îndelungatǎ, urmǎrind ameliorarea elementelor actului didactic: resurse, condiții.

Referindu-ne la factorii decizionali, evaluarea va avea rolul de a preciza: ce se dorește, ce decizii vor fi luate, ce informații și tipul acestora vor fi furnizate, ce proceduri vor fi folosite, în strânsǎ legǎturǎ cu ceea ce se urmǎrește.

În evaluare trebuie urmǎrite si precizate acțiunile, operațiile, in fucție de etapele succesive ale procesului evaluativ:

– obiectul evaluǎrii

– natura și obiectul deciziei avute in vedere

– datele ce trebuie obținute si tipul lor

Evalurea poate fi structuratǎ astfel:

– totalitatea fenomenelor ce vor fi evaluate

– ce decizii se vor lua in legaturǎ cu relizarea evaluǎrii

– ce metode si tehnici se folosesc

– cum vor fi concepute instrumentele folosite în evaluare

– prelucrarea informațiilor

– vizarea obiectivelor

– concluzii, ce s-a obținut, datele

Evaluarea este un act procesual, pentru a demonstra acest lucru Tenbrick T.D. (7) a evidențiat zece pași in procesul evaluativ:

1. specificarea judecǎților si a deciziilor ce trebuie adoptate

2. schema datelor

3. localizarea informațiilor deja existente

4. decizia asupra modului “cum” și a momentului “când” se va obține informația necesarǎ

5 .elaborarea instrumentelor necesare colectǎrii datelor

6. obținerea informației necesare

7. analiza și înregistrarea informației

8. emiterea judecǎților de valori

9. sistematizarea si raportarea rezultatelor evaluǎrii

10.luarea deciziilor

Conceptul de evaluare poate fi conceput sub forma: culegerea informațiilor, judecata, scopul evaluǎrii

2.1.1.3 Funcțiile evaluǎrii

În educație, evaluarea îndeplinește funcții cu caracter social și pedagogic.

Prin evaluarea școlarǎ se înțelege un ansamblu de activitǎți ce nu depind de anumite intenții.

Evaluarea nu are doar scopul de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ.

Nu se poate vorbi doar despre stabilirea judecǎților asupra randamentului școlar, evaluarea are drept scop de a stabili acțiuni precise pentru a adopta strategiile educative la particularitǎțile situației didactice ale elevilor, la condițiile economice, instituționale existente.

Dacǎ ne raportǎm la unele secvențe de învǎțare sau la un ansamblu de activitǎți de formare se pot desprinde urmǎtoarele funcții ale evaluǎrii:

1. verificarea, identificarea achizițiilor școlare

2. perfecționarea si regularizarea cǎilor de formare

3. recunoașterea socialǎ a schimbǎrilor operate ce vizeazǎ indivizii în formare

Atunci când ne referim la nivelul unei clase trebuie sǎ se țina cont de trei funcții ale evaluǎrii care vor fi folosite drept repere prentru reglarea acțiunilor educative:

1. orientarea deciziilor de naturǎ pedagogicǎ, ce are drept scop obținerea unui progres armonios, în dezvoltarea elevului și stabilirea unor cǎi de asimilare a cunoștințelor și deprinderilor;

2. elevii și pǎrinții sunt informați asupra stadiului formǎrii și asupra progresului actual sau posibil;

3. se stabilește o ierarhie explicitǎ in funcție de rezultate, a locului sau rangului valoric.

– Funcții generale:

1 . Funcția de a constata

2. Funcția de diagnosticare

3. Funcția de ameliorare și prognoza

– Funcții specifice:

1.. Funcția de informare asupra societǎții sub diferite forme

2. Medierea relațiilor dintre produsele sistemului școlar

3. Asigurarea feed-back-ului

4. Funcția de prognosticare

5. Funcția de decizie

6. Funcția pedagogicǎ

Funcția constatativǎ- are drept scop importanța fenomenului evaluat și a preciziei mǎsurǎtorilor efectuate. Ea urmarește dacǎ o activitate instructivǎ a avut loc in condții optime, adicǎ o cunoștințǎ a fost dobânditǎ sau o deprindere a fost achiziționatǎ.

