Utilizarea imaginilor satelitare pentru caracterizarea solurilor în vederea înființării de culturi pomicole [303347]

Utilizarea imaginilor satelitare pentru caracterizarea solurilor în vederea înființării de culturi pomicole

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………2

Capitolul 1 – Stadiul actual al cunoașterii în domeniul condițiilor de sol pentru înființarea de culturi pomicole …………………………………………………………………………………………………………3

1.1. Condiții de climă pentru înființarea de culturi pomicole…………………………………………….3

1.2. Condiții de sol pentru înființarea de culturi pomicole………………………………………………..4

1.2.1. Proprietățile chimice ale solurilor favorabile cultivarii pomilor………………………………..5

1.2.2. Proprietățile fizice ale solurilor favorabile cultivarii pomilor……………………………………7

1.3. Principalii portaltoi ai speciilor pomicole ………………………………………………………………10

1.4. Tipuri de plantații………………………………………………………………………………………………..13

Capitolul 2 – Contribuții proprii…………………………………………………………………………………..15

2.1. Justificarea temei…………………………………………………………………………………………………15

2.2. Obiectivele studiului…………………………………………………………………………………………….15

2.3. Material și metodele utilizate………………………………………………………………………………..15

2.3.1. Caracteristici generale ale terenului care face obiectul studiului……………………………..15

2.3.2. Studiul pedoclimatic …………………………………………………………………………………………18

2.4. Interpretarea rezultatelor………………………………………………………………………………………37

2.5. Recomandări……………………………………………………………………………………………………….39

2.6. Concluzii……………………………………………………………………………………………………………43

Bibliografie selectiva…………………………………………………………………………………………………44

Introducere.

Culturile pomicole prezintă o [anonimizat], o alternativă la "cultura mare" cerealiera, prin valoarea productiei obținute pe unitatea de suprafață cât și prin necesarul de forța de munca diversificată si calificată.

Culturile pomicole pot rezolva o [anonimizat].

[anonimizat], lucrari de bază in vederea inființarii culturilor pomicole moderne.

Ideal, [anonimizat] 15% sau între 15-25% în condiții de amenajare a teritoriului prin terasare iar parcelele de cultură trebuie delimitate in functie de caracteristicile fizice si chimice ale solului.

Lucrarea de față își propune introducerea unui pas nou în procesul de analiză a solului prin studiul imaginilor satelitare multianuale asupra zonei pe care va fi înființată cultura, cu scopul final de eficientizare a analizelor și de obtinere a unor concluzii cât mai facil de aplicat asupra viitoarei plantații, în vederea administrarii acesteia în toate fazele, de la amenajarea teritoriului, parcelare, fertilizare și amendare de baza, pana la exploatare si desființare. Totodată aceasta urmareste determinarea conditiilor naturale existente din zona studiată cu un grad înalt de precizie astfel încat recomandarea de culturi să se faca pentru specii cu cerințe ecologice cat mai apropiate de cele existente în această zonă.

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII ÎN DOMENIUL CONDITIILOR DE SOL PENTRU ÎNFIINATREA DE CULTURI POMICOLE

1.1. Condiții de climă pentru înființarea de culturi pomicole.

Temperatura, precipitațiile, lumina, curenții de aer, principalele elemente climatice, determina pretabilitatea zonei pentru anumite plantații pomicole.

Din punct de vedere al temperaturii, analizăm temperatura medie anuala, intervalul de minim și maxim al speciei (interval în afara căruia cresterea incetează), temperaturile minime din preioada de iarna dintr-un areal, având in vedere limita de rezistență la ger a speciei și minimele din fenofazele de inflorire și legare de rod.

Precipitațiile se analizează ca și precipitații anuale minime, necesare speciei avand în vedere deficitul si excesul pluviometric pe parcursul perioadei de vegetatie corelat cu necesitătile acesteia pentru apă, în funcție de fenofaza.

Cerințele față de lumină difera în functie de specie și determină expozitia optimă de înființare.

Valorile parametrilor meteorologici, de regulă, provin din bazele de date multianuale ale Administrației Naționale de Meteorologie, București – ANM (121 de stații meteorologice în intervalul 1961-2010).

