Utilizarea Sistemelor de Urmarire a Circulatiei Masei Lemnoase In Prevenirea Taierilor Ilegale

Introducere

Gestionarea durabilă a pădurilor constituie o prioritate a politicilor de protecție a mediului deoarece pădurile fac legătura între două domenii prioritare: conservarea biodiversității și lupta contra schimbărilor climatice.

Pădurile asigură producerea de oxigen și stocarea bioxidului de carbon, au asigurat, din cele mai vechi timpuri producția de lemn, și furnizează funcții de protecție importante pentru echilibrul ecologic, precum protecția apelor, prevenirea eroziunii solului, conservarea habitatelor speciilor protejate.

Suprafața păduroasă a planetei s-a redus cu un miliard de hectare în secolul trecut, ceea ce înseamnă că protecția pădurilor în sensul prevenirii defrișărilor, nu s-a realizat așa cum s-ar fi dorit.

Interesele economice au determinat schimbarea folosinței forestier în din pădure în teren agricol, după care terenul agricol a devenit teren degradat, neproductiv. Degradarea terenurilor are multe cauze, în funcție de zona geografică și gradul de încărcare cu animale ce pășunează, precum oile și caprele, cele mai păguboase din punct de vedere al distrugerii solului. Există și un proverb, potrivit căruia „capra usucă pădurea doar cu privirea”, fenomen întâlnit destul de des în Dobrogea, unde avem multe păduri degradate datorită supra-pășunatului. Dovezi ale distrugerii sălbatice a pădurilor există în numeroase scrieri din antichitate, dar și din epoca modernă.

Gestionarea pădurilor înseamnă paza acestora, valorificarea economica a lemnului recoltat sub formă de diverse produse lemnoase, dar și amenajarea acestora, adică stabilirea unei posibilități decenale, ce nu poate fi depășită. Amenajarea pădurilor are o tradiție destul de scurtă în Țara Românească, dar destul de îndelungată în Transilvania și Bucovina, unde conducerea imperială de la Viena a impus același sistem de gospodărire a pădurilor ca și în Austria.

Amenajarea pădurilor nu este suficientă pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, ea trebuie dublată de sisteme de pază și protecție adecvate, care să împiedice tăierile ilegale.

Pădurile, la nivel european, trebuie gospodărite în virtutea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, ce au fost transpuse într-un sistem de criterii și indicatori, ce trebuie respectați întocmai.

Cele mai importante evenimente organizate la nivel internațională în materie de păduri și mediu au fost următoarele, în ordine cronologică: Conferința de la Paris din 1901, primul eveniment mondial pe probleme de silvicultură; Conferințele de la Roma din 1922 și 1926, ultima fiind de fapt primul Congres forestier mondial (19 aprilie – 05 mai 1926); Congresul de la Budapesta din 10 – 14 septembrie 1936; Conferința de la Quebec din octombrie 1945, al cărei scop a fost crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO); apoi Congresul forestier mondial de la Seattle din 1960 (sub egida ONU); Conferința de la Nairobi din 1971 pe tema deșertificării; Convenția de la Berna din 1979 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatului (ratificată în 1983 printr-o lege adoptată de Marea Adunare Națională).

La Adunarea generală a ONU din 1980 s-a afirmat responsabilitatea tuturor statelor de a proteja natură și pădurile, astfel încât și generațiile viitoare să poată beneficia de bunurile și serviciile oferite de păduri. Această eveniment a fost considerat fază premergătoare a adoptării Cartei Mondiale a Naturii.

Evenimentul considerat a fi cel mai important pentru gestionarea sustenabilă a pădurilor este Conferința ONU de la Rio de Janeiro, din 1992, la care s-au adoptat două convenții cadru cu impact major în materie de gestionare a pădurilor: Convenția-Cadru privind conservarea biodiversității și Convenția-Cadru privind schimbările climatice. De asemenea, tot la Rio s-a adoptat Agenda 21, ce prevede următoarele priorități și luări de poziție:

se recunoaște oficial degradarea accentuată a pădurilor, ca urmare a presiunii economice crescânde;

supraviețuirea pădurilor depinde de măsura în care omenirea recunoaște și adoptă măsuri de păstrare a valorilor sociale și economice depozitate în păduri;

guvernele trebuie să adopte programe naționale de acțiune pentru dezvoltarea durabilă a silviculturii;

țările semnatare se obligă să adopte și să extindă sisteme de zone de protecție pentru conservarea anumitor păduri, menite a salva diversitatea biologică, peisajele și habitatele faunei sălbatice, protejate sau neprotejate prin lege;

totuși, țările semnatare au dreptul de a folosi pădurile ca resurse regenerabile, ce pot fi folosite pentru dezvoltarea socială și economică, în măsura în care aceste țări au adoptat strategii naționale compatibile cu dezvoltarea durabilă.

Sistemul indicatorilor silviculturii durabile

Criteriile și indicatorii silviculturii sustenabile (sau durabile) au fost stabiliți la Conferințele Interministeriale privind protecția pădurilor în Europa de la Strasbourg (1990), Helsinki (1993), Lisabona (1998) și Viena (2003). România a semnat toate aceste acorduri, obligându-se ca prim politica forestieră să realizeze dezideratele privind conservarea fondului forestier, conservarea biodiversității, creșterea stocului de carbon și multe alte obiective, legate de serviciile ecosistemice oferite de pădure (Stăncioiu and Bâldea 2010).