Funcția de diagnosticare – ne indicǎ erorile care au dus la o slabǎ pregatire si nu în ultimul rând la o eficiențǎ scǎzutǎ a acțiunilor educative.

Funcția de ameliorare și prognozǎ – se referǎ la deciziile de ameliorare sugerate și fundamentate, deasemenea și a predicțiilor evoluției activitǎților și a rezultatelor evaluative.

De aici se desprinde concluzia cǎ menirea evaluǎrii nu este aceea de a constata și de a demonstra, ea favorizeazǎ perfecționarea activitǎții urmǎrite. În concluzie, se poate spune cǎ funcțiile generale ale evaluǎriii au rolul de a acoperi demersul de abordare a unui fenomen și totodatǎ se pune in evidența: ce este, cum este, cum se explicǎ și din ce cauzǎ, cum se poate ameliora și care va fi starea sa in viitor.

Cu ajutorul acestor funcții, evaluarea deschide un demers in spirala care realizeazǎ ameliorarea pe tot parcursul activitǎții evaluative.

Functiile specifice ale evaluarii pot fi percepute astfel:

Functia de informare asupra societǎții sub diferite forme- se refera la stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare.

2. Functia de mediere a relației dintre produsele sistemului școlar si necesitatile societatii are drept scop adecvat asigurarea sistemului de invǎtǎmǎnt la cerințele societǎții.

3. Asigurarea feed-back-ului implicat in functionalitatea internǎ a activitatii de invatamant, ducǎnd la reglarea acesteia.

4. Funcția de prognosticare se refera la stabilirea nevoilor viitoare ale elevilor si ale institutiilor de invatamant.

5. Funcția de decizie se refera la integrarea unui elev intr-o ierarhie, un nivel, o forma a pregatirii sale.

6. Funcția pedagogicǎ- din perspectiva elevului, evaluarea urmareste pregatirea sa, intarirea rezultatelor, orientarea scolare si profesionala, formarea de abilitati; din perspectiva profesorului, aceasta functie are drept scop sa scoata in evidenta urmatoarele trasaturi: pentru a sti ce a facut si ce are de realizat in continuare.

Functiile evaluarii in relatie cu invatarea:

– aceste functii au menirea de a arata elevilor gradul de indeplinire a sarcinilor scolare si nu in ultimul rand atingerea obiectivelor activitatilor urmarite

– verificarea sistemica a progresului elevilor duce la stimularea constienta si obiectiva a activitatilor de invatare corespunzand scopurilor si cerintelor stabilite

– elevii devin constienti fata de propria lor persoana si apreciaza distanta la care se afla de performantele asteptate precum si de eforturile ce trebuie sa le depuna pentru indeplinirea lor

Aceste functii au efect pozitiv asupra insusirii temeinice a cunostintelor, deprinderilor, priceperilor, prin sistematizarea si intarirea prilejuita.

In didactica moderna se subliniaza faptul ca principala functie a evaluarii este aceea de a furniza profesorului date ce au rolul de a compara rezultatele obtinute, in concordanta cu obiectivele urmarite. In acest mod se evidentiaza eficienta metodele si mijloacelor didactice ce sunt folosite in procesul instructiv-educativ, ajungandu-se astfel la o optimizare a invatarii.

Verificarile sistematice ale elevilor au drept scop constientizarea acestora, in ce masura activitatea lor de invatare va corespunde sarcinilor si scopurilor stabilite si daca aceasta este realizata adecvat.

Prin controlul rezultatelor se asigura relatia elevului fata de propria persoana.

Evaluarea sistematica tine elevul in ton cu activitatile propuse, pe tot parcursul programului si in stransa legatura cu nivelul de solicitari.

Procesele evaluative exercita influenta asupra dezvoltarii psihice ale elevilor in diverse planuri ale personalitatii acestora:

are efectul stimularii activitatii elevilor, astfel ei sunt angajati in efort mental si fizic, ce va avea un efect pozitiv asupra dezvolatrii personalitatii

motivatia invatarii

o atitudine favorabila fata de scoala

responsabilitate asupra indicatorilor scolari

influenteaza dezvoltarea intelectuala a elevilor

duce la formarea deprinderilor si a obisnuintelor de munca intelectuala

Evaluarea are o contributie evidenta la formarea trasaturilor: capacitatea de lucru sistematic, perseverenta.

