Utilizarea Social Media In Comunicarea Institutionala a Ministerelor din Romania

CUPRINS

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

Fig. 1 Problema cercetării și întrebările acesteia 3

Fig. 2 Instrumentele cheie social media 8

Fig. 3 Cele patru pietre de temelie ale unei practici de măsurare în social media 23

Fig. 4 Matrice de măsurare în social media (apud. Oliver Blanchard) 25

Fig. 5 Social media în România 2010-2012 27

Fig. 6 Social Media în România 2011 și 2012. Sursă: Cristian Manafu 28

Fig. 7 Social media în România 2013 – 2014 30

Fig. 8 Lista celor 17 ministere din România din programul de guvernare 2012-2016 40

Fig. 9 Instrumentele și platforme social media în procente în ministerele din România 47

Fig. 10 Plug-in-urile rețelelor de socializare inserate în site-urile oficiale http://www.mae.ro , http://mapn.ro/ și http://www.mai.gov.ro/Home/index.htm 54

Fig. 11. Conectarea paginii de Facebook MAE cu aplicațiile Check-out USA și Călătorește în siguranță 55

Tab. 1 Evidențierea diferențelor dintre Web 1.0 și Web 2.0 5

Tabel 2. Clasificare social media în funcție de autodezvăluire/auto-prezentarea utilizatorilor/ și de prezența socială și răspândirea media 9

Tab. 3 Modelul de construcție al unei strategii de comunicare ministerială în online. Apud. Ines Mergel 35

Tab. 4 Restructurările și schimbarea denumirii ministerelor din România după ianuarie 2012 40

Tab. 5 Instrumentele și platformele social media utilizate de ministere 45

Tab. 6 Statistică profiluri social media în intervalul 2008 – 2009, 2012 – 2013 47

Tab. 7 Analiza cantitativă a paginilor de Facebook, Twitter și Youtube a MApN, MAE și MAI 49

Tab. 8 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Afacerilor Externe 51

Tab. 9 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne 51

Tab. 10 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Apărării Naționale 52

Tab. 11 Interacțiunea dintre ministere – utilizatori pentru paginile de Facebook 53

Tab. 12 Actualizarea informațiilor despre profilul de Facebook, Twitter și Youtube 54

LISTA ABREVIERILOR

MAE – Ministerul Afacerilor Externe

MAI – Ministerul Afacerilor Interne

MApN – Ministerul Apărării Naționale

Introducere

Rețelele sociale sau media sociale (și alte denumiri sub care apare tradus termenul de social media, social networking etc.) au devenit o problemă care a atras atenția cercetătorilor din domenii de interes ca: domeniul informaticii, psihologiei, sociologiei, administrației publice și nu în ultimul rând al comunicării și relațiilor publice.

În sectorul public comunicarea în mediul online a devenit indispensabilă datorită apariției și dezvoltării noilor media, ceea ce a determinat implicarea atât a sectorului public, cât și a sectorului privat.

Lucrarea de față va defini ce este comunicarea instituțională guvernamentală din cadrul ministerelor din România, și va prezinta un istoric al activităților acestora.

Comunicarea instituțională constituie modalitatea prin care organismele guvernamentale ale unui stat transmit informația cetățenilor cu privire la deciziile, politicile și evenimentele importante. Organismele guvernamentale sunt responsabile să ofere transparență și să dea dovadă de responsabilitate față de cetățeni. Mijloacele sau canalele prin care administrația publică și guvernele comunică sunt legate de mass-media: televiziune, radio, reviste și ziare. Aceste canale sunt numite mass-media tradiționale. În acest fel, informația poate să ajungă la majoritatea populației unui stat. Există însă și noul sector de comunicare online, despre care acestea trebuie să țină cont în zilele noastre.

Noile media oferă guvernelor și instituțiilor statului un mijloc de comunicare directă, care nu necesită anumiți intermediari, așa cum sunt mass-media tradiționale enunțate mai sus. Acestea țintesc un alt tip de public, consumator al unor noi mijloace media, care se numesc media sociale. Aceste noi canale de comunicare sporesc încrederea cetățenilor și pot fi eficiente în cazul unei participări active ale acestora, fie în situații de criză, dar și în situațiile de comunicare normală a politicilor guvernelor și instituțiilor subordonate acestora.

Nevoia guvernelor de a interacționa sau comunica cu constituenții lor devine din ce în ce mai mare, iar cetățenii cer mai mult de la ele cu privire la informație, servicii oferite și accesibiliate. Cetățenii doresc un contact direct mai bun cu guvernele, iar tehnologia a dovedit că este posibil să realizezi acel contact direct, chiar de la distanță.

Astăzi Internetul a adus guvernele mai aproape de cetățeni, iar aceștia pot avea acces în timp real la infomațiile de interes.

Expectanțele cetățenilor în era digitală față de guverne și instituțiile subordonate lor sunt legate de disponibilitatea acestora de a furniza informațiile și serviciile în spațiul online, să poată avea acces la acestea în orice moment, în orice loc și pe orice tip de dispozitiv ar avea la dispoziție.

Astăzi guvernele și instituțiile subordonate lor și-au dat seama de importanța prezenței lor în media sociale și astfel acestea și-au lărgit activitatea pe platformele de socializare online. Acest lucru a facilitat interacțiunea cu publicurile țintă, fie din domeniul de stat sau privat, național sau internațional, dar și cu cetățenii din diaspora.

Există țări care și-au dezvoltat o strategie de comunicare în spațiul digital foarte bine pusă la punct. Spre exemplu Statele Unite ale Americii și Marea Britanie și-au propus să își atragă cetățenii și să le ofere acestora informații de calitate prin intermediul mediilor sociale.

Scopul acestui studiu este de a descrie modalitatea prin care ministerele din România utilizează rețelele de socializare din punctul de vedere al comunicării instituționale în mediul online.

Această lucrare dorește să prezinte o monografie a Ministerelor din România, să întocmească o analiză a activităților acestora în social media, în funcție de gradul de implicare al acestora și în funcție de calitatea efortului de comunicare depus pe astfel de platforme tehnologice noi.

Pentru a urmări și evalua activitatea Ministerelor și implicarea lor în comunicarea prin rețelele sociale se vor utiliza două modele de monitorizare pentru activitatea din social media, primul model creat îi aparține autorului Oliver Blanchard, iar cel de-al doilea model le aparține autorilor David Philips și Philip Young.

Această lucrare științifică este structurată pe trei capitole după cum urmează:

Primul capitol conține sistematizarea tuturor informațiilor despre social media din literatura de specialitate, conexiunea dintre social media și relațiile publice,dar și elemente particulare despre situația social media în România și utilizarea instrumentelor social media de către e-guvernare. În acest prim capitol se va descrie problema și cadrul de referință mai amplu. Se vor defini noțiunile și conceptele cheie cum sunt noile media, rețele sociale, e-guvernare, comunicarea instituțională sau dipomația digitală, dar se vor prezenta și date statistice despre situația comunicării guvernamentale și instituționale în România.

Cel de-al treilea capitol reprezintă analiza sau partea practică a lucrării, împreună cu scopul, abordarea și strategia cercetării, modul de selectare al respondenților și al cazului, modalitatea de selectare și de analiză a datelor, iar în cele din urmă se vor prezenta informații legate de delimitările și limitările cercetării, dar și noțiuni legate de validitate și fiabilitate. De asemenea tot acestui capitol îi aparțin și datele empirice obținute în urma interviurilor cu respondenții.

În cele din urmă, ultima parte a acestei cercetetări este subsumată constatărilor și concluziei.

Motivația alegerii subiectului

Motivația care stă în spatele acstui studiu se datorează lipsei cercetării asupra subiectului abordat, care este centrat pe monografierea rețelelor de socializare și utilizarea acestora ca instrument de comunicare în cadrul guvernului și a ministerelor din România, ca țară democratică.

Acest studiu își propune să observe care este legătura dintre relațiile publice și social media, pentru a putea vedea astfel importanța acestor noi canale de comunicare și de ce sunt considerate acestea extrem de importante în procesul de comunicare.

Scopul acestui studiu este acela de a descrie, instrumentele și platformele social media utilizate de guvern și ministere, din punctul de vedere al comunicării cu publicurile țintă.

Acest studiu va analiza modalitățile de comunicare și strategiile implicate. Este important și necesar să se studieze dacă comunicarea prin social media se bazează și se include în strategia de comunicare oficială a ministerelor.

Fig. 1 Problema cercetării și întrebările acesteia

Importanța acestui studiu

Acest studiu va arăta cât de impotantă este comunicarea prin social media din cadrul ministerelor. De asemenea, acest studiu va căuta soluții teoretice și practice pentru o mai bună comunicare și pentru o utilizare eficientă a rețelelor sociale în comunicarea guvernamentală din rândul ministerelor.

Mai mult de atât, această cercetare va oferi o mai bună înțelegere în domeniul utilizării rețelelor de socializare ca mijloc de comunicare guvernamentală în cadrul ministerelor.

CAPITOLUL 1. LITERATURA DE SPECIALITATE

Social Media – privire generală

Social media este un termen definit în foarte multe feluri, fapt care duce la definiții diferite de la un autor la altul. Cu toate acestea, toate definițiile conceptului au un sâmbure comun, așa cum afirmă Ray Poynter, care ține de felul în care sunt folosite internetul și noile tehnologii pentru a se evidenția de vechile tehnologii cum sunt de exemplu brodcast-urile, și extinderea noului odată cu apariția noilor canale de media cum sunt rețelele de socializare (Facebook), blogging-ul, micro-blogging-ul (Twitter), wiki-urile (Wikipedia), social bookmarking (Delicious, Digg), distribuirea de conținut foto (Flickr), sau video (Youtube), rețelele de voce (Skype), distribuirea de muzică (LastFM), lumile virtuale( Second Life, World of Warcraft), jocurile multiplayer (Farmville) etc.

Kaplan și Haenlein într-un studiu definesc social media drept un grup de aplicații bazate pe Internet alcătuite cu ajutorul suportului tehnologic ale Web 2.0, care permit alcătuirea conținutului și schimbarea acestuia de către utilizatori.

Ceea ce trebuie reținut este că social media este un termen util prin faptul că grupează o mulțime de fenomene care apar pe internet într-o manieră foarte lejeră. Dar trebuie subliniat faptul că social media nu doresc să înlocuiască vechile media, ci se bazează pe acestea.

1.1.1. Web 2.0

Social media mai apare și sub denumirea tehnică de Web 2.0. Autorii studiului Users of the World, Unite! The Challenges and Opportunities of Social Media prezintă câteva detalii despre istoria începuturilor Web 2.0. Ei susțin că în anii ’70 funcționa un sistem, care minimalist semăna cu un fel de Bulletin Board System (BBS), un fel de panou de discuții care funcționa în universități, în care apăreau anunțuri, mesaje, știri etc.

Susan Rice Lincoln afirmă că astăzi Internetul are mai multe nume și că termenul de Web 2.0 este diferit de termenul de Social Media. Web 2.0, în viziunea autoarei enunțate, este un termen neclar, nu foarte bine definit și afirmă că 100 de experți în tehnologie îl definesc în 100 de feluri. Printre multele definiții autoarea îi amintește pe Tim O’Reilly, care a definit Web 2.0 drept o afacere revoluționară în industria computerelor, și pe Stephen Fry, care afirma în The Guardian că acesta ar fi doar o idee din mintea oamenilor despre interacțiune, participare și reciprocitate.

Susan Rice Lincoln diferențiază cei doi termeni prin comparație, așa cum reiese în Tab. 1. O primă diferență costă în faptul că Web 1.0 este static, fiind mai mult un loc unde să găsești informație decât un loc unde poți să împărtășești idei sau unde poți crea noi produse îmtfel importanța acestor noi canale de comunicare și de ce sunt considerate acestea extrem de importante în procesul de comunicare.

Scopul acestui studiu este acela de a descrie, instrumentele și platformele social media utilizate de guvern și ministere, din punctul de vedere al comunicării cu publicurile țintă.

Acest studiu va analiza modalitățile de comunicare și strategiile implicate. Este important și necesar să se studieze dacă comunicarea prin social media se bazează și se include în strategia de comunicare oficială a ministerelor.

Fig. 1 Problema cercetării și întrebările acesteia

Importanța acestui studiu

Acest studiu va arăta cât de impotantă este comunicarea prin social media din cadrul ministerelor. De asemenea, acest studiu va căuta soluții teoretice și practice pentru o mai bună comunicare și pentru o utilizare eficientă a rețelelor sociale în comunicarea guvernamentală din rândul ministerelor.

Mai mult de atât, această cercetare va oferi o mai bună înțelegere în domeniul utilizării rețelelor de socializare ca mijloc de comunicare guvernamentală în cadrul ministerelor.

CAPITOLUL 1. LITERATURA DE SPECIALITATE

Social Media – privire generală

Social media este un termen definit în foarte multe feluri, fapt care duce la definiții diferite de la un autor la altul. Cu toate acestea, toate definițiile conceptului au un sâmbure comun, așa cum afirmă Ray Poynter, care ține de felul în care sunt folosite internetul și noile tehnologii pentru a se evidenția de vechile tehnologii cum sunt de exemplu brodcast-urile, și extinderea noului odată cu apariția noilor canale de media cum sunt rețelele de socializare (Facebook), blogging-ul, micro-blogging-ul (Twitter), wiki-urile (Wikipedia), social bookmarking (Delicious, Digg), distribuirea de conținut foto (Flickr), sau video (Youtube), rețelele de voce (Skype), distribuirea de muzică (LastFM), lumile virtuale( Second Life, World of Warcraft), jocurile multiplayer (Farmville) etc.

Kaplan și Haenlein într-un studiu definesc social media drept un grup de aplicații bazate pe Internet alcătuite cu ajutorul suportului tehnologic ale Web 2.0, care permit alcătuirea conținutului și schimbarea acestuia de către utilizatori.

Ceea ce trebuie reținut este că social media este un termen util prin faptul că grupează o mulțime de fenomene care apar pe internet într-o manieră foarte lejeră. Dar trebuie subliniat faptul că social media nu doresc să înlocuiască vechile media, ci se bazează pe acestea.

1.1.1. Web 2.0

Social media mai apare și sub denumirea tehnică de Web 2.0. Autorii studiului Users of the World, Unite! The Challenges and Opportunities of Social Media prezintă câteva detalii despre istoria începuturilor Web 2.0. Ei susțin că în anii ’70 funcționa un sistem, care minimalist semăna cu un fel de Bulletin Board System (BBS), un fel de panou de discuții care funcționa în universități, în care apăreau anunțuri, mesaje, știri etc.

Susan Rice Lincoln afirmă că astăzi Internetul are mai multe nume și că termenul de Web 2.0 este diferit de termenul de Social Media. Web 2.0, în viziunea autoarei enunțate, este un termen neclar, nu foarte bine definit și afirmă că 100 de experți în tehnologie îl definesc în 100 de feluri. Printre multele definiții autoarea îi amintește pe Tim O’Reilly, care a definit Web 2.0 drept o afacere revoluționară în industria computerelor, și pe Stephen Fry, care afirma în The Guardian că acesta ar fi doar o idee din mintea oamenilor despre interacțiune, participare și reciprocitate.

Susan Rice Lincoln diferențiază cei doi termeni prin comparație, așa cum reiese în Tab. 1. O primă diferență costă în faptul că Web 1.0 este static, fiind mai mult un loc unde să găsești informație decât un loc unde poți să împărtășești idei sau unde poți crea noi produse împreună cu alte persoane, așa cum este Web 2.0.

A doua diferență ține de interacțiunea și participarea care au loc în Web 2.0. Dacă ar fi să creăm o imagine plastică a unor astfel de lumi, Web 2.0 ar putea fi reprezentat prin imaginea celei mai mari cafenele din lume, în timp ce Web 1.0 ar arăta ca cea mai mare librărie din lume.

Cea de-a treia diferență dintre cei doi termeni pune în comparație capacitatea Web 1.0 de a face o tranzacție mondială simplă, în timp ce Web 2.0 aduce în plus posibilitatea de a accesa un blog, de a citi ceea ce spun alți oameni, de a lăsa un comentariu, de a compara experiențele utilizizatorilor, de a verifica linkurile pe alte site-uri, de a cumpăra ceva, de a comenta despre experiența pe care ai avut-o și, în final, de a părăsi pagina.

Din toate diferențele pe care le-am enumerat mai sus rezultă că Web 2.0 este mult mai răvășit, dar mult mai cald și, în același timp, mult mai uman.

Tab. 1 Evidențierea diferențelor dintre Web 1.0 și Web 2.0

Sursa: apud. Susan Rice Lincoln p. 9

Odată cu apariția World Wide Web-ului în anii ’90 se face un pas mai departe, odată cu apariția unor pagini personale în spatial online, un fel de bloguri de astăzi. În 1995 chiar și

marile companii au găsit ca fiind important și necesar să-și creeze astfel de pagini pe Internet.

Kaplan și Hanlein consideră că primul mijloc social media a apărut în anii ’90 sub denumirea de Open Diary. Open Diary a apărut mai exact în 1998 și era un fel de jurnal personal online în limba engleză. Tot în aceeași perioadă își are originea și termenul de web log, care după cum afirmă Ulmanu înseamnă același lucru cu blog-ul.

Prima rețea de socializare a fost site-ul www.SixDegrees.com. Acest site oferea oportunitatea utilizatorilor săi de a-și crea un profil online și de a-și invita prietenii într-o listă proprie, având totodată și posibilitatea de a consulta listele prietenilor lor.

Kaplan și Haenlein afirmă că termenul de social media a început să fie utilizat prin anii 2003-2004, când au apărut rețelele de socializare MySpace și Facebook.

Termenul de Web 2.0 s-a folosit pentru prima dată în 2004 și acesta poate fi definit drept ,, o serie de aplicații Web care le permit utilizatorilor să interacționeze și să contribuie în WWW, în loc să consume pasiv conținutul creat pentru ei”. Ulmanu dă și o a doua definiție afirmând că Web 2.0 reprezintă orice fel de ,,proiect online de sau aplicație care le permite utilizatrilor obișnuiți să fie participanți activi pe Internet.”

Web 2.0 reprezintă, așa cum afirmă Kaplan și Haenlein, fundamentul ideologic și tehnologic al Social Media.

Un termen similar cu social media și Web 2.0 este User Genereted Content (UGC). User Genereted Content reprezintă suma modurilor în care oamenii utilizează social media. Termenul a apărut în 2005 și se folosea pentru a descrie diferitele forme de conținut media disponibile și create de utilizatori.

1.1.2. Rețelele de socializare (Social Networking)

Astăzi termenul de rețea socială a devenit foarte cunoscut și putem afirma că este ceva obișnuit în viața de zi cu zi. Dar mai înainte de a vorbi de cât de uzual a devenit acest nou mod de comunicare trebuie să-l definim.

Așadar ce este o rețea socială? În termeni simpli o rețea socială este un grup de oameni conectați cu un anumit scop și care au interese comune. Rețelele sociale sunt de diferite forme și mărimi și servesc o mulțime de scopuri.

Rețelele sociale nu sunt o invenție a secolului XXI, ci ele au apărut atunci când lumea s-a organizat în școli, afaceri, orașe și țări, care sunt ele însele niște rețele sociale, prin care s-a depășit dificultatea distanței și în felul acesta s-a reușit comunicarea instantanee între două sau mai multe persoane. În istoria recentă a ultimilor 100 de ani, invenția telegrafului, a radioului, telefonului și a Internetului a dus la apariția rețelelor sociale pe distanțe mari, care au creat abilitatea de a comunica pe întreg globul pământesc în timp real. Acest lucru a condus la apariția unor noi forme de rețele sociale care nu au existat anterior.

Alexandru-Brăduț Ulmanu într-o lucrare a sa definește social media sau mijloacele de comunicare socială drept niște ,,medii pe care le utilizăm pentru interacțiunile sociale și care folosesc ca platformă Internetul și tehnologiile mobile.”

Pentru utilizatorul de rând, o rețea socială este o aplicație simplă care se găsește pe desktop sau într-un motor de căutare. Această rețea este alcătuită dintr-o pagină de înregistrare sau de conectare, un cont de utilizator, un profil, și o secțiune de jocuri și aplicații care să facă timpul petrecut cu prietenii cât mai plăcut. În spatele unor astfel de rețele sociale stau niște servere puternice care stochează informația aplicațiilor respective.

1.2. Tipuri de social media

Astăzi există diferite tipuri de social media pe care le vom discuta în această secțiune. Mai mult decât atât, cei mai mulți oameni sunt de acord că Wikipedia, Youtube, Facebook ș.a.m.d. sunt platforme de socializare. Deși toate fac parte din Social Media sunt diferite în ceea ce privește conținutul lor. În spațul cibernetic apar zilnic site-uri noi de socializare, însă în această lucrare le vom analiza pe cele mai importante dintre ele.

Cei mai mulți oameni definesc social media prin intermediul instrumentelor acesteia cum sunt blogurile, Twitter-ul, rețelele de socializare, wikis, RSS, distribuirea de fotografii și de video, podcasting, widgets, camere de chat, message boards – vezi Figura 2.

Sursă

Fig. 2 Instrumentele cheie social media

Social media este mai mult un mod de comportament decât un set de instrumente. Altfel spus, social media desemnează mai mult ideile pe care le împărtășești, la care colaborezi, pe care le creezi și la care participi, decât să fii doar un simplu observator. Cu alte cuvinte, utilizatorii pot da valoare aplicațiilor pe care le folosesc.

Prin social media se captează inteligența colectivă, asfel oameenii pot lucra împreună în echipe, indiferent de poziția geografică.

Printre avantajele pe care le aduc social media se găsește accesibilitatea. Acestea sunt ușor de utilizat și sunt flexibile.

Prin social media informațiile se împărtășesc extrem de ușor către micile nișe, specializate pe diferite interese. De asemenea, cu ajutorul social media, indivizii pot fi atât autori, cât și audiență.

Am amintit mai sus că social media are o putere revoluționară. Putem afirma că prin social media oamenii sunt mai puternici, deoarece doar cu atingerea unui deget, oamenii obișnuiți se transformă în jurnaliști, scriitori, prezentatori radio și producători de film. Social media este mijlocul prin care oamenii simpli se bucură de o putere de care omenirea nu a avut-o până acum în istorie.

1.2.1. Clasificare social media

Horea Mihai Bădău clasifică platformele social media în patru mari tipuri:

Primul tip sunt platforme de comunicare în care sunt incluse blogurile, podcast-urile, vodcast-urile, forumurile, microblogurile, rețelele sociale, grupurile de discuții, comunicarea instant și evenimentele.

Al doilea tip este constituit din platformele de colaborare printre care sunt enumerate wiki-urile, site-urile favorite, opiniile și întrebările. Cel de-al treilea tip reprezintă platformele multimedia care distribuie conținut foto, video, casting live și audio online.

Ultima categorie incluse platformele de divertisment în care sunt incluse lumile virtuale și jocurile online.

Dacă ar fi să găsim un sinonim pentru social media acesta ar fi comunitate. Prin comunitate se înțelege nevoia oamenilor de a fi conectați, de a discuta, de a împărtăși ceea ce gândesc și nevoia de a aparține oricărei comunități doresc, indiferent de mărimea acesteia.

Kaplan și Haenlein clasifică Social Media în șase mari tipuri:

Proiecte de colaborare

Bloguri

Comunități producătoare de conținut

Rețelele de socializare online

Lumile virtuale

Socitățile virtuale

Tabel 2. Clasificare social media în funcție de autodezvăluire/auto-prezentarea utilizatorilor/ și de prezența socială și răspândirea media

Kaplan și Haenlein fac această clasificare a Social Mediei în funcție de auto-dezvăluire sau auto-prezentarea utilizatorilor și le poziționează în funcție de prezența socială sau de răspândirea media (eng. media richness) așa după cum observăm din Tab. 2.

Cele șase tipuri de Social Media clasificate de Kaplan și Haelien, în funcție de cele două dimensiuni amintite fac referire la prezența socială și la răspândirea media, dar și din perspectiva auto-prezentării sau auto-dezvăluirii.

Proiectele de colaborare (ex. Wikipedia) și blogurile care sunt clasificate aparținând nivelului scăzut, deoarece aceste aplicații se bazează cel mai adesea pe text și asigură un schimb destul de simplu.

La nivelul mediu sunt incluse site-urile de socializare (ex. Facebook) și comunitățile producătoare de conținut (ex. Youtube), care pe lângă faptul că includ textul ca formă de comunicare, permit distribuirea de fotografii, materiale video și alte forme de media.

La nivelul cel mai ridicat apar societățile virtuale (ex. Second Life, World of Wacraft ș.a.) și lumile virtuale sau jocurile virtuale care încearcă să fie o replică a interacțiunii față în față în mediul virtual.

Cât despre auto-dezvăluire sau auto-prezentare, blogurile, site-urile de socializare și societățile virtuale sunt clasificate ca fiind la un nivel mai ridicat decât proiectele de colaborare, comunitățile producătoare de conținut și lumile virtuale, deoarece acestea din urmă au tendința să se centreze pe domenii mai specializate de conținut , să ofere o mai puțină auto-dezvăluire și să le impună utilizatorilor niște reguli stricte de comportament (ex. să fie războinici pe un anumit teritoriu).

Am dori în continuare să prezentăm clasificarea Social Media în funcție de modelul lui Kaplan și Haelein, bineînțeles cu adăugirile și actualizările necesare:

Proiectele de colaborare sunt anumite platforme sau site-uri care le permit utilizatorilor să adauge, să înlăture și să schimbe anumite conținuturi de tip text. Cel mai adesea, utilizatorii nu sunt specialiști, ci sunt voluntari interesați de domeniile respective.

Un bun exemplu de un astfel de proiect în colaborare este bine-cunoscuta enciclopedie online Wikipedia, creată în 2001 de fundația non-profit Wikimedia. Wikipedia înglobează astăzi peste 76.000 de contribuitori activi, peste 31.000.000 de articole în 285 de limbi. Proiectul Wikipedia face parte din fenomenul Web 2.0.

Denumirea Wikipedia își are originea în limba hawaiană, ude wiki-wiki înseamnă iute-iute, iar adoptarea termenului de wiki în mediul online reprezintă metoda de editare a unei pagini web în colaborare. În limba română Wikipedia a început să funcționeze din 2003 și dispune de aproximativ 242.000 de articole.

Un alt exemplu de proiect de colaborare este WikiLeaks, care este o platformă unde jurnaliștii (care sunt surse anonime) publică documente secrete ale organizațiilor și guvernelor, fiind o modalitate de asigurare a transparenței. Acestă platformă a început să funcționeze în 2007.

Bădău inlude la proiectele de colaborare site-urile favorite, ca de pildă Delicious, StumbleUpon, Google Reader și Digg, care sunt produse prin conținutul pe care utilizatorii îl crează.

Tot în această categorie Bădău include opiniile și întrebările prin platformele online cum sunt: epinious, Answers.com, cerecomand.ro, 8zile.ro, tpu.ro.

Blogurile sunt clasificate de Kaplan și Haenlein drept cea mai timpurie formă de Social Media, echivalentul paginilor web sau site-urilor personale, cu diferența că sunt construite pe o platformă gratuită.

Blogurile pot fi clasificate în mai multe tipuri:

Bloguri de autor sau colective

Bloguri generaliste sau specializate

Bloguri de conținut video, audio sau fotografic (sau toate trei la un loc)

Bloguri ale jurnaliștilor

Bloguri ale oamenilor politici

Bloguri ale companiilor

Bloguri de știri

Bloguri de eveniment

Bloguri de campanie

Bloguri simple sau complexe.

Denumirea termenului de blog provine de la prescurtarea a doi termeni: Web și log, ceea ce s-ar traduce prin ,,jurnal pe internet”.

Conform unui articol publicat pe site-ul Bloggingways.net publicat în 2013 primele cinci platforme de blogging sunt: Blogger, WordPress, Tumblr, LiveJournal și TypePad.

În 2013 existau peste 6,7 milioane de bloguri și 12 milioane de oameni care intră pe bloguri cu ajutorul rețelelor de socializare.