Respectarea acestor indicatori este obligatorie, dar în ultimii ani măsurile de management nu au mai respectat aceste îndatoriri.

Figura 1-1 Ponderea suprafețelor forestiere în raport cu funcțiile protective

Raportând suprafața păduroasă la mărimea populației, rezultă că un cetățean al României beneficiază de serviciile ecosistemice oferte de o suprafață de 0,27 ha, ceea ce plasează țara noastră pe locul 10 în Europa. Procentul de împăduriri este de 65% la munte, 28% la dealuri și numai 7% la câmpie. Compoziția pădurii pe grupe de specii este de 30,7% rășinoase, 31,7% fag, 18,2% cvercinee, 11% alte foioase tari și moi.

Cauzele tăierilor ilegale

Principala cauză a tăierilor ilegale este retrocedarea în trei etape a pădurilor, pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp, ce a erodat capacitatea statului de a monitoriza și descuraja tăierile ilegale.

Principalele cauze care au determinat un nivel îngrijorător al fenomenului tăierilor ilegale sunt identificate în dorinta de obținere imediată de venituri ilegale sau necuvenite;

Nivelul scăzut al veniturilor locuitorilor din zonele identificate cu tăieri abuzive și lipsa unor alternative, fapt ce a determinat alegerea ca sursă de venituri, exploatarea si valorificarea ilegală a lemnului.

Principalii factori care au influențat amploarea tăierilor ilegale:

1.Reglementarea insuficientă sau necorespunzătoare, cadrului legislativ lacunar privind regimul silvic,precum și inexistența instituțiilor teritorialecu atribuții de controlprivind aplicarea acestuia, în perioada 1991- 1999;

2.Prevederi inadecvate ale legislației și nerespectarea acesteia în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate prin validarea și punerea in posesie ilegală a unor terenuri forestiere.

Lipsa de responsabilitate juridică a comisiilor locale de retrocedare, ce au făcut ce au vrut în materie de retrocedare; comportamentul discreționar al acestor comisii a dus la împroprietărirea abuzivă a unora, ce nu aveau suficente acte doveditoare, precum și la crearea unor tensiuni între solicitanți, multe din ele încă în instanță, spre a fi soluționate.

Principalele cauze care au determinat un nivel îngrijorător al fenomenului tăierilor ilegale sunt identificate în:

Dorința de obținere imediată de venituri ilegale sau necuvenite;

– nerespectarea amplasamentului real al proprietății și gruparea suprafețelor retrocedate în trupuri compacte sau în vecinătatea localităților;

– suprafețele retrocedabile de pădure au fost predate grupat pe baza de protocol comisiilor locale, punerea in posesie fiind făcută de către acestea. Procesul de punere in posesie a fost tergiversat din diferite motive, multe suprafete fiind defrisate in lipsa administratiei silvice. Ulterior proprietarii au refuzat punerea in posesie pe aceste amplasamente;

– retrocedarea padurilor a fost facuta in lipsa oricarei viziuni sau cadru privind administrarea padurilor private.

Aplicarea Legii nr.1/2000:

– validarea unor suprafete fara clarificarea amplasamentelor, in absenta structurilor de control;

– puneri în posesie scriptică, fără a se face delimitarile ternului;

– schimbari de amplasamente, în vederea punerii în posesie preferențiale;

Aplicarea Legii nr. 400/2002:

– interpretarea abuzivă a legii, fapt ce a generat puneri în posesie ilegale.

3. Degradarea culturii organizaționale la nivelul administrației silvice.

4. Neasigurarea corespunzătoare a pazei fondului forestier.

5. Crearea circuitelor economice fictive, de către unele societăți comerciale, care au ca obiectiv de activitate procesarea și comercializarea materialului lemnos, pentru a justifica în actele contabile proveniența acestuia și circuitul comercial al materialelor lemnoase după prelucrare

6. Insuficiența personalului de control al regimului forestier. Inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic au fost subordonate succesiv diverselor autorități ale statului si nu au avut dotarea și numărul de personal corespunzător.

7. Neimplicarea autorităților locale care au competențe de control;

8. Dezvoltarea haotică a activităților de prelucrare a lemnului. Creșterea numărului instalațiilor de debitat s-a realizat și prin funcționarea de instalații neautorizate care, fiind amplasate, în general, la domiciliu, nu pot fi controlate decât cu acordul scris al proprietarului.

9. Diversitatea categoriilor de proprietate forestieră, concomitent cu mărimea redusă a proprietății/proprietar. Numărul mare de proprietari, corelat cu personalul insuficient cu atributii de control, a condus la o eficiență scăzută a activității de control.

10. Lipsa lemnului în zonele deficitare în pădurifata de nevoile deaprovizionare cu lemn ale comunitatilor locale.

11. Lipsa susținerii și de la bugetul de stat, la nivelul necesarului, a unor activități, așa cum este prevăzut de O.G. 96/1998;

12. Exportul lemnului masiv și de produse din lemn cu un grad scăzut de prelucrare.

13. Aplicarea necorespunzătoare a conceptului de „Studiu sumar de amenajare”. În aceste condiții sistemul unitar de amenajare nu a mai funcționat;

14. Posibilitatea intrării în activitatea exploatării forestiere a societăților comerciale ce nu îndeplinesc condițiile de încadrare cu personal de specialitate, producând prejudicii pădurii.

