Utilizarea mijloacelor moderne în procesul instructiv-educativ pentru studierea dispozitivelor electronice digitale în Învatamantul Preuniversitar… [304299]

[anonimizat]

2017

CAPITOLUL 1 –INTRODUCERE

1.1.ARGUMENT

“[anonimizat], educația va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o [anonimizat].”

Gaston Mialaret

Astazi trecem printr-o perioada caracterizata de o [anonimizat], invatamantul trebuie sa tina pasul cu acesta evolutie rapida.

[anonimizat] o [anonimizat]- evaluare, la indemana profesorului si adaptate nevoilor de nou ale elevilor.

Profesorul trebuie sa constientizeze provocarea de a fi în pas cu schimbarile din domeniile de activitate si sa foloseasca cunostintele si experienta acumulata pentru a-i [anonimizat] a învata pe tot parcursul vietii.

[anonimizat], tinand cont de nevoile elevilor si de schimbarile pe care acestia le solicita. [anonimizat], tocmai datorita evolutiei telecomunicatiilor si a aplicatiilor de care acestia dispun.

[anonimizat]-[anonimizat]- evaluare cu scopul de a creste motivatia si de a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a prezenta forme ale strategiei de predare care pot fi folosite în clasa pentru o învatare efectiva mai rapida.. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a elevului, materie, [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], sa aplice noi cunostinte si sa rezolve probleme cat mai diverse . Elevii beneficiaza de strategiile efective de predare si învatare atât în clasǎ cât si în afara ei.

1.2 DESCRIEREA CAPITOLELOR LUCRĂRII

CAPITOLUL 2 – FUNDAMENTELE TEORETICE ALE BAZELOR ELECTRONICII DIGITALE

„[anonimizat] a afla ce știu. [anonimizat] o văd ei pentru noi ceilalți”

Judith Renyei

2.1. [anonimizat], rezistoarele și tuburile vidate etc. [anonimizat], iar circuitele construite folosind aceste componente nu au funcționat conform așteptărilor, în principal din cauza problemelor de interconectare. Dezvoltarea circuitelor integrate a jucat un rol semnificativ în rezolvarea problemelor circuitelor logice. Aceste circuite integrate au facilitat numărul mare de tranzistoare de pe un singur cip.

Apariția tehnologiei circuitului integrat a facilitat proiectarea circuitelor digitale. Astăzi, proiectantul nu este obligat să cunoască funcționarea de bază a diferitelor componente cum ar fi condensatoare, tranzistoare etc. care implică calcule matematice complexe, ci cunoaște operațiile pe care le executa acestor componente.

Pentru un anumit set de intrări, circuitul produce întotdeauna aceeași ieșire în orice moment, spre deosebire de circuitele analogice ale căror ieșiri variază în funcție de variația mediului înconjurător.

În circuitele digitale, cu ajutorul software-ului asociat cu circuitul digital de bază, putem schimba cu ușurință funcționalitatea circuitului digital fără a schimba circuitul real. Aceste circuite sunt denumite în general circuite digitale programabile.
Tehnologia VLSI (Foarte mare integrare), au făcut posibilă producerea unor circuite digitale extrem de complexe la un cost foarte redus.

Tehnicile electronice electronice sunt cele mai importante în lumea actuală. Pentru că fără electronice digitale nu este posibil să ne grăbim munca. Puteți să aruncați o privire de dispozitive analogice anterioare acestea sunt foarte lente și ia mult timp pentru a afla rezultatul.

Electronica digitală sau circuitele digitale sunt electronice care manipulează semnale digitale.

Circuitele electronice digitale sunt de obicei realizate din ansambluri mari de porți logice, reprezentări electronice simple ale funcțiilor logice booleene .

Electronica digitală implica logica binara, adica 0 si 1. Unde 0 înseamnă Off și 1 înseamnă On. Este vorba de dispozitive și circuite, cum ar fi porți, flip-flops, etc. Ideea de bază a electronicii digitale stat la baza creeri microprocesoarelor și microcontrolerelor, dar și pentru arhitectura calculatorului. Deci, orice aplicație care implică un microprocesor sau un computer are electronice digitale în el. Pot fi aplicații de securitate, corectarea erorilor și detectarea erorilor, circuite de economisire a energiei etc.

2.2 SISTEMELE DE NUMERAȚIE

Exprimarea cantităților, a marimilor sub formă numerică pare facila, dar această situație nu este tocmai simpla, deorece suntem obișnuiți să facem calcule atunci când analizăm circuitele electrice sau electronice, dar aceste calcule, reprezentarea marimilor nu se face in electronica digitala sub forma cunoscuta de noi. Electronica realizeaza o translatie intre numere , cantitate matematica si o cantitate fizica(curent, tensiune, reziztenta electrica, etc.).

Când a devenit necesară numărarea frecventă a numerelor mai mari de 10 sau mai mult, numărarea trebuia sistematizată și simplificată. Acest lucru a fost făcut în mod obișnuit prin utilizarea unei unități sau a unei baze. De fapt, cele mai vechi cifre care au o înregistrare exactă au fost simple simboluri pentru numerele mici, cu o formă specială pentru 10. Aceste simboluri au apărut în Egipt, în Mesopotamia. Primele inscripții cunoscute care conțin cifre apar în China, Creta și India.

Matematica opereaza cu o mare varietate de tipuri de numere:

numere naturale (1, 2, 3, 4, …),

numere întregi (…-4, -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, 4 …),

numere iraționale (raportul de aur, Φ este primul număr irațional descoperit și definit în istorie, este aproximativ egal cu 1, rădăcina patrată a lui 22 {\displaystyle \scriptstyle {\sqrt {2}}}, cu valoarea aproximativă de 1,4142135, numărul π, cu valoarea aproximativă de 3,141592653, numărul e, baza logaritmilor naturali, cu valoarea aproximativă 2,7182818, etc…),

numere reale (toate valorile numerice uni-dimensionale, negative și pozitive, incluzând zero, numerele naturale, întregi și iraționale),

numere complexe (Numărul complex   ( 0 , 1 ) {\displaystyle \ (0,1)}(0,1) este notat cu   i {\displaystyle \ i}i și are proprietatea i2=-1   i 2 = − 1 {\displaystyle \ i^{2}=-1}).

În funcție de aplicația practică pe care dorim sa o rezolvam utilizeazăm diferite tipuri de numere, adaptand metoda de rezolvare problemei respective.

Un sistem este definit ca fiind un set de reguli de reprezentare a numerelor, utilizand o colectie de simboluri( numerice sau alfanumerice) distincte.

Primul sistem de numeratie a fost creat aproximativ prin anul 4000 î.e.n. de catre sumerieni. Acestia au creat un sistem de numeratie nepozitional( aditiv, multiplicativ).

Anul 2000 î.e.n. este reprezentativ pentru dezvoltarea sistemului de numeratie pozitional cu baza 60. Sistemul de numeratie pozitional se foloseste astazi.

Intr-un sistem de numeratie pozitional exista o regula de scriere a oricarui numar, indiferent cata de mare este sau cat de mic, indiferent de valoare.

Fiecare cifra din numar prezinta o pondere, aceasta pondere este data de pozitia cifrei in cadrul numarului.

Un sistem de numeratie se caracterizeaza prin urmatoarele

baza sistemului de numeratie( numarul de simboluri diferite pe care le utilizeaza sistemul de numeratie pentru a se reprezenta numarul)

setul de simboluri utilizat pentru scrierea numarului

setul de reguli de scriere

2.3 SISTEMUL DE NUMERAȚIE ZECIMAL

Babilonienii au fost prima civilizație care s-au folosit de poziția cifrei pentru reprezentarea numerelor mari (au creat sistem de numerație pozițional), nu au inventat simboluri noi pentru reprezentarea cantităților mari, precum romanii (sistem de numerație ne-pozițional), ci acestia au folosit aceleasi cifre, simboluri, dar plasate in mod diferit, cu un loc bine stabilit.

Fiecare cifră reprezintă o valoare întreagă, iar fiecare insiruire de cifre de la dreapta spre stângă reprezintă o constantă de multiplicare pentru fiecare dintre aceste valori întregi.