În România, principalul site de monitorizare a blogurior românești este ZeList, care calculează topul acestora în funcție de conceptul propriu numit ,,link love”, care este efectuat de un script automat care plasează aproximativ 60.000 de bloguri și paginile care au legătură cu acestea. ZeList este un instrument de măsurare a “blog awareness-ului”, care arată vizibilitatea unui anumit blog în blogosfera românească.

Conform ultimei statistici ZeList, din perioada 24 – 30 martie 2014 principalele platforme de bloguri utilizate în România sunt: Blogspot, WordPress, Subdomenii.ro și altele mai mici.

Blogurile pot să fie acesate de oricine, și datorită formatului pe care îl au, acestea pot conține materiale video, text și audio. Cititorii blogurilor au posibilitatea să interacționeze prin intermediul comentariilor de la fiecare postare.

Bădău susține că cea mai bună soluție pentru a citi diferite bloguri este abonamentul la Blogglines, Google Readers sau News Gator, servicii care te ajută să îți selectezi informația în funcție de interesele personale.

Conform unei statistici făcută de ZeList în intervalul 7 – 13 aprilie 2014 în România existau 81,701 de bloguri.

Blogurile românești care se situează în top 10, după statistica făcută de ZeList sunt: www.tudorchirila.blogspot.com , www.manafu.ro, www.ciutacu.ro, www.bookblog.ro, www.groparu.ro , www.blogaliniitiative.ro , www.petreanu.ro , www.simonatache.ro, www.blog.letsdoitromania.ro și www.adihadean.ro . (conform statisticii din 8 aprilie 2014)

Comunitățile producătoare de conținut au ca obiectiv principal distribuirea de conținut media între utilizatori. Kaplan și Haelein includ în acestă categorie site-urile care produc și distribuie conținut media de tip text (ex. TextNovel, BookCrossing), de tip imagine (ex. Flickr), video (ex. Youtube, Vimeo) și de tip prezentare PowerPoint (ex. SlideShare). Utilizatorii acestor pagini nu trebuie să-și creeze obligatoriu un cont sau profil în spațiul acestora, ci le pot utiza pentru a citi, viziona și asculta, însă când vine vorba de a intorduce materiale multi-media proprii în interiorul lor este necesară înregistrarea. Aceste tipuri de pagini prezintă riscul încălcării dreptului de autor.

Dintre comunitățile producătoare de conținut, Youtube este canalul ce mai popular. Youtube a fost fondat în 2005 și este un canal de social media prin care milioane de omeni descoperă, privesc și distribuie materiale video proprii. Youtube este un fel de forum video în care oamenii sunt conectați, unde se distribuie informații care pot deveni sursă de inspirație pe tot parcursul globului. Youtube are în fiecare lună peste un 1 miliard de utilizatori unici, 6 miliarde de ore de conținut, iar în fiecare minut se încarcă 100 de ore de conținut video. Yotube este disponibil în 61 de țări și limbi.

Rețelele de socializare sunt aplicații care permit utilizatorilor să se conecteze prin distribuirea informațiilor de caracter personal pe profiluri, prin invitarea prietenilor și permiterea acestora de a avea acces la acestea, prin trimiterea de e-mail-uri și mesaje instantanee de tip chat.

Astăzi rețelele de socializare din spațiul online sunt platforme de socializare sau de comunicare online, care se aseamănă cu rețelele sociale din spațiul offline prin faptul că ambele utilizează contacte interpersonale directe.

Majoritatea rețelelor sociale, după opinia lui Cismaru, sunt construite din următoarele componente:

Pagină personală sau profil care cuprinde informațiile concise despre utilizator (identitate, locație geografică, educație, preocupări profesionale, hobby-uri, stare civilă etc.)

Prieteni. În rețeaua de socializare Facebook apar cu numele de prieteni, însă în cadrul platformei LinkedIn ei sunt numiți conexiuni, pentru Twitter ei sunt surse (membrii de încredere în rețeaua socială).

Postările sunt mesajele transmise de individ către prieteni/conexiuni/surse ș.a. care apar în propil și în grupurile de prieteni.

Grupurile sunt colectivitățile prietenilor sau cunoștiințelor grupate în funcție de interese, pasiuni sau subiecte comune.

Instrumente specifice rețelelor

Rețelele sociale înglobează mai multe funcții ale celorlalte canale de social media prin aplicațiile și funcțiile de care dispun cum sunt informațiile personale de pe profil expuse prin fotografii, videoclipuri, fișiere audio și blogurile.

Cea mai extinsă rețea de socializare online este Facebook, fondată de Mark Zuckerberg în 2004.

Misiunea și viziunea rețelei Facebook este cuprinsă în următorul slogan care apare pe pagina oficială în limba română: ,,Facebook ajută să iei legătura și să comunici cu persoanele din viața ta.”

Twitter este rețeaua de socializare inclusă de specialiști în serviciile de microblogging și are drept socpuri principale crearea și distribuirea ideilor și informațiilor fără bariere (,,Twitter helps you create and share ideas and information instantly, without barriers.”) Twitter permite utilizatorilor să posteze și să citească mesaje text până la 140 de caractere cunoscute ca ,,tweets”. Acestă rețea de socializare a fost lansată în 2006 și a ajuns astăzi în topul 10 a celor mai vizitate site-uri de pe internet. Comform unei statistici din ianuarie 2014 Twitter avea 645,750,000 de utilizatori dintre care 190 de milioane sunt utilizatori unici pe luna.

LinkedIn este o altă rețea de socializare, lansată în 2003, destinată profesioniștilor de pe tot globul și le servește acestora ,, pentru a le spori productivitatea și reușitele profesionale”. Acestă rețea de socializare a atins cifra de 250 de milioane de membrii din peste 200 de țări.

Lumile virtuale (jocurile) sunt platforme replică a mediului tridimensional ciberetic în care utilizatorii își pot personaliza avataruri, mai explicit își crează un personal virtual și pot interacționa ca în viața reală.

Cel mai cunoscut joc virtual este World of Warcraft, lansat în 2004, care a atins spectaculoasa cifră de peste 100 milioane de utilizatori, din 244 de țări, conținând 500 de milioane de personaje create.

Societățile virtuale sunt asemănătoare lumilor virtuale deoarece utilizează avatarurile și interacționează într-un mediu 3D virtual, cu deosebirea că nu există reguli care să restrângă nivelul de interacțiune posibilă. În astfel de societăți indivizii poartă numele de Rezidenți (eng. rezidents).

Pionierul sau cea mai cunoscută societate virtuală este Second Life, lansat de companie LindenLab în 2003. Second Life a reușit să capteze atenția a milioane de oameni de pe tot parcursul globului prin crearea unei ,,a doua vieți” în spațiul virtual, în care indivizii pot să interacționeze cu alți indivizi din lumea reală care și-au creat avataruri/personaje. Second Life este mediul în care Rezidenții pot să fie orice își doresc, să-și construiască locuințe, să se distreze, să exploreze medii virtuale unice, să asculte muzică, să joace jocuri, să meargă la cumpărături cu ajutorul monedei specifice jocului etc.

Alte tipuri de social media

Ulmanu include în alte tipuri de social media Yahoo Messenger, Skype și Google Talk și afirmă că ,,deși scopul primar al acestui tip de aplicații sunt conversațiile în doi, ele au multe dintre funcționalitățile site-urilor social media” deoarece ,,utilizatorii pot afișa un scurt mesaj generic, de status, vizibil pentru toți cei din lista de contacte” și, mai mult de atât, ,,pot trimite mesaje care să ajungă simultan la toate contactele din listă sau pot folosi serviciul ca platformă de conferință”

Printre alte tipuri se social media Ulmanu încadrează și e-mail-ul. E-mail-ul a apărut la începutul anilor 1970 find echivalentul serviciilor poștale din spațiul electronic (e-mail înseamnă electronic mail). E-mail-ul, așa cum îl definește Ulmanu este ,,mai mult decât un instrument de schimb de mesaje în doi”, prin faptul că mesajul poate fi trimis la mai mulți destnatari în același timp, fiind ,,un puternic instrument de comunicae și de distribuție de conținut, la îndemâna oricăei persoane cu o conexiune la Internet.”

Pricipalele platforme furnizoare de servicii de tip e-mail sunt: Gmail de la Google, YahooMail de la Yaho, Live/Hotmail de la Microsoft. Toate acestea inglobează și funcția de ,,chat în timp real, arhivarea și recuperarea mesajelor, colaborarea cu alți utilizatori în același document etc.”

Beneficiile și riscurile Social Mediei

Fiecare tip de Social Media poate fi considerat drept o oportunitate, dar și o amenințare.

1.3. Utilizări și recompense ale social media

Cismaru realizează, într-un studiu, o aplicare a modelului articulat a lui Dennis McQuail, care se referă la satisfacerea nevoilor și a așteptărilor indivizilor prin media tradiționale, cu ajutorul utilizării a patru componente: divertismenul, relațiile personale, identitatea personală și supravegherea mediului.

Modelul lui McQuail poate fi aplicat și în cazul noilor media, deoarece indivizii au aceleai motive pentru consumul de media și se caută aceleași recompense, enumerate în cele patru componente ale modelului de mai sus.

În cadrul comunităților virtuale care sunt parte a noilor media sau media sociale apar diferite moduri de divertisment. Printre exemplele de divertisment enumerate de Cismaru apar: relatarea experiențelor personale, numite un fel de ,,reality show-uri” și blogurile, care afișează ,,public” opinii și evenimente apartenente spațiului privat.

Noile media răspund nevoii unor relații personale, care încă din secolul XX și până astăzi au tendința de estompare sau rarefiere. Social media aduc în plus avantajul de a controla relațiile personale și de a le întreține în funcție de timpul disponibil deținut. Rețelele sociale au tendința de extindere și de satisfacere a acestei nevoi de relaționare, tocmai pentru faptul că reușesc să motiveze relații sociale în plan orizontal.

Prin social media omul poate să cunoască mai multe persoane și să întrețină o legătură cu acestea.

Identitatea personală este o altă recompensă identificată de McQuail. Cismaru precizează că această recompensă a Social Media se desfășoară în cadrul comunităților virtuale sau cu ajutorul rețelelor de bloguri ajutând la conturarea acestora. Rețelele de socializare sunt un alt canal prin care identitatea prinde forme și se evidențiază datorită raportării la valorile și informațiile deținute de anumite grupuri.

Prin intermediul rețelelor de socializare omul poate să se integreze în grupurile care sunt interesate de aceleași subiecte de discuție.

Supravegherea mediului este ultiml component al modelului lui McQuail. Cismaru precizează că în spațiul online supravegherea mediului se efectuează într-o perioadă de timp mai scurtă și se efectuează cu ajutorul selecției longitudinale. În media tradiționale această funcție se realizează transversal (ex. Televiziune – știri). Acestă selecție longitudinală constă în selectarea a anumitor segmente, de care indivizii sunt interesați, pentru a se efectua supravegherea. Ceea ce au diferit noile media față de media tradiționale este adaptabilitatea instrumentelor de selecție și existenșa motoarelor de căutare, care nu depind de un program stabilit, ci se adaptează unui program personal.

Horea Mihai Bădău afirmă cu accesibilitatea este capacitatea rapidă de accesare a conturilor diferitelor platforme și dă exemplu trei dintre acestea: blogul, twitter-ul și facebook-ul, în contul cărora poți intra în mai puțin de un minut.

Pe lângă toate avatajele social media enumerate mai sus Mihai Horea Bădău adaugă și altele cum sunt: informarea, eficacitatea, creativitatea și interacțiunea cu clienții și menținerea contactului direct, costurile scăzute și traficul.

Social media permite utilizatorilor accesul rapid la orice subiect de interes general, informații cu privire la conferințe și dierse evenimente, toate acestea selectate conform unot cliterii personale.

Utilizatorul social mediei percepe faptul că informația pe care deține se transpune în acțiuni eficace, care ajung la un rezultat, care au un anumit impact.

Social media oferă posibilitatea de a fi creativ, dar și de a cunoaște alți oameni creativi.

Specialistul de relații publice poate interacționa prin intermediul social media cu clienții, răspunzându-le la întrebări, prin primirea de sugestii de la aceștia. Prin extinderea mediilor sociale la nivel global cele mai mari branduri încearcă șă-și mențină contactul direct și în spațiul online, atât cu vechii clienți, cât și cu cei noi, ceea ce înseamnă cu marile corporații investesc resurse în comunicarea externă. Dar social media sunt și un bun mediu pentru comunicarea internă, din interiorul companiei, dintre angajatori și angajați, superiori și subordonați.

Accesul gratuit al instrumentelor social media prin care atât companiile, dar și publicurile lor pot să acceseze diferite informații, servicii și să ajungă în diferite comunități este datorat social media, care oferă aceste posibilități.

Traficul repezintă capacitatea de vizibilitate și de distribuire a informațiilor relevante în spațiul online și totodată clasarea serviciului sau produsului oferit într-un top list.

Dezavantaje sau disfuncții ale Social Mediei

Social media, pe langă avantaje sau beneficiile pe care le aduc, au și anumite puncte sabe care nu pot fi neglijate.

Autorii Tankard și Severin enumeră trei potențiale dezavantaje (pe care le preiau de la autorii Wright și Lasswell) ale mediei tradiționale, dar care au potențialul de a fi aplicate și în cazul noilor media. Aceste trei disfuncții sunt: alienarea, cronofagia și dependența.

Cismaru aplică cele trei disfuncții ale mediei tradiționale noilor media după cum urmează:

Alienarea din cadrul noilor media este mult mai vizibilă prin refuzul indivizilor de a se alătura unor grupuri primare. Indivizii care preferă noile media idealizează comunitățile virtuale, deoarece acestea oferă iluzia unei comunicări mai eficiente decât comunicarea reală.

Și în cazul cronofagiei se înregistrează o pronunțare mai subtilă în noile media, față de media tradiționale. Internetul este considerat un mijloc de comunicare care aduce avantajul economiei de timp, datorită vitezei circulației informației. Cu toate acestea, paradoxul constă în faptul că Internetul conduce la anumite deprinderi ale indivizilor, cum este conectarea la mai multe rețele de socializare sau comunități virtuale în același timp, care poate deveni o sursă consumatoare uriașă de timp. Acest lucru nu este posibil, în aceeași măsură în media tradiționale.

A treia disfuncție este dependența. Noile media pot fi creatoare de dependență prin faptul că determină implicarea afectivă a indivizilor, făcându-i să uite de problemele vieții reale și să-și neglijeze astfel prioritățile. Dependența poate să se manifeste atât în cazul adulților, cât și în cazu copiilor sau tinerilor, așa cum se întâmplă și cu dependența de televizor.

În cazul tinerilor, conform unui studiu efectuat în România între anii 2009 – 2012, intitulat Proiectul POS – DRU Parteneriate orizontale și verticale pentru creșterea accesului în învățământul superior românesc, Internetul devine sursă de dependență atunci când se văd rezultatele dezastruoase ca: scăderea performanțelor școlare, probleme de sănătate sau comportament, probleme legate de memorie sau atenție etc.

Bădău include în acestă categorie patru argumente contra social mediei: zgomotul, anonimatul, activitatea cronofagă și reacțiile nedorite. Deoarece activitatea cronofagă este similară cu cronofagia prezentată mai sus, vom descrie celelalte trei argumente enunțate.

Zgomotul este reversul accesibilității din spațiul social mediei. El reprezintă amalgamul de publicare al informațiilor, care deși sunt cantitative nu sunt și calitative, relevante sau veridice.

În spațiul online se poate observa cu ușurință că furtul identității cuiva se poate realiza mult mai ușor decât în spațiul nevirtual. Tocmai de aceea există o mulțime de identități false care sunt de neidentificat.Toate aceste lucruri sunt integrate termenului de anonimat.

Reacțiile nedorite sunt potențiale issues de izbucnire a unei crize pentru anumite companii sau instituții. Aceste fenomene sunt uneori inevitabile, însă se pot remedia atunci când departamentul de comunicare sau PR aplică un plan de management de detectare a unor potențiale probleme care apar și oferă un răspuns eficient și rapid la comentariile negative.

Social media și Relațiile Publice

Social Media reprezintă noile canalele de comunicare utilizate în departamentele de relații publice sau în comunicarea corporatistă, apărute ca instrumente conexe ale mediei tradiționale, fiind o invenție a comunicării în spațiul online și a dezvoltării Intenetului.

Specialiștii de Relații Publice se confruntă cu provocările Social Mediei, care nu sunt tocmai evidente, fiindcă în primul rând, pe umerii lor este pusă această responsabilitate nouă și, în al doilea rând, prin faptul că aceste noi canale de comunicare oferă posibilitatea ca oamenii să comunice nestigheriți de timp, de modalități sau de locație.

Specialiștii din sfera Relațiilor Publice, mai dinainte de apariția noilor media, foloseau mijloacele tradiționale de comunicare. În prezent Relațiile Publice lasă deoparte conceptul de ,,controlare”, care era specific mediei tradiționale și sunt puse în situația de a-și alcătui o nouă strategie, de a-și forma noi abilități și metodologii prin intermediul cărora să opereze eficient.

Trebuie să reținem că misiunea fundamentală a comunicării corporatiste sau a Relațiilor Publice nu s-a schimbat, însă ceea ce s-a schimbat sunt canalele de comunicare.

Elementele fundamentale ale social media în sfera relațiilor publice

Relațiile Publice în sfera Social Mediei, după cum afirmă Oliver Blanchard, se ghidează după trei elemente fundamentale: Reach (Raza de acțiune), Seach (Căutare) și Feedback.

Termenul reach este folosit de specialiștii de Relații Publice pentru a subsuma acțiunea prin care sunt distribuite mesajele în spațiul Mediei Sociale, fără a fi dependenți de vechile canale de comunicare a mediei tradiționale. Noile canale social media oferă prin intermediul internetului accesul gratis, liber și direct pentru sute de milioane de oameni, și indirect mesajul ajunge la oricine are acces în rețea prin motoarele de căutare.

Raza de acțiune (richness) a informației, după cum afirmă autorii David Philips și Philip Young, este procesul prin care se exercită transparența cu ajutorul răspândirii prin internet. Tot ei afirmă că în relațiile publice este nevoie de implicarea a două arii de dezvoltare a conceptului de reachness.

În primul rând este crearea de conținut care să fie răspândit așa cum sunt: cuvintele, imaginile, videoclipurile, diagrame, conținutul audio și muzica. Acest lucru este nu ține de publicitate, deoarece acesta nu caută să se răspândească în media cum sunt ziarele și posterele. În al doilea rând, termenul de engagement, despre care vom discuta în lucrarea de față, cuprinde implicarea persoanelor care vor ajuta la distribuirea mesajelor în propriile lor comunități, creând astfel un proces de simbioză. Acest proces se poate desfășura prin intermediul implicării publicurilor amintite în cearea și participarea la forumuri, liste de discuții, bloguri, chat-uri și wikis, și mai mult de atât, acest lucru poate conduce la dezvoltarea unor resurse online care vor face disponibil un conținut trasparent, prin intermedul tehnologiilor cum sunt motoarele de căutare, RSS , etc.

Specialiștii folosesc termenul de search (căutare) pentru a denumi acțiunea prin care informația începe să se răspândească în spațiul Social Mediei prin tweets (Twitter), bloguri, actualizări Facebook ș.a.m.d., care direcționează publicurile prin intermendiul hyperlink-urilor către mesajul original (spre exemplu un comunicat de presă sau alte materiale distribuite pe pagina oficială), care este preluat de motoarele de căutare.

Search-urile (căutările) pot fi de două tipuri, după cum le clasifică Oliver Blanchard: active sau pasive. Search-urile active sunt produse prin introducerea unor cuvinte cheie în bara de căutare a site-urilor ca: Twitter, Google, Facebook etc. Search-urile pasive sunt produse de urmărirea sau subscrierea la newslettere.

Social media facilitează procesul de căutare prin accelerarea vitezei prin care informația se răspândește și se amplifică prin motoarele de căutare.

Feedback-ul reprezintă principala țintă pentru specialiștii din sfera Relațiilor Publice. Datorită faptului că social media este inundată de dialog și conversație, se așteaptă ca mesajele transmise să-și atingă scopul și prin acesta să se măsoare impactul dorit.

Oliver Blanchard folosește în cadrul termenului de feedback două noțiuni specifice marketing-ului: inbound și outbound pentru a face referire la Relațiile Publice.

Adrian Chira definește inbound marketing-ul ca parte a spațiului online, fiind ,,modalitatea de a aduce în procesul de vânzare clienți potențiali calificați în locul modalității clasice prin care se încearca ajungerea la un număr cât mai mare de persoane țintă care nu sunt calificate și care manifestă un interes îndoielnic pentru produsul sau serviciul respectiv.” Termenul de outbound trebuie să fie așadar opusul și desemnează marketig-ul tradițional care ,,se concentrează în general asupra influentării unui numar cât mai mare de clienți potențiali prin metode ca: apeluri telefonice către persoane din diferite baze de date, reclame în diverse publicații, reclame TV sau Radio, bannere, participarea la târguri și expoziții, etc. Principiul ce stă la baza acestor metode este de a aduce mesajul publicitar în atenția masei de clienți potentiați și de a-i califica până la momentul în care aceștia vor dori să încerce produsul sau serviciul nostru.

Oliver Blanchard utilizează termenii de inbound și outbound pentru a defini relațiile publice în spațiul online (inbound PR) și relațiile publice în varianta tradițională (outbound PR). Echipele de comunicare trebuie să investească în mod egal atât în spațiul online, cât și în vechile mijloace de comunicare. Acest lucru duce la trei direcții, după cum afirmă Blanchard:

Construirea unei practici de monitorizare pentru a verifica ce se spune și se crede despre instituție, organizație, corporație și despre produsele și serviciile lor.

Construirea unor practici de măsurare pentru aprecierea impactului relativ atât pentru activitate, cât și pentru feedback-ul primit în urma activității de monitorizare.

Construirea unor mecanisme de răspuns care să se confrunte atât cu feedback-ul pozitiv, cât și cu cel negativ prin identificarea unei practici de măsurare și cuantificarea acesteia.

Geografia social mediei în termeni cheie

David Philips și Philip Young în studiul lor au dedicat un capitol întreg intrumentelor social media utilizate de relațiile pulice, intitulat The geography of social media: a quick guide to key terms. În acest capitol autorii descriu principalele instrumente social media ca: blogurile, chat-ul, Delicious, e-mail-ul, Flickr, jocurile, mesajele instantanee, panourile de mesaje (message boards), micro-blogurile, Internetul mobil, noile comunicate media, conferințele online, sondajele online, pay per click, podcast-urile, RSS, motoarele de căutare, rețelele de socializare, distribuirea de videoclipuri, lumile virtuale, VoIP, website-urile, widget-urile și wiki-urile.

Modelul de analiză al social mediei în șapte pași

David Philips și Philip Young au creat un model de analiză pentru activitatea prestată de relațiile publice în social media alcătuit din șapte pași: mediul, elementele interactive, aplicațiile, politicile de optimizare, monitorizarea și evaluarea, buy-in-ul, și planificarea și implementarea.

În ceea ce urmează vom puncta ceea ce spun autorii despre fiecare în parte:

Mediul sau Media pot fi folosite ca termeni generic pentru a denumi oricare dintre instrumentele de social media (ex. e-mail-ul, wiki-urile etc.) prin care echipa de comunicare sau departamentele de RP adună informații din spațiul online de tip newsletter, accesibil publicului larg prin faptul că este expus pe site-ul oficial sau pe un blog. Acest tip de informații sunt reînnoite periodic, zilnic sau săptămânal, și au scopul de a informa publicurile despre evenimentele curente. Aceste informații pot fi accesate cu ajutorul unor platforme de comunicare ca: pe hârtie, PC, laptop, telefon mobil, TV etc.

Elementele interactive sunt identificate de specialiștii în PR și sunt folosite pentru evaluarea mediului pentru eficiența alcătuirii unei relații și atingerea țintei comunicării. Interactivitatea poate fi analizată în funcție de trei niveluri:

În primul rând interactivitatea se realizează prin analizarea felului în care publicurile contribuie la canalul de comunicare în funcție de activitatea prestată în trecut, prezent și viitor, dar și de cine este actorul interacțiunii, care poate fi editorul sau utilizatorul și, de asemenea, depinde și de contextul în care este utilizat conținutul.

În al doilea rând, interactivitatea poate consta în distribuirea conținutului de către publicuri prin intermediul diferitelor canale, acest lucru se poate realiza cu ajutorul PC-iului sau telefonului mobil, și depinde de nivelul până la care conținutul distribuit este comun, respectiv, trecut, prezent sau viitor.

Și nu în ultimul rând interactivitatea ține și de analizarea riscurilor și de asumarea acestora. Riscul îl poate privi pe cel care publică un anumit mesaj, dar și pe utilizatorul care îl distribuie. ceea ce însemnează un risc pentru unul, poate fi o oportunitate pentru altul.

Aplicațiile sunt serviciile care îl ajută pe practicantul de RP să stabilească care este canalul potrivit pentru transmiterea mesajului dorit. Aceste canale pot fi servicii care îi ajută pe specialiștii în comunicare așa cum sunt: aplicațiile care listează sau tehnologiile și aplicațiile care sunt un fel de comercianți. Utilizarea social mediei necesită acumularea de cunoștiințe și capacități prin care ajută la înțelegerea avantajelor acestui mediu mariat și la combinarea eficientă a noului cu vechiul.

Politicile și cerințele de optimizare apar în toate departamentele de comunicare. În ceea ce privesc social media, care prin natura lor sunt mai personale și mult mai directe, datorită faptului că orice lucru care apare în mediul online poate fi văzut de oricine, atât în momentul trecut, dar rămâne și pentru viitor. Canalele de comunicare necesită optimizare pentru ca publicurile să poate să găsească informația dorită în cel mai scurt timp. Optimizarea constă în context, conținut, tonul vocii, frecvența activității, valoarea adăugată prin publicitatea online prin canalele convergente de comunicare. Este foarte important să existe o combinație între politici și optimizare. Politicile sunt o listă de reguli care odată ce sunt citite pot fi uitate, tocmai de aceea ele trebuie să fie actualizate în funcție de evoluția social media.

Monitorizarea și evaluarea constau de fapt în trei concepte: monitorizare, măsurare și evaluare. Există o multitudine de materiale media care trebuie să fie monitorizate. punctul de plecare pentru monitorizarea media poate fi un comunicat de presă. Există o mulțime de servicii de monitorizare social media cum este Google Advanced Search, Factiva, Lexis Nexis, CyberAlert. Marea problemă nu constă în programele sau serviciile de monitorizare, ci în sortarea celor mai semnificative detalii din masa de comentarii.

Buy-in-ul constă, în primul rând, în depășirea obiectivelor de implementare prin construirea unor argumente care se bazează pe argumente reale și care pot fi verificate, de ordin calitativ, care se bazează pe un studiu de caz, și în al doilea rând, se datorează relevanței acestor argumente față de organizație și de practică și care să conțină studii de caz despre bune și rele practici.

Planificare și implementarea conțin trei pași importanți: training-ul, managementul riscului și orarul implementării. Trainingul conține resurse exemple și etichetă. managementul riscului identifică o evaluare structurată și obiectivă a oportunităților și amenințărilor. Orarul implementării poate fi alcătuit prin intermediul unei scheme Gantt prin care se identifică procesele și timpul necesar implementării.

Modelul de analiză al activității din social media al lui Oliver Blanchard

Oliver Blanchard propune o practică de monitorizare pentru programele sau instrumentele social media. Acesta afirmă că niciun proiect de comunicare prin social media al unei companii sau organizații nu poate rezista fără o practică sau un model de monitorizare sau măsurare adecvat.

În ceea ce urmează vom reda grila de monitorizare propusă de Blanchard, urmând ca mai apoi să o folosim drept model de analiză pentru activitatea din sfera social media al departementelor de comunicare și relații publice ale ministerelor din România în capitolul 2. al acestei lucrări.