15. Implicarea proprietarului în administrarea structurilor silvice private.

16. Neasumarea responsabilităților de administrare în regim forestier, inclusiv de pază, de către detinatori.

În anul 2012 autoritățile au înregistrat aproximativ 19.500 de cazuri de defrisari ilegale, adică aproape dublu decât media anilor 2009-2011. Fenomenul respectiv nu mai avea legătură cu retrocerăile, ci cu una din consecințele acestora, aceasta fiind crearea unei piețe paralele a drepturilor litigioase.

Înceea ce privește volumul masei lemnoase extrase ilegal, în trei județe a fost raportată sustragerea a mai mult de 15.000 m3, în Maramureș fiind înregistrat un volum de 21.135 m3de lemn sustras ilegal, în Dâmbovița 16.500 m3 și în Suceava, 16.200m3. Volumul total al masei lemnoase extrasă illegal în 2012 a fost de 120.836 metri cubi, ce reprezintă, potrivit autorităților, o pagubă de 17.357.598 lei, (aproximativ 4 milioane de euro). Comparativ, în perioada 2009-2011, a fost sustras ilegal un volum total de masă lemnoasă de 201.451,963 m3.Tendința de agravare a situației tăierilor ilegale de arbori a continuat și în anul 2013, așa cum rezultă din numeroasele controale efectuate de Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură.

Rolul societății civile în recunoașterea fenomenului

Ecopolis a analizat eficienta masurilor de combatere a taierilor ilegale in 10 judete in perioada 2009-2010, urmarind intregul proces de la controalele in teren ale institutiilor silvice pana la urmarirea penala a celor prinsi si perdepsirea acestora in instanta.

Studiul descrie in principiu activitatea institutiilor cu rol de control. Pornind de la numarul de controale de regim silvic facute de fiecare dintre institutiile specifice, sunt urmarite si analizate rezultatele respectivelor controale: numarul neregulilor depistate, prejudiciul estimat al neregulilor si masurile impuse pentru pedepsirea faptasilor (amenzi, dosare inaintate organelor de cercetare penala si confiscari).

Activitatea parchetelor este studiata din punctul de vedere al tipurilor de solutii juridice ajustate dosarelor privind infractiunile silvice: neinceperea sau scoaterea de sub urmarirea penalaprecum si intocmire de rechizitorii. Cel din urma capitol analizeaza sanctiunile acordate de judecatori condamnatilor pentru infractiuni in domeniul silvic, si plaseaza sentintele in cadrul legislativ privind limitele de pedeapsa.

Concluziile studiului semnaleaza ca principala problema a combaterilor taierilor ilegale din paduri este aplicarea deficitara a legii si instrumentarea cazurilor de taiere ilegala si furt de lemn de catre institutiile abilitate:

-Infracțiunile descoperite de instituțiile de control au avut un prejudiciu estimat de peste 24 milioane RON. Tot atunci, autoritațile estimeaza ca au fost taiați ilegal mult peste 172.000 m cubi de masa lemnoasa, insa confiscarile ajung la mai puțin de 25% din acest volum. Diferenta de 131.000 metri cubi reprezinta lemn rezultat din ilegalitati nedescoperite.

-Procurorii sunt de parere ca infracțiunile silvice nu prezinta pericol social, astfel majoritatea infractorilor scapa de trimiterea in instanta

-Din cele 723 de dosare trimise in instanța, 560 reprezentand 60% au primit sanctiuni suspendate, 250 reprezentand 36% au primit amenzi penale si 34 au primit pedepse cu inchisoarea.

-Raportat la numarul de dosare penale intocmite de catre organele de control, putem observa ca in justiție scapa de pedeapsa cu inchisoarea peste 99,5% dintre cei ce produc infractiuni, iar cei care sunt totuși condamnați la pedepse cu executare sunt infractori aflați chiar in perioada de suspendare a unei condamnari anterioare.

In recomandarile inaintate de catre Ecopolis autoritatilor cu ocazia lansarii studiului se pot numara:

-Intocmirea, de catre Parchetul General, a unor investigații privind procentul scazut de rechizitorii realizate de procurori pentru infracțiuni silvice.

-Intocmirea, de catre Consiliul Superior al Magistraturii, a unor investigații privind practica instanțelor de a diminua considerabil sanctiunile pentru infracțiuni silvice in raport cu prevederile legale.

-Investigarea numarului relativ mare de plangeri privind infracțiunile silvice predate parchetelor de catre persoane fizice sau juridice, pentru a identifica ariile geografice și contextele care scapa de sub obiectivul autoritaților silvice responsabile cu paza padurillor precum si protectia lor.

-Concluziile studiului arata ca implicarea mai activa a organelor de politie in controalele regimului silvic eficientiza procesul de combatere a ilegalitaților in paduri.

