Utilizarea Sistemelor de Urmarire a Circulatiei Masei Lemnoase In Prevenirea Taierilor Ileggale

Introducere

Gestionarea durabilă a pădurilor constituie o prioritate a politicilor de protecție a mediului deoarece pădurile fac legătura între două domenii prioritare: conservarea biodiversității și lupta contra schimbărilor climatice.

Pădurile asigură producerea de oxigen și stocarea bioxidului de carbon, au asigurat, din cele mai vechi timpuri producția de lemn, și furnizează funcții de protecție importante pentru echilibrul ecologic, precum protecția apelor, prevenirea eroziunii solului, conservarea habitatelor speciilor protejate.

Suprafața păduroasă a planetei s-a redus cu un miliard de hectare în secolul trecut, ceea ce înseamnă că protecția pădurilor în sensul prevenirii defrișărilor, nu s-a realizat așa cum s-ar fi dorit.

Interesele economice au determinat schimbarea folosinței forestier în din pădure în teren agricol, după care terenul agricol a devenit teren degradat, neproductiv. Degradarea terenurilor are multe cauze, în funcție de zona geografică și gradul de încărcare cu animale ce pășunează, precum oile și caprele, cele mai păguboase din punct de vedere al distrugerii solului. Există și un proverb, potrivit căruia „capra usucă pădurea doar cu privirea”, fenomen întâlnit destul de des în Dobrogea, unde avem multe păduri degradate datorită supra-pășunatului. Dovezi ale distrugerii sălbatice a pădurilor există în numeroase scrieri din antichitate, dar și din epoca modernă.

Gestionarea pădurilor înseamnă paza acestora, valorificarea economica a lemnului recoltat sub formă de diverse produse lemnoase, dar și amenajarea acestora, adică stabilirea unei posibilități decenale, ce nu poate fi depășită. Amenajarea pădurilor are o tradiție destul de scurtă în Țara Românească, dar destul de îndelungată în Transilvania și Bucovina, unde conducerea imperială de la Viena a impus același sistem de gospodărire a pădurilor ca și în Austria.

Amenajarea pădurilor nu este suficientă pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, ea trebuie dublată de sisteme de pază și protecție adecvate, care să împiedice tăierile ilegale.

Pădurile, la nivel european, trebuie gospodărite în virtutea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, ce au fost transpuse într-un sistem de criterii și indicatori, ce trebuie respectați întocmai.

Cele mai importante evenimente organizate la nivel internațională în materie de păduri și mediu au fost următoarele, în ordine cronologică: Conferința de la Paris din 1901, primul eveniment mondial pe probleme de silvicultură; Conferințele de la Roma din 1922 și 1926, ultima fiind de fapt primul Congres forestier mondial (19 aprilie – 05 mai 1926); Congresul de la Budapesta din 10 – 14 septembrie 1936; Conferința de la Quebec din octombrie 1945, al cărei scop a fost crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO); apoi Congresul forestier mondial de la Seattle din 1960 (sub egida ONU); Conferința de la Nairobi din 1971 pe tema deșertificării; Convenția de la Berna din 1979 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatului (ratificată în 1983 printr-o lege adoptată de Marea Adunare Națională).

La Adunarea generală a ONU din 19080 s-a afirmat responsabilitatea tuturor statelor de a proteja natură și pădurile, astfel încât și generațiile viitoare să poată beneficia de bunurile și serviciile oferite de păduri. Această eveniment a fost considerat fază premergătoare a adoptării Cartei Mondiale a Naturii.

Evenimentul considerat a fi cel mai important pentru gestionarea sustenabilă a pădurilor este Conferința ONU de la Rio de Janeiro, din 1992, la care s-au adoptat două convenții cadru cu impact major în materie de gestionare a pădurilor: Convenția-Cadru privind conservarea biodiversității și Convenția-Cadru privind schimbările climatice. De asemenea, tot la Rio s-a adoptat Agenda 21, ce prevede următoarele priorități și luări de poziție:

se recunoaște oficial degradarea accentuată a pădurilor, ca urmare a presiunii economice crescânde;

supraviețuirea pădurilor depinde de măsura în care omenirea recunoaște și adoptă măsuri de păstrare a valorilor sociale și economice depozitate în păduri;

guvernele trebuie să adopte programe naționale de acțiune pentru dezvoltarea durabilă a silviculturii;

țările semnatare se obligă să adopte și să extindă sisteme de zone de protecție pentru conservarea anumitor păduri, menite a salva diversitatea biologică, peisajele și habitatele faunei sălbatice, protejate sau neprotejate prin lege;

totuși, țările semnatare au dreptul de a folosi pădurile ca resurse regenerabile, ce pot fi folosite pentru dezvoltarea socială și economică, în măsura în care aceste țări au adoptat strategii naționale compatibile cu dezvoltarea durabilă.

Sistemul indicatorilor silviculturii durabile

Criteriile și indicatorii silviculturii sustenabile (sau durabile) au fost stabiliți la Conferințele Interministeriale privind protecția pădurilor în Europa de la Strasbourg (1990), Helsinki (1993), Lisabona (1998) și Viena (2003). România a semnat toate aceste acorduri, obligându-se ca prim politica forestieră să realizeze dezideratele privind conservarea fondului forestier, conservarea biodiversității, creșterea stocului de carbon și multe alte obiective, legate de serviciile ecosistemice oferite de pădure (Stăncioiu and Bâldea 2010).

Respectarea acestor indicatori este obligatorie, dar în ultimii ani măsurile de management nu au mai respectat aceste îndatoriri.

Figura 1-1 Ponderea suprafețelor forestiere în raport cu funcțiile protective

Raportând suprafața păduroasă la mărimea populației, rezultă că un cetățean al României beneficiază de serviciile ecosistemice oferte de o suprafață de 0,27 ha, ceea ce plasează țara noastră pe locul 10 în Europa. Procentul de împăduriri este de 65% la munte, 28% la dealuri și numai 7% la câmpie. Compoziția pădurii pe grupe de specii este de 30,7% rășinoase, 31,7% fag, 18,2% cvercinee, 11% alte foioase tari și moi.

