Utilizarea Poroscopiei Si Crestoscopiei In Procesul de Identificare Criminalistica

Drept

Utilizarea Poroscopiei Si Crestoscopiei In Procesul de Identificare Criminalistica

Byadmin ianuarie 1, 2024

Tema: Utilizarea poroscopiei și crestoscopiei în

procesul de identificare criminalistică

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DACTILOSCOPIA JUDICIARĂ

Noțiunea și obiectul dactiloscopiei judiciare:

Dactiloscopia este o ramură a tehnicii criminalistice , fiind totodată și o metodă știițifică de identificare a persoanelor pe baza examinării impresiunilor și urmelor papilare (digitale, palmare sau plantare) sau, cu alte cuvinte, reprezintă un “procedeu de identificare a persoanelor cu ajutorul amprentelor digitale”.

În doctrină există mai multe definiții date pentru această ramură a criminalisticii. Așadar se poate spune că dactiloscopia judiciară reprezintă:

„știința care se ocupă cu studiul desenelor papilare în scopul de a determina individualitatea fizică a unui ins sau participarea acelui ins la anumite acte determinate”;

„o parte a științei criminalisticii care are ca obiect examinarea amprentelor digitale, palmare și plantare în scopul identificării persoanei”;

„ramura criminalisticii care se ocupă cu examinarea și clasificarea desenelor papilare, în vederea identificării persoanei”;

„știința identificării persoanelor prin desenurile papilare (baza sa este anatomică și fiziologică, iar scopul său este juridic și social)”;

„acea parte a tehnicii criminalistice care se ocupă cu studiul aspectului exterior al desenelor papilare aflate pe suprafața interioară a palmei și tălpii piciorului”;

„ramura tehnicii criminalistice care se ocupă cu studiul desenelor papilare ce se întâlnesc în regiunea digitală, palmară și plantară precum și a urmelor lăsate de aceste regiuni în câmpul infracțiunii, pentru identificarea persoanelor și cadavrelor”;

Dactiloscopia judiciară are ca obiect:

elaborarea procedeelor și mijloacelor de descoperire, relevare, fixare, ridicare, examinare și interpretare a urmelor crestelor papilare lăsate de persoane în diferite locuri;

elaborarea metodelor de identificare a persoanelor și cadavrelor cu identitate necunoscută după impresiunile și urmele papilare5, dacă persoana căreia îi aparține cadavrul a fost amprentată în timpul vieții sau când familia sau prietenii unei persoane dispărute în condiții necunoscute pot prezenta obiecte pe care ar firămas urmele papilare ale celui dispărut;

elaborarea procedurilor speciale de lucru, de organizare și de funcționare a evidențelor dactiloscopice, precum și a regulilor de codificare a impresiunilor papilare specifice cartotecilor și cazierului dactiloscopic în vederea stabilirii stării de recidivă a infractorilor, identificarea autorilor de infracțiuni după urmele de mâini lăsate la locul faptei ori a persoanelor care și-au atribuit identități false;

elaborarea mijloacelor și procedeelor de amprentare a persoanelor și cadavrelor;

elaborarea metodelor de organizare a cartotecii urmelor papilare în cazul infracțiunilor rămase cu autori necunoscuți;

elaborarea metodologiei de efectuare a expertizei criminalistice dactiloscopice pentru identificarea persoanei.

Din punctul meu de vedere dactiloscopia judiciară este o ramură foarte importantă a tehnicii criminalistice și asta deoarece identificarea după impresiunile și urmele papilare digitale, palmare și plantare constituie, până în momentul de față, mijlocul cel mai sigur de individualizare a persoanei. Identificarea dactiloscopică se clasifică, din punct de vedere al scopului penal pe care aceasta îl are, în trei categorii:

identificarea absolută, aceasta reprezentând determinarea personalității fizice a unui individ în raport cu ceilalți, respectiv identificarea persoanei care își ascunde identitatea, ori este suspectă sau a persoanei ori cadavrului cu identitate necunoscută ( C.I.N.) prin compararea după impresiunile digitale de la ambele mâini cu cele de pe fișele dactiloscopice, dacă este recidivist;

identificarea relativă, aceasta referindu-se la stabilirea participării unei persoane la comiterea unui fapt determinat, respectiv identificarea persoanei care a lăsat urme papilare la locul faptei prin compararea uneia sau mai multor impresiuni papilare cu impresiunile persoanelor incluse în cercul de suspecți, sau pentru verificarea semnăturilor prin punerea de deget ale analfabeților pe acte publice sau private.

Identificarea persoanei care a comis mai multe infracțiuni prin compararea prin compararea urmelor papilare descoperite la locul faptei în cauze cu autori neidentificați (A.N.).

Identificarea persoanei cu ajutorul metodelor specifice dactiloscopiei este posibilă datorită acestor priprietăți pe care le prezintă desenul papilar. Dar pentru a înțelege mai bine cum se formează desenul papilar și de ce are aceste proprietăți, în paginile ce urmează vor fi prezentate câteva noțiuni de anatomie și fiziologie a pielii, precum și structura țesutului epitelial uman.

Structura anatomică a țesutului epitelial:

Pielea sau tegumentul este un țesut format din celule epiteliale care acoperă întreaga suprafașă a corpului uman și se caracterizează prin faptul că:

este un organ elastic și impermeabil pentru unele soluții și gaze, ca și pentru microbi;

este netedă, prezintă plici (șanțuri) în unele locuri și ridicături în partea de extensie a articulației;

pe palme și plante, pielea prezintă adâncituri fine separate de creste fine formând un desen particular pentru fiecare individ numit amprente, folosite atât în medicina legală cât și în scop polițienesc;

tegumentul este cel mai greu organ al corpului, având cca. 4 kg., și acoperă 1,4 – 2m2;

are grosimea cuprinsă între 1 și 4 mm, aceasta variind în funcție de zonă, fiind mai subțire pe față sau pleoape și mai groasă pe palme sau pe talpă;

primește cca. o treime din cantitatea de sânge din corp;

protejează mediul intern al organismului de pătrunderea microorganismelor cauzatoare de infecții;

se regenerează la aproximativ 27 de zile.

Tegumentul este alcătuit din trei straturi: epidermul(de origine ectodermică), dermul, hipodermul (stratul epitalial subcutanat), de origine mezodermică.

Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanentă regenerare. După origine, celulele epidermului se împart în două categorii: keratinocitele – constituie marea majoritate a masei celulare – și melanocitele – mult mai puțin numeroase. Epidermul este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor având loc prin difuzarea limfei intertstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste, de cca. 10 milimicroni, care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Perioada de reînnoire epidermică durează aproximativ 25 – 30 zile.

Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat și totodată reunit de epiderm prin membrana bazală. Este alcătuită din țesut conjunctiv, bogat în papilare care asigură irigarea cu sânge a pielii, glande sudoripare și sebacee , foliculii piloși(rădăcinile firelor de păr), iar pentru reglarea temperaturii, mușchi netezi și vase de sânge. Dermul este subîmpărțit în stratum papillare și stratum reticulare.

Hipodermul este stratul care separă pielea de structurile subiacente. Este alcătuit din lobuli de celule grase numite lipocite și care conțin trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. O mare parte din patologia hipodermului este legată de vase și conjunctivul perivascular, unde iau naștere hipodermitele nodulare inflamatorii, situate mai ales la gambe. Lipoamele sau tumorile benigne iau naștere tot la acest strat al pielii. Edemele apar la nivelul dermului și hipodermului.

În toate structurile epiteliale există terminații nervoase libere care recepționează excitațiile tactile, termice, dureroase, presionale și vibratorii. Există rețea intraepidermică și terminațiuni iederiforme. Rețeaua intraepidermică constituie un plex fin format din fibre amielinice situat în profunzimea epidermului. Terminațiile iederiforme sunt reprezentate prin fibre amielinice provenite din plexul dermal superficial, care se termină sub forma unui paner în jurul unor celule epiteliale mari, clare și dispuse orizontal.

Aceste fibre sunt și ele de trei feluri: fibre colagene, fibre reticulare și fibre elastice.

Fibrele colagene sunt compuse din proteine fibrilare. Au o grosime de cca. 10-20 microni și se înmulțesc în procesele de fibroză și de scleroză. Fibrele reticulare vin în legătură cu cele conjunctive. Fibrele elastice sunt formate dintr-un filament axial de elastină și un înveliș polizaharidic.

Structura pielii este prezentată în desenul de mai jos:

Fig. 1 – Structura țesutului epitelial uman.

După cum se poate observa din desenul de mai sus, țesutul epitelial uman prezintă mai multe tipuri de straturi și mai multe tipuri de celule ce vor fi descrise în cele ce urmează:

Stratul bazal – care face parte din epiderma – este constituit dintr-un singur rând de celule cilindrice cu nucleu central, vcare se divid continuu. Acest strat este alimentat de vasele de sânge din derm. Prin maturizare celulele din stratul bazal migrează către exterior înlocuind celulele moarte.

Stratul cornos – exterior al dermului – este un înveliș din keratină, format din celule moarte, aplatizate și anucleate, dispuse sub formă de coloane ce se întrepătrund. Celula cornoasă este alcătuită dintr-un schelet exterior – membrana dură – și un schelet interior – fibre proteice compacte – între care se află particule de keratină.

Stratul papilar – care face parte din derm – e plasat sub epidermă și e conectat cu ea prin papile. Unele papile conțin capilare ce hrănesc epiderma, altele conțin terminații nervoase. Papilele din vârful degetelor dau naștere amprentelor digitale. Acest strat conține țesut conjunctiv, format din fibre colagenice și fibroblaste ( celule producătoare de fibre).

Stratul reticular (corionul, dermul propriu-zis) cuprinde 80% din grosimea dermului, având o textură striată din fibre de colagen, ce formează o rețea puternică și elastică, înglobată în substanța fundamentală omogenă. Fibroblastele sunt celulele majoritare. Stratul reticular conține corpusculi Pacini (senzori de presiune), glande sudoripare, vase limfatice și foliculii firelor de păr.

Mantaua acidă/filmul hidrolipidic este pelicula care se formează pe suprafața pielii prin combinarea secreției sudoripare și sebacee cu produse de descompunere ale celulelor epiteliale.

După cum am menționat anterior, țesutul epitelial este compus din mai multe tipuri de celule, cum ar fi:

Keratinocitele – reprezentând aproximativ 85% din celulele din epidermă, sunt producătoare de keratină ( proteină ce dă rezistență, flexibilitate și impermeabilitate suprafeței pielii).

Melanocitele – produc melanina, pigmentul care dă culoare pielii – sunt în raport de 1 la 10 față de keratinocite (o melanocită furnizează pigment la 36 keratinocite).

Celulele Langerhans ( aprox. 800 celule/ mm2) – ajută sistemul imunitar prin procesarea antigenilor.

Celulele Merkel – implicate în recepția atingerii.

Adipocitele/Lipocitele – celule voluminoase, cu nucleul aplatizat. Stratul adipos funcționează ca un izolator termic al corpului față de mediul exterior și ca cel mai important rezervor de energie pentru corp (aici se stochează și se eliberează acizii grași).

În hipoderm se află bazele glandelor sudoripare, foliculii firelor de păr și o dezvoltată rețea de vase de sânge și vase limfatice.

Modul în care este structurat țesutul epitelial uman, precum și proprietățile pe care i le oferă aceasta structură permite identificarea persoanelor după urmele și impresiunile ei papilare, oferindu-i unicitate, stabilitate și inalterabilitate.