Amploarea fenomenului tăierilor ilegale de arbori din ultimii 15 ani s-a ridicat peste sfera de interes a specialiștilor din domeniul silvic, devenind o preocupare ce priveste intreaga societate. Atenția asupra acestui fenomen a fost atrasă și de alunecările de terenuri sau inundațiile, cu efecte devastatoare de cele mai dese ori asupra comunităților locale și infrastructurii, dezastre ce se afla in legătură cu tăierile masive de arbori din zonele afectate. In acelasi timp, în zonele din sudul tarii au fost sesizate tendințe de aridizare și deșertificare a terenurilor ca urmare a distrugerii perdelelor forestiere ce aveau rol de protecție si defrisarilor ilegale a unor întregi suprafete de pădure. Numeroase campanii de presă încercă să amelioreze opinia publică și să determine factorii decizionali să intervină în diminuarea sau stoparea acestul fenomen.

Rolul instituțiilor internaționale în stoparea fenomenului

Strategia dezvoltarii a sectorului forestier in perioada anilor 2001-2010 a avut, printre obiective, și asortarea legislației naționale cu legislația UE, deși la vremea elaborării acelui act progamatic, nici nu se știa că nu există o legislație europeană în adevăratul sens al cuvântului, și nici măcar o politică forestieră comună. Codul silvic din 2008, deși prevedea obligativitatea amenajării pădurilor și obligația statului de a sprjini amejanarea asociațiilor ale căror păduri depășeau 100 ha, nu a reușit decât să contravină legislației uniunii, deoarece respectiva prevedere, interpretată ca ajutor de stat, nu a fost respectată niciodată. Totuși, unul din obiective a fost implementarea acelor acorduri internationale la care Romania era parte semnatara (ENA FLEG, FLEGT si MCPFE), precum si adaptarea cadrului normativ specific activitatilor de exploatare si prelucrare a lemnului la cerintele si conditiile de protectie si conservare a mediului.

A patra Conferinta Ministeriala asupra Protectiei Padurilor in Europa, organizata la Viena in anul 2003, Comunitatea Europeana si statele semnatare, din care facea parte si Romania, au hotarat sa ia “masuri efective pentru promovarea bunei guvernante si intarirea legislatiei forestiere, si pentru combaterea taierilor ilegale de lemn si a comertului aferent, si sa contribuie la eforturile international in acest sens” (Declaratia de la Viena, 2003, art. 20). In Rezolutia numarul 4, stabilita la Viena, statele participante hotarasc sa furnizeze si sa analizeze informatii despre cauzele defrisarilor ilegale de lemn si impactul lor asupra biodiversitatii forestiere; sa ia masuri efective de combatere si prevenire a defrisarilor ilegale si a comertului si sa puna la punct capacitatile necesare pentru asigurarea unei intariri efective a legislatiei forestiere.

Cea de-a 33-a sesiune care a avut loc la Zvolen, Slovacia, in mai 2006, Comisia Forestiera Europeana si FAO, in parteneriat cu celelalte organizatii regionale si internationale, cer statelor membre sa urgenteze aplicarea masurilor pentru ridicarea nivelului de respectare a legii si ameliorare a actului de guvernanta in sectorul silvic. Tot asa, s-a intensificat rolul cooperarii inter-sectoriale in aplicarea legii.

Prin intermediul întâlnirii ministeriale din 28 octombrie 2005 la Sankt Petersburg a ENA FLEG, România a semnat un acord prin care statele semnatare isi iau raspunderea de a intocmi unele planuri de acțiune si de combatere a activităților ilegale în domeniul silvic, într-o manieră cat se poate de structurata si transparenta. Acest acord a stabilit de asemenea dezvoltarea comună a definitiilor si conceptelor, precum și termenii utilizați de administrațiile silvice, cerințe și obligații pentru utilizatori si detinatori a terenurilor forestiere, construirea și întărirea capacitățiilor și mecanismelor instituționale destinate să combată comerțul de produse lemnoase și să implementeze procedee anticorupție și de management durabil al domeniului forestier.

Aceste documente programatice internationale prescriu o mai buna guvernanta in sectorul forestier:

– degajarea unui sistem de cercetare fiabil care sa permita comparatia intre lemnul taiat legal si cel ilegal;

– inscrierea proceselor de cooperare in stoparea taierilor ilegale in cadrul proceselor nationale de elaborare a programelor forestiere nationale.

actualizarea reglementărilor legislației forestiere și armonizarea acestora cu legislația și politica managementului resurselor naturale și cu obligațiile corespunzătoare asumate prin acordurile internaționale;

– impunerea legii și a autorităților, în particular în domeniul legislației silvice;

– evaluarea și dezvoltarea strategiilor care să se adreseze cauzelor ce sunt la baza defrisărilor ilegale, comerțului și corupției, extragerii neautorizate de masă lemnoasă din ariile protejate, care amenință biodiversitatea;

– diminuarea vulnerabilității trecerii peste hotar a materialelor lemnoase provenite din defrisarile ilegale, prin crearea unor sisteme de urmărire a cherestelei;

– angajarea factorilor de decizie pentru dezvoltarea cat mai rapida a conștientizării publicului asupra amplorii fenomenului exploatărilor ilegale, comerțului și efectul impactului negativ al acestora asupra beneficiilor pe care pădurea le poate aduce societății.