Cauzele tăierilor ilegale

Principala cauză a tăierilor ilegale este retrocedarea în trei etape a pădurilor, pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp, ce a erodat capacitatea statului de a monitoriza și descuraja tăierile ilegale.

Principalele cauze care au determinat un nivel îngrijorător al fenomenului tăierilor ilegale sunt identificate în:

Dorința de obținere imediată de venituri ilegale sau necuvenite;

Nivelul scăzut al veniturilor locuitorilor din zonele identificate cu tăieri abuzive și lipsa unor alternative, fapt ce a determinat alegerea ca sursă de venituri, exploatarea si valorificarea ilegală a lemnului.

Principalii factori care au influențat amploarea tăierilor ilegale:

1.Reglementarea insuficientă sau necorespunzătoare, cadrului legislativ lacunar privind regimul silvic,precum și inexistența instituțiilor teritorialecu atribuții de controlprivind aplicarea acestuia, în perioada 1991- 1999;

2.Prevederi inadecvate ale legislației și nerespectarea acesteia în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate prin validarea și punerea in posesie ilegală a unor terenuri forestiere.

Lipsa de responsabilitate juridică a comisiilor locale de retrocedare, ce au făcut ce au vrut în materie de retrocedare; comportamentul discreționar al acestor comisii a dus la împroprietărirea abuzivă a unora, ce nu aveau suficente acte doveditoare, precum și la crearea unor tensiuni între solicitanți, multe din ele încă în instanță, spre a fi soluționate.

Principalele cauze care au determinat un nivel îngrijorător al fenomenului tăierilor ilegale sunt identificate în:

Dorința de obținere imediată de venituri ilegale sau necuvenite;

– acceptarea reconstituirii dreptului de proprietate în baza declarațiilor cu martori;

– nerespectarea amplasamentului real al proprietății și gruparea suprafețelor retrocedate în trupuri compacte sau în vecinătatea localităților;

– suprafețele retrocedabile de pădure au fost predate grupat pe baza de protocol comisiilor locale, punerea in posesie fiind făcută de către acestea. Procesul de punere in posesie a fost tergiversat din diferite motive, multe suprafete fiind defrisate in lipsa administratiei silvice. Ulterior proprietarii au refuzat punerea in posesie pe aceste amplasamente;

– punerea in posesie s-a facut fara executarea unor lucrari de cadastru, de multe ori pe « fisii » late de citiva metri si lungi de kilometri, fara trasarea cu exactitate a limitelor intre proprietari;

– retrocedarea padurilor a fost facuta in lipsa oricarei viziuni sau cadru privind administrarea padurilor private.

Aplicarea Legii nr.1/2000:

– validarea unor suprafete fara clarificarea amplasamentelor, in absenta structurilor de control;

– puneri în posesie scriptică, fără a se face delimitarea la teren;

– schimbari de amplasamente, în vederea punerii în posesie preferențiale;

– enclavizarea fondului forestier, datorită suprafețelor exceptate de la retrocedare.

Aplicarea Legii nr. 400/2002:

– interpretarea abuzivă a legii, fapt ce a generat puneri în posesie ilegale.

3. Degradarea culturii organizaționale la nivelul administrației silvice.

4. Neasigurarea corespunzătoare a pazei fondului forestier.

5. Crearea circuitelor economice fictive, de către unele societăți comerciale, care au ca obiect de activitate procesarea și comercializarea materialului lemnos, pentru a justifica în actele contabile proveniența acestuia și circuitul comercial al materialelor lemnoase după prelucrare, precum și falsificarea sau utilizarea în fals a documentelor cu regim special

6. Insuficiența personalului de control al regimului silvic. Inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, unități din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, înființate la începutul anului 2000, au fost subordonate succesiv diverselor autorități ale statului si nu au avut dotarea și numărul de personal corespunzător.

7. Implicarea necorespunzătoare a autorităților locale care au competențe de control;

8. Dezvoltarea haotică a activităților de prelucrare primară a lemnului, situație care a permis procesarea materialului lemnos tăiat ilegal. Acesta a generat o cerere majorată de lemn, acoperită parțial și din masa lemnoasă tăiată ilegal. Creșterea numărului instalațiilor de debitat s-a realizat și prin funcționarea de instalații neautorizate care, fiind amplasate, în general, la domiciliu, nu pot fi controlate decât cu acordul scris al proprietarului.

9. Diversitatea categoriilor de proprietate forestieră, concomitent cu mărimea redusă a proprietății/proprietar. Numărul mare de proprietari, corelat cu personalul insuficient cu atributii de control, a condus la o eficiență scăzută a activității de control.

10. Lipsa lemnului în zonele deficitare în pădurifata de nevoile deaprovizionare cu lemn ale comunitatilor locale.

11. Lipsa susținerii și de la bugetul de stat, la nivelul necesarului, a unor activități, așa cum este prevăzut de O.G. 96/1998 (decontarea contravalorii funcțiilor de protecție, amenajarea pădurilor, combaterea dăunătorilor, etc.);

12. Exportul de lemn rotund și de produse din lemn cu un grad scăzut de prelucrare.

13. Aplicarea necorespunzătoare a conceptului de „Studiu sumar de amenajare”. În aceste condiții sistemul unitar al amenajamentului nu a mai funcționat, apărând posibilitatea realizării, în condiții „legale” a lucrărilor de exploatare a pădurilor;

14. Posibilitatea pătrunderii în activitatea de exploatări forestiere a unor societăți comerciale care nu îndeplinesc condiții de încadrare cu personal de specialitate, ceea ce determină realizarea exploatărilor forestiere fără respectarea normelor de regim silvic, producând prejudicii pădurii.

15. Implicarea abuziva a proprietarului în administrarea structurilor silvice private.

16. Neasumarea responsabilităților de administrare în regim silvic, inclusiv de pază, de către proprietari.

În 2012 autoritățile au înregistrat aproape 19.500 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, adică aproape de două ori mai mult decât media anilor 2009-2011. Acest fenomen nu mai avea legătură cu retrocerăile, ci cu una din consecințele acestora, respectiv crearea unei piețe paralele a drepturilor litigioase.

