Utilizarea Jocului Didactic Matematic In Ciclul Preprimar
2012
CUPRINSUL
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
I.1. Argument
Copilul este un fenomen care trebuie studiat în procesul devenirii sale, pentru a i se asigura o creștere sănătoasă, o dezvoltare corespunzătoare psihică, intelectuală și morală, însă personalitatea lui, în formare și dezvoltare este un fenomen greu de pătruns și mai ales greu de ancorat în viitor. Orice copil, la un moment dat, este legat de sistemul de învățământ, de procesul instructiv-educativ în care este implicat. Pentru că lucrez la ciclul preprimar, îmi propun să leg studiul ,,fenomenului-copil” de această etapă și de o parte a activității pe care o desfășurăm la grădiniță. „Procesul instructiv – educativ din cadrul ciclului preprimar, desemnează activitatea didactică ce se desfășoară organizat, instituționalizat și planificat pe baza unor strategii didactice adecvate, de un personal calificat, având ca finalitate, formarea personalității armonioase a celor educați și integrarea lor socio-profesională” [48]
În contextul actualei reforme curriculare a învățământului românesc, este firesc ca în centrul preocupărilor actuale ale școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândirii logice a copiilor. Și cum am putea mai bine rezolva problema decât prin evidențierea relațiilor matematice prin fundamentarea științifică a conceptelor, prin introducerea progresivă a limbajului matematic modern? De aceea se impune ca școala să ofere copiilor mijloacele necesare progresului continuu în cunoaștere și adaptare. Obiectivele învățământului matematic, în etapa actuală, derivă din sarcinile generale ale școlii ca subsistem social unic, precum și din locul matematicii ca disciplina tehnico-științifică. Practica și teoria educației au demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viața preșcolarului, în activitatea de instruire și educare a acestuia din grădiniță. Prin intermediul jocului, copiii își îmbogățesc experiența cognitivă, își educă voința și pe această bază formativă, își conturează profilul personalității. Jocul didactic este o formă de activitate distractivă și accesibilă copilului, prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative în instituțiile preșcolare. Învățarea matematicii exersează gândirea, antrenează capacitatea de organizare logică a ideilor, întărește atenția și mărește puterea de concentrare în intensitate și durata, antrenează memoria logică, dezvolta un ascuțit simt critic constructiv și gustul pentru obiectivitate și precizie.
I.2. Importanța temei în actualitate
Învățământul preprimar are bogate valențe formative. Acum se pun bazele sistemului de noțiuni care se dezvolta și se aprofundează pe tot parcursul școlarității, acum se formează deprinderile elementare de munca intelectuală, continuând cu clasele I-IV, noțiunile matematice adâncindu-se mai mult în dezvoltarea și aprofundarea cunoștințelor transmise. Înnoirea învățământului matematic înseamnă aducerea la zi a conținutului acestui învățământ, a metodologiei lui, a relațiilor și structurilor, în jos până la grădiniță. În ciclul preprimar, când se formează noțiunea de operație, nu se face un studiu teoretic al problemei. Educatorul trebuie să cunoască definiția fiecărei operații cu numere naturale și să opereze în același timp clar, concis cu simbolurile matematice. Aceste cunoștințe vor facilita formarea noțiunii de operație (adunare-scădere) la nivelul de înțelegere al preșcolarului. Astfel educatorul va urmări conștientizarea de către preșcolar a procesului de cunoaștere a semnificației operațiilor, cât și a principiilor ce stau la baza aplicării lor în calcul.
Primul contact al copilului cu matematica constă în acțiunea de a număra obiectele din jurul său. Intrat în grădiniță, noțiunea fundamentală ce se însușește este noțiunea de număr natural și operațiile cu numere naturale. Aceste noțiuni vor sta la baza însușirii noțiunilor matematice din ciclul primar, asigurarând continuitatea cu instruirea din învățământul primar.
Pregătirea copilului preșcolar pentru școală este o chestiune de vie actualitate în condițiile intensificării și accelerării întregului proces de învățământ. Pregătirea multilaterală a copilului pentru munca din școală, după cum s-a mai afirmat, se realizează prin intermediul a două forme specifice: jocul și învățarea, cea din urmă la nivelul copiilor de grupă mare, mare/pregătitoare. În acest context mi-am ales ca temă de cercetare ,,Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare învățare evaluare a conceptului de număr natural în ciclul preprimar”. M-am oprit asupra acestei teme deoarece prin anumite metode și tehnici aplicate atât în cadrul activităților dirijate, cât și în cadrul activităților liber creative, se urmărește însușirea de noi cunoștințe, dar și consolidarea cunoștințelor transmise în vederea pregătirii copilului preșcolar pentru școală.
I.3. Pregătirea copilului pentru școală – deziderat fundamental al învățământului preprimar
I.3.1 Profilul psihologic al vârstei preșcolare
Nicio perioadă a dezvoltării psihice umane nu are caracteristici atât de numeroase, explozive, neprevăzute ca perioada preșcolară. Această perioadă, intră ca notificație în cei „7 ani de acasă”, sintagma prin se care evocă rolul formativ deosebit de mare al familiei în dezvoltarea psihică a copilului. Sensibilitatea copilului se adâncește și se restructurează. Fără a-și pierde semnificația, sensibilitatea tactilă se subordonează văzului și auzului, ca instrument de control și susținere a acestora.[19] Exuberanța motrică și senzorială a perioadei preșcolare se exprimă atât în perfecționarea sensibilității tactile, cât și în creșterea rolului acesteia în explorarea mediului înconjurător. [47] Procesele senzorial– perceptive, atât de legate de cele motorii–acționale, suportă o serie de transformări, se cizelează, se modelează și se perfecționează în conformitate cu noile schimbări.
În percepția copilului preșcolar, „însușirile obiectelor sunt reflectate în mod inegal, că adesea preșcolarul se oprește mai mult la forma și la culoarea obiectelor pe care le percepe mai clar decât la volumul lor”. [44] Elementul vehiculator, cuvântul, permite să se desfășoare o largă activitate de identificare perceptivă de la vârsta de 4- 5 ani. La 4 – 5 ani, percepțiile unui copil se caracterizează printr-o mare saturație afectivă– cuprinde aglomerări relativ amorfe de emoții și o oarecare multilateralitate în direcționare. [44] În cadrul activității de percepție se perfecționează inițial coordonarea mișcărilor oculare, urmează dezvoltarea coordonării oculo-motorii ce permite consolidarea activității perceptive prin manipulare. Manipularea urmată de percepția obiectului permite formarea la nivel cerebral a reprezentării acestuia.[25] Percepția spațiului realizează progrese importante. În perioada preșcolară, această corectare practică a percepției în ansamblu se realizează treptat și lent. [44]
La vârsta preșcolară, are loc o amploare a raporturilor dintre copil și realitatea lui înconjurătoare; formele și conținutul comunicării devin mai complexe și mai variate. Limbajul se îmbogățește continuu, atât sub raport cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului, cât și calitativ, ca urmare a capacității de formulare logico – gramaticală, a frazării coerente și a introducerii unor conținuturi cu sens și semnificație tot mai precise și mai bine structurate. [47] S-a ajuns la concluzia că, atunci când copilul nu cunoaște cuvinte potrivite pentru diverse situații din mediu, el le construiește pornind de la cele însușite de la adulți. Concomitent cu dezvoltarea capacității de verbalizare orală, are loc și un proces intens de formare a vorbirii interioare. [47]
Memoria începe să capete particularități mai evoluate, să devină o memorie ce operează activ, cu reprezentări complexe, evocate verbal, prin dezvoltarea progresivă a limbajului. [19] În condițiile jocului, memoria este mai productivă și capătă un caracter vădit voluntar încă de la vârsta de 4 – 5 ani. La 4 ani, copilul începe să sesizeze în joc cerința fixării și păstrării sarcinilor ce i se trasează. [44]
Atenția constituie una dintre cele mai importante condiții ale fixării și păstrării experienței personale. [47] La această vârstă, atenția dobândește câteva proprietăți, și anume: atenția voluntară, susținută de creativitatea copilului, creșterea volumului atenției, sporirea mobilității atenției, dezvoltarea concentrării și stabilitatea atenției (dependentă de gradul de adecvare a activității la capacitățile copilului, noutatea și caracterul stimulativ și antrenant al acesteia).[47] Stabilitatea atenției, care depinde de copil, de activitatea pe care o desfășoară și de starea de moment a copilului variază (la preșcolarii mici– 5 – 7 min., la cei mijlocii 20–25 min., iar cei mari 45– 50 de min). Atenția scade pe parcursul activităților obligatorii sau care nu satisfac nevoile copilului, pe acest fond se poate instala oboseala.
La preșcolarul mic predomină imaginația reproductivă, pe când la cel mare se structurează elementele imaginației creatoare. Gândirea copilului este legată de reprezentări și de limbaj. Până la vârsta de 4 – 5 ani, copilul are o gândire prelogică și preoperatorie, după care se instalează gândirea concret operatorie, care se extinde până în perioada vârstei școlare mici.[47] Gândirea preșcolarului mic este elementară, primitivă, simplistă.[44] Gândirea preșcolarului mare devine mai analitică, mai preocupată de raportul dintre datele perceptive.[40] Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea, în sensul că „poate gândi ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului perceput”.[47] Copilul preșcolar, crede ce percepe și nu simte nevoia controlului prin experiment mintal. Gândirea și observația servesc ca unelte ale acțiunii de adaptare a omului, dar pentru copil nu au valoare în sine, ci constituie instrumente pentru rezolvarea problemelor practice ale vieții lui cotidiene și să-și satisfacă țelurile ludice.[1] În această perioadă se dezvoltă sentimentele superioare și anume: sentimentele morale, intelectuale și estetice. Acestea sunt înnăscute, dar ele se formează și se dezvoltă sub influența societății, a educației și activităților desfășurate: sentimente de rușine, mulțumire, prietenie, dragoste, de grup. În cadrul sentimentelor intelectuale forma elementară de manifestare este satisfacerea unor curiozități legate de anumite fenomene și situații prin răspunsurile adultului care îi satisfac această curiozitate. Pe ansamblu, viața afectivă la vârsta preșcolară, prezintă câteva particularități [47]:• Viața afectivă a preșcolarului este mult mai bogată și mai diversificată; •Pozitivarea progresivă și mai amplă a vieții afective a copilului preșcolar; •Viața afectivă a preșcolarului este în mare măsură situativă; •Creșterea complexității vieții afective; •Vibrația afectivă sau rezonanța emoțională imediată și intensă la solicitări și evenimente; • Apariția învățării afective; • Structurarea primelor mecanisme de reglare a conduitelor emoționale; • Cristalizarea sentimentelor.
Conduita voluntară presupune organizarea internă a acțiunii, asigurarea dominării unor motive principale, care își subordonează alte motive; rezultatele cercetărilor experimentale arată că în această perioadă, capacitatea de a asigura dominarea unor motive se dublează. În această perioadă în împrejurări deosebite, se manifestă primele tulburări de conduită și tulburări ale actului de voință. Toate defectele de voință au la bază greșeli de educație (răsfăț exagerat, neglijențe în educarea sa, dezordine în atitudinea diferiților membrii ai familiei față de el).[44 ]În condiții favorabile de dezvoltare, perioada preșcolară este perioada în ca[44 ]În condiții favorabile de dezvoltare, perioada preșcolară este perioada în care se formează o serie de trăsături pozitive ale voinței – stăpânirea de sine, ierarhizarea motivelor devine evidentă și în final acestea vor deveni componente ale aparatului operativ al caracterului.
Jocul este activitatea prioritară, și ca o activitate dominantă, constituie izvorul unei experiențe complementare celei de adaptare, experiențe cu rol formativ deosebit de mare și multilateral. Activitățile de joc dezvoltă atât câmpul psihologic, cât și angajarea inteligenței în diverse și numeroase situații. Asistăm, deci, la complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbarea atitudinii față de mediul înconjurător și la perfecționarea formelor de activitate ale copilului. Preșcolaritatea este perioada descoperirii realității fizice, a realității externe care nu depinde de el, dar de care trebuie să țină cont dacă vrea să-și atingă scopurile.
Intelectul copilului, deși insuficient format, înregistrează în perioada preșcolarității o serie de restructurări importante. Cu ajutorul cuvântului, care este simbol, copilul reușește să-și prezinte realitatea. Gândirea are un caracter intuitiv, ea rămâne legată de imaginație și de dimensiunile individuale, de aceea uneori este incomunicabilă. Strâns legată de evoluția gândirii este și evoluția limbajului. Totodată se dezvoltă coerența limbajului, caracterul său închegat, structura. De la limbajul situativ, specific antepreșcolariății se face trecerea la limbajul contextual.[6] Când copilul se referă la experiența sa nemijlocită, caracterul situativ al limbajului este foarte prezent. Motivația devine unul dintre factorii importanți ai susținerii minții, așa încât, dacă dorim să formăm, să educăm voința preșcolarului, trebuie să-i oferim motivații puternice, mai ales pe cele cu valoare socială. [47]
I.3.2 Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului în vederea pregătirii lui pentru școală
Luarea în considerare a particularităților de vârsta și individuale are astăzi bogate și solide temeiuri psihopedagogice, făcând saltul la nivelul preocupării pentru tratarea diferențiată a copiilor, pentru individualizarea activității instructiv- educative. „Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei; problema cunoașterii copilului este o adevărată revoluție copernicioasa în pedagogie”[7] „Cunoașterea personalității copilului este tot atât de importantă ca și cunoașterea lumii în care și prin care învățământul își atinge scopurile”.[43]
Perioada preșcolară este una de rapide achiziții intelectuale, de dezvoltare a gândirii copilului. El pipăie, combină, exprimă – în același timp acționează, gândește acțiunea și o vorbește. Copilul este în plină evoluție a operațiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea și proprietățile sale. Este important să cunoaștem copilul deoarece numai așa îi asigurăm o creștere sănătoasă, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final să facă față cerințelor de mai târziu impuse de activitatea școlară.[15] Întreaga activitate instructiv-educativă se bazează pe cunoașterea personalității copilului, „individualizarea ca principiu educativ implică cunoașterea structurii personalității celui ce urmează să fie educat, întrucât, pentru a obține rezultatele dorite, trebuie să o folosim în raport cu fiecare copil în parte”. [31]
I.3.3. Condiții ale maturității școlare. Aptitudinea de școlaritate
Maturitatea școlară constituie expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcând acel nivel al dezvoltării la care activitatea de tip școlar poate contribui din plin la dezvoltarea în continuare a personalității sale. În acest nivel se plasează de obicei copiii între 5-7 ani. Mediul socio-cultural, familial poate favoriza dezvoltarea intelectuală a copilului său întârzierii datorate unui mediu socio-cultural familial, în cadrul căruia au crescut și au trăit.
Modul lor de receptare, vocația în această perioadă fiind diferită, ei vor trebui să beneficieze diferențiat de mijloacele socio-culturale ale mediului inedit. Diferența între copiii de 5-7 ani, decalajul între viață cronologică, dezvoltarea morfofuncționala, psihomotorie în experiența socială cristalizata în inteligența verbală vor avea întotdeauna urmări pe plan școlar (sub forma inadaptării școlare, a rămânerii în urmă la învățătură, a eșecului școlar). Și un decalaj de câteva luni poate determina prevenirea sau eliminarea intereselor școlare. Dintre laturile esențiale ale maturității școlare amintim: maturitatea intelectuală și maturitatea socială a copiilor. Oportunitatea unei adaptări școlare inițiale constituie indicele de pregătire pentru activitatea de tip școlar a copilului aflat în iminenta înscrierii în clasa I. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaționale, pregătirea pentru școala trebuie înțeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte a copilului la școală, pe de altă parte a școlii la copii.
Aprecierea pregătirii unui copil pentru școlarizare presupune stabilirea nivelului de dezvoltare somato-psihica și a conduitei sociale. Acestea constituie premisele asimilării în condiții favorabile, mediocre sau insuficiențe a rolului și statutului de elev. Copilul apt pentru scoală are o memorie bună și cunoaște conexiunea dintre genul proxim și diferența specifică a noțiunilor cotidiene. El poate clasifica și ordonă obiecte concrete respectând criterii diferite. Cunoaște și folosește noțiunile de timp și spațiu. Poate opera în termeni care exprima raporturi de cantitate (mult, puțin, mare, mai mic, mai mult, mai puțin, tot atâtea). Caracteristica importanta a capacității de învățare o reprezintă receptivitatea copilului față de asimilarea conținutului informațional, priceperea de a-l interpreta și modul de aplicare a cunoștințelor însușite în rezolvarea unor probleme similare. Adaptarea în grădiniță presupune o dezvoltare corespunzătoare a modalităților de operare a gândirii, analiza, sinteză, abstractizare, generalizare, concretizare, precum și promptitudine, flexibilitate și independentă aflate în deplină evoluție pe parcursul școlarizării. Maturitatea copilului constă și în necesitatea de a se încadra în colectiv, de a se subordona regulilor impuse de acesta, de a-și asuma anumite sarcini bine delimitate și de a le îndeplini cu simț de răspundere.
I.4. Rolul activităților cu caracter matematic în școala româneasca contemporană
Școala românească trebuie să aibă ca ideal formarea de specialiști bine pregătiți profesional, capabili de a se angaja creator în efortul constructiv al țării. Bazele unei bune pregătiri și formări matematice se pun încă din ciclul preprimar, cu accentul pe dezvoltarea capacității intelectuale ale elevilor în ciclul primar și a priceperii de a le utiliza în mod creator.. Metodele și mijloacele de învățare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivație și de aceea se axează pe activitățile ludice și pe acelea care corespund intereselor lor. În scopul realizării acestui deziderat, trebuie găsite procedee care să solicite activitatea elevilor. În condițiile vieții contemporane, asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, deoarece acestea stimulează semnificativ dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale. Deci, grădinița trebuie să constitue o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu doar prin conținutul științific, al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune a preșcolarului, care stimulează interesele de cunoaștere.
În finalul perioadei preșcolare, apare conceptul de număr, prin asocierea cantității la număr, prin sintetizarea scrierii și clasificării, aspectul ordinal și cardinal, „numerele naturale sunt noțiuni abstracte care nu au o existență concretă, ele fiind proprietăți relative ale mulțimilor de obiecte. Înțelegerea noțiunii de număr se poate realiza prin cunoașterea lumii obiectelor, apoi a lumii mulțimilor – aceasta fiind intermediară între prima și lumea numerelor.”[27] Începe să se afirme o orientare personală rațională, copilul luând în stăpânire unele dintre propriile posibilități de gândire și acțiune. De asemenea, această perioadă se caracterizează prin echilibrul dezvoltării intelectuale și al cooperării cu adulții și cu ceilalți copii. Apar premisele gândirii categorice și ale raționamentului, iar înțelegerea dobândește un câmp mai larg, copilul reușind să se adapteze satisfăcător la condițiile unei activități mai complexe. În același timp, copilul intră în zona învățării reactive (prin acomodarea mentală la obiect), ceea ce îl face pe copil apt pentru instrucția școlară.[50]
Activitățile matematice conduc la formarea unor deprinderi intelectuale, cum ar fi: a asculta cu atenție, a acționa direct în baza unor cerințe, a răspunde la întrebări, a urmări acțiunea celorlalți, a formula întrebări, vizează formarea unei suite de abilități (deprinderi, priceperi, capacități) ce favorizează structuri perceptiv-motrice specifice conceptelor matematice. Ele sunt rezultatul dezvoltării bazei de cunoaștere și al familiarizării cu forme ale gândirii matematice, logice, decurgând din acțiunea concretă care declanșează actul intelectual.