Blanchard afirmă că cele patru pietre de temelie pentru activitatea de măsurare social media sunt: monitorizarea, măsurarea analiza și raportarea (v. Fig. 3). Aceste patru pietre de temelie sunt patru discipline distincte, care împreună alcătuiesc un sistem unitar între observație, colectarea de date, dezvoltarea de perspective (insights) și transformarea datelor în ceva inteligent pentru planul de comunicare.

Fig. 3 Cele patru pietre de temelie ale unei practici de măsurare în social media

Este necesar să spunem fiecare cuvinte despre fiecare în parte:

Monitorizare este similară procesului de ,,ascultare” în cercurile social media. Ea este deseori confundată cu măsurarea. Monitorizarea constă în stabilirea unor avanposturi (outposts) de ascultare și utilizarea acestora. Așadar monitorizarea este ascultarea cu un scop, care nu are drept scop cuantificarea sau măsurarea a ceva, ci are drept scop identificarea și sortarea de date necesare pentru măsurare. În concluzie, monitorizarea califică date nu le cuantifică.

Măsurarea este procesul premergător monitorizării, care se ocupă cu cuantificarea datelor relevante sortate. Datele care sunt cuantificate sunt de regulă numărul de vizitaori, numărul de accesări ale link-urilor sau numărul de utilizatori care au vizionat materialul video pe Youtube etc. Ceea ce se mai poate măsura sunt schimbările a seturilor de date în timp sau viteza pe care o poate atinge un video, o postare pe un blog, sau poveștile răspândite pe o mulțime de canale. Măsurarea pune accentul pe atribuirea valorii și atingerea unor cifre înalte pentru punctele de interes legate de planul de social media propus. Cele două reguli importante ale măsurării sunt propunerea obiectivelor și volumul de muncă depus pentru atingerea acestora, prin care se vor urmării schimbările de comportament sau atitudine sperate.

Analiza sau analizarea începe în punctul în care datele au fost deja măsurate și cuantificate. Fără analiza datelor măsurarea nu-și are rostul. Odată ce datele au fost colectate și măsurate eficient, acestea trebuie să aibă legătură cu obiectivele organizației. Prin analiza datelor se crează un scenariu narativ complet pentru planul social media care va arăta dacă acțiunile desfășurate au avut sau nu succes, cum și de ce și ce înseamnă lucrul acesta pentru planul stabilit. Analiza permite echipei care a întocmit planul să vadă unde trebuie să-și focalizeze atenția mai departe, dar aceasta identifică de asemenea succesul și eșecul, oportunitățile și riscul, potențialele îmbunătățiri și noul curs al acțiunii.

Raportarea sau darea de seamă reprezintă prezentarea activității din sfera social media cu toate părțile constitutive: cine au fost autorii, care au fost circumstanțele în care s-au desfășurat toate acțiunile pretinse.

Banchard propune șase practici ale măsurării de performanță pe care le trece într-o listă de bune practici:

Menținerea unei liste a tot ceea ce se poate măsura

Menținerea unei liste cu tot ceea ce trebuie măsurat.

Menținerea la curent cu privire la cele mai bune instrumente de măsurare.

Asigurarea de neutralitatea angajaților care se ocupă de măsurarea programului de social media.

Legarea datelor obținute din măsurare de obiectivele propuse.

Testarea, măsurarea, învățarea, adaptarea, repetarea.

Blanchard propune și un matrice de măsurare care este un model de monitorizare social media foarte eficient, așa cum putem vedea în Fig. 4.

Fig. 4 Matrice de măsurare în social media (apud. Oliver Blanchard)

Vom reda în cele ce urmează lista a tot ceea ce se poate măsura în social media alcătuită de Oliver Blanchard:

Numărul de fallowers Twitter

Volumul de activități de ieșire (outbound updates) pe zi

Volumul de tweet-uri de intrare pe zi

Numărul de răspunsuri exterioare generate pe zi

Numărul de RT (retweet-uri) generate pe zi

Numărul de rate de click (click-throughs/ accesări pe Twitter)

Numărul de fani sau persoane care te urmăresc pe Facebook

Volumul de actualizări pe zi

Numărul de like-uri pe zi

Numărul de like-uri pe actualizare

Numărul de comentarii pe zi

Numărul de comentarii pe actualizare

Numărul de distribuiri pe zi

Numărul de distribuiri pe actualizare

Numărul de rate de click de pe Facebook

Alte activități pe Facebook (discuții, descărcări, răspunsuri la invitațiile la evenimente/ event RSVPs)

Numărul de vizitatori zilnici de pe un blog pe zi

Numărul de vizitatori unici pe un blog pentru o postare sau articol

Numărul de comentarii pe zi

Numărul de comentarii pe postare

Numărul de accestări ale link-urilor vizitate de pe un site prin intermediul unui blog pe postare unică

Numărul de vizualizări și descărcări video

Numărul de descărcări audio și podcast

Numărul de descărcări PDF, în print, studiu, sau alte conținuturi

Volumul de mențiuni de pe toate canalele (cuvinte cheie)

Impresiile/mențiunile pozitive

Laude generale pentru brand

Laude directe adresate companiei

Impresiile/mențiunile negative

Plângeri generale despre brand

Reclamații adresate direct companiei

Numărul mediu de răspunsuri actualizate pentru completarea serviciilor cerute de client

Cantitatea medie de timp necesară pentru rezolvarea unei cereri a unui client

Numărul de rezultate pozitive la cererile clienților

Numărul de rezultate negative și de cereri nerezolvate

Potențialul de acțiune pe internet (net potential reach)

Frecvența interacțiunilor per client dintr-un grup selectat

Numărul de vizitatori unici de pe pagina web

Numărul de vizitatori unici de pe link-urile accesate prin canalele social media

Numărul de rețele per canal

Numărul de tranzacții online (e-sites)

Numărul de revizuiri a produselor (volumul total, pozitiv și negativ)

Numărul de recomandări de pe toate canalele

Brick and mortar store traffic (brick and mortar – argou folosit în e-marketing pentru a descrie o companie care este prezentă atât fizic, cât și în spațiul online.)

Răspunsul la ofertele promoționale

Participarea la evenimente fizice sau virtuale

Numărul de tranzacții

Volumul de vânzări total, pe produs, categorie, locație etc.

Numărul de clienți pentru tranzacții

Numărul mediu al ratei de cumărare/frecvenței tranzacției pentru un grup selectat sau țintit

Numărul mediu de producție în funcție de preț pe tranzacție într-un grup selectat sau țintit

Schimburile în valută

Peisajul social media în România

Între anii 2000 și 2007 în România site-urile erau singurele forme ale noilor media care dominau spațiul online și erau principalul instrument al acestora.

După 2007, odată cu apariția blogosferei, a început să se dezvolte rețelele virtuale de sine stătătoare. Blogurile au dominat Internetul între anii 2007 și 2012.

După 2012, rețelele de socializare au intrat în registrul preferențial al utilizatorilot, datorită funcției de filtrare a ,,știrilor personale” cu un minim efort și crearea posibilității de asumare a unui rol de către indivizi în număr tot mai mare.

Cismaru compară situația dezvoltării societății românești în ceea ce privește noile media și a comunicării electronice cu situația societății europeană prin următoarea afirmație:

,,Un element de care trebuie ținut seamă este că, deși societatea românească este decalată ca ,,vârstă” și nivel de dezvoltare, aflându-se în urma unor societăți europene, în ceea ce privește comunicarea electronică se află în pas cu cele mai moderne tendințe, spațiul online românesc fiind la fel de matur astăzi, ca formă de manifestare, precum cel din alte țări.”

Între 2008 și 2010 în blogosfera românească au avut loc niște transformări în cadrul evoluției comunicării virtuale, care a dus, atât la creșterea numărului de utilizatori, cât și la creșterea modurilor de utilizare a acestor tipuri de instrumente ale noilor media.

Fig. 5 Social media în România 2010-2012

O altă tendință a comunicării digitale din România s-a manifestat după 2010, odată cu extinderea influenței rețelelor sociale. În comunicarea politică din România, rețelele de socializare au condus la apariția unui ,,curent de noutate în comunicare pe toate planurile”.

După 2010 schimbările care s-au petrecut în România în comunicarea politică în spațiul online nu s-au sincronizat cu tendințele mondiale ale comunicării politice. Cismaru afirmă că ,,oamenii politici din România, dar și consilierii lor subestimează atât importanța comunicării în rețelele sociale, cât și importanța comunicării prin social media și, ca timp, în perioadele preelectorale.”

În 2010 peisajul social media era constituit în primul rând de Hi5 care în luna octombrie avea 4,256,944 de vizitatori unici, urmat de Trilulilu.ro cu 2,795,934 de vizitatori unici, pe locul trei se afla Facebook cu 1,866,580 de conturi de utilizatori și 3,800,000 de vizitatori unici, urmat de TPU.ro cu o cifră de 1,535,334 de vizitatori unici, apoi erau Netlog care avea 921,467 de vizitaori unici și Neogen cu 884,369 de vizitatori. La finalul listei realizată de Manafu, sunt poziționate LinkedIn (318,168 de conturi), bloggingul (59,000 bloguri românești) și în cele din urmă Twitter cu 36,700 conturi de utilizatori și 700,000 de vizitatori unici. (v. Fig. 5)

Fig. 6 Social Media în România 2011 și 2012. Sursă: Cristian Manafu

Conform unei statistici din decembrie 2011 (v. Fig. 6), făcută de Cristian Manafu, trainer și consultant în social media, primele trei platfome de social media care au avut cel mai mare succes din punct de vedere al numărului de utilizatori au fost: Facebook (5,600,000 de vizitatori unici), hi5 (1,628,825 de vizitatori unici) și trilulilu (2,669,967 de vizitatori unici). Observăm că Google+ avea 27.488 de utilizatori, fiind urmat de NETLOG care avea 818,412 de vizitatori unici. Ultimele trei locuri din clasament îl ocupă LinkedIn, Twitter și Blogurile. În timp ce LinkedIn avea 570,146 de conturi de utilizatori și 520,000 de utilizatori unici, Twitter-ul avea doar 51,000 de conturi de utilizatori, dar mai mulți utilizaori unici în număr de 570,000. Pe ulimul loc în Social Media erau blogurile în număr de 63,524 și având 2.992.000 de cititori.

Anul 2012 a fost numit anul Social Media pentru România, datorită dezvoltării și extinderii uimitoare pe care aceasta a avut-o.

Cristian Manafu a făcut o altă statistică pentru anul 2012 în care se pot observa diferențe semnificative față de anul precedent. Spre exemplu rețeaua de socializare hi5 a fost scoasă din peisaj de rețeaua Facebook. (v. Fig. 6). Așadar Facebook și-a păstrat poziția de top cu 4,953,980 de conturi de utilizatori și 5.600.000 de vizitatori unici. Pe locul doi se afla la acel moment Pinterest cu 110,000 de vizitatori unici. Trilulilu se păstrează pe locul al treileacu 2.085.899 de viziatori unici. TPU.ro avea 2,048,534 de vizitatori unici și 462,679 de conturi utilizatori. Netlog avea 350,000 de utilizatori unici. LinkedIn marca 520,000 de utilizatori unici, iar Twitter 510,000 de utilizatori unici și 52,164 de conturi de utilizatori. Blogging-ul înregistra o cifră de 2,992,000 de cititori și 64,833 de bloguri.

Zelist Monitor a făcut o statistică în luna octombrie 2013 (care poate fi văzută în Fig.7. alăturată) cu privire la social media în România și se pare că Facebook se afla încă pe prima poziție, cu o cifră de 6,600,000 de utilizatori. La mare distanță sunt celelalte platforme social media ca Youtube, care avea 704,616 utilizatori, Twitter cu 74,140 de utilizatori, Instagram care înregistra 64,510 de utilizatori, forumurile care dintr-un total de 71 de surse aveau 371,428 de postări, blogosfera cu un total de 67,951 de bloguri și 151,014 de postări, LinkedIn avea 1,174 de grupuri și 1,992 de profile active și 7,102 de postări. Pe ultimul loc acestă statistică realizată de ZeList Monitor include și presa care aducea în 2013 un aport în social media de 1,919 de surse, 484,647 de articole și 353,273 de comentarii proprii.

Fig. 7 Social media în România 2013 – 2014

Conform celei mai recente statistici din România, din februarie 2014, făcută de ZeList Monitor, după cum se poate vedea și în Fig. 7., în topul clasamentului stă platforma de socializare Facebook care a atins cifra de 7, 000,000 de utilizatori, un număr de 34,524 de pagini, dintre care active 34,524, 1,987,003 de posturi, 4,046,839 de comentarii și 471,900,359 de like-uri pe paginile active. Pe locul al doilea se află Youtube cu 718,065 de utlizatori, dintre care 37,127 sunt activi, materialele video distribuite sunt în număr de 101,638 și comentariile au ajuns la cifra de 143,435. Pe locul al treilea a urcat Instagram care are 77,152 de utilizatori, dintre care 45,401 sunt activi, materialele video distribuite în număr de 11,730 și 432,094 de comentarii. Următorul loc îl ocupă Twitter cu 125,061 de utilizatori, dintre care activează 19,812, care distribuie 1,142,146 de tweets. Pe locul cinci apare Foursquare cu un număr total de 90,289 de utilizatori din 160,856 de locații. Forumurile sunt poziționate pe locul următor fiind în număr de 63 de surse, care dau naștere la 428,812 de posturi. Blogosfera se află pe locul al șaptelea cu un număr total de 80,657 de bloguri, dintre care active 12,926, producătoare a 155,115 de postări și 162,943 de comentarii. Penultimul loc îl ocupă LinkedIn cu o cifră de 1,174 de grupuri, dintre care active 1,553, 3855 de postări și 765 de comentarii. Pe utimul loc este poziționată din nou, ca în statistica din octombrie 2013, presa care are în total 2,077 de surse, produce un număr de 455,182 de articole și generează 335,105 de comentarii.

e-Guvernare și noile media

Definirea conceptului de e-guvernare sau diplomație digitală

Jan A.G.M. van Dijk într-o lucrarea a sa definește conceptul de e-guvernare ca fiind un rezultat al implicării TIC în cadrul guvernelor, dar și al administrației publice și în procesul parlamentar de reprezentare sau reprezentării politice.

Dijk afirmă că cei mai populari termeni sunt e-guvernare și democrație digitală și îi definește pe fiecare în parte.

E-guvernare comprimează toate procesele ale procesării informației, comuniației și tranzacției care aparțin de sarcinile guvernului (de partea politică și de administrația publică) și care sunt realizate cu ajutorul unei aplicații TIC.

Democrația digitală este încerarea de a practica democrația fără limite legate de timp, spațiu sau alte condiții fizice, prin intermediul mijloacelor digitale, dar care nu înlocuie practicile politice tradiționale.

Un alt concept din sfera comunicării instituționale internaționale este open government, care mai apare și sub numele de internet governance.

Conceptul de open government a început să fie utilizat în 2009, odată cu eforturile depuse pentru transparentizarea comunicării a instituțiilor guvernamentale, care și-au dorit să întrețină un dialog eficient cu spațiul public sau societatea civilă. În această strategie transparentă de comunicare instituțională,așa cum am menționat într-un subcapitol anterior, feedback-ul este un lucru esențial, care poate să funcționeze pe post de oglindă în care poți să te apreciezi, sau poți să corectezi ceea ce este imperfect.

Guvernarea deschisă sau transparentă este presupune utilizarea unor mijloace de comunicare care să atragă atenția societății civile și să facă comunicarea mult mai eficientă. După cum am amintit sinonimul conceptului de open government este internet governance care înseamnă implicarea Internetului ca mijloc de comunicare cu publicurile țintă.

Marea Britanie poate fi considerată un model pentru strategia digitală a guvernului și pentru eforturile făcute în aplicarea celor 16 puncte ale strategiei propuse.

Modelul Marii Britanii pentru utilizarea social media ca intrument de e-guvernare se găsește în cadrul acțiunii 14, prin care departamentele guvernului trebuie să incorporeze în activitatea lor strategii digitale de comunicare pentru a asculta și a înțelege conversațiile din social media, acest lucru având drept scop principal colaborarea eficientă cu publicurile. Pentru ca acest lucuru să se întâmple în cele mai bune condiții, ministerele trebuie să întrețină comunicarea prin intermediul social media și să fie la zi cu ceea ce se întâmplă pe astfel de canale.

Din mai 2012 Guvernul UK și-a dezvoltat capacități mai bune de ascultare și de răspuns față de feedback-ul primit din partea publicurilor prin canalele digitale. Au fost trasate 6 direcții de acțiune care funcționează drept ghid pentru comunicarea guvernamentală în social media:

Comunicarea cu cetățenii în locurile unde se află

Utilizarea social media pentru consultanță și implicare

Utilizarea social media pentru o mai bună transparență și răspundere

Implicarea în conversație și toate beneficiile pe care acesta le aduce

Înțelegerea că guvernul nu poate face totul de unul singur

Expectanța ca populația să adere la Codul Civil atât online, cât și offline.

Populația din UK este obișnuită cu oportunitățile pe care social media le oferă, chiar și atunci când intră în dialog, prin consultanță și implicare, acestapoate ajuta la îmbunătățirea sau alcătuirea unor legi mai bune. Atunci când guvernul ține cont de părerile polulației legile pot să aibă mai mult succes. Un bun exemplu, în acest caz este implicarea Ministerului Sănătății (Departament of Health) în social media din iulie 2012. Acesta a reușit să alcătuiască o lege pe care au expus-o în mediul online pentru a putea fi comentată. Acest lucru a dus la îmbunătățirea acesteia mai înainte ca acesta să fie votată în Parlament. Acest lucru a mers în paralel cu implicarea stakeholderilor în mediul offline. Comentariile care au apărut în urma expunerii acestei legi prin social media a avut ca rezultat 1100 de regulații care au fost luate în seamă și care au fost extrase din comentariile populației.

SUA este un alt exemplu de stat care a adoptat un plan bine pus la punct de guvernare digitală. Documentul oficial care descrie planul guvernului american de implicare în domeniul digital se numește: Digital Government – Building a 21st Century Platform to Better Serve the American People.

În introducerea acestui document este citat președintele Statelor Unite ale Americii:

”I want us to ask ourselves every day, how are we using technology to make a real difference in people’s lives.” (t. n. ,,Doresc să ne întrebăm în fiecare zi, cum folosim tehnologia ca să facem o diferență în viețile oamenilor.”)

Acest plan de e-guvernare are trei obiective strategice:

Să permită poporului american odată cu îmbunătățirea tehnologiilor mobile să aibă acces la informații digitale guvernamentale de cea mai bună calitate și servicii oriunde, oricând și pe orice tip de suport.

Să asigure că odată cu ajustarea guvernului la acestă nouă lume digitală, acesta măsoară oportunitatea de procura și de a utiliza dispozitive, aplicații și date în cele mai sigure, inteligente și neconstisitoare feluri cu putință.

Să deblocheze puterea datelor guvernamentale de a stimula inovația și de a îmbunătății calitatea serviciilor pentru poporul american.

Prin reforma IT, Guvernul Federal al Statelor Unite a făcut un progres prin adoptarea unor tehnologii de tip ”cloud” (cloud computing).

E-guvernare în România

În 2011 a luat ființă un proiect internațional numit Open Government Partenership care este o platformă în care guvernele aderă pentru a face reformă în ceea ce privește deschiderea perspectivei și eficientizarea comunicării cu cetățenii. Acest proiect a început cu acordul semnat între 8 state: SUA, Brazilia, Mexico, Norvegia, UK, Irlanda, Africa de Sud și Indonezia, după care în 2012 s-au mai alăturat multe alte tări printre care și România. Acest acord include în prezent 63 de state.

Planul de open government al României include 3 piloni: îmbunătățirea serviciilor publice, creșterea integrității publice și managerierea eficientă a resurselor publice.

Un alt proiect la care România a aderat și este în procesul implementării este proiectul lansat de Uniunea Europeană numit Agenda Digitală 2020, care își propune să promoveze dezvoltarea și exploatarea la maxim a tehnologiilor informațiilor și comunicării (TIC) și implicarea acestora în planurile de guvernământ în statele membre, pentru dezvoltarea inovațiilor, pentru dezvoltarea economică și pentru progresul societății.

Conform ultimului program de guvernare pentru 2012 – 2016 alcătuit de guvern, în domeniul comunicațiilor se înregistrează progrese către consolidarea proiectului Agenda 2020, în vederea integrării tehnologiilor digitale prin intermediul cărora să se înregistreze progres din punct de vedere economic și social.

Între direcțiile de acțiune ale planului propus de guvernul României în această perspectivă sunt incluse direcții ca: e-Guvernarea, interoperabilitatea, cloud Computering și media sociale.

În programul de guvernare prezentat e-Guvernarea înseamnă

[…]mai mult decât sisteme informatice, aceasta implică regândirea organizațiilor și proceselor astfel încât serviciile publice să fie livrate mai eficient. e-Guvernarea permite cetățenilor, mediului de afaceri și organizațiilor publice să-și atingă obiectivele mai ușor, mai rapid și la un cost mai mic. Asigurarea interoperabilității sistemelor va încuraja semnificativ furnizarea de servicii publice electronice prin guvernanță și procese adecvate, în conformitate cu politicile și obiectivele Uniunii Europene și prin schimb securizat de informații.

Pentru bunul mers al lucrurilor și punerea în practică a obiectivelor programului de guvernare în vederea desfășurării activității de guvernare digitală s-a înființat Departamentului pentru Servicii Online și Design care este în directa coordonare a Primului-ministru și este responsabil de transformarea și inovarea serviciilor online ale Guvernului României, de asigurarea transparenței guvernamentale, de îmbunătățirea interactivității guvernamentale cu cetățenii, de coordonarea unui portal de recrutare pentru posturile vacante bugetate de stat, de centralizarea datelor angajaților din administrația publică, de conducerea proiectului open data destinar cetățenilor, de monitorizarea proiectelor Open Government Partenership și Agenda 2020 și de urmărirea implementării identității vizuale în administrația publică și a domeniului gov.ro.

Comunicarea ministerială prin social media

Aplicațiile sau instrumentele social media au devenit canale de comunicare și interacțiune atât în sectorul public, dar și în cel privat.

Guvernele odată cu adoptarea unui plan de e-guvernare sunt nevoite să se extindă prin intermediul platformelor de socializare în spațiul online din nevoia de a da dovadă de transparență, de participare și de colaborare.

Acest tip nou de comunicare a început să fie practicat în SUA în timpul președintelui Obama în 2009, care a numit-o comunicarea prin ”harness new tehnologies”, care a avut drept scop dezvoltarea unui nou tip de comunicare dintre guvern și cetățeni.

Mergând mai exact către subiectul lucrării de față, observăm că ministerele implementează deciziile guvernamentale și sunt determinate astfel să își construiască o strategie de social media care să le ajute la împlinirea scopulurilor pe care și le propun.

Aplicațiile social media sunt astăzi cel mai nou val de e-guvernare și atașate la paginile oficiale ale acestora conduc la interactivitate și engaging.

Aplicațiile utilizate cel mai frecvent pentru realizarea dialogului cu societatea publică din sfera social mediei sunt Facebook, Twitter, blogurile și distribuirea de conținut foto și video.

Cele mai multe ministere au adăugat în paginile lor oficiale butoanele de direcționare către astfel de canale social media pentru a-i determina pe cetățeni să distribuie materialele încărcate pe paginile proprii, realizându-se astfel un contact cu publicurile țintă.

Ines Mergel prezintă într-un articol intitulat Designing a Social Media Strategy to Fulfill Your Agency’s Mission opt probleme (vezi Tab. 3.), formulate în întrebări, legate de utilizarea social mediei în cadrul sistemului de e-guvernare implementat de ministere:

De ce ar trebui să folosească un minister aplicațiile social media pe lângă infrastuctura IT existentă?

Care este audiența locală sau globală?

Cum sprijină utilizarea social mediei misiunea ministerului?

Cine ar trebui să fie responsabil pentru asigurarea și verificarea conținutului zilnic?

Care sunt politicile și regurile care ghidează interacțiunea ministerului?

Care este comportamentul acceptabil al cetățenilor în demersul guvernamental din social media?

Cine este responsabil pentru accuratețea conținutului și pentru corecții în cadrul discuțiilor publice din spațiul online?

Cum pot ministerele să măsoare impactul pe care îl produc în spațiul online pentru engagement și să jutifice resursele necesare pentru susținerea activităților din social media cu un buget restrâns?

Tab. 3 Modelul de construcție al unei strategii de comunicare ministerială în online. Apud. Ines Mergel

Toate aceste întrebări trebuie să se regăsească în strategia de comunicare și misiunea guvernamentală și ministerială.

Mergel afirmă că ministerele își aleg instrumentele sau aplicațiile social media în funcție de țintele și obiectivele pe care și le propun în strategia de comunicare. Instrumenele noilor tehnologii nu le elimină pe cele vechi, ci le complementează.

Ministerele trebuie să înțeleagă care este potențiala audiență pe care pot să o atingă, audiență care va interacționa cu materialele pe care ministerele le vor pune la dispoziție. Acestea trebuie să fie conștiente de potențialul de conectare pe care îl oferă aplicațiile social media, dar și de pericolele existente care pot prejudicia imaginea instituției prin comentariilor cu limbaj discriminatoriu, amenințări, etc. Ceea ce trebuie să facă ministerele în aceste situații este să creeze o etichetă (Mergel o numește ”netiquette”) prin care să accepte și să răspundă pozitiv la diferite puncte de vedere și să-și respecte întotdeauna publicurile.

Canalele sau instrumentele social media utilizate în comunicarea ministerială sunt alese în funcție de conținutul pe care acestea vor să îl transmită. De cele mai multe ori acestea recurg la un mix de intrumente social media, pentru a putea să observe în mod constatnt interacțiunea online și să măsoare atât cantitativ, cât și calitativ date cum sunt numărul de retweet-uri sau numărul de fallow-eri, sentimente și feedback etc.

Ines Margel sugerează atenția pe care ministerelor trebuie să o accorde angajațiilor lor prin oferirea de training-uri despre utilizarea social media.

Într-un interviu acordatRevistei Române de Administrație Locală specialista în social media Ines Mergel afirma că ,,administrațiile au mai mult de câștigat decât de pierdut de pe urma folosirii instrumentelor social media”. Însă problema pe care o au acestea, așa cum declară autoarea ,,nu sunt obișnuite cu a-și face prieteni, a da like-uri, a da share și nici măcar cu posibilitatea de a le arăta cetățenilor informații detaliate asupra activității lor.”

Iar despre paradigma comunicării din sectorul public Ines Mergel afirmă că acesta ,,se limitează de cele mai multe ori la comunicarea câtorva informații” ala cum sunt ”comunicatele de presă când au ceva de spus”. ,,Asta înseamnă că rapiditatea schimburilor de replici online de pe site-urile de socializare reprezintă de multe ori o provocare pentru reprezentanții administrațiilor, care sunt legați de anumite regulamente și politici interne și care trebuie să ceară aprobări din partea superiorului ierarhic înainte de a publica informații.”

Observăm că social media prin canalele de comunicare pe care le oferă au devenit un instrument puternic de comunicare care poate fi utilizat în comunicarea administrației publice, fiind un instrument pentru ,,a lua pulsul (ce cred oamenii despre adoptarea unor anumite politici), a crește gradul de conștientizare în ceea ce privește anumite programe și a atrage oameni spre informațiile publicate pe site-ul unei administrații.”

CAPITOLUL 2. COMUNICAREA MINISTERIALĂ ÎN ROMÂNIA

După 1989 România a trecut într-o nouă epocă de guvernare politică, mutându-se de la o formă autocratică de guvernare la un regim democratic. Acest lucru a condus la schimbări fundamentale în toate structurile societății: social, economic, politic și cultural. Din acest punct de cotitură au pornit schimbările și în planul guvernamental.

Într-un studiu dedicat relațiilor publice și implicările acestora în instituțiile guvernului din România de după 1989, autoarea Alina Dolea își propune să studieze modalitățile de incorporare ale acestei științe hibrid și stagiile de evoluție ale acestui proces.