Caracterizarea desenului papilar:

Desenul papilar este caracterizat prin unicitate, stabilitate și inalterabilitate. Prin unicitatea acestuia se înțelege modul unic de organizare și așezare a crestelor papilare și a elementelor caracteristice în cvadrul dactilogramei. Prin inalterabilitatea desenului papilar înțelegem faptul că așezarea crestelor papilare și poziția elementelor caracteristice nu se modifică cu trecerea timpului, afară de cazul în care persoana respectivă suferă de lepră. Inalterabilitatea desenului papilar reprezintă capacitatea țesutului epitelial de a reproduce același model al desenului papilar, astfel încât atunci când, datorită unor factori externi desenul papilar se alterează, să existe posibilitatea refacerii acestuia exact în modul în care a existat până în momentul alterării lui.

Alcătuirea desenului papilar:

Desenul papilar este unul complex, format la suprafața dermului, din creste papilare (având o înălțime ce variază între 0,1 și 0,4 mm și o lățime cuprinsă între 0,2 și 0,7 mm). În zona de punct contact cu epidermul, la partea superioară, dermul prezintă o serie de proeminențe, de ridicături conice, care se numesc papile.

Vârfurile papilelor sunt străbătute fiecare de către un canal, unde se află porii prin care este eliminată transpirația. Papilele dermice sunt înșiruite liniar, unele lângă altele, iar rândurilor de papile le corespund rânduri de creste papilare situate la suprafața dermului.

Crestele papilare sunt despărțite de șanțuri papilare, ce au aceleași dimensiuni ca ale crestelor pe care le separă. Forma crestelor papilare de la suprafața dermului este reprodusă identic de stratul epidermic, ceea ce face ca în exterior epidermul să prezinte aceleași caracteristici ca și dermul (astfel este asigurată inalterabilitatea și stabilitatea desenului papilar). La suprafața țesutului epitelial se formează un strat de săruri și grăsimi, secretate de glandele sudoripare și glandele sebacee, care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta și redau întocmai forma crestelor papilare. În același timp, crestele papilare sunt conexate cu simțul tactil și asta datorită terminațiilor nervoase care sunt localizate în derm și cu cât papilele sunt mai numeroase cu atât simțul tactil este mai dezvoltat.

Din desenul papilar fac parte și încrețiturile pielii care străbat transversal crestele papilare, acestea purtând numele de linii albe ale șanțurilor flexorale.

Mai jos sunt prezentate două modele de desene papilare:

Fig. 2 Fig. 3

În figurile de mai sus:

cu litera a sunt evidențiate câteva creste papilare;

cu litera b sunt evidențiate câteva șanțuri papilare;

cu litera c sunt evidențiate linii ale șanțurilor flexorale.

În imaginea de mai jos este prezentată o urmă palmară, fiind evidențiate și regiunile ei:

Fig. 4

Deși desenele papilare prezintă o construcție foarte variată și complexă, îndeosebi în regiunea falangetelor, formând o serie de combinații, ele pot fi grupate în anumite regiuni și zone, atât în cadrul palmei întregi, cât și în regiunea falangetelor. Repartizarea regiunilor palmei se prezintă, după cum urmează:

Regiunea digitală (marcată cu a), cuprinzând:

Falangete (marcate cu a1);

Falangine (marcate cu a2);

Falange (marcate cu a3).

Regiunea digito-palmară (marcară cu b), situată în partea superioară a palmei, imediat sub baza degetelor;

Regiunea hipotenară (marcată cu c), situată în partea cubitală a palmei.

Regiunea tenară (marcată cu d), între baza degetului mare și centrul palmei;

Degetul mare este compus doar din falangetă și falangă. Regiunea falangetelor, cea mai importantă din punctul de vedere al identificării dactiloscopice, se împarte în mai multe zone, prezentate în desenul de mai jos:

Zona marginală(marcată cu a) – formată din creste papilare în formă de arcuri ce iau forma conturului falangetei, situată pe marginea desenului papilar și a impresiunii digitale;

Zona centrală(marcată cu b) – formată din liniile desenului central (în formă de cercuri, arcuri, spirale, lanțuri), constituie partea cea mai însemnată sub aspectul identificării criminalistice;

Zona bazală(marcată cu c) – situată între desenul central și cuta interfalangiană, formată din linii drepte sau curbate convex la centrul desenului papilar.

Zona marginală și zona bazală formează zona cadru a desenului papilar al falangetei. În locurile în care se întâlnesc cele trei zone ale desenului papilar al falangetelor se formează o figură geometrică de formă triunghiulară denumită deltă.

Fig. 5 – Zonele falangetei

În principiu, crestele papilare sunt grupate sub forma unei “perdele” de linii papilare, care formează acele desene papilare. Din desenele papilare fac parte și încrețuturile pielii care străbat transversal crestele papilare (acele linii albe), precum și liniile ce se formează pe epiderm în zona șanțurilor flexorale.

Valoarea identificatoare a desenului papilar rezidă în proprietatea sa de afi unic, adică în imposibilitatea de a exista două desene identice în absolut toate detaliile. La atingerea unei suprafețe, desenul papilar se imprimă fie prin depunere de substanță – sudoarea secretată prin pori sau materii aflate pe piele precum sânge, unsoare etc. – fie prin destratificare de substanță.

Desenul papilar este stabil, neschimbător de la formarea în timpul vieții intrauterine și până la moarte sau chiar până la putrefacția țesuturilor. Configurația crestelor papilare poate fi alterată voit sau accidental. Persoanele bolnave de lepră nu au desene papilare stabile întrucât boala alterează structura pielii, precum și structurile altor țesuturi din organism. Oricum lezarea ușoară prin frecare, ardere, atacare chimică ș.a. nu afectează decât temporar epiderma, care se reface, și odată cu ea și crestele. Există și excepții – când rana e profundă se formează o cicatrice, semn singular cu valoare mare de identificare.

Ca o concluzie, opinia mea este că desenul papilar, compus din crestele papilare existente pe suprafața pielii, de pe interiorul mâinilor și de pe talpa picioarelor, este pe cât de complicat pe atât de util în identificarea unei persoane.

Identificarea persoanelor după desenele papilare este posibilă datorită existenței mai multor tipuri de desenuri papilare și a mai multor tipuri de elemente caracteristice acestor desene papilare, fiind dispuse în mod unic la fiecare desen în parte, descrise după cum urmează:

Tipurile, subtipurile și varietățile desenelor papilare:

Tipurile sunt grupe mari de desene papilare împărțite după forma generală a crestelor care alcătuiesc regiunea centrală. Există 5 tipuri fundamentake de desene papilare:

Tipul arc (adeltic);

Tipul laț (monodeltic);

Tipul cerc (bideltic);

Tipul combinat (polideltic);

Tipul amorf (neregulat).

Tipul arc (adeltic) este cel mai puțin răspândit, însumând circa 7,1% din totalul dactilogramelor. La desenele de acest tip, crestele papilare pornesc de la o margine a falangetei spre cealaltă, urmând aceeași aceeași direcție cu crestele ce se află în regiunea bazală, din dreapta către stânga. Acesta se împarte la rândul său în două subtipuri: arc simplu și arc pin (piniform).

La subtipul arc simplu crestele papilare au forma unor linii curbate, formând o convexitate mai pronunțată către vârful falangetei, iar crestele papilare de la baza desenului sunt aproape paralele cu șanțul de flexiune ce desparte falngeta de falangină. La acest subtip pot fi întâlnite cinci varietăți: arcuri paralele, arc lipit dreapta, arc lipit stânga, arc cu laț lipit dreapta și arc cu laț lipit stânga.

La subtipul arc pin se creează o formă de triunghi, numită și deltă falsă. Regiunea centrală poate fi mai ușor delimitată, existând un început de desen central între creasta paralelă cu șanțul de flexiune situată la baza axului vertical și cea care-l înconjoară pe la vârf. Suptipul arc pin se prezintă în trei varietăți: arc pin, arc pin cu ax în stânga, arc pin cu ax în dreapta.

În imaginile de mai jos sunt prezentate subtipurile arc simplu și arc pin:

Fig. 6 – Subtipul arc simplu

Fig. 7 – Subtipul arc pin

Tipul laț ( monodeltic):

Acest tip de desen papilar este cel mai răspândit, însumând 59,7% din totalul dactilogramelor. Este astfel denumit deoarece una sau mai multe creste papilare din regiunea centrală pornesc dintr-o margine a desenului papilar de pe falangetă, se îndreaptă către marginea opusă, fără să o atingă, se încovoaie, formând un laț și se întorc la marginea de unde au plecat. După cum este prezentat și în imaginea următoare lațul este compus din: capul lațului (marcat cu a), brațele lațului (marcate cu b) și deschizătura lațului (marcat cu c).

răsfoiesc.com

Fig. 8

În funcție de cele două poziții posibile ale deltei și ale deschizăturii lațului, existe două subtipuri de desenuri papilare tip laț, prezentate în imaginea ce urmează:

Subtipul laț dextrodeltic, caracterizat prin faptul că în desenul papilar delta se află în partea dreaptă, iar deschizătura lațului se află în stânga.

Subtipul laț sinistrodeltic, caracterizat prin faptul că delta se află în partea stângă, iar deschizătura lațului în partea dreaptă.

Fig. 9 – Desen papilar dextrodeltic Fig. 10 – Desen papilar sinistrodeltic

Nucleul acestui tip de desn este constituit din lațul cel mai interior din regiunea centrală, cu tot ce este cuprins între brațele sale.

Tipul cerc ( bideltic):

Acest tip de desen papilar este format din creste papilare ce urmează circular curbura falangetei și, prin unirea cu punctual de plecare, dau naștere la două unghiuri situate în extremități opuse, iar între aceste unghiuri crestele papilare se rotesc asemănător unui cerc. În funcție de configurația crestelor papilare care formează cercul există șase tipuri de astfel de desene papilare:

Subtipul circular (dactilograma al cărei nucleu îl constituie o creastă papilară asemănătoare unui cerc), care are 5 varietăți: cercuri concentrice, cerc legat, cerc cu spirală spre dreapta sau spre stîânga, cerc cu punct, cerc neregulat.

Fig. 11 – Cercuri concentrice Fig. 12 – Cerc legat

Subtipul spirală (dactilograma al cărei nucleu este format dintr-o creastă papilară care se rotește ca o spiră care se depărtează de punctual central al dactilogramei), care are 3 varietăți: spirala simplă, spirala dublă și lațul spirală.

Fig. 13 – Spirală simplă spre dreapta Fig. 14 – Spirală simplă spre stânga

Subtipul ovoidal (elipsoidal) se caracterizează prin existent unui nucleu format dintr-o creastă papilară, care ia aspectul unui oval alungit, perpendicular pe șanțul de flexiune, orzontal sau oblic spre dreapta sau spre stânga.

Fig. 15 – Subtipul ovoidal perpendicular pe Fig. 16 – Subtipul ovoidal oblic spre stânga

șanțul de flexiune

Subtipul rachetă (are nucleul constituit dintr-o creastă papilară care, în traiectoria sa, în forma unui oval ascuțit la bază și terminat cu o baghetă care îi dă aspectul unei rachete de tenis orizontală sau perpendicular pe șanțul de flexiune ori înclinată fie spre dreapta, fie spre stânga desenului.

Fig. 17 – Subtipul rachetă

Subtipul lațuri gemene sau contrare (dactilograma care are nucleul constituit din două lațuri contrare ce se încolăcesc între ele și ale căror brațe se îndreaptă în direcții opuse, desenul regiunii centrale semănând cu un vârtej.