Activitățile matematice „vizează stimularea dezvoltării intelectuale, trecerea de la gândirea concret intuitivă la gândirea abstractă, în esență pregătirea copiilor pentru însușirea conștientă a matematicii în școală.”[39]
Deoarece abilitățile matematice nu se pot dezvolta decât într-un climat educativ, formativ, la grupa mare/pregătitoare se acordă un timp mai mare activităților independente și metodelor activ-participative. În acest fel preșcolarul dobândește pas cu pas cunoștințele (descoperindu-le și înțelegându-le singur – ele sunt temeinice), își dezvoltă simțul de răspundere, de rezolvare a sarcinilor încredințate determinând sporirea încrederii în propriile posibilități. Dezvoltarea intelectuală este determinată de folosirea metodelor activ-participative deoarece: pun accentul pe procesele de cunoaștere – învățare și nu numai pe rezultatul acestora; facilitează interacțiunea colectivă; intensifică schimbul de informații, confruntarea de opinii; creează anumite situații problematice care determină implicarea copiilor în descifrarea situațiilor noi; stimulează dezvoltarea gândirii creatoare, a imaginației, a memoriei și a voinței.
Strategiile didactice utilizate în activitățile matematice trebuie să accentueze caracterul ludic astfel încât să se dezvolte gândirea matematică fără a resimți negativ efortul psihic. Mintea copilului de 6-7 ani poate explora fenomene matematice complexe și de aceea poate fi exersată capacitatea de explorare și utilizate receptivitatea, disponibilitatea și flexibilitatea gândirii. Activitățile matematice se pot constitui într-un veritabil antrenament mental.
I.5. Motivarea alegerii temei
Alegerea acestei teme este motivată de importanță deosebită a înțelegerii noțiunii de operație aritmetică bazată pe conceptul de număr natural. Activitatea la grupă mi-a oferit posibilitatea să constat că uneori preșcolarii întâmpină greutăți în însușirea noțiunilor număr natural și despre operațiile aritmetice cu numere naturale.
Alegerea temei a fost determinată și de constatarea că jocul didactic matematic este o formă eficientă de lucru cu preșcolarii, aducând varietate, înviorând lecția. Un motiv în plus pentru alegerea acestei teme este faptul că, problema pregătirii copilului pentru școală este mereu în actualitate, iar activitatea de învățământ de tip școlar, scop final al grădiniței, cunoaște mereu îmbunătățiri în diferitele sale compartimente (conținut, forme, metode, mijloace), acestea răspunzând cât mai bine cerințelor primei etape de școlarizare. Din experiența personală dobândită în această perioadă, am ajuns la concluzia că pentru copii, atracția principală era constituită din participarea lor la jocurile de tot felul, condiționată de nevoia de mișcare, conduita ludică, elemente primordiale în creșterea și dezvoltarea armonioasă a preșcolarilor. Acea perioadă de lucru cu copii mi-a permis formarea unui bagaj informațional consistent privind particularitățile psiho-fizice și morfo-funcționale specifice acestei perioade, precum și stimularea creativității în îndeplinirea obiectivelor propuse. De asemenea, pe lângă activitatea didactică de bază, am desfășurat și o bogată activitate științifică, concretizată prin prezentarea și publicarea de referate și studii de specialitate la sesiuni naționale și internaționale.
Consider că acea perioadă a marcat un punct de început pentru aprofundarea acestei problematicii care pe parcurs s-a transformat într-o pasiune ce sper să contureze viitoarele programe de instruire focalizate pe obiective care vizează formarea competențelor specifice preșcolarilor. În acest context mi-am ales ca temă de cercetare ,,Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare-învățare-evaluare a conceptului de număr natural în ciclul preprimar” Consider că tema aleasă este de actualitate. Nu susțin că tema este nouă, dar îmi propun să o abordez într-o nouă viziune.
CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
II. 1. Formarea limbajului matematic
Se știe că învățarea oricărei științe începe, de fapt, cu asimilarea limbajului ei noțional. Studiul matematicii urmărește să ofere elevilor, la nivelul lor de înțelegere, posibilitatea explicării științifice a noțiunilor matematice.
Există o legătură strânsă între conținutul și denumirea noțiunilor, care trebuie respectată inclusiv în formarea noțiunilor matematice. Orice denumire trebuie să aibă acoperire în ceea ce privește înțelegerea conținutului noțional; altfel, unii termeni apar cu totul străini față de limbajul activ al copilului, care, fie că-l pronunță incorect, fie că lipsesc din minte reprezentările corespunzătoare, realizând astfel o învățare formală.
Limbajul matematic se introduce la început cu unele dificultăți. De aceea, trebuie mai întâi asigurate înțelegerea noțiunii respective, sesizarea esenței, de multe ori într-un limbaj accesibil copiilor, făcând deci unele concesii din partea limbajului matematic.. Pe măsură ce se asigură înțelegerea noțiunilor respective, trebuie prezentată și denumirea lor științifică.
Unul dintre obiectivele generale ale lecțiilor de matematică se referă la cunoașterea și folosirea corectă de către elevi a terminologiei specifice. Noile programe de matematică prevăd explicit obiective legate de însușirea unor deprinderi legate de comunicare, ce presupun stăpânirea limbajului și vizează capacități ale elevului cum sunt: folosirea și interpretarea corectă a termenilor matematicii; înțelegerea formulării unor sarcini cu conținut matematic în diferite contexte; verbaIizarea acțiunilor matematice realizate; comunicarea în dublu sau (copilul să fie capabil să pună întrebări în legătură cu sarcinile matematice primite)
II. 2. Conceptul de număr natural
Conceptul de număr natural este fundamental în matematică și are o deosebită importanță practică. În timp, el s-a constituit trepata, fiind unul dintre primele concepte.
În rândul copiilor, întâlnirea cu noțiunea de număr natural se face de timpuriu, prin contactul direct cu mulțimi de finite ale căror elemente sunht obiecte concrete. Este un început care asigură o etapă mare/pregătitoare pentru însușirea conceptului de număr natural: etapa concretă.
Școlarul mic (mai ales în clasa I) gândește mai mult operând cu mulțimi de obiecte concrete, percepe lucrurile încă global, compară pe contraste mari (sesizând greu stările intermediare sau chiar de loc), depășește concretul imediat numai din aproape în aproape, cu extinderi limitate, suprapune posibilul cu realul.
Caracteristicile acestui stadiu determină variante metodologice și căutarea materialului didactic adecvat pentru a demonstra conceptele de bază (mulțime, apartenență, intersecție, reuniune) menite să formeze noțiunile matematice de număr natural și de operații matematice cu numere naturale și să influențeze ridicarea treptată a elevului de la faza concretă către general și abstract prin valorificarea unor surse intuitive, experiența empirică a copiilor, matematizarea realității înconjurătoare, limbajul grafic.
Formarea acestor noțiuni presupune parcurgerea următoarelor etape:
– Sesizarea mulțimilor și a realităților dintre acestea în realitatea obiectivă (obiecte din câmpul vizual, experianța de viață, imagini);
– Operații cu mulțimi de obiecte concrete (obiecte reale, obiecte simbol, piese geometrice, riglate);
– Operații cu simboluri ale mulțimilor de obiecte (imagini și reprezentări grafice);
– Operații cu simboluri numerice (cifre, semne de operație, de egalitzate și inegalitate).
Asupra formării conceptului de număr natural există două puncte de vedere:
Primul are ca punct de plecare noțiunea de corespondențăîntre mulțimi finite de obiecte concrete, iar al doilea are ca punct de plecare noțiunea de succesiune.
Pentru formarea numerelor de la 0 la 10 se utilizează atât procedeul de reuniune a două mulțimi disjuncte, care determină succesiunea multimilot în N, cât și în clasele de echivalență care conduc la interpretarea numărului ca însușire numerică a acestei clase.
Mai departe prezint o metodă de predare-învățare a numărului natural 4.
În verificarea cunoștințelor anterioare se formează mulțimi cu 2, 3, 0, 1 elemente sau se cere să atașeze unor mulțimi numărul care arată câte obiecte are mulțimea. Elevii de asemenea vor fi puși să numere de la 0 la 3 sau să ridice atâtea degete cât arată numărul de la tablă (0,1,2,3).
În etapa reprezentărilor elevii formulează exemple din câmpul vizual, dar mai ales din planul reprezentărilor, de mulțimi de cardinalul dat (de preferință mulțimi ale căror obiecte sunt în mod natural grupate câte indică numărul precizat).
Exemple:
Pentru 1 – mulțimea mamelor unui copil, a sorilor, a lunilor de pe cer;
Pentru 2 – o pereche de picioare, de șosete, mulțimea roților unei biciclete, „Doi feți cu stea în frunte” de I. Slavici;
Pentru 3 – mulțimea iezilor din povestea „Capre cu trei iezi” de I. Creangă, mulțimea culorilor din steagul tricolor, mulțimea roților unei triciclete.
În secveța următoare a lecției se realizează reuniunea dintre mulțimea cu 3 elemente și mulțimea cu un element. Se observă că a apărut un număr nou, mai mare decât celelalte învățate care se numește patru (4). Se deduce că există o infinitae de mulțimi de cardinal 4. se stabilesc unele asemănări își deosebiri între modalitățile de formare a cardinalelor anterioare: 1, 2, 3, 0.
Acestă comparație duce la generalizări legate de succesiunea numerelor în șirul natural, „vecinii” fiecărui număr, relația de inegalitate, clasa de echivalență, necesitatea introducerii unui semn grafic. Se ajunge treptat la un reprezentant – mulțimea cu 4 elemente, simbolizată de numărul 4. Prin abstractizare elevii înțeleg că numărul 4 este însușirea comună a tuturor mulțimilor egale cu mulțimea alcătuită inițial prin reuniune. Se cere elevilor exemple din câmpul vizual și pe planul reprezentărilor de mulțimi care au patru elemente: mulțimea pereților laterali ai clasei, mulțimea roților unei mașini, mulțimea picioarelor unei mese, etc.
Activitatea în completare constând din jocuri, poezii, ghicitori exersează memoria și gândirea elevilor. În acest mod se pot forma și celelalte numere, prin reuniune, clase de echivalență, succesiune, relație de inegalitate, vecinii, în urma unor procese tipice de analiză, sinteză, comparare și generalizare. Pe lângă sesizarea a cea ce este esențial și general în formarea numerelor 2-10, aceste etape conduce la cunoștințe noi, sugerează infinitatea mulțimii numerelor naturale datorită succesiunii, posibilității de a adăuga totdeauna încă o unitate.
II.3. Introducerea noțiunii de număr în ciclul preprimar
Științele privesc obiectele și fenomenele din natură din punct de vedere deosebite și sub aspecte diferite. Restrângând însă cercetarea numai la matematică, observăm că lucrurile din jurul nostru au o anumită mărime, o anumită formă și există datorită anumitor cauze. Mai precis, aspectul de cantitativ al lucrurilor se dezvăluie prin noțiunea de mărime și se concretizează în noțiunea de număr. Noțiunea de număr, de figură geometrică și de funcție sunt cele trei noțiuni de bază din matematică. Lor le corespund trei grupe de cercetări formând disciplinele matematica: aritmetică, geometria și analiză.
Noțiunea de număr și figură sunt din lumea reală. Cu cele zece degete oamenii au învățat să numere, adică să efectueze prima operație matematică.
Noțiunea de număr reflectă relații cantitative între mărimi existente în viața reală, în viața de fiecare zi. Numerele naturale au fost elaborate în cursul unei perioade îndelungate, ele dau o reprezentare abstractă unor operații practice pe care le-a făcut omul asupra mulțimilor concrete.
Noțiunea de număr natural este fundamentală în matematică având o deosebită importanță practică. Istoric ea s-a constituie treptat, fiind una din cele mai vechi noțiuni.
Învățământul preșcolar, ca prima verigă a sistemului nostru de învățământ, are drept scop asigurarea pregătirii copiilor de 3-7 ani pentru integrarea optimă în regimul activității școlare și dobândirea aptitudinii de școlaritate. Primul contact cu noțiunea de număr se face prin prin contemplarea unor mulțimi finite ale căror elemente sunt obiecte fizice finite, ale căror elemente sunt obiecte fizice concrete.
II. 4. Operații cu numere naturale în ciclul preprimar
Activitățile matematice oferă copiilor posibilitatea explicării științifice a conceptului de număr și a operațiilor cu numere naturale. În formarea noțiunilor matematice trebuie respectată legătura dintre conținut și denumirea noțiunii. Orice denumire trebuie să se bazeze pe înțelegerea conținutului noțional.
Abilitățile aritmetice dobândite în activitățile matematice din grădiniță dezvoltă capacități ce conduc la formarea ulterioară a conceptelor fundamentale (mulțime, număr) fără a recurge la limbajul specific matematic, dar și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic. Acestea pot fi considerate judecăți cu valoare matematică exprimate în limbaj uzual. Orientarea verbală este, în perioada preșcolară, superioară celei intuitive. Cuvântul devine eficient numai asociat cu intuitivul și în formarea gândirii el are un rol activizator, iar în activitățile matematice este utilă valorificarea posibilităților sale funcționale. Cuvintele pot îndeplini funcții de planificare în acțiune numai dacă semnificația lor reflectă o anumită experiență legată de obiectele cu care se acționează.
La copilul de 3-4 ani experiența ce constituie suportul semantic al cuvintelor este de ordin senzorio-motor și perceptiv. Copilul afirmă, dar nu explică. Gândirea ce însoțește limbajul nu este de fapt gândire logică, ci inteligența intuitiv-acțională, căci gândirea preșcolarului este prelogică, nu operează cu concepte abstracte.[34] Există o strânsă legătură și interacțiune între planul concret acțional și cel verbal. Ele se află în strânsă corelație și se îmbogățesc reciproc.
La vârsta de 5-6 ani acțiunile verbale se supun, logicii obiectelor”, în măsura în care sunt dirijate de reguli. Limbajul este instrument de instruire în completarea percepției, observației și acțiunii. Formarea limbajului matematic necesită relevarea, compararea și reunirea mai multor caracteristici ca: accesibilitate, pertinență științifică, funcționalitate etc. Datorită caracterului abstract, limbajul matematic se introduce treptat, cu unele dificultăți. De aceea, în învățământul preșcolar se folosesc termeni similari, mai accesibili copiilor. Astfel, se utilizează denumirea de grupă în loc de mulțime, obiect în loc de element, rotund în loc de cerc etc. În introducerea unei noțiuni se are în vedere posibilitatea reală în înțelegerea de către copii a noțiunii.
Pentru familiarizarea copiilor cu unele concepte moderne de matematică (mulțime, relație între mulțimi) sau pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (triunghi, dreptunghi, pătrat), destinate pregătirii conceptului de număr natural și operații cu numere naturale, se utilizează jocurile logico-matematice premergătoare operațiilor cum ar fi: jocuri pentru construirea mulțimilor, jocuri de diferențiere, jocuri cu cercuri (operații cu numere), jocuri de formare a unor perechi, jocuri de transformare, jocuri cu mulțimi echipotente.
În grădiniță sunt utilizate mai des la activitățile matematice noțiuni și denumiri ca: piesă, figură, formă geometrică. Termenul de, ,,formă geometrică” implică o abstractizare a realității și restrânge însușirile unui obiect caracterizat prin formă, mărime, culoare la unul singur:, formă”. Termenul de, ,,piesă” (geometrică) este utilizat când ne referim și la alte însușiri ale obiectului.
II.4.1 Grupă, grup, mulțime
În matematică, noțiunea de, ,,mulțime” este o noțiune primară, care se introduce prin exemple. În activitățile matematice din grădiniță se folosesc denumirile de, ,,grup”, ,,grupă” de obiecte pentru noțiunea de mulțime, pentru că se materializează esența noțiunii, colecție de obiecte determinate și distinct. Prin exerciții repetate se formează grupe cu mai puține elemente, chiar cu un singur element, cărora li se atribuie denumirea de ,,grupă”. Treptat, copiii înțeleg că tuturor grupelor de obiecte, indiferent de numărul obiectelor, li se atribuie denumirea de,,grupă” sau ,,mulțime”. Avantajul indiscutabil al folosirii termenului de mulțime de către preșcolari este acela al rigurozității științifice. Dezavantajul este de natură semantică și legat de experiența empirică a acestora. În limbajul activ al copiilor cuvântul ,,mulțime” are ca temă ,,mult” și deci, în reprezentările lor, o asemenea entitate are un număr mare de obiecte. Apare astfel o contradicție flagrantă între cele două semnificații ale cuvântului în cauză, mai ales în situația în care discută despre mulțimi având două elemente sau având un singur element. Funcția comunicativă a limbajului se poate realiza prin folosirea, la început, a cuvintelor, grup/grupă de…, ce materializează esența noțiunii. În timp, nivelul de abstractizare va permite înțelegerea faptului că noțiunea de ,,mulțime” nu este condiționată de numărul elementelor.
II.4.2 Adunarea și scăderea numerelor naturale
În scopul formarii noțiunii de adunare se pornește de la operații cu mulțimi de obiecte concrete (etapa perceptivă), după care se trece la efectuarea de operații cu reprezentări ce au tendința de a generaliza (etapa reprezentărilor), pentru ca, în final, să se poată face saltul la conceptul matematic de adunare (etapa abstractă).
Introducerea operației de adunare se face folosind reuniunea a două mulțimi disjuncte.
În etapa concretă, elevii formează, de exemplu, o mulțime de brăduți ninși cu 3 elemente și o mulțime de brăduți albi cu 4 elemente. Reunindu-se cele două mulțimi de brăduți se formează o mulțime care are 7 brăduți ninși sau albi. Se repetă apoi acțiunea folosind alte obiecte (de exemplu, baloane, bețișoare, flori, creioane s.a.), până ce elevii conștientizează că reunind o mulțime formată din 3 obiecte cu o altă mulțime formată din 4 obiecte (indiferent ce sunt acestea) se obține o mulțime formată din 7 obiecte. În această etapă, acțiunea elevului vizează număratul sau compunerea unui număr, date fiind două componente.
Etapa a doua, semiabstractă, este caracterizată de utilizarea reprezentărilor simbolice, cum ar fi introducerea semnelelor grafice ,,+” și ,,=”, explicându-se ce reprezintă fiecare și se insistă pe faptul că acestea se scriu doar între numere.
În etapa a treia, abstractă, dispare suportul intuitiv, folosindu-se doar numerele. În această etapă se introduce terminologia specifică (termeni, sumă/total) și se scot în evidență proprietățile adunării (comutativitate, asociativitate, existența elementului neutru), fără utilizarea acestor termeni și cu apelare la intuire, ori de câte ori este necesar. Tot în această etapă se poate sublinia reversibilitatea operației, prin scrierea unui număr ca suma de două numere (descompunerea numărului). Acest tip de solicitare conduce la dezvoltarea creativității elevului care, în urma unui raționament probabilistic, trebuie să găsească toate soluțiile posibile, anticipând, în același timp, operația de scădere.
Scăderea se introduce folosind operația de diferență dintre o mulțime și o submulțime a sa
(complementara unei submulțimi).
În prima etapă concretă, dintr-o mulțime de obiecte ce au o proprietate comună se elimină o submulțime de obiecte și se precizează câte obiecte rămân în mulțime. Acțiunea mentală a elevului vizează număratul sau descompunerea unui număr în două componente, dată fiind una dintre acestea.
Etapa a doua, semiabstractă, este caracterizată de utilizarea reprezentărilor simbolice, cum
ar fi introducerea semnului grafic ,,”, explicându-se ce reprezintă și se precizează că acesta se scrie doar între numere.
În etapa a treia abstractă, în care se folosesc doar numerele, se introduce terminologia specifică (descăzut, scăzător, rest/diferența) și se evidențiază proprietățile scăderii numerelor naturale (operația este posibilă doar dacă descăzutul este mai mare sau egal cu scăzătorul; în cazul egalității, restul este zero), și se compară cu proprietățile adunării (scăderea nu este comutativă) și subliniind faptul că, la adunare, rezultatul (suma) este mai mare decât oricare dintre numerele care se adună (termeni), iar la scădere, rezultatul (diferența) este mai mic decât descăzutul.