Analizand functiile actiunilor evaluative in procesul didactic duce la o justa valoare practica si teoretica.

Evaluarea este menita sa arate progresul in invatare, sa ne indice capacitatile si competentele formate, sa ne arate in timp ce stapaneste si ce nu stapaneste elevul.

Evidentiaza disfunctiile ce apar in actul de predare si invatare, ne arata erorile, certifica calitatea predarii, invatarii, avand rol reglator asupra golurilor care apar.

2.1.1.4 OBIECTIVELE EVALUARII

Evaluarea vizeaza formarea la elevi de priceperi, deprinderi, acestea constituind punctul de plecare al activitatii la lectia respectiva.

Evaluarea reprezinta o actiune manageriata ce caracterizeaza sistemele socio-umane care solicita raportarea rezutatelor unei activitati, la anumite crietrii tipice, domeniul respectiv pentru a lua o decizie optima.

Evaluarea pedagogica vizeaza situatia institutiilor si actorii educatiei, implicati in proiectare si realizarea procesului de invatamant, presupund( J. Davitz, S. Ball 1978 p 473):

– masurarea gradului de indeplinire a obiectivelor la nivel de sistem

– aprecierea prin obtinerea unor “dovezi experimentale”

– folosirea datelor pentru elaborarea aprecierii finale

Evaluarea de sistem vizeaza gradul de realizare a finalitatilor macrostructurale intr-un anumit spatiu, ce permit:

– aprecierea, masurarea aspectelor ce sunt centrate pe raporturile dintre invatamant si viata culturala si socio-economica

– legatura dintre calitatea invatamantului si contributia la dezvoltarea sociala, fara sa depaseasca cadrul pedagogic

– analiza manageriala a activiatii de conducere, a scolii la nivel central

Prin evaluarea de proces se urmareste gradul de realizare a obiectivelor macrostructurale, fiind o actiune complexa, determinata de:

– finalitatile macrostructurale: ideal, obiective, scop

– legatura profesor-elev, metodologii folosite, rezultate scolare

– corespondetele pedagogice ce se realizeaza intre elemntele activitatii didactice: predare-invatare-evaluare

– operatiile de masurare si apreciere a activitatii didactice realizate la inceput, pe parcursul si la sfarsitul activitatii

– instrumentele oficiale, institutionalizate, ce vor consemna rezultatele

Definirea conceputului de evaluare pedagogica, in sens curricular consta in raportarea evaluarii la finalitatile pedagogice, dobandite in plan macro si microstructural.

Obiectivul evaluarii pedagogice se refera la toate componentele: structurale, functionale, operationale, ale activitatii de instruire, fiind determinate la nivelul interactiunii proiectate, intre finalitatile macrostructurale ale sistemului si cele microstructurale ale procesului de invatamant.

Teoria evaluarii apare tot mai des ca fiind o stiinta autonoma, in plan preunversitar si universitar.

Sunt delimitate doua niveluri de referinta:

– obictivele evaluarii la nivel social putand fi proiectate de institutii, pe plan local, teritoriale, din domeniul cercetarii, catedre, comisii metodice. Aceste obiective urmaresc cresterea relevantei si acuratetea evaluarii rezultatelor elevilor, pe fiecare an de studiu, cresterea calitatii examenelor de calificare, realizarea evaluarii in scopul formarii clare, instruirii corecte a performantelor scolare ale elevilor

– obiectivele evaluarii la nivel didactic sunt proiectate in contextul procesului de invatamant, avand drept scop verificarea calitatii activitatii de instruire, dupa indicatorii pedagogici

Se urmareste progresul scolar, raportarea elevilor, a clasei, la situatia inregistrata anterior, aceasta fiind o evaluare criteriala.

Raportarea rezultatelor la competentele generale si specifice, curpinse in programa scolara si a obiectivelor propuse de profesori prin operationalizearea competentelor generale si specifice, aceasta este o evaluare normativa.

Raportarea rezultatelor scolare la resursele existente, in cadrul procesului de invatamant, in acest caz avem de a face cu o evaluare manageriala.