Tabelul 1.1.1

Cerințe generale fața de temperatură ale principalelor specii pomicole.

După: I. Sumedrea, Dorin Ioan si colab., 2014

Tabelul 1.1.2.

Cerințe generale fata de precipitații si lumină ale principalelor specii pomicole.

După: I. Sumedrea, Dorin Ioan si colab., 2014

1.2. Condiții de sol pentru inființarea de culturi pomicole

Solul îndeplineste importante funcții esentiale pentru asigurarea existentei pe Pămant, prin acumularea si furnizarea de elemente nutritive si energie organismelor vii si prin asigurarea unor condiții favorabile dezvoltarii acestora. Este o resursa regenerabilă, atâta timp cât utilizarea sa de catre om nu îi influențează negativ functionalitatea.

Solurile pomicole sunt puternic modificate sub aspectul inversarii orizonturilor și al îmbunatațirii regimului de apa, aer, caldură și hrană, ca urmare a lucrarilor de pregatire inainte de plantare si dat fiind faptul că o plantatie ocupă terenul o perioada lunga de timp.

Cerințele plantelor pomicole față de sol variază foarte mult în funcție de specie, soi, portaltoi, varsta culturii, faza de vegetație etc..

1.2.1. Proprietățile chimice ale solurilor favorabile cultivarii pomilor

Principalele proprietăți chimice ale solurilor sunt influențate de compoziția soluției solurilor, de constituenții organici si minerali care pot influența proprietățile solurilor. Factorii care contribuie la concentrația solutiei solului în elemente nutritive sunt reprezentați de vegetație, condițiile climatice de conținutul si de tipul de humus al solului. Cunoasterea proprietăților fizice si chimice ale solului sunt foarte importante în alegerea sortimentului de plante de cultură, alegerea portaltoilor, a tehnologiilor de cultură aplicate, precum și a măsurilor de ameliorare ale acestuia.

Soluția solului reprezinta apa lichida din sol care, în urma contactului permanent cu faza minerală a solului, se îmbogateste cu ioni minerali, acizi, baze, substante organice, usor solubile aflate în stare de dispersie ionica, moleculară si coloidală, din care plantele preiau ionii necesari nutritiei.

Reactia solului este determinata de concentratia ionilor de hidrogen și hidroxil existenti în soluția solului și se exprima în valori pH. Dacă în soluția solului predomină ionii de H+ reactia este acidă, daca predomină în soluție ioni de OH- reactia este alcalină. Reacția solului apare ca rezultat al însusirii substanțelor dizolvate în soluția solului, de a disocia electrolitic în ioni corespunzatori.

Principalii factori care influențează aciditatea sau alcalinitatea solurilor sunt: compoziția chimică și mineralogică a partii minerale a solului, concentrația sarurilor solubile, conținutul și natura substantelor organice care se găsesc în sol, umiditatea solului, activitatea organismelor din sol etc.

Culturile pomicole prezintă o adaptabilitate mare față de reacția solului, fiind de preferat totusi, în functie de specie, solurile neutre, putin acide sau uneori slab alcaline.

Posibilitățile de folosire a solurilor cu domenii largi de variabilitate a pH-ului s-au optimizat prin crearea si diversificarea soiurilor de portaltoi.

Capacitatea de tamponare a solului reprezintă însusirea acestuia de a se opune tendinței de modificare a reacției și a concentrației ionilor de H+, OH-, H2PO-, K+; NH4+, Ca2+ si Mg2+ din soluția solului, datorita aplicarii ingrasamintelor, irigarii culturilor , lucrarilor tehnologice etc..

Rezistența pe care o opune solul la modificarea valorii pH, atunci când asupra sa actionează diferite baze sau acizi definește însusirea de tamponare pentru reacție a solului. Prezența acizilor slabi (carbonic, huminici, alumino-silicic) și a sărurilor lor formate cu baze tari (carbonați, humați) reprezintă factorii principali care se opun modificărilor de pH a solului. În cazul prezenței acidului carbonic si a bicarbonatului de calciu, tendința de acidifiere este redusă datorită descompunerii acestuia, cu formare de carbonat de calciu, apă și dioxid de carbon.