Studiile facute de Conferinta Ministeriala si de FAO semnaleaza gravitatea problemelor asupra taierilor ilegale si ofera recomandari si exemplificari pe studii de caz in legatura cu bunele practici de implementat si pasii care necesita urmariti, printre care:

-analiza și evidențierea corecta a factorilor ce privelegiază defrisările ilegale;

– transparența mare a proceselor decizionale din cadrul legal

-apararea si garantarea proprietatilor private;

-asigurarea unei balante intre resursele si capacitatile de prelucrare a materialului lemnos;

-ameliorarea cooperarii institutionale precum si inter-sectoriale;

Sistemul clasic de prevenire urmărire a tăietilor ilegale

Necesitatea controlării regimului forestier a apărut în anul 1998 pentru a preveni procesul posibil de despădurire care ar putea urma procesului de restituire a pădurilor. Merita menționat ca prima lege referitoare la restituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și pădurilor (Legea 18/1991)a fost urmata de despăduriri masive datorita legislației incomplete, în special lipsei oricărei prevederi referitoare la proprietarii de păduri.

Primele structuri teritoriale cu rolul de a controla regimul forestier indiferent de forma de proprietate a fost creat prin Ordonanța 96/1998, care menționează Direcția Generala pentru Supravegherea Regimului Forestier care este subordonata Departamentului Păduri și care supraveghează regimul forestier. Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Direcția Generala de Păduri are următoarele responsabilități:

• Urmarirea modului în care sunt respectate prevederile legale;

• Analiza și controlul modului în care planurile manageriale sunt luate în considerare;

• Controlul modului în care prevederile legale referitoare la masurile de control al incendiilor sunt respectate;

• Controlul operațiunilor de recoltare;

• Controlul construcției de drumuri și lucrărilor de întreținere în conformitate cu standardele și reglementările legale;

• Stabilirea infracțiunilor referitoare la păduri;

• Verificarea reclamațiilor scrise;

• Aprobarea personalului angajat de către Organizațiile de administrație a pădurilor private, altele decât Administrația Naționala a Pădurilor.

Până la introducerea sistemelor electronice de urmărire și prevenire a tăierilor ilegale, ocoalele silvice foloseau controlul de fond forestier, prin care se parcurgea o anumită suprafață de pădure – de regulă un canton, sau un district – pentru a identifica arborii tăiați ilegali, mai precis cioatele acestora. Acest sistem, cel mai vechi în Europa, nu funcționa preventiv, ci doar în urma unor sesizări scrise. Controlul de fond se mai putea face și la schimbarea titularului unui canton sau la preluarea în administrare a unei suprafețe de pădure.

La exploatarea materialelor lemnoase, ocoalele silvice, agenții economici și persoanele fizice autorizate au obligația să folosească tehnologii de recoltare și de scoatere a lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului și a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea semințișului utilizabil, a arborilor nedestinați exploatării sau peste limitele admise prin instrucțiunile prevăzute la art.42 din Codul silvic.

Circulația materialelor lemnoaseeste reglementată prin Normele aprobate prin HG nr. 427/2004 modificate prin Hg 2183/2004.În prima parte, actul normativ definește câțiva termeni utilizați: materiale lemnoase, proveniența materialelor lemnoase, documentul de proveniență, circulația materialelor lemnoase, avizul de însoțire, controlul provenienței, deținătorul.

Documentele de proveniență a materialelor lemnoase sunt, după caz: actul de punere în valoare, bonul de vânzare, factura fiscală.

Actul de punere în valoare (APV) este documentul primar de proveniență a materialelor lemnoase rezultate din masa lemnoasă pe picior inventariată și/sau marcată în conformitate cu prevederile legale pentru a fi exploatată;

Bonul de vânzare este documentul secundar de proveniență a materialelor lemnoase comercializate, în situația în care în actul de comerț cel puțin una din pârți este persoană fizică.Bonul de vânzare se folosește în cazul vânzării lemnului de către unitățile silvice, persoane fizice, persoane juridice și alți deținători legali, către persoane fizice.Bonul de vânzare dovedește provenienței materialului lemnos până la prelucrarea sau punerea în operă a lemnului, dacă este vorba de construcții.

c. factura fiscală pentru materiale lemnoase, este documentul secundar de proveniență pentru: masa lemnoasă pe picior comercializată între persoane juridice și materialul lemnos comercializat între persoane juridice.

După 2008, controalele de fond au permis dublarea sumelor imputate pădurarilor, dacă tăierile ilegale, pentru care se percepeau aceste imputații, erau în grupa I funcțională, adică în păduri de protecție.

Sistemul clasic de urmărire a tăierilor ilegale nu a mai fost la fel de eficient pe cât era în perioada comunistă din următoarele motive:

Diversificarea formelor de proprietate. Odată ce pădurile au fost retrocedate proprietarilor privați, în contextul unui vid legislativ privind obligațiile minimale de încadrare în tiparele unui regim silvic, statutul „ilegal” al unor tăieri efectuate chiar de proprietar era greu de susținut în instanță. În plus, noțiunea juridică de prejudiciu, asociată oricărui act ilegal, își pierde sensul atunci când cel prejudiciat este același cu cel ce a creat prejudiciul.