Fig. 18 – Subtipul lațuri gemene sau contrare

Subtipul bideltic care poate fi de tip buzunar, combinat și exceptional. Subtipul bideltic buzunar se caracterizează prin faptul că nucleul este constituit din două lațuri interdependente ale căror brațe se îndreaptă în aceeași directive (spre stânga sau spre dreapta), dar unul îl înconjoară pe celălalt. Acest subtip este compus prin combinarea a două nuclee monodeltice finalizate cu un desen papilar ce are în compunere două delte. Subtipul bideltic combinat rezultă din amestecul unui nucleu monodeltic cu un desen adeltic. La subtipul bideltic exceptional desenul papilar, deși are două delte, nucleul său are o formă care nu poate fi încadrată la nici unul din subtipurile bideltice enunțate.

Fig. 19 – Subtipul bideltic buzunar Fig. 20 – Subtipul bideltic combinat

Fig. 21 – Subtipul bideltic exceptional

Tipul polideltic:

Dactilogramele de acest tip sunt mai rar întâlnite și sunt constituite din combinarea unuia sau a două desene papilare de tipul laț cu unul de tip cerc sau prin combinarea a două desene papilare de tip cerc. În urma acestor combinări rezultă întotdeauna un desen papilar cu mai mult de două delte. Există două subtipuri: subtipul trideltic (caracterizat prin existent a trei delte rezultate din combinarea unei dactilograme de tipul laț cu una de tip circular) și subtipul quatrodeltic (caracterizat prin existența a patru delte rezultate din combinarea a două dactilograme de tipul circular sau a uneia de tip circular cu două de tip laț).

Fig. 22 – Tip polideltic, trideltic Fig. 23 – Tip polideltic, quatrodeltic

Tipul amorf:

Acest tip cuprinde dactilogramele digitale care au crestele nesistematizate pe regiuni. Există cu alte cuvinte o topografie neregulată a crestelor papilare, de unde și denumirea de tip amorf. Totuși pot fi identificate trei varietăți:

Subtipul simian (crestele, în configurația lor nu au nici o trăsătură comună cu celelalte tipuri), caracterizat de Charles Fere (fost director al Laboratorului Criminalistic din Lyon) astfel: “De la baza falangetei pornesc din același punct două feluri de linii, unele paralele cu pliul articular, altele elipsoidale cu vârful plasat aproape de extremitatea degetului. Acest sistem de linii circumscriu un spațiu de linii drepte verticale și oblice față de axul longitudinal al degetului și dispuse în evantai.”14

Subtipul danteliform (desenul papilar este format din fragmente de creste papilare, în total sau în parte, care cad perpendicular pe șanțul de flexiune având o formă asemănătoare unei ghirlande sau verigilor incomplete ale unui lanț). Desenele papilare danteliforme sunt individuale atât de la individ la individ cât și de la deget la deget. Acest tip de desen papilar, conform rezultatelor obținute de niște cercetători americani în domeniu, este astfel compus datorită unor mutații cromozomice, cu caracter ereditar, și nu a unei cauze accidentale.

Subtipul nedefinit (acele dactilograme care, datorită distrugerii dermului ca urmare a unor leziuni ori a existenței unei cicatrice, nu pot fi distinse după criteriul formei regiunii centrale).

_________________________

14Ch. Fere, Note sur les empreints de la pulpe des doights et des gros octeel, Paris, 1891.

Fig. 24 – Subtipul danteliform

Fig. 25 – Desene papilare digitale nedefinite

Desenele papilare plantare:

Identificări dactiloscopice pot fi făcute și pe baza urmelor plantare. La fel ca și urmele de mâini, urmele de picioare de la locul faptei pot fi statice sau dinamice, de adâncime și de suprafață, iar acestea din urmă de stratificare și de destratificare, când se prezintă ca urme vizibile sau latente. Cu toate că infractorii calcă pe diferite obiecte, pe dușumele sau direct pe sol, urmele de picioare se descoperă destul de rar la locul faptei, datorită substanței din care sunt formate și datorită naturii obiectelor primitoare. Când totuși sunt descoperite, prin mărimea lor, detaliile pe care le păstrează din suprafața de contact a obiectului creator cu obiectul primitor, aceste urme furnizează date in legătură cu numărul de persoane implicate in săvarșirea infracțiunii, punctele de intrare și de ieșire ale persoanelor din perimetrul locului faptei, iar în situațiile mai fericite ele pot fi utilizate la identificarea obiectelor creatoare.

Există două criterii de clasificare a acestor tipuri de urme15:

După mecanismul de formare:

urme de suprafață (pozitive);

urme de adâncime (negative);

După mecanismul creator:

create cu piciorul desculț (plantare);

create cu piciorul încălțat;

create cu piciorul înciorăpat;

Piciorul prezintă interes din punct de vedere al formei, dimensiunii și funcției sale locomotorii. Se disting două suprafețe: suprafața plantară (talpa piciorului), suprafața dorsală (dosul labei piciorului). Suprafața plantară are următoarele regiuni: metatarsofalangină, matatarsiană, tarsiană și a călcâiului.

Regiunea metatarsofalangiană este cuprinsă între vârful degetelor și o linie imaginară, perpendiculară pe axa longitudinală a plantei, care trece prin articulația situată între falanga a doua a degetului mare și metatars. Aceasta este regiunea care se întâlnește cel mai des reprodusă în urmele plantare și datorită aspectului foarte variat pe care îl are desenul său papilar, fiind una din acele regiuni care pot duce la identificarea unei persoane.16

Planta prezintă anumite caracteristici individuale, acestea dându-i caracterul de individualitate17 și fiind foarte importante în anchetele judiciare atunci când sunt lăsate de picioarele goale. Datorită faptului că unicitatea este proprietatea esențială a desenului papilar plantar (la fel ca și în cazul desenului papilar palmar) se poate arăta, ca și la mâini, că pe suprafața tălpilor și degetelor de la picioare apar linii papilare, a căror prezență condiționează creșterea factorului de frecare a suprafeței tălpii de suport exact ca la urmele de mâini.

_________________________

15 Toader Cătălin, Tehnică criminalistică – Dactiloscopie judiciară, curs universitar, Edit. Prouniversitaria, București, 2008.

16Colectiv, Tratat de prcatică criminalistică vol. I, Ed. M.I. 1976, pag. 149.

17Sia Ram Gupta, Amprentele plantare și cele lăsate de încălțăminte, revue Internationale de police criminale nr. 205/1967, Interpol.

La talpa piciorului există de asemenea canale de ieșire a transpirației, prin crestele papilare. Există o diferență între transpirația prezentă pe suprafața tălpii și cea prezentă pe suprafața palmei aceasta constând în faptul că la nivelul plantei nu apare, în conținutul transpirației, substanța grasă. Totuși transpirația plantei este destul de adezivă la suprafața unui obiect, astfel că după atingere apare o urmă podoscopică18 care se relevează și se conservă cu ajutorul metodelor și mijloacelor dactiloscopiei. Datorită faptului că există deosebiri între impresiunile palmare și cele plantare, acestea pot fi deosebite19 și poate fi identificată de asemenea și porțiunea de picior de la care ar putea proveni urma în litigiu.

Aceste deosebiri determină20:

Structura morfologică (forma diferită a palmei și plantei);

Gradul de bolțire a anumitor părți ale palmei și ale tălpii (palma este bolțită în zona centrală, iar planta în partea de lângă centru);

Direcțiile diferite de așezare ale degetelor mari (degetul mare de la mână – polux – este îndreptat spre baza lui și așezat oblic în direcția centrului, iar degetul mare de la picior – halux – se găsește în prelungirea piciorului;

Grosimea liniilor papilare în special de pe călcâi, fiind vizibil mai groase decât liniile papilare palmare;

Amplasarea, forma și cantitatea liniilor albe de îndoitură, unde liniile de îndoitură de bază palmare încep de la marginea palmei și împart întreaga suprafață în trei zone de bază : zona degetului mare, zona centrală și zona subdigitală. În schimb liniile albe de îndoitură plantare sunt localizate în primul mai jos de zona subdigitală sunt foarte fragmentate și neregulate.

Așezarea diferită a fluxului de linii papilare, în zona degetului mare de la mână acestea fiind rotunjite centric în direcția degetului mare, iar pe jumătatea subdigitală, în direcția degetelor 3, 4 și 5. Liniile papilare plantare au însă doar în zona subdigitală o formă semirotundă, pe restul suprafeței având un curs transversal sau ușor oblic.

Practica judiciară ne arată că acele cazuri în care la fața locului se găsesc urme plantare sunt foarte rare. Însă în procesul de comparație se aplică tot metoda cantitativă, în cadrul expertizei dactiloscopice procedându-se la stabilirea poziției identice a cel puțin 12 puncte caracteristice coincidente.

_________________________

18Tadeusz Koziel, Czeslan Erzeszyk,Urmele de linii papilare, plantare și valoarea lor pentru identificarea persoanelor, Problemz Krzminalzstiki nr. 78/1969.

19Puri K.S., Les empreintes des pieds, R.I.P.C. nr. 260/1973.

20 Tadeusz Koziel, Czeslan Erzeszyk,Urmele de linii papilare, plantare și valoarea lor pentru identificarea persoanelor, Problemz Krzminalzstiki nr. 78/1969.

Detaliile caracteristice ale desenului papilar:

Apartenența la un gen sau grup din care face parte degetul, palma sau planta unei persoane se poate stabili prin particularitățile formei desenelor papilare, dar pentru a individualiza și stabili cine este persoana care a creat urma papilară, este necesar a studia aspectul al urmei papilare în litigiu și impresiunea papilară model de comparație prelevată de la degetul, palma sau planta persoanei ce a creat urma, putându-se demonstra sau nu identitatea de origine a urmei cu impresiunea și că în același timp le deosebește de urmele și impresiunile provenite de la alte degete.

Dactiloscopia, la fel ca și celelalte ramuri ale criminalisticii care folosesc examinările comparative în scopul identificării, utilizează anumite puncte caracteristice sau elemente individuale ce aparțin amprentelor care fac obiectul examinărilor. În practica dactilosccopică din România, aceste puncte sau elemente care aparțin morfologiei particulare a unei amprente sunt denumite detalii caracteristice ale desenelor papilare.

Aceste detalii caracteristice prezintă importanță din punct de vedere al:

Formei – aspectul morfologic al desenului papilar să fie reflectat fidel atât în urmă cât și în impresiune (dacă în urma în litigiu avem un laț dextrodeltic și în impresiunea model de comparație desenul trebuie să fie de același tip);

Dimensiunii/mărimii liniare – un fragment de creastă papilară plasat între două creste papilare trebuie să aibă aceeași lungime în urmă și în impresiune, altfel nu putem vorbi de faptul că urma în litigiu a fost creată de degetul a cărui impresiune papilară este examinată ca model de comparație;

Plasamentului – la aceeași distanță și în aceeași direcție față de un alt detaliu comun.

În raport de acești trei parametri, detaliile se diferențiază în funcție de :

Traseul crestelor papilare;

Forma, dimensiunea și poziția crestelor papilare;

Forma, dimensiunea și amplasarea porilor;

Forma muchiilor crestelor papilare;

Elementele adiacente cretelor papilare.

În același timp nu este suficient să existe cel puțin 12 elemente coincidente între urma în litigiu și impresiunea prelevată de la o anumită persoană pentru a se stabili identitatea, ci este obligatoriu să nu existe nici un detaliu necoincident.

În practica dactiloscopică din țara noastră sunt cunoscute următoarele denumiri ale detaliilor caracteristice dactiloscopice:21

Început de creastă papilară (capăt de creastă papilară) – locul unde o creastă papilară începe să se formeze, de unde își începe traseul.

Sfârșit de creastă papilară (capăt de creastă papilară) – punctul terminus al traseului unei creste papilare.