Există însă și studii anterioare, nu într-un număr foarte mare, însă de mare valoare, dedicate relațiilor publice în sfera românească, pe care le vom prezenta pe scurt după cum urmează:

Cristina Coman dedică un studiu perioadei 1997-2003 în care prezintă modalitatea în care au apărut relațiile publice în România prin consolidarea unei relații între jurnaliști și practicienii de relații publice.

Alte două studii ale autorilor Bortun și Rogojinaru au pus accentul pe rolul și provocările pe care le-au întâmpinat relațiile publice în societatea românească.

Profesorul Adela Rogojinaru a dedicat un studiu perioadei 2006-2008 în care a analizat relațiile publice în sfera instituțională din România.

Există apoi un studiu dedicat relațiilor publice din sfera companiilor din România și Franța, care îi aparține lui Nastasia, publicat în 2009.

Au existat și inițiative de a promova de genul campaniilor de comunicare în rândul guvernului româniei al autoarelor Dolea și Țăruș între 2009 și 2011.

Organigrama ministerelor din România și poziția departamentelor de comunicare în 2011

În ceea ce privește organizarea ministerelor în funcție de organigrama lor putem observa că în cadrul lor funcționează departementele de comunicare care au drept scop să realizeze și să implementeze o strategie de comunicare și relații publice.

Conform unui studiu intitulat Institutionalizing government public relations in Romania after 1989 realizat de Alina Dolea în 2011 doar patru ministere, din 14, aveau departamente de comunicare și de relații publice organizate: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor. Ministerele care au accordat cea mai mică imporanță comunicării și relațiilor publice erau: Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protectiei Sociale și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Comform studiului amintit în 2011 existau patru tipuri de departamente de comunicare și relații publice care în cadrul ministerelor din România:

1. Departamente care funcționau prin includerea tuturor funcțiilor strategice și instrumentale din sfera relațiilor publice, ceea ce însemna că implicau în activitatea prestată o strategie eficientă de comunicare, în următoarele ministere: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor.

2. Departamente care utilizau doar anumite funcții strategice și instrumentale, în lista cărora sunt incluse ministerele: Ministerelul Justiției, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Educației, Cercetării și Sportului.

3. Departamente care aveau doar un rol tehnic și instrumental: Ministerul Transporturilor și Infrastucturii, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

4. Departamente care confundau relațiile publice cu ,,relații cu publicul”: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Culturii și Patrimoniului National.

Lista ministerelor din România în 2012-2014

Programul de guvernare al României din intervalul 2013-2016 include în organizare 17 ministere (după cum se poate observa și din Fig. 8) și Departamentul Pentru Relația cu Parlamentul. Ministerele României sunt după cum urmează: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Justiției, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul pentru Societatea Informațională, Ministerul Sănătății, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Transporturilor.

Fig. 8 Lista celor 17 ministere din România din programul de guvernare 2012-2016

Restructurarea din 2012 a ministerelor din România

În noul guvern ministerele au fost restructurate, redenumite și au fost înființate altele noi, ajungându-se, așa cum am enumerat în subcapitolul anterior la un număr de 17 ministere.

Tab. 4 Restructurările și schimbarea denumirii ministerelor din România după ianuarie 2012

În Tab. 4 putem observa care au fost restructurările din noul Guvern în cadrul ministerelor și care sunt ministerele nou înființate. Ministerele care și-au păstrat neschimbată denumirea sunt: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Departamentelor de comunicare și relații publice din cadrul ministerelor din perioada 2013-2014 și strategiile lor de comunicare

Este interesant de urmărit, în această odine de idei, care este evoluția departamentelo de comunicare ministerială după restructurările din noul guvern. Vom compara, așadar schimbările cu rezultatele studiului autoarei Alina Dolea din 2011.

Tab. 5. Tendințe în utilizarea comunicării și a relațiilor publice în ministerele din România între 2012 și 2014

+✓Ministere care folosesc strategic relațiile publice

±✓Ministere care și-au înființat departamente după 2013 și dispun de o strategie de comunicare, ceea ce înseamnă progress cu privire la înțelegerea funcției strategice a relațiilor publice

±✗ Ministere care și-au înființat departamente după 2013, dar nu dispun de o strategie de comunicare

-✗ Ministere care înțeleg greșit funcția relațiilor publice

În urma cercetării organigramelor fiecărui minister, dar și a structurii organizatorice expuse în paginile web, observăm că Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne și-au continuat activitatea în domeniul comunicării, așa după cum le-a clasat Alina Dolea. Aceste patru ministere cuprind în activitatea lor funcțiile strategice și instrumentale ale relațiilor publice și au o activitate bazată pe o strategie eficientă de comunicare (vezi Tab. 5).

Nu am desfășurat însă un studiu cantitativ pentru a observa evoluția ministerelor și a comunicării, de aceea voi clasa activitatea ministerelor doar în funcție de denumirea departamentelor și modul lor de organizare, dar și în funcție de existenta unei strategii de comunicare (vezi Anexa 1. Pentru a observa distribuția departamentelor de comunicare pe ministere, legea care le reglementează existența și Anexa 2. pentru a observa distribuția strategiilor de comunicare).

În urma cercetării am observant niște schimbări față de studiul din 2011 amintit. Apar alte două tipuri de tendințe ale utilizării funcției strategice ale relațiilo publice în cadrul comunicării ministeriale.

Observăm că în baza unor hotărâri ale guvernului din anul 2013 multe dintre ministere și-au reorganizat departamentele de comunicare și relații publice și, chiar și în acest moment, în ministerele nou întemeiate observăm înființare unor astfel de departamente, ceea ce este un lucru îmbucurător.

Șase dintre ministere au început să-și redefinească poziția față de utilizarea relațiilor publice ca instrument strategic de comunicare: Ministerul Culturii, Ministerul Economiei, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii,Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor vârsnice și Ministerul Transporturilor.

Există însă și ministere care și-au înființat sau și-au restructurat departamentele de comunicare și relații publice după 2013 și nu dispun încă de o strategie de comunicare, pentru că sunt în curs de organizare: Ministerul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Societății Informaționale și Ministerul Tineretului și Sportului.

În ultimul rând încă mai există ministere care înțeleg greșit funcția relațiilor publice și confundă cu relațiile cu publicul sau o găsesc ineficientă: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Schimbăilor climatice și Ministerul Sănătății.

Strategie de comunicare prin social media a ministerelor

Strategia de comunicare a ministerelor este determinată de obligația civilă de a manifesta transparență în acțiunile interprinse față de publicurile sale țintă (vezi Tab.3 și modelul de construcție al unei strategii de comunicare ministerială în online al autoarei Ines Mergel). Social media a devenit un intrument utilizat în comunicare și relații publice, iar în ce privește comunicarea instituțională a ministerelor din România, aceste canale de comunicare revoluționare pot fi extrem de utile dacă sunt folosite în mod corespunzător și responsabil.

Cele mai multe guverne ale statelor moderne folosesc comunicarea prin social media la nivel prezidențial, guvernamental, ministerial și administrativ. România este unul dintre statele moderne care utilizează social media la nivel prezidențial, guvernamental și prezidențial în scopul comunicării și al managementul reputației.

Lucrarea de față studiază activitatea ministerelor în sfera comunicării prin intermediul noilor media, iar capitolul următor este destinat analizei activității acestora în funcție de strategia de comunicare în social media.

CAPITOLUL 3. ANALIZA ACTIVITĂȚII SOCIAL MEDIA A MINISTERELOR DIN ROMÂNIA

Metodologie

Cercetarea a avut loc în perioada ianuarie – mai 2014 și a inclus activitatea în sfera relatiilor publice și a comunicării din social media în rândul celor șaptesprezece Ministere ale Guvernului din România. Cercetarea utilizează în total trei metode, în primul rând o metodă de analiza cantitativă a datelor , în al doilea rând o metodă de analiza calitativă a datelor existente în online și nu în ultimul rând o metodă de cercetare calitativă, mai exact metoda interviului deliberat sau semiorganizat.

Primă metodă de cercetare constă în monitorizarea și evaluarea cantitativă a activităților ministerelor în funcție de instrumentele și platformele de comunicare pe care le utilizează, de numărul de prieteni / conexiuni / surse pe care acestea le au, de numărul total de postări, numărul total de activități producătoare de engagement (like share, fallow), numărul total de comentarii, data înregistrării în rețea. Vom utiliza această metodă pentru toate ministerele.

Schema de analiză cantitativă generală se găsește în Anexa 6. Acest model de analiză enunțat se bazează pe două modele amintite în Capitolul 1 al lucrării, și anume: modelul în șapte pași a autorilor David Philips și Philip Young și modelul în cinci pași al lui Oliver Blanchard. (v. secțiunea 1.4.3 și 1.4.4).

Vom efectua și o analiză calitativă a datelor care constă în evaluarea calității postărilor în funcție de temele acestora și de gradul de intensitate, de actualizarea informațiilor profilurilor instituționale ale ministerelor și de gradul de interacțiune și conexiune a instrumentelor și platformelor utilizate, cu site-ul oficial. Trebuie specificat că analiza calitativă se va aplica doar la trei dintre ministere, cele care se vor califica în top în urma analizei cantitative.

Pentru a verifica validitatea datelor vom recurge și la o metodă de cercetare calitativă și anume la interviu. Prin această metodă se dorește să se observe câteva detalii din culisele echipelor de comunicare ale ministerelor. Se vor intervieva trei ministere care au activitatea cea mai intensă în social media în funcție de analiza social media conform matricelui de evaluare din Anexa 7.

Am ales metoda interviului deoarece, așa cum spune și Septimiu Chelcea, acesta se bazează pe comunicaea verbală prin adresarea de întrebări și are ca scop obținerea de informații și trasarea unor ipoteze științifice, iar apoi verificarea acestora.

Analiza cantitativă social media

În procesul de cercetare, după cum am amintit, vom analiza activitatea din social media din punct de vedere cantitativ și calitativ. Toate indicele de analiză vor acționa ca o metodă de selecție, ceea ce înseamnă că vom porni de la general și ne vom îndrepta spre particular, ceea ce ne va ajuta într-un final să spunem care sunt ministerele care utilizează cel mai bine intrumentele și platformele social media.

Vom discuta în primul rând despre monitorizarea și evaluarea activității ministerelor în funcție de instrumentele și platformele de comunicare pe care le utilizează.

Social media, așa cum am amintit în capitolele precedente, poate fi folosit ca intrument de comunicare și relații publice într-un mod eficient sau ineficient.

Tab. 5 Instrumentele și platformele social media utilizate de ministere

☑ Are pagină de…

☒ Nu are pagină de…

f/pa – fără platformă sau aplicații social media

f/sm – fără platformă de social media

Sursa: cercetare proprie asupra platformelor și intrumentelor social media așa cum apar pe site-urile oficiale

Observăm din Tab.5. că doar opt ministere din șaptesprezece activează în social media prin instrumente ca: Facebook, Twitter, Youtube, Google+, Flickr.

După cum putem observa în Fig. 9. Facebook este utilizat într-un procent de 28%, urmat apoi de Twitter cu 24 de procente. RSS (Fluxul de știri) este utilizat într-un procent de 21%. Pe locul patru se poziționează paginile ministerelor din Youtube. Ultimele trei locuri sunt ocupate de Google+ (7%), Flickr (3%), aplicații pe mobil (Călătorește în siguranță, 3%).

După acest cliteriu de analiză cantitativă, reprezentat de instrumentele și platformele social media nouă dintre ministerele enunțate și anume: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Culturii, Ministerul Economiei, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerul pentru Societatea Informațională, Ministerul Sănătății și Ministerul Transporturilor, nu au activitate în social media, unele dintre ele utilizează doar RSS pentru a distribui știri.

Fig. 9 Instrumentele și platforme social media în procente în ministerele din România

Cea mai veche pagină ministerială în social media este pagina de Youtube a Ministerul Afacerilor Externe, urmată apoi de pagina de Youtube a Ministerului Apărării Naționale.

Cele mai noi pagini sunt paginile de Facebook ale ministerelor Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Tineretului și Sportului.

Se pare că ministerele au început să fie prezente în social media din toamna anului 2008. Între anii 2010-2011 nu au apărut niciun instrument social media ministerial. Anul 2012 este anul când au apărut marea majoritatea paginilor odată cu restructurarea ministerelor din noul program guvernamental. Ministerele au continuat să-și deschidă pagini și în 2013. În anul 2014, care este de-abia la jumătate, nu au apărut încă pagini noi. (v. Tab. 6)

Tab. 6 Statistică profiluri social media în intervalul 2008 – 2009, 2012 – 2013

Observăm că paginile de Facebook ale ministerelor au fost deschise între 2012 – 2013. Am exclus din cercetare paginile care nu aveau introdusă data intrării în rețea. (vezi Anexa 3).

După cliteriul numărul total de postări și numărul total de comentarii în top 4 se poziționează:

Ministerul Apărării Naționale are în rețeaua Facebook aproximativ 385 de postări, 5395 de comentarii, pe Twitter un număr de 525 de tweet-uri și rangul retweet de 814,883 și canalul Youtube unde a încărcat aproximativ 218 de videoclipuri, care au produs 35 de comentarii ale paginii.

Ministerul Afacerilor Externe utilizează 4 instrumente și o aplicație pentru telefonul mobil. Pe Facebook MAE înregistrează 257 de postări, care au produs 129 de comentarii. Pe Twitter MAE are 2058 de tweet-uri și rangul retweet este de 246,694. Pe Youtube au fost încărcate 338 de videoclipuri care au general 14 comentarii. Pe Flickr sunt postate 747 de fotogafii.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice care are pe Facebook aproximativ 294 de postări și 175 de comentarii. Pe Twitter MADRP a postat 1747 de tweet-uri, și are un rang de retweet de 714,834. Pe Youtube a postat 106 de videoclipuri.

Ministerul Afacerilor Interne are pe Facebook aproximativ 92 de postări și 99 de comentarii. Pe Twiiter are 1,525 de tweet-uri, care îi dau rangul de retweet de 109,402. În Youtube s-au încărcat 33 de video.

Pentru a vedea statistica completă vezi Anexa 4.

În analizarea numărului de prieteni sau surse vom lua în considerare atât paginile care conțin data înregistrării în rețea, dar și celelalte paginii care nu conțin această informație.

Observăm că ministerele care au cele mai multe aprecieri, distribuiri, urmăritori, subscrieri, sau instalări sunt: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne și pe un al patru-lea loc am putea să punem Ministerul Fondurilor Europene.

Pentru mai multe detalii legate de statistica cu privire la activitățile producătoae de engagement (like, share, fallow, suscribe etc.) vezi Anexa 5.

3.2.1. Analiza cantitativă a activității Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne în social media

Așa cum am afirmat anterior cele trei ministere care au cea mai intensă activitate în social media și au un plan de comunicare prin intermediul social media sunt: Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne.

În ceea ce urmează vom analiza activitatea acestor trei ministere după un model amănunțit, anexat acestei lucrări la Anexa 7.

În subcapitolul 3.2 al acestei lucrări am analizat deja activitatea generală a celor șaptesprezece ministere. Ceea ce dorim să prezentăm în această parte a lucrării este să aducem în plus analiza calitativă a datelor și, bineînțeles să cercetăm anumite nuanțe importante ale cercetătii și evaluării activității în social media.

Față de modelul precedent de analiză, enunțat în Anexa 6., care era un model general, modelul de analiză mai amănunțit (v. Anexa 7) include o analiză cantitativă a tot ceea ce se poate număra în cele mai utilizate instumente social media, care sunt Facebook, Twitter și Youtube.

Tab. 7 Analiza cantitativă a paginilor de Facebook, Twitter și Youtube a MApN, MAE și MAI

f/d – fără date

*conform analizei cantitative realizate manual pe pagina de facebook este imposibil de numărat cu exactitate, cert este că sunt o mulțime de albume, numărul exact poate fi știut doar de administratori.

Surse

Observăm că cea mai intensă activitate pe Facebook și Youtube o are Ministerul Apărării Naționale (v. Tab. 7). Pe Facebook Ministerul Apărării Naționale are un număr de 49.194 aprecieri și 48.456 de persoane care discută despe pagină, cu o mulțime de fotografii și videoclipuri, din punct de vedere cantitativ, acest minister este una dintre cele mai active pagini instituționale, ocupând poziția a doua în paginile insituționale din România, după o statistică făcută de Facebrand.ro.

Cea mai intensă activitate pe Twitter o are Ministerul Afacerilor Externe, acest lucru se datorează vechimii paginii, care este din 2009, dar și importanței pe care o accordă acest minister acestui canal de comunicare modern.

Ministerul Afacerilor Interne se află pe ultima poziție din clasamentul nostru, însă nu este cifrele nu sunt nesemnificative, se poate observa activitatea și motivația care stă în spatele cifrelor. Însă despre acest lucru vom discuta la partea de analiză a inteviurilor.

Analiza calitativă a activității ministerelor enunțate în rețelele de socializare utilizate

Analiză calitativă include analiza temele postărilor în funcție de gradul de intensitate și realizarea unui grafic de utilizare al acestora, gradul de interacțiune care însemnează răspunsul pe care îl oferă ministerele în raport cu masa de comentarii generate de utilizatori, gradul de actualizare al informațiilor profilului și conexiunea cu site-ul oficial și conectarea rețelelor între ele. (v. Anexa 7)

Tab. 8 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Afacerilor Externe

Ministerul Afacerilor Externe a postat pe Facebook cel mai frecvent albume cu fotografii, știri din agenda ministrului de externe și a distribuit comunicatele de presă. (restul temelor postărilor se pot vedea în Tab. 8.

Cele mai frecvente postări ale Ministerului Afacerilor Interne au fost de fapt comunicate de presă distribuite prin Facebook, apoi alte postări au fost centrate pe evenimente și în al treilea rând au fost mesaje video. (Pentru restul temelor vezi Tab. 9.)

Tab. 9 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne

Postările cele mai frecvente ale Ministerului Apărării Naționale au avut ca temă albumele cu fotografii, apoi mesajele video și în al treilea rând fotografii din viața militarilor.Alte mesaje au fost divese știri ale ministerului și știri din viața militarilor.(Pentru celelalte teme vezi Tab 10).

Tab. 10 Temele postărilor în funcție de gradul de intensitate ale paginii de Facebook a Ministerului Apărării Naționale

Gradul de interacțiune din pagina de Facebook este generat de tipul comentariilor postate de utilizatori și tipurile de feed-back pe care îl primesc. (v. Tab. 11)

După o analiză amănunțită a numărului de comentarii expuse pe paginile de Facebook ale celor trei ministere analizate am ajuns la concluzia că există șapte feluri diferite de comentarii prin care utilizatorii își manifestă fie opiniile, fie solicită o informație, sau anumite comentarii pot să fie pur și simplu modalități de exprimare a nemulțumirii față de serviciile instituționale prestate. Aceste șapte categorii le-au grupat după cum urmează: aprecieri, urări, afirmații, solicitări, condoleanțe, injurii și plângeri.

Cele mai multe aprecieri și urări de bine prin comentarii au fost postate în pagina de Facebook a Ministerul Apărării Naționale. Cele mai puține aprecieri apar pentru profilul de Facebook al Ministerului Afacerilor Interne, și spre surprinderea analizei, cele mai multe injurii apar tot pe această pagină. Dacă s-ar căuta motivul pentru care cele mai multe injurii în online sunt adresate acestui minister, probabil că ar fi antipatia utilizatorilor față de aplicarea sancțiunilor, dar și nemulțumirile legate de sistemul politic actual.

Ministerul Afacerilor Externe se poziționează undeva la mijloc, cele mai multe dintre comentariile de pe Facebook conțin aprecieri pentru profil și afirmații, ceea ce înseamnă că oamenii sunt deschiși să-și expună opinia.

În ceea ce privește tipul de feed-back pe care ministerele îl arată cu privire la solicitările, aprecierile și celelalte tipuri de comentarii ale utilizatorilor, observăm că de cele mai multe ori ministerele preferă să rămână neutre, adică să nu intervină prin comentarii decât atunci când este extrem de necesar

În Tab. 11. se poate observa modalitățile de feed-back ale celor trei ministere a căror activitate în social media o avem în studiu. Se poate observa că Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Externe uneori preferă să răspundă pozitiv la aprecierile sau solicitările utilizatorilor. Niciunul dintre ministerele enunțate nu au un feed-back negativ, adică nu dau un răspuns care poate să stârnească o avalanșă de comentarii negative.

Tab. 11 Interacțiunea dintre ministere – utilizatori pentru paginile de Facebook

Pentru ca un profil de Facebook, Twitter sau Youtube să aibă succes în ceea ce privește crearea unei bune imagini trebuie să fie actualizat în ceea ce privește informațiile necesare despre utilizatorul acelui profil. În cazul în care aceste instrumente sunt utilizate ca instrument de comunicare de către instituții guvernamentale, este necesar ca toate informațiile de bază ale instituției să fie expuse ordonat și să fie actualizate de câte ori este nevoie.

Informațiile de bază ale profilurilor de Facebook sunt: descrierea paginii, misiunea și informațiile generale cum sunt: data creării profilului, datele de contact (adresă de e-mail, site oficial). Este important în Facebook încărcarea unei fotografii de profil pentru a avea suportul vizual.

Facebook-ul permite actualizarea amănunțită a informațiilor despre persoane fizice sau instituții. Se poate posta și regulamentul paginii pentru a face eficientă comunicarea.

Twitter-ul este o rețea mai simplistă cu privire la actualizarea infomațiilor despre profil și pune accentul pe infomațiile generale: denumirea, scurtă descriere, locație și legătura cu site-ul oficial.

Youtube-ul permite doar adăugarea unei descrieri și legătura cu link-ul site-ului oficial.

După cum se poate observa din Tab. 13 Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Externe dispun de o actualizare completă a informațiilor profilurilor social media. Ministerul Afacerilor Interne nu îndeplinește două dintre cliteriile enunțate: nu dispune de un regulament de utilizare a paginei de Facebook și nu are o descriere scurtă a paginii de Twitter.

Tab. 12 Actualizarea informațiilor despre profilul de Facebook, Twitter și Youtube

După cum se poate observa în subîmpărțirea anterioară și în Tab. 12 cele trei canale Facebook, Twitter și Youtube sunt legate de site-ul oficial.

Site-urile oficiale au dispuse butoane speciale de accesare a platformelor de socializare.

După cum se poate observa în Fig. 11 paginile web ale celor trei ministere enunțate sunt interconectate cu social media, iar acest lucru înlesnește accesul utilizatorului la aceste canale.

Fig. 10 Plug-in-urile rețelelor de socializare inserate în site-urile oficiale http://www.mae.ro , http://mapn.ro/ și http://www.mai.gov.ro/Home/index.htm

În ceea ce privește interconectarea platformelor de socializare aceasta este aproape inexistentă. Excepția o face pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Externe care au inserat legături cu două aplicații: Check-out SUA și Călătorește în siguranță.(v. Fig. 11) Însă nici această pagină nu are legături către Twitter sau Youtube.

Fig. 11. Conectarea paginii de Facebook MAE cu aplicațiile Check-out USA și Călătorește în siguranță

Cercetare calitativă prin metoda interviului

Cercetarea calitativă constă în realizarea a unui număr de trei inerviuri la trei dintre departamentele de comunicare ale ministerelor: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne. Am ales să intervievăm aceste trei ministere în urma cercetării cantitative și calitative obiective, a datelor de care am dispus în spațiul online, preluate de pe paginile acestora din sfera social media, unde s-au remarcat din punctul de vedere al intensității activității, dar și al calității.

Am găsit a fi potrivită în acest caz să folosim interviul semistructurat, ceea ce presupune respectarea unor reguli, prin faptul că am realizat un ghid de interviu (v. Anexa 8), care ne-a fost util pentru a direcționa acțiunea în așa măsură încât să putem să extragem cât mai multe informații care să fie pe aceeași linie cu scopul cercetării noastre. Prin interviu ne-am dorit să verificăm ipotezele științifice ale studiului obținute din analiza cantitativă și calitativă a datelor expuse în rețelele de socializare.

Partea cea mai grea a fost obținerea accordului celor trei ministere, care s-a făcut pe baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Ministerul Afacerilor Externe mi-a oferit accordul realizării unui interviu oral, care s-a desfășurat în interorul Biroului de Presă cu doi dintre specialiștii care se ocupau și de activitatea în social media (v. Anexa 9). Celelalte două ministere, Ministerul Apărării Naționale (v. Anexa 10) și Ministerul Afacerilor Interne (v. Anexa 11) au găsit ca fiind util să realizeze aceste inteviuri prin scris.

Toate cele trei interviuri aduc un plus de autenticitate datelor cantitative și calitative prezentate.

Motivația de a comunica prin social media

Așa după cum am prezentat în cadrul subcapitolul 3.2.1.2. cele trei ministere și-au început activitatea în social media în 2008-2009 prin deschiderea paginilor instituționale în Youtube și Twitter, și mai târziu, între 2012 și 2013 pentru paginile de Facebook.

Specialiștii de la Oficiul Comunicare și Purtător de Cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe au afirmat că au decis să comunice prin instumentele social media datorită posibilității ,,de a capta publicurile din acest mediu și de a diversifica canalele de comunicare în online. La început era doar web-ul, dar mai târziu, odată cu apariția social media noi ca instituție ne-am pus problema de a fi prezenți și în acest spațiu, unde de fapt se desfășoară discuția, este comunicarea virtuală între diferite categorii, în timp real și între diferite sectoare de public.”

Social media, după cum afirmă cele două specialiste OCPC MAE ,,există anumite mesaje pe care nu le poți pune pe site-ul oficial, dar poți să le pui pe Twitter de exemplu.[…] Practic social media este un instrument semi-oficial, prin care oferim un răspuns, însă nivelul la care îl dăm este mult mai redus, decât o facem printr-un comunicat oficial.”

Deși MAE este activ în social media din 2009, în ultimele șase luni, în intervalul ianuarie – iunie 2014, a început ,,o reînvigorare a componentei de social media” prin eforturile depuse pentru a crește numărul de umăritori pe Twitter și apecierilor pe Facebook.

Ministerul Apărării Naționale a început să fie activ în social media prin pagina oficială de pe Youtube, dar activitea cea mai intensă se datorează extinderii în rețele Facebook și Twitter din august 2012. Ceea ce a condus la luarea unei decizii de comunicare prin aceste instrumente a fost acordarea unui răspuns ,,nevoilor de comunicare și transmitere a informației către publicul larg și creșterii masive a traficului în mediul on-line. ”

Șeful Biroului Direcția de informare și relații publice MApN, maiorul Alin Preda, a afirmat că motivația extinderii comunicării în social media ,, determină informarea corectă și oportună a publicului larg și a personalului militar și civil din armată despre evoluțiile în mediul militar, despre rolul și misiunile Armatei, precum și la promovarea valorilor instituționale și a carierei militare.”, ceea ce înseamnă că se dorea ,,interacțiunea cu oamenii pentru obținerea unui feedback, a unor întrebări și răspunsuri, cât mai reale și sincere din partea acestora. Și asta, pentru a satisface cu cât mai multă acuratețe nevoile de informații pentru ei.”

Ministerul Afacerilor Interne a motivat că la baza motivației de a comunica prin social media stă conceptul de transparență. Un al doilea motiv a fost fidelizarea legăturilor cu mass-media deoarece ,,de mai bine de șapte ani, comunicatele de presă întocmite de Centrul de Presă al MAI sunt transmise și în format newsletter.” Și nu în ultimul rând, motivația se bazează pe ,,accesul rapid la tehonologie, fără costuri suplimentare, viteza de transmitere a informației[…]”

Avantajele și dezavantajele comunicării instutuționale ministeriale prin social media

Unul dintre avantajele comunicării instituționale ministeriale, după cum au afirmat MAE și MapN este deschiderea către un nou segment de public, un public tânăr, față de publicul mediei tradiționale. Pentru MAE acest public îl reprezintă iubitorii de călătorie, iubitorii de gadget-uri, iar pentru MApN, aceste platforme de socializare sunt accesibile ,,publicului larg, dar și militarilor, familiilor acestora, foștilor militari acum aflați în rezervă sau retragere.”