Diversificarea mijloacelor tehnice de tăiere ilegală: odată ce au intrat pe piață utilajele, echipamente și chiar materiale explozive ce pot fi folosite pentru a masca tăierile ilegale, a fost tot mai greu, pentru organele de control, să estimeze volumul tăiat ilegal deoarece cioatele, pe baza cărora se estimează paguba, au fost tot mai greu de găsit.

Frecvența tot mai ridicată a produselor accidentale și nevoia de scoatere a acestora din pădure a făcut chiar imposibilă urmărirea procesului legal de punere în valoare.

Competența profesională a celor din structurile de control a scăzut sau a fost deturnată de interese politice.

Partidele politice au văzut pădurea ca o resursă din care se pot face bani negri, cu riscuri minime.

Mai bine de zece ani, între 1996 și 2008, tăierea ilegală a unor volume mai mici de 5 m3 a fost considerată contravenție, ceea ce a încurajat tăierea ilegală a arborilor. După 2008, odată cu adoptarea codului silvic, tăierea ilegală a mai mult de 1 m3 este considerată infracțiune, ceea ce ar fi trebuit să conducă la reducerea drastică a tăierilor ilegale.

Din motive politice, de protecție socială, procentul dosarelor instrumentate corect de ITRSV; finalizate și aduse în instanță este foarte redus, ceea ce înseamnă încă un semnal favorabil tăierilor ilegale.

Pentru a preveni tăierile ilegale facilitate de procesul de retrocedare a pădurilor, în 1998 s-a adoptat o Ordonanță de urgență prin care se definea regimul silvic și cadrul instituțional în care acesta trebuie respectat. Ordonanța respectivă se referă la:

– amenajarea fondului forestier național

– administrarea fondului forestier național

– gospodărirea și exploatarea pădurilor

– protecția și paza pădurilor

– controlul respectării regimului silvic

Deoarece procesul de implementare a cadrului instituțional a fost greoaie, în 2005, în lipsa unui cod silvic ce fusese depus în parlament, s-a adoptat O.U.G. 139/2005, potrivit căreia în termen de 6 luni de la adoptare toți proprietarii ale căror păduri aveau obligația să asigure paza și un pachet minimal de servicii silvice, pe bază de contract cu un ocol silvic. Fără un astfel contract, orice tăiere din pădurile private era considerată ilegală, dacă depășea 1 m3pe an și hectar.

Activitățile ilegale în domeniul forestier sunt acele activități în care lemnul este pus în valoare, tăiat, transportat, prelucrat și/sau comercializat în contradicție cu reglementările in vigoare. Ele pot fi împărțite în următoarele categorii:

a. Tăieri ilegale:

1. Tăieri de arbori nepuși în valoare, adică fiind nemarcați.

2. Tăieri de arbori puși în valoare cu încălcarea prevederilor legale, precum arbori sănătoși, marcați ca produse de igienă sau produse accidentale.

b. Nerespectarea tehnologiilor de exploatare, conform autorizaței de exploatare (activitate ilegală extrem de gravă prin consecințele pe termen lung, dar complet trecută cu vederea în present)

c. Nerespectarea prevederilor legale cu privire la transportul, prelucrarea și comercializarea lemnului – amestecarea lemnului tăiat legal cu cel tăiat illegal, nerespectarea datelor de pe avizul de transport în cee ace privește termenul legal în care transportul ar fi trebuit finalizat.

În cazul tăierilor de arbori puși în valoare cu încălcarea prevederilor legale se disting următoarele situații:

– nerespectarea restricțiilor la punerea în valoare a masei lemnoase în arii protejate;

– punerea în valoare a masei lemnoase fără a respecta prevederile amenajamentului sau în baza unui amenajament întocmit necorespunzător;

– nerespectarea restricțiilor la punerea în valoare a masei lemnoase din specii protejate;

– subestimarea atat cantitativa cat si calitativa a masei lemnoase puse în valoare.

d. Evaziunea fiscală generată de efectuarea de acte de comerț ilegale cu material lemnos.

e. Falsul asociat cu unele activități ilegale din domeniul silvic

f. Munca la negru

Toate activitățile ilegale mai sus menționate se pot asocia cu fapte de corupție.

Sistemul de urmărire a masei lemnoase – SUMAL

Necesitatea sistemului

După 1991, in timpul retrocedărilor terenurilor agricole și ale pădurilor, tăierile ilegale s-au intensificat, din unele multe motive cum ar fi: slaba autoritate locală, ideea că toate pădurile vor fi retrocedate mai devreme sau mai târziu, nemulțumirea oamenilor pentru modul în care s-au retrocedat pădurile, slaba autoritate a organelor silvice. Trebuie precizat că la data la care s-a dat prima lege a retrocedării, România nu avea nici un fel de legislație pentru pădurile private: așa că, cine le tăia, nu putea fi pedepsit.