Sistemul zecimal actual utilizează conceptul pozitional si foloseste zece simboluri/cifre:

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Aceste cifre au valori diferite in functie de pozitia pe care o ocupa.

1234=1*1000+2*100+3*10+4*1

1 reprezinta cifra miilor

2reprezinta cifra sutelor

3 reprezinta cifra zecilor

4 reprezinta cifra unitatilor

Pozitia zecilor este de zece ori mai mare fara de pozitia unitatilor, a sutelor de zece ori mai mare fata de pozitia zecilor, adica pozitia din standa este de zece ori mai mare fata de pozitia imediat urmatoare din dreapta.

1234=1*103+2*102+3*101+4*100

In sistemul de numeratie zecimal orice numar mare sau mic poate fi scris ca suma de puteri ale lui 10.

2.4 SISTEMUL DE NUMERAȚIE BINAR

Sistemul de numeratie binar este un sistem de numeratie pozitional ce utilizează doar două simboluri/ cifre . acest sistem de numeratie esta caracterizat de :

Baza sistemului de numeratie este2( foloseste doar doua cifre);

Alfabetul sistemului de numeratie este: 0 si 1;

Exista un set de reguli de scriere( orice numar poate fi scris ca suma de puteri ale lui 2)

In cadrul unui numar binar prima pozitie din reprezentarea binara este cel mai semnificativ bitsi reprezinta cea mai mare puterea lui 2 din numar, iar ultima pozitie ete cel mai putin semnificativ bit si reprezinta cea mai mica putere a lui 2, adica 20.

Cele mai utilizate puteri ale lui 2 in predarea Bazelor electronicii digitale:

20=1

21=2

22=4

23=8

24=16

25=32

26=64

27=128

28=256

29=512

210=1024

102510=1*210+0*29+0*28+0*27+0*26+0*25+0*24+0*23+0*22+0*21+1*20

=100000000012

Baza numaruluise noteaza prin folosirea indicilor :

Se utilizeaza indicele 2 petru sistemul de numeratie binar

Se utilizeaza indicele 10 pentru sistemul de numeratie zecimal

Indicele reprezinta baza sistemului de numeratie.

Exemple:

56910- baza 10, sistemul de numeratie zecimal

11100112- baza 2, sistemul de numeratie binar

2.5 SCOPUL SISTEMULUI BINAR DE NUMERAȚIE

Sistemul de numeratie zecimal, cu cele zece cifre pe care le utilizeaza, este ușor de înțeles, de utilizat și intuitiv. Acesta este utilizat in viata de zi cu zi, in scoala, in contabilitate, in tehnica, etc.

Sistemul de numeratie binar este folosit în principal de electronica digitală (calculatoare, automatizari, telecomunicatii, etc), datorită ușurinței de reprezentare electronică a celor două stări (0 și 1).Acesta stare poate sa fie 0 sau 1, niciodata si 0 si 1 in acelasi timp.

Aceste semnale , prelucrate de catre circuitele digitale pot avea doar doua valori :

“1” logic, semnal de amplitudine mare, de exemplu 5V

“0” logic, semnal de amplitudine mica , de exemplu 0V

Prelucrarea automata a datelor se face prin introducerea acestora in sistemele de calcul, de prelucrare automata, intr-o forma ce poate fi inteleasa de masina, astfel datele vor fi codificate corespunzator.

Codificarea datelor pentru a fi prelucrate intr-un sistem digital are la baza unitatea de baza pentru masurarea informatiei, numita bit.

Termenul de bit reprezinta prescurtarea termenului englez binary digit, care inseamna cifra binara.

Unui bit i poate asocia valoarea logica 0( nu trece curentul, fals) sau valoarea logica 1( trece curentul, adevarat).

O multime formata din siruri alcatuite din m biti( fiecare sir de biti reprezentand un numar) se numeste cod.

Bitul, codurile sunt elemente de baza in electronica digitala, adica in tot ce ne inconjoara astazi din punct de vedere al comunicatiilor, al sistemelor de calcul mobile sau miniaturizate, al automatizarilor.

Sistemul de numeratie binar este ideal pentru stocarea și redarea informației sub format numeric: CD-uri,DVD-uri, hard-disk-uri, suporturi de memorie de tip flash, etc.

2.6 SISTEMUL DE NUMERATIE HEXAZECIMAL

Sistemul de numeratie hexazecimal este un sistem de numeratie pozitional ce utilizează 16 litere / cifre . acest sistem de numeratie esta caracterizat de :

Baza sistemului de numeratie este 16( foloseste 10 cifre si 6 litere);

Alfabetul sistemului de numeratie este: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 si A, B , C, D, E, F;

Exista un set de reguli de scriere ( orice numar poate fi scris ca suma de puteri ale lui 16 )

Tabelul următor prezintă echivalențele între sistemele de numeratie binar, hexazecimal și zecimal:

binar hex zecimal

0000 = 0 = 0

0001 = 1 = 1

0010 = 2 = 2

0011 = 3 = 3

0100 = 4 = 4

0101 = 5 = 5

0110 = 6 = 6

0111 = 7 = 7

1000 = 8 = 8

1001 = 9 = 9

1010 = A = 10

1011 = B = 11

1100 = C = 12

1101 = D = 13

1110 = E = 14

1111 = F = 15

Orice numar poate fi scris ca puteri ale lui 16.

43710=2*162+11*161+5*160

= 2B516

Un numar X in sistemul de numeratie hexazecimal, de forma xnxn-1xn-2……..x1x0 are valoarea urmatoare:

X= xn *16n + xn-1 *16n-1+ xn-2 *16n-2…….. +x1 * 161 + x0 * 160

In sistemele digitale se utilizeaza sistemul de numeratie binar, digital.

Sistemul de numeratie hexazecimal este foarte utilizat in reprezentarea adreselor de memorie sau de periferice, in tehnologia sistemelor de calcul.

„Sistemul hexazecimal a fost utilizat la unitatea de calcul în virgulă mobilă a sistemelor de calcul franceze IRIS (Informatique et Réseaux pour l'Industrie et les Services) ale cărui clone au fost fabricate și în România sub numele de Felix C. La aceste calculatoare incrementarea exponentului cu un bit determina deplasarea mantisei cu 4 biți (echivalentul unei cifre hexazecimale), fapt care oferea o lărgire a ordinului de mărime a cifrelor reprezentabile, cu prețul unei pierderi de precizie de ordinul unei cifre zecimale.”

3. PORTI LOGICE

Semnalul digital este un semnal care poate avea doar două valori finite, de obicei la nivelul minim( de exemplu 0V) și maxim al sursei de alimentare( de exemplu 5V).

Schimbările dintre aceste două valori apar instantaneu. Din punct de vedere grafic, acesta este reprezentat de un grafic similar cu cel de mai jos.

Când un semnal de intrare sau ieșire este la tensiunea de alimentare minimă (de obicei 0V), acest lucru este denumit semnal LOW sau semnal logic „0”.

Când un semnal de intrare sau ieșire este la tensiunea maximă de alimentare, acesta este denumit semnal HIGH sau semnal logic „1”.

Circuitele logice cu ajutorul carora se pot implementa functii logice se numesc porti logice.

Functiile logice sunt functii care opereaza cu x variabile, functia si variabilele nu pot lua decat doua valori distincte (0 sau1).

Functia logica reprezinta compunerea a mai multor propozitii logice. O propozitie logica este un enunt care exprima un fapt, o judecata sau o idee.

Toate functiile logice sunt formate cu ajutorul a trei operatori logici:

NU

SAU

SI

Cel mai simplu, edificator mod de reprezentare a unei functii logice este tabelul de adevar. Cu ajutorul tabelului de adevar se pot gasi valorile functiei pentru toate combinatiile posibile ale variabilelor independente.

Poarta logică de fapt oferă un indiciu cu privire la funcția acestor dispozitive digitale într-un circuit electronic.

"Logic" implică un fel de proces de gândire rațională care are loc și o "poartă" în limbajul de zi cu zi permite trecerea unui semnal prin deschidere.

Algebra logica sau booleana este capitolul matematicii care studiaza relatiile logice. Aceasta lucreaza cu variabile care nu pot lua decat doua valori 0 si 1, lucreaza cu teoreme elaborate pe baza unor postulate proprii ce o caracterizeaza.

