Utilizarea Indicatorului de Autosustenabilitate

Utilizarea indicatorului de autosustenabilitate (MSW [NUME_REDACTAT] Indicator) in managementul deșeurilor municipale solide – studiu de caz: Regiunea NE, [NUME_REDACTAT] 1. Managementul deșeurilor

Mediul înconjurător, un element esențial al existenței umane, reprezintă rezultatul interferenței unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare viitoare ale societății. Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecințele activității umane asupra mediului înconjurator. Efectele consumului și utilizării resurselor, asupra mediului sunt în creștere. O problemă de însemnătate decisivă este aceea a nivelului și a riîmului dezvoltării economico-sociale.

Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor Terrei relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Economia europeană are la bază un nivel ridicat de consum de resurse. Aici se includ materii prime (cum ar fi metalele, mineralele sau lemnul pentru construcții), energie și sol. Principalele forțe conducătoare ale consumului de resurse din Europa sunt creșterea economică, dezvoltările tehnologice și modelele schimbătoare de producție și consum. Aproximativ o treime din resursele utilizate sunt transformate în deșeuri și emisii. Aproximativ patru tone de deșeuri pe cap de locuitor sunt generate în fiecare an în țările membre ale [NUME_REDACTAT] (UE). Fiecare cetățean european aruncă în medie 520 de kg de deșeuri menajere pe an și această cifră este estimată a crește.

Pe masură ce veniturile cresc, cresc și consumul și cererea de mai multă hrană, de locuințe mai mari, mai călduroase și mai confortabile, de aparate electrocasnice, mobilă și detergenți, de îmbrăcăminte, transporturi și energie. [NUME_REDACTAT], bunăstarea de care se bucură majoritatea populației îi determină pe locuitori să opteze pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar pentru unele produse și servicii dincolo de simplul confort și, adeseori, dincolo de durabilitatea ecologică.

Ruperea legăturii dintre creșterea consumului și impactul său asupra mediului va constitui o deosebită problemă pentru economiile în creștere rapidă. Soluția s-ar putea gasi, în parte, identificând infrastructuri și comportamente mai durabile, ameliorându-le și reinvestind în ele.

Analizând relația dezvoltare economica – mediu înconjurător, se remarcă cinci factori esențiali cu contribuții diferite la scăderea sau creșterea nivelului de degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor naturale:

nivelul activității economice sau mărimea economiei;

structura sectorială a economiei;

nivelul tehnologic existent;

cererea de reglementări în privința mediului;

politica și cheltuielile de conservare și de protejare a mediului ambiant.

Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a degradării mediului, în virtutea principiului dezvoltării durabile este necesară reconcilierea obiectivului creșterii competitivității cu cel al protejării mediului.

Ca urmare a creșterii economice generale, a progreselor obținute în toate domeniile vieții economice și sociale, omenirea dispune astăzi de mijloace tehnice atât de perfecționate, încât consumă cantități imense de resurse naturale regenerabile și neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu și modificând natura în riîm rapid. Fără a impune un control adecvat și conștient asupra acțiunilor sale, omul lasă cale liberă dezlănțuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative atât asupra calității vieții sale cât și asupra evoluției biosferei. Devine tot mai evident faptul că, în condițiile unui mediu puternic degradat și poluat, un standard de viață materială fie el și foarte ridicat își pierde orice sens, nemaiținând seama de influența negativă a acestui mediu asupra evoluției în perspectivă a fenomenelor naturale și biologice, asupra creșterii economice înseși.

Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacțiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care poate fi susținută de către cele patru sisteme.

Strategia dezvoltării durabile din UE, adoptată în 2006 de către Consiliul UE, își propune să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi – resurse, obiectivele de atins și mijloacele necesare, pe baza compatibilității lor reciproce, în timp și spațiu. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru generațiile prezente și viitoare, prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze și să folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.

Managementul deșeurilor în [NUME_REDACTAT] România, ca stat membru al [NUME_REDACTAT], dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu.

Unul dintre obiectivele generale ale [NUME_REDACTAT] Durabile din România este promovarea unor practici de consum și producție sustenabile. O abordare realistă a acestei arii problematice presupune evaluarea modelului de producție și consum pe care s-a bazat evoluția economiei românești în ultima perioadă de timp, în scopul identificării soluțiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe unitate de valoare adăugată brută (VAB) și decuplării dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a consumului integrat de resurse materiale și energetice, precum și de impactul negativ asupra mediului. Evoluția economică a României în ultimii ani (ca și în perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de [NUME_REDACTAT] din care România face acum parte. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creșterii economice pe termen lung datorită consumului excesiv și nerațional de resurse, cu consecințe negative asupra stării capitalului natural și asupra dezvoltării sociale și umane într-un context concurențial. Este deci necesară modificarea, prin politici și instrumente adecvate, în concordanță cu principiile economiei de piață și cu reglementările UE în domeniu, a mentalității consumeriste și a apetitului de a maximaliza câștigurile pe termen scurt.

Obiectivele naționale, pe termen scurt, mediu și lung, propuse în [NUME_REDACTAT] Durabile sunt:

Orizont 2013: Gestionarea eco-eficientă a consumului de resurse și valorificarea maximală a acestora prin promovarea unui model de consum și producție care să permită o creștere economică sustenabilă pe termen lung și apropierea treptată de nivelul mediu de performanță al țărilor UE.

Orizont 2020: Decuplarea creșterii economice de degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse și crearea de valoare adăugată și apropierea de indicii medii de performanță ai UE privind sustenabilitatea consumului și producției.

Orizont 2030: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea dată de țările membre UE din punctul de vedere al producției și consumului durabile.

Resursele materiale și deșeurile

Resursele naturale reprezinta o componentă esențială a patrimoniului României. Valorificarea acestor resurse prin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile (minerale și combustibili fosili) cât și a celor regenerabile (apă, aer, sol) și prelucrarea lor în produse necesare vieții, determină în mare măsură stadiul de dezvoltare economică și socială a țării, starea mediului și condițiile de trai ale populației.

Pentru o utilizare durabilă a resurselor, trebuie avute în vedere disponibilitatea acestora, securitatea furnizării lor și conservarea capacității productive a ecosistemelor. În același timp, este important să se intrețină capacitatea mediului de a acționa ca un „burete” care să absoarbă emisiile nocive și poluanții. În producție, pentru a crește durabilitatea, va fi nevoie de o mărire a eficienței, de abordări novatoare din punct de vedere tehnic și managerial și de îmbunătățirea controlului și monitorizării mediului.

În 2005, UE a lansat o serie de strategii tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale și privind prevenirea și reciclarea deșeurilor. În plus, strategia revizuită de dezvoltare durabilă a UE, adoptată în iunie 2006, plasa conservarea și gestionarea resurselor naturale, precum și consumul și producția durabile, printre cele șapte provocări principale pe care le aborda. Documentul identifica totodata țintele și obiectivele operaționale corespunzătoare. Cel de-al șaselea Program de acțiune al UE în domeniul mediului, revizuit în 2007, pune un accent deosebit pe necesitatea UE de a-și realiza dezvoltarea economică și socială în limitele capacității de toleranță a ecosistemelor. Ruperea legăturii dintre creșterea economică și impactul pe care utilizarea resurselor, consumul și deșeurile il au asupra mediului rămâne o preocupare esențială. Este necesar să se acorde o atenție deosebită sectoarelor care utilizează cele mai mari cantități de resurse și domeniilor în care s-au detectat lipsuri în aplicarea legislației. UE și-a propus obiectivul de a deveni economia cea mai eficientă din lume în ceea ce privește utilizarea resurselor în cadrul eforturilor pentru atingerea acestui obiectiv, [NUME_REDACTAT] și UNEP ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Programme) au înființat împreună un comitet internațional pentru resursele naturale. În același timp, UE are în curs de elaborare un Plan de acțiune privind consumul și producția durabile.

Unul din cele mai recente obiective ale politicii de mediu în Europa este „decuplarea”, adică ruperea legăturii dintre creșterea economică și creșterea utilizării resurselor și energiei cu impacturile respective asupra mediului.

În ciuda acestor angajamente ale politicii UE, doar câteva state membre au adoptat planuri sau obiective naționale în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, producția ecoeficiența și decuplarea.

Deșeurile sunt tot mai mult considerate nu doar ca o problemă ecologică, ci și ca o posibilă resursă economică, a cărei recuperare poate aduce importante avantaje economice. Această schimbare de concepție, care se datorează, în parte, legislației și, în parte, forțelor pieței, este bine ilustrată de situația deșeurilor de ambalaje.

Directiva UE din 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje a introdus ținte concrete pentru reciclarea și recuperarea acestor deșeuri. Cantitatea de deșeuri de ambalaje din UE-15 a crescut cu 10 milioane tone în perioada 1997-2004. În aceeași perioadă, cantitatea de deșeuri de ambalaje trimise la reciclare a crescut cu 12 milioane tone, majorându-și cota de la 45% la 56% din totalul deșeurilor de ambalaje, iar depozitarea acestui tip de deșeuri a scăzut cu 6 milioane tone, de la 55% la 32% din total.

Reglementările nu sunt însă singurul factor care stimulează mai buna utilizare sau recuperare a resurselor conținute în deșeuri. Pe piața mondială, prețurile la deșeurile de hârtie, carton, plastic și metale au crescut ca urmare a cererii crescânde de pe piața asiatică.

Reciclarea deșeurilor urbane și incinerarea cu recuperare de energie se folosesc ca instrumente complementare pentru a reduce eliminarea deșeurilor prin depozitare și a recupera o valoare economică din deșeuri. Incinerarea însă trebuie să respecte norme tehnice stricte, spre a se evita efectele nocive asupra sănătății populației și asupra mediului.