MAE consideră că social media este un mediu util pentru a posta alerte de călătorie și de a fi util cetățenilor prin acestea, dar și prin faptul că mesajele care sunt postate prin aceste canele nu trebuie să aibă neapărat caracterul oficial al postărilor comunicatelor de presă de pe site-ul oficial. Social media este un spațiu propice și pentru prezentarea evenimentelor diplomatice, în felul acesta se prezintă relațiile internaționale ale României cu statele partenere.

Atât MAE, cât și MAI găsesc că social media este un spațiu util publicării mai multor informații care să dea culoare, cum sunt videoclipurile și fotografiile.

MAI și MapN au prezentat un avantaj comun, costul scăzut al acțiunilor și posibilitatea de a avea eficiență maximă.

Printre alte avantaje ministerele au inclus interacțiunea și relațiile directe și în timp direct cu mass-media(MApN), dar și posibilitatea de a fi găsit extrem de ușor prin motoarele de căutare (MAI).

MAE consideră că în spațiul online mulțimea informațiilor poate duce la pierderea controlului în monitorizarea acestora, iar acesta ar fi unul dintre dezavantaje, iar al doilea, stabilirea subiectelor postărilor necesită o consfătuire atentă în echipă, decizia de a posta de unul singur poate avea rezultate dezastruoase.

Aceste probleme nu sunt considerate de specialiștii social media din celelalte două ministere. Spre exemplu, MAI consideră că dezavantajele comunicării prin social media este feed-back-ul scăzut și securitatea vulnerabilă a conturilor raportat la atacurile cibernetice.

MApN a numit dezavantajele ,,dificultății ale începutului de drum” sau ,,provocări” după cum a afirmat Alin Preda: ,,La MApN, echipa de comunicare în rețelele de socializare este o echipă tânără care a avut încă de la bun început acea dorință de a reuși, de a demonstra că se poate. Reușita acestui proiect s-a bazat de fapt, pe spiritul de echipă, pe schimbul de idei, pe creativitate și pe un imens entuziasm. Asta ne-a ajutat și ne ajută în continuare  să trecem peste orice dificultate.”

Strategia de comunicare prin social media în cadrul ministerelor

Toate cele trei ministere au afirmat că ministerele au o strategie de comunicare care include și comunicarea prin social media.

MAE afirma că aceasta este ,,o parte importantă și contribuie împreună cu strategia generală. Ele întotdeauna merg împreună.”

MApN își revizuiește strategia de comunicare la fiecare 4 ani, care este ,,actualizată și adaptată permanent, în funcție de evoluțiile societății.”,,Comunicarea prin rețelele de socializare este o componentă de bază a acestei strategii, reprezentând o direcție de acțiune complementară, care sprijină comunicarea evenimențială și cea cu comunitatea.”

Strategia de comunicare în social media are ,,la bază aceleași obiective, și în principiu, aceleași mesaje”, însă ceea ce este diferit este limbajul ,,publicului căruia ne adresăm, specific rețelelor de socializare, contribuim la transmiterea coerentă și rapidă, întregului spectru al audienței, a ideilor, informațiilor și mesajelor noastre, participând astfel la îndeplinirea obiectivelor de comunicare propuse.”

MAI afirmă că această strategie a fost croită ,,pentru a atinge un cumul de obiective, precum captarea atenției unui număr cât mai mare de utilizatori, stârnirea și menținerea, totodată, a interesului cu privire la activitățile desfășurate de MAI, toate acestea conducând la construirea unei imagini instituționale cât mai bine văzută în spațiul public.”

Dificultățile întâmpinate

Specialiștii OCPC din cadrul MAE consideră că cea mai mare dificultate din activitatea lor în social media este ,,grupul mic de oameni din departament care se ocupă de social media”, care constă de fapt din două persoane. Acest lucru are și o parte pozitivă, cei doi specialiști au ,,accesul la toate informațiile din departament”, ceea ce scutește necesitatea unei echipe suplimentare, care ar trebui să se consulte cu Biroul de Presă pentru a stabili conținutul postărilor.

MApN a socotit că nu au avut de întâmpinat dificultăți și le-au numit mai degrabă provocări, pe care le-au inclus la dezavantajele comunicării prin social media.

Direcția informare și relații publice din cadrul MAI se confruntă cu probleme legate de comentariile negative, care sunt de regulă reclamații, petiții și injurii adresate instituției. Postarea acestora este nejustificată, iar ceea ce duce la apariția lor este lipsa de înțelegere a scopului pe care canalele de social media le au: ,,conturile de social media active ale MAI au fost proiectate și sunt folosite ca și canale de informare în masă, unde orice cetățean are dreptul la vizualizare, informare. În aceste condiții, sunt unii cetățeni care își alocă dreptul de a utiliza aceste canale drept modalități de depunere a unor reclamații, petiții etc. de unde, bineînțeles, așteaptă soluționarea lor. Simpla postare a unei solicitări sau reclamații nu le conferă calitatea de petiționar. Canalele de social media ale MAI au ca scop transmiterea unor informații cu privire la activitățile derulate de conducerea ministerului, ale structurilor coordonate sau cele din subordinea MAI către cei interesați.”

Considerăm că ar fi important ca să existe un regulament al postărilor inclus în descrierea paginii, iar acesta l-ar face conștient pe utilizatorul social media și l-ar informa cu privire la modalitatea în care ar putea să transmită o petiție sau o reclamație.

Susținerea din partea conducerii ministerelor pentru activitatea din social media

Toate cele trei ministere au afirmat că sunt sprijinite în activitatea pe care o depun în social media de către conducerea ministerelor.

MAE numește această deschidere ,,OK politic” și afirmă că există ,,o deschidere totală la nivelul ministerului pentru folosirea canalelor de social media pentru promovarea imaginii publice.”

MApN au oferit un răspuns mai detaliat și au afirmat că atât ministrul apărării naționale, cât și secretarul de stat maiorul general au pagini de Facebook care sunt întreținute de aceeași echipă care se ocupă de pagina MApN de Facebook.

MAI susține că din moment ce instrumentele social media sunt justificate prin strategia de comunicare MAI, ,,sprijnul conducerii MAI pentru a ne face prezenți și pentru a fi activi în mediul online” este de la sine înțeleles și total.

Cliteriul alegerii instrumentelor social media

Atât MAE, cât și MApN susțin că alegerea instrumentelor social media s-a bazat pe cliteriul dezvoltării și răspândirii rețelelor respective în România.

MAE utilizează Facebook și Twitter în primul rând ca rețele de socializare și Youtube și Flickr pentru distribuirea mesajelor fotografice și video, care sunt contextualizate la http://www.mae.ro.

MApN utilizează Facebook, Twitter și Youtube datorită cliteriului răspânidirii ,,rețelelor respective, numărul de membri, opțiuni, precum și de prezența în rețele a acelor categorii de public de interes[…]”.

MAI a preferat să nu justifice de ce utilizează canalele de Facebook, Twitter și Youtube. Probabil că sunt aceleași motive pe care le prezintă celelalte două ministere.

Strategia actualizării postărilor și informațiilor din paginile de Facebook

MAE și MAI au mărturisit că nu au o strategie pentru actualizarea postărilor și informațiilor care apar pe paginile de Facebook, lucru care ne conduce la ipoteza că acest lucru se reflectă și în atragerea numărului de aprecieri și distribuiri.

MAE și MAI au afirmat că temele postărilor sunt hotărâte în funcțe de ceea ce se întâmplă la nivel instituțional și de ceea ce este relevant și de interes public.

MAE are totuși ceva diferit față de MAI, în ultimele șase luni au început să monitorizeze activitatea din rețelele de socializare, lucru care îi ajută să vadă punctele tari și punctele slabe și posibil, alcătuirea unei strategii.

Față de MAE și MAI, MApN are o stategie proprie pentru activitatea de pe Facebook, care are la bază disciplina militară: ,,Suntem militari și indiferent de domeniul  în care ne desfășurăm activitatea, păstrăm rigorile și principiile de bază ale profesiei noastre. Disciplina este o caracteristică esențială. De aici pleacă totul…”

Această strategie de comunicare pe Facebook a MApN are la bază obiectivele de comunicare și monitorizarea atentă pe ,,domenii de activitate (teme și subiecte), tipuri de conținut (text, foto, audio-video), frecvența postărilor (pe ore și zile din săptămână).”

Pentru strategia MApN pentru pagina de Facebook este important ca informația să fie transmisă în timp real, de aceea a fost necesară alcătuirea unui sistem de ,,primire-transmitere a informației”, ceea ce înseamnă planificare de evenimente, care se petrec atât în spațiul online, dar și în mod real.

Existența / absența unor echipe de comunicare prin social media în ministere

Comunicarea în social media în toate cele trei ministere enunțate nu se realizează de către o echipă care să se ocupe doar de această activitate.

Trebuie specificat că diferența între ministere la nivel de comunicare strategică prin social media se face prin numărul de persoane implicate în această activitate. Din interviuri reiese că în cadrul MAE doar două persoane se ocupă de social media, iar din interviul MAI sunt șase persoane care se ocupă de social media pe lângă alte activități pe care le prestează în cadrul Centrului de Presă.

În cadrul MApN există ,,o microstructură din cadrul Direcției informare și relații publice, care are ca principală responsabilitate comunicarea internă”, dar care se ocupă de activitatea în social media, care este o echipă tânără, dinamică, creativă care îndeplinește aceste atribuții cu plăcere și entuziasm, asigurând o prezență permanentă a paginii, zi de zi, inclusiv sâmbăta și duminica.”

Modelele de comunicare prin social media urmărite ale ministerelor

MAE ne-a istorisit că cele mai bune modele de urmat, pe care ei le urmăresc, sunt modelele britanic, american și suedez de comunicare în social media.

MAI susține că modelul pe care îl urmează este unul propriu, după cum reiese din afirmația următoare: ,,Folosindu-ne de propriile idei și experiențe, am reușit să dezvoltăm cu succes un model de bune practici în rândul instituțiilor publice din România.” Considerăm că această afirmație este în mare parte una subiectivă, datorată compunerii acestui interviu în scris, dar și din pricina punctelor slabe ale acestei metode. Afirmația nu este una solidă, deoarece MAE nu este neapărat un model de bune practici, ci mai mult o încercare de comunicare în spațiul rețelelor de socializare. Acest lucru reiese din compararea activității în social media între cele trei ministere luate în studiu.

MApN a declarat că la începutul activității au existat încercări de a aplica metodele armatei SUA și ale teatrelor de operației sau comandamentelor NATO. Însă s-a dovedit că aceste modele nu erau viabile pentru comunicarea în spațiul românesc. În acest moment MApN se mândrește cu propriul model și cu propria identitate a paginilor, însă afirmă cu modestie că ,,întotdeauna este loc de mai bine într-un domeniu cu o evoluție atât de dinamică.”

Planuri de viitor

MAE și MAI au afirmat că vor comunica în continuare prin intermediul rețelelor de socializare pe care le dețin, deoarece acestea sunt, deocamdată, cele mai utilizate pagini, și pe măsură ce vor apărea alte rețele noi vor studia cu atenție fenomenul și vor lua o decizie cu privire la extinderea pe acestea.

MApN are, în schimb, o mulțime de planuri pentru viitor: extinderea în pagini ca: Instagram, Flickr, Tumblr, Vine și Google+.

Un alt prospect interesant este inițiativa de a crea un blog instituțional ,,care să conțină subiecte de interes pentru audiența instituției noastre abordate de specialiști, lideri militari, militari activi, în rezervă, în retragere, veterani de război, dar și personalități ale societății civile, lideri de opinie”, după cum a afirmat Alin Preda.

MApN dorește să accorde o mai mare importanță bloggerilor prin activități de genul „bloggers roundtable” – conferințe pentru presa on-line, unde bloggerii și jurnaliștii on-line să poată intra în dialog cu liderii militari”.

Viitorul în social media pentru MApN înseamnă o legătură între trecut și prezent, cu efecte în viitor, ceea ce înseamnă că toate evenimentele și activitățile realizate de acest minister își vor continua activitatea.

CONSTATĂRI ȘI CONCLUZII

În această ultimă parte a studiului vom arăta care sunt constatătile pentru întrebările la care studiul și-a propus să răspundă. Pentru a ajunge la aceste constatări vom face un rezumat pentru fiecare secțiune reprezentativă a lucrării și vom prezenta care sunt conexiunile cu scopul cercetării.

Vom discuta în primul rând despre stadiul cunoașterii actuale al comunicării prin social media la nivel ministerial în plan mondial și național. Apoi vom reda care sunt punctele de vedere referitoare la utilizarea social media în cadrul comunicării instiuționale a ministerelor din România. Este important pentru concluzia acestei lucrări să prezentăm care sunt elementele de noutate din punct de vedere teoretic, dar și metodologic. Rezultatele obținute în urma cercetării sunt o parte importantă a studiului în ceea ce privește aplicabilitatea acestora. În cele din urmă vom prezenta care sunt limitele cercetării și vom trasa câteva posibile direcții de urmat pentru cercetările viitoare care se vor realiza pentru această temă.

Stadiul actual al cunoașterii temei abordate, pe plan mondial și național

Conceptul de social media este definit cel mai adesea prin raportarea la vechile media, sau mass media tradiționale. Social media nu au ca scop înlocuirea sau desființarea mediei tradiționale, ci sunt un ansamblu de intrumente complementare care sunt funcționale prin intermediul internetului.

Unii autori preferă să definească social media prin sinonimia cu termenul de Web 2.0., care se diferențiază de Web 1.0. prin conceptele de interacțiune și participare. Alții definesc social media în funcție de componentele pe care le înglobează, cum sunt: rețelele de socializare, platformele de colaborare, platformele de divertisment și platformele multi-media.

Este extrem de important și am acordat o parte din cercetare faptului că social media a devenit o parte importantă a relațiilor publice și am sintetizat care sunt problemele pe care le întâmplină practicienii și teoreticienii acestui domeniu în procesul de utilizare și cercetare.

Relațiile publice și comunicarea au în componeta lor științifică studierea mediei tradiționale, iar în ultima vreme și studierea mediei sociale, ceea ce presupune studierea a trei elemente fundamentale: răspândirea informației prin conceptul de transparență și fidelizarea publicurilor, accesul rapid la informație prin motoarele de căutare și obținerea unui răspuns din urma dialogului cu publicurile țintă. Activitatea din social media se desfășoară în funcție de monitorizare, măsurare, analiză și raportare.

Astăzi, din punct de vedere al activității comunicaționale din online din țara noastră există aceleași tendințe de evoluție ca cele ale altor societăți moderne, și după cum am observat, multe dintre statele dezvoltate din lume utilizează acest tip nou de comunicare pentru a atinge noi segmente de publicuri, iar România aspiră la același nivel de performanță.

Elementele de noutate teoretico-metodologică aduse în studiul efectuat

Acest studiu și-a dorit să urmărească și să analizeze care este activitatea din social media a ministerelor din România, printr-o analiză cantitativă și calitativă a datelor, dar și prin metoda interviului, pentru a observa care sunt instrumentele și platformele utilizate, după ce cliterii au fost alese, am dorit să vedem dacă acestea sunt controlate de către departamentele de comunicare și relații publice și dacă la baza utilizării acestora există niște strategii.

Am urmărit activitatea tuturor celor șaptesprezece ministere și le-am trecut printr-o grilă de analiză proprie, construită după două modele ai autorilor Oliver Blanchard pe de-o parte, și ai autorilor David Philips și Philip Young, pe de altă parte.

Am găsit că este potrivit pentru analiza cantitativă să urmărim numărul de instrumente și platforme social media utilizate și care este rata de engagement de pe fiecare dintre acestea, data înregistrării în rețea, câte postări au fost efectuate și câte comentarii au produs.

Analiza calitativă a datelor a inclus o analiză a temelor postărilor în funcție de frecvența acestora, gradul de interacțiune, gradul de actualizare al informațiilor profilurilor și conexiunea cu site-ul oficial a intrumentelor și platformelor de social media, dar și conectarea rețelelor de socializare între ele.

A fost o cercetare care a provocat echipele de comunicare ale ministerelor intervievate să ofere acordul realizării unor astfel de interviuri, datorită noutății tematice și a terenului nebătătorit al cercetării, însă cu toții am avut ceva de învățat, departamentele de comunicare și-au dat seama de importanța unei comunicări eficiente și de faptul că există cercetărori interesați de activitatea pe care o prestează, iar cercetătorul a putut să afle multe lucruri din spatele paginilor de Facebook, Twitter și Youtube.

Aplicativitatea rezultatelor

În urma cercetării am observat că cea mai intensă activitate în comunicarea prin social media o au trei dintre ministere: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne. Toate cele trei ministere au departamente de comunicare și relații publice și înțeleg care este relevanța implicării acestora în activitatea lor instituțională, și au integrată în strategia de comunicare o parte care să îndrume activitatea din social media. Comunicarea prin social media la nivel instituțional ministerial în România se sincronizează cu activitatea celorlalte societăți moderne, prin faptul că se manifestă prin aceleași tendințe. Facebook, Twitter și Youtube sunt canalele utilizate cel mai frecvent și de alte instituții guvernamentale internaționale, fiind utilizate astfel și de ministerele amintite.

Am ales să utilizăm metoda de cercetare calitativă a interviului semi-structurat ca metodă de verificare și de validare a rezultatelor obținute în urma aplicării modelului de analiză cantitativă. Această metodă a adăugat noi nuanțe studiului cum sunt: motivația de a comunica prin social media împreună cu avantajele și dezavantajele acestui tip de comunicare, care sunt dificultățile pe care echipele de comunicare ale ministerelor le întâmpină, care este strategia de comunicare prin social media, dacă aceasta este construită după vreun model și care sunt planurile de dezvoltare pentru viitor.

Limitele investigației

Nu am putut cerceta activitatea din social media în profunzime pentru toate cele șaptesprezece ministere, însă am dorit să construim acest modelul de analiză care să puncteze în mod general, pentru a vedea care sunt primele trei care comunică cel mai eficient și au activitatea cea mai intensă.

Ne-am fi dorit să efectuăm interviuri pentru toate ministerele care au activitate în social media, sau cel puțin pentru alte patru ministere cum sunt: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Justiției, Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Finanțelor Publice. Însă ne-am rezumat la analizarea activității celor trei ministere enunțate din lipsa accesului la informație, dar și din lipsa timpului.

Posibilele direcții de urmat în cercetările viitoare

Considerăm că acest studiu indică spre noi direcții de cercetare din domeniul social media, fiind prima lucrare care tratează comunicarea prin social media la nivelul ministerelor din România.

Ar fi interesant de urmărit și de analizat strategiile de comunicare ale fiecărui minister și, bineînțeles, strategia de comunicare prin social media, pentru a se vedea cum sunt folosite și înțelese relațiile publice în această privință.

O altă direcție de urmat pentru o cercetare viitoare poate consta în alcătuirea unui ghid de bune practici pentru comunicarea instituțională prin social media.

De asemenea, cecetarea se poate extinde și spre analiza comunicării guvernamentale în social media, dar și a comunicării politice, cu privire la persoana candidaților politici.

În ultimul rând ar fi interesant un studiu cu privire la utilizarea comunicării prin social media în caz de criză instituțională, care s-ar putea întâmpla în cadrul comunicării guvernamentale și ministeriale.

BIBLIOGRAFIE

A.G.M. van Dijk, Jan, The Network Society. Social Aspects of New Media, Ediția I, SAGE Publications, London, Thousand Oaks, New Delphi, 2006.

Bădău, Horea Mihai, Tehnici de comunicare în social media, Polirom, Iași, 2011.

Blanchard, Oliver, Social Media ROI. Managing and Measuring Social Media Efforts in Your Organization, Que, Indianapolis, USA, 2011.

Blizzard Entertainment, World of Warcraft: Azeroth by the Numbers, 28 ianuarie 2014, în http://us.battle.net/wow/en/blog/12346804/world-of-warcraft-azeroth-by-the-numbers-1-28-2014 , accesat în 24.03.2014.

Borțun, Dumitru, Relțiile publice și noua societate, Bucuresti, Tritonic, 2005.

Brown, R., Public Relations and the Social Web: Kogan Page Limited, 2009.

Chauhan, Karan Singh, Top 5 Most Popular and Free Blogging Platforms of 2013, în Blogging Ways, http://www.bloggingways.net/2013/06/top-5-most-popular-and-free-blogging-platforms-of-2013.html , accesat în 04.04.2014.

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative, Editura Economică, București, 2001.

Chira, Adrian, Ce este inbound marketing-ul?, http://www.inboundmarketing.ro/inbound-marketing/ce-este-inbound-marketing-ul/, accesat în 02.04.2014.

Cismaru, Diana-Maria, Social media și managementul reputației, TRITONIC, București, 2012.

Collier, Marsha, Facebook and Twitter For Seniors For Dummies, John Wiley & Sons, 2010.

Coman, Cristina, Relatiile publice și mass-media, Ediția aII-a, Polirom, Bucuresti, 2004.

Cornelissen, J., Corporate Communications: Theory and Practice, London, Sage, 2004.

Digital Agenda for Europe, în http://ec.europa.eu/digital-agenda/, accesat în 07.04.2014.

Dolea, Alina, Institutionalizing government public relations in Romania after 1989, în Public Relations Review, Volume 38, Issue 3, September 2012, Pages 354–366.

Dolea, Alina, Țăuș A., Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară, București, Curtea Veche, 2009.

Evans Liana, Social Media Marketing: Strategies for Engaging in Facebook, Twitter & Other Social Media, Pearson Education. 2010.

Facebook MAE, https://www.facebook.com/mae.romania

Facebook MAI, https://www.facebook.com/pages/Ministerul-Afacerilor-Interne-Romania/438338142903249

Facebook MApN, https://www.facebook.com/mapn.ro.

Facebook, About, https://www.facebook.com/facebook, accesat în 25.03. 2014.

Facebook, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Pesoanelo Vârstnice, https://www.facebook.com/pages/Ministerul-Muncii-Familiei-%C5%9Fi-Protec%C5%A3iei-Sociale/291708450922678?fref=ts , accesată în 01.06.2014.

Facebook, Ministerul Tineretului și Sportului, https://www.facebook.com/MinisterulTineretuluisiSportului?fref=ts , accesată în 01.06.2014.

Facebrands.ro, Instituții de stat, http://www.facebrands.ro/category/145//pagina-1.html#page22590, accesat în 06.06.2014.

Grunig J.E. et alt., Exploring public relations. Essex: Pearson Education Limited. 2002.

Guvernul României, Organizare, Ministere, http://gov.ro/ro/guvernul/organizare/ministere accesat în 15.04.2014.

Guvernul României, Programul de guvernare 2013 – 2016 http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/13-08-02-10-48-52program-de-guvernare-2013-20161.pdf, accesat în 07.04.2014.

Guvernul României, Regulament de organizare și funcționare, București, 2013, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/mfe/organizare/ROF_MFE.OCT.2013.pdf , accesată în 01.05.2014.

Hanganu, Andreea, Guvernarea în vremea internetului, http://digitaldiplomacy.ro/guvernarea-in-vremea-internetului-open-government/?lang=en , accesat în 07.04.2014.

Heath, R.L., Handbook of Public Relations, London, Sage, 2001.

InvestorWords, Biggest, Best Investing Glossary, Bricks and mortar, în http://www.investorwords.com/580/bricks_and_mortar.html, accesat în 27.04.2014.

Kaplan, Andreas M., Haenlein, Michael, Users of the world, unite! The challenges and opportunities of Social Media. Business Horizons, 2010, 53, 59—68.

Kirkpatrick, David, Efectul Facebook – din culisele rețelei de socializare care unește lumea, PHILOBIA, 2011.

Linden Lab, Second Life, http://lindenlab.com/products/second-life , accesat în 24.05.2014.

LinkedIn, About us, în https://www.linkedin.com/about-us , accesat în 15.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România (August 2012), 31 august 2012, în http://socialmediatraining.ro/2012/08/31/social-media-in-romania-august-2012/ , accesat în 28.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România (Decembrie 2011), 21 decembrie 2011, în http://www.manafu.ro/2011/12/social-media-in-romania-decembrie-2011/, accesat în 28.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România în noiembrie 2010, 5 noiembrie 2010, în http://www.manafu.ro/2010/11/social-media-in-romania-noiembrie-2010/ , accesat în 08.04.2014.

McGrail, Mike, The Blogconomy: Blogging Stats [INFOGRAPHIC], 28 august, 2013, în http://socialmediatoday.com/mikevelocity/1698201/blogging-stats-2013-infographic , accesat în 15.04.2014.

McQuail D.; Windahl S., Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Comunicare.ro, București, 2004.

Mergel, Ines l, Designing a Social Media Strategy to Fulfill Your Agency’s Mission, în The Public Manager, Spring 2013.

Mergel, Ines, Designing a Social Media Strategy to Fulfill Your Agency’s Mission, în The Public Manager, Spring 2013, p. 26., http://www.thepublicmanager.org, accesat în 07.04.2014.

Ministerul Afacerilor Interne, Planul de implementare a strategiei naționale de comunicare și informare publică pentru stuații de ugență, în http://www.mai.gov.ro/Documente/Strategii/Plan%20de%20implementare%20Ghid%20comunicare.pdf, accesat în 22.05.2014.

Ministerul Apărării Naționale, M.O.,Partea I, Nr.855/18.XII.2012 Acte ale organelor de specialitate ale administrației publice centrale, Minsiterul Apărării Naționale, în http://www.mapn.ro/structuri/dirp/doc/M148_07122012.pdf, accesat în 22.05.2014.

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului NaŃional, Plan strategic 2009-2013, în http://www.cultura.ro/uploads/files/PLAN_STRATEGIC.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Economiei și Finanțelor, Strategia națională de comunicare pentru instrumentele structurale 2007 – 2013 în România, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Legislatie/nationala/1_Gestionarea_asistentei_nerambursabile/16_Strategie_de_Comunicare.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Finanțelor Publice, Planul de comunicare finanțat din programul operațional asistență tehnică 2007-2013, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/7_Studii_POAT/1_Plan_Comunicare_POAT.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Justiției, Strategia de informatizare a sistemului justiției pentru perioada 2013-2017, în www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=wH8rogbLoPA%3D&tabid=93 , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârsnice, Strategie de comunicare intenă și extenă, Versiune peliminară, în http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-05_Proiect_Strategie_de_comunicare.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul pentru Societatea Informațională, HOTĂRÂRE nr. 548 din 30 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Societatea Informațională în http://www.mcsi.ro/Minister/Despre-MCSI/HG-12-din-16-01-2009, accesată în 01.05.2014.

Monitorul Oficial, nr. 663/23, octombrie 2001, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/544_2001.php ,accesată în 08.06.2014.

Nastasia, S., Public relations practices in Western and Eastern Europe: A comparison between French and Romanian Public Relations companies on the web. In A. Rogojinaru, & S. Wolstenholme (Eds.), Current trends in international public relations (pp. 225–246). Bucuresti, Tritonic, 2009.

Newton, Lee, Facebook Nation: Total Information Awareness, Springer, 2012.

Open Government Partenership, What is the Open Government Partenership?, în http://www.opengovpartnership.org/, accesat în 07.04.2014.

Open Government Parteneship Romania , Romania Action Plan, în http://www.opengovpartnership.org/country/romania/action-plan, accesat în 07.04.2014.

Open Government Parteneship Romania, Introduction, în http://www.opengovpartnership.org/country/romania, accesat în 07.04.2014.

Pavlik, J.V., Mapping the consequences of technology on public relations. Institute for Public Relations, 2007.

Philips, David, Young, Philip, Online Public Relations. A practical guide to developing an online strategy in the world of social media, Ediția a II-a, CIPR – Kogan Page, London and Philadelphia, 2009.

Poynter, Ray, The Handbook of Online and Social Medea Research Tools and Tehniques for Market Researchers, Wiley, 2010.

Retweetrank, About, http://www.retweetrank.com/view/about, accesat în 02.06.2014.

Retweetrank, http://www.retweetrank.com/, accesat în 02.06.2014.