Expresiile algerei logice sunt date sub forma de functii booleene.

O poartă logică în sens electronic face o decizie "logică" bazată pe un set de reguli și, dacă sunt îndeplinite condițiile corespunzătoare, poarta este deschisă, primeste un semnal de intrare și produce un semnal de ieșire.

Porțile logice sunt unitățile de decizie în sisteme electronice și există mai multe tipuri diferite pentru aplicații diferite. Exista mai multe tipuri de porti logice, porti logice elementare si porti logice derivate.

Variabila binara ( este notata prin litere) este o variabila discreta care poate avea doar doua valori.

„ O poartă nu este altceva decât un circuit amplificator special conceput pentru acceptarea și generarea semnalelor de tensiune. Aceste semnale corespund numerelor binare 0 si 1. Prin urmare, porțile nu sunt concepute pentru amplificarea semnalelor analogice (semnale de tensiune între 0 și tensiunea maximă). Mai multe porți conectate împreună se pot folosi pentru stocare(circuite de memorare) sau manipulare (circuite de calcul). Ieșirea fiecărei porți reprezintă în acest caz un singur bit dintr-un număr binar compus din mai mulți biți.”

3.1 CLASIFICAREA PORTILOR LOGICE:

Porti logice elementare:

Inversorul ( NU, NOT)

Poarta SI ( AND)

Poarta SAU (OR)

Porti logice compuse:

Poarta SI-NU (NAND)

Poarta SAU-NU (NOR)

Poarta SAU- EXCLUSIV (XOR)

3.2.1 PORTI LOGICE ELEMENTARE

POARTA INVERSOARE

Aceasta este cea mai simplă formă de poartă logică și are doar 1 intrare și 1 ieșire. Scopul acestei porți este de a inversa semnalul de intrare, astfel încât dacă o intrare logică este 0 la intrare, ieșirea este 1 și invers.

Simbolul pentru o poartă NOT este :

Se observa că la intrare este variabila "A", iar rezultatul este „ ” .

Intrărilesunt notate cu litere de la începutul alfabetului "A", "B", "C" etc,.
Ieșirea este denumită A negat si este notata cu „ ” .

Intrarile unei porti logice sunt notate cu variabila care le determina iar iesirea cu f.

Tabelul de adevăr pentru o poartă NOT este cel mai simplu din toate tabelele de adevăr și este prezentat mai jos.

Marimea de iesire este complementara marimii de intrare. Circuitul inversor poate fi realizat cu componente discrete sau cu circuite integrate.

Poarta logica NU este singura poarta logica ce permite o singura intrare.

POARTA SAU

Poarta logica SAU are cel putin 2 intrari, doua variabile de intrare , care pot lua volorile logice 0 si 1.

Poarta SAU funcționează astfel: la ieșirea circuitului nivelul de tensiune corespunde lui 1 logic atunci când cel puțin uneia dintre intrări i se aplică un nivel de tensiune ce corespunde lui 1 logic, adică ieșirea este 1 logic dacă cel puțin una dintre intrări este 1 logic.

f(A,B)=A+B

Semnul ”+” din acesta expresie logica nu este operatorul matematic „+”, semnul adunarii, acesta reprezentand operatia logica SAU.

POARTA LOGICĂ ȘI (AND)

Poarta SI realizeaza produsul logic al variabilelor aplicate la intrare .

Poarta logica SI are cel putin 2 intrari, doua variabile de intrare, care pot lua valorile logice 0 si 1.

Poarta SI funcționează astfel: la ieșirea circuitului nivelul de tensiune corespunde lui 1 logic atunci când tuturor intrări li se aplică un nivel de tensiune ce corespunde lui 1 logic, adică ieșirea este 1 logic dacă toate intrările sunt 1 logic.

f(A,B)=A*B

Semnul ”*” din acesta expresie logica nu este operatorul matematic „*”, semnul impartirii, acesta reprezentand operatia logica SI.Denumirea vine de la faptul că ieșirea porții va fi 1 dacă și numai dacă toate intrările sunt 1.

Poarta SI

POARTA LOGICĂ SAU NU (NOR)

POARTA LOGICĂ SI NU (NAND)

Poarta ȘI negat este o variație a porții ȘI. Practic, comportamentul porții este același cu al porții ȘI, doar că la ieșire este conectată o poartă NU (inversoare).

Pentru simbolizarea portii SI NU se foloseste simbolul portii SI impreuna cu un mic cerculeț pe terminalul de ieșire.

POARTA LOGICĂ SAU EXCLUSIV ( XOR)

PREDARE-ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESSIONAL TEHNIC

METODA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI IMPORTANȚA SA ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

“Natura și educația sunt asemănătoare. Într-adevăr, educația îl transformă pe om și, transformându-l îi dă o a doua natură” Democrit

Pedagogia a devenit știință –mai intai sub denumirea de “Didactica”- atunci când studierii educației i se asociază observația sistematică ca metodă de investigare legată de numele lui J. A. Comenius care, în secolul XVII publică lucrarea Didactica magna. Lucrările lui Fr. Herbart – Pedagogie generală,1806 și Prelegeri pedagogice, 1835 – consacră denumirea generică a științelor educației sub titulatura de Pedagogie.

Abordarea interdisciplinară a educatiei și adaptarea metodelor fundamentale de cunoaștere științifică (observația, experimentul, abordarea sistemică) fac ca pedagogia să devină o știință integrativă a educației, asigurând suportul.

Definirea pedagogiei este o preocupare permanenta a specialiștilor din domeniu. M. Stanciu (Pedagogie. Elemente de teoria educației,suport de curs IDD, UAMV, Iași, 2001) a evidentiat urmatoarele:

„Pedagogia este teoria generală a artei educației grupând într-un sistem solid legat prin principii universale experiențele izolate, metodele personale, plecând de la realitate și separând cu rigurozitate ceea ce aparține realului de ceea ce aparține idealului.”(Lucien Cellerier, 1910)

Pedagogia ca „știință a educației are un dublu obiect: să descrie educația ca pe un proces natural, așa cum procedează științele descriptive; apoi să fixeze un ideal de educație și să dea norme pentru urmărirea acestuia, deci să procedeze ca științele normative.”(Ștefan Bârsănescu)

Pedagogia este „știința care, bazându-se pe cunoașterea naturii omenești și ținând seama de idealul către care trebuie să tindă omenirea, stabilește un sistem de principii după care se va îndruma influența intenționată a educatorului asupra celui educat.”(G. G. Antonescu)

Pedagogia „are ca obiect elaborarea unei doctrine a educației, în același timp teoretică și practică, precum doctrina moralității a cărei prelungire este, și care nu este exclusiv nici știință, nici tehnică, nici filosofie, nici artă, dar toate acestea la un loc și ordonate după articulații logice”(René Hubert).

„Pedagogia se ocupă de ceea ce este (realul), de ceea ce trebuie să fie (idealul), de ceea ce se face (realizarea)”, dovedindu-se astfel că este, în același timp, o „știință teoretică și descriptivă, știință normativă și tehnică de acțiune.”(Émile Planchard)

Pedagogia poate fi interpretată ca o știință a paradigmelor în rezolvarea problemelor cheie ale educației (Cezar Bîrzea).

Pedagogia mai poate fi înțeleasă și ca știință a modelelor de interpretare și realizare a educației deoarece: obiectul ei este un proiect; educația este o totalitate; educația este o acțiune socială, un sistem deschis; intervenția educativă este supusă condiționării moralei și ideologiei pe care le putem evita prin modele (Cezar Bârzea).

In viziunea lui C. Cucoș (Pedagogie, 1996) pedagogia este știința educației care “studiază esența și trăsăturile fenomenului educațional, scopul și sarcinile educației, valoarea și limitele ei, conținutul, principiile, metodele și formele de desfășurare a proceselor paideutice.”

Termenul de curriculum este un termen cheie pentru didactică și pentru teorie și practica educației. Etimologic,cuvântul provine din limba latină, din curriculum, la singular și curricula la plural, care înseamnă alergare, cursă, drum. Pe lângă sensul propriu este consemnat și sensul figurat și anume acela de „drum”, „traiectorie” în expresii precum: curriculum – solis, lunae, vitae – curs al soarelui, al lunii, al vieții (Crețu, 1998).