Gestionarea deșeurilor

Gestionarea deșeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită întreprinderea acțiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societății civile cu autoritățile locale, cu reprezentanții guvernului și de asemenea colaborarea între state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales în ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuându-se o abordare integrată, considerând minimizarea cantității de deșeuri, gradul de poluare provocat și mai nou, importanța deșeurilor ca materii secundare. Însă și în zilele noastre, până și cele mai dezvoltate țări întâmpină dificultăți în ceea ce privește aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metoda de management al deșeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului este importantă raportarea la o scară adecvată de timp și spațiu și bineînțeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative.

De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populației, s-au introdus diferite sisteme de gestionare a deșeurilor. În anii ’70-’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv al acestor sisteme a fost controlarea emisiilor aîmosferice și a deversărilor în apele de suprafață și freatice. În ultimii ani, accentul s-a pus din ce în ce mai mult pe valorificarea deșeurilor ca resurse.

Principiile generale ale gestionării deșeurilor sunt concentrate în așa-numita „ierarhie a gestionării deșeurilor”. Principalele priorități sunt prevenirea producției de deșeuri și reducerea nocivității lor. Cand nu se poate realiza nici una nici alta, deșeurile trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultimă instanță, deșeurile trebuie eliminate în condiții de siguranță.

Fig. 1.1. Ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor

lerarhia deșeurilor așa cum este prezentată în cadrul [NUME_REDACTAT] 2008/98/CE privind deșeurile, se aplică în calitate de ordine a priorităților, în cadrul legislației și a politicilor în materie de prevenire a gestionării deșeurilor în următoarea ordine descrescătoare a priorităților:

Prevenirea apariției deșeurilor

Prevenirea producției de deșeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor, dar rezultatele în acest sens nu au fost tocmai satisfăcătoare până acum. Există o mare discrepanță între obiectivul politic al prevenirii, exprimat în diferite directive ale UE și realitatea creșterii permanente a generării de deșeuri. Cantitățile de deșeuri cresc și, potrivit prognozelor, vor continua să crească iar odată cu ele va crește și impactul asupra mediului.

De regulă, creșterea activității economice înseamnă o sporire a generării de deșeuri, și cum creșterea economică este principalul scop al politicilor peste tot în Europa, adeseori sunt greu de găsit instrumentele acceptabile din punct de vedere politic care să limiteze efectiv producția de deșeuri. Cu toate acestea, experiența demonstrează că succesul activității de prevenire presupune o diversitate de instrumente.

Obiectivele prevenirii deșeurilor sunt:

reducerea emisiilor;

reducerea conținutului de substanțe periculoase în fluxurile de materiale;

creșterea eficienței utilizării resurselor.

Prin urmare, prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deșeuri cu volum mare, deșeurilor periculoase și deșeurilor care conțin substanțe periculoase.

La nivel european, Directiva pentru [NUME_REDACTAT] al Poluării (IPPC) și [NUME_REDACTAT] privind Produsele (IPP) au o contribuție semnificativa la prevenirea sau reducerea generării deșeurilor.

Documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREFs) dezvoltate în cadrul IPPC furnizează informații utile despre prevenirea generării deșeurilor.

Toate produsele au un impact asupra mediului de-a lungul vieții lor, la fabricare, utilizare sau eliminare ca deșeuri. [NUME_REDACTAT] Integrate privind Produsele (IPP) este minimizarea impactului, analizând întreg ciclul de viață al produselor și acționând acolo unde este cel mai eficient.

Ciclul de viață al produselor este adesea lung și complicat, de la obținerea resurselor naturale, la design, fabricare, asamblare, distribuție, vânzare, utilizare și eliminare ca deșeuri. De asemenea, sunt implicați diferiți factori din proiectare, industrie, marketing, retail, consumatori. IPP încearcă stimularea fiecarei etape din cadrul vieții produsului pentru îmbunătățirea performanței de mediu.

Deoarece există atât de multe produse și factori implicați, nu există o singură măsură care să acopere totul. Astfel, este folosit un număr mare de instrumente (voluntare sau obligatorii) pentru atingerea obiectivelor. Acestea includ instrumente economice, interzicerea anumitor substanțe, angajamente voluntare, etichetare ecologică și principii de proiectare a produselor.

La nivel de întreprindere, se pot lua măsuri în sfera extracției și prelucrării de materii prime, precum și în cea a proiectării și fabricării adecvate ale produselor. Programele de introducere a unor tehnologii mai curate s-au dovedit utile pentru reducerea producției de deșeuri în industrie. De exemplu, EMAS (schema de audit și management de mediu), un instrument UE pe baza de voluntariat, recompensează unitățile industriale care își îmbunătățesc continuu performanța, stimulând ameliorarea performanței pe termen lung. Un alt exemplu de prevenire reușita îI constituie eliminarea treptată sau reducerea conținutului anumitor metale grele, cum ar fi mercurul și cadmiul, din baterii. Se îmbunătățesc astfel perspectivele de reciclare și se limitează disiparea de substanțe periculoase în mediu.

Instrumentele economice naționale, cum ar fi taxarea generării de deșeuri, pot stimula și mai mult societățile industriale în direcția limitării propriei producții de deșeuri.

Reducerea cantității de deșeuri casnice este însă o sarcină mult mai complicată, deoarece presupune diminuarea consumului, în general, precum și schimbarea tiparelor de consum, care, la rândul său, impune efectuarea unor schimbări ale obiceiurilor și stilului de viață al oamenilor.

În prezent, la nivel național au fost inițiate programe ce se înscriu în direcția prevenirii sau reducerii generării deșeurilor (ex. Planul de acțiune pentru tehnologii de mediu – ETAP, ce transpune Planul de acțiune lansat de [NUME_REDACTAT] în anul 2004). Inițiativele legislative și programele pilot sunt însă insuficiente pentru ca impactul să fie vizibil, fiind necesare conștientizarea importanței și generalizarea practicilor de prevenire a generării deșeurilor. În acest context, precum și ca urmare a prevederilor Directivei 2008/98 privind deșeurile, se impune elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii și a unui plan de prevenire sau reducere a generării deșeurilor, ce vor oferi cadrul unitar pentru convergența acțiunilor de prevenire sau reducere și pentru urmărirea progresului înregistrat.

Pregătirea pentru reutilizare

Operațiunile de verificare, curățare, sau valorificare prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate, fără alte operațiuni de pretratare;

Reciclarea deșeurilor

Operații de valorificare prin care materialele sunt transformate în produse, materii prime sau substanțe, fiind folosite în același scop pentru care au fost concepute sau în alt scop. Aceasta include reprocesarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere.

De la începutul anilor ’90 până în prezent, s-au elaborat numeroase directive ale UE și politici naționale prin care se fixau obiectivele de atins pentru reciclare și recuperare și se limita cantitatea de deșeuri care se putea trimite la depozitele de deșeuri. În prezent, aceste măsuri încep sa dea rezultate.

Reciclarea este metoda ce vizează două aspecte importante: eficiența folosirii resurselor și impactul asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rau inevitabil, ci o sursa importantă de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea și avantajele în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea, deșeurile reprezintă o sursa regenerabilă de energie.

Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din deșeuri, dar reciclarea propriu-zisă presupune o serie de activități anterioare: colectarea, transportul deșeurilor, prelucrarea intermediară care implică sortare, mărunțire sau compactare etc.

Alte operațiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetica (recuperarea de energie din arderea deșeurilor)

Operații prin care deșeurile sunt folosite pentru a înlocui un alt material ce ar fi fost folosit pentru a îndeplini o anumită funcție sau prin care deșeurile sunt pregătite să îndeplinească această funcțe.

Tehnologiile de ardere a deșeurilor s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, de la instalațiile simple de eliminare a deșeurilor, la instalații de obținere a energiei din deșeuri și cu introducerea de noi tehnologii de control al emisiilor, reprezentând o metodă ce câștigă din ce în ce mai mult interes în strategiile de gestionare a deșeurilor.

Obținerea energiei din deșeuri (Waste to Energy – WtE) presupune arderea deșeurilor și utilizează conținutul energetic al deșeurilor pentru producerea energiei electrice sau a obținerii de căldură și electricitate, căldura fiind utilizată (recuperată și exportată) pentru diferite servicii (încălzire, alimentarea cu apă caldă). Totuși, o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce privește incinerarea și recuperarea energetica din deșeuri (WtE) este obligatorie, ca și eficiența energetică, pentru că această metodă sa fie acceptată și aplicată cu succes, în defavoarea depozitării. De asemenea, datorită dezvoltării celor mai bune tehnologii de control al emisiilor din zilele noastre, incinerarea cu recuperare energetică a deșeurilor este o metoda foarte avantajoasă, inclusă în strategiile de management al deșeurilor.

O alta metodă de valorificare energetică a deșeurilor, utilizată relativ frecvent și în România, este coincinerarea definita ca fiind operație de ardere a deșeurilor cu scopul principal de generare a energiei sau a unor produse materiale, prin care deșeurile sunt folosite drept combustibil uzual sau suplimentar sau prin care deșeurile sunt tratate termic pentru eliminare.

Această metodă prezintă mai multe avantaje și posibilități de valorificare a deșeurilor, printre care:

Existența deja a instalațiilor de co-incinerare (în fabricile de ciment), ceea ce ar reduce costurile de investiții necesare instalațiilor noi de incinerare;

Arderea deșeurilor se face la temperaturi foarte ridicate (mai exact la temperaturi de peste 1100 grade C), și fără eliminarea în aîmosferă a dioxinei sau a altor substanțe dăunătoare sănătății oamenilor;

Coincinerarea în fabricile de ciment nu generează cenușă, aceasta fiind înglobată în clincher (material de baza pentru producerea cimentului);

Valorificarea deșeurilor este maxima, având loc o recuperare de 100% atât energetică, cât și materială, fără a afecta calitatea produsului final, atent monitorizată pe tot parcursul procesului tehnologic;

Posibilitatea arderii deșeurilor ce conțin metale grele (la nivel de urme), care în alte condiții necesită tratamente speciale.