Rice Lincoln, Susan, Mastering Web 2.0. Transform your bussiness using key website and social media, Kogan Page, London and Philadelphia, 2009.

Rogojinaru, Adela, Challenges of revived democracies: The rise of public relations in Romania. In K. Sriramesh, & D. Vercic (Eds.), The global public relations handbook. Theory, research, and practice (pp. 547–574). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2009.

Rogojinaru, Adela, Structure, roles and communication strategies of public relations in public institutions in Romania (2006–2008). In E. Invernizzi, T.M. Falconi, & S. Romenti (Eds.), Institutionalising PR and corporate communication: Proceedings of the EUPRERA 2008 Milan congress. Vol. I (pp. 353–365), Pearson Paravia Bruno Mondadori, 2009.

Ryan, Peter K., Social networking (Ediția I), The Rosen Publishing Group. New York, 2011.

Secărea, Dragoș, Ines Mergel specialist în social media: Administrațiile nu sunt obișnuite să dea like sau share, în Revista Română de Administrație Publică Locală, nr. 108, ianuarie/februarie 2014.

Second Life, What is Second Life?, http://secondlife.com/whatis/?lang=en-US , accesat în 24.05.2014.

Shrivastava K.M, Social Media in business and governance, Sterling Publishers Pvt. Ltd, New Delhi, 2013.

Smith, Mari, Facebook Marketing: An Hour a Day, John Wiley & Sons. 2012.

Statistic Brain, Twitter Statistics, în http://www.statisticbrain.com/twitter-statistics/ , accesat în 15.04.2014.

Stoica Virgil, Ilas Andrei, (2013), Romanian Urban e-Government. Digital Services and Digital Democracy in 165 Cities, în Zaigham Mahmood (ed.), E-Government Implementation and Practice in Developing Countries, pp.331-348.

Straubhaa Joseph D. r, Robert LaRose, Lucinda Davenport, Media Now: Understanding Media, Culture, and Technology, Cengage Learning, 2012.

Tankard J., Severin W., Perspective asupra comunicării de masă, POLIROM, Iași, 2004.

Tench, R and Yeomans, L, Ed., Exploring Public Relations, Harlow, Pearson, 2006.

Twitter MAE, https://twitter.com/maeromania

Twitter MAI, https://twitter.com/maigov

Twitter MApN, https://twitter.com/MApNRomania

Twitter, About Twitter, în http://www.about.twitter.com , accesat în 23.04.2014.

UK Government, Government Digital Strategy: reports and research, în https://www.gov.uk/government/collections/government-digital-strategy-reports-and-research, accesat în 07.04.2014.

Ulmanu, Alexandru-Brăduț, Cartea fețelor. Revoluția facebook în spațiul social, Editura Humanitas, București, 2011.

Vatu, Gabriela, WordPress, platforma care gazduieste cele mai populare bloguri din lume,12 Aprilie 2012, în Business 24, http://www.business24.ro/internet/web/wordpress-platforma-care-gazduieste-cele-mai-populare-bloguri-din-lume-1511086, accesat în 15.04.2014.

Waters, John K, Lester, John, The Everything Guide to Social Media: All you need to know about participating in today's most popular online communities, Everything Books, 2010.

Wikileaks, About, în https://wikileaks.org/About.html, accesat în 24.03. 2014.

Wikipedia România, Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia , accesat în 24.03. 2014.

Wikipedia, About Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:About , accesat în 24.03.2014.

Wolstenholme, S [ed.] , The PR Digest, Harlow, Pearson Education & The CIPR, 2009.

World of Worcraft, Infografic, http://media.wow-europe.com/infographic/en/world-of-warcraft-infographic.html, accesat în 24.03.2014

Wright D. K. , Hinson M.D., How blogs and social media are changing public relations and the way it is practiced, Public Relations Journal, vol 2, nr. 2, 2008.

Youtube MAE, https://www.youtube.com/user/MAERomania

Youtube MAI, https://www.youtube.com/user/maigov

Youtube MApN, https://www.youtube.com/user/MApNRomania , accesate în 06.06.2014.

Youtube, About, https://www.youtube.com/yt/about/, accesat în 24.03.2014

Youtube, Statistics, https://www.youtube.com/yt/press/ro/statistics.html , accesat în 24.03.2014.

ZeList, Ce este ZeList?, în http://www.zelist.ro/ze-way , accesat în 15.04.2014.

ZeList, Overview Social Media în RO luna februarie 2014, 17 matie 2014, http://www.zelist.ro/blog/overview-social-media-in-ro-luna-februarie-2014/, accesat în 07.04.2014.

ZeList, Overview Social Media în RO luna octombrie 2013, 15 noiembrie 2013, http://www.zelist.ro/blog/overview-social-media-in-ro-luna-octombrie-2013/, accesat în 07.04.2014.

ZeList, Statistică bloguri, în http://www.zelist.ro/bloguri, accesat în 15.04.2014.

ANEXA 1. STRUCTURA DEPARTAMENTELOR DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE DIN RÂNDUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA ÎN 2012-2014

ANEXA 2. STRATEGIILE DE COMUNICARE LA NIVELUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA

l/d – lipsă date

ANEXĂ 3. Data întegistrării în rețea a instumentelor social media utilizate de ministere

f/a – pagină deschisă fără activitate, f/d – fără dată

ANEXA 4. Număr total de postări și comentarii în 02 iunie 2014

* Retweet Rank este calculat de http://www.retweetrank.com/ și reprezintă un instument de măsurare al influenței pe Twitter care calculează poziția contului în raport cu celelalte pagini de pe Twitter. Retweet Rank verifică cele mai recente retweet-uri , numărul de urmăritori, prieteni și listele unui utilizator și apoi le compară cu cele ale celorlalți utilizatori și stabilește un rang.

** Scorul percentil indică poziția unui utilizator pe o scală de 0 – 100 și este calculat după formula: Percentile = (Total Users on Retweet Rank – User rank) * 100 /Total Users on Retweet Rank.

ANEXĂ 5. Numărul de activități producătoare de engagement din cadrul instrumentelor social media ale ministerelor

f/d – fără date

ANEXĂ 6. MATRICE GENERAL DE EVALUARE CANTITATIVĂ ÎN SOCIAL MEDIA

ANEXA 7. MATRICE DE EVALUARE OBIECTIVĂ CANTITATIV-CALITATIV A MINISTERELOR – metodă de cercetare suplimentară și amănunțită

ANEXA 8. GHID DE INTERVIU

UTILIZAREA COMUNICĂRII PRIN SOCIAL MEDIA ÎN CADRUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA

De când vă implicați într-o astfel de activitate la nivel de echipă de comunicare? Care a fost motivația din spatele deciziei de a comunica în spațiul online?

Enumerați două sau trei avantajele ale comunicării prin intermediul instrumentelor social media în cadrul instituției dumneavoastră?

Enumerați două sau trei dezavantajele ale comunicării prin intermediul social media, și respectiv al rețelelor de socializare în cadrul instituției dumneavoastră?

În ce măsură contribuie activitatea din social media la strategia de comunicare generală a ministerului?

Care sunt dificultățile de ordin general pe care le întâmpinați în cadrul comunicării prin social media și cum reușiți să le întâmpinați?

În ce măsură sunteți susținut/ă în ceea ce privește comunicarea prin social media din partea conducerii ministerului?

Care sunt canalele social media pe care ați ales să comunicați și din ce motive?

Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Există o strategie care stă la baza acestei bune practici sau actualizarea informațiilor publicate se bazează pe activitățile și evenimentele desfășurate de minister?

În spatele activității de comunicare prin social media există o echipă? Dacă da, din câte persoane este alcătuită?

Aveți un model instituțional pe care îl urmați din țară sau din afară cu privire la comunicarea prin social media?

Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media în cadrul departamentului în care vă desfășurați activitatea? Care sunt canalele în care doriți să vă extindeți activitatea?

ANEXA 9. INTERVIU MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

Daniela Voinea

Cristina Ana Tudor

Oficiul Comunicare si Purtator de Cuvant

De când vă implicați într-o astfel de activitate la nivel de echipă de comunicare? Care a fost motivația din spatele deciziei de a comunica în spațiul online?

Ceea ce ne-a motivat a fost posibilitatea de a capta publicurile din acest mediu și de a diversifica canalele de comunicare în online. La început era doar web-ul, dar mai târziu, odată cu apariția social media noi ca instituție ne-am pus problema de a fi prezenți și în acest spațiu, unde de fapt se desfășoară discuția, este comunicarea virtuală între diferite categorii, în timp real și între diferite sectoare de public.

Există anumite mesaje pe care nu le poți pune pe site-ul oficial, dar poți să le pui pe Twitter de exemplu. Am avut odată o solicitare de la presă pe Twitter legată de o scrisoare primită la MAE de la Jinovski, care propunea divizarea Ucrainei. A fost o solicitare absurdă în sine, însă echipa de comunicare trebuie să răspundă la astfel de solicitări. MAE poate să răspundă la orice fel de om politic, pentru că există și oameni care sunt duși departe pe căile extremismului, în schimb ceea ce a putut să se facă pentru cazul amintit, nu am răspuns oficial printr-un comunicat de presă, în schimb am pus un mesaj pe Twitter în care am spus că am primit o scrisoare și că nu puteam să comentăm asemenea aberații. Nu era un mesaj la care puteai să răspunzi oficial, dar a fost un caz special care a ajuns la purtătorul de cuvânt. Practic social media este un instrument semi-oficial, prin care oferim un răspuns, însă nivelul la care îl dăm este mult mai redus, decât o facem printr-un comunicat oficial.

Enumerați două sau trei avantajele ale comunicării prin intermediul instrumentelor social media în cadrul instituției dumneavoastră?

Aș vrea să discutăm mai întâi despre diferențele dintre publicurile pe care dorim să le atingem pe site. Pe site avem un anumit tip de public, cum sunt jurnaliștii, sau cetățenii din străinătate, sau studenții la relații internaționale etc. care sunt interesați de informațiile care sunt adăugate acolo. În partea de social media, pot fi oameni care nu neapărat să intre pe site-ul oficial, sunt oameni care în mare parte utilizează diferite gadget-uri, sau oameni care călătoresc foarte mult și atunci, iar la momentul acela te gândești cum să pregătești mesajul tău ca să ajungi și la ei.

Un alt avantaj este posibilitatea de a posta în social media alerte de călătorie, când vrei să pleci în străinătate și dorești să anunți diferitele probleme care pot apărea, dacă există anumite restricții pe un anumit drum, etc. În astfel de cazuri nu este nevoie să intri neapărat pe site ci intri pe social media. Avem chiar și o aplicație lansată recent și promovată de social media, numită Călătorește în siguranță, are mai mulți pași, practic este o aplicație care îți dă toate informațiile de care ai tu nevoie înainte de a pleca într-o călătorie în orice stat. Dacă pleci într-o zonă de risc, de exemplu o zonă cu risc terorist, risc seismic, epidemic, aceste informații se găsesc pe site-ul MAE. Aplicația acesta te ajută să-ți pregătești cu călătoria unde dorești să mergi. De exemplu în Africa de Sud și te ajută să afli care sunt condițiile de călătorie, de ce documente vei avea nevoie, care este situația politică din țară, dacă ai nevoie să faci vre-un vaccin, care sunt datele de contact ale Ambasadei. Când pleci într-o zonă de risc este important pentru siguranță să anunți Ambasada că te afli pe teritoriu țării respective, pentru a anunța prezența. Singura modalitate este să te înscrii. Acestă aplicație îți oferă și coordonatele ambsadei din țara respectivă. Această aplicație ușurează accesul mai rapid la informație, fără al încurca pe utilizator să caute informația în site-ul oficial. Astăzi cu ajutoarul telefoanelor smart oamenii au acesul la informații în social media.

Un alt avantaj este faptul că poți posta mesaje care nu au neapărat legătură cu instituția ta, care nu ar putea fi postate pe site-ul MAE. Pot fi de exemplu evenimente mai de culoare, pe care le poți promova, cum sunt diferite concursuri de desene pentru copii și altele. Acest lucru poate fi făcut și prin comunicatele de presă, însă prin intemediul social media astfel de mesaje pot să atingă mai bine publicul tânăr.

Un alt avantaj pe Facebook, dar pentru Twitter este valabil, în cazul unor evenimente de diplomație publică, pe site ai o promovare limitată, însă în social media poți să te extinzi, pui mai multe fotografii, dai mai multă culoare evenimentului respectiv.

Un alt avantaj ține de comunicare în mediul online și de faptul că esti prezent acolo unde prezența este din ce în ce mai mare și mesajul poate să ajungă la mai multe categorii de public, fie studenți, liceeni, oameni care călătoresc foarte mult, și e important ca să fi prezent în social media ca să-ți promovezi mesajul tău către ei.

Enumerați două sau trei dezavantajele ale comunicării prin intermediul social media, și respectiv al rețelelor de socializare în cadrul instituției dumneavoastră?

Sunt o mulțime de informații pe care nu poți să le controlezi. Dezavantajele pot să fie situațiile de criză. Cele mai multe crize sunt de natură consulară: de exemplu poate să fie un accident (dar acestea țin în general de comunicarea consulară, iar noi îi sprijinim atât cât se poate). Dar sunt și crize ne natură politică, acestea fiind cele mai frecvente, cum a fost criza cu Rogozin. În general pe Twitter se postează mesaje de natură politică, și acestea se răspândesc cu rapiditate și pot genera într-o criză.

Dacă ai o criză e foarte important să comunici la intervale foate scurte de timp, pentru că presiunea din partea presei este foarte mare și chiar dacă după trei ore de la izbucnirea crizei este important să te arăți prezent, să spui că monitorizezi și să anunți că revi în cel mai scurt timp cu informațiile necesare.

O altă problemă este stabilirea granițelor în alegerea subiectelor de postare. În general noi ne consultăm înainte de a posta un mesaj în social media.

În ce măsură contribuie activitatea din social media la strategia de comunicare generală a ministerului?

Este o parte importantă și contribuie împreună cu strategia generală. Ele întotdeauna merg împreună.

Care sunt dificultățile de ordin general pe care le întâmpinați în cadrul comunicării prin social media și cum reușiți să le întâmpinați?

O dificultate ar fi grupul mic de oameni din departament care se ocupă de social media. Noi nu avem oameni care să se ocupe doar de social media, ci facem acest lucru între timp, printre activități. La MAE suntem doar 2 persoane care gestionăm paginile social media. Însă acest lucru are și o parte bună, noi practic avem accesul la toate informațiile din departament și știim astfel ce trebuie postat pe Facebook sau pe Twitter. Dacă ar fi fost o echipă suplimentară, acest lucru presupune eforturi suplimentare și anume consultarea Biroului de Presă.

În ce măsură sunteți susținut/ă în ceea ce privește comunicarea prin social media din partea conducerii ministerului?

Întotdeauna este un OK politic, la nivel instituțional orice proiect totul de implementează după ce ai un OK politic. Există o deschidere totală la nivelul ministerului pentru folosirea canalelor de social media pentru promovarea imaginii publice.

Care sunt canalele social media pe care ați ales să comunicați și din ce motive?

Comunicăm prin Facebook, Twitter, Youtube, Flickr. Am ales Facebook în primul rând pentru că este rețeaua cea mai utilizată din România, urmată apoi de Twitter. Contul de Youtube este contextualizat la sie-ul MAE și susține vizual evenimente.

Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Există o strategie care stă la baza acestei bune practici sau actualizarea informațiilor publicate se bazează pe activitățile și evenimentele desfășurate de minister?

Nu avem o strategie proprie pentru utilizarea Facebook. Noi suntem încă la început, nu ne putem compara cu MapN care au o astfel de strategie, însă încercăm cu pași mici să ținem pasul cu trendul comunicării în online. Pe Facebook postăm ceea ce se întâmplă la nivel instituțional în minister și în funcție de ceea ce ar fi de interes public.

În ultimul timp în cadrul MAE este o reînvigorare a componentei de social media și avem practic canale înființate în 2009, dar revitalizarea acestora a venit relativ în ultimul an, efectiv în ultimele șase luni, prin faptul că ne-a crescut numărul de fallow-eri de pe Twitter, numărul celor care ne urmăresc pe Facebook. Practic asta și încercăm, să fim activi.

Încercăm periodic să facem și niște analize ca să vedem care este evoluția. Acum șase luni am încercat să facem o analiză de la punctul 0, pentru a vedea cum am pornit, cine sunt cei care ne urmăresc, un fel de statistică internă. Este o analiză cantitativă, dar și calitativă. Cine și câți ne urmăreau la momentul respectiv și să observăm cum evoluează, pentru a face diferența ca să vedem cum se schimbă și rețeaua de urmăritori, ce mesaje sunt mai interesante. Această analiză este una foarte importantă pentru noi pentru că în felul acesta putem să facem un fel de fallow-up a ceea ce se întâmplă.

În spatele activității de comunicare prin social media există o echipă? Dacă da, din câte persoane este alcătuită?

Nu avem o echipă specializată în social media, ci facem acest lucru printre alte activități ale departamentului. Probabil undeva în viitor o să fie o echipă care să se ocupe doar de social media, dar mai durează. Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, acum 7 ani când am început să lucrăm la MAE echipa se ocupa doar de comunicare însemnând orice, începând cu cazurile consulare, având în vedere că acestea erau preponderente, în mare parte existau și chestiuni politice, iar secretarul general de atunci a dezvoltat cumva o echipă în cadrul colegilor de la Consulară și de vreo 3-4 ani de zile există grupul acesta care se ocupă doar de comunicare consulară. Ei lucrează în colaborare cu noi, ariile de mesaj sunt aceleași, și în felul acesta câștigăm și noi timp. În felul acesta de adaptezi la realități și trebuie cumva să faci și lobby, să vezi ce resurse ai și ce poți să dezvolți. Cert este că acest proces este unul care necesită timp. Fiecare minister are propria strategie și în funcție de acesta fiecare încearcă să-și dezvolte componenta de social media.

Pe partea de Twitter, noi încercăm de exemplu prin întâlnirile pe care le avea, cum am avut de exemplu întâlnirea de la NATO, și suntem foarte activi mai ales în contextul crizei din Ucraina, ieșim cu foarte multe mesaje politice, sau chiar și ideea în sine că există un mesaj al unui aliat sau alte chestiuni importante, determină conținutul. Noi încercăm să discutăm și cu instituțiile partenere, cum este NATO, sau anumite delegații să ne ofere anumite informații și să întocmească mesaje. Pentru Twitter este necesară întocmirea unei rețele de urmăritori și diseminarea acestora către contactele directe pentru ca să le spunem că suntem prezenți, este important să vă preluăm mesaje, și este necesar să le preluați și voi pe ale noastre. Acest lucru se întâmplă din ce în ce mai mult.

Aveți un model instituțional pe care îl urmați din țară sau din afară cu privire la comunicarea prin social media?

Pe partea de social media urmărim modele instituționale internaționale cum sunt modelul britanic, modelul american și cel suedez. Acest lucru poate fi văzut pe pagina de Twitter.

Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media în cadrul departamentului în care vă desfășurați activitatea? Care sunt canalele în care doriți să vă extindeți activitatea?

Deocamdată nu vrem să ne mai extindem în alte rețele, ci odată ce am reînvigorat rețelele pe care le deținem, ne dorim să creștem numărul de utilizatori, să postăm mai mult și mai des. Ne dorim o prezență constantă.

ANEXA 10. INTERVIU MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

1. Care a fost motivatia din spatele deciziei de a comunica in spatiul online si de cand va implicati intr-o astfel de activitate la nivel de echipa de comunicare?

Ministerul Apărării Naționale a creat pagini oficiale în rețelele de socializare la începutul lunii august 2012, răspunzând nevoilor de comunicare și transmitere a informației către publicul larg și creșterii masive a traficului în mediul on-line.

Interesul pentru on-line a crescut pas cu pas și asta s-a văzut și ne certifică în fiecare zi munca și așteptările noastre față de proiect. Toți suntem tot mai conectați la mediul on-line și așteptăm vești, ne informăm mai rapid. Într-un timp foarte scurt, paginile MApN on-line au crescut în vizibilitate, dar în spatele acestui grafic de vizibilitate, au stat teste și analize ale echipei noastre de a recunoaște fenomenul.

Avantaje: costuri reduse, eficiență mare și prezența unei categorii de public căreia noi vrem să ne adresăm atunci când vorbim de cariera militară, publicul tânăr.

Acest demers determină informarea corectă și oportună a publicului larg și a personalului militar și civil din armată despre evoluțiile în mediul militar, despre rolul și misiunile Armatei, precum și la promovarea valorilor instituționale și a carierei militare. De asemenea, ne doream interacțiunea cu oamenii pentru obținerea unui feedback, a unor întrebări și răspunsuri, cât mai reale și sincere din partea acestora. Și asta, pentru a satisface cu cât mai multă acuratețe nevoile de informații pentru ei.

2.Enumerati doua sau trei avantaje ale comunicarii prin intermediul instrumentelor social media in cadrul institutiei dumneavoastra?

Avantajele sunt foarte multe! 

În primul rând, extinderea modalităților de comunicare prin aceste canale de transmitere a mesajelor, diferite față de media tradițională și totodată, accesul la un public, altul decât cel tradițional. Armata este o instituție fundamentală a statului de drept, o instituție ale cărei misiuni și activități trebuie aduse la cunoștința cetățenilor.

Am căutat în permanență canale de transmitere pentru a informa publicul, și a aduce la cunoștința acestuia aspectele cele mai importante ale activității noastre. Și am dorit să facem acest lucru în cel mai sincer mod posibil, în timp real, cu costuri minime, dar cu o eficiență maximă! Deci, se poate comunica ieftin și cu eficiență maximă,  conturile pe paginile de socializare lucrând în strânsă colaborare cu produsele media tradiționale ale MApN.

În al doilea rând, cu ajutorul rețelelor de socializare încercăm să depășim o parte din metodele tradiționale ale comunicării, axate doar pe informare, mai puțin sau aproape deloc, pe interacțiunea cu publicul căruia ne adresăm. În plus, putem să transmitem direct către individ informația fără riscul ca aceasta să fie încetinită sau deformată de un canal intermediar de comunicare. Accesăm astfel un mediu închis mijloacelor de comunicare clasice unde putem dialoga cu tinerii despre teme legate de mediul militar și putem promova evenimente, operații, exerciții, acțiuni și alte activități ale MApN în mediul on-line.

De asemenea, trebuie amintit că rețelele de socializare reprezintă în acest moment o potențială sursă de informare pentru mass-media, informațiile din paginile de socializare fiind preluate, din ce în ce mai des, de trusturile de presă și difuzate la ore de maximă audiență de principalele posturi TV.

Nu în ultimul rând, așa cum precizam anterior, paginile din rețelele de socializare sunt accesibile tuturor și se adresează atât publicului larg, dar și militarilor, familiilor acestora, foștilor militari acum aflați în rezervă sau retragere.

3. Enumerati doua sau trei dezavantaje ale comunicarii prin intermediul instrumentelor social media in cadrul institutiei dumneavoastra?

Nu am identificat dezavantaje. Au fost dificultăți inerente oricărui început de drum. Fiecare etapă de dezvoltare a avut dificultăți specifice. Îmi place să le numesc provocări.

Am pornit de la implementarea paginilor MApN și adaptarea mesajului la acest canal de comunicare. În cea de-a doua etapă de dezvoltare am creat pagini atât pentru principalele instituții de învățământ și de cultură cât și pentru cele trei categorii de forțe ale armatei. Apoi am integrat toate aceste pagini într-o „rețea” eficientă în care fiecare pagină să genereze conținut specific care să poată fi apoi propagat către grupurile de audiență pentru care au fost create paginile, cu un limbaj specific fiecărei categorii de public.

Cel mai important lucru pentru noi este acela că ne-am asumat această provocare. Se spune că cel mai mare eșec este cel de a nu încerca. Odată ce ai descoperit ceva ce faci cu plăcere, ai șansa să devii cel mai bun în acel domeniu. La MApN, echipa de comunicare în rețelele de socializare este o echipă tânără care a avut încă de la bun început acea dorință de a reuși, de a demonstra că se poate. Reușita acestui proiect s-a bazat de fapt, pe spiritul de echipă, pe schimbul de idei, pe creativitate și pe un imens entuziasm. Asta ne-a ajutat și ne ajută în continuare  să trecem peste orice dificultate.

4. In ce masura contribuie activitatea din social-media la strategia de comunicare generală a ministerului? 

MApN elaborează la fiecare 4 ani o strategie de comunicare, actualizată și adaptată permanent, în funcție de evoluțiile societății. Comunicarea prin rețelele de socializare este o componentă de bază a acestei strategii, reprezentând o direcție de acțiune complementară, care sprijină comunicarea evenimențială și cea cu comunitatea. În plus, prin rețele se asigură propagarea informației în medii puțin accesibile celorlalte canale de comunicare, mijloacelor de comunicare clasice, utilizate de toate instituțiile statului, inclusiv de MApN. Practic, având la bază aceleași obiective, și în principiu, aceleași mesaje, dar folosind un limbaj adecvat publicului căruia ne adresăm, specific rețelelor de socializare, contribuim la transmiterea coerentă și rapidă, întregului spectru al audienței, a ideilor, informațiilor și mesajelor noastre, participând astfel la îndeplinirea obiectivelor de comunicare propuse.

Încă de la deschiderea paginii oficiale de Facebook am încercat ca prin crearea de diferite evenimente pe care le-am desfășurat alături și împreună cu comunitatea locală să aducem armata în mijlocul societății civile pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a împărtăși valori comune precum patriotismul, respectul față de profesie și față de semeni. Reușitele am început să le cuantificăm și să fie vizibile, iar publicul a înțeles mai bine care sunt locul și rolul militarilor în societatea civilă.

5. Care sunt dificultatile de ordin general pe care le intampinati in cadrul comunicarii prin social media si cum reusiti sa le intampinati?

Am raspuns la intrebarea 3.

6. In ce masura sunteti susținut în ceea ce privește comunicarea on-line din partea conducerii ministerului?

Putem spune că, în acest moment, susținerea este totală! Comunicarea cu ajutorul rețelelor de socializare reprezintă o componentă importantă a procesului de comunicare al MApN. O componentă susținută de conducerea ministerului, de liderii Armatei. Ministrul apărării naționale și șeful Statului Major General au pagini oficiale în rețeaua de socializare Facebook, deosebit de active, care le permit acestora să interacționeze cu „prietenii" lor. Folosind această oportunitate, a interacțiunii, liderii, pe lângă declarațiile publice pe diferite teme legate de activitatea lor sau a instituției pe care o conduc, dezvoltă, prin conversații, aceste teme împreună cu publicul interesat din pagina de socializare, răspund la problemele și nelămuririle care pot să apară și, foarte important, au feedback-ul acestora. 

https://www.facebook.com/ministrul.apararii.nationale

https://www.facebook.com/sef.stat.major.general

7. Care sunt camnalele social media pe care ati ales sa comunicati si din ce motive?

Ministerul Apărării Naționale și-a creat pagini oficiale în rețelele de socializare Facebook, Twitter și You Tube, răspunzând în acest fel nevoilor de comunicare și transmitere a informației către publicul instituției.

Criteriile care au stat la baza alegerii rețelelor de socializare în care să fim prezenți au fost în primul rând legate de dezvoltarea rețelelor respective, numărul de membri, opțiuni, precum și de prezența în rețele a acelor categorii de public de interes pentru instituția noastră.

8. Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Exista o strategie care sta la baza acestei bune practici sau actualizarea informatiilor publicate se bazeaza pe activitatile si evenimentele desfasurate de minister?

Vă mulțumim pentru apreciere! Suntem militari și indiferent de domeniul  în care ne desfășurăm activitatea, păstrăm rigorile și principiile de bază ale profesiei noastre. Disciplina este o caracteristică esențială. De aici pleacă totul…

Pornind de la obiectivele de comunicare, ținând cont de feedback-urile oferite de audiența paginii, studiind statisticile Facebook și analizele realizate intern am dezvoltat o strategie de comunicare prin această rețea de socializare având ca indicatori: domenii de activitate (teme și subiecte), tipuri de conținut (text, foto, audio-video), frecvența postărilor (pe ore și zile din săptămână).