În accepție modernă curriculum nu vizează numai conținuturile instructiv-educative incluse în programele școlare și universitare, planul de învățământ, programe, manuale, ani de studiu, arii tematice, subiecte punctuale, etc, ci și sistemul experiențelor de învățare și formare, directe și indirecte ale elevilor și studenților, experiențe corespunzătoare celor trei mari categorii de educație ce se îmbină și se completează reciproc:educație formală, non formală și informală.

Curriculum își propune să sublinieze importanța obiectivelor educaționale, atât la nivelul macro pedagogiei cât și la nivelul micro pedagogiei, la nivel micro pedagogic,pornind de la conținuturile stabilite în manualele școlare (și în funcție de obiectivele cadru și de referință) se formulează obiectivele instructiv-educative și cele operaționale, pornind de la care se stabilesc experiențele de învățare cele mai adecvate pentru elevi, strategiile de predare-învățare și cele de evaluare, după care, în urma derulării activității didactice și a realizării feed-back-ului se stabilesc strategiile de reglare a activității didactice( Crișan A. coord., 1996) .

A.Tipurile de curriculum în cadrul sistemului de învățământ din România sunt:

1. Curriculum nucleu, CN, este trunchiul comun, obligatoriu, adică numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învățământ(Petruța G.P., 2010).

2.Curriculum la decizia școlii, CDȘ, asigură diferența de ore dintre curriculum-nucleu și numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină școlară prevăzută în planurile cadru de învățământ, pe an de studiu. În cadrul acestuia distingem:

a) Curriculum nucleu aprofundat presupune parcurgerea obligatoriu din programa disciplinei (nemarcat prin asterisc), prin diversificarea activităților de învățare până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective. Această variantă de curriculum la decizia școlii se poate realiza cu elevii ale căror interese nu sunt orientate spre respectiva disciplină și/ sau aria curriculară; ea ar putea fi și pentru elevii, în cazul cărora numărul alocat trunchiului comun nu este suficient pentru însușirea acestuia.

b) Curriculum extins presupune parcurgerea în întregime a programei, respectiv a segmentelor obligatorii și a celor neobligatorii marcate în, programe prin asterisc.

Se lărgește astfel oferta de învățare în ceea ce privește cunoștințele, capacitățile și atitudinile, până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei. Această variantă de curriculum la decizia școlii se poate realiza cu elevii care manifestă interese speciale pentru studiul biologiei.

c) Curriculum elaborat în școală implică diverse tipuri de activități opționale pe care le propune școala (sau pe care aceasta le alege din lista avansată de la nivel central). Proiectarea curriculum-ului elaborat în școală va avea în vedere resursele: umane și materiale ale școlii, interesele elevilor, situațiile specifice școlii, necesitățile comunității locale. Un exemplu ar fi introducerea opționalului ,,Educație pentru sănătate” opțional a cărui programă este elaborată de M.E.C.T. Astfel, absolvenții învățământului general și obligatoriu ar trebui să fie capabili:

– să demonstreze gândirea creativă;

– să folosească diverse modalități de comunicare în situații reale;

– să înțeleagă sensul apartenenței la diverse tipuri de comunități;

– să demonstreze capacitatea de adaptare la situații diferite;

– să contribuie la construirea unei vieți de calitate;

– să înțeleagă și să utilizeze tehnologiile în mod adecvat;

B. Planurile-cadru

Planul-cadru de învățământ reprezintă documentul esențial care stabileste resursele de timp ale procesului de predare-învățare. Planurile-cadru pentru învățământul profesional si tehnic oferă o soluție a de alocare de timp.

Planul-cadru a fost elaborat pe baza a șase principii:

– principiul selecției și al ierarhizării culturale;

– principiul funcționalității;

– principiul coerenței;

– principiul egalității șanselor;

– principiul flexibilității și a parcursului individual;

– principiul racordării la social.

C. Programa școlară

Programa școlară este o parte a curriculum-ului național. Programa școlară descrie oferta educațională a unei anumite discipline pentru un parcurs școlar determinat. Actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al achizițiilor elevilor în plan formativ. Centrarea pe obiective/ competențe reprezintă unica modalitate ce permite ca sintagma ,,centrarea pe elev” să nu rămână o lozincă fără conținut.

Nota de prezentare descrie parcursul obiectului de studiu respectiv, argumentează structura didactică adoptată.

Obiectivele cadru sunt obiectivele cu un înalt grad ridicat de generalitate și complexitate. Ele se referă la formarea unor capacități și atitudini generate de specificul disciplinei și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.

Obiectivele de referință precizează rezultatele așteptate ale învățării și urmăresc progresia în formarea de capacități și achiziția de cunoștințe ale elevului de la un an la altul.

Exemple de activități de învățare propun modalități de organizare a activității în clasă. Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi organizate diferite tipuri de activități de învățare. Programa oferă cel puțin un exemplu de astfel de activități pentru fiecare obiectiv în parte.

Conținuturile sunt mijloace prin care se urmărește atingerea obiectivelor cadru și de referință propuse.

Competențele generale se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul învățământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate și complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale ale elevului.

Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an școlar .Ele sunt derivate din competențele generale și sunt etape în dobândirea acestora.

Valorile și atitudinile apar sub forma unei liste în programa fiecărui obiect de studiu. Ele acoperă întreg parcursul învățământului liceal, realizarea lor concretă fiind determinată de activitatea didactică a profesorului.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări generale privind metodologia de aplicare a programei.

Standardele curriculare de performanță sunt standarde naționale, concretizate în existența unor planuri-cadru de învățământ, a unor noi programe școlare și a manualelor alternative. Ele reprezintă, pentru toți elevii,un sistem de referință comun și echivalent, vizând sfârșitul unei etape de școlaritate. Standardele permit evidențierea progresului realizat de elevi de la o treaptă de școlaritate la alta. Ele sunt exprimate simplu, sintetic și inteligibil pentru toți agenții educaționali și reprezintă baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanță, respectiv a criteriilor de notare .

Programele școlare sunt diferențiate în funcție de numărul de ore alocat prin planul-cadru de învățământ pentru fiecare profil și specializare și de momentul încheierii studiului biologiei în trunchiul comun. Trecerea de la ciclul de observare și orientare la ciclul de aprofundare presupune și trecerea de la programele centrate pe competențe, cu specific acțional, ce permit o evaluare orientată spre perspectiva integrării elevilor în viața socială și profesională.

PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE ÎN CONCORDANȚĂ CU CURRICULUM-UL NAȚIONAL

Strategia didactica a fost definita ca modul de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode didactice si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective educationale.

Strategia didactica reprezinta un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si resurse educationale care au drept scop atingerea unor obiective si atitudini propuse. Ea este necesara în orice act pedagogic, ocupând locul central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei de predare, de evaluare, de consolidare sau mixta se realizeaza în functie de decizia strategica a profesorului, pe baza experientei sale dar si pe baza unor indicatori foarte clari. Ea este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati beneficiarii predarii – învatarii, conditiile de realizare, obiectivele, atitudinile si metodele urmarite. Strategia are drept scop alegerea metodelor oportune, astfel incat rezultatete sa fie cele asteptate, pentru a evita erorile si evenimentele nedorite, iar feedbackul sa fie conform asteptarilor.

Etimologia cuvântului ,,metodă'' se aflată în grecescul ,,methodos '' meta – după, hodos – cale. Aceasta îi dă sensul inițial de cale, drum de urmat pentru atingerea unui scop, sistem de proceduri prin care se ajunge la un rezultat, ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru, sens care s-a păstrat până astazi, însă sfera și conținutul noțiunii s-au dezvoltat și s-au îmbogățit.

În didactica actuală, calitatea pedagogică a unei metode didactice de predare –invatare- evaluare, presupune transformarea acesteia dintr-o cale, un drum spre cunoaștere propusă de profesor, într-o cale de învățare, parcursă de catre elev, intr-un cadru dar si nonformal.