Bifurcația de creste papilare – locul în care o creastă papilară, la un moment dat, se desparte în două creste papilare.

_________________________

21 Gheorghe Pășescu,Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, pag. 60, Edit. Național, București 1996.

Trifurcația de creste papilare – punctul în care o creastă se desparte în trei creste papilare diferite.

Ramificația de creste papilare – acel detaliu întâlnit în câmpul papilar al unei dactilograme22 în care o creastă se divid în două creste cu trasee separate, apoi, după un drum de câțiva milimetri, una din ele se desparte iar în două creste și așa mai departe, întreaga figură având aspectul unei ramuri.

Contopire de creste papilare – locul în care două creste papilare se unesc, având în continuare un traseu comun.

Contopire triplă – punctul în care trei creste papilare își unesc traseele într-unul singur.

Fragmentul de creastă papilară – creastă papilară foarte scurtă, a cărei lungime depășește doar de câteva ori grosimea sa și este situată între alte două creste papilare de lungimi mai mari, având capetele libere.

Butoniera – forma pe care o capătă o creastă care se bifurcă, iar după un drum foarte scurt cele două ramuri ale acesteia se unesc din nou, având în continuare un singur traseu, această construcție papilară având forma unui oval alungit.

Inelul – se formează asemănător cu butoniera, având însă un contur circular și nu unul alungit.

Inelul punctat (insula) – formată dintr-un inel, care are în interiorul său un punct papilar.

Depășire – locul unde sfârșitul unei creste papilare depășește cu 2 – 3 mm începutul alteia care are traseul alăturat.

Creasta aderentă (cârligul) – fragment de creastă papilară, având unul din capete lipit de o altă creastă papilară de dimensiuni mai mari, celălalt capăt fiind liber.

Întreruperea de creastă papilară – locul în care o creastă papilară își întrerupe traseul apoi, după câțiva milimetri, reapare și își continuă traseul.

Punctul papilar – creastă papilară cu forma asemănătoare unui punct și, de obicei, este situat fie într-o întrerupere de creastă, fie în deltă sau între două creste.

Grupul de creste papilare (creasta papilară fragmentată ori punctată) – element alcătuit din mai multe fragmente sau puncte papilare având o dispunere liniară sau într-o altă configurație.

Triunghiul capetelor de creste papilare – element alcătuit fie dintr-un început și două sfârșituri de creste papilare, aflate față în față, fie dintr-un sfârșit și două începuturi de creste papilare. Crestele acestor creste alcătuiecs colțurile unui triunghi imaginar ce poate fi descris între acestea.

Anastomoza23 (creastă transversală/podeț) – creastă scurtă care face legătura între alte două creste, având aspectul unui podeț.

Devierea de creste papilare – asemănătoare depășirii, cu deosebirea că de această dată capetele celor doă creste papilare se abat brusc și în direcșii contrare, de la traseul normal.

Creste alternative – detaliul care ia naștere în locul unde două creste paralele ce se află învecinate își schimbă pozițiile, astfel una se întrerupe și deviază ușor de pe traseul său, iar cealaltă îi ia locul trecând prin întrerupere.

Intersecția de creste papilare – punctul în care două creste papilare alăturate se intersectează, continuându-și după aceea drumul pe trasee paralele.

Reîntoarcerea de creastă papilară – locul în care o creastă papilară se întoarce brusc și urmează un traseu paralel cu cel pe care a venit (reîntoarcerea este elementul cu cea mai mică răspândire, având ănsă o valoare de identificare mare).

Cicatricea – apare atunci când pielea este afectată în profunzime de afecțiunea unor agenți externi24.

_________________________

22Prin dactilogramă se înțelege desenul papilar.

23În grecește: anastomosis – deschider, gură.

24Colectiv, Curs de tehnică criminalistică, vol. 2, M.I. București 1983, pag. 17.

Într-un desen papilar digital se pot găsi în jur de 150 detalii caracteristice. Pentru identificarea unei persoane, este necesar să se descopere în urma de la fața locului și în impresiunea de control un anumit nr. de detalii (12, conform procedurii din țara noastră), care să corespundă nu numai ca tip, dar și ca poziție, de unde și denumirea de puncte coincidente, folosită în dactiloscopie.

Detaliile caracteristice sunt macroscopice și pot fi distinse cu ochiul liber. Cele dintr-o dactilogramă digitală de la falangetă se citesc circular, în sensul acelor de ceasornic, iar axul acestor ace este considerat centrul nucleului dactilogramei date (de menționat că nucleul unei impresiuni digitale are diametrul de aprox. 5 mm). La fragmentele de urmă sau la dactilogramele palmare ori plantare la care nu se poate stabili tipul de desen papilar, ele se citesc de la stânga la dreapta și de sus în jos, adică:

o creastă care merge de la stânga la dreapta și se desparte în două reprezintă bifurcație, iar în sens invers este contopire;

dacă o creată este dirijată de sus în jos și se desparte în două este bifurcație, iar în sens invers este contopire.

Elementele caracteristice au fost descrise în ordinea fracevenței lor de apariție, începând cu cele care se întâlnesc foarte des în comparațiile dactiloscopice și terminând cu cele care se întâlnesc mai rar sau chiar foarte rar. Ele sunt prezentate în imaginea ce urmează, literele existente în imagine corespunzând ordinii în care detaliile caracteristice au fost descrise:

Fig. 26 – Detaliile caracteristice ale desenului papilar.

CAPITOLUL II

Poroscopia și crestoscopia

Poroscopia:

Poroscopia este o metodă de identificare a persoanei care se realizează pe baza analizei formelor porilor sudoripari (prezenți pe crestele regiunilor digitale, palmare și plantare). Metoda a fost descoperită și dezvoltată de Edmond Locard. Acesta, în anul 1912 a observat faptul că, la fel ca și în cazul detaliilor caractersitice dactiloscopice de nivel macroscopic ale crestelor papilare și porii sunt creditați cu atributul de a fi permanenți, imuabili și individuali, iar acest lucru este necesar și suficient pentru stabilirea identității unei persoane atunci când profilele papilare disponibile nu conțin suficiente elemente caracteristice individuale de nivel macroscopic.

Prin cazul Boudet și Simouin, rezolvat de Locard pe baza porilor din amprentele papilare, a fost deschis un nou capitol în știința identificării criminalistice a persoanelor, dar această tehnică nu a câștigat prea multă popularitate în rândul experților criminaliști, cu excepția abordării câtorva cazuri sporadice. Au existat mai mulți factori datorită cărora s-a ajuns la această situatie, și anume:

Lipsa de studii temeinice și a datelor suficient argumentate și sistematizate în legătură cu porii sudoripari, precum forma, mărimea, poziția și distanța dintre aceștia;

Constatarea faptului că porii sudoripari nu apar întotdeauna în urmele latente sau vizibile, iar natura lor microscopică i-a determinat pe experții criminaliști să nu acorde o atenție specială pentru examinarea detaliilor lor și pentru utilizarea acestora în scopul identificării.

Luând în considerare acești factori, s-a efectuat un studiu intensiv al acestor pori în amprentele papilare, care a vizat:

Forma;

Mărimea;

Poziția;

Distanța;

Frecvența porilor în diferite amprente.

Rezultatele finale au fost sincronizate cu cele corespunzătoare din urmele papilare. Efectul diferitelor suprafețe și al diferitelor metode de relevare, fixare și ridicare a urmelor papilare a fost de asemenea studiat, împreună cu orice alte variații ale porilor.

Rezultatele finale au fost următoarele:

Referitor la numărul de pori – prin mărirea de 50 de ori, lungimea medie a unei creste s-a determinat a fi de 0,5 cm. S-a calculat numărul de pori de pe o creastă și numărul mediu de pori pe centimetru de creastă.

Distanța dintre pori – spațiile dintre pori au fost calculate pe baza numărului de pori de pe unitatea de arie.

După configurație, porii au fost clasificați astfel:

Pori aflați la mică distanță unul de altul – în această situație porii se găsesc foarte aproape unii de alții și pot fi identificați mai mult de 12 pori pe 1 cm de creastă papilară.

Grupuri de pori la distanță mică – porii se află în grupuri de 2 sau mai mulți pe 1 cm de creastă papilară.

Pori aflați la distanță mare – reprezintă situația în care numărul de pori pe 1 cm de lungime de creastă este de 8-11 și spațiul dintre pori este mare.

Lanț de pori – s-a făcut referire la situația în care porii sunt lipiți unul de altul, alcătuind un lanț, neexistând spațiu între doi pori consecutivi.

Mărimea porilor – a fost determinată prin compararea porilor cu cel mai mare por identificat în desenul papilar:

Pori infimi sau mici;

Pori medii;

Pori mari.

Forma porilor – porii de pe aceeași creastă pot avea diferite forme:

Circulară;

Romboidală;

Eliptică;

Patrată;

Rectangulară;

Dreptunghiulară etc.

Poziția porilor pe creastă a fost determinată prin stabilirea locației lor în centrul crestei sau la periferia acesteia. Dacă se află la periferie, porii pot fi de tip deschis (spre exteriorul crestei) sau de tip închis.

Interpretarea porilor, numărul, spațierea, forma, mărimea și poziția acestora:

Numărul porilor:

S-a observant ca numărul mediu de pori prezenți pe cm de creastă variază între 8 și 25, confirmându-se astfel afirmațiile lui Locard, însă Locard nu a studiat variația în număr a porilor în diferite zone ale suprafeței crestei.

In acest studiu s-a observat că numărul maxim de pori (25) este prezent în partea laterală a zonei hipotenare, iar numărul minim de pori (8) este prezent în zona tenară. Motivul unei variații numerice atât de mari poate fi reprezentat de aplatizarea crestelor datorată uzurii acestora, care are ca rezultat distrugerea marginilor porilor, astfel încat aceștia nu mai apar în amprente.

Spațierea porilor:

Cei mai mulți pori aflați pe creastă se inșiruie unul după altul, realizând un șir cu spațiere aproape uniformă. Alt tip de aranjament a fost însă observat atunci când porii se află pe marginea crestei, cu spațiere foarte mică între pori. Unul dintre cele mai rare tipuri de aranjamente ale porilor a fost observat atunci când porii se interconectează, formându-se astfel un lanț. În acest caz, insăși creasta papilară pare a fi o cusătura în cruce. Acest tipar al porilor se poate dovedi foarte folositor în stabilirea identității.

Forma porilor:

S-a observat că pori de diferite forme se pot afla pe aceeași creastă. Cea mai frecventă formă este cea romboidală, fiind întâlnită în proporții de 29-39%. Forma circulară se întalnește în proporție de 23-31%. Formele eliptică și rectangulară sunt mai puțin frecvente (12-25%, respectiv 15-19%). De asemenea s-a observat că pori de o anumită formă se pot înlănțui sau pot fi de asemenea împrăștiați pe suprafața amprentei, dar tiparul împrăștiat a fost găsit mai frecvent.

Totodată variabilitatea lanțurilor crestelor papilare dă naștere unei diversități extrem de mari de forme caracteristice marginilor acestor creste, care apar franjurate sau dantelate marginal. Detaliile caracteristice care mai apar și sunt descoperite pe cele două margini ale unei creste papilare apar sub aspectul general de scobituri sau golfulețe care pot avea forme variate: dreaptă, convexă, de dinte, de masă, de buzunar, concavă, neregulată, atunci când se prezintă sub orice alta formă.