Bineînțeles, punem un accent deosebit pe transmiterea informației în timp real și am dezvoltat o rețea de primire-transmitere a informației care să ne permită postarea în aceste condiții. De asemenea, după cum aminteam anterior, periodic planificăm și desfășurăm în spațiul public evenimente prin care promovăm paginile MApN din rețelele de socializare.

9. In spatele activitatii de comunicare prin social media exista o echipa? Dacă da, din câte persoane este alcatuita?

Atribuțiile privind comunicarea prin rețelele sociale au fost preluate de o microstructură din cadrul Direcției informare și relații publice, care are ca principală responsabilitate comunicarea internă. Nu avem o echipă dedicată exclusiv acestei activități, dar suntem, așa cum vă spuneam, o echipă tânără, dinamică, creativă care îndeplinește aceste atribuții cu plăcere și entuziasm, asigurând o prezență permanentă a paginii, zi de zi, inclusiv sâmbăta și duminica.

Preluarea atribuțiilor de o structură de comunicare internă nu este deloc întâmplătoare deoarece unul din obiectivele comunicării prin rețelele de socializare este acela de a crea o punte de legătură între militarii noștri aflați în misiuni în toate colțurile lumii și familiile rămase acasă. Este o „sarcină" care are o încărcătură morală și emoțională deosebită, care ne mobilizează într-un mod aparte.

De exemplu, în perioada sărbătorilor de iarnă am fost prezenți zilnic, 24 de ore din 24, pe rețelele de socializare, având o comunicare permanentă cu colegii noștri din teatrele de operații. Animați de dorința de a le face sărbătorile mai fericite, am înregistrat mesaje video atât ale familiilor, cât și ale militarilor reușind astfel acțiuni de mare intensitate afectivă.

Și pentru că m-ați întrebat anterior dacă avem o strategie de comunicare trebuie să vă spun că, permanent de la înființarea paginii nu ne-am rezumat la a posta pe paginile noastre informații din diferite domenii de activitate ale instituției noastre, ci am încercat să creăm evenimente, să menținem interacțiunea cu publicul paginii.

Ca să vă exemplific…Anul trecut, în preajma Zilei Copilului am mers în școlile unde învață copiii camarazilor noștri care erau plecați în misiuni în teatrul de operații din Afganistan și, împreună cu conducerea acestora, am demarat proiectul „Sunt mândru de părinții mei”. În acest proiect copiii erau invitați să realizeze o compunere cu acest subiect. Au ieșit povești emoționante scrise de toți copiii, nu numai de cei ai militarilor.

Cu aceeași ocazie, am făcut o surpriză tuturor elevilor din clasele implicate în proiect și i-am dus într-o unitate militară. Aici au avut șansa să tragă cu pușca cu aer comprimat, să deseneze, să învețe să ia legătura între ei prin aparatura de transmisiuni, să asiste la exerciții demonstrative ale militarilor noștri. Pentru copiii militarilor noștri am creat un moment cu totul și cu totul special prin care au putut să-și vadă și să vorbească în direct, prin sistemul de videoconferință, cu părinții aflați în misiune în Afganistan… A fost un moment unic… Acest proiect a continuat și anul acesta cu copiii militarilor din Craiova, dislocați în Afganistan. Surpriza a fost foarte mare atât perntru copii cât și pentru părinții aflați la mii de kilometri distanță de România.

10. Aveti un model instituțional pe care il urmariti din tara si din afara cu privire la comunicarea prin social media?

Acum, după aproape 2 ani de experiență în rețelele de socializare, putem afirma cu convingere că paginile noastre au propria lor identitate.

Trebuie să recunoaștem că înainte de a deschide aceste pagini am avut o etapă de studiu, de analiză a unor pagini consacrate la nivel global și pentru că rețeaua Facebook vine din SUA, în mod logic ne-am orientat în primul rând către paginile dezvoltate de armata SUA și alte instituții importante. În plus am beneficiat și de aportul de informații oferit de colegii noștri care urmau în acea perioadă cursuri în diferite instituții ale armatei SUA și cei care se aflau în teatrele de operații sau în comandamente NATO, aproape de echipele care gestionau astfel de pagini.

Într-o primă etapă, cea a implementării, pot spune că am avut drept model aceste pagini. După implementare, lucrurile s-au schimbat. Încercările noastre de a ne inspira dintr-un anumit tip de postare sau a împărtăși cu abonații paginii noastre informații „gen” US Army sau NATO s-au lovit de eșec. Motivele: diferențele semnificative de cultură, de înțelegere, de cunoaștere a rolului și a misiunilor armatei.

A trebuit să adaptăm, să experimentăm, să facem analize atât pe conținut, cât și pe modul de transmitere a informației, pe calitatea fotografiei și a mesajului transmis, precum și pe tipul de materiale audio-video care se pretează a fi încărcate în aceste rețele.

Progresul realizat s-a întemeiat, cu siguranță, pe interacțiunea cu audiența paginii, pe feed-back-ul primit prin intermediul comentariilor, aprecierilor, distribuirilor, precum și pe numărul de vizualizări ale postărilor noastre.

În acest moment de dezvoltare a paginilor din rețelele de socializare, putem afirma că acestea au propria lor identitate și că am reușit să creăm un „brand” consolidat de priceperea și dăruirea fiecărui membru al echipei.

Chiar dacă ne place să credem că paginile noastre pot fi un model instituțional de comunicare on-line, suntem convinși că întotdeauna este loc de mai bine într-un domeniu cu o evoluție atât de dinamică.

În toamna anului trecut am avut oportunitatea de a participa la un curs de pregătire a sistemului de e-administrație, organizat de Guvernul României, având ca tematică implementarea rețelelor de socializare în comunicarea instituțională. Ne-am bucurat că organizatorii și participanții cunoșteau și apreciau paginile noastre din rețelele de socializare și erau interesați de modul în care am reușit să le implementăm și dezvoltăm. Trainingul de specialitate, schimbul de experiență și informațiile primite la acest curs au  fost benefice dezvoltării și abordărilor noastre ulterioare. De asemenea acest curs a însemnat începutul unei colaborări interinstituționale în domeniu, având ca scop crearea și implementarea unui ghid de social media pentru eficientizarea comunicării on-line în administrația publică.

11. Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media in cadrul departamentului unde va desfasurati activitatea? Care sunt canalele in care doriti sa va extindeti activitatea? 

Așa cum vă spuneam sunt multe de făcut. Avem proiecte și suficient entuziasm pentru a le implementa. Ca următoare etapă de dezvoltare intenționăm să creăm pagini în rețele precum Instagram, Flickr, Tumblr, Vine, Google+ și să creăm un blog instituțional, care să conțină subiecte de interes pentru audiența instituției noastre abordate de specialiști, lideri militari, militari activi, în rezervă, în retragere, veterani de război, dar și personalități ale societății civile, lideri de opinie.

Prin acest fel de comunicare vom oferi publicului răspunsuri avizate și vom propune mass-mediei o abordare proprie a subiectelor dezbătute de diferiți analiști care vorbesc despre domeniul militar, uneori fără să aibă cunoștințe de specialitate.

De asemenea, vom încerca să acordăm o atenție mai mare bloggerilor care au pagini cu tematică militară sau care abordează pe paginile lor subiecte militare. Pornind tot de la „modelul american” după implementarea paginii vom propune liderilor noștri activități tip „bloggers roundtable” – conferințe pentru presa on-line, unde bloggerii și jurnaliștii on-line să poată intra în dialog cu liderii militari.

Vom continua să fim o prezență constantă în spațiul public prin organizarea evenimentelor deja consacrate precum, „Sunt mândru de părinții mei”, „Fii tu eroul din poveste”, „Ziua Armatei României în școli”, „1 decembrie – Mândria de a fi român”, etc.

În perioada când copiii au avut Săptămâna altfel, MApN a desfășurat în cooperare cu Ministerul Educației Naționale proiectul „Armata – O școală altfel”, prin care unități militare din toate categoriile de forțe ale armatei și instituții militare de învățământ și de cultură din întreaga țară au prezentat unui număr de aproximativ 36000 de elevi, din peste 600 de instituții de învățământ, tehnica militară, activități practice specifice, precum și oferta educațională a învățământului militar.  

Principalele subiectele abordate de echipa Social Media a MApN pe paginile din rețelele de socializare vizează activitățile de instruire și misiunile executate de militarii români, activități festive, dar și momente istorice și culturale, povești de viață și carieră.

Conturile MApN în rețelele de socializare sunt:

https://www.facebook.com/mapn.ro

http://www.youtube.com/mapnromania

Tweets by MApNRomania

https://www.facebook.com/ministrul.apararii.nationale

https://www.facebook.com/sef.stat.major.general

Pentru promovarea acțiunilor militarilor români în cadrul NATO, ONU, UE dar și pentru informarea publicului extern cu privire la activitățile de instruire și misiunile executate de militarii români, Ministerul Apărării Naționale a creat un cont în limba engleză în rețeaua de socializare Facebook.

https://www.facebook.com/Romanian.Armed.Forces

Realizat

Maior Alin Preda

Șef Birou/ Direcția informare și relații publice

Echipa Social Media MApN:

Colonel Cristina Iacobuț-Șef Secție comunicare internă/Direcția informare și relații publice

Maior Alin Preda

Locotenent Dorin Chirca

Funcționar public Mirela Dumitru

Funcționar public Cristina Nițulescu

ANEXA 11. INTERVIU MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

BIBLIOGRAFIE

A.G.M. van Dijk, Jan, The Network Society. Social Aspects of New Media, Ediția I, SAGE Publications, London, Thousand Oaks, New Delphi, 2006.

Bădău, Horea Mihai, Tehnici de comunicare în social media, Polirom, Iași, 2011.

Blanchard, Oliver, Social Media ROI. Managing and Measuring Social Media Efforts in Your Organization, Que, Indianapolis, USA, 2011.

Blizzard Entertainment, World of Warcraft: Azeroth by the Numbers, 28 ianuarie 2014, în http://us.battle.net/wow/en/blog/12346804/world-of-warcraft-azeroth-by-the-numbers-1-28-2014 , accesat în 24.03.2014.

Borțun, Dumitru, Relțiile publice și noua societate, Bucuresti, Tritonic, 2005.

Brown, R., Public Relations and the Social Web: Kogan Page Limited, 2009.

Chauhan, Karan Singh, Top 5 Most Popular and Free Blogging Platforms of 2013, în Blogging Ways, http://www.bloggingways.net/2013/06/top-5-most-popular-and-free-blogging-platforms-of-2013.html , accesat în 04.04.2014.

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative, Editura Economică, București, 2001.

Chira, Adrian, Ce este inbound marketing-ul?, http://www.inboundmarketing.ro/inbound-marketing/ce-este-inbound-marketing-ul/, accesat în 02.04.2014.

Cismaru, Diana-Maria, Social media și managementul reputației, TRITONIC, București, 2012.

Collier, Marsha, Facebook and Twitter For Seniors For Dummies, John Wiley & Sons, 2010.

Coman, Cristina, Relatiile publice și mass-media, Ediția aII-a, Polirom, Bucuresti, 2004.

Cornelissen, J., Corporate Communications: Theory and Practice, London, Sage, 2004.

Digital Agenda for Europe, în http://ec.europa.eu/digital-agenda/, accesat în 07.04.2014.

Dolea, Alina, Institutionalizing government public relations in Romania after 1989, în Public Relations Review, Volume 38, Issue 3, September 2012, Pages 354–366.

Dolea, Alina, Țăuș A., Branding România. Cum (ne) promovăm imaginea de țară, București, Curtea Veche, 2009.

Evans Liana, Social Media Marketing: Strategies for Engaging in Facebook, Twitter & Other Social Media, Pearson Education. 2010.

Facebook MAE, https://www.facebook.com/mae.romania

Facebook MAI, https://www.facebook.com/pages/Ministerul-Afacerilor-Interne-Romania/438338142903249

Facebook MApN, https://www.facebook.com/mapn.ro.

Facebook, About, https://www.facebook.com/facebook, accesat în 25.03. 2014.

Facebook, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Pesoanelo Vârstnice, https://www.facebook.com/pages/Ministerul-Muncii-Familiei-%C5%9Fi-Protec%C5%A3iei-Sociale/291708450922678?fref=ts , accesată în 01.06.2014.

Facebook, Ministerul Tineretului și Sportului, https://www.facebook.com/MinisterulTineretuluisiSportului?fref=ts , accesată în 01.06.2014.

Facebrands.ro, Instituții de stat, http://www.facebrands.ro/category/145//pagina-1.html#page22590, accesat în 06.06.2014.

Grunig J.E. et alt., Exploring public relations. Essex: Pearson Education Limited. 2002.

Guvernul României, Organizare, Ministere, http://gov.ro/ro/guvernul/organizare/ministere accesat în 15.04.2014.

Guvernul României, Programul de guvernare 2013 – 2016 http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/13-08-02-10-48-52program-de-guvernare-2013-20161.pdf, accesat în 07.04.2014.

Guvernul României, Regulament de organizare și funcționare, București, 2013, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/mfe/organizare/ROF_MFE.OCT.2013.pdf , accesată în 01.05.2014.

Hanganu, Andreea, Guvernarea în vremea internetului, http://digitaldiplomacy.ro/guvernarea-in-vremea-internetului-open-government/?lang=en , accesat în 07.04.2014.

Heath, R.L., Handbook of Public Relations, London, Sage, 2001.

InvestorWords, Biggest, Best Investing Glossary, Bricks and mortar, în http://www.investorwords.com/580/bricks_and_mortar.html, accesat în 27.04.2014.

Kaplan, Andreas M., Haenlein, Michael, Users of the world, unite! The challenges and opportunities of Social Media. Business Horizons, 2010, 53, 59—68.

Kirkpatrick, David, Efectul Facebook – din culisele rețelei de socializare care unește lumea, PHILOBIA, 2011.

Linden Lab, Second Life, http://lindenlab.com/products/second-life , accesat în 24.05.2014.

LinkedIn, About us, în https://www.linkedin.com/about-us , accesat în 15.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România (August 2012), 31 august 2012, în http://socialmediatraining.ro/2012/08/31/social-media-in-romania-august-2012/ , accesat în 28.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România (Decembrie 2011), 21 decembrie 2011, în http://www.manafu.ro/2011/12/social-media-in-romania-decembrie-2011/, accesat în 28.03.2014.

Manafu, Cristian, Social media în România în noiembrie 2010, 5 noiembrie 2010, în http://www.manafu.ro/2010/11/social-media-in-romania-noiembrie-2010/ , accesat în 08.04.2014.

McGrail, Mike, The Blogconomy: Blogging Stats [INFOGRAPHIC], 28 august, 2013, în http://socialmediatoday.com/mikevelocity/1698201/blogging-stats-2013-infographic , accesat în 15.04.2014.

McQuail D.; Windahl S., Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Comunicare.ro, București, 2004.

Mergel, Ines l, Designing a Social Media Strategy to Fulfill Your Agency’s Mission, în The Public Manager, Spring 2013.

Mergel, Ines, Designing a Social Media Strategy to Fulfill Your Agency’s Mission, în The Public Manager, Spring 2013, p. 26., http://www.thepublicmanager.org, accesat în 07.04.2014.

Ministerul Afacerilor Interne, Planul de implementare a strategiei naționale de comunicare și informare publică pentru stuații de ugență, în http://www.mai.gov.ro/Documente/Strategii/Plan%20de%20implementare%20Ghid%20comunicare.pdf, accesat în 22.05.2014.

Ministerul Apărării Naționale, M.O.,Partea I, Nr.855/18.XII.2012 Acte ale organelor de specialitate ale administrației publice centrale, Minsiterul Apărării Naționale, în http://www.mapn.ro/structuri/dirp/doc/M148_07122012.pdf, accesat în 22.05.2014.

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului NaŃional, Plan strategic 2009-2013, în http://www.cultura.ro/uploads/files/PLAN_STRATEGIC.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Economiei și Finanțelor, Strategia națională de comunicare pentru instrumentele structurale 2007 – 2013 în România, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Legislatie/nationala/1_Gestionarea_asistentei_nerambursabile/16_Strategie_de_Comunicare.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Finanțelor Publice, Planul de comunicare finanțat din programul operațional asistență tehnică 2007-2013, în http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/7_Studii_POAT/1_Plan_Comunicare_POAT.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Justiției, Strategia de informatizare a sistemului justiției pentru perioada 2013-2017, în www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=wH8rogbLoPA%3D&tabid=93 , accesat în 22.05.2014.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârsnice, Strategie de comunicare intenă și extenă, Versiune peliminară, în http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-05_Proiect_Strategie_de_comunicare.pdf , accesat în 22.05.2014.

Ministerul pentru Societatea Informațională, HOTĂRÂRE nr. 548 din 30 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Societatea Informațională în http://www.mcsi.ro/Minister/Despre-MCSI/HG-12-din-16-01-2009, accesată în 01.05.2014.

Monitorul Oficial, nr. 663/23, octombrie 2001, http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/544_2001.php ,accesată în 08.06.2014.

Nastasia, S., Public relations practices in Western and Eastern Europe: A comparison between French and Romanian Public Relations companies on the web. In A. Rogojinaru, & S. Wolstenholme (Eds.), Current trends in international public relations (pp. 225–246). Bucuresti, Tritonic, 2009.

Newton, Lee, Facebook Nation: Total Information Awareness, Springer, 2012.

Open Government Partenership, What is the Open Government Partenership?, în http://www.opengovpartnership.org/, accesat în 07.04.2014.

Open Government Parteneship Romania , Romania Action Plan, în http://www.opengovpartnership.org/country/romania/action-plan, accesat în 07.04.2014.

Open Government Parteneship Romania, Introduction, în http://www.opengovpartnership.org/country/romania, accesat în 07.04.2014.

Pavlik, J.V., Mapping the consequences of technology on public relations. Institute for Public Relations, 2007.

Philips, David, Young, Philip, Online Public Relations. A practical guide to developing an online strategy in the world of social media, Ediția a II-a, CIPR – Kogan Page, London and Philadelphia, 2009.

Poynter, Ray, The Handbook of Online and Social Medea Research Tools and Tehniques for Market Researchers, Wiley, 2010.

Retweetrank, About, http://www.retweetrank.com/view/about, accesat în 02.06.2014.

Retweetrank, http://www.retweetrank.com/, accesat în 02.06.2014.

Rice Lincoln, Susan, Mastering Web 2.0. Transform your bussiness using key website and social media, Kogan Page, London and Philadelphia, 2009.

Rogojinaru, Adela, Challenges of revived democracies: The rise of public relations in Romania. In K. Sriramesh, & D. Vercic (Eds.), The global public relations handbook. Theory, research, and practice (pp. 547–574). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2009.

Rogojinaru, Adela, Structure, roles and communication strategies of public relations in public institutions in Romania (2006–2008). In E. Invernizzi, T.M. Falconi, & S. Romenti (Eds.), Institutionalising PR and corporate communication: Proceedings of the EUPRERA 2008 Milan congress. Vol. I (pp. 353–365), Pearson Paravia Bruno Mondadori, 2009.

Ryan, Peter K., Social networking (Ediția I), The Rosen Publishing Group. New York, 2011.

Secărea, Dragoș, Ines Mergel specialist în social media: Administrațiile nu sunt obișnuite să dea like sau share, în Revista Română de Administrație Publică Locală, nr. 108, ianuarie/februarie 2014.

Second Life, What is Second Life?, http://secondlife.com/whatis/?lang=en-US , accesat în 24.05.2014.

Shrivastava K.M, Social Media in business and governance, Sterling Publishers Pvt. Ltd, New Delhi, 2013.

Smith, Mari, Facebook Marketing: An Hour a Day, John Wiley & Sons. 2012.

Statistic Brain, Twitter Statistics, în http://www.statisticbrain.com/twitter-statistics/ , accesat în 15.04.2014.

Stoica Virgil, Ilas Andrei, (2013), Romanian Urban e-Government. Digital Services and Digital Democracy in 165 Cities, în Zaigham Mahmood (ed.), E-Government Implementation and Practice in Developing Countries, pp.331-348.

Straubhaa Joseph D. r, Robert LaRose, Lucinda Davenport, Media Now: Understanding Media, Culture, and Technology, Cengage Learning, 2012.

Tankard J., Severin W., Perspective asupra comunicării de masă, POLIROM, Iași, 2004.

Tench, R and Yeomans, L, Ed., Exploring Public Relations, Harlow, Pearson, 2006.

Twitter MAE, https://twitter.com/maeromania

Twitter MAI, https://twitter.com/maigov

Twitter MApN, https://twitter.com/MApNRomania

Twitter, About Twitter, în http://www.about.twitter.com , accesat în 23.04.2014.

UK Government, Government Digital Strategy: reports and research, în https://www.gov.uk/government/collections/government-digital-strategy-reports-and-research, accesat în 07.04.2014.

Ulmanu, Alexandru-Brăduț, Cartea fețelor. Revoluția facebook în spațiul social, Editura Humanitas, București, 2011.

Vatu, Gabriela, WordPress, platforma care gazduieste cele mai populare bloguri din lume,12 Aprilie 2012, în Business 24, http://www.business24.ro/internet/web/wordpress-platforma-care-gazduieste-cele-mai-populare-bloguri-din-lume-1511086, accesat în 15.04.2014.

Waters, John K, Lester, John, The Everything Guide to Social Media: All you need to know about participating in today's most popular online communities, Everything Books, 2010.

Wikileaks, About, în https://wikileaks.org/About.html, accesat în 24.03. 2014.

Wikipedia România, Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia , accesat în 24.03. 2014.

Wikipedia, About Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:About , accesat în 24.03.2014.

Wolstenholme, S [ed.] , The PR Digest, Harlow, Pearson Education & The CIPR, 2009.

World of Worcraft, Infografic, http://media.wow-europe.com/infographic/en/world-of-warcraft-infographic.html, accesat în 24.03.2014

Wright D. K. , Hinson M.D., How blogs and social media are changing public relations and the way it is practiced, Public Relations Journal, vol 2, nr. 2, 2008.

Youtube MAE, https://www.youtube.com/user/MAERomania

Youtube MAI, https://www.youtube.com/user/maigov

Youtube MApN, https://www.youtube.com/user/MApNRomania , accesate în 06.06.2014.

Youtube, About, https://www.youtube.com/yt/about/, accesat în 24.03.2014

Youtube, Statistics, https://www.youtube.com/yt/press/ro/statistics.html , accesat în 24.03.2014.

ZeList, Ce este ZeList?, în http://www.zelist.ro/ze-way , accesat în 15.04.2014.

ZeList, Overview Social Media în RO luna februarie 2014, 17 matie 2014, http://www.zelist.ro/blog/overview-social-media-in-ro-luna-februarie-2014/, accesat în 07.04.2014.

ZeList, Overview Social Media în RO luna octombrie 2013, 15 noiembrie 2013, http://www.zelist.ro/blog/overview-social-media-in-ro-luna-octombrie-2013/, accesat în 07.04.2014.

ZeList, Statistică bloguri, în http://www.zelist.ro/bloguri, accesat în 15.04.2014.

ANEXA 1. STRUCTURA DEPARTAMENTELOR DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE DIN RÂNDUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA ÎN 2012-2014

ANEXA 2. STRATEGIILE DE COMUNICARE LA NIVELUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA

l/d – lipsă date

ANEXĂ 3. Data întegistrării în rețea a instumentelor social media utilizate de ministere

f/a – pagină deschisă fără activitate, f/d – fără dată

ANEXA 4. Număr total de postări și comentarii în 02 iunie 2014

* Retweet Rank este calculat de http://www.retweetrank.com/ și reprezintă un instument de măsurare al influenței pe Twitter care calculează poziția contului în raport cu celelalte pagini de pe Twitter. Retweet Rank verifică cele mai recente retweet-uri , numărul de urmăritori, prieteni și listele unui utilizator și apoi le compară cu cele ale celorlalți utilizatori și stabilește un rang.

** Scorul percentil indică poziția unui utilizator pe o scală de 0 – 100 și este calculat după formula: Percentile = (Total Users on Retweet Rank – User rank) * 100 /Total Users on Retweet Rank.

ANEXĂ 5. Numărul de activități producătoare de engagement din cadrul instrumentelor social media ale ministerelor

f/d – fără date

ANEXĂ 6. MATRICE GENERAL DE EVALUARE CANTITATIVĂ ÎN SOCIAL MEDIA

ANEXA 7. MATRICE DE EVALUARE OBIECTIVĂ CANTITATIV-CALITATIV A MINISTERELOR – metodă de cercetare suplimentară și amănunțită

ANEXA 8. GHID DE INTERVIU

UTILIZAREA COMUNICĂRII PRIN SOCIAL MEDIA ÎN CADRUL MINISTERELOR DIN ROMÂNIA

De când vă implicați într-o astfel de activitate la nivel de echipă de comunicare? Care a fost motivația din spatele deciziei de a comunica în spațiul online?

Enumerați două sau trei avantajele ale comunicării prin intermediul instrumentelor social media în cadrul instituției dumneavoastră?

Enumerați două sau trei dezavantajele ale comunicării prin intermediul social media, și respectiv al rețelelor de socializare în cadrul instituției dumneavoastră?

În ce măsură contribuie activitatea din social media la strategia de comunicare generală a ministerului?

Care sunt dificultățile de ordin general pe care le întâmpinați în cadrul comunicării prin social media și cum reușiți să le întâmpinați?

În ce măsură sunteți susținut/ă în ceea ce privește comunicarea prin social media din partea conducerii ministerului?

Care sunt canalele social media pe care ați ales să comunicați și din ce motive?

Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Există o strategie care stă la baza acestei bune practici sau actualizarea informațiilor publicate se bazează pe activitățile și evenimentele desfășurate de minister?

În spatele activității de comunicare prin social media există o echipă? Dacă da, din câte persoane este alcătuită?

Aveți un model instituțional pe care îl urmați din țară sau din afară cu privire la comunicarea prin social media?

Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media în cadrul departamentului în care vă desfășurați activitatea? Care sunt canalele în care doriți să vă extindeți activitatea?

ANEXA 9. INTERVIU MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

Daniela Voinea

Cristina Ana Tudor

Oficiul Comunicare si Purtator de Cuvant

De când vă implicați într-o astfel de activitate la nivel de echipă de comunicare? Care a fost motivația din spatele deciziei de a comunica în spațiul online?

Ceea ce ne-a motivat a fost posibilitatea de a capta publicurile din acest mediu și de a diversifica canalele de comunicare în online. La început era doar web-ul, dar mai târziu, odată cu apariția social media noi ca instituție ne-am pus problema de a fi prezenți și în acest spațiu, unde de fapt se desfășoară discuția, este comunicarea virtuală între diferite categorii, în timp real și între diferite sectoare de public.

Există anumite mesaje pe care nu le poți pune pe site-ul oficial, dar poți să le pui pe Twitter de exemplu. Am avut odată o solicitare de la presă pe Twitter legată de o scrisoare primită la MAE de la Jinovski, care propunea divizarea Ucrainei. A fost o solicitare absurdă în sine, însă echipa de comunicare trebuie să răspundă la astfel de solicitări. MAE poate să răspundă la orice fel de om politic, pentru că există și oameni care sunt duși departe pe căile extremismului, în schimb ceea ce a putut să se facă pentru cazul amintit, nu am răspuns oficial printr-un comunicat de presă, în schimb am pus un mesaj pe Twitter în care am spus că am primit o scrisoare și că nu puteam să comentăm asemenea aberații. Nu era un mesaj la care puteai să răspunzi oficial, dar a fost un caz special care a ajuns la purtătorul de cuvânt. Practic social media este un instrument semi-oficial, prin care oferim un răspuns, însă nivelul la care îl dăm este mult mai redus, decât o facem printr-un comunicat oficial.

Enumerați două sau trei avantajele ale comunicării prin intermediul instrumentelor social media în cadrul instituției dumneavoastră?