Metodele didactice sunt instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent de acesta acumuleaza cunostinte , abilitati , priceperi și deprinderilor intelectuale și practice.

Metoda reprezintă o practică care servește la transformarea și ameliorarea naturii umane.

Procedeul didactic reprezintă o componentă a metodei didactice sau chiar o particularizare a acesteia.

Într-o lectie de tip laborator tehnologic, bazată pe metoda invatarii prin descoperire, cu ajutorul activitatii de laborator, explicația joaca rolul de procedeu didactic. Într-o lectie de tip predare de noi cunostinte bazata in principal pe explicațiile profesorului, explicația are statut de metodă didactică, iar activitatea de laborator, pe care o foloseste pentru a demonstra anumite teoreme, au rolul de procedeu didactic pentru ca ofera ofera suport practic explicației.

Atat in cadrul invatamantului bazat pe metode traditionale, cat si in cadrul invatamantului bazat pe metode modern nu putem afirma că o metodă este bună sau mai putin buna, eficientă sau ineficientă, decât prin analizarea situației de predare- invatare în care ea este folosită și a modalității concrete de integrare în strategia instruirii și de valorificare în procesul instructiv-educativ.

Proiectarea didactică reprezintă ansamblul acțiunilor de anticipare a tuturor componentelor procesului didactic și a relațiilor dintre aceste componente, în vederea asigurării eficienței procesului de învățământ. Ea conferă activității de predare-instruire un caracter logic, riguros, dar exclude creativitatea profesorului și nici posibilitățile de restructurare a opțiunilor inițiale.

Funcțiile proiectării sunt:

de anticipare a caracteristicilor pe care la va avea fiecare componentă a procesului

didactic, a relațiilor dintre aceste componente, a desfășurării actelor de predare, învățare-evaluare;

de orientare a tuturor acțiunilor educative, comportamentale, în direcția realizării optime a obiectivelor propuse sau asumate de profesor;

de organizare a componentelor de stabilire a relațiilor dintre componente;

de reglare a desfășurării procesului, pe parcursul lecției profesorul raportează mersul acțiunilor, comportamentelor la obiectivele propuse, la rezultatele secvențiale realizate, la proiectul inițial și elimină din mers anumite disfuncționalități;

de inovare-proiectarea oferă profesorului libertatea de a modifica desfășurarea acțiunilor în funcție de contextul concret.

Pentru a fi eficientă proiectarea trebuie șă îndeplinească anumite condiții:

– să fie integrală-adică să cuprindă toate componentele procesului didactic;

– să fie continuă adică să cuprindă toate activitățile desfășurate pe parcursul anului;

– să se raporteze la trei momente de referință:momentul anterior proiectării pentru a fi

evidențiate reușitele, problemele întâlnite înainte, momentul următor proiectării pentru a se realiza continuitatea între activități și momentul prezent pentru cunoașterea posibilităților umane și materiale reale.

Etapele proiectării pedagogice

Stabilirea obiectivelor- presupune fie conștientizarea și ierarhizarea obiectivelor prevăzute de programă fie elaborarea obiectivelor lecțiilor. Pentru stabilirea obiectivelor este consultată programa, analizat manualul și caracteristicile resurselor umane.

2. Cunoașterea resurselor umane se realizează prin evaluări ale rezultatelor școlare, prin

analiza documentelor școlare, analiza produselor școlare ale elevilor și pe baza informației oferite de ceilalți profesori.

3.Analiza,organizarea și prelucrarea conținuturilor se realizează pe baza consultării

programei, studierii manualului în integritatea lui, a unei unități de învățare sau a lecției. În organizarea și prelucrarea pedagogică a conținuturilor se ține cont și de posibilităților elevilor precum și de timpul avut la dispoziție.

4.Analiza resurselor materiale oferite de școală – are ca scop stabilirea strategiei didactice pe care o folosim.

5.Stabilirea strategiei didactice – ține cont de natura obiectivelor și conținuturilor, de posibilitățile elevilor, de resursele materiale oferite de școală.

6.Stabilirea formelor, metodelor, tehnicilor, criteriilor de evaluare ținând cont de

obiective și conținuturi.

7.Elaborarea materialelor necesare.

Niveluri ale proiectării

1.Proiectarea pe ciclu și pe un an școlar este realizată la nivel macro structural de către M.E.C.I., în funcție de obiectivele sistemului de învățământ, de particularităților psihice ale unei vârste. Sunt elaborate în funcție de acestea obiectivele ciclului, precizate conținuturile, numărul de ore pentru fiecare obiectiv și arie curriculară.

2.Proiectarea la nivelul unei discipline este realizată de specialiști (la nivelul M.E.C.I) care predau acea disciplină și presupune: elaborarea obiectivelor disciplinei, stabilirea unităților de conținut, stabilirea unor posibile strategii de instruire, stabilirea unor metode și tehnici de evaluare. Profesorul continuă aceste niveluri prin cele care urmează:

3.Proiectarea anuală decurge din necesitatea de a asigura realizarea în cele mai bune condiții posibile a conținuturilor și obiectivelor corespunzătoare acestora prevăzute în programa școlară. Trebuie asigurată parcurgerea întregului conținut în ritmul cel mai favorabil cu gestionarea optimă a timpului. Proiectarea anuală presupune următoarele etape:

a) stabilirea obiectivelor de învățare ce vor fi realizate pe parcursul anului pe baza consultării programei;

b) analiza conținutului sub aspectul temelor, unităților de învățare, lecțiilor, se realizează pe baza consultării programei și studierii manualelor alternative;

c) organizarea conținuturilor;

d) cunoașterea resurselor umane finalizată prin evaluarea națională;

e )analiza resurselor materiale avute la dispoziție;

f) stabilirea strategiilor didactice:fixarea numărului de ore pentru fiecare temă, stabilirea succesiunii temelor, stabilirea succesiunii lecțiilor și a tipurilor de lecții;

g) stabilirea formelor de evaluare utilizabile pe parcursul anului

În continuare sunt prezentate modele de proiectare anuală, semestrială și proiectarea unei unități de învățare.

“

Plan cadru aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.:3412/16.03.2009

PLANIFICARE ANUALĂ CALENDARISTICĂ

AN ȘCOLAR: 2016-2017

Intocmit,

Prof. Simona Dumitru”

“PROIECTAREA DIDACTICA A UNITATII DE INVATARE

Plan cadru aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.:3412/16.03.2009

PROIECTUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

UNITATATEA DE ÎNVĂȚARE: Porti logice NR. ORE ALOCATE: 35;T: 23 ore LT: 12ore

„

6.Proiectarea unei lecții:

Lecția este un act creativ prin care profesorul anticipează activitatea desfășurată, acest act este materializat prin proiectul de lecție.

Proiectul de lecție nu are un model unic. El poate fi realizat sub formă de tabele (M:Ionescu,1982, C : Cucoș, 1996) dar și sub forma unei fișe de lucru (R.Tavenier,1992). Indiferent de formă în proiect trebuie să se regăsească:

– obiectivele fixate;

– noțiunile științifice vizate;

– diferitele faze de activitate în ordinea desfășurării lor în lecție;

– metodele și mijloacele necesare;

– formele de organizare a activității (frontal, individual, pe grupe);

– formele de evaluare a achizițiilor/ performanțelor.

Proiectarea lecțiilor include atât întrebările prin care se formulează, cât și situațiile care concretizează răspunsurile. Iată întrebările și răspunsurile:

1.Ce scontez că vor putea face elevii după participarea la procesul de instruire?

Răspuns: Profesorul alege obiectivele de referință din programă, care includ performanțele finale observabile și măsurabile pe care trebuie să le realizeze elevii.

2.Care sunt condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea?

Cât timp am la dispoziție?

De ce resurse materiale dispun?

Care resurse aș putea să mi le confecționez singur?

Unde se desfășoară acțiunea?

Când se va desfășura?

Care este nivelul de pregătire al elevilor?

Răspuns: Profesorul își apreciază toate condițiile existente în funcție de care începe desfășurarea lecției.

3.Care sunt resursele de instruire cele mai indicate (în funcție de ceea ce dispun ?).

Răspuns: Profesorul selectează resursele de instruire.