Legătura dintre adunare și scădere trebuie subliniată prin realizarea probei fiecăreia dintre cele două operații: la adunare, se scade din sumă unul din termeni și trebuie să se obțină cel de-al doilea termen, iar la scădere, se adună diferența cu scăzătorul și trebuie să se obțină descăzutul. De asemenea, aceste relații se evidențiază și în cazul aflării unui termen necunoscut la adunare sau scădere, eliminând ghicirea, ce apelează la memorie sau procedeul încercare-eroare. Înțelegerea acestor aspecte implică în clasele următoare și formarea capacității elevilor de a utiliza terminologia: mai mult cu…, mai puțin cu…, ce vor sta la baza rezolvării problemelor simple. Rezolvarea unor situații-problemă (îndeosebi ilustrate cu material didactic concret sau prin imagini, dar și prezentate oral) ce conduc la una dintre cele două operații, se realizează frecvent, încă înainte de abordarea conceptului restrâns de problemă din matematica. Și prin aceste situații-problemă poate fi valorificată legătura dintre cele două operații, anticipând cunoașterea faptului că din orice problemă de adunare se pot obține două probleme de scădere. De exemplu, o imagine ce reprezintă un lac pe care plutesc 5 nuferi, iar pe mal sunt alți 4 nuferi, poate fi exploatată maximal (din punct de vedere matematic) prin formulări de tipul:
– Pe lac sunt 5 nuferi, iar pe mal sunt 4 nuferi. Câți nuferi sunt în total?
– Pe lac au fost 9 nuferi, iar 4 dintre ei au fost culeși. Câți nuferi au rămas pe lac?
– Pe lac au fost 9 nuferi, dar acum sunt doar 5. Câți nuferi au fost culeși?
II.5. Conceptul de joc didactic.
II.5.1.Definire și caracterizare
Jocul didactic este un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare. Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază ca acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natura informativă și formativa specifice procesului de învățământ.
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină intre sarcina didactică și acțiunea de joc.
Aceasta îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face că, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifica participarea la activitate, cresc eficienta acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc. Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, s.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice. Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evaluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite. Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:
scopul jocului
conținutul jocului
sarcina didactică
regulile jocului
elementele de joc
Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative. Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.
Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povesti, s.a. Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârsta ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.
Sarcina didactică indica ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomanda ca sarcina didactică să fie formulata sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomanda ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese numerice, ci să implice în rezolvarea să și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor. Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre această și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice. Regulile jocului prezintă o mare varietate:
indică acțiunile de joc;
precizează ordinea, succesiunea acestora;
reglementează acțiunile dintre copii;
stimulează sau inhiba anumite manifestări comportamentale.
Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv. Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.
Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă, distractivă activității desfășurate. Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, s.a.
Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă. Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planse, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc). Atractivitatea și eficientă jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participa copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.
II.5.2. Clasificarea jocurilor didactice
Marea varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și școala a impus necesitatea clasificării lor. Exista mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
1. După scopul educațional urmărit:
A) jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice
B) jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:
jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite pentru:
* dezvoltarea sensibilității auditive;
* dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;
* dezvoltarea sensibilității vizuale;
* dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.
jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:
* jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);
* jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;
* jocuri de exersare a pronunției corecte;
* jocuri de atenție și orientare spațială;
* jocuri de dezvoltare a memoriei;
* jocuri de dezvoltare a gândirii;
* jocuri de dezvoltare a perspicacității;
* jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;
* jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;
* jocuri de expresie afectivă.
2. După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:
• jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
• jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
• jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.
3. După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:
• jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;
• jocuri didactice pentru educarea limbajului- ce pot fi jocuri fonetice, lexical- semantice, gramaticale;
• jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;
• jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.
4. După prezenta sau absența materialului didactic, deosebim:
• jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic său personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) s.a.
• jocuri fără material didactic.
5. După locul pe care-l ocupa în activitate, jocurile didactice pot fi:
• jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;
• jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.
II.5.3. Jocul didactic– cadru optim pentru o evaluare eficientă la preșcolari
Jocul este activitatea care dă specific prescolaritatii. El își găsește motivația și împlinirea în sine însuși. Spre deosebire de învățare, nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștințe sau alte produse ale învățării iar în relație cu munca, jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale.
Implicarea copilului în joc este deplină; el își antrenează spontan și voluntar toate potențialitățile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) și de formare a eu-lui (Chateau). Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire și educare a preșcolarilor și a cărui eficientă a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.
Rolul și importanta jocului didactic consta în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.
Prin joc, copilul devine interesat de activitatea care se desfășoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și primesc mai multă încredere în propriile capacități, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.
Datorită conținutului și a modului de desfășurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de intr-ajutorare; de asemenea, se formează și se dezvolta unele deprinderi practice elementare și de munca organizată.
Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația, creativitatea copiilor precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de intare. Jocul didactic trebuie să aibă un conținut și o structură bine organizată, subordonate particularităților de vârstă și sarcinii didactice, să se desfășoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructive-educativă, elementele de distracție nefiind decât mediatori ai stimulării capacităților creatoare. El poate fi folosit și ca moment pentru fixarea cunoștințelor la sfârșitul unei lecții.
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activități care sunt dedicate recapitulării, constituind și un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preșcolarii o conștientizează mai puțin decât în cazurile stricte de evaluare anunțate.
Practic, în toate situațiile, pentru că jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condițiile esențiale este bună pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor etape și cerințe metodice. Prioritar, este vorba despre exigentele legate de proiectarea și organizarea jocului, despre explicarea și fixarea regulilor de joc, precum și despre desfășurarea propriu-zisă a jocului didactic. O problemă mult discutata în literatura de specialitate este aceea a finalizării acțiunilor instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv problematica recompenselor oferite copiilor că participanți la joc. Organizând jocuri și activități cât mai interesante, mereu noi, exerciții a căror soluționare reclama „mintea ageră” și posedarea unor „cheițe minune”, am încercat să trezesc și să întrețin un climat care generează curiozitate, dragoste pentru investigație, favorizând totodată descătușarea tuturor forțelor intelectuale și a motivației intrinseci.
Prin joc se asigura premisele afectiv-motivationale pentru suprimarea stărilor de încordare și neîncredere resimțite de unii dintre copii fata de cerință de a lucra independent și de a „crea”.
Așadar, jocurile didactice desfășurate în perioada preșcolaritatii constituie o excelentă școala a educației, a conduitei, fanteziei și imaginației, a energiei, toate acestea datorându-se valorilor instructiv-educative, posibilității de a întredeschide, prin intermediul lor, porți spre viitoarea treapta – școlaritatea.
II.6. Jocul didactic matematic
II.6.1. Conceptul de joc didactic matematic
Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirma faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficienta cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această maniera este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția.
Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școala însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupa un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.
Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic consta în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate. Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:
Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ. Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim plan unul din cele două aspecte, conștientizarea lui de către educatoare, dându-i acesteia posibilitatea să-l urmărească și să-l atingă în desfășurarea jocului.
Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotenta, numere naturale, elemente de geometrie, unități de măsură etc.
Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteză, comparația, abstractizarea, generalizarea. Jocul matematic rezolvă cu succes o singură sarcina didactică.
II.6.2. Clasificarea jocurilor didactice matematice
Jocurile didactice matematice se pot clasifica după următoarele criterii:
în funcție de scopul și sarcina didactică
în funcție de aportul lor formativ
A. În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:
A) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:
jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;
jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;
jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.
B) După conținutul capitolelor de însușit:
Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;
Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.
C) După materialul didactic:
Jocuri didactice cu material didactic
standard (confecționat)
natural (din natură)
Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri)
B. În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)
A) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză
Exemplu:
„Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la copii ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice. (Vezi Anexele nr.6, 8)
„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regulă după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului. (Vezi Anexele nr.7, 11, 17, 28, 29)
B) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză
Exemplu:
Jocurile matematice cu numere naturale (Vezi Anexele nr. 1, 2, 3, 16, 18, )
Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere (Vezi Anexele nr.12, 13, 26, 27)
Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiza.
C) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații
Exemplu:
Compararea cantitativă a două mulțimi (Vezi Anexele nr.4, 7, 9, 15, 34)
Recunoașterea egalității/inegalității a două numere (Vezi Anexa nr.9)
Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător (Vezi Anexele nr.1, 10)
D) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări
Exemplu:
„Cine știe, răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat. (Vezi Anexele nr.13, 30)
E) Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.
Exemplu: „Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și cifra, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare.[22] (Vezi Anexa nr.7, 17, 21,31)
O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. în lucrarea: „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Brăila 2002.
Autorii clasifică jocul didactic matematic împărțindu-l în trei categorii:
Jocuri didactice de formare de mulțimi care implica exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilitaților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.(Vezi Anexele nr.5, 7, 9, 14, 19, 20, 23, 24, 25, 35, 36, 37)
Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.(Vezi Anexele nr.9, 14, 15, 21, 22, 31, 32)
Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi. (Vezi Anexele nr.14, 17, 19, 22, 33)
II.7. Considerații metodice privind organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice în grădiniță
Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic și la specificul sau, ca urmare a îmbinării originale a elementelor componente într-un tot unitar, mă voi referi în cele ce urmează, la câteva aspecte metodice de desfășurare a acesteia la diferite grupe.
La grupa de 3-4 ani, introducerea în joc se face sub formă de surpriză: sosirea unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bătaia în ușă, vorbirea șoptită, aducerea săculețului fermecat. Prin acestea se urmărește atât realizarea unei atmosfere plăcuțe de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ceea ce va urma.
Se trece apoi la desfășurarea jocului, demonstrarea și explicarea acestuia făcându-se din mers, constituind prima etapă propriu zisa a jocului.
La grupa mică, educatoarea sau un anumit personaj este întotdeauna conducătorul jocului, revenindu-i sarcini importante, pe linia antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului pe linia corectării răspunsurilor, a sancționării greșelilor, a aprecierilor răspunsurilor corecte, a complicării jocului. Denumiri de culori, forme, poziții spațiale), educatoarea este cea care denumește prima, apoi repeta, accentuând în mod intenționat asupra diferitelor părți de cuvânt pentru a fi percepute corect de copii. Apoi, se cere copiilor repetarea acestora, în mod individual, asociindu-le cu concretul obiectual. Astfel, cuvintele noi capăta conținut și sens, sunt reținute cu ușurință, Pe parcursul jocului se are în vedere antrenarea tuturor copiilor în răspunsuri individuale la toate aspectele propuse a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Totodată se accepta și răspunsuri incorecte, cu obligația de a fi corectate. Răspunsurilor verbale li se asociază multă mișcare (de brațe, picioare, palme) și mimică.
Repetițiile, ca și corectarea greșelilor din exprimarea copiilor, trebuie făcute cu mult tact pentru a nu supăra copiii și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.
Încheierea jocului se face în strânsă legătură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității.
Formele pe care le pot îmbrăca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmărește păstrarea atmosferei de voie bună și satisfacție a tuturor copiilor.
La grupa de 4-5 ani se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului școlar (că etapa de tranziție, pentru copiii care continua grădinița sau de adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță la 4 ani).
Treptat în organizarea și desfășurarea jocului didactic apar aspecte noi: introducerea în joc se poate face prin intermediul unor ghicitori, scurte povestiri, a unor versuri prin care se anunță copiilor temă și astfel li se captează atenția și interesul pentru joc.
Ca moment aparte se realizează intuirea materialului didactic de copii, cu sprijinul educatoarei, moment prin care se satisface curiozitatea copiilor fata de secretele pe care le conține și se asigura înțelegerea modului în care el va fi folosit la activitate.
Explicația și demonstrația jocului se realizează de către educatoare cu ajutorul unui copil sau a mai multor copii. Acest moment privește întreaga desfășurare a jocului său a câte unei părți a acestuia (dacă jocul arc 2 – 3 variante în desfășurarea să). Explicația trebuie să fie făcută cu cuvinte puține, precise, clare, în concordanță deplină cu demonstrația. Numai în aceste condiții, ce durează puțin și nu secționează cursul firesc al jocului, este înțeleasă de copii.
În desfășurarea jocului poate fi inclusă, spre sfârșitul anului, ca stimulent al rapidității formulării răspunsurilor, al calității vorbirii, întrecerea intre copii. Încheierea activității se mai poate realiza și sub formă de cântec, ghicitoare, poezie, aprecieri cu caracter stimulativ.
La grupa copiilor de 5 – 6/7 ani, deși se mențin unele aspecte mai sus prezentate, care țin de esența jocului, apar totuși caracteristici noi, dat fiind faptul că sarcinile privind dezvoltarea copiilor vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticala, expresivitatea. Introducerea în activitate poate fi realizată sub toate formele prezentate la cele două grupe (mai ales la începutul anului școlar), la care se mai adaugă și alte procedee, cum ar fi convorbirea (prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în jocul respectiv) sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Aceste procedee prin caracterul lor mai serios, impun în fața copiilor mai multă răspundere fata de modul de rezolvare a sarcinilor date prin joc.
Intuirea materialului se face în totalitate de către copii. Atunci când este cazul, materialul distractiv, ca și la celelalte două grupe, se ia de către fiecare copil prin autoservire, la începutul activității sau în momentul în care jocul necesita aceasta.
Orientarea copiilor în joc se face integral (adică se explică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime ori se prezintă în variante complicate) sau parțial (numai prin explicații, numai prin material – în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului său se completează pe parcurs. Repetițiile, ca și corectarea greșelilor din exprimarea copiilor, trebuie făcute cu mult tact pentru a nu descuraja copiii și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.
Încheierea jocului se face în strânsă legătură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității. Formele pe care le pot îmbrăca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmărește păstrarea atmosferei de voie bună și satisfacție a tuturor copiilor.
Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc.
Pentru aceasta, cadrul didactic va avea în vedere următoarele cerințe de bază:
pregătirea jocului didactic;
organizarea judicioasă a cestuia;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lui;
stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante etc.).
CAPITOLUL III- FORMULAREA IPOTEZEI DE LUCRU ȘI A OBIECTIVELOR CERCETĂRII
Activitățile din grădiniță sunt un antrenament al capacității de învățare în măsura în care sunt adaptate particularităților și capacităților de învățare specifice vârstei. Educatorul poate să organizeze copilului experiența de învățare în așa manieră încât să-i faciliteze accesul în cunoaștere și să-i amplifice capacitățile de asimilare de noi cunoștințe,de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esențiale la adaptarea la activitatea școlară. Obiectul acestei cercetări pedagogice este ,,Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare-învatare evaluare a conceptului de număr natural în învățământul preprimar".
III.1. Ipotezele cercetării
Ipoteza generală: Presupunem că utilizarea jocului didactic asigură optimizarea performanțelor școlare ale preșcolarilor
Ipotezele cercetării
Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic, atunci acestea pot valorifica eficient activitatea matematică.
Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate..
Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul preprimar.
Ip.4 Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului.
III.2. Obiectivele cercetării
Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ preșcolar precum și rolul jocului didactic în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.
Obiectivele specifice ale cercetării
O1- identificarea necesității utilizării jocului didactic în activitățile matematice
O2- analizarea modalităților de realizare a jocului didactic în activitățile matematice
O3- evidențierea legăturii între utilizarea jocului didactic matematic, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale
O4- cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca formă de activitate în grădiniță și ca metoda de predare- învățare.
III.3. Metode de cercetare
În vederea demonstrării ipotezelor mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice în care am folosit o serie de metode de cercetare: experimentul, observarea, testarea cunoștințelor. Având la îndemână asemenea instrumente putem ca practicieni în domeniul educației copiilor să obținem date pe care simpla observație nu ni le-ar putea oferi. Ele au importanța lor în cunoașterea detaliilor. Metodele, procedeele și tehnicile de cercetare trebuie adaptate continuu, în funcție de caracteristicile, de evoluția și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real. Cadrul cel mai direct al experienței pedagogice este activitatea zilnică la clasă, contactul cu preșcolarii, dându-ne posibilitatea să-i verificăm tehnicile de lucru, să alegem soluțiile eficiente. Concomitent cu activitatea de instruire și educare, cadrul didactic- cercetător inițiază și un demers de cunoaștere a personalității copilului, cele două acțiuni – educația și cunoașterea celui educat – aflându-se într-o strânsă legătură. Această legătură se datorează faptului că solicitările externe (sarcinile de învățare, măsurile și cerințele educaționale), înainte de a duce la anumite rezultate și de a se concretiza în anumite performanțe, se răsfrâng prin prisma condițiilor interne ale personalității copilului. Variabilele psihologice care mediază performanțele și manifestările preșcolarului sunt numeroase: trebuințele și interesele, disponibilitățile și înzestrările generale, aptitudinile specifice, structurile tipologiei comportamentale, fondul emoțional, atitudinile caracteriale, însușirile intelectuale, achizițiile anterioare.
“Realizând o îmbinare a cunoașterii și recunoașterii trăsăturilor psihice individuale prezente ale copilului, educatorul va putea să întrevadă cum va evolua ulterior un copil sau altul, să emită predicții cu privire la probabilitatea șanselor și reușitelor sale.” [19]
“Orice activitate educațională se întemeiază pe cunoașterea psihologică a subiectelor care fac obiectul unui astfel de intervenții. Mai mult decât atât, calitatea procesului educațional depinde esențial de abilitățile psihologice, ale celor ce-l întreprind. Emil Planchard a sintetizat această idee în sintagma Nemo psychologus, nisi paedagogus (Nu poți să fii pedagog fără a fi psiholog), tocmai pentru a sublinia forța acestei interdependențe.” [16]
În grădiniță, dar și în afara ei, educatoarea are la îndemână numereoase ocazii de a-și cunoaște copiii din grupă, prin modalități simple, accesibile dar și prin experimentare, cercetare psihologică și pedagogică. Mi-am propus să folosesc rezultatele obținute în cadrul activităților desfășurate cu preșcolarii la Activitățile Matematice. Cercetarea se va focaliza cu precădere pe dinamica schimbării în acest sens observând comportamentele manifestate la nivelul grupei mari/mare/pregătitoare. Preșcolarii care participă la această cercetare sunt neselecționați, fac parte din învățământul preșcolar de masă, deci este o cercetare reprezentativă pentru învățământul românesc, rezultatele putând folosi atât practicienilor, cât și cercetătorilor din domeniul învățământului.
Pentru a verifica validitatea ipotezei, folosesc următoarele metode de cercetare:
Metode de colectare a datelor cercetării (constatative), drumuri ce au trebuit parcurse spre a strânge date / fapte care au putut sprijini structurarea unui răspuns la problema în studiu:
3.3.1. Observația.
3.3.2.Experimentul pedagogic.
3.3.3.Metoda testelor.
3.3.4.Analiza produselor activității.
3.3.5.Convorbirea.
3.3.6.Metoda biografică
Metode de măsurare a datelor / faptelor procurate:
metoda ordonării;
metoda comparării perechilor;
Metode de evaluare:
numărarea (raportul procentul);
scările de evaluare (notele școlare, teste docimologice);
clasificare (așezare în serie, comparația binară și baremul);
Metode de prezentare și prelucrare statistico – matematică:
tabelul de rezultate;
reprezentările grafice.
Valorificarea rezultatelor acestei cercetări se concretizează în lucrarea ,, Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare-învatare evaluare a conceptului de număr natural în învățământul preprimar". De asemenea, rezultatele ei le voi folosi în îmbunătățirea activității didactice personale. Concluziile le voi prezenta și în cadrul comisiei metodice a educatoarelor din grădinița noastră, precum și la cercul pedagogic al educatoarelor.
III.4.Organizarea cercetării
III.4.1.Lot de subiecți
Cercetarea vizează preșcolarii de la Grădinița ……………, grupa…………., precum și cadrele didactice și aflarea părerii acestora în ceea ce privește utilizarea jocului didactic matematic.
Lotul este reprezentat de un număr de 25 de preșcolari de la grupa mare/mare/pregătitoare și de un număr de 10 cadre didactice de la Grădinița……………………. Cei mai mulți dintre copii au împlinit 6 ani în timpul anului 2012, iar anul acesta prezența a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinții copiilor au studii medii și 18% superioare, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație. Doi copii au o situație mai specială, fiind diagnosticați de specialiști unul cu ADHD și unul cu retard intelectual ușor. Amândoi urmează tratamente recomandate de psiholog și logoped.Cei 25 de preșcolari sunt neselecționați, deci fac parte din învățământul de masă, prin urmare rezultatele cercetării vor putea fi folosite de către celelalte educatoare în activitatea la clasă, ca punct de plecare pentru alte cercetări, atât ale noastre, ale practicienilor, cât și ale specialiștilor-cercetători în domeniu.