Eliminarea deșeurilor (în principal prin depozitare)

Din punct de vedere ecologic, depozitarea este cea mai puțin recomandabilă opțiune din ierarhia gestionării deșeurilor. Cu toate acestea, ea continuă să fie cea mai raspândită metodă de eliminare a deșeurilor în unele țări, printre care și România, în ciuda faptului că prezintă cele mai multe efecte negative asupra mediului și a sănătății populației. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului de dezvoltare al țărilor, al comportamentului și atitudinilor societății civile și autorităților; precum și existența instrumentelor legale, a factorilor politici. De exemplu, țările în curs de dezvoltare, au ca strategie politică, dar și scop general, dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu (impactul deșeurilor asupra mediului, în cazul de fata), pe o poziție inferioară. Într-adevar, în țările cu o industrie puternică, țări care reprezintă forțe economice, consumul de resurse și producția sunt mult mai mari, și implicit cantitatea de deșeuri este în consecință, însă își pot dezvolta și aplica tehnologii moderne de gestionare a deșeurilor și în același timp le diferențiază net nivelul de educație, dar și măsura în care sunt dispuși să accepte anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through"; „willingness to pay').

Gestionarea deșeurilor reprezintă una din problemele cu care se confruntă România, în prezent. Abordarea integrată în gestionarea deșeurilor se referă la activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor și include construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii lor și de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producerii de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitare finală sigură a deșeurilor, acolo unde nu mai există posibilitatea recuperarii.

Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plătește”, sau, după caz, producătorilor, conform principiului „responsabilitatea producătorului”.

Autoritățile administrației publice locale joacă un rol important în asigurarea implementării la nivel local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin tratatul de Aderare la [NUME_REDACTAT]. Sunt necesare eforturi considerabile în vederea conformării cu standardele europene, cu respectarea standardelor europene privind managementul deșeurilor. Rețeaua integrată asigură eliminarea deșeurilor în instalațiile conforme cele mai apropiate, prin intermediul celor mai adecvate metode și tehnologii, care să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății populației și a mediului, ținând seama de cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implică costuri excesive.

Pentru îndeplinirea obiectivelor privind gestionarea deșeurilor au fost elaborate planuri de gestionare a deșeurilor la nivel național, regional și județean. Prin sistemele de management integrat al deșeurilor unitățile administrativ-teritoriale au format asociații de dezvoltare intercomunitare (ADI) în vederea înființării, organizării și exploatării în interes comun a serviciilor de salubrizare sau pentru realizarea unor obiective de investiții comune, specifice infrastructurii acestui serviciu.

IMPACT (caracterizare)

Extracția de materii prime și nivelul redus de prelucrare sunt asociate cu mari presiuni asupra mediului de la contaminarea aerului, solului și apei până la distrugerea peisajului și constituie o amenințare la adresa biodiversității.

În prezent, politicile de mediu se bazează din ce în ce mai mult pe abordarea la nivelul ciclului integral de viață, care urmărește și ia în calcul impacturile negative ale utilizării materialelor și energiei de-a lungul întregii vieți a produselor (de unde și denumirea de abordare „de la naștere la groapă”).

Strategia tematică a UE privind utilizarea durabilă a resurselor naturale este o bună ilustrare a modului în care, luând în considerare tot ciclul de viață al unui produs, se evită mutarea impacturilor de la o etapă la alta a vieții produsului și dintr-un loc în altul sau dintr-un mediu în altul. Impactul asupra mediului este luat în considerare de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor și serviciilor, pentru a evita sau a minimiza deplasarea sarcinii de mediu între diferitele faze ale ciclului de viață și de la o fază la alta.

Fig. 1.2. Ciclul de viață al produselor, de la extracția resurselor la producție și consum, până la eliminarea deșeurilor (Sursa: AEM, CTE pentru consum si producție durabile)

Deșeurile generează numeroase impacturi asupra mediului, inclusiv poluarea aerului, a apelor de suprafatță și a apei freatice.

Depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea publică. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt:

modificari de peisaj și disconfort vizual;

poluarea aerului;

poluarea apelor de suprafață;

modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deșeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă", se întinde pe durata a cel puțin două generații, dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), închidere și postmonitorizare (30 ani după închidere).

Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea fiind dificilă.

Până în anii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe depozitare. Cu timpul au inceput să fie propuse, analizate și adoptate diferite strategii care aveau în vedere obținerea beneficiilor economice. Ceva mai tarziu, problema impactului deșeurilor asupra mediului devine pregnantă, atenția factorilor politici și a multor studii de specialitate îndreptându-se spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de gestionare a deșeurilor și analiza costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de mediu.

Analiza ciclului de viață (LCA), ca metodă de evaluare, a câștigat importanță în ceea ce privește și opțiunile de gestionare a deșeurilor, mai ales în compararea mai multor parametri din diferitele opțiuni de tratament și fluxul de produse, și a devenit principalul instrument de suport decizional al factorilor politici la toate nivelurile, fiind așadar un instrument de evaluare de mediu puternic și permite aprecierea beneficiilor de mediu ale fiecărei metode de tratare a deșeurilor și identificarea punctelor slabe ale acestora, care trebuiesc îmbunătățite. LCA cuprinde patru etape majore: scopul și definirea domeniului de aplicare, inventarierea ciclului de viață și impactul preconizat, analiza și interpretarea rezultatelor.

Producția și utilizarea resurselor variază semnificativ de la o țară la alta. Conform statisticilor [NUME_REDACTAT] de Mediu, se consideră următoarele sectoare economice, în ceea ce privește impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apă, gaze, serviciile de transport și agricultură, însă și mineritul, construcțiile precum și diferitele activități industriale au un impact semnificativ asupra mediului.

Tipuri de deșeuri solide

Deșeuri municipale

Generarea deșeurilor municipale

Deșeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale, unități economice (deșeuri menajere și asimilabile), deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, precum și deșeuri din constructii și demolări colectate de operatorii de salubrizare.

Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalităților, direct (prin serviciile de specialitate din cadrul [NUME_REDACTAT]) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilități pe baza de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).

În anul 2009, cantitatea de deșeuri municipale colectata prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 6,93 milioane tone. În jur de 63% din populație este deservită de serviciile de salubritate, la nivel național, ponderea în mediul urban fiind de 84%, iar în medial rural doar de 38%.

Tabel 1.1. Deșeuri totale colectate de municipalități, în anul 2009 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de Statistică)

Pentru populația care nu este deservită de servicii de salubrizare, cantitatea de deșeuri generată (și necolectată) se calculează în funcțe de indicii de generare stabiliți prin [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor, și anume: 0,9 kg/loc/zi în mediul urban și 0,4 kg/loc/zi în mediul rural. Pentru anul 2009 a fost estimată o cantitate de deșeuri generată și necolectată de aprox. 1,5 mil tone, rezultând o cantitate totală de deșeuri municipale generate în anul 2009 de 8.441.596 tone.

Fig. 1.3. Cantitatea de deșeuri municipale generate și colectate în perioada 2002 – 2009 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de Statistică)

Tabel 1.2. Indicatori de generare a deșeurilor municipale (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])

În ceea ce privește sistemul de colectare a deșeurilor menajere, metoda trandițională de colectare în amestec este cea mai frecventă, deținand o pondere de aproximativ 96% din deșeurile menajere și asimilabile colectate. Colectarea selectivă are încă o pondere redusă, fiind în curs de extindere.

Fig. 1.4. Compoziția procentuala medie a deșeurilor municipale în anul 2009

Gestionarea deșeurilor municipale

Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deșeuri dupa închidere. [NUME_REDACTAT], responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale aparține administrațiilor publice locale, care, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator autorizat, trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

La nivelul anului 2009, mai mult de 95% din cantitatea de deșeuri municipale colectată de operatorii de salubrizare a fost eliminată prin depozitare, ratele de reciclare și valorificare a acestor tipuri de deșeuri fiind încă foarte reduse. În anul 2009, din 6264,78 mii tone deșeuri municipale colectate de operatorii de salubritate (exclusiv deșeuri din construcție și demolări), au fost valorificate 100,56 mii tone deșeuri, din care 93,62 mii tone prin reciclare și 6,94 tone prin coincinerare.

Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistentă infrastructurii de colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale țării, respectiv lipsă capacităților de reciclare pentru anumite tipuri de materiale), dar și economică (lipsă unor instrumente financiare care să stimuleze sau să oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeurile colectate către instalații de tratare sau valorificare și nu către eliminare). Menționăm și faptul că, în paralel cu activitatea operatorilor de salubrizare, există circuite paralele de colectare și sortare a deșeurilor reciclabile din deșeurile municipale (puncte de colectare autorizate, sortări ad-hoc la intrarea în depozitul de deșeuri), dar care nu sunt cuantificate ca atare, ceea ce conduce la o scădere aparentă a valorii ratelor de reciclare sau valorificare a acestora, per ansamblu.

În același timp, pentru anumite tipuri de deșeuri nu există practic opțiuni viabile de reciclare pe plan național (de exemplu, pentru sticlă, se înregistrează atât o capacitate tehnică relativ redusă a fabricilor de sticlă pentru a prelucra deșeuri, cat și o lipsă de interes, având în vedere calitatea slabă a deșeurilor de sticlă furnizate, respectiv costurile suplimentare care ar fi necesare pentru a obține deșeuri de calitate corespunzătoare). Interesul pentru reciclare este mai mare în cazul metalului, plasticului și hârtiei, dar și aici se înregistrează cantități relativ importante care sunt colectate separat și apoi transportate în afara granițelor României pentru reciclarea propriu-zisă. În anul 2009 au fost exportate în vederea valorificării cca. 380 mii tone deșeuri de hârtie, plastic și metal.

Valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează, în primul rând, în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deșeurilor. În anul 2009 au fost valorificate prin coincinerare cca 10 mii tone deșeuri de ambalaje colectate selectiv din deșeurile municipale.

Până în momentul actual, cantitatea de deșeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare, având în vedere că, pe de-o parte, se acordă atenție în primul rând reciclării, iar pe de altă parte, cantitatea de deșeuri pretabilă coincinerării este relativ redusă.

Eliminarea deșeurilor municipale se realizează exclusiv prin depozitare. Până în prezent, în România nu au fost puse în funcțune instalații pentru incinerarea deșeurilor municipale.

Depozitarea deșeurilor municipale se realizează atât pe depozite conforme (27, la nivelul anului 2010), cât și pe depozitele neconforme care pot continua operarea, respectiv sistează activitatea, conform perioadelor de tranziție aprobate de UE (prevăzute în HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor).

Tabel 1.3. Lista celor 27 depozite în operare, în anul 2010

În cursul anului 2010 au fost în funcțiune 106 depozite neconforme pentru deșeuri municipale, din care 26 au sistat activitatea la 16 iulie 2010, în conformitate cu calendarul de sistare prezentat în Planul de implementare al Directivei 1999/31/CE, precum și în HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Pe restul depozitelor de deșeuri municipale neconforme, cu perioada de tranziție etapizată până la 16 iulie 2017, în prezent se efectuează îmbunătățiri ale activităților de operare și monitorizare. De asemenea, au fost luate măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere și urmărire post-închidere (la momentul solicitării actelor de reglementare, deținătorii de depozite au fost obligați să prezinte dovezi privind constituirea fondurilor de închidere și urmărire post/închidere a depozitului).

În perioada 2004-2010, s-a sistat activitatea de depozitare pe 163 de depozite municipale neconforme (conform anexei nr. 5 din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor), pentru care sunt în curs de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere. Tot în această perioadă s-a sistat activitatea de depozitare și pe două depozite conforme (Baicoi și Campina-Banesti, județul Prahova), datorită epuizării capacității de depozitare a acestora.

Concomitent cu sistarea depozitării pe depozitele neconforme au fost realizate stații de transfer și sortare, care au preluat deșeurile colectate din localitățile în care a fost sistată activitatea pe depozitele neconforme.

Tabel 1.4. Situația stațiilor de transfer și sortare

Deșeuri biodegradabile

În documentele prezentate pe parcursul negocierilor Capitolului 22 – Mediu, respectiv in Planul de implementare al Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, în ceea ce privește reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate, precum și în răspunsul la scrisoarea [NUME_REDACTAT] nr. JDdC/amp Ares.env.C.2(2010) 711845 din 21 octombrie 2010, Romania a precizat următoarele:

primele două obiective prevăzute la art. 5 alineatul (2) literele a și b din Directivă, referitoare la reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, nu pot fi realizate în termenele prevăzute de Directiva (16 iulie 2006, reducerea cu 25% din cantitatea totală de deșeuri biodegradabile municipale, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 sau în ultimul an înainte de 1995, pentru care sunt disponibile date Eurostat standardizate, respectiv 16 iulie 2009, reducerea cu 50%);

având în vedere că, în anul 1995, întreaga cantitate de deșeuri municipale a fost eliminată prin depozitare, în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al art. 5 alineatul (2) din Directiva, România a optat pentru derogarea de patru ani, referitoare la realizarea obiectivelor stabilite la art. 5 alineatul (2) literele a și b din Directiva 1999/31/CE, respectiv până la 16 iulie 2010 și până la 16 iulie 2013.

Începând cu anul 2006, au fost demarate acțiuni în vederea construirii de platforme pentru compostarea deșeurilor vegetale din parcuri și spații verzi din zonele urbane și construirea unor stații de sortare a deșeurilor reciclabile și de stații de compostare a deșeurilor biodegradabile în apropierea depozitelor pentru deșeuri.

Tabel 1.5. Evoluția cantităților de deșeuri biodegradabile generate în anii 2008 și 2009 (inclusiv cele generate și necolectate), comparativ cu anul de bază 1995 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de Statistică)

Continuarea reducerii cantității de deșeuri biodegradabile generate în anul 2009, comparativ cu anul 2008, se datorează extinderii colectării selective a deșeurilor de hârtie, carton și a deșeurilor biodegradabile din spațiile verzi, parcuri și alte zone. Autoritățile locale, responsabile cu gestionarea deșeurilor municipale, s-au concentrat în special pe colectarea selectivă a deșeurilor biodegradabile, care pot fi colectate usor și tratate fără costuri excesive, în special în zonele rurale. În acest sens, au fost derulate acțiuni de informare și conștientizare a populației din zona rurală pentru compostarea individuală în gospodării a deșeurilor vegetale, construirea unor platforme în zona rurală pentru compostarea gunoiului de grajd si a deșeurilor vegetale.

S-a observat în același timp și o schimbare a comportamentului la nivelul consumatorului, în special din marile aglomerări urbane, care utilizează din ce în ce mai mult produse gata preparate sau semipreparate.

Fluxuri de deșeuri

Deșeuri de echipamente electrice si electronice (DEEE)

Principalele obiective ale H.G. nr. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) sunt:

prevenirea apariției deșeurilor de echipamente electrice și electronice și reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestor tipuri de deșeuri, pentru a reduce, în cea mai mare măsură, cantitatea de deșeuri eliminate;

îmbunătățirea performanței de mediu a tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al EEE (producători, distribuitori și consumatori) și în mod special a agenților economici direct implicați în tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.

H.G. nr. 1037/2010 privind DEEE se aplică categoriilor de echipamente electrice și electronice (Tabel ), cu conditia ca acestea sa nu fie parte componenta a unui alt tip de echipament, ce nu intra sub incidenta prezentei hotarari.

Tabel 1.6. Categorii de echipamente electrice si electronice (EEE)

Pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice numai producătorii înregistrați în [NUME_REDACTAT] și Importatorilor de EEE, constituit la A.N.P.M.

La începutul anului 2006, s-a demarat procedura de înregistrare a producătorilor de echipamente electrice și electronice în Registrul producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice, conform cerințelor legislației în vigoare. Până la sfârșitul anului 2010, s-au înregistrat 1.351 producători de echipamente electrice și electronice (EEE).

În anul 2009, a fost pusă pe piață o cantitate de 123.766,98 tone EEE (date preliminare).

Tabel 1.7. Distribuția pe categorii a EEE, puse pe piață în anul 2009 (date preliminare) (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])

În vederea realizării obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE producătorii pot acționa:

individual, utilizând propriile resurse;

prin transferarea acestor responsabilități, pe baza de contract, către un operator economic legal constituit și autorizat în acest sens.

Producătorii sau organizațiile colective autorizate sunt obligați să țină un registru și să raporteze către ANPM, anual, până la 30.04, următoarele:

cantitatea de EEE pusă pe piață;

cantitatea de DEEE colectată;

modul de gestionare a DEEE colectate.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și operatorii economici care administrează puncte de colectare a DEEE, raporteaza la A.P.M., anual, până la 30.04, următoarele:

cantitatea de DEEE colectata;

modul de gestionare a DEEE colectate.

Operatorii economici care tratează, reciclează sau valorifică DEEE, raportează la A.P.M., anual, până la 30.04. informatii privind cantitățile de DEEE preluate, din care:

cantitatea de deșeuri valorificabile rezultate din procesare (pe categorii de materiale și substanțe);

cantitatea de deșeuri nevalorificabile destinate eliminării;

cantitatea de deșeuri tratate în țară;

cantitatea de deșeuri exportate pentru a fi tratate în alte state.

Raportarile producătorilor, organizațiilor colective, ale autorităților administrației publice locale și ale operatorilor economici se constituie într-o bază de date națională, organizată la A.N.P.M.

Sinteza datelor privind EEE și DEEE la nivel național este parte componenta a Rapoartelor privind aplicarea prevederilor Directivei 2002/96/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice transmise [NUME_REDACTAT].

În anul 2009, au fost colectate 38700 tone DEEE (date preliminare). Din cantitatea totală, 55% au reprezentat DEEE din Categoria 1, 24% DEEE din Categoria 3 și 13% DEEE din Categoria 4.

Din cantitatea totala colectata, 95% au fost tratate (date preliminare), din care aproximativ 88% în România, restul aflându-se, la sfarșitul anului 2009, în stoc la operatorii economici colectori/tratatori.

Deșeuri de ambalaje

În baza [NUME_REDACTAT] Mediului și [NUME_REDACTAT] nr. 927/2005 cu privire la procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje, au fost raportate datele privind ambalajele și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2009.

Analiza și interpretarea datelor a fost efectuata în cadrul A.N.P.M. Sunt prezentate, în continuare, principalele rezultate obținute și interpretarea acestora. Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piață, în anul 2009, a fost de 998.690 tone.

Tabel 1.8. Structura ambalajelor introduse pe piață, pe tip de material, în anul 2009 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])

Fig. 4. Structura deșeurilor de ambalaje introduse pe piata, pe tipuri de material, in perioada 2004 – 2009 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])

Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață devine deșeu.

În anul 2009 a fost valorificată o cantitate totală de 466.780 tone de deșeuri de ambalaje, din care 404.200 tone au fost reciclate.

Raportat la întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piață în anul 2009, procentul total de valorificare a fost de 46,74%, iar procentul de reciclare a fost de 40,47%.