Înceea ce privește volumul de masă lemnoasă extras ilegal, în trei județe a fost raportată sustragerea a peste 15.000 m3, în Maramureș fiind înregistrat de către autorități un volum de 21.135 m3de lemn sustras ilegal, în Dâmbovița peste 16.500 m3și în Suceava, peste 16.200m3. Volumul total de masă lemnoasă extrasă illegal în 2012 a fost de 120.836 metri cubi, care reprezintă, potrivit autorităților, o pagubă de 17.357.598 lei, (aproape 4 milioane de euro). Comparativ, în perioada 2009-2011, potrivit răspunsurilor primite de la autorități, a fost sustras ilegal un volum de masă lemnoasă de 201.451,963 m3.Tendința de agravare a situației tăierilor ilegale de arbori a continuat și în anul 2013, așa cum rezultă din numeroasele controale efectuate de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, precum și din anchetele inițiate de coaliția ONG – presă.

Rolul societății civile în recunoașterea publică a fenomenului

Ecopolis a analizat eficienta masurilor de combatere a taierilor ilegale in 10 judete in perioada 2009-2010, urmarind intregul proces de la controalele in teren ale institutiilor silvice pana la urmarirea penala a celor prinsi si perdepsirea acestora in instanta.

Studiul descrie mai intai activitatea institutiilor cu rol de control. Pornind de la numarul de controale de regim silvic efectuate de catre fiecare dintre institutiile relevante, sunt urmarite si analizate ulterior rezultatele acestor controale: numarul de nereguli sesizate (infractiuni si contraventii), prejudiciul estimat al neregulilor si masurile luate pentru sanctionarea faptasilor (amenzi, dosare inaintate organelor de cercetare penala si confiscari).

Activitatea parchetelor este analizata din punctul de vedere al tipurilor de solutii juridice acordate dosarelor privind infractiuni silvice: neincepere/scoatere de sub/incetare a urmaririi penale, respectiv intocmire de rechizitorii – trimitere in instanta. Ultimul capitol analizeaza statistic pedepsele acordate de catre judecatori inculpatilor condamnati pentru infractiuni silvice, si plaseaza sentintele in cadrul legislativ privind limitele minime si maxime de pedeapsa.

Concluziile studiului semnaleaza faptul ca principala problema in ceea ce priveste combaterea taierilor ilegale din paduri este aplicarea deficitara a legii si instrumentarea cazurilor de taiere ilegala si furt de lemn de catre institutiile abilitate:

Infracțiunile constatate de catre instituțiile de control au avut un prejudiciu total estimat de peste 24 milioane RON. In același timp, autoritațile estimeaza ca au fost taiați ilegal peste 172.000 m cubi de masa lemnoasa, dar confiscarile se ridica la mai puțin de 25% din acest volum. Diferenta de 131.000 metri cubi reprezinta lemn rezultat din ilegalitati nedepistate.

Procurorii considera ca infracțiunile silvice (taieri sau furturi de peste 5 m cubi) nu prezinta pericol social, astfel ca majoritatea infractorilor scapa de trimiterea in judecata: din cele 7168 de dosare penale, 60% sunt soluționate prin NUP, iar 27% primesc alte soluții de netrimitere in judecata.

Din cele 723 de dosare trimise in instanța, 560 reprezentand 60% au primit pedepse suspendate, 250 reprezentand 36% au primit amenzi penale, iar 34 au primit pedepse cu inchisoarea cu executare (adica 4% din cazurile trimise in instanța).

Raportat la numarul de dosare penale intocmite de organele de control, observam ca in justiție – procuratura sau instanța – scapa de inchisoare peste 99,5% dintre autorii de infractiuni, iar cei care sunt totuși condamnați la pedepse cu executare sunt infractori aflați chiar in perioada de suspendare a unei condamnari anterioare.

Printre recomandarile inaintate de catre Ecopolis autoritatilor cu ocazia lansarii studiului se numara:

• Realizarea, de catre Parchetul General, a unei investigații privind procentul foarte mic de rechizitorii intocmite de catre procurori pentru infracțiuni silvice.

• Realizarea, de catre Consiliul Superior al Magistraturii, a unei investigații privind practica instanțelor de a reduce considerabil pedepsele pentru infracțiuni silvice in raport cu prevederile legale. Este de menționat ca, deși art. 81 Cod Penal prevede ca "suspendarea condiționata a executarii pedepsei trebuie motivata", aceste motivații lipsesc cel puțin din sentințele publicate in portalul Ministerului Justiției, cu excepția invocarii art. 74 Cod Penal privind existența unor circumstanțe atenuante (nespecificate).

• Inițierea, de catre Ministerul Mediului și Padurilor și Ministerul Public, a unei campanii pentru conștientizarea și dezbaterea, in randul magistraților, a importanței pedepsirii infracțiunilor silvice (și de mediu in general) și a "pericolului social" pe care il pot prezenta acestea.

• Re-evaluarea legislatiei actuale in domeniu (si in special a pragului de prejudiciu de 5 metri cubi care stabilește incadrarea faptei ca infracțiune) astfel incat: sa existe criterii obiective și verificabile privind constatarea valorii prejudiciului si sa se elimine situatiile in care infracțiunile sunt incadrate drept contravenții; sa permita controlul proceselor verbale de constatare intocmite de agenții constatatori. Posibilitatea eliminarii sau a reducerii semnificative a acestui prag trebuie luata si ea in calcul.

• Investigarea numarului mare de plangeri privind infracțiuni silvice inaintate parchetelor de catre persoane fizice sau juridice private, pentru a identifica ariile geografice și contextele care "scapa" de sub lupa autoritaților silvice responsabile cu paza și protecția padurillor.

• Concluziile studiului sugereaza ca implicarea mai activa a poliției in controalele de regim silvic poate eficientiza procesul de control și combatere a ilegalitaților in paduri.