Aș vrea să discutăm mai întâi despre diferențele dintre publicurile pe care dorim să le atingem pe site. Pe site avem un anumit tip de public, cum sunt jurnaliștii, sau cetățenii din străinătate, sau studenții la relații internaționale etc. care sunt interesați de informațiile care sunt adăugate acolo. În partea de social media, pot fi oameni care nu neapărat să intre pe site-ul oficial, sunt oameni care în mare parte utilizează diferite gadget-uri, sau oameni care călătoresc foarte mult și atunci, iar la momentul acela te gândești cum să pregătești mesajul tău ca să ajungi și la ei.

Un alt avantaj este posibilitatea de a posta în social media alerte de călătorie, când vrei să pleci în străinătate și dorești să anunți diferitele probleme care pot apărea, dacă există anumite restricții pe un anumit drum, etc. În astfel de cazuri nu este nevoie să intri neapărat pe site ci intri pe social media. Avem chiar și o aplicație lansată recent și promovată de social media, numită Călătorește în siguranță, are mai mulți pași, practic este o aplicație care îți dă toate informațiile de care ai tu nevoie înainte de a pleca într-o călătorie în orice stat. Dacă pleci într-o zonă de risc, de exemplu o zonă cu risc terorist, risc seismic, epidemic, aceste informații se găsesc pe site-ul MAE. Aplicația acesta te ajută să-ți pregătești cu călătoria unde dorești să mergi. De exemplu în Africa de Sud și te ajută să afli care sunt condițiile de călătorie, de ce documente vei avea nevoie, care este situația politică din țară, dacă ai nevoie să faci vre-un vaccin, care sunt datele de contact ale Ambasadei. Când pleci într-o zonă de risc este important pentru siguranță să anunți Ambasada că te afli pe teritoriu țării respective, pentru a anunța prezența. Singura modalitate este să te înscrii. Acestă aplicație îți oferă și coordonatele ambsadei din țara respectivă. Această aplicație ușurează accesul mai rapid la informație, fără al încurca pe utilizator să caute informația în site-ul oficial. Astăzi cu ajutoarul telefoanelor smart oamenii au acesul la informații în social media.

Un alt avantaj este faptul că poți posta mesaje care nu au neapărat legătură cu instituția ta, care nu ar putea fi postate pe site-ul MAE. Pot fi de exemplu evenimente mai de culoare, pe care le poți promova, cum sunt diferite concursuri de desene pentru copii și altele. Acest lucru poate fi făcut și prin comunicatele de presă, însă prin intemediul social media astfel de mesaje pot să atingă mai bine publicul tânăr.

Un alt avantaj pe Facebook, dar pentru Twitter este valabil, în cazul unor evenimente de diplomație publică, pe site ai o promovare limitată, însă în social media poți să te extinzi, pui mai multe fotografii, dai mai multă culoare evenimentului respectiv.

Un alt avantaj ține de comunicare în mediul online și de faptul că esti prezent acolo unde prezența este din ce în ce mai mare și mesajul poate să ajungă la mai multe categorii de public, fie studenți, liceeni, oameni care călătoresc foarte mult, și e important ca să fi prezent în social media ca să-ți promovezi mesajul tău către ei.

Enumerați două sau trei dezavantajele ale comunicării prin intermediul social media, și respectiv al rețelelor de socializare în cadrul instituției dumneavoastră?

Sunt o mulțime de informații pe care nu poți să le controlezi. Dezavantajele pot să fie situațiile de criză. Cele mai multe crize sunt de natură consulară: de exemplu poate să fie un accident (dar acestea țin în general de comunicarea consulară, iar noi îi sprijinim atât cât se poate). Dar sunt și crize ne natură politică, acestea fiind cele mai frecvente, cum a fost criza cu Rogozin. În general pe Twitter se postează mesaje de natură politică, și acestea se răspândesc cu rapiditate și pot genera într-o criză.

Dacă ai o criză e foarte important să comunici la intervale foate scurte de timp, pentru că presiunea din partea presei este foarte mare și chiar dacă după trei ore de la izbucnirea crizei este important să te arăți prezent, să spui că monitorizezi și să anunți că revi în cel mai scurt timp cu informațiile necesare.

O altă problemă este stabilirea granițelor în alegerea subiectelor de postare. În general noi ne consultăm înainte de a posta un mesaj în social media.

În ce măsură contribuie activitatea din social media la strategia de comunicare generală a ministerului?

Este o parte importantă și contribuie împreună cu strategia generală. Ele întotdeauna merg împreună.

Care sunt dificultățile de ordin general pe care le întâmpinați în cadrul comunicării prin social media și cum reușiți să le întâmpinați?

O dificultate ar fi grupul mic de oameni din departament care se ocupă de social media. Noi nu avem oameni care să se ocupe doar de social media, ci facem acest lucru între timp, printre activități. La MAE suntem doar 2 persoane care gestionăm paginile social media. Însă acest lucru are și o parte bună, noi practic avem accesul la toate informațiile din departament și știim astfel ce trebuie postat pe Facebook sau pe Twitter. Dacă ar fi fost o echipă suplimentară, acest lucru presupune eforturi suplimentare și anume consultarea Biroului de Presă.

În ce măsură sunteți susținut/ă în ceea ce privește comunicarea prin social media din partea conducerii ministerului?

Întotdeauna este un OK politic, la nivel instituțional orice proiect totul de implementează după ce ai un OK politic. Există o deschidere totală la nivelul ministerului pentru folosirea canalelor de social media pentru promovarea imaginii publice.

Care sunt canalele social media pe care ați ales să comunicați și din ce motive?

Comunicăm prin Facebook, Twitter, Youtube, Flickr. Am ales Facebook în primul rând pentru că este rețeaua cea mai utilizată din România, urmată apoi de Twitter. Contul de Youtube este contextualizat la sie-ul MAE și susține vizual evenimente.

Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Există o strategie care stă la baza acestei bune practici sau actualizarea informațiilor publicate se bazează pe activitățile și evenimentele desfășurate de minister?

Nu avem o strategie proprie pentru utilizarea Facebook. Noi suntem încă la început, nu ne putem compara cu MapN care au o astfel de strategie, însă încercăm cu pași mici să ținem pasul cu trendul comunicării în online. Pe Facebook postăm ceea ce se întâmplă la nivel instituțional în minister și în funcție de ceea ce ar fi de interes public.

În ultimul timp în cadrul MAE este o reînvigorare a componentei de social media și avem practic canale înființate în 2009, dar revitalizarea acestora a venit relativ în ultimul an, efectiv în ultimele șase luni, prin faptul că ne-a crescut numărul de fallow-eri de pe Twitter, numărul celor care ne urmăresc pe Facebook. Practic asta și încercăm, să fim activi.

Încercăm periodic să facem și niște analize ca să vedem care este evoluția. Acum șase luni am încercat să facem o analiză de la punctul 0, pentru a vedea cum am pornit, cine sunt cei care ne urmăresc, un fel de statistică internă. Este o analiză cantitativă, dar și calitativă. Cine și câți ne urmăreau la momentul respectiv și să observăm cum evoluează, pentru a face diferența ca să vedem cum se schimbă și rețeaua de urmăritori, ce mesaje sunt mai interesante. Această analiză este una foarte importantă pentru noi pentru că în felul acesta putem să facem un fel de fallow-up a ceea ce se întâmplă.

În spatele activității de comunicare prin social media există o echipă? Dacă da, din câte persoane este alcătuită?

Nu avem o echipă specializată în social media, ci facem acest lucru printre alte activități ale departamentului. Probabil undeva în viitor o să fie o echipă care să se ocupe doar de social media, dar mai durează. Așa cum s-a întâmplat, de exemplu, acum 7 ani când am început să lucrăm la MAE echipa se ocupa doar de comunicare însemnând orice, începând cu cazurile consulare, având în vedere că acestea erau preponderente, în mare parte existau și chestiuni politice, iar secretarul general de atunci a dezvoltat cumva o echipă în cadrul colegilor de la Consulară și de vreo 3-4 ani de zile există grupul acesta care se ocupă doar de comunicare consulară. Ei lucrează în colaborare cu noi, ariile de mesaj sunt aceleași, și în felul acesta câștigăm și noi timp. În felul acesta de adaptezi la realități și trebuie cumva să faci și lobby, să vezi ce resurse ai și ce poți să dezvolți. Cert este că acest proces este unul care necesită timp. Fiecare minister are propria strategie și în funcție de acesta fiecare încearcă să-și dezvolte componenta de social media.

Pe partea de Twitter, noi încercăm de exemplu prin întâlnirile pe care le avea, cum am avut de exemplu întâlnirea de la NATO, și suntem foarte activi mai ales în contextul crizei din Ucraina, ieșim cu foarte multe mesaje politice, sau chiar și ideea în sine că există un mesaj al unui aliat sau alte chestiuni importante, determină conținutul. Noi încercăm să discutăm și cu instituțiile partenere, cum este NATO, sau anumite delegații să ne ofere anumite informații și să întocmească mesaje. Pentru Twitter este necesară întocmirea unei rețele de urmăritori și diseminarea acestora către contactele directe pentru ca să le spunem că suntem prezenți, este important să vă preluăm mesaje, și este necesar să le preluați și voi pe ale noastre. Acest lucru se întâmplă din ce în ce mai mult.

Aveți un model instituțional pe care îl urmați din țară sau din afară cu privire la comunicarea prin social media?

Pe partea de social media urmărim modele instituționale internaționale cum sunt modelul britanic, modelul american și cel suedez. Acest lucru poate fi văzut pe pagina de Twitter.

Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media în cadrul departamentului în care vă desfășurați activitatea? Care sunt canalele în care doriți să vă extindeți activitatea?

Deocamdată nu vrem să ne mai extindem în alte rețele, ci odată ce am reînvigorat rețelele pe care le deținem, ne dorim să creștem numărul de utilizatori, să postăm mai mult și mai des. Ne dorim o prezență constantă.

ANEXA 10. INTERVIU MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

1. Care a fost motivatia din spatele deciziei de a comunica in spatiul online si de cand va implicati intr-o astfel de activitate la nivel de echipa de comunicare?

Ministerul Apărării Naționale a creat pagini oficiale în rețelele de socializare la începutul lunii august 2012, răspunzând nevoilor de comunicare și transmitere a informației către publicul larg și creșterii masive a traficului în mediul on-line.

Interesul pentru on-line a crescut pas cu pas și asta s-a văzut și ne certifică în fiecare zi munca și așteptările noastre față de proiect. Toți suntem tot mai conectați la mediul on-line și așteptăm vești, ne informăm mai rapid. Într-un timp foarte scurt, paginile MApN on-line au crescut în vizibilitate, dar în spatele acestui grafic de vizibilitate, au stat teste și analize ale echipei noastre de a recunoaște fenomenul.

Avantaje: costuri reduse, eficiență mare și prezența unei categorii de public căreia noi vrem să ne adresăm atunci când vorbim de cariera militară, publicul tânăr.

Acest demers determină informarea corectă și oportună a publicului larg și a personalului militar și civil din armată despre evoluțiile în mediul militar, despre rolul și misiunile Armatei, precum și la promovarea valorilor instituționale și a carierei militare. De asemenea, ne doream interacțiunea cu oamenii pentru obținerea unui feedback, a unor întrebări și răspunsuri, cât mai reale și sincere din partea acestora. Și asta, pentru a satisface cu cât mai multă acuratețe nevoile de informații pentru ei.

2.Enumerati doua sau trei avantaje ale comunicarii prin intermediul instrumentelor social media in cadrul institutiei dumneavoastra?

Avantajele sunt foarte multe! 

În primul rând, extinderea modalităților de comunicare prin aceste canale de transmitere a mesajelor, diferite față de media tradițională și totodată, accesul la un public, altul decât cel tradițional. Armata este o instituție fundamentală a statului de drept, o instituție ale cărei misiuni și activități trebuie aduse la cunoștința cetățenilor.

Am căutat în permanență canale de transmitere pentru a informa publicul, și a aduce la cunoștința acestuia aspectele cele mai importante ale activității noastre. Și am dorit să facem acest lucru în cel mai sincer mod posibil, în timp real, cu costuri minime, dar cu o eficiență maximă! Deci, se poate comunica ieftin și cu eficiență maximă,  conturile pe paginile de socializare lucrând în strânsă colaborare cu produsele media tradiționale ale MApN.

În al doilea rând, cu ajutorul rețelelor de socializare încercăm să depășim o parte din metodele tradiționale ale comunicării, axate doar pe informare, mai puțin sau aproape deloc, pe interacțiunea cu publicul căruia ne adresăm. În plus, putem să transmitem direct către individ informația fără riscul ca aceasta să fie încetinită sau deformată de un canal intermediar de comunicare. Accesăm astfel un mediu închis mijloacelor de comunicare clasice unde putem dialoga cu tinerii despre teme legate de mediul militar și putem promova evenimente, operații, exerciții, acțiuni și alte activități ale MApN în mediul on-line.

De asemenea, trebuie amintit că rețelele de socializare reprezintă în acest moment o potențială sursă de informare pentru mass-media, informațiile din paginile de socializare fiind preluate, din ce în ce mai des, de trusturile de presă și difuzate la ore de maximă audiență de principalele posturi TV.

Nu în ultimul rând, așa cum precizam anterior, paginile din rețelele de socializare sunt accesibile tuturor și se adresează atât publicului larg, dar și militarilor, familiilor acestora, foștilor militari acum aflați în rezervă sau retragere.

3. Enumerati doua sau trei dezavantaje ale comunicarii prin intermediul instrumentelor social media in cadrul institutiei dumneavoastra?

Nu am identificat dezavantaje. Au fost dificultăți inerente oricărui început de drum. Fiecare etapă de dezvoltare a avut dificultăți specifice. Îmi place să le numesc provocări.

Am pornit de la implementarea paginilor MApN și adaptarea mesajului la acest canal de comunicare. În cea de-a doua etapă de dezvoltare am creat pagini atât pentru principalele instituții de învățământ și de cultură cât și pentru cele trei categorii de forțe ale armatei. Apoi am integrat toate aceste pagini într-o „rețea” eficientă în care fiecare pagină să genereze conținut specific care să poată fi apoi propagat către grupurile de audiență pentru care au fost create paginile, cu un limbaj specific fiecărei categorii de public.

Cel mai important lucru pentru noi este acela că ne-am asumat această provocare. Se spune că cel mai mare eșec este cel de a nu încerca. Odată ce ai descoperit ceva ce faci cu plăcere, ai șansa să devii cel mai bun în acel domeniu. La MApN, echipa de comunicare în rețelele de socializare este o echipă tânără care a avut încă de la bun început acea dorință de a reuși, de a demonstra că se poate. Reușita acestui proiect s-a bazat de fapt, pe spiritul de echipă, pe schimbul de idei, pe creativitate și pe un imens entuziasm. Asta ne-a ajutat și ne ajută în continuare  să trecem peste orice dificultate.

4. In ce masura contribuie activitatea din social-media la strategia de comunicare generală a ministerului? 

MApN elaborează la fiecare 4 ani o strategie de comunicare, actualizată și adaptată permanent, în funcție de evoluțiile societății. Comunicarea prin rețelele de socializare este o componentă de bază a acestei strategii, reprezentând o direcție de acțiune complementară, care sprijină comunicarea evenimențială și cea cu comunitatea. În plus, prin rețele se asigură propagarea informației în medii puțin accesibile celorlalte canale de comunicare, mijloacelor de comunicare clasice, utilizate de toate instituțiile statului, inclusiv de MApN. Practic, având la bază aceleași obiective, și în principiu, aceleași mesaje, dar folosind un limbaj adecvat publicului căruia ne adresăm, specific rețelelor de socializare, contribuim la transmiterea coerentă și rapidă, întregului spectru al audienței, a ideilor, informațiilor și mesajelor noastre, participând astfel la îndeplinirea obiectivelor de comunicare propuse.

Încă de la deschiderea paginii oficiale de Facebook am încercat ca prin crearea de diferite evenimente pe care le-am desfășurat alături și împreună cu comunitatea locală să aducem armata în mijlocul societății civile pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a împărtăși valori comune precum patriotismul, respectul față de profesie și față de semeni. Reușitele am început să le cuantificăm și să fie vizibile, iar publicul a înțeles mai bine care sunt locul și rolul militarilor în societatea civilă.

5. Care sunt dificultatile de ordin general pe care le intampinati in cadrul comunicarii prin social media si cum reusiti sa le intampinati?

Am raspuns la intrebarea 3.

6. In ce masura sunteti susținut în ceea ce privește comunicarea on-line din partea conducerii ministerului?

Putem spune că, în acest moment, susținerea este totală! Comunicarea cu ajutorul rețelelor de socializare reprezintă o componentă importantă a procesului de comunicare al MApN. O componentă susținută de conducerea ministerului, de liderii Armatei. Ministrul apărării naționale și șeful Statului Major General au pagini oficiale în rețeaua de socializare Facebook, deosebit de active, care le permit acestora să interacționeze cu „prietenii" lor. Folosind această oportunitate, a interacțiunii, liderii, pe lângă declarațiile publice pe diferite teme legate de activitatea lor sau a instituției pe care o conduc, dezvoltă, prin conversații, aceste teme împreună cu publicul interesat din pagina de socializare, răspund la problemele și nelămuririle care pot să apară și, foarte important, au feedback-ul acestora. 

https://www.facebook.com/ministrul.apararii.nationale

https://www.facebook.com/sef.stat.major.general

7. Care sunt camnalele social media pe care ati ales sa comunicati si din ce motive?

Ministerul Apărării Naționale și-a creat pagini oficiale în rețelele de socializare Facebook, Twitter și You Tube, răspunzând în acest fel nevoilor de comunicare și transmitere a informației către publicul instituției.

Criteriile care au stat la baza alegerii rețelelor de socializare în care să fim prezenți au fost în primul rând legate de dezvoltarea rețelelor respective, numărul de membri, opțiuni, precum și de prezența în rețele a acelor categorii de public de interes pentru instituția noastră.

8. Pagina de Facebook a ministerului este una dintre cele mai active și bine întreținute pagini instituționale din România. Exista o strategie care sta la baza acestei bune practici sau actualizarea informatiilor publicate se bazeaza pe activitatile si evenimentele desfasurate de minister?

Vă mulțumim pentru apreciere! Suntem militari și indiferent de domeniul  în care ne desfășurăm activitatea, păstrăm rigorile și principiile de bază ale profesiei noastre. Disciplina este o caracteristică esențială. De aici pleacă totul…

Pornind de la obiectivele de comunicare, ținând cont de feedback-urile oferite de audiența paginii, studiind statisticile Facebook și analizele realizate intern am dezvoltat o strategie de comunicare prin această rețea de socializare având ca indicatori: domenii de activitate (teme și subiecte), tipuri de conținut (text, foto, audio-video), frecvența postărilor (pe ore și zile din săptămână).

Bineînțeles, punem un accent deosebit pe transmiterea informației în timp real și am dezvoltat o rețea de primire-transmitere a informației care să ne permită postarea în aceste condiții. De asemenea, după cum aminteam anterior, periodic planificăm și desfășurăm în spațiul public evenimente prin care promovăm paginile MApN din rețelele de socializare.

9. In spatele activitatii de comunicare prin social media exista o echipa? Dacă da, din câte persoane este alcatuita?

Atribuțiile privind comunicarea prin rețelele sociale au fost preluate de o microstructură din cadrul Direcției informare și relații publice, care are ca principală responsabilitate comunicarea internă. Nu avem o echipă dedicată exclusiv acestei activități, dar suntem, așa cum vă spuneam, o echipă tânără, dinamică, creativă care îndeplinește aceste atribuții cu plăcere și entuziasm, asigurând o prezență permanentă a paginii, zi de zi, inclusiv sâmbăta și duminica.

Preluarea atribuțiilor de o structură de comunicare internă nu este deloc întâmplătoare deoarece unul din obiectivele comunicării prin rețelele de socializare este acela de a crea o punte de legătură între militarii noștri aflați în misiuni în toate colțurile lumii și familiile rămase acasă. Este o „sarcină" care are o încărcătură morală și emoțională deosebită, care ne mobilizează într-un mod aparte.

De exemplu, în perioada sărbătorilor de iarnă am fost prezenți zilnic, 24 de ore din 24, pe rețelele de socializare, având o comunicare permanentă cu colegii noștri din teatrele de operații. Animați de dorința de a le face sărbătorile mai fericite, am înregistrat mesaje video atât ale familiilor, cât și ale militarilor reușind astfel acțiuni de mare intensitate afectivă.

Și pentru că m-ați întrebat anterior dacă avem o strategie de comunicare trebuie să vă spun că, permanent de la înființarea paginii nu ne-am rezumat la a posta pe paginile noastre informații din diferite domenii de activitate ale instituției noastre, ci am încercat să creăm evenimente, să menținem interacțiunea cu publicul paginii.

Ca să vă exemplific…Anul trecut, în preajma Zilei Copilului am mers în școlile unde învață copiii camarazilor noștri care erau plecați în misiuni în teatrul de operații din Afganistan și, împreună cu conducerea acestora, am demarat proiectul „Sunt mândru de părinții mei”. În acest proiect copiii erau invitați să realizeze o compunere cu acest subiect. Au ieșit povești emoționante scrise de toți copiii, nu numai de cei ai militarilor.

Cu aceeași ocazie, am făcut o surpriză tuturor elevilor din clasele implicate în proiect și i-am dus într-o unitate militară. Aici au avut șansa să tragă cu pușca cu aer comprimat, să deseneze, să învețe să ia legătura între ei prin aparatura de transmisiuni, să asiste la exerciții demonstrative ale militarilor noștri. Pentru copiii militarilor noștri am creat un moment cu totul și cu totul special prin care au putut să-și vadă și să vorbească în direct, prin sistemul de videoconferință, cu părinții aflați în misiune în Afganistan… A fost un moment unic… Acest proiect a continuat și anul acesta cu copiii militarilor din Craiova, dislocați în Afganistan. Surpriza a fost foarte mare atât perntru copii cât și pentru părinții aflați la mii de kilometri distanță de România.

10. Aveti un model instituțional pe care il urmariti din tara si din afara cu privire la comunicarea prin social media?

Acum, după aproape 2 ani de experiență în rețelele de socializare, putem afirma cu convingere că paginile noastre au propria lor identitate.

Trebuie să recunoaștem că înainte de a deschide aceste pagini am avut o etapă de studiu, de analiză a unor pagini consacrate la nivel global și pentru că rețeaua Facebook vine din SUA, în mod logic ne-am orientat în primul rând către paginile dezvoltate de armata SUA și alte instituții importante. În plus am beneficiat și de aportul de informații oferit de colegii noștri care urmau în acea perioadă cursuri în diferite instituții ale armatei SUA și cei care se aflau în teatrele de operații sau în comandamente NATO, aproape de echipele care gestionau astfel de pagini.

Într-o primă etapă, cea a implementării, pot spune că am avut drept model aceste pagini. După implementare, lucrurile s-au schimbat. Încercările noastre de a ne inspira dintr-un anumit tip de postare sau a împărtăși cu abonații paginii noastre informații „gen” US Army sau NATO s-au lovit de eșec. Motivele: diferențele semnificative de cultură, de înțelegere, de cunoaștere a rolului și a misiunilor armatei.

A trebuit să adaptăm, să experimentăm, să facem analize atât pe conținut, cât și pe modul de transmitere a informației, pe calitatea fotografiei și a mesajului transmis, precum și pe tipul de materiale audio-video care se pretează a fi încărcate în aceste rețele.

Progresul realizat s-a întemeiat, cu siguranță, pe interacțiunea cu audiența paginii, pe feed-back-ul primit prin intermediul comentariilor, aprecierilor, distribuirilor, precum și pe numărul de vizualizări ale postărilor noastre.

În acest moment de dezvoltare a paginilor din rețelele de socializare, putem afirma că acestea au propria lor identitate și că am reușit să creăm un „brand” consolidat de priceperea și dăruirea fiecărui membru al echipei.

Chiar dacă ne place să credem că paginile noastre pot fi un model instituțional de comunicare on-line, suntem convinși că întotdeauna este loc de mai bine într-un domeniu cu o evoluție atât de dinamică.

În toamna anului trecut am avut oportunitatea de a participa la un curs de pregătire a sistemului de e-administrație, organizat de Guvernul României, având ca tematică implementarea rețelelor de socializare în comunicarea instituțională. Ne-am bucurat că organizatorii și participanții cunoșteau și apreciau paginile noastre din rețelele de socializare și erau interesați de modul în care am reușit să le implementăm și dezvoltăm. Trainingul de specialitate, schimbul de experiență și informațiile primite la acest curs au  fost benefice dezvoltării și abordărilor noastre ulterioare. De asemenea acest curs a însemnat începutul unei colaborări interinstituționale în domeniu, având ca scop crearea și implementarea unui ghid de social media pentru eficientizarea comunicării on-line în administrația publică.

11. Care sunt prospectele de viitor pentru utilizarea instrumentelor social media in cadrul departamentului unde va desfasurati activitatea? Care sunt canalele in care doriti sa va extindeti activitatea? 

Așa cum vă spuneam sunt multe de făcut. Avem proiecte și suficient entuziasm pentru a le implementa. Ca următoare etapă de dezvoltare intenționăm să creăm pagini în rețele precum Instagram, Flickr, Tumblr, Vine, Google+ și să creăm un blog instituțional, care să conțină subiecte de interes pentru audiența instituției noastre abordate de specialiști, lideri militari, militari activi, în rezervă, în retragere, veterani de război, dar și personalități ale societății civile, lideri de opinie.

Prin acest fel de comunicare vom oferi publicului răspunsuri avizate și vom propune mass-mediei o abordare proprie a subiectelor dezbătute de diferiți analiști care vorbesc despre domeniul militar, uneori fără să aibă cunoștințe de specialitate.

De asemenea, vom încerca să acordăm o atenție mai mare bloggerilor care au pagini cu tematică militară sau care abordează pe paginile lor subiecte militare. Pornind tot de la „modelul american” după implementarea paginii vom propune liderilor noștri activități tip „bloggers roundtable” – conferințe pentru presa on-line, unde bloggerii și jurnaliștii on-line să poată intra în dialog cu liderii militari.

Vom continua să fim o prezență constantă în spațiul public prin organizarea evenimentelor deja consacrate precum, „Sunt mândru de părinții mei”, „Fii tu eroul din poveste”, „Ziua Armatei României în școli”, „1 decembrie – Mândria de a fi român”, etc.

În perioada când copiii au avut Săptămâna altfel, MApN a desfășurat în cooperare cu Ministerul Educației Naționale proiectul „Armata – O școală altfel”, prin care unități militare din toate categoriile de forțe ale armatei și instituții militare de învățământ și de cultură din întreaga țară au prezentat unui număr de aproximativ 36000 de elevi, din peste 600 de instituții de învățământ, tehnica militară, activități practice specifice, precum și oferta educațională a învățământului militar.  

Principalele subiectele abordate de echipa Social Media a MApN pe paginile din rețelele de socializare vizează activitățile de instruire și misiunile executate de militarii români, activități festive, dar și momente istorice și culturale, povești de viață și carieră.

Conturile MApN în rețelele de socializare sunt:

https://www.facebook.com/mapn.ro

http://www.youtube.com/mapnromania

Tweets by MApNRomania

https://www.facebook.com/ministrul.apararii.nationale

https://www.facebook.com/sef.stat.major.general

Pentru promovarea acțiunilor militarilor români în cadrul NATO, ONU, UE dar și pentru informarea publicului extern cu privire la activitățile de instruire și misiunile executate de militarii români, Ministerul Apărării Naționale a creat un cont în limba engleză în rețeaua de socializare Facebook.

https://www.facebook.com/Romanian.Armed.Forces

Realizat

Maior Alin Preda

Șef Birou/ Direcția informare și relații publice

Echipa Social Media MApN:

Colonel Cristina Iacobuț-Șef Secție comunicare internă/Direcția informare și relații publice

Maior Alin Preda

Locotenent Dorin Chirca

Funcționar public Mirela Dumitru

Funcționar public Cristina Nițulescu

ANEXA 11. INTERVIU MINISTERUL AFACERILOR INTERNE