3.4.2. Stabilirea variabilelor
Din ipotezele formulate se desprind 2 feluri de variabile ale cercetării:
Variabilă independentă-utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de matematică;
Variabilele dependente
– creșterea eficienței însușirii operațiilor aritmetice și implicit a progresului preșcolarilor.
– toate modificările produse la nivelul proceselor psihice(gândire, limbaj, memorie, imaginație, creativitate), în atitudinea elevilor, comportamentul lor
– rezultatele obținute în urma organizării activităților didactice sub formă de joc.
3.4.3. Etapele cercetării
►Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2011
►Etapa formativă : 16 octombrie 2011 -18 mai 2012
Introducerea „factorului de progres” – jocul didactic
►Etapa evaluativă : 21mai-25mai 2012 concluzii, recomandări
Cap.IV. Experiment privind utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare învățare evaluare a conceptului de număr natural în ciclul preprimar
IV.1. Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2011
În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice care are ca obiectiv dovedirea eficientei jocului didactic în activitățile matematice
Pentru culegerea datelor, tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe, folosind ca instrument de cercetare chestionarul aplicat celor 10 cadre didactice de la Grădinița………….
Proiectul se aplică pe un lot de subiecți aleși și clasificați după următoarele criterii:
a) vârsta :
Grafic 1
b) sex:
Grafic 2
c) mediu rezidențial:
Grafic 3
d) performante școlare:
Grafic 4
Grafic 5
Grafic 6
Grafic 7
Grafic 8
Acesta este unul dintre cele mai des utilizate instrumente de cercetare. Avantajul chestionarului îl reprezintă anonimatul care determină manifestarea naturală, liberă a subiectului.
Am elaborat un chestionar care cuprinde un număr de 11 întrebări de tipuri diferite, care să acopere realitatea vizată de obiectivele și ipotezele cercetării.
În realizarea chestionarului am folosit diferite tipuri de întrebări cum ar fi:
Întrebări deschise – întrebările numărul 2,5,6,11.
Întrebări de tip „evantai” – întrebările numărul 1,3,4,7,9.
Întrebări închise – întrbările numărul 5,8,10.
Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma aplicării chestionarului cadrelor didactice
La prima întrebare a chestionarului aplicat: ,,Care este cea mai eficientă formă de realizare a activităților matematice în opinia dumneavoastră:” datele obținute relevă care este cea mai eficientă forma de realizare a activităților matematice- jocul didactic – confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.
Grafic 9
Dintre cadrele intervievate 40% consideră jocul ca formă eficientă în realizarea activităților matematice ,dar și combinat cu alte forme de realizare, 20% dintre cadrele didactice consideră că trebuie combinate toate metodele, 10% împreună cu fișa matematică, 10% cu exercițiul cu material individual sau cu jocul logic.
Întrebarea nr.10
„Facilitează jocul formarea deprinderilor de muncă intelectuală specifice vârstei preșcolare ?”
Grafic 10
100% dintre cadrele chestionate consideră jocul ca fiind primul pas în formarea deprinderilor de muncă intelectuală la preșcolar.
Întrebarea nr.11
“Precizați 3 puncte tari și 3 puncte slabe ale utilizării jocului didactic matematic”
Grafic 11
40% din cadrele chestionate consideră că jocul didactic nu prezintă puncte slabe în utilizarea la activitățile instructiv-educative.
10% consideră că slaba concentrare a copiilor în timpul activității se datorează jocului,să fie așa într-adevăr…….?
10% consideră că exercițiul individual se desfășoară mai greu în timpul jocului didactic.
În graficul de mai jos se pot observa cu ușurință multitudinea de avantaje pe care le are utilizarea jocului didactic în cadrul activităților matematice în special ,dar și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță, în general.
Grafic 12
20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive, dar în același timp le dezvoltă și creativitatea.
20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive
10% din cadre consideră că jocul didactic dezvoltă și creativitatea.
10% consideră jocul ca fiind cea indicată modalitate de realizare a evaluării.
10 % au observat că prin utilizarea jocului didactic preșcolarii se obișnuiesc cu respectarea regulilor impuse
10 % cred că prin joc se pot fixa cunoștințele pe care preșcolarii le dobândesc în cadrul activităților instructiv-educative.
Această etapă s-a desfășurat în luna septembrie, 2011, după ce m-am documentat asupra temei alese, studiind lucrări de referință din literatura de specialitate românești și traduceri din literatura de specialiatate străină. Ea a constat în teste psihologice de cunoaștere a copiilor, chestionare aplicate părinților, teste sociometrice, convorbiri cu copiii, cu părinții și bunicii copiilor, studierea unor documente. Aceste chestionare au vizat cunoașterea unor date despre copii.
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
Încercuiți sau completați răspunsul potrivit:
NUME________________________________________________________________________
PRENUME____________________________________________________________________
DATA NAȘTERII_________________________________________________________________
LOCUL NAȘTERII________________________________________________________________
CNP
ADRESA________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Email________________________________________________________________
TELEFON_____________________________________________________________________
PĂRINȚII:
MAMA
NUME________________________________________________________________________
PRENUME____________________________________________________________________
CNP
B.I./C.I-SERIA_______NR_______________ PROFESIE____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
LOC DE MUNCĂ______________________________________________________________
PROGRAM DE MUNCĂ________________________________________________________
TELEFON MOBIL______________________________________________________________
TELEFON LOC DE MUNCĂ____________________________________________________
TATA
NUME________________________________________________________________________
PRENUME____________________________________________________________________
CNP
B.I./C.I-SERIA_______NR_______________ PROFESIE____________________________________________________________________
LOC DE MUNCĂ______________________________________________________________
PROGRAM DE MUNCĂ________________________________________________________
TELEFON MOBIL_____________________________________________________________
TELEFON LOC DE MUNCĂ____________________________________________________
Câți copii aveți?
– un copil
– doi
– trei
– patru sau mai mulți
Aveți serviciu?
DA NU
Dacă răspunsul este DA răspundeți la întrebarea următoare:
Cu cine rămâne copilul când sunteți plecat?
…………………………………………………………………………………………….
Vă cunoasteți bine copilul?
DA NU
Sunteți mulțumit de comportamentul copilului dumneavoastră?
DA NU
Cine considerați că trebuie să se ocupe de educația copilului dumneavoastră?
…………………………………………………………………………………………..
Obișnuiți să-i stabiliți copilului anumite reguli?
DA NU
Copilul respectă regulile?
DA NU
Considerați că “bataia este ruptă din rai”?
DA NU
Există păreri diferite între membrii familiei privind educația copilului?
DA NU
Cu cine vă sfatuiți privind educația copilului?
– cu familia
– cu apropiații
– cu educatoarea
– cu psihologul
– cu nimeni
Ce așteptări aveți de la grădiniță?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Rezultatele obținute au fost următoarele
Grafic 13.Situația preocupărilor familiilor pentru educația copilului
Se observă că familiile din care provin copiii au preocupări pentru cunoașterea și educația copiilor lor, mai sunt însă și familii care cred că bătaia este o măsură educativă pentru copii. Este de observat că aceia care au neînțelegeri cu copilul folosesc această măsură de disciplinare.
Al doilea chestionar a fost destinat cunoașterii preocupărilor familiei pentru limbajul copiilor.
1. Cât de mult vă preocupă limbajul copilului?
a) Foarte mult.
b) Suficient.
c) Puțin.
d) Alte opinii:
2. Vă implicați în jocurile copilului?
a) Frecvent.
b) Foarte puțin.
c) Niciodată.
d) Alte opinii:
3. Cât timp acordați pentru discuții, explicații cu copilul?
a) Suficient.
b) Foarte puțin.
c) Deloc.
d) Alte opinii:
4. Cum participați la îmbogățirea vocabularului copilului?
a) Oferind explicații cerute de copil în legătură cu un cuvânt nou.
b) Folosind dicționarul pentru explicația cuvântului nou.
c) Folosind, personal în vorbire, cuvinte noi și explicându-le.
d) Alte opinii:
5. Sunteți interesați de discuții cu copilul?
a) Discutăm foarte mult, în timpul liber.
b) Discutăm foarte puțin.
c) Nu discutăm.
d) Alte opinii:
6. Solicitați copilul să povestească întâmplări, vise,imagini, programe vizionate?
a) Da.
b) Uneori.
c) Nu.
d) Alte opinii:
O altă metodă de cercetare folosită în etapa constatativă a fost testul psihologic pentru a cunoaște nivelul de inteligență al acestora.
Testul “ Omulețul ” este foarte complex ca interpretare, obținându-se indicii ai dezvoltării mentale. La copiii preșcolari desenul persoanei este mai superficial la vârste mici și devine din ce în ce mai complet la vârste mai mari. Ceea ce este vizibil și ușor de observat în desenul unei persoane este maniera de execuție, caracteristicile desenului. Un omuleț foarte mic poatre fi un simbol al unei timidități, al îngrădirii, al frustrării, descurajării. Relațiile din cadrul familiei pot fi observate cu ușurință în desen. Copilul poate să-și deseneze membrii familiei, sau poate să-i omită, fiindcă așa simte în acel moment sau așa dorește el. Distanța dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricții sau chiar interdicții. Copiii abuzați de tată îl vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, îl vor desena mai departe de ceilalți membrii.
Testul a fost aplicat colectiv. Fiecare subiect a avut o cutie cu șapte creioane colorate: albastru, verde, roșu, galben, violet, cafeniu, negru, precum și un creion negru, o gumă și o coală de hârtie A4, așezată vertical. Le-am spus să deseneze un omuleț cât pot ei de frumos, dacă doresc pot să-l și coloreze.
Copiii au fost lăsați să deseneze cum au dorit, fără să li se acorde ajutor și fără să fie formulate critici, aprecieri sau sugestii. Am stimulat copiii nehotărâți, fiind încurajați cu formule de tipul: “Foarte bine, continuă.” Dacă au pus întrebări în ceea ce privește maniera în care trebuie executat desenul li s-a răspuns să procedeze cum doresc ei, cum cred ei că e mai frumos.
Pentru cotarea și analiza desenului omulețului am utilizat foaia de cotare. Am însemnat pe foaia de cotarea itemii prezenți în desenul considerat. Am atribuit un punct pentru fiecare item prezent. Am obținut astfel cinci note brute:
1. Nota C , reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “cap”;
2. Nota S, reprezintă numărul de itemi reușiti din scala “schema corporală”;
3. Nota V, reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “îmbrăcăminte”;
4. Nota T (totală), reprezintă nota C + nota S + nota V;
5. Nota L (culoare), se numără itemii reușiți, din întreaga listă de itemi.
Notele brute obținute au fost raportate la etalon.
Am calculat Coeficientul de Inteligență folosind formula clasică:
Vârsta de maturitate x 100 = coeficient de maturitate
Vârsta reală
Prezentarea coeficientului de inteligență
Grafic 14. Coeficientul de inteligență la grupa experimentală
După cum se observă , dintr-un număr de 25 de copii , majoritatea, ( 20 copii/19 copii ) prezintă ” inteligență normală ” doar 5/6 copii prezentând ” încetineală intelectuală ” , un singur copil/doi copii ( A.S.) având un intelect la ” zona marginală a normalului”. Cele două grupe sunt echilibrate și din punctul de vedere al inteligenței.
Evaluarea inițială docimologică:
TEST DE EVALUAREA INIȚIALǍ- GRUPA MARE/MARE/PREGĂTITOARE –DOMENIUL ȘTIINȚĂ
1. Colorează:
a.copacul mai înalt;
b.floarea mai mică;
c.norul de deasupra copacului;
2. Formează perechi între elementele celor două mulțimi:
3. Grupează elementele care au aceeași formă, indiferent de culoare:
4. Desenează:
a.tot atâtea cercuri câte flori sunt sunt;
b.mai puține pătrate decât flori;
c.mai multe liniuțe decât flori;
5. Desenează în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra:
6. Colorează cu un element mai puțin decât arată cifra:
7. Desenează din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge
II. OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1-să compare obiectele conform criteriilor:înalt/scund;mare/mic și să recunoască poziția obiectelor în spațiu;
O2-să formeze perechi realizând corespondența element cu element;
O3-să grupeze elementele care au aceeași formă;
O4-să compare numărul de elemente a două mulțimi:tot atâtea elemente,mai puține elemente, mai multe elemente;
O5-să deseneze în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra, demonstrând recunoașterea cifrelor și număratul în limitele 1-5;
O6-să coloreze cu un element mai puțin decât arată cifra;
O7-să deseneze din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge, demonstrând înțelegerea numeralului ordinal în limitele 1-5;
III. DESCRIPTORI DE PERFORMANȚǍ:
V.REZULTATE:
Rezultate obținute la evaluarea inițială
Grafic 15
CONSTATǍRI:
Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală
2 preșcolari au avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;
3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare
10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;
la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;
la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;
la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;
S-au impus următoarele măsuri de recuperare pentru preșcolarii care au greșit:
-antrenarea permanentă în activități a preșcolarilor respectivi;
-rezolvarea unor exerciții de formare de mulțimi după diferite criterii;
-punerea în corespondență și comparare a unor mulțimi cu număr diferit de elemente;
-organizarea sub formă de concurs a unor jocuri, având drept scop gruparea unor obiecte de același fel, precum și mărirea sau micșorarea numărului de elemente din fiecare grupă realizată conform indicațiilor;
-organizarea de jocuri având ca scop principal recunoașterea cifrelor și raportare lor la cantitatea corespunzătoare;
-organizarea de jocuri didactice în vederea însușirii corecte a numeralului ordinal;
Măsuri de performanță:
-exerciții de sortare, clasificare, grupare și formare de mulțimi după formă și culoare;
-exerciții pentru realizarea corespondenței element cu element;
-jocuri având ca obiective principale: recunoașterea cifrelor, raportarea lor la cantitate, utilizarea corectă a numeralului ordinal;
În acest moment am introdus variabilă independentă pentru îmbunătățirea performanțelor„factorul de progres” – jocul didactic, deci am trecut la faza următoare a experimentului
►Etapa formativă : 16 octombrie 2011 -18 mai 2012
După probele inițiale, prin care educatoarea a stabilit nivelul la care se afla grupa de
preșcolari la începutul anului școlar, a urmat perioada de formare, care a constat în jocuri
didactice cu caracter matematic.
Observând nivelul cunoștințelor matematice la care se situează preșcolarii la începutul
anului școlar, mi-am propus ameliorarea rezultatelor prin desfășurarea unor activități antrenante,
care să stimuleze interesul acestora față de matematică.
Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activități și fișe didactice (anexa 10), în cadrul cărora am utilizat metode activ-participative precum: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea în echipă, învățarea prin descoperire, ghicitorile, precum și metode specifice altor categorii de activități: memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.
Aceste activități au urmărit ca preșcolarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre
obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa mare/pregătitoare.
Astfel s-a urmărit consolidarea și evaluarea:
– conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a
operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni
prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi;
– numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);
– operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate și cu 2 unități,
descompuneri, compuneri);
– formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea
lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;
– capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;
Dintre activitățile matematice având ca mijloc de realizare jocul didactic, aplicate la grupa mare/pregătitoare în anul școlar 2011-2012 amintim:
1. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Surprizele toamnei”;
Mijloc de realizare: joc didactic;
Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;
Scop:
– consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului
matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică,
implicarea activă a preșcolarilor în activitate;
Obiective operaționale:
O1 să enunțe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de
vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;
O2 să ghicească fructul sau leguma descrisă de un coleg ;
O3 să compare două fructe, două legume sau un fruct și o legumă, raportându-se la cele 5
caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;
O4 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulțimi de obiecte după mărime, culoare,
formă, gust, miros;
O5 să efectueze exerciții fizice repetitive;
O6 să respecte regulile jocului și partenerii de joc;
Strategii didactice:
– metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversația, explicația, jocul
didactic, exercițiul, demonstrația,munca independentă, munca în echipă, turul galeriei,
problematizarea, aplicația, tăiere după contur, lipire.
– material didactic: jetoane cu fructe și legume, fructe, legume, cartoane mari ,
foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari și mici, lipici;
Desfășurarea activității:
Educatoarea intuiește împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificație are fiecare față a
acestuia:
– I față: o pară desenată doar pe jumătate-ghicește ce fruct sau legumă este;
– a II-a față: un măr spune ce știi despre fructul sau leguma aleasă-descrie;
– a III-a față: un ursuleț cu un măr-gustă și spune ce ai gustat;
– a IV-a față: un ursuleț cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de
toamnă;
– a V-a față: un ursuleț cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;
– a VI-a față: gutuia și roșia-compară două fructe sau legume;
Copilul ales de educatoare aruncă cubul și rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a
nimerit. Dacă ghicește va primi jun fruct sau o legumă și și-l v-a prinde în piept.
Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulțimi dupa culoare,
formă, mărime, fel și să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme, răsuciri, alergări.
Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;
Sau “Legumele mari să sară ca mingea”
Obținerea performanței:
Educatoarea le spune că zâna le mulțumește pentru ajutor și că îi roagă acum să o ajute să
prepare salată de fructe, salată de legume, murături și compot.
Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început așează copiii la măsuțe: I grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume mici și al IV-lea grup: cei cu legume mari.
– Grupul I: va lipi în coșulețul roșu fructele galbene, maro și verzi;
– Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;
– Grupul III: va lipi în coșulețul verde fructe roșii, portocalii și mov;
– Grupul IV: va lipi pe coșulețul portocaliu legume mici;
Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;
Concluzii:
– atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea
preșcolarilor. Cel cu ADHD a reușit și el să fie atent în jur de 30 de minute;
– la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a
contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;
2. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Iarna”;
Forma de realizare: joc didactic;
Forma de organizare: cu toată grupa, individual;
Scop:
– evaluarea capacității de a număra și de a scrie cifrele în limitele 1-6, a capacității de a
forma mulțimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;
Regulie jocului:
Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare față o cifră (1-6) și
spunea: « Desenați atâtea elemente (căsuțe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalți copii
desene ază atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul
fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare ;
Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpușii la joc, invitarea la joc
prin bagheta magică;
Strategii didactice:
– metode didactice: metoda cubului, desenul, explicația, demonstrația, jocul didactic;
– material didactic: o păpușă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;
Obiective operaționale:
O1 să citească cifrele în limitele 1-6;
O2 să formeze mulțimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;
O3 să scrie în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare;
O4 să deseneze respectând așezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;
Desfășurarea jocului:
Deoarece știe că preșcolarii grupei mare/pregătitoare sunt artiști desăvârșiți, Păpușa Ana îi
roagă să o ajute și să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă.
Păpușa explică apoi regulile și modul în care se va desfășura activitatea, apoi se va realiza
inturirea materialului și jocul de probă. După ce copiii au înțeles regulile și sarcinile activității se
va trece la desfășurarea propriu-zisă a activității. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna, astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.
3. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema : “În pădurea cu alune”;
Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 10 – fișa 1 individuală);
Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;
Scop:
– evaluarea numerației 1-10, evaluarea capacității de a efectua corect operații de adunare
cu o unitate, recunoașterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între numere/mulțimi
Obiective operaționale:
O1 să intuiască materialul cântecului „În pădurea cu alune”;
O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din
fiecare strofă.
O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;
O4 să afectueze în fiecare cadran operația de adunare cu o unitate;
O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai
vine un personaj care nu face parte din cântec;
Strategii didactice:
– metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,
observația, demonstrația, desenul, explicația, conversația, turul galeriei.
– mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coșuleț cu bilețele
pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori.
Desfășurarea activității:
Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică
împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei, iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).
În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face
parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin metoda turul galeriei.
4. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Cifre fermecate”;
Forma de realizare: joc didactic;
Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;
Scopul:
– identificarea cifrelor în poveștile cunoscute de preșcolari, recunoașterea cifrelor,
asocierea de mulțimi la cifre și invers, evaluarea numerației 1-7, evaluarea cunoștințelor despre
povești prin joc didactic.