Mărimea porilor:

S-a observat că pori de diferite mărimi se pot afla pe aceeași creastă. Porii mari se pot lega cu unul sau mai multi pori de mărime mică pe aceeași creastă. Aranjarea porilor este aleatorie din acest punct de vedere. Acest lucru este foarte folositor în compararea porilor a două amprente, dacă există un număr suficient de pori. In acest studiu, mărimea medie a porilor a fost cea mai frecventă (50 – 72%), urmată de mărimea mică (27-31%). Frecvența porilor mari este foarte mică, chiar nulă, în zonele interdigitale.

Poziția porilor:

Porii de pe o creastă se pot afla fie în mijlocul, fie pe marginea acesteia. Când se află pe mijloc, aceștia au întotdeauna o formă bine definită (pori închiși). Când se află pe marginea crestei, porii pot inchiși sau deschiși spre exteriorul crestei. În acest studiu s-a constatat că frecvența porilor care formează un lanț în mijlocul crestei este aproape aceeași cu cea a porilor aflați pe marginea acesteia. Dar tipul închis a fost găsit în număr mai mare pe margine (65-80%), cu excepția cazurilor în care aceștia formează un lanț.

Cu privire la analiza urmelor papilare, amprentele latente au fost obținute pe suprafețe poroase sau neporoase: hârtie, faianță, sticlă, suprafețe vopsite, suprafețe metalice, reci sau firebinți etc.

Aceste amprente au fost relevate cu diferite pulberi, prin fumegare cu iod, cu ninhidrină sau nitrat de argint, obținându-se următoarele rezultate:

Claritate foarte bună în cazul urmelor sau zonelor din urmele relevate unde porii sunt vizibili și pot fi studiați cu toate caracteristicile lor, la fel ca în cazul amprentelor cu tuș;

Claritate bună atunci când porii sunt vizibili și caracteristicile acestora, precum forma sau mărimea, pot fi studiate;

Lipsa clarității în situația în care porii sunt doar vizibili, dar nu se pot studia caracteristicile acestora.

S-a constatat că ninhidrina este cea mai bună metodă pentru relevarea urmelor latente de pe hartie și claritatea porilor este aceeași cu cea în cazul amprentelor cu tuș (este vizibil orice detaliu). Dar ninhidrina nu dă rezultate pe suprafețe neporoase (precum sticla, faianță, suprafețele metalice etc.). Pentru aceste suprafețe metoda recomandată de obicei este cea cu pulbere. Dar în acest studiu, în care se urmărește vizibilitatea porilor nu s-au obținut rezultate clare cu această metodă. Există o metodă care s-a demonstrat a fi cea mai bună pentru obținerea porilor, denumită black photostat toner. Pentru toate suprafețele (poroase sau neporoase), fumegarea cu iod a dat rezultate foarte bune, porii fiind foarte clari. În cazul urmelor papilare de pe hârtie, fumegarea cu iod a dat aceleași rezultate ca și ninhidrina.

Singurul dezavantaj al acestei metode este faptul că ea e temporară, iar urma relevată trebuie sa fie fotografiată imediat dupa fixare. Metoda tratării cu nitrat de argint se folosește doar pentru relevarea urmelor de pe hârtie, obținându-se pori vizibili și clari.

Deși acest studiu a fost limitat la câteva sute de amprente, rezultatele obținute sunt încurajatoare. În amprentele prelevate cu tuș au fost întâmpinate unele probleme în studierea porilor. În cazul urmelor latente, detaliile porilor depind de tipul suprafeței și de metoda folosită pentru relevare.

Cercetări întreprinse în scopul unei mai bune evidențieri a detaliilor caracteristice dactiloscopice microscopice au fost efectuate în trecut și de către specialiștii criminaliști din România, în acest sens prezint studiul privind aplicarea solarizării în fotografia de examinare.

Astfel, în anul 1979, autorul studiului, expert criminalist lt. maj. Kaban Ștefan propunea, prin demonstrațiile efectuate, folosirea acestei metode în examinarea și demonstrarea falsurilor în documente cât și pentru demonstrarea concluziilor formulate în expertizele dactiloscopice, în special în cazul celor care vizau detaliile microscopice.

Metoda întrebuința, de regulă, material negativ de tipul Gevaert 081 p-plan-film pe care se realizează solarizarea, folosindu-se diferite rețete de revelator.

Negativul se introducea în aparatul de mărit, iar după folosirea mai multor pași, filmul se expunea la lumina unui bec opal de 150 W, de la o distanță de 1 m, continuându-se cu obținerea în final a unui nou negativ.

Se poate observa faptul că imaginea obținută prin metoda solarizării este cu mult mai clară, având detalii mai bine conturate (porii și muchiile crestelor papilare) decât ale celei realizate prin procedeul obișnuit, figura nr.18-19.

Fig.nr.18 Fig.nr.19

Fotografie clasică Fotografie realizată prin metoda solarizării

Folosirea acestei metode în poroscopie și crestoscopie nu mai necesită utilizarea modului de prelevare a amprentelor, indicat în lucrările de specialitate, obținerea acestora făcându-se cu tuș tipografic pe coli de hârtie albe obișnuite.

Autorul menționa în studiul original, la data de 1 august 1979, faptul că “Metoda solarizării cunoscută, în rândul specialiștilor în arta fotografică, ca metoda “ Fischer” permite ieșirea din cercul restrâns al fotografiei banale și duce la obținerea unor fotografii de o rară frumusețe”.

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, poroscopia poate fi definită ca fiind acea ramură a dactiloscopiei judiciare care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare și expertiză a orificiilor porilor de pe crestele papilare.

Legat de compararea crestoscopică, aceasta se efectuează tot cu ocazia examinării poroscopice.

Prin dubla lor proprietate, ca și a crestelor papilare – fixitatea și unicitatea orificiile sudoripare constituie un element de prim rang în efectuarea identificărilor.

În practică, poroscopia oferă posibilitatea utilizării fragmentelor de urmă care nu depășesc câteva creste papilare. Ea permite sa se răspundă cu certitudine în numeroase cazuri în care numărul de puncte caracteristice coincidente ale crestelor papilare este insuficient.

Caracteristicile desenului porilor sunt influențate atât de presiunea degetului când se lasă urma sau impresiunea, cat și de cantitatea de substanță cu care se iau impresiunile.

____________________________________________

1 Porii au fost studiati sistematic pentru prima oara in scopul identificarii dactiloscopice de catre dr. Edmond Locard.

2 Micron = unitate de masura egaI cu a mia parte dintr-un milimetru.

3 S. K. Chatterje. La crestoscopie, in ,,Revue Internationale de Police Criminelle", mai 1963.

Fig. 69. Fig. 70

a) pori centrali;

b) pori marginali).

III.2.Considerații generale privind examinarea și identificarea criminalistică a profilelor papilare

Metoda principală la care se recurge în identificarea criminalistică a unei persoane aflată în legătură cauzală cu un fapt juridic o reprezintă examinarea comparativă a elementelor caracteristice generale și particulare reflectate în urmele descoperite la fața locului cu elementele caracteristice ale persoanei sau obiectelor cuprinse în sfera cercetării.

Identificarea dactiloscopică este realizată printr-un examen dactiloscopic comparativ între amprentele papilare în litigiu și amprentele papilare martor prin care se înțeleg cele aflate în cartotecile papilare, cele provenite da la persoane din cercul de suspecți, de la persoanele care urmează să li se stabilească identitatea, de la cadavrele cu identitate necunoscută sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce aparțin persoanei dispărute.

Sarcina principală a dactiloscopiei în cazul fragmentelor de urme papilare este așadar, de a constata dacă acel fragment papilar incriminat și zona corespunzătoare dintr-o amprentă de comparație sunt create de același deget, palmă sau plantă și pe această bază, de a stabili identitatea fizică a unei persoane. Aspectul morfologic care este același demonstrează identitatea de origine a urmei cu impresiunea și în același timp, le deosebește de urmele și impresiunile provenite de la alte persoane.

Cum este și firesc prin contactul direct al degetului, palmei sau plantei fie cu o suprafață , fie cu un obiect oarecare se formează urme sau fragmente de urme papilare care reproduc desenul papilar la nivel macroscopic și microscopic al persoanei care le-a creat. În contextul săvârșirii unei fapte penale apar modificări materiale în mediul înconjurător, acestea purtând denumirea de urme ale infracțiuni.

Între fapta penală și modificarea produsă trebuie să existe un raport de cauzalitate caracterizat prin aceleași criterii ca raportul cauzal prezent în structura laturii obiective a infracțiunii.

III.3 Amprentarea specială pentru examinarea porilor

Pentru evidențierea desenelor papilare, în cazul când se impune examinarea comparativă a porilor, se va folosi o tehnică adecvată și nu se vor utiliza fișele dactiloscopice și cerneala tipografică, deoarece se astupă orificiile porilor.

Astfel, se prepară la cald următorul amestec, care se poate conserva pe timp nedeterminat:

-ceară galbenă…………….4 g,

-rășină grecească………..16 g,

-seu……………………………5 g.

Acest amestec se lasă să se răcească într-un recipient plat, din sticlă sau metal, puțin adânc. Când masa este solidă, se rulează degetul (în prealabil degresat cu eter sau xilol) pe suprafața sa și apoi se rulează din nou pe o placă de sticlă (care trebuie să fie clară și transparentă) sau pe o folie de celuloid, după care urma lăsată se fotografiază în reflexie.

Se poate rula degetul, după ce a fost rotit în amestecul de mai sus, și pe hârtie foarte fină și densă. În continuare amprentele se relevă cu oxid de cobalt sau negru de antimoniu și se fixează cu următorul amestec:

-gumă arabică……………..25 g,

-alaun de potasiu………….10 g,

-formol 40%………………….5 g,

-apă…………………………….300 g.

Hârtia cu amprente trebuie ținută sub o sticlă pentru a fi perfect lisă atunci când se scoate în vederea comparării amprentelor.

„Pentru expertiza formelor porilor, amprentele de comparat se pot obține și prin rularea degetelor sau punerea palmei direct pe suprafața unei sticle, creându-se în acest fel urmele latente ale desenelor papilare, datorită grăsimii și transpirației existente pe creste.”

Prin fotografierea în reflexie, ca și la urmele de la fața locului, amprentele devin vizibile și apte de comparare.

De menționat că pot să apară unele diferențe între forma reală a desenului papilar și amprentă, datorită gradului de apăsare a degetului sau a sensului diferit de rotire. De aceea amprentele de comparat se iau de mai multe ori, cu grade diferite de apăsare și prin rotirea degetului, separat, în ambele sensuri.

III. 4 Corolar al celor prezentate

Prin urmare, poroscopia poate fi definită ca acea ramură a dactiloscopiei care are ca obiect examinarea microscopică a urmelor porilor de pe imaginile supuse examinării. Examinarea și compararea porilor constituie o completare a elementelor caracteristice individuale macroscopice.

Acest gen de examinare este însă o activitate mult mai laborioasă, presupunând atât utilizarea unor aparate speciale de mărit, cât și a unor metode fixe și complexe de relevare a urmei.

La rândul ei, crestoscopia se constituie într-o nouă ramură a dactiloscopiei care studiază formele celor două muchii ale crestelor papilare.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

INSTITUTUL NAȚIONAL DE CRIMINALISTICĂ

SERVICIUL IDENTIFICĂRI JUDICIARE

RAPORT

DE CONSTATARE CRIMINALISTICĂ

Nr. _____ din 10.10.2011

OBIECTUL CONSTATĂRII

Prin rezoluția motivată nr. ___ din 03.10.2011, organul de cercetare penală dispune efectuarea unei constatări criminalistice dactiloscopice în dosarul cu numărul de mai sus, pentru a se stabili următoarele:

Dacă urmele papilare ridicate cu ocazia tratării criminalistice a lamei cuțitului găsit pe Șoseaua Colentina, în dreptul _______, cu ocazia cercetării la fața locului, în cazul tâlhăriei comise la data de __/__/____ asupra numitei _________, au fost sau nu create de către numitul ________.