4.Cum trebuie să îmbinăm aceste resurse?

Răspuns: Profesorul elaborează proiectul didactic.

5.Cum se apreciază competența dobăndită de fiecare elev?

Răspuns: Profesorul elaborează instrumentele de evaluare pentru fiecare obiectiv.

Eficiența demersului didactic depinde, în mare măsură, de metodele didactice utilizate.

Metodele didactice sunt instrumente importante, aflate la dispoziția profesorului, alegerea și combinarea acestora fiind o modalitate de afirmare a creativității didactice. Din proiectele didactice nu trebuie să lipsească:

Învățarea euristică care se realizează prin mobilizarea proceselor cognitive ale

elevilor și se bazează pe experiențele pe care aceștia le dețin. Învățarea euristică conduce spre deosebire de evenimente sau procese biologice, spre cunoașterea caracteristicilor structurale și funcționale ale organismelor.

Învățarea prin descoperire (mini cercetare) care presupune inițierea elevilor în

activități de investigație în care elevii sunt puși în situații concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment în diverse forme (scris, oral, grafic). Un astfel de mod de abordare a învățării îi orientează pe elevi spre realizarea de proiecte, individual sau în grup, în care activitatea de investigație este corelată cu activități practice, aplicative.

Experimentul ca metodă de învățare poate fi aplicat cu succes pentru observarea

desfășurării unor funcții fundamentale ale organismului ca:fotosinteza, respirația, circulația,etc. Experimentul îi ajută pe elevi să formuleze întrebări și răspunsuri, să-și argumenteze propriile idei care au fost verificate prin experiment, să utilizeze, analizeze raționamente (inductiv, deductiv), etc.

Profesorul este chemat să analizeze și să prelucreze conținutul științific și metodologic al unei lecții și să-l asambleze într-un plan ce constituie proiectul lecției care la rândul său este unicat. Această unicitate a proiectului unei lecții ține de pregătirea de specialitate a profesorului, de pregătirea metodică, de materialul uman cu care se lucrează și de personalitatea sa, proiectul reflectând, de fapt modul de gândire al profesorului.

Programa trebuie parcursă în mod necesar de către toți, manualul însă se pliază unei citiri personale și adaptate.

Profesorul poate interveni asupra unor unități de conținut din manual prin adaptare la nivelul intelectual al elevilor, înlocuire, omitere sau adăugare.

Finalul activităților de proiectare este destinat stabilirii tehnicilor de evaluare a rezultatelor învățării, adică a nivelului de realizare a obiectivelor propuse. Cea mai corectă evaluare se face pornind de la obiectivele operaționale și urmărește stabilirea raportului dintre rezultatele obținute și rezultatele așteptate. Acuratețea enunțării obiectivelor operaționale și măsura în care acestea se vor exprima, în achiziții comportamentale concrete și observabile, sunt premisele evaluării activității didactice. De aceea pentru o evaluare eficientă este necesară stabilirea corectă a obiectivelor operaționale, exprimate în sarcini concrete și relativ limitate.

De asemenea trebuie asigurată concordanța dintre nivelul taxonomic de formulare a obiectivului operațional, strategia de lucru și proba de evaluare. Nivelurile taxonomice de formulare a obiectivelor operaționale sunt (după N:Oprescu, 1996, conform taxonomiei lui Bloom):

1) al obiectivelor care vizează cunoașterea (să recunoască, să denumească, să reproducă, să descrie, să ordoneze, etc.);

2) al obiectivelor care urmăresc interpretarea conținutului, axată pe transformare: altă formă – aceleași context (să identifice, să selecteze, să compare, să diferențieze);

3) al obiectivelor care urmăresc aplicarea cunoștințelor noi în probleme în urma transpunerilor de tipul: aceeași formă-alt context (să explice, să compare, să construiască definiții și să creeze probleme);

4) al obiectivelor care vizează transferul:altă formă – alt context (să analizeze, să sintetizeze, să generalizeze).

PROIECT DIDACTIC

LICEUL TEHNOLOGIC „IORDACHE GOLESCU” – GAESTI

Disciplina : Bazele electronicii digitale

Clasă : a X a B

Profesor : Dumitru Simona

Unitatea de invatare : Utilizarea circuitelor integrate logice

Tema : POARTA LOGICA SI NU

Tipul lectiei : PREDARE NOI CUNOSTINTE

Locul de desfasurare : sala de clasa

Data:

Nivelul inițial al clasei

Elevii și-au însușit toate noțiunile teoretice legate de sisteme de numeratie, functii logice si porti logice studiate anterior prezentei lectii;

Elevii au un nivel de cunoștințe corespunzător programei;

Competente generale: Identificarea si utilizarea circuietelor integrate logice

Scopul lectiei:

Sa defineasca poarta logica SI NU

Sa identifice simbolul acestei porti logice

Sa exemplifice cu ajutorul unui table de adevar functionarea acestei functii logice

Stimularea interesului pentru studiul electronicii digitale

Competenta specifica vizata: Implementează funcții binare simple cu circuite integrate logice

Competente operationale:

C1. Identificarea funtiei logice și corelarea ei în contextul în care a fost definită;

C2. Prelucrarea datelor logice, utilizand algebra booleana;

C3. Utilizarea teoremelor si axiomelor algebrei booleene in cazul unei situații concrete;

C4. Analiza și interpretarea unei situații problemă în scopul găsirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor;.

Competente educationale

cognitive

utilizarea corecta a tehnicii binare;

identificarea corecta a situatiilor in care alegerea unei metode prezinta avantaje in raport cu alta;

afective

identificarea corecta a situatiilor in care se foloseste un anumit tip de poarta/ functie logica;

recunoasterea avantajelor utilizarii algebrei logice;

aprecierea corecta a solutiilor oferite de colegi;

implicarea cu placere si interes la toate etapele lectiei;

autoevaluarea in raport cu obiectivele si cu clasa;

psihomotorii

utilizezarea corecta a notiunilor teoretice insusite;

formarea deprinderilor de lucru specifice temei de studiu;

dezvoltarea gandirii logice, a capacitatii de generalizare si problematizare;

Strategii didactice

Principii didactice:

inductiva (explicativ-demonstrativa)

euristica (prin problematizare si descoperire);

Forme de activitate:

frontala;

individuala;

pe grupe de elevi;

Resurse materiale:

fise de lucru;

set de aplicatii;

calculator si videoproiector;

Resurse materiale :

-material bibliografic :Aurelian Chivu, Carmen Musat, Carmen Liliana Gheata, Dragos Ionel Cosma – BAZELE ELECTRONICII DIGITALE, Editura CD Press, Internet

Metode de evaluare:

– intrebari orale,

-fise de lucru

Desfasurarea metodica a lectiei

Organizarea clasei pentru lectie 3’

noteaza absentele

pregatirea elevilor cu cele necesare pentru lectie

Captarea atentiei cu ajutorul ………………………………….. 4’

Recapitulare orala, prin conversatie individuala, frontala si combinata:

Durata: 15 minute

Ce este un sistem de numeratie ?

Care sunt caracteristicile unui sistem de numeratie ?

Care sunt cele mai cunoscute siteme de numeratie ?

Realizarea unor conversii de numere dintr-o baza in alta.( elevii vor alege numerele)

Ce este bitul ?

Ce sun functiile logice si care sunt acestea ?

Predare noi cunostinte

Profesorul preda la tabla, utilizand metode clasice de predare( tabla, caietul de notite al elevului).

………………

Fisa le lucru 1

Reprezentarea funcțiilor logice prin tabele de adevăr

Durata: 5 minute

Rezolvă sarcinile de lucru de mai jos:

În tabelul de mai jos sunt reprezentate , în coloana A – tabelul de adevăr al unor funcții logice, iar în coloana B – expresiile acestora. Stabilește corespondența între elementele coloanei A și elementele coloanei B.

1 – …….; 2- …….; 3 – …….; 4 – …….;

După 5 minute, elevii ( IMPARTITI IN GRUPE DE 4 ELEVI)compară rezultatele la tabla și trag concluziile.

Fisa le lucru 2

Porți logice

Durata: 105 minute

În tabelul de mai jos sunt reprezentate , în coloana A – simbolul unor porți logice, iar în coloana B – expresia acestora.