Obiective operaționale:
O1 să enumere povești care conțin în titlu cifre;
O2 să numere personajele după diferite criterii ( personaje bune – personaje
rele, personaje feminine-personaje masculine, personaje animale-personaje păsări,etc);
O3 să asocieze o cifră la o mulțime de personaje dintro poveste;
O4 să numere personajele dintr-o poveste cunoscută;
O5 să compare două mulțimi de personaje prin punere în coresponență,
precizând care are mai multe sau mai puține elemente;
O6 să efectueze operații de adunare și scădere pentru identificarea diferențelor
dintre numărul de personaje din 2 povești;
Reguli de joc: răspunde cel arătat cu bagheta magică, se vor așeza personajele doar la
tabloul potrivit poveștii din care fac parte;
Elemente de joc: bătăi din palme, indicarea cu bagheta;
Strategii didactice:
– metode didactice: jocul didactic, observația, explicația, demonstrația, povestirea,
problematizarea, învățarea în echipă;
– material didactic: scene ilustrate din povești, personaje din povești din carton,
cifre, tablă, cretă;
Desfășurarea activității:
Activitatea debutează cu cântecul caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. Apoi copiii și
educatoarea povestesc fragmente din povești care conțin cifre: „Capra cu 3 iezi”, „Albă ca
Zăpada și cei 7 pitici”, „Cei 3 purceluși”, „Iedul cu 3 capre”. La fiecare poveste un copil așază
pe tablă personajele, formând mulțimi, apoi asociază fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare și le
compară.
La complicarea jocului copiii vor identifica diferențe între personaje (ca număr) din
povești care au în titlu aceași cifră. De exemplu: „Sunt 3 povești care au cifra 3 în titlu: Capra cu 3 iezi, Iedul cu 3 capre, Cei 3 purceluși, dar fiecare are de fapt un număr diferit de personaje. În povestea Capra cu 3 iezi sunt 4 personaje, în povestea Iedul cu 3 capre sunt 7 personaje, în povestea Cei 3 purceluși sunt 4 personaje”. Copiii vor găsi numărul total de personaje din fiecare poveste și prin operațiile de adunare și scădere, sau prin comparația mulțimilor, vor identifica povestea cu cele mai multe personaje, povestea cu cele mai puține, precum și cu câte personaje sunt mai multe sau mai puține.
5. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Cel mai bun croitor”;
Forma de realizare: joc didactic;
Forma de organizare: pe echipe;
Scop:
– consolidarea și evaluarea operațiilor intelectuale prematematice vizând grosimea,
lungimea, culoarea, textura materialelor.
Obiective operaționale:
O1 să confecționeze din materiale diverse (hârtie, materiale textile, ațe, carton, pungi
de plastic), hăinuțe pentru păpuși respectând diferite criterii: lungime, culoare, grosime;
O2 să măsoare lungimi utilizând unități de măsură standardizate (metrul), dar și
nestandardizate (degetele, brațul, bețișoare);
O3 să confecționeze prin lipire, colaj, tăiere, legare, coasere, haine potrivite pentru
fiecare păpușă, respectând cerințele educatoarei;
O4 să compare materiale și produsele rezultate (culoare, formă, textură, lungime, lățime);
O5 să identifice, prin comparație, diferențe și asemănări între cele 4 rochițe, pentru a le
confecționa în ceea ce privește culoarea, lungimea, lățimea;
O6 să lucreze în echipă, respectând partenerii de activitate și cerințele educatoarei;
Strategii didactice:
– metode didactice: tăiere după contur, aplicația, conversația, explicația, jocul didactic,
învățarea prin descoperire.
– material didactic: păpuși de diferite mărimi; hârtie glasată, creponată, materiale
textile de diferite culori, foarfece, lipici, ace, ață, pungi, metru, bețișoare pentru măsurat.
Desfășurarea activității:
Grupa este organizată sub forma a 3 magazine unde se confecționează haine. O păpușă e
necăjită fiindcă nu reușește să le găsească celor 4 copii ai ei hainele potrivite. Cele 4 păpuși au toate nevoie de haine speciale:
– prima păpușă este foarte înaltă și are nevoie de haine lungi. Culoarea ei preferată este roșu, dar și orice nuanță care este aceași gamă (roz, vișiniu, portocaliu);
– a doua păpușă este mai plinuță și are nevoie de haine mai largi. Culorile ei preferate
sunt culorile cerului și a ierbii (verde și albastru) și îi plac hainele mai groase;
– a treia păpușă este scundă. Culorile ei preferate sunt culorile soarelui și a portocalei
(galben și portocaliu) și îi plac hainele subțiri;
– a patra păpușă este nehotărâtă. Nu vrea haine nici prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea stramte. Și vrea ca hainele ei să aibă o culoare unică, pe care să n-o poarte altă păpușă. Copiii, așezați la cele 3 croitorii vor începe să lucreze. Pentru început ei vor nota ce dorește fiecare păpușă, ce lungime, ce culoare, ce mărime să aibă hainele. Apoi vor măsura cu ajutorul metrului, a degetelor, a bețișoarelor: lungimea brațelor, a bustului, a picioarelor. Vor trasa pe hârtie schițele hainelor, folosindu-se de lungimile aflate, apoi le vor tăia după contur și le vor îmbrăca pe păpuși utilizând tehnici ca: lipirea, cusutul, legarea cu ață.
Complicarea jocului:
Deoarece a patra păpușă este mai pretențioasă, ea oferă un premiu croitoriei care va reuși
să îi satisfacă cerințele:
– hainele vor fi mai scurte decât ale primei păpuși, dar mai lungi decât ale celei de-a
treia ( pot să aibă aceași lungime ca și celei de-a doua păpuși);
– hainele ei vor fi mai largi decât ale primei sau ale celei de-a treia păpuși, dar mai
strâmte decât alei celei de-a doua;
– culorile nu trebuie să fie la fel cu ale celorlalte păpuși.
Copiii compară lungimile, mărimile și gama de culori ale celor 3 rochii pentru a identifica cu ce materiale mai pot să lucreze pentru a respecta cerințele.
6. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Al câtelea iepuraș a fost prins?”;
Forme de organizare:
– în formații de câte 2, 4 sau 8;
– în șir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);
Scop:
– consolidarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-8 prin efectuarea unor
exerciții fizice, prin exerciții de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în
formații specifice activităților de educație fizică.
Obiective operaționale:
O1 să formeze corect șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-8;
O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers și de alergare, respectând formațiile: câte
1, câte 2;
O3 să se așeze în formație câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;
O5 să efectueze exercițiile pentru influnțarea selectivă a aparatului locomotor;
O6 să păstreze ritmul din timpul exercițiilor prin efectuarea numerației 1-8.
Strategii didactice:
– metode didactice: jocul (fizic și muzical), exercițiul fizic, explicația, demonstrația.
– materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;
Desfășurarea activității:
Copiii iși aleg câte o cifră de la 1 la 8 și se așează într-un șir crescător, apoi descrescător până au format șirul pentru începerea activității de educație fizică. Exercițiile de mers în coloană, de alergare, săriturile și alte exerciții de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4.
Așezați câte 4, copiii vor efectua apoi exerciții în formații, pastrându-se di nou ritmul prin
numerație. La sfârșitul activității se va desfășura jocul: „Al câtelea iepuraș a fost prins?” Copiii
vor fi așezați pe două șiruri de câte 8. Copiii din primul șir sunt lupii, iar cei dintr-al-doilea sunt iepurașii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers și „va fura” un iepuraș. Ceilalți vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”.
Ei îl aduc înapoi pe iepuraș și îl așează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toți iepurașii vor fi așezați în șir numeric de la 1 la 8.
7. Categoria de activitate: activitate matematică
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Flori-fructe-legume!”;
Forma de realizare: metoda diamantului (fișa 2 individuală);
Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;
Scop:
– evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară,
a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile
formate, a numerelor ordinale;
Obiective operaționale:
O1 să deseneze în căsuța de sus a diamantului un fruct cu coaja tare;
O2 să deseneze pe rândul al doilea de sus al diamantului 1 fruct și o legumă de culoare
mov;
O3 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde;
O4 să deseneze pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;
O5 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;
O6 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.
O7 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai
puține elemente;
Strategii didactice:
– metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic;
– material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;
Desfășurarea activității:
Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește
materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode
active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov, legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.
IV.2. Evaluarea formativă
La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.
Probă de evaluare formativă la grupa mare/pregătitoare:
Categoria de activitate: activitate matematică;
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „Căsuța din pădure!”
Forma de realizare: fișă individuală
Forma de organizare: individuală;
Scop:
– evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a
efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea
termenilor +, -, <,>;
PROBA DE EVALUARE FORMATIVĂ
Unitatea de învățare: Numere naturale de la 5 la 10
Descriptori de performanță
V.REZULTATE:
Rezultate obținute la evaluarea formativă
Grafic 16. Rezultate la testarea formativă
CONSTATǍRI:
Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală
1 preșcolar a mai avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;
2 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare
10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;
la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;
la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;
la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O7, 12 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;
După înregistrarea datelor în tabelul centralizator 2 și întocmirea histogramei nr. 2, a
poligonului de frecvență nr. 2 și a diagramei radiale nr. 2 s-a constatat că:
– 12 copii au obținut calificativul FB
– 10 copii au obținut calificativul B
– 3 copii au obținut calificativul S și I
În urma evaluării sumative s-a constatat că:
– au progresat față de evaluarea inițială de la calificativul Suficient la calificativul Bine
un număr de 2 copii. Au mai rămas 2 copii cu calificativul Suficient, care au înregistrat
progrese mai reduse, unul I. Dintre aceștia unul dintre ei este cel cu retard mental ușor, iar ceilalți 2 au avut probleme de sănătate, având multe absențe.
– au trecut de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine 5 copii;
– toți copiii au înregistrat progrese, chiar dacă unii dintre ei au stagnat ca și calificativ,
mai precis 10 copii au obținut tot calificativul Bine, ca și la evaluarea inițială, iar 3 dintre ei
calificativul Suficient și insuficient.
– s-au constatat dificultăți în ceea ce privește reprezentarea grafică și recunoașterea
cifrelor 2,5,3, 6 și 9, și denumirea corectă a formei geometrice dreptunghi.
În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura activități recuperatorii, care
vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter
interdisciplinar, cum ar fi:
– povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;
– jocuri didactice matematice simple și cu caracter interdisciplinar;
Fișă matematică de recuperare
Numele copilului: Data:
-Deseneză atâtea buline câți struguri sunt.Colorează-i diferit
-Desenează atâtea triunghiuri câte veverițe sunt.Coloreaz-o pe a doua și pe a șaptea.
-Desenează și tu, în caseta de jos, atâtea mere, câte sunt în copac.Colorează ultimul desen(mărul).
–
–-
-n–n- -Fișă FF
Fișă de dezvoltare
Continuă șirul:
__________ __________ __________
2. Încercuiește cifra corespunzǎtoare numǎrului de steluțe:
5 3 7
6 4 8
7 9 4
3. Completeazǎ șirul numeric crescǎtor cu numerele care lipsesc
4. Scrie care sunt vecinii numerelor
5. Numără și scrie cifra corespunzătoare:
____________
____________
____________
6. Completează piesele de domino, așa cum îți arată cifra!
IV.3. Evaluarea finală
La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat
evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care preșcolarii l-au
atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 11 sarcini
didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa mare/pregătitoare.
Probă de evaluare finală la grupa mare/pregătitoare:
Categoria de activitate: activitate matematică;
Grupa: mare/pregătitoare;
Tema: „La bloc cu Matematica!”
Forma de realizare: fișă individuală
Forma de organizare: individuală;
Scop:
– evaluarea operațiilor prematematice, a formelor geometrice, a numerației în limitele 1-
10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2
mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>, a capacității de compunere și rezolvare de probleme;
PROBA DE EVALUARE
Unitatea de învățare: Numere și cifre
Obiective operaționale:
O1 – să încercuiască și să coloreze mulțimile de elemente indicate;
O2 – să completeze / elimine elementele mulțimii pentru a fi tot atâtea cât indică cifra;
O3 – să stabilească mulțimea cu mai multe (puține) elemente prin punerea în corespondență
O4 – să identifice locul unui număr in șirul numerelor naturale (1-7)
O5 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice corespunzător;
O6 – să coloreze figuri care prin alăturare pot forma figura geometrică dată;
O7– să creeze șiruri pe baza unor reguli date;
Conținutul itemilor:
I1 – Încercuiește mulțimea formată din 4 și 7 elemente și colorează mulțimea formată din 10 elemente.
I2 – Să fie tot atâtea!
I3 – Încercuiește mulțimile și colorează-le!
În care mulțime sunt mai multe elemente? Cum afli?
Taie bulina din dreptul mulțimii cu mai multe elemente.
I4 – a) Desenează cu roșu căciula celui de-al treilea pitic și cu albastru cingătoarea ultimului pitic
b) Taie cu o linie vecinii celui de-al cincilea pitic.
I5 – Observă, numără și completează tabelul:
I6 Numerotează la fel celelalte figuri geometrice. Formează mulțimi după criteriul:
I7 – Desenați un cerc, un pătrat, un triunghi și continuați șirul în același mod, cât vă permite spațiul
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………… Colorează figurile care prin alăturare pot forma figura din față
Descriptori de performanță
V.REZULTATE:
Rezultate obținute la evaluarea finală
Grafic 17. Rezultatele testării finale
CONSTATǍRI:
Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală
1 preșcolar a avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;
3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare
10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;
la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;
la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;
la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;
la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;
În urma evaluării finale s-a constatat că:
– 56%, adică 14 dintre copii au reușit să rezolve singuri itemii, obținând calificativul
FB (Foarte Bine);
– 40%, adică 10 copii au obținut calificativul B (Bine).
– s-a înregistrat un calificativ de S (Suficient);
– au înregistrat progrese chiar și cei care au avut calificativul Suficient, precum și cei
doi copii cu probleme de atenție și cu retard mental ușor. La cel cu ADHD s-a constatat o creștere semnificativă a interesului față de activitățile matematice, atenția voluntară s-a îmbunătățit și, de asemenea s-a constatat o ameliorare semnificativă a rezultatelor la activitățile matematice;
– comparativ cu evaluarea inițială s-a constat că preșcolarii au progresat; astfel de
la calificativul Suficient au trecut toți cei 2 copii la calificativul Bine, iar de la calificativul Bine
la calificativul Foarte Bine au trecut 4 copii;
– un preșcolar a stagnat ca și progres, iar ca și calificativ au rămas la calificativul suficient,
adică au înregistrat un progres mai mic (comparativ cu evaluarea formativă), un număr de 8
copii;
Rezultatele cercetării
În urma desfășurării la grupa pregătitoare de la Grădinița…………………….., alături de jocurile didactice matematice obișnuite, ale unor activități matematice interdisciplinare, s-au constatat următoarele:
– jocurile didactice matematice au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de
organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor propuse;
– prin diversitatea formelor de organizare, activitățile matematice au răspuns
problemelor actuale ale copiilor (nevoia de mișcare, de acțiune, de manipulare, deficit de atenție,
ADHD).
Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la activitățile matematice s-au
întocmit: tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale, grafice simple și comparative care demonstrează evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă – prin care se poate observa progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală, folosind jocul didactic matematic.
REZULTATE COMPARATIVE:
Rezultate obținute la cele trei evaluări:
Grafic 18 Rezultatelecomparative ale testării inițiale, testării formative și testării finale
Atfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, sumativă și finală) se
constată că:
Numărul copiilor care au obținut rezultate foarte bune a crescut de la testare la testare, iar numărul copiilor cu rezultate de insuficient și suficient a scăzut de la o testare la alta.
S-ar putea crede că preșcolarii care au obținut rezultate bune(calificativul bine) au stagnat, ceea ce nu este adevărat. Preșcolarii de la insuficient au urcat la suficient, cei de la suficient au urcat la bine, iar cei de la bine la foarte bine. Au înregistrat progrese chiar și copiii cu probleme (ADHD și retard mental ușor).
Cap. V. CONCLUZII. PROPUNERI METODICE
Ne-am propus o cercetare constatativ-formativă care a avut următoarele obiective:
Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ preșcolar precum și rolul jocului didactic în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.
Obiectivele specifice ale cercetării
O1- identificarea necesității utilizării jocului didactic în activitățile matematice
O2- analizarea modalităților de realizare a jocului didactic în activitățile matematice
O3- evidențierea legăturii între utilizarea jocului didactic matematic, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale
O4- cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca formă de activitate în grădiniță și ca metoda de predare- învățare. Ipoteza generală: Presupunem că utilizarea jocului didactic asigură optimizarea performanțelor școlare ale preșcolarilor
Ipotezele cercetării
Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic, atunci acestea pot valorifica eficient activitatea matematică.
Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate..
Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul preprimar.
Ip.4 Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului.
Desfășurând experimentul cele patru ipoteze au fost validate. Deci:
Atunci când cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic pot valorifica eficient activitatea matematică.-validare 100%
Este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari.-validare 100%
Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul preprimar. –validare 100%
Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului. –validare 100%
Consider că ipotezele cercetării au fost confirmate, dovedind încă o dată că utilizarea jocului didactic în activitățile matematice, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al copiilor, contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora, la integrarea socială și implicit la creșterea randamentului școlar . Strădania mea de a prezenta modul în care jocul didactic își evidențiază valoarea formativ-educativă constituie o încercare de de a aplica în practică cunoștințele teoretice din lucrările de specialitate, îmbinate cu propria experiență acumulată la catedră.
Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației, a energiei, fiind un instrument indispensabil pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor .
„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“ (C.G. Salzmann)
Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.
Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.
Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii și indivizi interdisciplinaritatea depășește limitele jocurile didactice matematice care conduc subiectul învățării (în acest caz preșcolarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Jocurile didactice matematice ajută preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.
Jocurle didactice matematice ajută cadrul didactic să obțină o serie de avantaje:
– ajută preșcolarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;
– ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;
– ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;
– se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii experențiale,
cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;
– se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției, memoriei,
gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a
spiritului critic;
– încurajează preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;
– prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă preșcolarii
spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre
observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;
– activitățile matematice oferă educatoarei o paletă largă de abordare a obiectivelor, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor. Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniță, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preșcolari.
Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activități permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă.
Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților matematice în care se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.
Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii școlarități.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în acest fel un continuum între activitatea de învățare și cea de joc. Datorită faptului că preșcolarul își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea prin intermediul jocului se realizează economicos și eficient. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exersează vorbirea, își însușesc o terminologie adecvată, își dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obișnuiesc să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt și semnificația să. Copilul își exprimă gândurile și sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire și de limbaj.
Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obișnuiește pe copii cu o exprimare clară, coerentă și o atitudine politicoasă față de partenerii de întrecere.
Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, evoluate a imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Dezvoltându-le copiilor gândirea logică, ei fiind puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităților matematice.
Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteză, comparația, abstractizarea și generalizarea. Prin joc copiii învață cu plăcere elementele de logică matematică.
„Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulțimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel că în intersecție să apară toate elementele comune celor două mulțimi, pune în fața copiilor probleme de analiză, comparație, abstractizare.
Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operația de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune și diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când așează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune și esențiale ale acestora și să le integreze într-o noțiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roșii” ).
Jocul "Te rog să-mi dai" urmărește nu numai sesizarea complementarei unei mulțimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducția logică, negația și conjuncția ci și obișnuirea copiilor de a folosi principii ale judecății logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” (contradicția); „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terțul exclus).
Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate.
Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă.
Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice.
Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență ; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial.
În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simțul de răspundere și onestitate. Copiii devin conștienți că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecințe grave: trenul poate deraia, construcțiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecință sistarea jocului. Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărțile care sunt denumite corect și complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.
Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferență de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciupercă lipsește?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii – comparația, analiza, sinteza -, verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor. Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică și acțiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conțină cel puțin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acțiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea și respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.