MATERIALE PUSE LA DISPOZIȚIE

Pentru efectuarea lucrării au fost puse la dispoziție, în două plicuri de culoare albă, din care unul, sigilat prin ștampilare, cu dimensiunile de 16 x 11,5 cm, inscripționat pe avers “POLIȚIA ROMÂNĂ” și care conține atașată prin capsare Fișa de custodie a probei și date despre caz, numerotat cu A, respective cel de-al doilea plic, asigurat prin lipire, cu dimensiunile de 32,5 x 22,5 cm, numerotat cu B, următoarele:

În litigiu:

Foliile purtătoare de urme papilare;

Model de comparație:

Fișa dactiloscopică decadactilară cu impresiunile numitului __________.

De asemenea a fost pusă la dispoziție și Planșa Fotografică privind cercetarea efectuată la fața locului la data de 11.09.2011, în dosarul penal cu nr. de mai sus.

Materialele îndeplinesc cerințele prevăzute în PL 5.8 – privind ambalarea, sigilarea și transportul. Numerotarea probelor a fost efectuată de către expert.

DESCRIEREA MATERIALELOR SUPUSE EXAMINĂRII

Procedând la deschiderea celor două plicuri, numerotate cu A și B, am constatat în interiorul acestora existența următoarelor materiale:

Plicul numerotat cu A:

Conține două urme papilare relevate prin tratament mecanic, utilizându-se metoda pudrării cu praf negru de fum, ridicate cu două bucăți de folie adezivă transparentă tip “Scotch”, numerotate cu I și II, lipite ulterior pe două bucăți de carton alb lucios, cu dimensiunile de

4 x 4 cm, pe care sunt capsate câte un etalon metric din hârtie (foto nr. 1 și 3).

Urma papilară ilustrată în foto nr. 2, numerotată cu I.1, ridicată cu folia nr. I, este de natură digitală, imprimată în zona centrală, punând în evidență configurația unor creste papilare care alcătuiesc un tip papilar monodeltic (laț), subtipul sinistrodeltic, nucleul profilului papilar fiind format dintr-o buclă ce înconjoară o creastă rectilinie.

Urma papilară nr. I.1 conține următoarele categorii de detalii caracteristice care concur la suficiența nivelului de informație dactiloscopică necesar pentru utilizarea acesteia în identificarea persoanei care a creat-o:

Traseul crestelor papilare:

8 detalii dactiloscopice macroscopice;

Numărul de pori:

33 de pori;

Elemente adiacente ale profilelor papilare:

2 (două) linii albe.

Foto nr. 1 Foto nr. 2

Foto nr. 1 și 2 ilustrează folia nr. I și urma papilară în litigiu în I.1.

Urma papilară ilustrată în foto nr. 4, numerotată cu II.1, ridicată cu folia nr. II, este de natură digitală, imprimată în zona marginală superioară extremă-dreapta, punând în evidență configurația unor creste papilare pe baza cărora nu poate fi stabilit tipul papilar.

Urma papilară nr. II.1 conține un nr. de 12 detalii caractersistice dactiloscopice, suficient pentru identificarea persoanei care a creat-o.

Foto nr. 3 Foto nr. 4

Foto nr. 3 și 4 ilustrează folia nr. II și urma papilară în litigiu în II.1.

Plicul numerotat cu B:

Conține o fișă dactiloscopică decadactilară generată de Sistemul AFIS cu ID ____________.

Fișa dactiloscopică decadactilară conține pe avers datele cu caracter personal ale numitului _____________, născut la __/__/____, în _________, cu reședința în municipiul București, _____________, 10 impresiuni papilare digitale rulate și impresiunile papilare digitale de control plate, respectiv pe revers conține impresiunile palmare și cele ale muchiilor palmelor, obținute cu tuș negru tipografic (foto nr. 5 și 6).

Foto nr. 5 Foto nr. 6

Foto nr. 5 și 6 ilustrează aversul și reversul fișei dactiloscopice decadactilare întocmită pe

numele ___________.

Fișa dactiloscopică decadactilară întocmită pe numele ___________, ID AFIS _______________, îndeplinește nivelul de claritate necesar efectuării procesului identificării dactiloscopice.

De asemenea în plicul nr. II se află și Planșa Fotografică cu aspecte privind cercetarea efectuată la fața locului la data de __/__/____, în dosarul penal cu nr. de mai sus.

IV.EXAMINĂRI – CONSTATĂRI

În continuare, cele două urme papilare în litigiu și setul de impresiuni papilare model de comparație au fost analizate potrivit Instrucțiunii de Lucru privind Procesul identificării dactiloscopice cod IL-02-12. Astfel, procedând la efectuarea analizei, comparației, evaluării și verificării detaliilor dactiloscopice ale urmelor papilare în litigiu și detaliilor impresiunilor papilare model de comparație am constatat următoarele:

IV.1 Examinări – Constatări aferente urmei papilare nr. I.1 (foto nr. 2)

Asemănări ale traseului crestelor papilare:

Cele 8 detalii dactiloscopice macroscopice vizibile în urma papilară nr. I.1 (foto nr. 2) prezintă asemănări din punct de vedere al formei, dimensiunii și plasamentului cu 8 detalii vizibile în impresiunea papilară existentă în spațiul destinat degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele _____________.

Asemănări ale formei porilor:

24 din cei 33 de pori vizibili în urma papilară nr. I.1. (foto nr. 2) prezintă asemănări din punct de vedere al formei și plasamentului cu 24 de pori vizibili în impresiunea papilară existentă în spațiul destinat degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________.

Precizez că ceilalți 9 pori, vizibili în urma papilară nr. I.1. (foto nr. 2) nu pot fi localizați în impresiunea degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________ din cauza faptului că tușul tipografic utilizat pentru obținerea impresiunii obturează vizibilitatea acestora în unele zone.

De asemenea, în impresiunea papilară a degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________ sunt prezenți numeroși pori care nu pot fi localizați în urma papilară nr. I.1. (foto nr. 2) din cauza faptului că, în general, metoda pudrării cu praf negru de fum obturează vizibilitatea porilor.

Asemănări ale elementelor adiacente ale profilelor papilare:

Cele două linii albe vizibile în urma papilară nr. I.1. (foto nr. 2) prezintă asemănări din punct de vedere al formei și plasamentului cu două linii albe vizibile în impresiunea papilară existentă în spațiul destinat degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________.

IV.2 Examinări – Constatări aferente urmei papilare nr. II.1 (foto nr. 4)

4 din cele 12 detalii dactiloscopice macroscopice vizibile în urma papilară nr. II.1 (foto nr.4) prezintă asemănări din punct de vedere al formei, dimensiunii și plasamentului cu 4 detalii dactiloscopice macroscopice vizibile în impresiunea papilară existentă în spațiul destinat degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, ID AFIS ___________.

Precizez faptul că cele 8 detalii dactiloscopice macroscopice, vizibile în zona marginală superioară extremă-dreapta a urmei papilare cu nr. II.1 (foto nr. 4), nu pot fi comparate cu detaliile corespondente ale impresiunii papilare model de comparație din cauza faptului că zona marginală superioară extremă-dreapta a degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, nu a fost imprimată în procesul prelevării.

Evaluarea efectuată tuturor detaliilor dactiloscopice prezente în cele două urme papilare numerotate cu I.1 (foto nr. 2) și II.1 (foto nr. 4) cu detaliile dactiloscopice ale impresiunii degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________ am procedat la efectuarea unui număr de 6 planșe dactiloscopice demonstrative anexate prezentei lucrări, astfel:

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 1, am ilustrat în partea stângă, zona centrală a urmei papilare numerotată cu I.1 (foto nr. 2), iar în partea dreaptă zona corespunzătoare impresiunii falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, pe care am descris și marcat cu săgeți de culoare albastră cele 8 detalii dactiloscopice macroscopice coincidente:

PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ DEMONSTRATIVĂ A DETALIILOR MACROSCOPICE ANEXA NR. 1 LA R.C. NR. _____ DIN 10.10.2011

Urma papilară numerotată cu I.1 (foto nr. 2) Impresiunea degetului arătător de la mâna

dreaptă a numitului ____________

Început de creastă papilară;

Sfârșit de creastă papilară;

Început de creastă papilară;

Contopire de creste papilare;

Început de creastă papilară;

Sfârșit de creastă papilară;

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 2, am ilustrat în partea stângă un fragment din zona centrală a urmei papilare numerotată cu I.1 (foto nr. 2), iar în partea dreaptă zona corespunzătoare impresiunii falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, pe care am descris și marcat cu săgeți de culoare roșie 8 din cei 24 de pori papilari similari:

PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ POROSCOPICĂ DEMONSTRATIVĂ

ANEXĂ NR. 2 LA R.C. NR. _____ DIN 10.10.2011

Fragment de urmă papilară numerotată cu I.1 Fragment din impresiunea papilară a degetului

(foto nr . 2) arătător de la mâna dreaptă a numitului _____

Por marginal de formă convexă;

Por marginal sun formă de buzunar;

Por marginal de formă concavă;

Por marginal de formă convexă;

Por central de formă ovală;

Por marginal de formă convexă;

Por marginal de formă convexă.

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 3, am ilustrat în partea stângă un fragment din zona centrală a urmei papilare numerotată cu I.1 (foto nr. 2), iar în partea dreaptă zona corespunzătoare impresiunii falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, pe care, suplimentar, am delimitat cu roșu 24 de pori, respectiv, pentru a nu obtura prin indicarea cu săgeți a unor pori vizibilitatea celorlalți, am descris și marcat cu săgeți de culoare roșie 8 din cei 24 de pori papilari similari:

PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ POROSCOPICĂ DEMONSTRATIVĂ

ANEXĂ NR. 3 LA R.C. NR. _____ DIN 10.10.2011

Fragment de urmă papilară numerotată cu I.1 Fragment din impresiunea papilară a

(foto nr. 2) degetului arătător de la mâna dreaptă a

a numitului ___________

Por marginal de formă convexă;

Por marginal sun formă de buzunar;

Por marginal de formă concavă;

Por marginal de formă convexă;

Por central de formă ovală;

Por marginal de formă convexă;

Por marginal de formă convexă.

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 4, am ilustrat în partea stângă zona centrală a urmei papilare numerotată cu I.1 (foto nr. 2), iar în partea dreaptă zona corespunzătoare impresiunii falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, pe care am descris, delimitat prin dreptunghiuri și marcat cu săgeți de culoare roșie cele două linii albe coincidente:

PLANȘĂ DACTILOSCOPICĂ DEMONSTRATIVĂ A DETALIILOR ADIACENTE

ANEXĂ NR. 4 LA R.C. NR. _____ DIN 10.10.2011

Urma papilară numerotată cu I.1 Impresiunea degetului arătător de

(foto nr. 2) la mâna dreaptă a numitului _____

Linie albă;

Linie albă.

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 5, am ilustrat în partea stângă zona marginală superioară extremă-dreapta a urmei papilare numerotată cu II.1 (foto. nr. 4), iar în partea dreaptă zona corespunzătoare disponibilă a impresiunii falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele ____________, pe care am descris și marcat cu săgeți de culoare albastră cele 4 detalii dactiloscopice macroscopice coincidente:

PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ DEMONSTRATIVĂ A DETALIILOR MACROSCOPICE ANEXA NR. 5 LA R.C. NR. _____ DIN 10.10.2011

Urma papilară numerotată cu II.1 (foto nr. 4) Impresiunea degetului arătător de la mâna

dreaptă a numitului ________

Contopire de creste papilare;

Butonieră;

Început de creastă papilară.