Față de întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje generată, au fost valorificate următoarele cantitaăți de deșeuri:

în anul 2004 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare;

în anul 2005 – 26,6% valorificare, din care 23% prin reciclare;

în anul 2006 – 35,7% valorificare, din care 28,6% prin reciclare;

în anul 2007 – 36,62% valorificare, din care 30,56% prin reciclare;

în anul 2008 – 40,74% valorificare, din care 33,51% prin reciclare;

în anul 2009 – 46,74 % valorificare, din care 40,47% prin reciclare.

Deșeuri de baterii si acumulatori

Principalele obiective ale HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori sunt:

stabilirea cerințelor privind introducerea pe piață a bateriilor și acumulatorilor și a unor reguli specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea și eliminarea deșeurilor de baterii și acumulatori, destinate să completeze legislația națională armonizată privind deșeurile și să promoveze un nivel înalt de colectare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și reglementarea interzicerii introducerii pe piață a bateriilor și acumulatorilor care conțin substanțe periculoase.

îmbunătățirea performanțelor de mediu ale bateriilor și acumulatorilor și ale activităților aferente tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al bateriilor și acumulatorilor, respectiv ale producătorilor, distribuitorilor și utilizatorilor finali și în special ale operatorilor direct implicați în operațiunile de tratare și reciclare a deșeurilor de baterii și acumulatori.

H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori se aplică tuturor tipurilor de baterii și acumulatori, indiferent de formă, volumul, greutatea, materialele componente sau utilizarea acestora, fără a se aduce atingere legislației naționale armonizate care transpune Directiva 2000/53/CE a [NUME_REDACTAT] și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz și Directiva 2002/96/CE a [NUME_REDACTAT] și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile provenite de la echipamente electrice și electronice (DEEE).

Tabel 1.9. Tipuri de baterii și acumulatori

Colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor

Implementarea colectării selective s-a preconizat să fie abordata în trei etape, astfel:

2004-2006: experimentare (proiecte pilot), conștientizarea populației;

2007-2017: extinderea colectării selective la nivel național;

2017-2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuințe colective, mediu rural dispersat, zone montane).

În perioada 2004 – 2006, în România, colectarea separată a deșeurilor municipale în vederea valorificării deșeurilor de ambalaje provenite din deșeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice) s-a practicat într-o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot inițiate de societățile de salubrizare și primării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe piață ambalaje și produse ambalate.

Începând cu anul 2007, colectarea selectivă a început să se extindă la nivelul localităților. Astfel, în 2007, colectarea selectivă era implementată în 183 de localități, ajungând în anul 2010 la 698 de localitati. Totodata s-a constatat și o creștere a cantității de deșeuri colectate selectiv, după cum se observă din graficul de mai jos.

Fig. 5. Evoluția colectării selective în perioada 2008-2010

În cursul anului 2010, la nivel național au fost amplasate containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor în 698 localități (inclusiv cele 6 sectoare din [NUME_REDACTAT]). În 27 localități se află în derulare proiecte pilot. Cantitățile colectate selectiv la nivel național, inclusiv din proiectele pilot, sunt redate în tabelul de mai jos:

Tabel 10. Cantitățile de deșeuri colectate la nivel național, în anul 2010 (Sursa: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])

Planificarea gestionării deșeurilor

Planificarea gestionării deșeurilor este un instrument important pentru punerea în aplicare a politicilor și reglementărilor legate de deșeuri. Planificarea poate pune în evidență stimulente pentru redirecționarea deșeurilor de la depozitare la reciclare și pentru valorificarea conținutului de resurse din deșeuri. Cele mai importante elemente în planificarea gestionării deșeurilor sunt următoarele:

implicarea părților interesate și, în general, a publicului larg în procedura de planificare a gestionării deșeurilor;

stabilirea unor ținte specifice pe sectoare economice, fluxuri concrete de deșeuri și tratarea deșeurilor;

îmbunătățirea statisticilor privitoare la generarea, transportul și tratarea deșeurilor în sectoarele economice și fluxurile de deșeuri relevante;

planificarea și repartizarea răspunderilor pentru asigurarea unei capacități de tratare suficiente;

definirea răspunderilor și includerea ei în plan, împreună cu descrierea căilor și mijloacelor de punere în aplicare.

Planificarea gestionării deșeurilor este obligatorie în UE (conform directivei-cadru privind deșeurile) și se utilizează deja cu rezultate bune: în multe dintre țările UE-25, s-au introdus taxe naționale pe deșeuri și pe eliminarea deșeurilor, pentru a contribui la finanțarea gestionării deșeurilor și a spori astfel interesul pentru valorificarea resurselor din deșeuri, în locul simplei eliminări a acestora.

Conform cerințelor legislației [NUME_REDACTAT], documentele strategice naționale de gestionare a deșeurilor, cuprind două componente principale și anume:

[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor – este cadrul care stabilește obiectivele României în domeniul gestionării deșeurilor;

[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor – reprezintă planul de implementare a strategiei și conține detalii referitoare la acțiunile ce trebuie intreprinse pentru indeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfășurare a acestor acțiuni, inclusiv termene și responsabilități.

[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) și [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) au fost elaborate de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în conformitate cu responsabilitățile ce îi revin, ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, cu completările și modificările ulterioare.

[NUME_REDACTAT] Naționale și a [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor a avut drept scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic.

Se promovează cooperarea între autoritățile județene și cele locale, în vederea înființării și dezvoltării unui sistem de management integrat al deșeurilor, care să înlocuiască sistemul existent, ineficient atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al protecției mediului. În acest context, au fost identificate soluții posibile, specifice, în funcție de particularitățile fiecărei regiuni, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor naționale și a angajamentelor asumate de România.

Directiva cadru privind deșeurile

Principalul obiectiv al Directivei cadru, Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, este prevenirea generării deșeurilor și reducerea impactului asociat al acestora, asupra mediului, dar și reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterii eficienței folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de aceasta Directivă, se menționează:

adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deșeu încetează să mai fie deșeu („end of waste");

clarificarea definițiilor anumitor operațiuni de gestionare a deșeurilor;

introduce ierarhia deșeurilor ca o ordine a priorităților pentru ceea ce reprezintă cea mai bună opțiune din punct de vedere al protecției mediului;

includerea prevederilor referitoare la deșeurile periculoase;

clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deșeurilor și specificarea necesității luării în considerare a întregului ciclu de viață al deșeurilor, în momentul elaborării planurilor;

solicitarea ca [NUME_REDACTAT] să elaboreze programe de prevenire a producerii deșeurilor.

Directiva cadru 2008/98/CE privind deșeurile conține, printre altele, prevederi în domeniul prevenirii (adoptarea de indicatori pentru monitorizarea prevenirii, adoptarea unei politici de ecodesign, stabilirea de obiective de prevenire prin aplicarea celor mai bune practici, etc.) și în domeniul reciclării. [NUME_REDACTAT] vor organiza sisteme de colectare separată cel puțin pentru hârtie, metal, plastic, sticlă până în 2015. Se impun ținte de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor de minimum 50% din masa totală pentru deșeurile menajere și asimilabile până în 2020 și pregătirea pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operații de umplere care utilizează deșeuri, pentru min 70% din masa deșeurilor provenite din activitățile de construire și desființare.

[NUME_REDACTAT] promovează:

utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; și aplicarea practică a ierarhiei deșeurilor;

minimizarea impactului negativ asupra sănătății populației și mediului datorat generării deșeurilor;

considerarea întregului ciclu de viață;

măsuri care să urmărească decuplarea (ruperea) legăturii dintre creșterea economică și generarea deșeurilor;

introducerea de măsuri pentru a eficientiza sistemul de sancțiuni, proporționate și cu efect de descurajare a acelora care încalcă dispozițiile prezentei directive;

introducerea de măsuri care să asigure sortarea la sursă, colectare și reciclarea fluxurilor de deșeuri prioritare.

PERSPECTIVE

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] elaborată în 2004 avea la bază cadrul legislativ existent la acea dată, necesar pentru o gestionare corespunzătoare a deșeurilor, în vederea transpunerii și implementării legislației europene în domeniu.

Revizuirea SNGD trebuie să țină cont de stadiul actual al implementării, de progresele făcute, de punctele slabe unde nu s-a reușit îndeplinirea obiectivelor și de noile tendințe strategice europene în domeniul deșeurilor.

În îndeplinirea strategiei, rolul administrației centrale este de a crea cadrul necesar pentru ca fiecare parte a societății să iși asume responsabilitatea și să-și managerieze propriile deșeuri. Deoarece există încă probleme în îndeplinirea obiectivelor SNGD, toți factorii implicați trebuie să iși asume responsabilitatea unei gestionări raționale a resurselor și deșeurilor astfel:

producătorii trebuie să producă bunuri folosind mai multe materiale reciclate și mai puține materii prime; produsele lor trebuie să genereze mai puține deșeuri și să aibă un impact cât mai scăzut asupra mediului;

distribuitorii trebuie sa reduca ambalajele fi sa sprijine consumatorii pentru a genera mai putine deșeuri;

consumatorii, atat operatorii economici, cat fi populatia, trebuie sa ifi reduca deșeurile, sa le colecteze separat in vederea reciclarii, sa achizitioneze produse sau servicii care genereaza mai putine deșeuri fi care au un impact cat mai scazut asupra mediului;

autoritatile locale trebuie sa furnizeze direct sau indirect servicii de colectare fi de reciclare pentru locuitori fi sa ofere informatii privind reducerea deșeurilor; de asemenea, trebuie sa-fi planifice masuri de gestionare a deșeurilor fi sa investeasca in facilitati de colectare fi tratare a acestora;

operatorii trebuie sa investeasca in reciclarea fi recuperarea deșeurilor fi sa furnizeze servicii de calitate in acest sens pentru clientii lor.