Prezenta lucrare nu a vrut decât să aducă, alături de alte cercetări axate pe problema jocurilor didactice în general și a celor matematice, în special, un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de organizare a activității matematice. Jocul didactic matematic, fie că se desfășoară sub formă de jocuri didactice, în care se folosesc metode moderne active, fie sub formă de experimente, memorizări, cântece, ghicitori, fie că se desfășoară cu întreaga grupă, pe grupe sau individual, și indiferent de momentul zilei, contribuie cu certitudine la implicarea activă a preșcolarilor în procesul însușirii noțiunilor prematematice, dar și la dezvoltarea globală a personalității lor pentru integrarea în etapa următoare de viață: școlaritatea.
Bibliografie
Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34
Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005
Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006
Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 2002
Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993
Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32
Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,.
Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992
Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998
Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991
Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75
Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998
Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002
Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998
Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32
Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35
G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008
Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78
Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34
Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004
Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998
Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000
M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007
Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979
Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269
Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009
Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.
Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007
P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24
Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005
Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53
Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999
Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996
Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103
Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008
Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005
Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998
Revista Invatamantul Prescolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice pag.88
Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21
Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65
S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005
Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99
Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.
Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152
Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978
Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976
Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67
Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41
Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37
Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84
ANEXE
JOCURI DIDACTICE MATEMATICE
Anexa 1 „AL CÂTELEA URSULEȚ S-A ASCUNS”
SCOP : folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în șirul numeric ; exersarea atenției , a spiritului de observație , a memoriei ; familiarizarea cu pozițiile spațiale : în față , în spate , în , lângă .
SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea locului ocupat de ursuleț și a numărului în șirul numeric .
ELEMENTE DE JOC : mișcarea , aplauze , închiderea și deschiderea ochilor .
REGULI DE JOC : copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleț s-a ascuns și ce loc ocupă el în șirul numeric . Vor închide și vor deschide ochii la fluierul educatoarei .
MATERIAL : un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit) , trei ursuleți (jucărie) așezați în ordine pe o măsuță în fața copiilor .
VARIANTE DE JOC
Ursuleții sunt așezați în sistem liniar orizontal cu distanță potrivită între ei. La fluierul educatoarei , copiii închid ochii , timp în care educatoarea ascunde un ursuleț . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă :”Al câtelea ursuleț s-a ascuns ?” . Copilul numit trebuie să răspundă :”Al doilea ursuleț s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze .
Se descoperă copacul . Se vor intui pozițiile spațiale : în , în fața , în spatele , lângă copac . Se atrage copiilor atenția că unul din ursuleții din șirul nostru vor ocupa una din aceste poziții . Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleț se află în acea poziție .La fluierul educatoarei copiii închid ochii , timp în care educatoarea așează un ursuleț în fața copacului . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a așezat în fața copacului ?” .Copilul numit răspunde :”Al treilea ursuleț s-a așezat în fața copacului „ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze .
Copiii vor fi solicitați să așeze ei un ursuleț în poziția indicată de educatoare : „ Așează primul ursuleț lângă copac „ ; „Așează al doilea ursuleț în copac „ ; „Așează al treilea ursuleț în spatele copacului „ ,etc.
Anexa 2. JOC DIDACTIC: SĂCULEȚUL CU SURPRIZE
SCOPUL: recunoașterea numărului de obiecte prin analizatorul tactil; consolidarea
număratului între 1 și 2; dezvoltarea atenției, gândirii logice și a analiza-
torului tactil.
SARCINA DIDACTICĂ: separarea obiectelor de același fel și denumirea lor prin
analizatorul tactil; folosirea corectă a numeralului cardinal.
ELEMANTE DE JOC: căutarea, mișcarea, ghicirea și aplauze, legarea ochilor și
surpriză.
REGULI DE JOC: copilul numit introduce mâna în sac fără să privească, pipăie
obiectul, îl denumește, îl scoate și îl așază pe masă. Alt copil va căuta
obiecte de același fel, procedând ca mai sus. Acțiunea va fi verbalizată.
MATERIAL: un săculeț cu jucării (două mingi, o păpușă,două cuburi,o mașină etc.)
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copilul numit de educatoare introduce mâna în sac, pipăie jucăria și, fără s-o privească, o denumește, o scoate din sac, o arată copiilor și o așază pe masă, spunând ce jucărie a scos. Alt copil va căuta în sac și tot prin pipăire va trebui să scoată o jucărie la fel cu precedenta. Dacă în sac nu vor mai fi jucării de aceleși fel, copilul va trebui să precizeze aceasta. Jocul va continua în acest fel până se vor termina jucăriile din sac.
COMPLICAREA JOCULUI: copilul chemat la masa educatoarei va fi legat la ochi. Pe masă se va lăsa o singură grupă de obiecte formată din una sau două jucării de același fel, pe care le va pipăi cu amândouă mâinile și va spune câte sunt și ce sunt. După această acțiune, copilul va fi dezlegat la ochi pentru a vedea dacă răspunsul este corect. Atât în prima parte cât și în cea de-a doua, răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Anexa 3. JOC DIDACTIC: CINE AȘAZĂ MAI BINE?
SCOPUL: alcătuirea de grupe de obiecte de același fel; stimularea operațiilor gândirii și dezvoltarea calităților ei; corectitudinea, promptitudinea, independența și rapiditatea.
SARCINA DIDACTICĂ: separarea, gruparea și denumirea corectă a grupelor de obiecte
de același fel.
ELEMENTE DE JOC: mânuire, mișcare, surpriză, întrecere, închiderea și deschiderea
ochilor, aplauze.
REGULI DE JOC: copiii separă și grupează obiectele de același fel conform exempla-
rului primit. Ei acționează independent prin întrecere și denumesc pe rând grupele de obiecte formate.
MATERIAL: cinci – șase feluri de obiecte (mingi, castane, păpuși, mașini, bețișoare ,
etc.), un coș și un șervețel pentru acoperit coșul.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copiii numiți de educatoare (cinci-șase, după câte feluri de obiecte sunt folosite în joc) vor primi primi câte unul din obiectele existente, se vor așeza cu fața spre ceilalți copii și spre obiectele de pe covor, iar la cuvintele: ,, Cine așază mai bine?”, ei vor grupa obiectele de același fel și pe rând le vor denumi. De exemplu: ,, Eu am format grupa mingilor”, ,, Eu am format grupa mașinilor” etc. Gruparea se face prin întrecere și cei care așază repede și bine sunt aplaudați.
Repetarea grupării obiectelor rămâne la latitudinea educatoarei.
COMPLICAREA JOCULUI: Copiii numiți să grupeze obiectele nu vor mai primi câte un exemplar, ci, la cerința verbală a educatoarei, vor efectua acțiunea tot prin întrecere. În continuarea jocului, la primul semnal, copiii vor închidă ochii, în timp ce educatoarea mai adaugă și alte obiecte prin grupele de obiecte deja formate, de exemplu: în grupamașinilor mai apare și o păpușă sau în grupa mingilor apare o castană et. La al doilea semnal, copiii deschid ochii și trebuie să sesizeze greșeala și să o corecteze.
Anexa 4. JOC DIDACTIC: CINE ARE ACELAȘI NUMĂR?
SCOPUL: compararea numerelor alăturate pe bază de material concret; recunoașterea
cifrelor și raportarea lor la cantitatea; înțelegerea și folosirea termenilor matematici necesari verbalizării operațiilor efectuate.
SARCINA DIDACTICĂ: efectuarea unor operații de adunare și scădere; raportarea numărului la cantitate.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialului, surpriza, aplauze.
REGULI DE JOC: la deschiderea cortinei apare un număr de rățuște. Copiii le numără în gând și le raportează la cantitatea de rățuște de pe jetonul primit, apoi vor raportă numărul la cifra corespunzătoare.
MATERIAL: pentru fiecare copil, câte un jeton cu 1-10 rățuște, teatru de păpuși, un panou, o vulpe, zece boboci de rață și cifrele 1-10.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: educatoarea atrage atenția copiilor că pe lac vor veni pe rând rățuște. Ei trebuie să privească rățuștele, să le numere și cel care are pe jeton un număr de rățuște egal cu numărul celor aflate pe lac, în acel moment, ridică jetonul, motivând acțiunea. Un alt copil va alege cifra corespunzătoare numărului de rățuște de pe lac. Așa se va proceda până vor fi așezate toate cele zece rățuște. Se va închide cortina. La redeschiderea cortinei, pe lac apare un număr de rățuște ( ex. patru). Se simulează apariția vulpii care mănâncă o rățușcă. În continuare se procedează ca mai sus (se numără, se ridică jetonul cu același număr de rățuște, apoi jetonul cu cifra corespunzătoare numărului, se motiveza ).
COMPLICAREA JOCULUI: educatoarea deschide cortina. Pe lac va fi un număr de rățuște. Educatoarea va cere copiilor să ridice jetonul cu o rățușcă mai puțin (mai mult), decât cele de pe lac. Copilul va motiva acțiunea. Astfel jocul va continua în limita timpului afectat.
Anexa 5. Jocul didactic “ Ce este și cum este această piesă? “
Sarcini de învățare:
Copiii formează prin triere și grupare mulțimea discurilor. Se lucrează pe această mulțime introducându-se noi criterii de culoare, apoi de mărime și de grosime.
Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor descrierea pieselor astfel: “ Această piesă este un disc roșu, mare și subțire “.
Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esențială iar atenția educatoarei se va îndrepta spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă și precisă a acestora.
Jocul continuă atâta timp cât este necesar pentru a se constata dacă fiecare copil posedă cunoștințele de bază legate de atributele pieselor.
Anexa 6. Descrierea pieselor trusei Dienes cu ajutorul atributelor și negației logice; intuirea complementarei unei mulțimi și discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negațiilor:
Jocul didactic “ Cum este și cum nu este această piesă? “
Sarcini de învățare:
Copilul alege o piesă și o caracterizează, precizându-i însușirile;
Se așteaptă răspunsul: “ Piesa este roșie, mare, groasă și are forma de triunghi ”.
Se cere copilului să precizeze și ce însușiri nu are piesa aleasă, în comparație cu proprietățile celorlalte piese ale trusei;
Se așteaptă răspunsul: “ Piesă nu este albastră, nu este galbenă, nu este subțire, nu este mică, nu este nici dreptunghi, nici disc, nici pătrat ”.
Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete, dar acestea vor trebui completate de ceilalți copii.
Treptat, în cadrul aceluiași joc, copiii vor fi conduși să facă unele deducții pentru a ușura răspunsul: “ Dacă piesa mea este roșie, înseamnă că nu este galbenă și nu e albastră; dacă este mare, cu siguranță nu este mică “.
Prin repetarea exercițiului, copiii grupei pregătitoare vor înțelege că este mai ușor să enumere succesiv variabilele fiecărei piese: formă, culoare, mărime, grosime și să utilizeze negația pentru aceste însușiri pe care piesă nu le posedă.
Intuirea operației de complementare și determinarea atributelor unor piese cu ajutorul negației și a deducției logice:
Anexa 7. Jocul didactic “ Te rog să-mi dai! “
Jocul se organizează în grupe de câte doi copii.
Piesele trusei se împart în mod egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de selecție. Se pot folosi 24 de piese sau 12, în funcție de nivelul grupei.
Sarcini de învățare:
Unul dintre copii solicită celuilalt o piesă pe care el nu o are în mulțimea primită, determinând-o cu cele patru atribute.
Dacă piesa a fost denumită corect și este corect identificată de colegul său, atunci el o primește; în caz contrar, nu primește nimic și este rândul celuilalt copil să solicite o piesă.
Aceeași sarcină o are și cel de-al doilea copil.
Câștigător este cel care va avea, la un moment dat, cele mai multe piese.
În urma unei bune activități de orientare în sarcină, condusă de educatoare, copilul observă și identifică toate atributele pieselor cu care lucrează și, treptat, optimizează procedeul de căutare și înțelege că nu poate descoperi piesele ce îi lipsesc, decât dacă organizează mulțimea pieselor în două grupe formate după criteriul mărimii.
Exemplu: pentru fiecare mărime copilul trebuie să aibă piese cu cele patru forme (disc, triunghi, pătrat, dreptunghi) și cele trei culori (roșu, galben, albastru) și poate forma perechi între piesele cu același atribut de culoare sau formă, dar de mărimi diferite. În acest fel, copilul va descoperi cu ușurință piesa care îi lipsește (vor rămâne piese fără pereche) și va ști ce piesă trebuie să ceară partenerului. Piesa va putea fi acum ușor de caracterizat cu ajutorul conjuncției și a negației logice.
Anexa 8. Negația unui singur atribut:
Jocul didactic “ Trenul cu o diferență “
Sarcina de învățare:
Fiecare copil trebuie să pună o piesă care să se diferențieze de cea anterioară printr-un singur atribut.
Jocul se poate începe cu orice piesă, aceasta fiind “locomotiva”, iar piesele următoare “vagoanele”. Dacă, de exemplu, s-a pus un pătrat mare, gros, albastru, se poate continua cu orice piesă care nu e pătrat sau nu e mare, sau nu e gros sau albastru. În acest fel, piesă cu care se continuă trenul are negat un singur atribut.
Prin acest joc, se pot exersa deprinderile de caracterizare a pieselor dobândite în jocul “ Cum este și cum nu este această piesă? “.
Anexa 9. JOCUL: APRECIAZĂ CORECT
1. Scopul jocului:
Dobândirea cunoștințelor privind relațiile cantitative ale grupelor de obiecte: 'tot atatea', 'mai multe','mai puține;
2. Materiale:
-jetoane reprezentând meseriași, unelte, produse ale muncii;
– tabla magnetică,
– panou,
-fise de evaluare
– instrumente de scris;
3. Pregătirea jocului:
-pregatirea materialului didactic necesar desfășurării jocului;
-aranjarea scăunelelor
-asigurarea ordinii și disciplinei
4. Desfășurarea jocului:
Educatoarea citește scrisoarea primită de la grupa vecină:
,,Pentru ca noi, cei din grupa mică, nu putem aprecia dacă fiecare meseriaș are cu ce lucra sau dacă a lucrat ceva, am apelat la grupa vecină să aprecieze ei în care grupă sunt ,,mai multe”, ,,mai putine”, ,,tot atâtea” elemente (obiecte)”. Pentru ca să apreciem corect trebuie să formăm perechi. Ex : Grupa bucătarilor și grupa polonicelor pentru supă. Copiii vor pune în corespondenta de 1-1 elementele celor două grupe, apoi vor aprecia grupa cu ,,mai multe”, ,,mai putine”, ,,tot atâtea” elemente (obiecte). Se execută jocul ,,Apreciem corect”- grupa tâmplarilor și grupa ciocanelor sub îndrumarea educatoarei.
Anexa 10. Jocul : „NUMĂRĂ CORECT”
Obiective: să perceapă numerele după auz; să poată număra respectând succesiunea numerelor
Sarcina didactică: ascultă și numără corect bătăile din palme și alege numărul potrivit
Material didactic: cartonașe cu numerele de la 0 la 10
Desfășurare: educatoarea bate din palme, copilul alege cartonul cu numărul corespunzător bătăilor din palme
Anexa 11. Jocul : „CE NUMERE AU FUGIT?”
Sarcina didactică: stabilirea numerelor lipsă dintr-unșir dat
Material didactic: jetoane cu numere 0-10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform figurii de mai jos:
l 0 l l 2 l l 4 l l 6 l l 8 l
l 7 l l 5 l l 3 l l 1 l
Desfășurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual. Copilul vine și pune la locul potrivit numărul care lipsește.
Anexa 12. Jocul : „CE SEMN S-A ASCUNS?”
Scopul : exersarea deprinderii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de operație (+,-)
Regula jocului: copiii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut
Desfășurarea jocului: Se prezintă copiilor planșe (pe rând), cu probleme ilustrate ce presupun adunări sau scăderi. Copiii au sarcina să ghicească semnul de calcul care lipsește. Jocul poate fi organizat pe echipe.
Anexa 13. Jocul didactic „Găsește locul potrivit” are ca scop:”Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi” iar sarcina didactică este următoarea: „să formeze mulțimi după unul sau două criterii”.
Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.
Anexa 14. Joc didactic "Jocul asemănărilor"
Scopul jocului: dezvoltarea capacității de a discrimina culorile
Sarcina didactică: să identifice culoarea obiectelor
Conținutul jocului: cunoștințele referitoare la culoarea obiectelor
Reguli de joc: Când Martinel ridică un steguleț de o anumită culoare, copiii așează jucăriile având culoarea indicată pe raftul identic colorat.
Elemente de joc: participarea lui Martinel la joc, semnal sonor, semnal vizual (stegulețe colorate), gruparea după culoarea medalionului, mânuirea materialului.
Materiale didactice: jucării de diferite culori, ursuleț, stegulețe colorate, medalioane colorate, trompetă, rafturi colorate amenajate în sala de grupă.
Obiectivele operaționale pe care le-am urmărit sunt:
– să denumească culoarea obiectelor (jucăriilor) prezentate;
– să clasifice obiectele în funcție de culoarea acestora;
– să verbalizeze acțiunile efectuate.
Desfășurarea jocului:
Ursulețul Martinel are foarte multe jucării, dar sunt amestecate și ar vrea să și le ordoneze. Se prezintă copiilor jucăriile ursulețului. În clasă sunt amenajate niște rafturi diferit colorate (roșu, galben, verde etc). Copiii vor alege jucăriile de culoarea stegulețului ridicat de Martinel și le vor așeza pe raftul de aceeași culori. Verbalizează apoi acțiunea efectuată, specificând caracteristicile (culoarea) jucăriilor.
Variantă
Fiecare copil primește câte un medalion de o anumită culoare. La semnalul sonor al educatoarei (suflă din trompetă) copiii se grupează în funcție de culoarea medalionului.
Anexa 15. Joc didactic: „Mai multe jucării, mai puține”
Scopul jocului: denumirea corectă a grupelor de jucării și compararea lor pe baza percepției globale, utilizând termenii: mai multe, mai puține. Dezvoltarea spiritului de observație,stimularea vorbirii, dezvoltarea operațiilor gândirii (analiza, sinteză, comparația).
Sarcina didactică: să denumească grupe de jucării, să compare grupe de obiecte și să aprecieze global cantitatea.
Conținutul jocului: grupe cu "mai multe" obiecte, grupe cu "mai puține" obiecte.
Regulile jocului: răspunde copilul care primește mingea.
Elemente de joc: aruncarea și prinderea mângâi, surpriza, semnal sonor, mânuirea materialului, aplauze.
Material didactic: grupe de jucării: mașini, avioane, tractoare, păpuși, minge, jetoane reprezentând mai multe/mai puține obiecte.
Obiective operaționale:
O1 – să denumească materialul utilizat;
O2 – să compare grupe formate, identificând relații cantitative existente;
O3 – să utilizeze în exprimare termenii "mai multe", "mai puține".
Desfășurarea jocului: Se prezintă copiilor două grupe de păpuși (I – 6 păpuși, a ÎI a – 3 păpuși). Se denumesc în mod corespunzător -" o grupă cu păpuși multe, o grupă cu păpuși puține". Se arată copiilor jucăriile care pregătite în diferite locuri în clasă și se stabilește unde sunt mai multe, unde sunt mai puține.
Se acoperă în continuare jucăriile așezate în fața copiilor și copilul care primește mingea aruncată de educatoare descoperă jucăriile
ascunse, le denumește și spune unde sunt mai multe, unde sunt mai puține. Exemplu: Eu am găsit ursuleți.
Aceasta este grupa cu mai mulți ursuleți Aceasta este grupa cu mai puțini ursuleți.
Variantă
Fiecare copil primește câte un jeton pe care sunt reprezentate mai multe sau mai puține jucării. La semnalul sonor (telefon) al educatoarei ridică jetonul copiii ce au reprezentate mai multe (sau mai puține) jucării.
. Anexa 16. Joc didactic :"Să împodobim bradul"
Scopul jocului: recunoașterea grupelor cu 1, 2, 3 obiecte și formarea deprinderii de a acționa cu obiectele.