În planșa dactiloscopică demonstrativă, anexa nr. 6, pentru o mai bună ilustrare a celor constatate și descrise în legătură cu asemănările detaliilor dactiloscopice macroscopice ale celor două urme papilare ridicate de pe același obiect corp-delict și anume de pe lama unui cuțit, cu detaliile prezente în impresiunea model de comparație, am ilustrat în partea stângă zona marginală superioară extremă-dreapta a urmei papilare numerotată cu II.1 (foto. nr. 4), precum și zona centrală a unei urme papilare numerotată cu I.1 (foto nr. 2), iar în partea dreaptă impresiunea falangetei degetului arătător de la mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopcă întocmită pe numele ___________, pe care am descris și marcat cu săgeți de culoare roșie 12 detalii dactiloscopice macroscopice coincidente.

Pentru efectuarea analizelor, examinărilor comparative și ilustrării urmelor și setului de impresiuni dactiloscopice decadactilare au fost utilizate următoarele mijloace tehnico-criminalistice:

Sistemul Automat de Identificare a Amprentelor Papilare (AFIS) cu cameră foto PIXERA PRO 150ES;

Microscop LEICA cu obiectiv PLANAPO 1.0X;

De asemenea au fost utilizate aplicații ale programului Microsoft Office (Word și Paint).

În baza celor constatate, descrise, ilustrate și demonstrate am ajuns la următoarea

V.CONCLUZIE

Urmele papilare puse la dispoziție, numerotate cu I.1 și II.1 (foto nr. 2 și 4) în prezenta lucrare, ridicate cu ocazia tratării criminalistice a lamei cuțitului găsit pe Șoseaua Colentina, în dreptul ____________, cu ocazia cercetării la fața locului, în cazul tâlhăriei comise la data de __/__/____, asupra numitei ____________, au fost create de falangeta degetului arătător de la mâna dreaptă a numitului ____________, născut la __/__/____, în _________, cu reședința în municipiul București ____________.

*

* *

CAPITOLUL III

Detaliile de nivel 3 si rolul lor in identificarea dactiloscopica : Studiu asupra practicilor internationale

Autorii studiului :

-Alexandre Anthonioz 1

– Nicole Egli 1

-Christophe Champod 1

-Cedric Neumann 2

-Roberto Puch-Solis 2

-Andie Bromage-Griffiths 2

Detaliile de nivel 3 sunt utilizate în compararea dactiloscopică de către experții criminaliști în scopul identificarii persoanei care a lăsat urme latente la fața locului. Legat de detaliile de acest nivel, deși sunt bine cunoscute, conform unui studiu realizat de cercetători în domeniu (Alexandre Anthonioz1, Nicole Egli1, Christophe Champod1, Cedric Neumann2, Roberto Puch-Solis2, Andie Bromage-Griffiths2) nu s-a ajuns la un consens referitor la clasificarea, reproducibilitatea si valoarea individuală a detaliilor de nivel 3 (microscopice).

INTRODUCERE:

Atunci când este realizată comparația între urmele latente ridicate la fața locului și impresiunile cunoscute ale persoanelor, experții criminaliști se concentrează asupra unei palete de caracteristici dactiloscopice. Aceste caracteristici, în literatura de specialitate din Occident sunt clasificate pe trei nivele:

Detaliile de nivel 1 se referă la forma sau tipul general al desenului papilar;

Detaliile de nivel 2 se referă la detaliile caracteristicile ale desenului papilar (elemente macroscopice prezentate in capitolul I al prezentei lucrari de licenta);

Detaliile de nivel 3 se referă la elementele microscopice de identificare: aliniamentul și forma exterioară a fiecarei creste papilare, forma și plasamentul porilor (detalii ce constituie obiectul de studiu al poroscopiei și crestoscopiei).

În cadrul acestui studiu, autorii prezentați mai sus s-au focusat asupra detaliilor de nivel 3.

Porii au fost mentionați pentru prima oară în literatura de specialitate de către Nehemiah Grew, în 1684, în articolul său despre descrierea și utilitatea porilor din pielea de pe palmă și de pe talpă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, studierea științei dactiloscopice a luat amploare, urmărindu-se ca scop final realizarea unei identificari dactiloscopice precise. In 1892, Galton a caracterizat porii în prima lui lucrare „Finger Prints”. El a dedicat câteva pagini descrierii porilor și a făcut primele constatări cu privire la aranjamentul lor în cadrul dactilogramei. În 1912, Locard a publicat o serie de articole dedicate în totalitate unei noi ramuri a dactiloscopiei judiciare, denumită apoi poroscopie. Locard a descris într-un mod detaliat variabilitatea porilor de pe crestele papilare în funcție de numărul, diametrul, forma și plasamentul acestora. Pe baza acestor cercetări, prin care se demonstrează persistența, fixitatea și variabilitatea porilor, Locard a ajuns la concluzia că porii prezintă potențial identificator valoros, atunci când se ține cont de ei în procesul de comparație. După părerea lui, partea cea mai grea din procesul de identificare pe baza acestor detalii de nivel 3 constă în observarea, în vizualizarea porilor în cadrul dactilogramei sau a urmei în litigiu, mai mult decât comparația efectivă (care se realizează prin verificarea existenței sau nu a coincidenței numărului, poziției, formei si mărimii acestor detalii). În 1962, Salil K. Chatterjee a propus o nouă metodă de comparare, pe care a numit-o crestoscopie. Această tehnică este bazată pe examinarea și compararea marginilor crestelor papilare. Chatterjee a sugerat clasificarea acestor forme ale marginilor crestelor papilare în 7 tipuri pentru a „coda” aceste margini. A recunoscut, totuși, faptul că aceste forme ale marginilor acelorași creste papilare pot varia de la o dactilogramă la alta dacă amprentarea nu se face prin aplicarea aceleiași presiuni și a aceleiași cantități de tuș tipografic.

În final, începând cu 1980, munca realizată de David Asbaugh a stârnit interesul atât asupra poroscopiei cât și asupra crestoscopiei. În loc să fie utilizate separat detaliile în funcție de nivel, el a propus includerea tuturor detaliilor într-un singur domeniu care poartă denumirea de ridgeology. Ea este defintă ca o metodă evaluativă de identificare, care utilizează toate detaliile caracteristice, inclusiv pe cele care fac obiectul de studiu al poroscopiei și crestoscopiei.

Detaliile de nivel 3 nu sunt utilizate frecvent în scopul identificării și nu prea există nici cercetări științifice în acest domeniu. Cu excepția autorilor menționați anterior, foarte puțini cercetători au publicat studii și articole referitoare la aceste detalii de nivel 3 și la utilizarea lor în identificarea criminalistică.

SWGFAST statuează că detaliile de nivel 3 includ și structura individuală a crestei: forma ei, plasamentul relativ al porilor de-a lungul ei, precum și alte trăsături ce pot fi utile. În ciuda acestor eforturi de cercetare, încă nu se știu îndeajuns de multe despre acest domeniu la nivelul experților criminaliști din multe tări. Totuși, datorită unor cazuri ce pot apărea și de a căror soluționare depinde identificarea pe baza acestor detalii microscopice este necesară aprofundarea cercetărilor în domeniu. Scopul studiului realizat de autori este de a arăta faptul că fiecare expert are punctul său de vedere cu privire la detaliile de nivel 3, neajungându-se încă la un consens.

METODOLOGIE:

La sfârșitul anului 2004, a fost realizat un studiu în domeniul poroscopiei și crestoscopiei, care a durat două luni. În aceasta perioadă, 200 de experți în dactiloscopie judiciară, majoritatea necunoscuți autorilor studiului, au fost contactați, în principal prin intermediul organizațiilor profesionale, și invitați să participe la acest studiu. Majoritatea participanților proveneau din America de Nord, restul fiind din țări europene.

Au fost prezentate șase tipuri de detalii de ordin microscopic. Participanții au fost rugați să răspundă la trei întrebări generice referitoare la nivelul dactiloscopic al detaliilor (A), percepția lor asupra reproductibilității acestor detalii (B), precum și asupra potențialului lor identificator (C).

De asemenea le-au fost prezentate următoarele categorii de detalii caracteristice:

– margini ale crestelor papilare (reprezentate în două ilustrații);

– pori (reprezentate în două ilustrații);

– început de creastă și puncte (reprezentate în trei ilustrații);

– secțiuni transversale ale crestelor (reprezentate în două ilustrații);

– forme specifice ale acestor detalii microscopice (reprezentate în două ilustrații);

– cicatrici, negi, cute (reprezentate în trei ilustrații).

Mai întâi experții au fost întrebați despre clasificarea generală a detaliilor menționate mai sus. Ei au putut încadra aceste detalii pe palierul celor 3 nivele de detalii (detaliile de nivel 1, 2 si 3).

A doua întrebare se referea la nivelul reproductibilității detaliilor sus-menționate. Experții au trebuit să estimeze timpul de care au avut nevoie pentru a observa detaliile prezentate mai sus, într-un desen papilar. Ultima întrebare se referea la potențiala valoare de identificare a detaliilor respective în cazul în care ar fi necesara utilizarea lor într-o anumită situație. Valoarea identificatoare a acestor detalii putea fi exprimată prin atributele: „nulă”, „limitată”, „moderată”, „bună”, „foarte bună”.

La final experților li s-a solicitat să răspundă la unele întrebări suplimentare referitoare la modul de utilizare efectivă a detaliilor de nivel 3.

Informatii generale despre experții ce au participat la acest studiu:

Din cele 200 de persoane care inițial au fost contactate doar 70 au fost de acord să participe. Aproximativ 90% dintre aceștia aveau brevete de experți criminaliști în domeniul „dactiloscopie judiciară”, iar 75% dintre ei au participat la cursuri de specialitate referitoare la utilizarea detaliilor de nivel 3 în procesul de identificare criminalistică. Așa cum este prezentat și în următoare, acești voluntari au de la 2 ani pana la peste 30 de ani de experiență în domeniu.

Fig. – Numarul de ani de experienta ai voluntarilor

Rezultate:

Legat de marginile crestelor papilare:

Descrierea rezultatelor a fost realizată prin intermediul unor grafice, interpretarea lor fiind prezentată în cele ce urmează:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C cu referire la imaginea din stânga graficelor

(imagine în care sunt prezentate margini ale crestelor papilare).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C cu referire la imaginea din stânga graficelor,

reprezentând iarăși margini ale unor creste papilare.

Experții criminaliști participanți în cadrul acestui studiu au clasificat marginile crestelor papilare prezentate în figurile de mai sus, în marea majoritate (90%), ca aparținând clasei de detalii de nivel 3. Referitor la prima ilustrație ( Fig. ) și la a doua (Fig. ), 5 respectiv 3 experți criminaliști au clasificat aceste fragmente de urme papilare drept „ARTIFACT” (). S-a observat faptul că cei care au urmat acele cursuri de specialitate referitoare la detaliile de nivel 3 nu au clasificat urmele prezentate mai sus ca aparținând clasei de detalii microscopice. Este evident așadar faptul că nu există o uniformitate a modului de analiză și interpretare a detaliilor microscopice, părerile fiind impărțite.

În graficele de mai jos este prezentat numărul participanților la cursurile de specialitate referitoare la dactiloscopia judiciară – detaliile de nivel 3:

Fig. – Răspunsurile la întrebarea A (privind a doua figură referitoare la marginile crestelor papilare) oferite de experții care au participat la cursurile de specialitate despre detaliile de nivel 3.