Elementele de baza ale SNGD revizuite sunt:

Prevenirea si valorificarea deșeurilor (refolosire, reciclare, recuperare energetica), În conformitate cu ierarhia gestionarii deșeurilor si cerintele [NUME_REDACTAT] a Deșeurilor; acest lucru va conduce la decuplarea cresterii cantitatilor de deșeuri de cresterea economica.

Indeplinirea tintelor propuse, cu accent pe tintele referitoare la depozitarea deșeurilor biodegra – dabile; o atentie deosebita trebuie sa se acorde În continuare tintelor referitoare la deșeurile de ambalaje si la deșeurile electrice si electronice; asigurarea de investitii pentru infrastructura necesara redirectionarii deșeurilor biodegradabile de la depozitare.

Cresterea reciclarii si a recuperarii de energie din deșeuri; scaderea consumului de resurse.

Acordarea de stimulente pentru reducerea deșeurilor si cresterea reciclarii; trebuie stimulate investitiile În colectarea, reciclarea, recuperarea deșeurilor si În dezvoltarea pietei materialelor reciclate.

Dezvoltarea de indicatori pentru monitorizarea implementarii strategiei.

Modificari legislative necesare pentru îmbunatatirea gestiunii deșeurilor si pentru ca legislația sa fie mai clara si mai eficace (reducerea costurilor prin prevenirea activitatilor ilegale).

Îmbunatatirea colaborarii la nivel national, regional, local pentru a se obtine performante mai bune În domeniu, o mai buna coordonare si servicii mai bune.

Fiecare producator de deșeuri (operatori economici, populate, autoritati locale) trebuie sa-si asume responsabilitatea propriilor deșeuri si sa-si elaboreze propria strategie de gestionare a deșeurilor.

Constientizarea si stimularea populatiei pentru colectarea selectiva a deșeurilor si reducere.

Implementarea masurilor propuse În planurile regionale si locale de gestionare a deșeurilor.

Respectarea principiilor proximitatii si auto-suficientei.

Prin comunicare si suport, prin cresterea angajamentului operatorilor economici si populatiei si prin propriul exemplu, Guvernul poate schimba comportamentul traditional În ceea ce priveste conceptia fata de deșeuri si modul de gestionare a acestora.

Generarea deșeurilor este indicatorul care ilustreaza cel mai bine masura interactiunii dintre activitatile umane si mediu. Generarea deșeurilor urmeaza, de obicei, tendintele de consum si de productie. De exemplu, generarea deșeurilor menajere (cantitate/locuitor) creste odata cu cresterea nivelului de trai. Cresterea productiei economice, dar si gestionarea ineficienta a resurselor, conduc la generarea de cantitati mari de deșeuri. Prin implementarea prevederilor legale În activitatea curenta a agentilor economici si a administratiilor publice locale, se preconizeaza ca impactul gestionarii deșeurilor asupra mediului si sanatatii umane se va reduce semnificativ.

In vederea conformarii cu cerintele legislative În domeniul gestionarii deșeurilor, proiecte integrate de management al deșeurilor se vor derula În conformitate cu [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor si cu [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor. Programele de investitii vor include activitati legate de ierarhia În ceea ce priveste managementul deșeurilor (prevenire, colectare si colectare selectiva, reutilizare, valorificare si reciclare, tratare si eliminare), În paralel cu Închiderea depozitelor de deșeuri neconforme.

Proiectele respective vor acoperi aglomerarile urbane si rurale, la nivel județean/regional. De asemenea, se urmareste extinderea/finalizarea sistemelor de management al deșeurilor, astfel Încat acestea sa acopere tot teritoriul tarii si întreaga populate.

Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deșeurilor care sa contribuie la reducerea cantitatii de deșeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat care sa trateze fiecare tip de deșeuri În parte, În vederea protejarii mediului.

In paralel, se vor derula proiecte de constientizare a populatiei, avand În vedere faptul ca, pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrata a deșeurilor nu este suficienta doar dezvoltarea infrastructurii, ci si implicarea populatiei. A contribui la conservarea si refolosirea resurselor existente este mai mult decat dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebuie sa faca fiecare cetatean În vederea protejarii mediului În care traim.

Capitolul 2. Managementul deșeurilor în regiunea de NE a [NUME_REDACTAT] municipale constituie totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale (deșeuri menajere și asimilabile), deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, precum și deșeuri din construții și demolări colectate de operatorii de salubrizare. Colectarea acestora este în responsabilitatea directă a municipalităților (prin serviciile de specialitate din cadrul [NUME_REDACTAT]) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilități pe bază de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).

Tabel 2.1. Situația deșeurilor menajere municipal în 2012 (Prelucrări din rapoartele privind starea mediului pentru anul 2012, nivel județean)

În județul Bacău, cantitatea totală de deșeuri colectate a fost de 120.361,6 tone (in scadere cu 7,84%fata de 2010), iar cea necolectata de 30.966 tone. Cea mai mare parte a deșeurilor colectate provin de la gospodarii si de la unitatile economice (raport 2 la 1). In județul Botoșani, cantitatea totala de deșeuri municipale a fost de 75.436 tone, iar cea necolectata de 4.330 tone. In județul Iasi se observa o crestere in 2012 a cantitatii de deșeuri menajere colectate cu 66.325 tone fata de anul 2011. In județul Neamț cantitatea totala de deșeuri a fost de 10.3036 tone din care 21.672 tone necolectate. In județul Suceava gradul de acoperire cu servicii de salubrizare era de 91,11% cantitatea totala de deșeuri colectate fiind de 111.802 tone. In județul Vaslui gradul de acoperire total era de numai 27% in zona rurala fiind de 0,09%- cantitatea de deșeuri colectata fiind de 47.663 tone. De altfel este județul cu cel mai redus grad de acoperire a populatiei cu servicii de salubrizare.

In mediul rural al județului Botoșani au existat 184 spatii de depozitare a deșeurilor care au fost inchise prin procedura simplificata.

In prezent cea mai mare parte a deșeurilor municipale generate sunt eliminate prin depozitare. Depozitarea deșeurilor municipale, in anul 2011, s-a realizat pe 31 depozite conforme, cat si pe 106 depozite neconforme care urmeaza sa-si sisteze activitatea conform perioadelor de tranzitie aprobate de UE. Conform prevederilor HG 349/2005 (privind depozitarea deșeurilor), inchiderea si ecologizarea spatiilor de depozitare a deșeurilor in mediul rural s-a finalizat in anul 2009, iar depozitele neconforme din mediul urban au fost inchise in mare parte, cu exceptia a doua depozite din județul Botoșani, programate pentru inchidere in urmatorii ani (Darabani -16 iulie 2014 si Saveni 16 iulie 2016). Concomitent cu sistarea depozitarii pe depozitele neconforme, au fost realizate statii de transfer si sortare care au preluat deșeurile colectate din localitatile in care a fost sistata activitatea pe depozitele neconforme. Astfel in cursul anului 2012 au fost in operare un numar de 19 statii de transfer si/sau sortare, dupa cum urmeaza: 3 in județul Bacau (Bacau, Comanesti, Moinesti), 2 in [NUME_REDACTAT] (Flamanzi, Dorohoi), 4 in județul Iasi (Iasi, Pascani, Raducaneni, Harlau), 6 in județul Suceava (Suceava, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] -[NUME_REDACTAT] si statia GO, Radauti, Sipote), 4 in județul Neamț ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Roznov, Tasca). Sunt in curs de implementare 6 proiecte aprobate de [NUME_REDACTAT] si de AM POS Mediu, cate un proiect pentru fiecare județ.

[NUME_REDACTAT] NE existau la nivelul anului 2012 3 instalatii si platforme de compostare pentru deșeurile biodegradabile in municipiile Bacau, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. Pentru tratarea deșeurilor industriale periculoase sunt in functiune la nivelul Regiunii NE 2 instalatii de incinerare in municipiul Suceava si in orasul Radauti.

La nivel regional sunt autorizati 6 operatori economici pentru activitatea de valorificare a deșeurilor provenite din constructii si demolari (3 in județul Bacau si cate unul in județele Neamț, Botoșani si Iasi). [NUME_REDACTAT]: Capacitati pentru reciclarea, sortarea, compostarea, valorificarea sau incinerarea deșeurilor, 2012 sunt prezentate in detaliu unitatile de acest tip de la nivel regional.

In regiune, au fost realizate 3 proiecte de management al deșeurilor, finantate prin fonduri ISPAsau prin fonduri guvernamentale. Acestea au fost extinse la nivel județean, investiti ile suplimentare au fost finantate din fonduri europene, prin intermediul POS Mediu, ca si proiectele de management integrat al deșeurilor pentru celelate 3 județe (Botoșani, Suceava, Vaslui) care nu au beneficiat de alte finantari.

Operatorii economici tip REMAT existenti in regiune, achizitioneaza, de la persoane fizice si juridice deșeuri reciclabile (hartie si carton, metale, mase plastice) pe care le livreaza unitatilor de valorificare/ reciclare, din regiune sau din tara.

Fig. 2.1. Situația depozitelor de deșeuri și a serviciilor de salubritate din [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] nivelul anului 2012, conform datelor ANRSC , mai multe firme de salubritate au inchetat contracte de prestari servicii pentru unitatile administrativ teritoriale din regiunea Nord-Est. Desi ariile in care opereaza ar trebui sa fie unitare, pentru a minimiza costurile de transport, acest lucru nu se intampla in cazul tuturor firmelor de salubritate. Astfel, exista firme care opereaza in comune aflate la distante mai mari de 50 km departare una de cealalta si chiar in doua sau trei județe. De asemenea, se poate observa din harta de mai sus ca exista numeroase comune care nu beneficiaza de astfel de servicii, in special in județele Vaslui si Bacau, dar si in celelalte județe. Exista si situatii in care autoritatile locale sunt cele care se ocupa de serviciul de salubritate, de exemplu in partea de nord-vest si sud a județului Suceava, nordul județului Neamț, sau in numeroase comune din județul Vaslui.