Amploarea fenomenului tăierilor ilegale de arbori din ultimii 15 ani a depășit sfera de interes a specialiștilor din domeniul silviculturii, devenind o preocupare constantă a întregii societăți. Atenția asupra acestui fenomen a fost atrasă și de inundațiile și alunecările de terenuri, cu efecte de multe ori devastatoare asupra comunităților locale și infrastructurii, calamități care au fost puse in legătură de cauzalitate cu tăierile masive de arbori din zonele afectate. Concomitent, în zonele sudice ale tarii au fost semnalate tendințe de aridizare și deșertificare ca urmare a distrugerii perdelelor forestiere de protecție si tăierilor ilegale a unor întregi trupuri de pădure. În atenția opiniei publice au intrat și tăierile ilegale din ariile naturale protejate și din zonele turistice ale țării, care au condus la crearea unei imagini negative, atât pe plan intern cât și pe plan extern, cu privire la administrarea pădurilor din România.

Numeroase campanii de presă încercă să sensibilizeze opinia publică și să determine factorii decizionali să intervină în stoparea fenomenului.

Rolul instituțiilor internaționale în stoparea fenomenului

Strategia de dezvoltare a sectorului forestier in perioada 2001-2010 a avut, printre obiective, și armonizarea legislației naționale cu legislația UE, deși la vremea elaborării respeticului act progamatic, nici nu se știa că nu există o legislație europeană în adevăratul sens al cuvântului, și nici măcar o politică forestieră comună. Codul silvic din 2008, deși prevedea obligativitatea amenajării pădurilor și obligația statului de a sprjini amejanarea asociațiilor ale căror păduri depășeau 100 ha, nu a reușit decât să contravină legislației uniunii, deoarece respectiva prevedere, interpretată ca ajutor de stat, nu a fost respectată niciodată. Totuși, unul din obiective a fost implementarea acelor acorduri internationale la care Romania era parte semnatara (ENA FLEG, FLEGT si MCPFE), precum si adaptarea cadrului normativ specific activitatilor de exploatare si prelucrare a lemnului la cerintele si conditiile de protectie si conservare a mediului.

La cea de-a patra Conferinta Ministeriala asupra Protectiei Padurilor in Europa (MCPFE), organizata la Viena in anul 2003, Comunitatea Europeana si statele semnatare, printre care si Romania, s-au angajat sa ia “masuri efective pentru promovarea bunei guvernante si intarirea legislatiei forestiere, si pentru combaterea taierilor ilegale de lemn si a comertului aferent, si sa contribuie la eforturile international in acest sens” (Declaratia de la Viena, 2003, art. 20). In Rezolutia nr. 4 adoptata la Viena, statele semnatare se mai angajeaza “sa furnizeze si sa analizeze informatii despre cauzele taierilor ilegale de lemn si a comertului aferent si a impactului acestora asupra biodiversitatii padurilor; sa ia masuri efective de combatere a taierilor ilegale si a comertului aferent si sa organizeze capacitatile necesare pentru a asigura o intarire efectiva a legislatiei forestiere”.

In cea de-a 33-a sesiune din Zvolen, Slovacia, mai 2006, Comisia Forestiera Europeana si FAO, in cooperare cu celelalte organizatii internationale si regionale, au cerut statelor membre sa grabeasca aplicarea unor masuri pentru cresterea gradului de respectare a legii si ameliorare a actului de guvernanta in sectorul forestier. De asemenea, s-a subliniat rolul cooperarii inter-sectoriale in aplicarea efectiva a legii.

În cadrul întâlnirii ministeriale de la Sankt Petersburg din 28 octombrie 2005 a ENA FLEG (Întărirea legislației și guvernanței în domeniul forestier pentru Europa și Asia de Nord), România a semnat un acord prin care statele participante se obligă în plan politic la întocmirea unor planuri de acțiune care să vizeze combaterea activităților ilegale în domeniul forestier, într-o manieră transparentă și structurată. Acest acord a mai stabilit. pentru factorii de decizie, dezvoltarea comună a conceptelor, definițiilor și termenilor utilizați de administrațiile silvice, cerințe clare și obligații pentru deținătorii și utilizatorii de teren forestier, construirea și întărirea unor capacități și mecanisme instituționale menite să combată eficient comerțul ilicit cu produse lemnoase și să implementeze instrumente anticorupție și de management durabil al pădurilor.

Aceste documente programatice internationale recomanda pentru o mai buna guvernanta in sectorul silvic:

– dezvoltarea unui sistem de verificare fiabil care sa permita distinctia intre lemn taiat legal si ilegal;

– incurajarea transparentei si dispunerea de informatii clare, inclusiv cu privire la proprietatea asupra padurilor;

– cresterea capacitatii agentiilor guvernamentale pentru intarirea legislatiei existente;

– intarirea aplicarii legii prin imbunatatirea coordonarii dintre autoritatile silvice, politie, autoritatile vamale si judiciare;

– implicarea societatii civile pentru asigurarea transparentei;

– inscrierea proceselor de cooperare in stoparea taierilor ilegale in cadrul proceselor nationale de elaborare a programelor forestiere nationale.

actualizarea reglementărilor legislației forestiere și armonizarea acestora cu legislația și politica managementului resurselor naturale și cu obligațiile corespunzătoare asumate prin acordurile internaționale;

– impunerea legii și a autorităților judiciare, în particular în domeniul legislației forestiere;

– evaluarea, identificarea și dezvoltarea de strategii care să se adreseze cauzelor care stau la baza exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate, extragerii neautorizate de masă lemnoasă ca și exploatării neautorizate din ariile protejate, care amenință biodiversitatea;

– dezvoltarea și implementarea de instrumente anticorupție, inclusiv de coduri de conduită și bune practici;

– reducerea vulnerabilității trecerii peste frontiere a materialelor lemnoase provenite din masă lemnoasă recoltată ilegal, cu accent pe crearea unor sisteme de urmărire a cherestelei;

– sprijin multidisciplinar pentru cercetarea principalelor cauze ale exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate;

– angajarea factorilor de decizie pentru sporirea conștientizării publicului asupra amplorii fenomenului exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate și efectul impactului negativ al acestora asupra beneficiilor pe care le aduce pădurea societății.