Sarcina didactică: – să denumească jucăriile și să le aranjeze în brad
– să formeze grupe de 1-2-3 obiecte
Conținutul matematic: cunoștințe legate de numerație
Reguli de joc: Copilul numit de educatoare să împodobească bradul alege atâtea jucării câte îi indică educatoarea (una sau două). Jucăriile sunt așezate în brad de același copil, utilizându-se numeralele cardinale unu (un) și doi, una (o) și două.
Elemente de joc: împodobirea bradului, surpriza, prezența lui Moș Crăciun, hora copiilor, interpretarea cântecelului, mânuirea materialelor, sunetul clopoțelului.
Material didactic: un brăduleț, un părinte îmbrăcat în Moș Crăciun, un sac cu jucării (ciuperci), globuri, steluțe, fundițe, etc),bucăți de polyester (bulgări de zăpadă).
Obiective operaționale:
– să denumească obiectele aduse de Moș Crăciun;
– să numere până la 3;
– să împodobească bradul cu 1, 2, 3 jucării;
– să selecteze un grup de obiecte în funcție de cardinalul indicat;
– să verbalizeze acțiuni efectuate folosind termeni matematici ("grupă", "mai mulți", "mai puțini" etc.)
Desfășurarea jocului:
Sub formă de surpriză va fi invitat în sala de grupă Moș Crăciun. Acesta le-a adus copiilor un sac de jucării și un brad. Scoate din sac câte o jucărie și-i întreabă pe copii cum se numește fiecare. Educatoarea le propune copiilor să împodobească bradul. Se numește un copil care alege din sac o jucărie preferată ( de exemplu o steluță), o așează în brad, o numără prin încercuire și apoi spune: "Eu am împodobit bradul cu o steluță". Alt copil va împodobi bradul cu două jucării (globuri) procedând la fel ca primul. Educatoarea adresează întrebările: "Copii, cu ce am împodobit bradul?"(cu steluțe și globuri) "Unde sunt mai multe jucării,în grupa steluțelor sau în grupa globurilor?" (în grupa globurilor)
Variantă
Copiii fac o horă în jurul pomului, iar educatoarea le dă bulgări de zăpadă. La semnalul ei,(sună din clopoțel) fiecare copil, pe rând, aruncă un bulgăre sau doi bulgări de zăpadă, spunând în ordine câți bulgări a aruncat. Apoi prinși în horă, cântă:
"Brăduleț, brăduț drăguț,
Noi în casă te-am adus,
Cu toții te împodobim,
în jurul tău ne învârtim
Și daruri multe noi dorim."
În finalul jocului Moș Crăciun împarte copiilor câte o ciocolată și câte două bomboane.
Anexa 17. Jocul didactic " Dansul fetițelor și al băieților"
Scopul jocului: Alternarea obiectelor după un anumit criteriu, repetarea modelului în situații variate, recunoașterea și denumirea jucăriilor
Sarcina didactică: Să sorteze și să ordoneze obiecte după criteriul dat; Să denumească jucării.
Conținutul matematic: cunoștințe legate de forma și culoarea obiectelor.
Regulile jocului: Educatoarea cheamă copiii la horă pe versurile: « Rând pe rând să ne așezăm O horă ca să jucăm: O fetiță, un băiat Așa horă am format", astfel copiii se alternează.
Elemente de joc: Așezarea păpușilor pentru dans, surpriza, recitarea versurilor
Material didactic : jucării din sala de grupă, coșulețe, flori, frunze, fluturi colorați,
Obiective operaționale:
Să denumească materialele utilizate ;
Să precizeze caracteristicile obiectelor (formă, culoare);
Să alterneze obiecte după modelul educatoarei;
Să verbalizeze acțiunile efectuate.
Desfășurarea jocului:
Prima parte : La începutul jocului vine în grupă un copil mai mare și propune să joace împreună o horă. Astfel, cheamă pe rând câte o fetiță, un băiat etc. și împreună joacă o horă după o melodie cunoscută. Apoi se așează la scăunele tot alternându-se: o fetiță, un băiat.
Se prezintă apoi copiilor păpuși îmbrăcate în costume naționale, fete și băieți. Copiii chemați trebuie să aranjeze hora păpușilor după modelul horei copiilor.
A doua parte : Copiii primesc coșulețe cu flori și frunze pentru a le alterna, fluturi galbeni și fluturi albaștri etc.
Repetarea se face după modelul educatoarei, între grupe de copii, între un copil și
restul colectivului.
În încheierea jocului, copiii ies din sala de grupă unul după altul: o fată, un băiat etc.
Anexa 18. Jocul didactic « De câte ori te-am strigat ? »
Scopul jocului: Determinarea cantității prin analizatorul auditiv; consolidarea număratului în limitele 1-3; dezvoltarea memoriei auditive și vizuale.
Sarcina didactică : Să perceapă cantitatea pe baza analizatorului auditiv.
Conținutul jocului : cunoștințe legate de numerație
Reguli de joc : Copilul chemat va fi așezat cu fața la perete, va asculta cu atenție, va preciza de câte ori a fost strigat.
Elemente de joc: rostirea numelui, mișcarea, aplauze, bagheta fermecată
Material didactic : bagheta fermecată, buline, coșuleț, planșe.
Obiective operaționale:
O1 – Să recepteze mesajul transmis de „bagheta fermecată”;
O2 – Să precizeze de câte ori a fost strigat;
O3 – Să descrie imagini vizualizate anterior.
Desfășurarea jocului:
Un copil ales de bagheta fermecată va veni în fața clasei și va sta cu fața la perete. Bagheta fermecată va striga copilul pe nume o dată sau de două ori. După ce este strigat, copilul va scoate dintr-un coșuleț atâtea buline de câte ori a fost strigat. Răspunsurile corecte se aplaudă.
Varianta I
Un copil desemnat de bagheta magică va striga copilul ce stă cu fața la perete de atâtea ori câte baloane îi arată educatoarea.
Varianta a II a
Se prezintă copiilor o imagine reprezentând un copil care desenează și doi copii care construiesc. Se acoperă apoi imaginea, adresându-se întrebarea: «Câți copii desenau ? Dar câți construiau?». La fel se procedează cu două – trei imagini diferite.
Anexa 19. Joc didactic "Jocul culorilor"
Scopul jocului: dezvoltarea capacității de discriminare a culorilor; stimularea imaginației copiilor.
Sarcina didactică: Să asocieze corect culorile cu lucrurile (obiectele cunoscute).
Conținutul matematic : cunoștințe referitoare la culoarea obiectelor
Regulile jocului: Copilul îmbrăcat în haine de culoarea fațetei cubului va colora obiectul cunoscut în culoarea corespunzătoare.
Elemente de joc: vestimentația specială a copiilor (fiecare copil îmbrăcat într-o anumită culoare), rostogolirea cubului, așezarea copiilor în diferite poziții.
Material didactic : cub cu fațete diferit colorate, carioca, imagini ale unor obiecte, bețișoare
Obiective operaționale:
O1 – Să identifice colorile prezentate;
O2 – Să denumească corect culorile folosind analizatorul vizual;
O3 – Să stabilească legături corecte între culoare și obiectul care o posedă.
Desfășurarea jocului
Copiii sunt îmbrăcați în culori diferite: roșu, galben, alb, verde, albastru, portocaliu. Educatoarea rostogolește un cub cu fațete diferit colorate. Va veni în fața clasei un copil îmbrăcat în culoarea fațetei de deasupra. Alege carioca de aceeași culoare și colorează la flanelograf obiectul ce poate fi la fel.
Exemplu : pentru verde copiii pot colora un brăduț, o frunză etc.
Varianta I
Educatoarea este pictor și vrea să picteze diferite obiecte (floare, măr, fluture). Culorile de care se va folosi vor fi copiii.
Exemplu: pentru o floare, are nevoie de 2 copii – unul costumat în verde și unul în galben. Cel îmbrăcat în verde va sta întins, cel îmbrăcat în galben va sta ghemuit pentru a imita forma florii.
Varianta a II a
Copiii sunt împărțiți în două grupe. Primesc bețișoare colorate. Vor construi din bețișoarele colorate obiecte cunoscute, respectând culorile lor reale, (floare, copac etc).
La evaluare copiii au primit creioane colorate și câte o fișă în vederea completării. Sarcina a fost următoarea : alege culoarea preferată și desenează poate fi la fel.
Anexa 20. Joc didactic: „Unde s-au ascuns jucăriile?”
Obiective operaționale:
O1 – Să formeze grupe de obiecte după anumite criterii;
O2 – Să precizeze locul (poziția spațială) unde se află grupele de obiecte;
O3 – Să numere elementele din imagine;
O4 – Să identifice schimbarea efectuată în imagine.
Scopul jocului: – Dezvoltarea capacității de orientare în spațiu
– Cultivarea atenției și a spiritului de observație
Sarcina didactică:
– să perceapă pozițiile spațiale ale unor obiecte sau grupe de obiecte
– să denumească poziții spațiale simple, precum: „sus” , „jos” , „pe” , „sub” , „în” .
Conținutul matematic: cunoștințe legate de poziții spațiale : "sus", "jos","pe", "sub", "în” , "lângă".
Regulile de joc: Sarcinile jocului sunt propuse de rățoiul Donald, care dă semnalul de începere și finalizare a jocului. Copiii trebuie să denumească locul unde se află grupa de obiecte.
Elemente de joc: prezența rățoiului Donald, semnalul clopoțelului rostirea versurilor, închiderea – deschiderea ochilor.
Materiale: rățoiul Donald, jucării, clopoțel, maimuțică.
Desfășurarea jocului: Rățoiul Donald le aduce copiilor mai multe jucării pentru a se juca. Se grupează jucăriile după formă și mărime. La clinchetul clopoțelului, copiii închid ochii, timp în care o grupă de jucării se așează într-o anumită poziție spațială – La următorul semnal sonor copiii deschid ochii și observând unde "s-au ascuns" jucăriile vor denumi poziția spațială respectivă.
Variantă
Se prezintă o imagine ce poate fi intitulată "În parc"; conține aparate de joacă, bănci, copaci. Ca element surpriză al imaginii este o maimuțică ce poate fi detașabilă (cu magnet). Se recită versurile:
"Maimuțică jucăușă
În mișcări este ghidușă
Se dă huța, se ascunde,
Unde-i, unde?", timp în care copiii au ochii închiși și educatoarea schimbă locul maimuței în imagine, astfel încât, copiii să denumească poziția spațială pe care maimuța o ocupă.
Anexa 21. Joc didactic: "Capra cu trei iezi"
Scopul jocului: consolidarea cunoștințelor despre numeralul ordinal în limitele 1-3
Sarcina didactică: să utilizeze numeralul ordinal descoperind poziția pe care o ocupă obiectul denumit într-un număr de obiecte.
Conținutul jocului: cunoștințele despre numerație și numeralul ordinal
Reguli de joc: Jocul se desfășoară sub formă de teatru de păpuși. Copiii trebuie să stabilească, folosind numeralul ordinal, care ied – "al câtelea" a plecat să deschidă ușa.
Materialul didactic: păpuși, iezi și măști.
Elemente de joc: folosirea păpușilor, interpretarea rolurilor de iezi Obiective operaționale:
O1 – să numere conștient în limitele 1-3
O2 – să precizeze locul unui obiect într-un șir de 3 obiecte;
O3 – să denumească locul unde se află un obiect;
O4 – să se plaseze la poziția spațială indicată de educatoare.
Desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura sub formă de teatru de păpuși. Iezii sunt așezați în șir în fața caprei. Primul ied este cel mare, al doilea cel mijlociu și al treilea iedul cel mic. Capra pleacă după mâncare și sosește lupul care bate la ușă. Copiii sunt întrebați: "Al câtelea ied a plecat?" Răspunsul dat va fi: "Primul ied a plecat". La îndemnul fraților iedul cel mare nu deschide ușa și se întoarce la locul lui în șir. Analog se procedează și cu ceilalți iezi.
Variantă
Se cheamă trei copii care primesc masca de ied. Ei vor fi așezați în șir iță spre ceilalți copii. Educatoarea va numi iedul care să plece și să se așeze în poziția spațială indicată de ea. Exemplu: "Iedul cel mijlociu să se așeze sub masă". "Al câtelea ied s-a așezat sub masă?" "Al doilea ied." Aceste jocuri s-au desfășurat cu succes. Spre mulțumirea mea, copiii față au demonstrat că pot fi atenți și mai mult de 4-5 minute cât ar fi putut să-și concentreze atenția la alte activități. Un rol important îl au prezența personajelor din poveste și desene animate care sunt mai aproape de ei prin participarea la joc.
Anexa 22. CAUTĂ-ȚI CĂSUȚA
SCOP: verificarea însușirii cunoștințelor copiilor privind denumirile formelor și culorilor predate: formarea priceperii de a compara după criteriul formei și al culorii
MATERIAL: pentru fiecare copil câte o căsuță confecționată din carton care are pe partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare,uși pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: În fata grupei, pe flanelograf se afla mai multe căsuțe confecționate din carton care au pe partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare. La semnalul educatoarei fiecare copil cauta ușa potrivită, pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori. După ce fiecare căsuța are ușa potrivită, se cere fiecărui copil să denumească forma și culoarea pe care o au figurile lipite pe căsuța și ușa să. Câștigătorii jocului vor fi cei care găsesc în mod corect ușa și care indica forma și culoarea figurii respective. La confecționarea ușilor, se va avea în vedere că aceeași formă și culoare să nu o aibă mai mulți copii.
Anexa 23. JOC CU BEȚIȘOARE
SCOP: fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice; dezvoltarea atenției
MATERIAL: 20 de bețișoare pentru fiecare copil
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Fiecare copil are în fata grupa de bețișoare.La semnalul educatoarei toți copiii trebuie să combine bețișoarele în așa fel încât să formeze figuri geometrice cunoscute de ei (triunghi, pătrat, dreptunghi). Câștigă cel care a terminat primul, executând corect figurile geometrice.
Anexa 24. CONSTRUCTORII
SCOP: consolidarea cunoștințelor cu privire la figurile geometrice;dezvoltarea imaginației creatoare
MATERIAL: trusa cu figuri geometrice
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea cere, spre exemplu, copiilor să scoată din trusa: un dreptunghi mare, două pătrate mici și un triunghi mare. Cu aceste piese, copilul care reușește să construiască primul o casă, este câștigătorul. Drept răsplată este chemat la tabla să deseneze o casă la fel cu cea construită de el.
La fel se pot construi și alte obiecte.
Anexa 25. GHICEȘTE UNDE S-A ASCUNS URSULEȚUL
SCOP: reconoastera figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, reconoasterea culorilor.
MATERIAL: figuri geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori diferite; un jeton cu ursuleț.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într-un colț al flanelografului stă ursulețul. Pentru început educatoarea are rolul de conducător, rol care va fi preluat fiecare dată de copilul care răspunde corect, iar ceilalți sunt vânătorii. Conducătorul jocului întreabă:
-Unde s-a ascuns ursulețul?
Copilul desemnat trebuie să răspundă, după care figură geometrică s-a ascuns ursulețul de vânător. Pentru ca răspunsul să fie corect trebuie să se precizeze și culoarea figurii geometrice.
Anexa 26. CÂTE SUNT?
SCOP: consolidarea deprinderii de numerație; dezvoltarea atenției și a spiritului de abservatie.
MATERIAL: cartonase pe care sunt scrise cifre.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea așează pe flanelograf un cartonaș care reprezintă un anumit număr de desene. Copiii vor trebui să așeza pe măsuțe cartonașul care reprezintă numărul de obiecte desenate.
Anexa 27. CE URMEAZĂ?
SCOP: formarea deprinderii de a număra de la 1-10
MATERIAL: cartonase pe care sunt scrise numerele de la 1-10
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt așezați sub forma de semicerc. Copiii primesc câte un cartonaș. Un copil însă nu va primi, ci va trece în mijlocul cercului.
Între timp ce copiii se învârt în joc și rostesc: ,,Dacă știi a număra, locul meu îl vei lua". Copilul din mijlocul cercului va indica un anumit copil și-i va spune: ,,Numără mai departe". Copiii se opresc, iar cel indicat va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe, începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonașul său. De exemplu, dacă pe cartonaș are cifra 7, va număra 8, 9, 10. Dacă număra corect înmânează cartonașul său celui din mijloc, iar rolurile se inversează.
Anexa 28. CINE SUNT FRAȚII TĂI?
SCOP: formarea deprinderii de a număra conștient de la 1 la 10; dezvoltarea atenției.
MATERIA: cartonașe cu cifre/numere 0-10.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea numește un copil căruia îi spune un număr, spre exemplu 7, după care întrebă:
-Care sunt frații tăi?
Copilul numit trebuie să indice fratele mai mic(6)și fratele mai mare(8).
Anexa 29. CAMPIONUL
SCOP: dezvoltarea spiritului de observație și a memoriei; consolidarea cunoștințelor privitoare la numerație și cifre.
Material: jetoane cu cifrele/numerele 0-10, foi de hârtie, creioane.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Fiecare copil are câte un creion, o foaie de hârtie și un număr de jetoane cu cifrele/numerele 0-10. Educatoarea prezintă un jeton cu un număr de obiecte pe el, după care îl pune imediat la loc. Copiii trebuie să ridice jetonul care reprezintă numărul de obiecte care au fost prezentate.
Se repetă acest lucru cu un număr variat de jetoane, copiii trebuind să ridice de fiecare dată jetonul care reprezintă cifra corectă raportată la jetonul prezentat.
Pentru complicare, educatoarea prezintă jetonul ce reprezintă o anumită cantitate de obiecte, iar copiii trebuie să scrie pe foaie numărul corect raportat la cantitate.
La sfârșit se numără greșelile fiecăruia și se face clasificarea în ordinea scrierii corecte.
Anexa 30. JOCUL NUMERELOR
SCOP: dezvoltarea inteligenței practice
MATERIAL: cutia cu bețișoare
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Cine poate descompune un număr în cât mai multr moduri . De exemplu, pentru numărul 4:
Anexa 31. ALEGE CUM ÎȚI PLACE
Scop:
Verificarea număratului până la 2.
Raportarea numărului la cantitate.
Consolidarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte după formă, mărime și culoare.
Sarcina didactică:
Separarea obiectelor de aceeași formă, mărime sau culoare și numărarea obiectelor din fiecare grupă constituită.
Regulile jocului:
Preșcolarii numiți vor rezolva sarcinile și vor răspunde întrebărilor educatoarei.
Fiecare răspuns corect este recompensat prin aplauze, iar cel greșit va fi îndreptat.
Elemente de joc: personajul îndrăgit.
Material didactic: creioane, ascuțitori, cărți, ceșcuțe, popice, bile, mingiuțe etc.
Desfășurarea jocului:
Un personaj îndrăgit de copii (iepuraș, ursuleț, păpușă) sosește în clasă și aduce copiilor o cutie cu jucării. Personajul va ruga preșcolarii să-1 ajute să separe jucăriile după formă (culoare sau mărime) și să precizeze numărul obiectelor din fiecare grupă.
Exemplu: Cine alege creioanele roșii? Câte sunt?
Cine alege popicele? Câte sunt?
Separați popicele mari de cele mici. Câte sunt din flecare?
Variantă:
Pe fiecare masă vor fi așezate jetoane reprezentând diverse obiecte. Preșcolarii vor avea sarcina de a le separa și de a le aduce educatoarei în ordinea solicitată.
Exemplu: Aduceți grupa în care este un obiect. Aduceți grupa în care sunt două obiecte.
Preșcolarii care execută sarcina motivează acțiunea.
Anexa 32. JUCĂRIILE BUCLUCAȘE
Scop:
Îmbogățirea cunoștințelor copiilor privind relațiile spațiale.
Sarcina didactică:
Denumirea poziției spațiale a unor obiecte sau grupuri de obiecte față de un reper dat.
Regulile jocului:
Copiii răspund numai după ce găsesc obiectele și precizează poziția spațială ocupată. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
Elemente de joc: aplauze, închisul și deschisul ochilor, mișcarea.
Material didactic: diferite jucării.