Avand in vedere inchiderea mai multor depozite neconforme si extinderea ariei de deservire a depozitelor conforme, firmele de salubritate trebuie sa parcurga mai multi kilometri pentru a depozita deșeurile. Insa prin implementarea unei retele coerente de statii de tratare, sortare, compostare si transfer, realizate prin intermediul proiectelor de management integrat al deșeurilor, se va putea organiza ierarhic intregul flux de colectare si depozitare a deșeurilor.

Incepand cu anul 2007 a inceput sa se extinda colectarea selectiva a deșeurilor, in special in localitatile urbane. Cu toate acestea procentul de colectare selectiva a deșeurilor de la populatie este inca scazut (lipsa infrastructurii de colectare selectiva, insuficienta campaniilor de constientizare, indiferenta populatiei) determinand lipsa recuperarii componentelor reciclabile din deșeurile menajere (hartie, carton, sticla, materiale plastice, metale) si eliminarea acestora prin depozitare finala. Deșeurile valorificabile din deșeurile municipale sunt colectate de catre operatori specializati/autorizati si predate unitatilor de reciclare. In județul Bacau sunt reciclate si valorificate in special deșeuri din hartie si mase platice (PET-uri). [NUME_REDACTAT] sunt reciclate deșeuri pe baza de metal, materiale plastice, deșeuri provenite din lucrari de constructii. In județul Iasi sunt reciclate si valorificate deșeuri din materiale palstice, hartie, metal. In județul Neamț sunt reciclate si valorificate deșeuri din hartie, carton si din materiale plastice.

Din necesitatea identificarii obiectivelor si politicilor de actiune pe care Romania trebuie sa le urmeze in domeniul gestionarii deșeurilor in vederea atingerii statutului de societate a reciclarii, a fost elaborata [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor, care este implementata prin [NUME_REDACTAT] de Gestionare al Deșeurilor. Aceasta propune cadrul de masuri care sa asigure trecerea de la modelul actual de dezvoltare bazat pe productie si consum la un model bazat pe prevenirea generarii deșeurilor si utilizarea materiilor prime din industria de valorificare, asigurand astfel prezervarea resurselor naturale nationale si creand premisele reconcilierii imperativelor economice si de mediu.

Tabel 2.2. Situația reciclării deșeurilor la nivel județean, 2012 (Sursa: Raportul privind starea starea mediului 2012, nivel județean)

Nota*: cantitate deșeuri colectate selectiv

Nota**: nu sunt date furnizate in raportul anual privind starea mediului

Nota***: date aferente raportului privind starea mediului 2011

Capacități pentru reciclarea, sortarea, compostarea, valorificarea sau incinerarea deșeurilor, 2012 (Planul de [NUME_REDACTAT] Nord – Est 2014 – 2020):

reciclarea deșeurilor de ambalaje (ANPM – Lista operatorilor economici reciclatori de ambalaje și [NUME_REDACTAT] chestionare GD – TRAT 2010):

pentru hârtie și carton – 139.500 t/an;

pentru materiale plastice – 23.530 t/an;

pentru sticlă – 50 t/an (mici ateliere artizanale).

sortarea deșeurilor:

stație de sortare a deșeurilor de ambalaje de plastic și sticlă, capacitate – 7.000 t/an (Sistem de management integrat al deșeurilor în municipiul [NUME_REDACTAT]);

în județul Botoșani funcționează două stații de sortare în localitatea Dorohoi (capacitate de 3.567 t/an) și Flămânzi (capacitate de 3.000 t/an).

compostarea deșeurilor:

platforma de compostare a deșeurilor organice, capacitate – 25.000 t/an (Sistem de management integrat al deșeurilor în municipiul [NUME_REDACTAT]).

valorificarea deșeurilor din construcții și demolări:

instalații de concasare pentru deșeurile din construcții și demolări, capacitate – aprox. 90.000 t/an (Sistem de management integrat al deșeurilor în municipiul [NUME_REDACTAT] – 16.000 t/an și 3 concasoare mobile aparținând unor operatori economici: SC Miralex SRL Bacău și SC [NUME_REDACTAT] SRL Bacău – 140 t/lună, [NUME_REDACTAT] Iași)

incinerarea deșeurilor periculoase:

2 incineratoare pentru deșeuri periculoase cu o capacitate de 11.625 t/an (SC Mondeco SRL Suceava și SC [NUME_REDACTAT] SRL Rădăuți). O a treia instalație, cea de la AVAND SRL Iași (11.300 t/an) nu a fost pusă încă în operare;

o capacitatede co-incinerare: [NUME_REDACTAT] SA – [NUME_REDACTAT]

Indicatorul de autosustenabilitate a deșeurilor

2. [NUME_REDACTAT] metodologică a acestei lucrări este MFA; folosind câteva dintre conceptele sale metodologice, ca intrare și ieșire a fluxurilor și definirea limitelor sistemului, o nouă metodologie se dezvoltă pentru a investiga câteva dintre aspectele managementului MSW. MFA este un instrument de macro-analiza a sistemului socioeconomic, examinându-l asemeni unei cutii negre; metodologia propusă reprezintă o unealtă de analiză a sistemului la un nivel inferior, în ceea ce privește managementul MSW, luând în considerare funcția de tratare a stațiilor de epurare MSW incluse în sistemul studiat. La acest nivel de analiză, propunem un nou indicator care evaluează în detaliu eficiența planului de management MSW.

În metodologia MFA (Eurostat, 2001) există trei fluxuri de ieșire a [NUME_REDACTAT] Procesate (DPO) sau a [NUME_REDACTAT] Totale (TDO), respectiv aer, apă și sol. S-a ales în acest studiu urmărirea fluxurilor solide ale panului de management MSW și concentrarea asupra modului în care acestea sunt gestionate și durabilitatea acestor practici. Metodologia urmează fluxurile de deșeuri municipale solide generate într-un sistem și fluxurile de deșeuri secundare apărute în timpul tratamentului.

Deoarece metodologia propusă se bazează pe contabilizarea fluxurilor de deșeuri municipale  solide în termeni de greutate, emisiile atmosferice și fluxurile apei generate de un sistem socio-economic sunt omise întrucât sunt de mai multe mărimi, mai mari sau respective mai mici decât fluxurile studiate. În consecință, atât apa uzată industrială sau municipală generată într-un sistem nu reprezintă un punct important pentru acest studiu. Cu toate acestea, fluxurile de apă uzată generate în stațiile de epurare a MSW sunt relevante, acestea fiind generate în timpul tratamentului fluxurilor de MSW. Cu alte cuvinte, greutatea lor este luată în considerare întrucât sunt parte, în calitate de ieșiri, a planului de management MSW, care se află în curs de evaluare.

2.1. Definirea limitelor sistemului

Indicatorul propus este dezvoltat pentru sisteme urbane de la micro la meso-scală, variind de la comune la zone metropolitane. În materie de disponibilitate a datelor, limitele sistemului trebuie să corespundă cu regiunile administrative curente. În conformitate cu orientarea metodologică a Eurostat (Eurostat, 2001), vom defini limitele sistemului prin prisma granițelor politice care determină fluxurile de materiale la și de la alte economii (importuri și exporturi).

În figura 1 este prezentată o diagramă, afișând toate fluxurile interne și externe. Dintre toate emisiile de aer și deșeuri lichide și solide generate în cursul tuturor proceselor care mențin un sistem socio-economic, numai deșeurile municipale solide sunt luate în considerare (G). Acestea pot fi fie tratate în instalațiile din interiorul (Idom) sau în exteriorul (Iexp) sistemului, fie depozitate (Ilandf) sau direct utilizate ca materie primă (R) după colectarea separată, fără tratament în prealabil, fie în interiorul sau în afara sistemului. Acesta include deșeuri care pot fi refolosite și fracțiuni ale materialelor colectate separat ce au o valoare de piață și sunt folosite ca materii prime fără tratament precedentș exemple tipice sunt metalele, sticla și hârtia.

Fluxurile de intrare în sistem incluse în balanța de greutate constau în totalitatea fluxurilor de solide municipale uzate pe care acesta le primește pentru a fi tratate în instalațiile sale (Iimp).

Fluxurile la intrare necontorizate includ fluxuri importante de deșeuri lichide pentru a fi tratate în sistem, emisii atmosferice generate din extern și deșeuri netratate în prealabil, depozitate în incintă. Sistemul de ieșiri luat în considerare constă deșeurile municipale solide trimise direct pentru a fi tratate în instalațiile exterioare (Iexp) și fluxurile deșeurilor secundare solide și lichide în instalațiile de tratare (OB) ale sistemului MSW care sunt exportate pentru viitoare tratamente sau depuse pentru mediu. Ieșirile din sistem care nu sunt luate în considerare în metodologie sunt fluxurile de apă uzată tratată generată în instalații externe și al emisiilor atmosferice respinse spre mediu (fie de la procesele de producere sau de consum sau în timpul operațiunii instalației de tratare a MSW).

Fig. 1. Reprezentare schematică a unui sistem ipotetic cu două instalații de tratare MSW (A și B). Limitele sistemului sunt reprezentate de cercul interior discontinuu. Săgețile solide negre reprezintă fluxurile de materiale luate în considerare, iar săgețile albe cu linie punctată reprezintă fluxurile de materiale care nu sunt luate în considerare. G reprezintă fluxul de deșeuri municipale solide ce rezultă din procesele de producție și consum. R corespunde unei părți a deșeurilor solide municipale sau secundare folosite ca materie primă, fie în interiorul sau în afara limitelor sistemului.