Studiile efectuate de catre Conferinta Ministeriala si de catre FAO avertizeaza asupra gravitatii problemei taierilor ilegale si ofera recomandari si exemplificari pe studii de caz cu privire la bunele practici de implementat si pasi de urmat, printre care:

analiza și evidențierea corecta a factorilor ce favorizează tăierile ilegale;

mai marea transparență a proceselor decizionale, cadrul legal mai corent

reducerea birocrației și conștietizarea funcționarilor publici asupra efectelor tăierilor ilegale;

apararea si garantarea proprietatii private;

asigurarea unui echilibru intre resurse si capacitatile de prelucrare a lemnului;

ameliorarea cooperarii institutionale si inter-sectoriale;

cresterea capacitatii sistemului judiciar de a trata corect situațiile de încălcare a drepturilor de proprietate și a prevederilor legale;

cresterea capacitatii institutionale, inclusiv prin parteneriate intre sectorul public si cel privat;

ameliorarea surselor de date si a sistemului informational.

Sistemul clasic de prevenire urmărire a tăietilor ilegale

Necesitatea controlării regimului forestier a apărut în 1998 pentru a preveni procesul posibil de despădurire care ar putea urma procesului de restituire a pădurilor. Merita menționat ca prima lege referitoare la restituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și pădurilor (Legea 18/1991)a fost urmata de despăduriri masive datorita legislației incomplete, în special lipsei oricărei prevederi referitoare la proprietarii de păduri.

Primele structuri teritoriale cu rolul de a controla regimul forestier indiferent de forma de proprietate a fost creat prin Ordonanța 96/1998, care menționează Direcția Generala pentru Supravegherea Regimului Forestier care este subordonata Departamentului Păduri și care supraveghează regimul forestier. Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Direcția Generala de Păduri are următoarele responsabilități:

• Supravegherea modului în care sunt respectate prevederile legale;

• Analiza și controlul modului în care planurile manageriale sunt luate în considerare;

• Controlul modului în care prevederile legale referitoare la masurile de control al incendiilor sunt respectate;

• Controlul operațiunilor de recoltare;

• Controlul construcției de drumuri și lucrărilor de întreținere în conformitate cu standardele și reglementările legale;

• Stabilirea infracțiunilor referitoare la păduri;

• Verificarea reclamațiilor scrise;

• Aprobarea personalului angajat de către Organizațiile de administrație a pădurilor private, altele decât Administrația Naționala a Pădurilor.

Până la introducerea sistemelor electronice de urmărire și prevenire a tăierilor ilegale, ocoalele silvice foloseau controlul de fond forestier, prin care se parcurgea o anumită suprafață de pădure – de regulă un canton, sau un district – pentru a identifica arborii tăiați ilegali, mai precis cioatele acestora. Acest sistem, cel mai vechi în Europa, nu funcționa preventiv, ci doar în urma unor sesizări scrise. Controlul de fond se mai putea face și la schimbarea titularului unui canton sau la preluarea în administrare a unei suprafețe de pădure.

La exploatarea materialelor lemnoase, ocoalele silvice, agenții economici și persoanele fizice autorizate au obligația să folosească tehnologii de recoltare și de scoatere a lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului și a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea semințișului utilizabil, a arborilor nedestinați exploatării sau peste limitele admise prin instrucțiunile prevăzute la art.42 din Codul silvic.

Circulația materialelor lemnoaseeste reglementată prin Normele aprobate prin HG nr. 427/2004 modificate prin Hg 2183/2004.În prima parte, actul normativ definește câțiva termeni utilizați: materiale lemnoase, proveniența materialelor lemnoase, documentul de proveniență, circulația materialelor lemnoase, avizul de însoțire, controlul provenienței, deținătorul.

În capii, Normele reglementează 2 categorii de documente: cele de proveniență și cele de însoțire a materialelor lemnoase. Mulți le confundă, inclusiv unii funcționari din cadrul organelor de control, dar, acestea sunt distincte.

Documentele de proveniență a materialelor lemnoase sunt, după caz: actul de punere în valoare, bonul de vânzare, factura fiscală.

Actul de punere în valoare (APV) este documentul primar de proveniență a materialelor lemnoase rezultate din masa lemnoasă pe picior inventariată și/sau marcată în conformitate cu prevederile legale pentru a fi exploatată;

Bonul de vânzare este documentul secundar de proveniență a materialelor lemnoase comercializate, în situația în care în actul de comerț cel puțin una din pârți este persoană fizică.Bonul de vânzare se folosește în cazul vânzării lemnului de către unitățile silvice, persoane fizice, persoane juridice și alți deținători legali, către persoane fizice.Bonul de vânzare dovedește provenienței materialului lemnos până la prelucrarea sau punerea în operă a lemnului, dacă este vorba de construcții.

c. factura fiscală pentru materiale lemnoase, este documentul secundar de proveniență pentru: masa lemnoasă pe picior comercializată între persoane juridice și materialul lemnos comercializat între persoane juridice.

După 2008, controalele de fond au permis dublarea sumelor imputate pădurarilor, dacă tăierile ilegale, pentru care se percepeau aceste imputații, erau în grupa I funcțională, adică în păduri de protecție.

Sistemul clasic de urmărire a tăierilor ilegale nu a mai fost la fel de eficient pe cât era în perioada comunistă din următoarele motive:

Diversificarea formelor de proprietate. Odată ce pădurile au fost retrocedate proprietarilor privați, în contextul unui vid legislativ privind obligațiile minimale de încadrare în tiparele unui regim silvic, statutul „ilegal” al unor tăieri efectuate chiar de proprietar era greu de susținut în instanță. În plus, noțiunea juridică de prejudiciu, asociată oricărui act ilegal, își pierde sensul atunci când cel prejudiciat este același cu cel ce a creat prejudiciul.

Diversificarea mijloacelor tehnice de tăiere ilegală: odată ce au intrat pe piață utilajele, echipamente și chiar materiale explozive ce pot fi folosite pentru a masca tăierile ilegale, a fost tot mai greu, pentru organele de control, să estimeze volumul tăiat ilegal deoarece cioatele, pe baza cărora se estimează paguba, au fost tot mai greu de găsit.