Fig. – Răspunsurile la întrebarea B oferite de experții care au participat la cursurile de specialitate menționate anterior.

Răspunsurile au fost variate, începând de la „Limitat” și ajungându-se până la „Foarte bine”. Puține persoane au răspuns cu „Nul”. De asemenea, nu a fost observată vreo corelație între răspunsurile date, chiar diferite fiind, și numărul de ani de experiență ai experților.

Porii:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B si C referitoare la ilustrația nr. 3 ( în care sunt evidențiați porii).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B și C referitoare la ilustrația nr. 4.

Porii ilustrați în figurile de mai sus au fost clasificați de marea majoritate a experților criminaliști ca aparținând clasei de detalii de nivel 3 (94% respectiv 76% dintre participanți au afirmat acest lucru). Aceste rezultate sunt similare celor obținute la studiul referitor la marginile crestelor papilare.

În principiu, experții nu au considerat că porii pot fi reproduși cu ușurință. O treime din ei s-au așteptat la un nivel scăzut de reproductibilitate al porilor.

Valoarea potențială de identificare pe care o prezintă porii s-a constatat că e similară cu cea pe care o au marginile crestelor papilare (obiect de studiu al crestoscopiei). Experții au considerat că porii din ilustrația nr. 3 prezintă potențial identificator mai mare decât cei din ilustratia nr. 4. La fel ca și în situația anterioară nu s-a găsit nici o legătură între răspunsurile voluntarilor și anii de experientă în domeniu pe care aceștia îi au în spate.

Începuturi de creste papilare și puncte:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 5 (în care sunt

prezentate începuturi de creste papilare precum și puncte papilare).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B și C referitoare la ilustrația nr. 6.

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B și C referitoare la ilustrația nr. 7.

Din figura care conține ilustrația nr. 6 reies clar răspunsurile la cele trei întrebări (A, B, C). 90% dintre experți au afirmat că începutul de creastă papilară și punctul papilar aparțin clasei de detalii de nivel 2 (macroscopice). Conform opiniilor lor, aceste detalii caracteristice prezintă un grad foarte ridicat din punct de vedere al valorii de identificare. Doi examinatori au clasificat aceste detalii ca fiind „ARTIFACT”. Nu la fel a fost și în cazul interpretării ilustrațiilor nr. 5 si 7. 65 % respectiv 50% dintre criminaliști au considerat că elementele evidențiate în aceste două imagini aparțin clasei de detalii de nivel 3. Doar 29% și respectiv 33% au afirmat că și aceste elemente reprezintă tot detalii de nivel 2.

Legat de valoarea de identificare, 50% dintre participanți au considerat că aceste elemente prezintă un potențial de identificare ridicat, în timp ce alți 40% au afirmat că potențialul identificator al acestor detalii este moderat sau foarte scăzut.

Fig. – Răspunsurile la întrebarea C pentru ilustrația nr. 5, oferite de către cei care au urmat un curs de specialitate în domeniul dactiloscopiei judiciare.

Fig. – Răspunsurile la intrebarea C (pt. ilustrația nr. 7) date de către cei care au urmat un curs de specialitate în domeniul dactiloscopiei judiciare.

Se observă așadar analizând graficele de mai sus că cei care nu au urmat un curs de specialitate au fost mai puțin prudenți și au avut tendința de a acorda o importanță mai scăzută acestor tipuri de detalii.

Secțiuni transversale ale crestelor:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 8 (în care sunt prezentate secțiuni transversale ale crestelor papilare).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 9.

Majoritatea experților criminaliști au considerat că acestea aparțin clasei de detalii de nivel 3. Însă nu au considerat că acestea pot fi reproduse cu usurință, astfel încât 80% dintre ei au valorificat aceste detalii ca având valoare fie moderată, fie nulă în procesul de identificare. Experții care au participat la cursuri de specializare au afirmat că aceste elemente de dactiloscopie prezintă potențial scăzut în identificarea dactiloscopică.

Forme specifice ale acestor detalii:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 10 (în care sunt prezentate alte forme specifice ale acestor detalii).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 11.

Aproximativ 70% dintre participanți au considerat că aceste elemente aparțin clasei 3 de detalii. De asemenea au considerat că nivelul de reproductibilitate pe care aceste detalii îl prezintă este cuprins între 34% și 66%. Ca potențial de identificare, 28.6% dintre experți au considerat că aceste detalii prezintă un potențial ridicat, în timp ce 37.1% dintre ei consideră potențialul identificator al acestor detalii ca fiind unul de valoare medie.

Cicatrici, negi și cute:

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 12 (în care este prezentată o cicatrice).

Fig. – Răspunsurile la întrebarile A, B, C referitoare la ilustrația nr. 13 (în care este prezentat un neg).

Fig. – Răspunsurile la întrebările A, B, C referitoare la ilustrația nr. 14 ( în care este prezentată o cută).

Pentru aceste trei detalii caracteristice a fost acordat nivelul 3 de către majoritatea experților (54.3%, 42.9% respectiv 41%). Totodată, aceste detalii au fost considerate ca aparținând clasei de nivel 2 (27.1%, 24.3% respectiv 28.6%). Au fost considerate de asemenea drept ÄRTIFACT” de către 8.6% dintre experți cutele, 17.1% dintre ei au avut aceeași opinie despre negi, iar 14.3% dintre ei au considerat că cicatricile se înscriu și ele în această categorie.

Majoritatea voluntarilor la acest studiu au considerat că elementele prezentate mai sus sunt reproductibile. 82.9% dintre ei au considerat că cicatricea prezintă potențial de reproducere cuprins între 67% și 100%. 31.4% dintre criminaliști au considerat că aceste cute prezintă valoare medie de identificare, în timp ce negii și cicatricile au fost considerate ca având potențial identificator foarte ridicat.

Întrebări adiționale:

S-a pus problema stabilirii frecvenței utilizării acestor detalii de nivel 3 în practica criminalistică. Mai mult de 80% dintre criminaliști au afirmat că ei caută întotdeauna și aceste detalii. 16% dintre ei au spus că foarte rar folosesc aceste detalii caracteristice sau niciodată.

De asemenea s-a discutat despre cauza pentru care experții nu consideră concludente aceste detalii de nivel 3 în procesul de identificare. Răspunsurile posibile pentru această problemă au fost:

– nu consider că sunt suficient de reproductibile;

– nu sunt prezente pe modelul de comparație;

– consider că ceea ce cunosc despre acest domeniu nu este îndeajuns de mult pentru a putea folosi și aceste detalii;

– consider că acest domeniu al dactiloscopiei judiciare nu este studiat și cercetat îndeajuns pentru a putea fi utilizat în practica criminalistică;

– aceste detalii caracteristice nu sunt utilizate atunci când există suficiente elemente de nivel 2 pentru o identificare precisă.

Mai mult de o treime dintre participanți au afirmat că aceste detalii nu sunt prezente în cadrul modelului de comparație. De asemenea aproape o treime dintre ei au considerat că nu este necesară utilizarea acestor detalii atât timp cât elementele de nivel 2 sunt suficiente din punct de vedere calitativ și cantitativ. Doar 5 experți au afirmat că ceea ce cunosc în acest domeniu este prea puțin pentru a fi capabili să utilizeze aceste detalii și doar 8 au considerat că acest domeniu nu este cercetat îndeajuns de mult.

Dezbateri:

În urma acestui studiu s-a ajuns la concluzia că toate elementele caracteristice prezentate mai sus, cu excepția punctului papilar, au fost considerate ca aparținând clasei de detalii de nivel 3. Autorii studiului au fost surprinși prin faptul că negii și cicatricile au fost încadrate de către experți tot în această categorie, cu toate că se așteptau ca aceste elemente să fie incluse în clasa a doua de detalii.

Referitor la nivelul de reproductibilitate pe care îl prezintă aceste detalii, criminaliștii au afirmat că cel mai mare nivel îl au cicatricile și negii. În cazul începuturilor și sfârșiturilor de creste papilare, părerile au fost împărțite, în sensul că unii au considerat că acestea pot fi reproduse cu ușurință, iar alții nu. Totodată aceștia au opiniat faptul că porii pot fi cel mai greu reproduși, chiar și în condiții foarte bune. Aproximativ aceleași păreri au existat și când a venit vorba de valoarea de identificare a acestor detalii caracteristice în procesul de identificare. Negii și cicatricile au ocupat din nou primul loc și în acest caz. Valoarea cea mai mare de identificare a fost atribuită minuțiilor de nivel 2.

Experții care au urmat acel curs de specializare referitor la utilizarea detaliilor de nivel 3 în procesul de identificare criminalistică au fost de părere că și aceste detalii prezintă un potențial identificator ridicat.

Concluzii:

Acest studiu asupra practicii internaționale în materie de criminalistică a fost realizat pentru a se înțelege mai bine atât modul de utilizare a detaliilor de nivel 3 cât și potențialul identificator pe care acestea îl prezintă. Problemele ridicate în cadrul acestui proiect au fost de nivel general, iar întrebările adresate experților criminaliști au fost bazate pe interpretarea anumitor segmente de urme papilare ilustrate în imaginile prezentate anterior.

Pentru realizarea acestor studii au fost recrutați 70 de experți criminaliști în domeniu, majoritatea din Statele Unite ale Americii, mulți dintre aceștia participând la cursul de dactiloscopie judiciară despre care am vorbit anterior.

Au existat câteva neconcordanțe legate de clasificarea detaliilor. Cu toate că porii și punctele papilare au fost considerate ca aparținând clasei 3 de detalii, au existat păreri diferite și în această situație. O parte din voluntari au afirmat că aceste elemente ar fi ARTIFACT???. Surprinzător a fost faptul că negii și cicatricile au fost adăugate tot acestei clase. Variate au fost și părerile referitoare la nivelul de reproductibilitate și la potențialul identificator al acestor elemente caracteristice. Celor de nivel 2 li s-au atribuit valori ridicate din acest punct de vedere, însă nu și celor de nivel 3.

Interesant este că foarte puțini experți au fost de părere că și nivelul scăzut de cunoștințe pe care îl dețineau la acel moment, precum și studiile puține care s-au făcut în domeniu au contribuit la apariția acestor neconcordanțe între părerile lor.

Ca o părere personală, cred că detaliile caracteristice de nivel 3 pot fi utilizate în procesul de identificare criminalistică doar atunci când există și elemente de nivel 2.

Bibliografie:

1. Grew, N. The Description and Use of the Pores in the Skin of the Hands and Feet. Philosophical Transactions 1684, 14 (159), 566-567.

2. Galton, F. Finger Prints; Macmillan: London, 1892; p 216.

3. Locard, E. Les Pores et L’Identification des Criminels. Biologica Journal Scientifique du Médecin 1912, 2, (24), 357-365.

4. Locard, E. L’Identification des Criminels par l’Examen des Orifices Sudoripares. La Province Médicale 1912, 23 (31), 345-346.

5. Locard, E. La Poroscopie. Archives d’Anthropologie Criminelle de Médecine Légale et de Psychologie Normale et Pathologique 1913, 28 (235), 528-546.

6. Chatterjee, S. K. Edgeoscopy. Finger Print and Ident. Mag. 1962, 44 (3), 3-13.

7. Ashbaugh, D. R. Quantitative – Qualitative Friction Ridge Analysis; CRC Press: Boca Raton, FL, 1999; p 248.

8. SWGFAST, Friction Ridge Examination Methodology for Latent Print Examiners. J. For. Ident. 2002, 52, (3), 263-347.

9. SWGFAST, Glossary- Consolidated. www.swgfast.org, (accessed July 7, 2008).