2.1.1.5 TIPURI-STRATEGII DE EVALUARE

Multitudinea de obiective ale evaluarii duce la aplicarea si conceperea unor strategii diferite ale evaluarii. Tehnicile de evaluare si metodele duc la o clasificare ce au la baza reperele:

– informatia catitativa si experienta acumulata de elevi

– perioada de timp la care se refera evaluare

Dupa aceste criterii au fost stabilite tipuri de evaluare:

– evaluarea partiala in care se verfica o parte, o secventa sub forma de ascultare curenta, extemporale, probe si lucrari practice

– evaluarea globala, prin aceasta se verifica o cantitate mai mare de cunostinte, verificarea se face sub forma de examene si concursuri

Din perspectiva temporala avem evaluare initiala, continua si finala.

Evaluarea initiala sau predictiva, prin intermediul acesteia sunt descoperite punctele tari si slabe ale elevilor, aceasta se realizeaza inaintea unei unitati de studiu sau in timpul desfarsurarii acesteia.

In urma acestei evaluari se vor sprijini elevii ce intampina dificultati sau se va adapta predarea la caracteristicile elevilor.

Evaluarea continua, formativa sau de progres insoteste intregul parcurs didactic, organizandu-se verificari sistematice in randul tuturor elevilor din toata materia parcursa. Acest tip de evaluare este acea evaluare frecventa, ce permite elevilor indreptarea, corectarea greselilor, a lacunelor odata cu aparitia lor, fara a permite acumularea acestora.

Evaluarea formativa livreaza informatii profesorilor si elevilor despre modul in care obiectivele urmarite au fost atinse, permitand continuarea demersului pedagogic, spre obiective complexe.

Pentru a arata progresul elevilor, profesorul poate utiliza oricare din tehnicile docimologice cunoscute, iar rezultatele obtinute oferindu-i informatia necesara pentru reglarea imediata a predarii.

Evaluarea normativa nu-l claseaza pe elev, ci doar compara performanta sa cu un prag de reusita stabilit anterior. Acest tip de evaluare nu se exprima in note sau scoruri, ierarhizari ale elevilor, ci il ajuta pe elev sa invete.

Evaluarea sumativa sau finala se aplica la sfarsitul unei perioade de formare si se realizeaza prin examene, concursuri.

Are rolul de a clasa și a testa progresul fiecarui elev , acest tip de evaluare de arata gradul in care au fost atinse competențele generale, cum s-au insusit unele atitudini si dobandite unele capacitati.

Prin acest tip de evaluare se obțin rezultate obiective, obținute printr-un test sau alta forma de evaluare.

Pentru a cunoaste evolutia elevilor pe parcursul procesului intructiv-educativ si pentru stimularea activitatii acestora este necesara evaluarea acestora la inceputul activitatii, pe parcursul derularii activitatii si la sfarsitul ei. Aceste tipuri definesc trei strategii de evaluare: evaluare initiala, evaluare continua si evaluare sumativa. Prin evaluarea initiala, se impune o conditie hotaratoare de reusita a activitatii de instruire prin care se reuseste cunoasterea potentialului de invatare al elevului la inceputul unei activitati, se va sti daca sunt apti sa se integreze in programul de instruire si daca reusesc sa inteleaga continutul ce le va fi predat. Acest tip de evaluare este necesara la inceputul unui ciclu de invatamant, an scolar sau dupa o intrerupere a activitatii si pe parcursul desfasurarii programului, la inceputul unui capitol si la fiecare lectie.

Evaluarea initiala realizeaza doua functii: functia diagnostica si functia prognostica.

Functia diagnostica- in evaluarea initiala, ne da informatii cu privire la cunostintele pe care le au subiectii si ce capacitate de angajare intr-un nou program si sansele de reusita ce le vor avea.