Desfășurarea jocului:
Jucăriile care vor fi ascunse vor fi stabilite împreună cu întreaga grupă de copii. Copiii închid ochii, iar educatoarea așază jucăriile sau grupele de jucării în diferite locuri din clasă. Copiii trebuie să caute jucăriile. Când le găsesc trebuie să precizeze locul respectiv.
Exemplu: Eu am găsit mașinuța pe raft.
Eu am găsit paharul în dulap.
Dacă s-au ascuns grupe de obiecte, copiii formulează răspunsuri cum ar fi:
Eu am găsit grupa de păpuși lângă televizor.
Eu am găsit grupa de ciupercuțe sub masă.
Variantă :
Copiii vor primi jucării pe care trebuie să le așeze în diferite poziții spațiale indicate de educatoare.
Variantă :
Un copil numit de educatoare așază o grupă de obiecte într-un anumit loc din clasă, iar restul copiilor vor preciza locul unde este așezată.
Anexa 33. CERCURI COLORATE
Scop:
Formarea deprinderii de a constitui grupe de cercuri după culoare.
Verificarea reprezentărilor copiilor despre culorile de bază.
Sarcina didactică:
Diferențierea cercurilor după culoare.
Reguli de joc:
La semnalul educatoarei, preșcolarii grupează cercurile după culoare în cele trei cutii aduse.
Elemente de joc: mânuirea materialului, mișcarea.
Material didactic: pentru fiecare copil șase cercuri colorate, trei cutii colorate î n roșu, galben și albastru, clopoțel, trei turnuri în aceleași culori ca cercurile.
Desfășurarea jocului:
Fiecare copil primește mai multe cercuri roșii, galbene și albastre. Educatoarea solicită sortarea și gruparea lor după culoare în cele trei cutii astfel: în cutia roșie cercurile roșii, în cutia galbenă cercurile galbene și în cutia albastră cercurile albastre. Preșcolarii încep să lucreze la semnalul educatoarei (un clopoțel, o bătaie în tobă etc). La sfârșit, preșcolarii verbalizează acțiunea.
Exemplu: Eu am așezat cercurile roșii în cutia roșie.
După gruparea cercurilor sunt denumite și grupele formate: grupa cercurilor roșii, grupa cercurilor galbene și grupa cercurilor albastre.
Variantă:
Educatoarea aduce în fața copiilor mai multe cercuri colorate (din carton decupate la mijloc). Preșcolarii au sarcina de a introduce cercurile de aceeași culoare pe un suport formând un turn colorat. Acțiunea se verbalizează.
Exemplu: Eu așez (arunc)cercul roșu la turnul roșu.
Anexa 34. CINE ARE O GRUPĂ LA FEL CA A MEA?
Scop:
Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune.
Formarea reprezentării despre noțiunile: mare – mic, lung – scurt, gros – subțire.
Sarcina didactică:
Recunoașterea și denumirea corectă a obiectelor și a dimensiunilor acestora (gros -subțire, mare – mic, lung – scurt).
Regulile jocului:
Preșcolarii grupează obiectele la semnalul educatoarei. Grupa identificată de copii trebuie confirmată de către personajul prezent.
Elemente de joc: piticul Barbă-Cot, aplauze, mișcarea, întrecerea.
Material didactic: grupe de obiecte de diferite mărimi, grosimi, culori, clopoțel.
Desfășurarea jocului:
Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea piticului "Barbă-Cot" venit să-i ajute la activitate.Preșcolarii primesc mai multe obiecte (sau jetoane) pe care le denumesc, iar la semnalul educatoarei (sunetul unui clopoțel) constituie grupele după criteriul dat (mărime, grosime sau lungime). La întrebarea: Cine are o grupă la fel ca a mea?, preșcolarii caută o grupă echivalentă cu cea a educatoarei, o identifică și i-o dă piticului "Barbă-Cot" care le confirmă dacă au lucrat corect sau nu.
Variantă:
Rezolvarea unor fișe de lucru individuale având ca sarcină constituirea de grupe de obiecte după criteriul dat. Piticul va aprecia corectitudinea realizării fișelor.
Anexa 35. TRĂISTUȚA CU SURPRIZE
Scop:
Consolidarea cunoștințelor copiilor despre atributele pieselor geometrice (formă, mărime, culoare).
Sarcina didactică:
Recunoașterea, pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor.
Regulile jocului:
Un copil legat la ochi alege o piesă din trăistuță, o pipăie și precizează forma și mărimea acesteia.
Elemente de joc: surpriza, ghicirea, ritmizări.
Material didactic: o trăistuță, piese geometrice (cercuri, pătrate și triunghiuri).
Desfășurarea locului:
Educatoarea prezintă trăistuța cu surprize în care sunt piese geometrice. Preșcolarii sunt solicitați de educatoare să participe la joc prin versurile:
Să vină acum la mine,
Un copil ce știe bine,
Atingând o piesă doar
Forma să o spună clar.
Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeț, alege o piesă, o pipăie și precizează forma și mărimea piesei geometrice.Piesa va fi arătată copiilor care vor aprecia corectitudinea răspunsului.În final, copilul va preciza și culoarea piesei.
Variantă:
Pe masa educatoarei sunt și alte piese geometrice. După ce copilul ghicește forma și mărimea piesei din trăistuță, un alt copil va alege de pe masa educatoarei alte trei piese de aceeași formă cu cea din săculeț și formează o grupă.
Exemplu: Eu am format o grupă de cercuri pentru că și piesa din săculeț era tot cerc.
Anexa 36. MICII GOSPODARI- FACEM ORDINE!
Scop:
Consolidarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după criteriul lungimii.
Folosirea corectă a limbajului matematic.
Sarcina didactică:
Separarea obiectelor după criteriul lungimii.
Regulile jocului:
Preșcolarii vor identifica grupele care există pe masă. Fiecare grupă va fi separată în două subgrupe după criteriul lungimii. Răspunsurile copiilor vor fi apreciate printr-un ecuson.
Elemente de joc: aplauze, surpriza, mișcarea, întrecerea, recompensa.
Material didactic: grupe diferite (flori, bețișoare, creioane etc), ecusoane cu figuri triste și vesele, fișe.
Desfășurarea jocului:
Preșcolarii vor intui mai întâi materialul prezentat de educatoare și îl vor grupa după formă (grupa florilor, bețișoarelor, creioanelor etc).Câte doi copii vor aranja pe rând elementele fiecărei grupe după criteriul lungimii.
Exemplu: Așezați în prima vază florile cu coada lungă, iar în cea de-a doua pe cele cu coada scurtă.
Copilul care rezolvă corect sarcina va primi un ecuson reprezentând un copil cu fața veselă. În caz contrar, copilul va avea fața tristă.
Variantă:
După ce obiectele au fost grupate după criteriul lungimii, educatoarea va cere copiilor să închidă ochii și va ascunde una din grupele nou formate. Preșcolarii vor ghici grupa care este ascunsă. Este foarte important ca educatoarea să asigure vizibilitate maximă pentru toți preșcolarii asupra materialului didactic.
În final, preșcolarii vor rezolva o fișă a cărei sarcină va fi să formeze grupe după criteriul lungimii.
Anexa 37. SĂ CONSTRUIM UN CARTIER NOU
Scop:
Consolidarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după criteriile date.
Consolidarea deprinderii de a compara două grupe global sau prin punere în corespondență.
Sarcina didactică:
Gruparea obiectelor date în funcție de anumite criterii; separarea unui element sau a mai multor elemente din grupe.
Regulile jocului:
Unul dintre copiii care a primit șapca va veni să rezolve sarcina dată. Șeful de șantier desemnat verifică dacă este corect realizat obiectivul.
Elemente de joc: aplauze, mânuirea materialului.
Material didactic: macheta sau panoul pe care se va realiza cartierul care are trasate deja străzi și spații verzi; elemente detașabile sau siluete ce reprezintă: copaci, case, bănci, blocuri, flori (de diferite forme și mărimi), truse lego, șapcă.
Desfășurarea jocului:
Copilul care primește șapca este constructorul șantierului și trebuie să realizeze sarcina încredințată. După ce o realizează se verifică de către șeful de șantier corectitudinea execuției.
Exemple:
Construiește un grup de case cu un etaj. (Copiii vor așeza cel puțin patru case realizate din piese Lego.)
Așază arborii mici cu coroană rotundă.
Așază o grupă de blocuri galbene în locul indicat.
Așază grupa de case cu două etaje în perechi cu cele cu un etaj.
Așază băncile maro în fața blocurilor.
Compară grupele de bănci și precizează care grupă are mai multe obiecte.
Toate răspunsurile se premiază cu ecusoane.
Variantă:
Copiii vor lucra în echipe. Ei primesc jetoane reprezentând: căsuțe, autobuze, semne de circulație etc.Fiecare echipă va avea de realizat o sarcină:
Lipește tot atâtea căsuțe câte curți sunt desenate pe panou.Așază câte un autobuz în fiecare stație.Numără tot atâtea semne de circulație câte arată cifra arătată de educatoare și așază-le pe machetă
B. PROIECTE DIDACTICE
Anexa 38- PROIECT DIDACTIC
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru
Grupa: Mare
Educatoare: Ciortan Jiustina
ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
OBIECTUL: MATEMATICĂ
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: NUMERE NATURALE 0-10
TEMA LECȚIEI: NUMĂRUL ȘI CIFRA 3
TIPUL LECȚIEI: COMUNICARE DE NOI CUNOȘTINȚE
SCOPUL LECȚIEI:
utilizarea conceptelor specifice matematicii;
scrierea, citirea, compararea și ordonarea numerelor naturale;
sesizarea asocierii dintre elementele a două grupe de obiecte, pe baza unor criterii date;
manifestarea unei atitudini pozitive și disponibilități față de utilizarea numerelor
OBIECTIVE OPERAȚIONALE – La sfârșitul lecției copii vor fi capabili:
cognitive
O1 – să repete unele versuri învățate referitoare la cifrele 1,2 și 3;
O2- să recunoască cifrele 1, 2 și 3 din desene;
O3 – să completeze numărul de elemente al unei mulțimi;
O4 – să deseneze mulțimi cu un număr de elemente indicat de cifre;
O5 – să povestească „cum a luat naștere” cifra 3;
O6 – să compună numărul 3 prin gruparea unor elemente în mulțimi de 3 obiecte;
O7 – să precizeze din ce elemente grafice este formată cifra 3;
O8 – să precizeze corespondentul cifră – mulțime;
afective
O9 – să manifeste interes pentru participarea la lecție;
O10 – să trăiască bucuria reușitei personale și a clasei;
motrice
O11 – să-și coordoneze mișcările pentru scrierea corectă a elementelor grafice componente ale cifrelor.
STRATEGII DIDACTICE: inductive
Metode și procedee- conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, jocul didactic, povestirea
Mijloace- planșe, „Povestea cifrei 3”, caiete de muncă individuală, suport liniat pentru matematică; cifre – model
FORME ȘI TEHNICI DE EVALUARE:
frontală
observația sistematică
autoevaluare
individuală
evaluare de către colegi
BIBLIOGRAFIE:
Elena Joița, Didactica aplicată. Partea I – învățământul primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1994
Mihail Roșu, Metodica predării matematicii, Editura Credis, București, 2004
Ștefan Pacearcă, Matematică, ghidul învățătorului, Editura Teora, 2004
Adina Nițu, Școala veselă,Editura ERC PRESS, București, 2004
Rodica Chiran, Matematica, clasaI, Editura Aramis, București, 2004
Victoria Pârâială, Matematica,culegere auxiliar al manualelor, Editura Euristică, Iași, 2004
ÎNCERCUIEȘTE NUMĂRUL CARE ARATĂ CÂTE OBIECTE SUNT ÎN FIECARE IMAGINE
2
2
2
SCRIE NUMĂRUL DE ELEMENTE DIN FIECARE MULȚIME!
PUNE ÎN CASETĂ ATÂTEA PUNCTULEȚE CÂTE OBIECTE SUNT!
DESENEAZĂ ATÂTEA BILE CÂTE ÎȚI INDICĂ NUMĂRUL!
SCRIE NUMĂRUL CORESPUNZĂTOR ÎN CASETĂ!
ÎNCERCUIEȘTE GRUPA CARE ARE 3 OBIECTE!
GRUPEAZĂ CÂTE 3 OBIECTE!
Anexa 39. PROIECT DIDACTIC
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru
Educatoare: Ciortan Jiustina
ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
OBIECTUL: MATEMATICĂ
GRUPA : pregătitoare
CATEGORIA DE ACTIVITATE : activitate matematică
TEMA ACTIVITĂȚII:,,Cine știe, câștigă!”
FORMA DE REALIZARE: joc-concurs
TIPUL ACTIVITĂȚII :verificare și consolidare de cunoștințe
SCOPUL ACTIVITĂȚII : verificarea și consolidarea cunoștințelor matematice dobândite cu privire la numerația în limitele 1-10,utilizarea corectă a numeralelor ordinale,precizarea corectă a unui număr în șirul numeric,verificarea capacitații copiilor de a efectua operații simple de adunare și scădere cu 1,2 unități;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1-sa numere corect în sens crescător și descrescător în limitele 1-10,relaționând secventa verbală cu activitatea de manipulare a obiectelor ;
O2-sa denumească corect vecinii numerelor ,stabilind locul fiecărui număr în șirul numeric ;
O3-sa identifice locul obiectelor în șirul dat,folosind numeralul ordinal;
O4-sa efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu o diferență de 1-2 unități folosind un limbaj matematic adecvat.
SARCINA DIDACTICĂ: denumirea corectă a pozițiilor spațiale, utilizarea numeralului ordinal, folosirea unui limbaj matematic adecvat..
ELEMENTE DE JOC: întrecerea, surpriza, aplauze, mânuirea materialului.
REGULILE JOCULUI: copiii vor rezolva sarcinile primite, vor așeza jetoanele pe panou conform cerințelor.
STRATEGII DDACTICE:
a )-Metode și pocedee: explicația, conversația,descoperirea, problematizarea, demonstrația,jocul, problematizarea, algoritmizarea.
b) Mijloace de învățământ: jetoane cu imagini,cifrele de la 1 la 10, simboluri matematice, probleme ilustrate, panou.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, recompensa.
Reguli de joc: Copiii vor fi grupați în două echipe. Fiecare echipă are de rezolvat mai multe sarcini; membrii unei echipe se pot consulta în formularea răspunsului. Fiecare răspuns corect vă fi marcat printr-o steluță; câștigă echipa care a acumulat mai multe steluțe. Poate fi și egalitate
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual.
FORME DE EVALUARE:continua prin observarea comportamentului copiilor,prin analiza acțiunilor și răspunsurilor,corectarea imediată a greșelilor, stimulare verbală,aplauze.
DURATA:35-40 min
LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
-„Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii”, M.E.C, 1999.
-Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, „Activități matematice în grădiniță”, Ed. AS'S, 1995.
-„Jocuri didactice matematice pentru preșcolari”, E.D.P. , București, 1972
-Revista „Învățământul preșcolar” nr. 1 – 2 și 3 – 4 / 1977
-Viorica Preda, „Grădinița altfel – scrisori metodice”, Ed. Integral, București, 2003
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Anexa 40. Proiect didactic matematic
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL . Nr 4 -Motru
Grupa: Mare
Educatoare: Ciortan Jiustina
ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
OBIECTUL: MATEMATICĂ
Durata: 30 – 35 min
Categoria de activitate : Educație pentru știință – activitate matematică
Tema activității: „Cine știe mai bine?”
Mijloc de realizare : Joc didactic
Tipul activității: de consolidare și verificare a cunoștințelor matematice
Scopul activității: Verificarea cunoștințelor matematice privind însușirea conceptului de număr natural în concentrul 1 – 5 ; efectuarea unor operații simple de calcul oral cu diferență de una și două unități; stabilirea simbolurilor matematice : plus, minus și egal.
Exersarea unor operații ale gândirii ( analiza, sinteză, abstractizarea, generalizarea), precum și cultivarea unor calități ale gândirii ( corectitudinea, promptitudinea, rapiditatea).
Dezvoltarea atenției voluntare și a spiritului de observație.
Obiective operaționale:
O1. – să numere crescător și descrescător în concentrul 1 – 5 ;
O2. – să plaseze corect un număr sau o cifră în interiorul șirului numeric;
O3. – să compare numere – reprezentând cantități diferite în concentrul 1 – 5 pentru a determina „vecinii” mai mici / mai mari ai numerelor date;
O4. – să utilizeze corect numeralul cardinal și ordinal;
O5. – să rezolve probleme orale alegând operația corectă (adunare, scădere);
O6. – să rezolve sarcinile fișei date;
O7. – să răspundă cu un comportament adecvat și să se integreze în ritmul impus de activitate.
Sarcina didactică: efectuarea unor operații de adunare și scădere; raportarea numărului la cantitate; determinarea „vecinilor” ; utilizarea corectă a numeralului ordinal.
Regulile jocului: În funcție de obiectivele propuse se vor stabili regulile de joc, iar copiii vor răspunde numai când sunt întrebați.
Vor căuta jetoanele cu numărul de elemente corespunzător cifrei arătate de educatoare sau jetoanele cu cifre – arătând diferența (vecin mai mic sau mai mare) față de jetonul cu cifra arătată. Vor scrie la tabla magnetică rezolvarea problemei conform rezultatului – alegând operația efectuată.
Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze, surpriza „Iepurașul supărat”, întrecerea, mișcarea, sunetul clopoțelului.
Strategii didactice:
Metode și procedee: – conversația
explicația
demonstrația
instructajul verbal
problematizarea
exercițiul
jocul
Material didactic folosit: jetoane cu brăduți, oameni de zăpadă, iepurași, ursuleți (altele); jetoane cu cifre de la 1 la 5 și
semnele matematice ; jetoane cu grupe de elemente între 1 și 5, fișe de muncă independentă, instrumente de scris, tabla magnetică și siluete cu cifre și animale, tabla de scris, cretă, un iepuraș din cadrul teatrului de păpuși, un clopoțel, cronometru, doi brăduți din plastic, podoabe pentru pom, stimulente.
Material bibliografic:
„Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii”, M.E.C, 1999.
Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, „Activități matematice în grădiniță”, Ed. AS'S, 1995.
„Jocuri didactice matematice pentru preșcolari”, E.D.P. , București, 1972
Revista „Învățământul preșcolar” nr. 1 – 2 și 3 – 4 / 1977
Viorica Preda, „Grădinița altfel – scrisori metodice”, Ed. Integral, București, 2003
Scenariul didactic
Ne jucăm cu numărul 5
Numără elementele fiecărei mulțimi și desenează în etichete cifra corespunzătoare numărului. Du corespondența între cele două mulțimi și arată prin semn care număr este mai mare
Numără brăduții și încercuiește cifra corespunzătoare.
Colorează adecvat primul, al treilea și al cincilea brăduț.
Scrie vecinii numerelor date:
FIȘE MATEMATICE
Anexa 41. FIȘĂ
1. Formează grupe de obiecte, numără-le și unește-le cu cifra corespunzătoare
2. Colorează prima frunză cu verde, a patra cu galben, a șaptea cu roșu; taie cu o linie a cincea și a opta frunză și încercuiește cea de-a treia și ultima frunză.
Anexa 42. FIȘĂ- Orientarea în spațiu prin cunoașterea pozițiilor și relațiilor spațiale
Anexa 43. FIȘĂ- compararea obiectelor după dimensiune
Încercuiește grupele de obiecte după dimensiuni (mare-mic, lung-scurt, îngust-lat, gros-subțire)
Colorează fructele.
Anexa 44. FIȘĂ- forme și figuri geometrice
Bibliografie
Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34
Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005
Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006
Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 2002
Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993
Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32
Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,.
Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992
Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998
Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991
Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75
Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998
Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002
Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998
Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32
Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35
G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008
Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78
Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34
Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004
Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998
Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000
M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007
Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979
Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269
Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009
Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.
Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007
P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24
Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005
Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53
Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999
Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996
Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103
Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008
Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005
Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998
Revista Invatamantul Prescolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice pag.88
Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21
Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65
S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005
Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99
Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.
Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152
Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978
Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976
Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67
Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41
Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37
Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Utilizarea Jocului Didactic Matematic In Ciclul Preprimar (ID: 160922)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.