Stabilește corespondența între elementele coloanei A și elementele coloanei B.

In coloana C se va inscrie denumirea portilor din coloana A

1 – …….; 2- …….; 3 – …….; 4 – …….;

Fisa le lucru 3

Realizati , pe fisa, implementarea functiei logice f= A*B+

Tema : realizati tabelul de adevar al functiei f, de mai sus (f= A*B+)

PROIECT DIDACTIC

LICEUL TEHNOLOGIC „IORDACHE GOLESCU” – GAESTI

Disciplina : Bazele electronicii digitale

Clasă : a X a B

Profesor : Dumitru Simona

Unitatea de invatare : Utilizarea circuitelor integrate logice

Tema : POARTA LOGICA SAU NU

Tipul lectiei : PREDARE NOI CUNOSTINTE

Locul de desfasurare : sala de clasa

Data:

Nivelul inițial al clasei

Elevii și-au însușit toate noțiunile teoretice legate de sisteme de numeratie, functii logice si porti logice studiate anterior prezentei lectii;

Elevii au un nivel de cunoștințe corespunzător programei;

Competente generale: Identificarea si utilizarea circuietelor integrate logice

Scopul lectiei:

Sa defineasca poarta logica SAU NU

Sa identifice simbolul acestei porti logice

Sa exemplifice cu ajutorul unui table de adevar functionarea acestei functii logice

Stimularea interesului pentru studiul electronicii digitale

Competenta specifica vizata: Implementează funcții binare simple cu circuite integrate logice

Competente operationale:

C1. Identificarea funtiei logice și corelarea ei în contextul în care a fost definită;

C2. Prelucrarea datelor logice, utilizand algebra booleana;

C3. Utilizarea teoremelor si axiomelor algebrei booleene in cazul unei situații concrete;

C4. Analiza și interpretarea unei situații problemă în scopul găsirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor;.

Competente educationale

cognitive

utilizarea corecta a tehnicii binare;

identificarea corecta a situatiilor in care alegerea unei metode prezinta avantaje in raport cu alta;

afective

identificarea corecta a situatiilor in care se foloseste un anumit tip de poarta/ functie logica;

recunoasterea avantajelor utilizarii algebrei logice;

aprecierea corecta a solutiilor oferite de colegi;

implicarea cu placere si interes la toate etapele lectiei;

autoevaluarea in raport cu obiectivele si cu clasa;

psihomotorii

utilizezarea corecta a notiunilor teoretice insusite;

formarea deprinderilor de lucru specifice temei de studiu;

dezvoltarea gandirii logice, a capacitatii de generalizare si problematizare;

Strategii didactice

Principii didactice:

inductiva (explicativ-demonstrativa)

euristica (prin problematizare si descoperire);

Forme de activitate:

frontala;

individuala;

pe grupe de elevi;

Resurse materiale:

fise de lucru;

set de aplicatii;

calculator si videoproiector;

Resurse materiale :

-material bibliografic :Aurelian Chivu, Carmen Musat, Carmen Liliana Gheata, Dragos Ionel Cosma – BAZELE ELECTRONICII DIGITALE, Editura CD Press, Internet

Metode de evaluare:

– intrebari orale,

-fise de lucru

Desfasurarea metodica a lectiei

Organizarea clasei pentru lectie 3’

noteaza absentele

pregatirea elevilor cu cele necesare pentru lectie

Captarea atentiei cu ajutorul ………………………………….. 4’

Recapitulare , prin conversatie individuala, frontala si combinata:

Durata: 10minute

Ce este un sistem de numeratie ?

Care sunt caracteristicile unui sistem de numeratie ?

Care sunt cele mai cunoscute siteme de numeratie ?

Realizarea unor conversii de numere dintr-o baza in alta.( elevii vor alege numerele)

Ce este bitul ?

Ce sun functiile logice si care sunt acestea ?

Predare noi cunostinte

Profesorul preda la tabla, utilizand metode clasice de predare( tabla, caietul de notite al elevului).

………………

https://www.electronics-micros.com/electronics/venn-diagrams-and-boolean-algebra/

http://www.learningaboutelectronics.com/Articles/Diode-OR-gate-circuit.php

https://en.wikipedia.org/wiki/Logic_gate#/media/File:7400.jpg

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Logic-gate-and-us.png

https://www.slideshare.net/ImranAhme13/chapter-1-binarysystems

Realizati tabelul de adevar al functiei SI NU

TARSIA

CERCETARE PEDAGOGICĂ

IPOTEZA CERCETĂRII

Prezenta cercetare s-a desfasurat la Liceul Tehnologic „IORDACHE GOLESCU”, Gaesti, in anul scolar 2016-2017. In aceasta cercetare am implicat clasa a X-a B , aceasta clasa sunt…..elevi, ………..fete si …………..baieti. elevii acestei clase au constituit esantionul experimentului pentru stabilirea concluziilor.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pentru realizarea prezentei cercetari am avut in vedere obiectivele urmatoare:

Insusirea cunostintelor privind portile logice;

Imbogatirea si dezvoltarea cunostintelor tehnice de specialitate;

Cultivarea deprinderilor de a gandi, analiza, de a realize conexiuni;

Dezvoltarea capacitatilor de sinteza si analiza;

Pregatirea elevilor de a se integra pe piata muncii.

Prin intermediul metodelor , preponderent bazate pe tehnologie IT, mi-am propus sa demenstrez ca elevii de liceu isi imbunatatesc capacitatea de insusire a notiunilor si deprinderilor necesare tehnicienilor in specialitatea Electronica/Automatizari, pentru ca aceste metode presupun antrenarea elevilor, elevii devenind activi. Elevii devin actori ai lectiei, intre acestia si profesor se realizeaza un partenerit, intregul proces fiind condus de catre profesor.

Utilizarea metodelor moderne pe predare invatare dezvolta atat elevul dar si profesorul, acesta fiind obligat sa se perfectioneze permenent.

DESFASURAREA EXTERIMENTULUI

Dupa aplicarea testelor initiale, cu caracter constatativ, am urmarit sa consolidez si sa transmit deprinderi, priceperi si cunostinte necesare pe piata muncii, in concordanta cu epoca tehnologizata in care ne aflam.

Am realizat pentru experiment mai multe lectii, din care am selectat doar doua pentru aceasta lucrare, utilizand atat metode traditionale cat si metode moderne si soft-uri in concordanta cu nevoile tinerilor de astazi.

DESFASURAREA CERCETARII, PE ETAPE SI INTERPRETAREA DATELOR

Ceea ce conteaza cel mai mult in procesul de invatare sunt cunostintele, abilitatile si priceperile pe care le dobandeste un elev la sfarsitul lectiei, al capitolului, etc.

Cercetarea psihopedagogica a fost gandita in trei etape:

Etapa initiala: test initial constatativ, cu rol formative;

Etapa intermediara, de cercetare, etapa de diagnosticare

Etapa de evaluare a rezultatelor lectiilor, compararea efectelor produse de demersul experimental formative.

ETAPA INITIALA

In perioada 12.09-16.09.2016 am aplicat testul initial, clasei a X a B, urmarind urmatoarele obiective:

O1- Identificarea cunostintelor minime privind logica binara;

O2- Recunosterea diferentelor intre component digitale si cele analogice;

O3- Cunosterea unitatilor de masura specifice, a multiplilor bitului.

O4- cunosterea diferitelor tipuri de semnale.

O5- Să analizeze elemente de circuit

METODOLOGIA CERCETĂRII

Metoda observației – este metoda cu cea mai largă aplicare deoarece furnizează date importante în vederea cunoașterii individualității copiilor, stadiului lor de dezvoltare în plan intelectual, socio-afectiv, asigurând în același timp o bună orientare în alegerea celor mai eficiente căi de formare și dezvoltare a unei vorbiri corecte și coerente. Metoda observației constă în urmărirea sistematică a faptelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite, în înregistrarea datelor și constatărilor, așa cum se prezintă cercetătorul așteptând ca ele să se producă pentru a le putea surprinde.