2.2 Colectarea datelor și surse

Primul pas metodologic este colectarea datelor necesare. Acestea trebuie să fie anuale și colectate pe două nivele diferite: municipale și instalații de tratare. Datele municipale necesare includ atât ratele anuale generate de MSW atât în gretutate totală cât și datele dezagregate pe fracțiile colectate separat de MSW. Datele despre tratare nu numai că trebuie să ofere informații despre tipurile de tratament pe care fiecare parte din fiecare municipalitate le primește dar și locul tratamentului de asemenea, cu respectarea limitărilor de sistem. Ca adăugare, deșeurile secundare generate în tratamentul instalațiilor MSW trebuie să fie cunoscut împreună cu locul și tipul tratamentului sau eliminarea finală.

Trei surse diferite de date trebuiesc folosite: i. institutele statistice și agentiile de deșeuri locale și regionale, practic oferirea datelor despre producția și managementul MSW, cât și informații despre infrastructura și cantitatea de MSW (în greutate), tratată anual în fiecare instalație. ii. Rapoartele și auditurile Agendei 21 cu privire la mediul înconjurător la nivel regional sau județean ce conțin date despre rutele de evacuare și emisiile instalației iii. Sursele din sectorul privat, cum ar fi companiile care conduc instalațiile de tratament MSW, care pot oferi date despre intrări și tipuri neacceptate. Toate datele cantitative sunt exprimate în tone/an.

3. Definirea managementului indicatorului de autosustenabilitate MSW

3.1. Definirea indicatorului

Indicatorul are ca scop evaluarea capacității unui sistem de închidere a cercurilor lui de materiale, urmărind întregul ciclu de viață al gestionării deșeurilor. Prin urmare, acesta este definit, pentru o anumită perioadă de timp, ca fiind raportul dintre suma materialelor recuperate în timpul tratamentului MSW în sistemul dat și fracțiunea de MSW utilizată direct ca materie primă, adăgată la suma de MSW generată în el.

Cantitatea de MSW recuperată în timpul tratamentului este egală cu intrările tuturor instalațiilor de tratare a MSW situate în sistem, din care se scad deșeurile generate de aceste facilități. Instalațiile luate în considerate sunt toate instalațiile de tratare dintr-un sistem ce acceptă MSW; aceste includ compostarea, incinerarea dar și instalațiile de reciclare mai avansate ce folosesc metode mecanice și/sau metode biologice, cum ar fi digestia anerobă, precum și sortarea materialelor.

Punctele verzi și centrele de transfer reprezentate în Fig. 1. sunt excluse din simplul motiv că, în mod normal, intrările de materiale sunt egale cu ieșirile lor. Managementul indicatorului de auto-suficiență MSW, wsx, pentru anul x, și pentru un sistem care este format dintr-un numpr n de municipalități, se calculează astfel:

Termenii folosiți sunt:

Ix,p reprezintă intrarea instalației de tratare a MSW p, situată în interiorul sistemului, pentru anul x, în tone/an.

Fluxurile de intrare ale unei stații de epurare sunt egale cu suma totală
a deșeurilor tratate în ea, indiferent de originea sa, fie în interiorul sau în afara
sistemului. Acest lucru ar putea fi MSW colectate sau deșeurile
produse la instalațiile de deșeuri sau de epurare (flux secundar de deșeuri), dar potrivit pentru un tratament în astfel de instalații. Reactanții solizi sau lichizi utilizați în procesele de tratare nu sunt contabilizați ca intrări ale unității, pentru că ar modifica rezultatul
fracției de deșeuri recuperate (adică diferența dintre Ix,p și Ox,p). Cu toate acestea, acestea sunt incluse în partea de ieșire ca și deșeuri secundare (Ox,p).

Ox,p reprezintă cantitatea de deșeuri generate de instalația de tratare a deșeurilor municipale solide p, situată în interiorul sistemului, pentru anul x, în tone/an.

Considerăm ieșirile dintr-o instalație de tratare a fi deșeuri solide și lichide generate în timpul tratării MSW ce nu pot fi recuperate și, prin urmare, trebuie să fie tratate de un nou proces sau trimise spre eliminare definitivă. În consecință, materialele recuperate în timpul procesului de tratare, deșeurile care sunt reciclate și rezultatele care au valoare de piață nu sunt contabilizate. Ieșirile includ deșeurile secundare care sunt ori depozitate ori trimise pentru continuarea tratamentului, fie în interiorul sau în afara sistemului.

Trebuie să reținem că deșeurile secundare a unei instalații (contabilizate ca ieșiri ale instalației, Ox), care sunt tratate de o altă instalație din sistem (contabilizate ca intrare în instalație, Ix) nu schimbă valoarea indicatoruluiu, cu condiția ca aceeași greutate care iese din prima instalație să intre în a doua (a se vedea, de exemplu, fluxurile OA și IB în Fig. 1).

• (Ix,p – Ox,p) corespunde cu materialul recuperat în timpul unui tratament sau proces de sortare. Acest termen se referă la procesele care generează deșeuri secundare, adică cele ce au un randament de recuperare inferioare procentajului de 100%. Exemple tipice includ generarea de compost în instalațiile de compostare, materialul recuperat din instalațiile de reciclare și materialul separat în sortarea plante.

• Rx este cantitatea de MSW colectată separat, folosită direct ca materie primă pentru anul x, în tone/an.

Acest parametru reprezintă fracțiunea selectată separat a MSW, de obicei hârtie și sticlă, care sunt folosite direct ca materie primă, fără pierderi semnificative, în instalațiile de fabricare, fie în interiorul sau în afara sistemului, fără nici o selecție sau tratament anterior. Această parte nu include deșeuri recuperate prin sortare și nici fluxurile de deșeuri tratate în centrele de recuperare materială și instalațiile de reciclare, deoarece nu există nici o recuperare absolută a materialelor, iar procesul de reciclare generează deșeuri secundare.

R include, de asemenea, refolosirea directă a produselor precum sticlele de sticlă, aparatele electrice și mobilier.

Gx reprezintă suma totala a MSW generate de sistemul studiat pentru anul x, în tone.

Cantitatea totală de MSW generată de sistem este definită de suma materialelor colectate, în anumite limite. Emisiile de aer, reziduurile tratate ca ape uzate și industriale și reziduuri de la construcții sunt excluse de la această definiție. În metodologia propusă reprezintă cantitatea generată și colectată de MSW.

3.2. Presupuneri și metode de calcul folosite pentru estimarea indicatorului

MSW generat de alte sisteme socio-economice dar manipulat în instalațiile de tratament studiate, sunt considerate deșeuri importate și sunt incluse în intrările acestor instalații. Cantitatea de MSW generată de sistem dar tratată în afara limitelor lui nu este inclusă în numerotarea expresiei matematice a indicatorului, deoarece este considerată un export al sistemului. Cu toate acestea, această categorie de MSW este reflectată în valoare indicatorului ca nefiind inclusă în intrările instalației, deși este în generarea de MSW (Gx).

Intrările instalțiilor de compost sunt egale cu cantitatea de deșeuri organice tratate acolo (Ix). Ieșirile lor (Ox) sunt formate din deșeuri lichide și solide rezultate din procesul de compostare, excluzând compostul produs de o anumită valoare. Când nici o piață nu este valabilă pentru compostul generat, datorită calității joase, acesta este amestecat cu pământ și inclus în ieșirile de deșeuri ale instalației.

Instalațiile de digestie anaerobă trateaza deșeurile organice (Ix) transformându-l în biogaz prin procesul de metanizare care este apoi convertit în electricitate. Ieșirea lor (Ox) este ceea ce ramâne din acest proces, trimis pentru tratament suplimentar sau eliminare finală.

Instalațiile de incinerare (cu recuperare de energie) acceptă, de obicei, deșeuri ce nu pot fi refolosite sau care nu au fost colectate separat. Intrările (Ix) unei instalații de incinerare reprezintă deșeurile pe care le primește. Ieșirile (Ox) sunt formate din cenușa ramasă și cenușa care zboară, aceasta fiind generată iî timpul procesului de incinerare, și ocazional din deșeuri de apă, în funcție de caracteristicile tehnice ale instalației și de tipul de tatament urmat.

Materialele reciclabile colectate separat, predominant sticlă, hârtie, plastic și metale sunt trimise pentru a fi reciclate (Ix). Înregistrăm resturile care apar în timpul procesului de reciclare ca ieșiri (Ox) din aceste instalații.

Depozitele de deșeuri finale, sunt considerate a fi în afara limitelor sistemului socio-economic indiferent de poziția acestuia față de ele. În consecință, depozitul de deșeuri este mereu privit ca un export și depozitele de deșeuri importate în sistemul studiat nu sunt menționate ca intrări în instalații, nici ca ieșiri din sistem.

În concordanță cu definițiile și comentariile de mai sus, generarea anuală de MSW al unui sistem ar fi definit în termeni de I și R după cum urmează:

Unde G este MSW generat în sistem, t/y; I, totalitatea intrărilor de deșeuri în sistemul de tratament MSW al instalației, t/y; Iimp, deșeurile importate din alte sisteme pentru a fi tratate în sistemul de tratament MSW al instalației, t/y; Iexp, fracțiunea de MSW generat care este direct folosită ca materie primă, în tone/an; Ilandf, fracțiunea de MSW generat care este amestecată cu pamant, t/y.

Diferența dintre I și Iimp reprezintă fracția de deșeu local generat și tratat de sistemul instalației (Idom).

Bibliografie

http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/82095_starea_mediului_2011.pdf

http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/116008_RSM-2012.pdf

http://www.anpm.ro/documents/12220/2209838/RSM-2013+fata+verso+final.pdf

http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/48601_6%20Cap%206%20Managementul%20Deseurilor.2010.pdf