Datorită tăierilor ilegale s-a ajuns la următoarele situați:

brăcuirea, exploatarea nesustenabilă sau chiar defrișarea unor suprafețe mari din fondul forestier național, cu pierderi și distrugeri în ceea ce privește mediul; în final, prin pierderea funcțiilor de protecție ale pădurilor;

• vânzarea masei lemnoase pe așa-zisa « piață neagră » a lemnului, piață pe care prețurile sunt mult inferioare celor de pe piață oficială;

perturbarea mediului concurențial din industria lemnului, din moment ce intra pe piață și lemn din tăieri ilegale;

• proliferarea micilor agenți economici în exploatările forestiere, cu dotare tehnică depășită, fără personal de specialitate, care să vegheze la respectarea tehnologiilor de exploatare;

Birocratizarea mediului de afaceri din industria lemnului, din dorința de a arăta că se face ceva pentru prevenirea tăierilor ilegale, sau cel puțin pentru justificarea activității, deși tăierile ilegale s-au înmulțit;

• degradarea culturii organizaționale în sectorul forestier, dar mai ales la nivelul administrațiilor silvice, precum și degradarea al relațiilor dintre proprietarii de pădure, administrațiile silvice și agenții economici din sectorul de exploatare a lemnului.

În același timp, studiile efectuate au evidențiat lipsa informațiilor de bază privind resursele de masă lemnoasă disponibile sau intrate în circuitul economic, informații fără de care decidenții nu pot fundamenta politicile forestiere, nu pot monitoriza administrațiile silvice sau exploatările forestiere.

În contextul existenței unei bugetări distincte pentru informatizarea sectorului silvic în cadrul Proiectului de Dezvoltare Forestieră, finanțat de către Banca Mondială, a fost elaborat un sistem informatic de monitorizare a circulației masei lemnoase, tratat in secțiunea următoare.

Obiectivele SUMAL

Scopul acestui majore sistem este urmărirea provenienței legale a masei lemnoase care intră în circuitul economic odată cu punerea în valoare, continuând cu exploatarea și comercializarea lemnului precum și agregarea de date statistice sintetice privind piața lemnului. Prin integrare cu celelalte componente dezvoltate în cadrul Programai de Dezvoltare Forestieră, acest sistem ar trebui să realizeze:

La nivelul punerii în valoare a masei lemnoase:

statistica masei lemnoase pusă în valoare pe proprietar, administrație silvică, tip de lucrări și pe unitate amenajistică, astfel încât să fie posibilă compararea prevederilor amenajamentelor silvice cu lucrările efectiv efectuate, evaluarea performanțelor administrațiilor silvice în aplicarea regimului silvic, identificarea proprietarilor care forțează posibilitatea pădurii și a celor care nu valorifică resursele de masă lemnoasă;

statatistica masei lemnoase pusă în valoare ca resursă disponibilă pe specii și sortimente (categorii dimensionale);

evaluarea cât mai precisă a masei lemnoase – calcul APV certificat și imposibil de falsificat – având în vedere importanta APV-ului în relațiile dintre proprietarii de pădure – administratori -agenți de exploatare.

La nivelul exploatării masei lemnoase:

calculul rezultatelor exploatării partizilor și compararea cu prevederile actului de punere în valoare;

verificarea exploatării masei partizilor în perioadele autorizate;

verificarea eliberării documentelor de proveniență primare a masei lemnoase în limita APV-urilor și a perioadelor autorizate pentru exploatare și transport;

facilitarea unor statistici referitoare la masa lemnoasă exploatată și transportată de la pădure, pe specii și sortimente, pentru fiecare județ în parte;

colectarea datelor primare pentru alcătuirea cazierului tehnic de exploatare al agenților economici – respectarea perioadelor și termenelor autorizate, pagube produse în parchete, sancțiuni.

în ceea ce privește comercializare a masei lemnoase:

umărirea provenienței legale a masei lemnoase comercializate;

statistica masei lemnoase utilizate pe ramuri ale industriei lemnului;

statistica import-export de masă lemnoasă.

4) În materie de control al circulației masei lemnoase și al agenților economici ce procesează masa lemnoasă:

a. urmărirea provenienței legale a masei lemnoase comercializate prin evidenta fiecărei gestiuni de masă lemnoasă (pentru fiecare depozit considerat o gestiune – separat pentru diverse sortimente de lemn brut și cherestele – pe baza înregistrării intrărilor și ieșirilor, a proceselor verbale de sortare și transformare a masei lemnoase);

b. semnalarea situațiilor potențial frauduloase (controlul utilizării documentelor de proveniență cu regim special);

c. eficientizarea controlului, deoarece permite identificarea zonelor în care cantitățile puse în valoare sunt semnificativ mai mici decât cele comercializate

Sistemul presupune introducerea într-o bază de date a documentele care oricum se completează în prezent, respectiv documentele de însoțire a masei lemnoase transportate pe căile rutiere. Raportările, situațiile, verificările care se pot obține prin integrarea tutuitor informațiilor menționate într-un sistem integrat vor fi eliminate dintre obligațiile agenților economici conducând la o debirocratizare și eficientizare a sectorului forestier.

Structura aplicației SUMAL

Sistemul informatic SUMAL este de tip client-server, fiind compus dintr-un server central la care se conectează două tipuri de aplicații, prin Internet: sumal agent și sumal ocol.

în Figura 6-1 se prezintă o captură de imagine a aplicației SUMAL agent, respectiv meniul ce permite introducerea documentelor primare referitoare la masa lemnoasă intrată în companie.