Frecvența tot mai ridicată a produselor accidentale și nevoia de scoatere a acestora din pădure a făcut chiar imposibilă urmărirea procesului legal de punere în valoare.

Competența profesională a celor din structurile de control a scăzut sau a fost deturnată de interese politice.

Partidele politice au văzut pădurea ca o resursă din care se pot face bani negri, cu riscuri minime.

Mai bine de zece ani, între 1996 și 2008, tăierea ilegală a unor volume mai mici de 5 m3 a fost considerată contravenție, ceea ce a încurajat tăierea ilegală a arborilor. După 2008, odată cu adoptarea codului silvic, tăierea ilegală a mai mult de 1 m3 este considerată infracțiune, ceea ce ar fi trebuit să conducă la reducerea drastică a tăierilor ilegale.

Din motive politice, de protecție socială, procentul dosarelor instrumentate corect de ITRSV; finalizate și aduse în instanță este foarte redus, ceea ce înseamnă încă un semnal favorabil tăierilor ilegale.

Pentru a preveni tăierile ilegale facilitate de procesul de retrocedare a pădurilor, în 1998 s-a adoptat o Ordonanță de urgență prin care se definea regimul silvic și cadrul instituțional în care acesta trebuie respectat. Ordonanța respectivă se referă la:

– amenajarea fondului forestier național

– administrarea fondului forestier național

– gospodărirea și exploatarea pădurilor

– protecția și paza pădurilor

– controlul respectării regimului silvic

Deoarece procesul de implementare a cadrului instituțional a fost greoaie, în 2005, în lipsa unui cod silvic ce fusese depus în parlament, s-a adoptat O.U.G. 139/2005, potrivit căreia în termen de 6 luni de la adoptare toți proprietarii ale căror păduri aveau obligația să asigure paza și un pachet minimal de servicii silvice, pe bază de contract cu un ocol silvic. Fără un astfel contract, orice tăiere din pădurile private era considerată ilegală, dacă depășea 1 m3pe an și hectar.

Activitățile ilegale în domeniul forestier sunt acele activități în care lemnul este pus în valoare, tăiat, transportat, prelucrat și/sau comercializat în contradicție cu reglementările in vigoare. Ele pot fi împărțite în următoarele categorii:

a. Tăieri ilegale:

1. Tăieri de arbori nepuși în valoare, adică nemarcați.

2. Tăieri de arbori puși în valoare cu încălcarea prevederilor legale, precum arbori sănătoși, marcați ca produse de igienă sau produse accidentale.

b. Nerespectarea tehnologiilor de exploatare, conform autorizaței de exploatare (activitate ilegală extrem de gravă prin consecințele pe termen lung, dar complet trecută cu vederea în present)

c. Nerespectarea prevederilor legale cu privire la transportul, prelucrarea și comercializarea lemnului – amestecarea lemnului tăiat legal cu cel tăiat illegal, nerespectarea datelor de pe avizul de transport în cee ace privește termenul legal în care transportul ar fi trebuit finalizat.

În cazul tăierilor de arbori puși în valoare cu încălcarea prevederilor legale se disting următoarele situații:

– nerespectarea restricțiilor la punerea în valoare a masei lemnoase în arii protejate;

– punerea în valoare a masei lemnoase fără a respecta prevederile amenajamentului sau în baza unui amenajament întocmit necorespunzător;

– nerespectarea restricțiilor la punerea în valoare a masei lemnoase din specii protejate (cireș);

– subestimarea calitativă și cantitativă a masei lemnoase puse în valoare.

d. Evaziunea fiscală generată de efectuarea de acte de comerț ilegale cu material lemnos.

e. Falsul și uzul de fals asociat cu activitățile ilegale din domeniul forestier (amenajarea pădurilor, punerea în valoare, tăiere, transport, prelucrare, comercializare)

f. Munca „la negru”

Toate activitățile ilegale mai sus menționate se pot asocia cu fapte de corupție.

Sistemul de urmărire a masei lemnoase – SUMAL

Necesitatea sistemului

După 1991, când au început retrocedările terenurilor agricole și ale pădurilor, tăierile legale s-au intensificat, din mai multe motive: slaba autoritate locală, ideea că toate pădurile vor fi retrocedate mai devreme sau mai târziu, nemulțumirea oamenilor pentru modul în care s-au retrocedat pădurile, slaba autoritate a organelor silvice. Trebuie precizat că la data la care s-a dat prima lege a retrocedării, România nu avea nici un fel de legislație pentru pădurile private: așa că, cine le tăia, nu putea fi pedepsit.

În cadrul întâlnirii ministeriale de la Sankt Petersburg din 28 octombrie 2005 a ENA FLEG (Întărirea legislației și implementarea bunei guvernanțe în domeniul forestier pentru Europa și Asia de Nord),

România a semnat un acord prin care statele semnatare se obligă să implementeze planuri de acțiune pentru combaterea activităților ilegale în domeniul forestier, într-o manieră transparentă și structurată. Acest acord a mai stabilit, pentru factorii de decizie, dezvoltarea comună a conceptelor, definițiilor și termenilor utilizați de administrațiile silvice, cerințe clare și obligații pentru deținătorii și utilizatorii de teren forestier, construirea și întărirea unor capacități și mecanisme instituționale menite să combată eficient comerțul ilicit cu produse lemnoase și să implementeze instrumente anticorupție și de management durabil al pădurilor. Aceste documente programatice recunoscute de fiecare stat semnatar recomandă sectorului forestier din fiecare țară câteva direcți de dezvoltare, precum:

• Crearea unui sistem de verificare fiabil care sa permită distincția intre lemn tăiat legal si ilegal;

• încurajarea transparentei si dispunerea de informații clare, inclusiv cu privire la proprietatea asupra pădurilor;

• creșterea capacitații autorității statului în conceperea și implementarea legislației silvice;

• întărirea aplicării legii prin îmbunătățirea coordonării dintre autoritățile silvice, politie, autoritățile vamale si judiciare;

• implicarea societății civile pentru asigurarea transparentei;

• înscrierea proceselor de cooperare in stoparea tăierilor ilegale in cadrul proceselor naționale de elaborare a programelor forestiere naționale;