Functia diagnostica stabiliste Ion T. Radu p 142:

-ceea ce stiu, sunt identificate lacunele in pregatire

-determinarea a ceea ce pot sa invete- formare de abilitati si capacitati

-sa stapaneasca conceptele principale care ii va afce sa asimileze pe cele noi

-capacitatea de a lucra independent

-se formeaza abilitati necesare pentru insusirea notiunilor experimentale si aplicative

-capacitatea de intelegere a documentelor scrise, rolul eficient al lecturii

-se depisteaza dificultati, deficiente de invatare

-stapanirea cunostilor si a capacitatilor, acestea reprezinta cai pentru dobandirea de noi cunostinte, comportamente folosite pentru realizarea de noi cunostinte.

Evaluarea initiala are drept obiectiv folosirea cunostintelor deja dobandite in scopul dobandirii de cunostinte noi si formarea noilor competente.

Rezultatul asteptat nu este acela de apreciere a performantelor elevilor, locul ocupat de acestia ci potentialul de invatare ce va fi folosit pentru integrarea in activitatea urmatoare.

Prin evaluarea initiala este relevata calitatea proceselor de instruire-invatare dintr-o perioada anterioara, nu urmareste sa depisteze punctele slabe ale acesteia, mai ales cand alte persoane sunt responsabile de perioada parcursa anterior.

Evaluarea initiala uneori ne poate releva necesitatea unei secvente de recuperare a ceea ce elevii nu stapanesc, prin reamintirea unor continuturi sau de multe ori reinvatarea acestora.

Functia prognostica- sugereaza profesorului cum se va desfasura noul program, permitand anticiparea rezultatelor.

Se pot stabili obiectivele, demersurile, scenariul didactic, ritmul de desfasurare al activitatilor.

Evaluarea initiala a fost utilizata frecvent de mult in practica scolara. Astazi este un demers realizat mai rar de regula la inceputul unui ciclu de invatamant si an scolar.

Cercetarile si experienta diversilor profesori arata, dovedesc efectul pozitiv pe care il are evaluarea initiala asupra elevilor, nu numai la inceputul activitatilor mentionate mai inainte, ci si la o lectie sau capitol.

Evaluarea initiala, in concluzie, este indispensabila si constituie un demers didactic riguros.

Evaluarea iitiala ne da informatii sub trei aspecte I.T. Radu p 145:

-analiza situatiei, adica selectarea elementelor observabile ale mediului inconjurator: populatia care este implicata, institutiile responsabile, rolul acestora

-cunoasterea potentialului uman, cei care participa la activitate: elevi, parinti, cadre didactice

-datele sunt transformate in probleme de rezolvat folosind punctele de legatura ce sunt de natura si niveluri diferite

Evaluarea initiala presupune: demersuri didactice eficiente si riguroase, functiile sa asigure pana la final daca resursele si mijloacele stabilite vor fi folosite pentru a desfasura activitatea in conditii eficiente.

Este un demers pedagogic important pentru a se putea desfasura programul de instruire.

Evaluarea continua- formativa sau dinamica

Prin evaluarea continua-formativa se intelege evaluarea ce se desfasoara pe tot parcursul procesului instructiv-educativ, aceasta avdnd un caracter dinamic. Ea se desfasoara pe intreg parcursul didactic, peivind analiza rezultatelor activitatii, in diferite momente ale derularii sale.

Scopul pentru care se efectueaza aceasta evaluare este de a arata in ce masura obiectivele ce urmeaza a fi dobandite au fost insusite.

Acest lucru se realizeaza prin observatia curenta a comportamentului scolar al elevilor se verifica cunoasterea progresului elevilor, precum si dificultatile ce le au in invatare.

Evaluarea trebuie sa constate nu doar ceea ce stie persoana evaluata, ci cat de bine stapaneste cunostintele acumulate si sa depisteze erorile acumulate si cauzele care au dus la aparitia lor: neatentia superficialitatea.

Evaluarea sumativa si continua se deosebesc prin accentul asupra aspectului invatarii. Evaluarea sumativa pune accentul pe “a sti ca” asupra invatarii, in timp ce evaluarea continua pe aspectul “ a sti cum”. De aici deriva faptul ca reprezentarea unei competente finale presupune constientizarea cunostintelor necesare, precum si metodologiile de dobandire si utilizarea lor. Datorita acestui fapt, evaluarea sumativa este canalizata, cel mai des, pe achizitii punctuale si succesive, doar accidental, avnd procese cognitive.