În acest sens se folosesc diferite instrumente cum ar fi:

–        fișa de observație, pe baza căreia se întocmește protocolul observației;

–        aparatele tehnice pentru înregistrarea unor date și înregistrări;

–        crearea condițiilor pentru a nu altera desfașurarea naturală a fenomenelor observate;

–        efectuarea acelorași observații în condiții și împrejurări variate de către un singur observator sau de mai mulți observatori oferă posibilitatea confruntării datelor obținute.

Metoda experimentului (experimentul pedagogic)

Experimentul se deosebește de observație în primul rând prin faptul că participă direct și activ la producerea fenomenelor studiate: el nu mai așteaptă până când fenomenele se manifestă de la sine ci le provoacă creând condiții corespunzătoare. Totodată metoda experimentală oferă posibilitatea repetării fenomenelor precum și a varierii condițiilor de experimentare cu scopul de a mări exactitatea datelor stabilite și de a găsi cauzele determinante ale fenomenelor respective.

În procesul instructiv-educativ din grădiniță voi folosi experimentul natural pentru că fenomenul se va studia în ambianța sa naturală, obișnuită, fără ca subiecții să știe că sunt studiați.

Și în experimentul natural sunt posibile :

producerea fenomenelor;

respectarea lor;

varierea condițiilor în care se desfășoară.

Există și în cadrul acestei forme de experiment posibilități de înregistrare cu ajutorul casetofonului sau casetelor video.

Avantajul experimentului față de celelalte metode este că se poate lucra și pe grupe distincte; o grupa experimentală și o grupă martor (de control). Se stabilesc diferențele dintre cele două grupe eșantioane, după ce în prealabil s-au stabilit diferențele în cadrul fiecărui eșantion între cele înregistrate în faza inițială și cele înregistrate după intervenția factorului experimental.

Experimentul nu se rezumă numai la argumentarea teoretică a unor inovații ce se aduc ci ofera și modalități practice de organizare și desfășurare a activității educaționale de cercetare și generalizare a rezultatelor obținute.

Metoda convorbirii

Dialogul trebuie să fie cât mai natural, educatoarea să manifeste multă elasticitate apelând la întrebări menite să stimuleze copiii în a-și exprima liber gândurile, părerile, dorințele, necazurile. Dat fiind specificul vârstei, convorbirile presupun mult tact psihologic și pedagogic, atât găsirea tonului adecvat cât mai ales în formularea întrebărilor. Metoda convorbirii este folosită adesea pentru a completa datele obținute prin observație și experiment. Ea se desfășoară pe baza unui plan și a unor dialoguri care trebuie să fie cât mai naturale, colaterale, menite să nu intimideze pe interlocutor pentru a-și spune gândurile și opiniile.

Avantajul acestei metode este că într-un timp relativ scurt se obțin numeroase date. În timpul convorbirilor am evitat (convorbirile), întrebările directe care ar fi putut da discuției un caracter de ancheta ducând la răspunsuri formale sau eronate, am urmărit ca întrebările să fie clare, să se refere la aspecte concrete. Rezultate prețioase, relatări sincere se obțin atunci când convorbirea se înfiripează în mod natural, firesc, când interlocutorul are încredere în cercetator. Pentru ca datele obținute să nu se piardă le-am notat imediat după convorbire sau chiar în timpul acesteia. Magnetofonul său casetofonul pot fi folosite cu succes în acest scop. Pentru reușita convorbirii este necesar că cercetătorul să se gândească anticipat la ea (să-și structureze întrebările), să-și culeagă informațiile despre subiect, să-i anticipeze răspunsurile, pentru a ști cum să se comporte în eventualitatea unor situații neprevăzute. Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite racolarea unor informații numeroase, variate, prețioase într-un timp relativ scurt. Dezavantajul convorbirii provine din eventuala lipsă de receptivitate a subiectului și de aceea se impune cu necesitate ca datele ei să fie completate și verificate prin alte metode.

Metoda testului

Testul psihologic este o probă relativ scurtă care permite cercetătorului strângerea unei informații obiective despre subiect pe baza cărora să se poată diagnostica nivelul capacităților măsurate și formula un pronostic asupra evoluției lor ulterioare.

Pentru a-și satisface aceste deziderate, testul trebuie să îndeplinească anumite condiții:

valabilitatea (să măsoare exact ceea ce își propune);

fidelitatea (să permită obținerea unor performanțe relativ asemănătoare la o nouă aplicare);

standardizare (să creeze aceleași condiții pentru toți);

etalonarea (stabilirea unui etalon, a unei unități de măsurare a rezultatelor obținute pentru a cunoaște valoarea lor).

Testele psihologice se clasifică după mai multe criterii:

–        după modelul de aplicare sunt teste individuale sau colective;

–        după materialul folosit sunt teste verbale sau neverbale;

–        după durata desfășurării sunt teste cu timp strict determinat, cu timp la alegerea subiectului;

–        după scopul lor sunt teste de performanță, de personalitate, de comportament.

Metoda studiului de caz

Studiul de caz – este o metodă deosebit de importantă deoarece are în vedere cunoașterea fiecărui individ, în timp și acțiuni variate, cu sesizarea cauzelor, prevenirea și combaterea lor.

Metoda studiului de caz constă în urmărirea și observarea unui singur subiect, într-o perioadă mai îndelungată de timp. Investigarea se face din mai multe puncte de vedere. Se aplică mai ales în studierea copiilor care constituie excepții: cu tulburări de comportament, întârziați în dezvoltarea fizică, superior dezvoltați sau cei care prezintă tulburări și defecte de vorbire.

Alegerea cazului trebuie să îndeplinească câteva condiții:

să corespundă realității și condițiilor existente în domeniul dat;

să ofere posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra conținutului problematic al cazului;

să sugereze cât mai multe variate de soluționare al cazului;

să stimuleze dorința de reflecție, de investigare.

Această metodă cuprinde două etape :

sesizarea situației care prefigurează cazul.

susținerea argumentată a hotarârii luate.

Metoda studiului de caz se poate utiliza prin predarea cazului întregii grupe, unei subgrupe care discută cazul și adoptă hotărârea corespunzătoare sau prin încredințarea fiecărui copil a sarcinii de a studia cazul și de a prezenta decizia pe care a luat-o.

Toate aceste metode de cercetare îmbinate și corelate mă vor ajuta la realizarea lucrării de față.

Locul și perioada desfășurării cercetării pedagogice

Cercetarea pedagogică se va efectua la Grupa mijlocie ,,Rățuștele,, și Grupa mijlocie ,,Florile,, de la Grădinița cu Program Prelungit nr.2, Focșani pe durata anului școlar 2014-2015 pe un numar de 20 de preșcolari.

Eșantionarea s-a realizat prin stabilirea grupelor la care se desfășoară cercetarea, alegându-se aleatoriu copiii din cele 2 grupe. Astfel voi avea două grupuri și anume : grupul experimental va fi de la grupa mijlocie unde sunt educatoare – Grupa ,,Rățuște,, și va fi alcătuit din 10 preșcolari cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani și grupul de control care va fi alcătuit tot din 10 preșcolari, dar de la grupa mijlocie paralelă Grupa ,,Florilor,, , care au aceeași vârstă ca și copiii din grupul experimental. Atât în grupul experimental cât și în cel de control voi avea în vedere să fie câte 5 fetițe și 5 băieți. Subiecții vor proveni din medii sociale diferite unii vor avea domiciliul in mediul rural iar unii vor fi din mediul urban.

Valorificarea cercetării

Cercetarea științifică va fi înregistrată la Biblioteca Națională a României și va fi publicată pentru a veni în sprijinul educatoarelor. De asemenea la finalul cercetării va fi întocmit un raport științific ce va fi prezentat în cadrul Comisiei Metodice și la Cercurile Pedagogice, la întalnirile de specialitate ale Asociației Educatoarelor Filiala Vrancea.

4. Concluzii. Anexe. Bibliografie

1. Concluzii

2. Anexe:

a. Proiecte de lecții gupa mică

Proiecte de lecții grupa mijlocie

Fișă de observare a folosirii verbului la preșcolari de 3-4 ani

Bibliografie

cerce

ETAPA FORMATIVA

ETAPA FINALA