• actualizarea reglementărilor legislației forestiere și armonizarea acestora cu legislația și politica gestionării resurselor naturale și cu obligațiile corespunzătoare asumate prin acordurile internaționale;

• impunerea legii și a autorităților judiciare, în particular în domeniul legislației forestiere;

• evaluarea, identificarea și dezvoltarea de strategii care să se adreseze cauzelor care stau la baza exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate, extragerii neautorizate de masă lemnoasă ca și exploatării neautorizate din ariile protejate, care amenință biodiversitatea;

• dezvoltarea și implementarea de instrumente anticorupție, inclusiv de coduri de conduită și bune practici;

• reducerea vulnerabilității trecerii peste frontiere a materialelor lemnoase provenite din masă lemnoasă recoltată ilegal, cu accent pe crearea unor sisteme de urmărire a cherestelei;

• sprijin multidisciplinar pentru cercetarea principalelor cauze ale exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate;

• angajarea factorilor de decizie pentru sporirea conștientizării publicului asupra amplorii fenomenului exploatărilor ilegale, comerțului și corupției asociate și efectul impactului negativ al acestora asupra beneficiilor pe care le aduce pădurea societății.

Datorită tăierilor ilegale s-a ajuns la următoarele situați:

brăcuirea, exploatarea nesustenabilă sau chiar defrișarea unor suprafețe mari din fondul forestier național, cu pierderi și distrugeri în ceea ce privește mediul; în final, prin pierderea funcțiilor de protecție ale pădurilor;

• vânzarea masei lemnoase pe așa-zisa « piață neagră » a lemnului, piață pe care prețurile sunt mult inferioare celor de pe piață oficială;

perturbarea mediului concurențial din industria lemnului, din moment ce intra pe piață și lemn din tăieri ilegale;

• proliferarea micilor agenți economici în exploatările forestiere, cu dotare tehnică depășită, fără personal de specialitate, care să vegheze la respectarea tehnologiilor de exploatare;

birocratizarea mediului de afaceri din industria lemnului, din dorința de a arăta că se face ceva pentru prevenirea tăierilor ilegale, sau cel puțin pentru justificarea activității, deși tăierile ilegale s-au înmulțit;

• costurile mai mari pentru paza pădurilor, datorită riscului profesional mai ridicat;

• degradarea culturii organizaționale în sectorul forestier, dar mai ales la nivelul administrațiilor silvice, precum și degradarea al relațiilor dintre proprietarii de pădure, administrațiile silvice și agenții economici din sectorul de exploatare a lemnului.

În același timp, studiile efectuate au evidențiat lipsa informațiilor de bază privind resursele de masă lemnoasă disponibile sau intrate în circuitul economic, informații fără de care decidenții nu pot fundamenta politicile forestiere, nu pot monitoriza administrațiile silvice sau exploatările forestiere.

În contextul existenței unei bugetări distincte pentru informatizarea sectorului silvic în cadrul Proiectului de Dezvoltare Forestieră, finanțat de către Banca Mondială, a fost elaborat un sistem informatic de monitorizare a circulației masei lemnoase, tratat in secțiunea următoare.

Obiectivele SUMAL

Scopul acestui majore sistem este urmărirea provenienței legale a masei lemnoase care intră în circuitul economic odată cu punerea în valoare, continuând cu exploatarea și comercializarea lemnului precum și agregarea de date statistice sintetice privind piața lemnului. Prin integrare cu celelalte componente dezvoltate în cadrul Programai de Dezvoltare Forestieră, acest sistem ar trebui să realizeze:

La nivelul punerii în valoare a masei lemnoase:

statistica masei lemnoase pusă în valoare pe proprietar, administrație silvică, tip de lucrări și pe unitate amenajistică, astfel încât să fie posibilă compararea prevederilor amenajamentelor silvice cu lucrările efectiv efectuate, evaluarea performanțelor administrațiilor silvice în aplicarea regimului silvic, identificarea proprietarilor care forțează posibilitatea pădurii și a celor care nu valorifică resursele de masă lemnoasă;

statatistica masei lemnoase pusă în valoare ca resursă disponibilă pe specii și sortimente (categorii dimensionale);

evaluarea cât mai precisă a masei lemnoase – calcul APV certificat și imposibil de falsificat – având în vedere importanta APV-ului în relațiile dintre proprietarii de pădure – administratori -agenți de exploatare.

La nivelul exploatării masei lemnoase:

calculul rezultatelor exploatării partizilor și compararea cu prevederile actului de punere în valoare;

verificarea exploatării masei partizilor în perioadele autorizate;

verificarea eliberării documentelor de proveniență primare a masei lemnoase în limita APV-urilor și a perioadelor autorizate pentru exploatare și transport;

facilitarea unor statistici referitoare la masa lemnoasă exploatată și transportată de la pădure, pe specii și sortimente, pentru fiecare județ în parte;

colectarea datelor primare pentru alcătuirea cazierului tehnic de exploatare al agenților economici – respectarea perioadelor și termenelor autorizate, pagube produse în parchete, sancțiuni.

în ceea ce privește comercializare a masei lemnoase:

umărirea provenienței legale a masei lemnoase comercializate;

statistica masei lemnoase utilizate pe ramuri ale industriei lemnului;

statistica import-export de masă lemnoasă.

4) În materie de control al circulației masei lemnoase și al agenților economici ce procesează masa lemnoasă:

a. urmărirea provenienței legale a masei lemnoase comercializate prin evidenta fiecărei gestiuni de masă lemnoasă (pentru fiecare depozit considerat o gestiune – separat pentru diverse sortimente de lemn brut și cherestele – pe baza înregistrării intrărilor și ieșirilor, a proceselor verbale de sortare și transformare a masei lemnoase);

b. semnalarea situațiilor potențial frauduloase (controlul utilizării documentelor de proveniență cu regim special);

c. eficientizarea controlului, deoarece permite identificarea zonelor în care cantitățile puse în valoare sunt semnificativ mai mici decât cele comercializate

Sistemul presupune introducerea într-o bază de date a documentele care oricum se completează în prezent, respectiv documentele de însoțire a masei lemnoase transportate pe căile rutiere. Raportările, situațiile, verificările care se pot obține prin integrarea tutuitor informațiilor menționate într-un sistem integrat vor fi eliminate dintre obligațiile agenților economici conducând la o debirocratizare și eficientizare a sectorului forestier.