Evaluarea dinamica consta in implicarea participantilor in mai multe operatii, desfasurarea procesului didactic:strangerea de date, observatii, concluzii partiale.

Informatiile adunate vor fi folosite in situatii noi aparute, construirea de mijloace si moduri de actiune. In cazul in care rezultatul final al evaluarii initiale se poate anticipa sub forma unei imagini, acesta este concretizat pe parcursul activitatii.

Evaluarea sumativa

Intrsuirea, invatarea este pusa in evidenta prin doua tipuri de evaluare, in functie de integrarea in procesul de instruire. Evaluarea traditionala sumativa sau cumulativa se realizeaza in scopul obtinerii bilantului performantei elevului, pe o perioada determinata.

Evaluarea formativa sau continua, ce urmareste legatura dintre actiunile evaluative si procesele de instruire-invatare. Diferentele dintre aceste doua strategii de evaluare au fost facute de catre Crobach(1963), chiar daca Scriven introdusese terminologia referitoare la evaluarea curriculumurilor scolare, odata cu elaborarea si definirea acestora.

Conceptul propriu-zis a fost introdus odata cu evaluarea curriculumului fiind apoi extins in evaluarea rezultatelor scolare. Conceptele fiind utilizate de catre B.Bloom referitoare la evaluare rezultatelor scolare (5).

Evaluarea formativa, diferita de evaluare cumulativa, caracterizand-o ca fiind o evaluare in care se folosesc teste mici penru secvente de instruire scurte. Evaluarea sumativa, insa, se refera la cunoasterea rezultatelor, la sfarsitul unei perioade de instruire. Evaluarea formativa se caracterizeaza prin folosirea unor probe pentru a diagnostica si estimeaza efectul pe o perioada scurta. Evaluarea cumulativa urmareste ierarhizarea si selectia, in timp ce evaluarea formativ sprijina, ghideaza elevii in invatare. Evaluarea sumativa este specifica invatamantului traditional, in care prin evaluarea scolara se incearca cunoasterea in ce masura elevii au atins performanta asteptata, competentele vizate si aprecierea elevilor prin note.

Atunci cand rezultatele obtinute sunt cele asteptate, in concordanta cu competentele impuse, un nivel minim sau daca se refera la sfarsitul studiilor si au fost atinse competenele solicitate, folosite dupa absolvire, atunci performantele sunt considerate satisfacatoare.

Evaluarea sumativa, daca este privita in planul practicii scolare, aceasta se realizeaza prin evaluari partiale repetate si se finalizeaza printr-o evaluare finala, de bilant, la sfarsit de capitol, comparandu-se rezultatele obtinute pe parcurs.

Functiile pe care le indeplineste evaluare sumativa sunt: verificarea rezultatelor finale si comunicarea acestor rezultate in exterior. Prin functia de verificare se obtine o sinteza a rezultatelor exprimata prin: nota, media sau calificativul raportand obiectivele care au fost propuse la inceputul evaluarii.

Functia de comunicare arata subiectului nivelul sau de pregatire si rezultatele asteptate, se evita astfel supraaprecierea si subaprecierea.

Strans legat de aceste functii, prin intermediul evaluarii sumative, sunt indicate competentele fomate, conferind o importanta sociala ce nu poate fi inlocuita.

Evaluarea formativa

Are scopul de a ajuta elevul cum sa invete sugerandu-i si profesorului cum sa-i predea. Daca ne referim la aceasta functie Th. Perrenoud (1) spune ca evaluarea formativa inseamna redimensionarea prin alungire a trei elemente ale actului educativ: observatia, interventia, reglarea. De aici se desprind concluziile: reglarea nu este pe o perioada scurta de timp, in actul pedagogic, ci pe toata durata sa. Evaluarea formativa are loc pe tot parcurul derularii procesului didactic, verificand progresul elevilor. Acest lucru reprezinta un principiu esential in invatamantul de astazi.

Se realizeaza de la inceputul programului, pana la finele lui, informeaza pe elev asupra obiectivelor ce trebuie sa le dobandeasca, tinand la curent pe tot parcursul derularii sale elevii, profesorii, parintii cu progresul acestora.