Aplicația sumal agent permite înregistrarea tuturor documentelor ce însoțesc masa lemnoasă, înregistrare ce se face la finele fiecărei lui, precum și a stocurilor intermediare și a produselor expediate, tot în fiecare lună. Fiecare aviz de expediție conține și numele firmei către care s-a vândut lemnul, așa că aplicați permite verificarea corectitudinii raportărilor, pe baza unui raționament simplu, implementat în aplicație: dacă de la firma A pleacă către firma B x m3, în luna Z, la finele aceleiași luni firma B trebuie să raporteze cantitatea x la intrări, nici mai mult, nici mai puțin.

Vulnerabilitatea sistemului SUMAL agent constă în faptul că fiecare agent economic își înregistrează în sistem propriile consumuri specifice și randamente, când este vorba de debitarea buștenilor în cherestea. Aici pot să apară diferențe între randamentele reale și cele raportate, iar la cantități mari de lemn intrat pe poarta fabricii aceste diferențe pot masca și lemn tăiat ilegal. De exemplu, dacă într-o lună au intrat 5000 m3 buștean, iar randamentul raportat este de 0,6 (ceea ce corespunde uni consum specific de 1,67 m3 buștean pentru 1 m3 cherestea), rezultă 3000 m3cherestea. Dar dacă randamentul real este 0,55, pentru aceiași 3000 m3 cherestea este nevoie de 5454 m3 buștean, diferența de 454 m3 (aproape 10%) putând proveni din tăieri ilegale. Iar diferența dintre 0,55 și 0,60 este greu de demonstrat, în condițiile în care intrările sunt doar cantitative, nu și calitative (nu sunt înregistrate și defectele de formă sau putregaiul, care influențează cel mai mult consumul specific.

Aplicația SUMAL ocol

Conform HG 470/2014, ocoalele silvice trebuie să aplice, la evaluarea masei lemnoase, una din cele 11 metode de evaluare, în funcție de tipul intervenției și caracteristicile partizii, respectiv:

a) metoda tabelelor de cubaj pentru rărituri;

b) metoda seriilor de înălțimi relative, pentru produse principale, păduri pluriene;

c) metoda seriilor de volume relative, pentru produse principale;

d) metoda cu arbori de probă, pentru produse accidentale dispersate;

e) metoda ecuației de regresie a volumelor;

f) metoda ecuației de regresie a înălțimilor relative;

g) metoda ecuației de regresie a volumelor relative;

h) metode de evaluarea volumului de lemn după recoltare;

i) metode de evaluarea volumului de lemn rezultat din doborâturile și rupturile produse de vânt și

zăpadă;

j) metode pentru determinarea volumului arborilor exploatați/extrași în raport cu diametrul măsurat

la cioată, pentru evaluarea cantitativă a delictelor;

k) metoda cu suprafețe de probă, pentru curățiri.

La nivel de ocol, aplicația SUMAL (http://apepaduri.gov.ro/update-sumal-ocol/) realizează doar calculul APV, adică estimează volumele pe specii și sortimente, pornind de la datele din teren, respectiv carnetele de inventariere. Metoda de estimare folosită este aceea a seriilor de volume relative, ce diferă de metoda folosită de aplicația de estimare folosită din 1996 de ocoalele silvice, respectiv versiunea Tomoioagă a programului APV, ce folosea procedeul seriilor de înălțimi.

Dezavantajul metodei folosită în aplicația SUMAL este că în teren sunt necesare măsurători de înălțimi pentru fiecare clasă de diametre, ceea ce este dificil de multe ori. Problema principală a utilizării acestei aplicații este aceea că datele se culeg conform metodei seriilor de înălțimi, dar se prelucrează după metoda seriilor de volume, ceea ce duce la amplificarea erorilor de estimare.

Avantajul aplicației unice SUMAL este acela că fiecărei partizi i se alocă un număr unic, făcând astfel posibilă urmărirea întregului flux de material.

Sistemul woodtracking

SUMAL nu rezolvă totuși problema transportului ilegal de lemn, deoarece pe același documente de transport se cărau din pădure mai multe camioane de lemn, de regulă până când circuitul se întrerupea datorită unui control neprevăzut din partea organelor de poliție. Sistemul wood-tracking este de fapt un sistem GPS clasic, folosit în multe situații de transportatori, mai ales de cei ce transportă substanțe periculoase.

Acest sistem este de fapt o aplicație ce trebuie descărcată de pe site-ul Ministerului Mediului și încărcată pe un telefon mobil inteligent, dotat cu sistemul de operare android. Transportatorul este obligat să țină telefonul deschis pe tot timpul transportului și să încarce în aplicație avizul de expediție imediat ce are semnal GSM.

Informațiile din avizul de însoțire a bușteilor sunt verificate online, chiar în timpul deplasării, așa că este mai ușor, pentru autoritățle de resort, să identifice transporturile dubioase, posibil de a fi ilegale

Bibliografie

1. Stăncioiu, P.-T. and Bâldea, S.-I. 2010 Rețeaua ecologică Natura 2000 în contextul actual al gospodăririi pădurilor din România. Revista pădurilor.

2.www.greenpeace.org

3. http://lege5.ro/Gratuit/gqydmnbrgu/metodologia-privind-organizarea-si-functionarea-sumal-obligatiile-utilizatorilor-sumal-precum-si-structura-si-modalitatea-de-transmitere-a-informatiilor-standardizate-din-08102014/2