Structura aplicației SUMAL

Sistemul informatic SUMAL este de tip client-server, fiind compus dintr-un server central la care se conectează două tipuri de aplicații, prin Internet: sumal agent și sumal ocol.

în Figura 6-1 se prezintă o captură de imagine a aplicației SUMAL agent, respectiv meniul ce permite introducerea documentelor primare referitoare la masa lemnoasă intrată în companie.

Aplicația sumal agent permite înregistrarea tuturor documentelor ce însoțesc masa lemnoasă, înregistrare ce se face la finele fiecărei lui, precum și a stocurilor intermediare și a produselor expediate, tot în fiecare lună. Fiecare aviz de expediție conține și numele firmei către care s-a vândut lemnul, așa că aplicați permite verificarea corectitudinii raportărilor, pe baza unui raționament simplu, implementat în aplicație: dacă de la firma A pleacă către firma B x m3, în luna Z, la finele aceleiași luni firma B trebuie să raporteze cantitatea x la intrări, nici mai mult, nici mai puțin.

Vulnerabilitatea sistemului SUMAL agent constă în faptul că fiecare agent economic își înregistrează în sistem propriile consumuri specifice și randamente, când este vorba de debitarea buștenilor în cherestea. Aici pot să apară diferențe între randamentele reale și cele raportate, iar la cantități mari de lemn intrat pe poarta fabricii aceste diferențe pot masca și lemn tăiat ilegal. De exemplu, dacă într-o lună au intrat 5000 m3 buștean, iar randamentul raportat este de 0,6 (ceea ce corespunde uni consum specific de 1,67 m3 buștean pentru 1 m3 cherestea), rezultă 3000 m3cherestea. Dar dacă randamentul real este 0,55, pentru aceiași 3000 m3 cherestea este nevoie de 5454 m3 buștean, diferența de 454 m3 (aproape 10%) putând proveni din tăieri ilegale. Iar diferența dintre 0,55 și 0,60 este greu de demonstrat, în condițiile în care intrările sunt doar cantitative, nu și calitative (nu sunt înregistrate și defectele de formă sau putregaiul, care influențează cel mai mult consumul specific.

Aplicația SUMAL ocol

Conform HG 470/2014, ocoalele silvice trebuie să aplice, la evaluarea masei lemnoase, una din cele 11 metode de evaluare, în funcție de tipul intervenției și caracteristicile partizii, respectiv:

a) metoda tabelelor de cubaj pentru rărituri;

b) metoda seriilor de înălțimi relative, pentru produse principale, păduri pluriene;

c) metoda seriilor de volume relative, pentru produse principale;

d) metoda cu arbori de probă, pentru produse accidentale dispersate;

e) metoda ecuației de regresie a volumelor;

f) metoda ecuației de regresie a înălțimilor relative;

g) metoda ecuației de regresie a volumelor relative;

h) metode de evaluarea volumului de lemn după recoltare;

i) metode de evaluarea volumului de lemn rezultat din doborâturile și rupturile produse de vânt și

zăpadă;

j) metode pentru determinarea volumului arborilor exploatați/extrași în raport cu diametrul măsurat

la cioată, pentru evaluarea cantitativă a delictelor;

k) metoda cu suprafețe de probă, pentru curățiri.

La nivel de ocol, aplicația SUMAL (http://apepaduri.gov.ro/update-sumal-ocol/) realizează doar calculul APV, adică estimează volumele pe specii și sortimente, pornind de la datele din teren, respectiv carnetele de inventariere. Metoda de estimare folosită este aceea a seriilor de volume relative, ce diferă de metoda folosită de aplicația de estimare folosită din 1996 de ocoalele silvice, respectiv versiunea Tomoioagă a programului APV, ce folosea procedeul seriilor de înălțimi.

Dezavantajul metodei folosită în aplicația SUMAL este că în teren sunt necesare măsurători de înălțimi pentru fiecare clasă de diametre, ceea ce este dificil de multe ori. Problema principală a utilizării acestei aplicații este aceea că datele se culeg conform metodei seriilor de înălțimi, dar se prelucrează după metoda seriilor de volume, ceea ce duce la amplificarea erorilor de estimare.

Avantajul aplicației unice SUMAL este acela că fiecărei partizi i se alocă un număr unic, făcând astfel posibilă urmărirea întregului flux de material.

Sistemul woodtracking

SUMAL nu rezolvă totuși problema transportului ilegal de lemn, deoarece pe același documente de transport se cărau din pădure mai multe camioane de lemn, de regulă până când circuitul se întrerupea datorită unui control neprevăzut din partea organelor de poliție. Sistemul wood-tracking este de fapt un sistem GPS clasic, folosit în multe situații de transportatori, mai ales de cei ce transportă substanțe periculoase.

Acest sistem este de fapt o aplicație ce trebuie descărcată de pe site-ul Ministerului Mediului și încărcată pe un telefon mobil inteligent, dotat cu sistemul de operare android. Transportatorul este obligat să țină telefonul deschis pe tot timpul transportului și să încarce în aplicație avizul de expediție imediat ce are semnal GSM.

Informațiile din avizul de însoțire a bușteilor sunt verificate online, chiar în timpul deplasării, așa că este mai ușor, pentru autoritățle de resort, să identifice transporturile dubioase, posibil de a fi ilegale

Bibliografie

1. Stăncioiu, P.-T. and Bâldea, S.-I. 2010 Rețeaua ecologică Natura 2000 în contextul actual al gospodăririi pădurilor din România. Revista pădurilor.

2. www.greenpeace.org

3. http://lege5.ro/Gratuit/gqydmnbrgu/metodologia-privind-organizarea-si-functionarea-sumal-obligatiile-utilizatorilor-sumal-precum-si-structura-si-modalitatea-de-transmitere-a-informatiilor-standardizate-din-08102014/2