Cunoasterea capacitătii de tamponare a solurilor are deosebita importanta în alegerea și stabilirea dozelor de ingrăsaminte si amendamente.

Humusul reprezintă principala sursa de elemente nutritive pentru plante. Descompunerea resturilor vegetale și animale în urma microorganismelor si factorilor climatici se desfasoară cu intensitați diferite, ceea ce contribuie la formarea unui anumit tip de humus, condiționat de natura resturilor vegetale, de compoziția acestora și de condițiile climatice. Formarea humusului reprezintă un proces esențial care contribuie la fertilitatea solurilor.

Resturile organice constituite din resuturi vegetale și animale, microorganisme, sunt atacate de numerosi agenți fizici, chimici si biologici, suferind diferite procese de descompunere. Viteza de descompunere a resturilor vegetale și animale este foarte mult influențată de condițiile climatice.

Astfel în zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate și precipitații scăzute, descompunerea resturilor vegetale se desfasoară mult mai rapid în comparatie cu zona de pădure si montană unde, datorita precipitațiilor ridicate si temperaturilor scazute, descompunerea este mai lentă, anual ramânând o cantitate însemnata de resturi vegetale nedescompuse sau partial descompuse.

Descompunerea resturilor vegetale se desfasoară sub actiunea organismelor și microorganismelor care utilizeaza materia organică pentru hrana și sursa de energie.

Mineralizarea reprezinta procesul prin care resturile organice depuse la suprafata solurilor aerate sunt supuse urmatoarelor faze de descompunere: hidroliza, oxido-reducerea și mineralizarea totala.

Humusul contribuie la ameliorarea proprietăților fizice ale solului precum permeabilitatea pentru apă și aer, îmbunatațind regimul aerohidric al solului și intensificand procesele biochimice.

Humusul alcătuieste în proportie de 3-4% solul în camp, în spatiile protejate, datorită aportului mare de materie organică ajunge la 7-10% în diferite stadii de mineralizare.

Sărurile de sodiu sunt considerate nocive, împiedicand dezvoltarea sistemului radicular.

Posibilitatea înființarii de plantații pomicole pe soluri sărăturate este condiționată de folosirea unui material saditor specific cu portaltoi cu toleranță la salinitate.

Azotul, fosforul si potasiul sunt elemente care se reutilizează, adică trec din frunze în radacină si tulpini si inapoi în anul urmator, pentru a fi refolosite de plantă. Calciul si fierul sunt elemente care se imobilizează în organele plantei, calciul se imobilizează în lemnul bătran iar fierul se imobilizeaza chiar și în frunze și nu poate migra intre organele plantei, această imobilizare combinată cu lipsa fierului din sol determina apariția clorozei frunzelor tinere si inrosirea fructelor.

Azotul are un rol important în viata pomilor, mai ales în procesele de crestere și reproducere, insuficienta acestuia provoaca încetinirea cresterii, slabirea înfloritului, fructificarii și caderea prematură a frunzelor, pe de alta parte excesul de azot determină cresteri vegetative prea puternice, o înflorire redusă și dezvoltarea mai slabă a fructelor. Odată cu caderea frunzelor, ciclul intern al azotului se încheie avand loc retranslocarea acestuia.

Fosforul influențează trecerea amidonului în forme mai simple, în lipsa lui sunt slabite cresterile lăstarilor, frunzelor și a rădacinilor active, în cazuri de insuficiență a fosforului, încetineste diferențierea mugurilor, fructele raman mici și acre, scade rezistenta la ger. Excesul de fosfor provoacă grabirea coacerii fructelor și insuficienta unor alte minerale ca K, Fe si Zn.

Potasiul îndeplineste un rol în procesele de asimilare, în lipsa lui sunt slabite cresterile lăstarilor, frunzelor și a rădacinilor active, în caz de exces a potasiului, pe fructe pot sa apară un fel de arsuri, iar din acestea sa lipsească calciul, magneziul și manganul.

Calciul are rol în mobilizarea substantelor de rezervă și de regulator între celalalte elemente chimice asigurand echilibrul fiziologic în solutiile nutritive. Prezența calciului anihilează efectele nocive ale exceselor altor minerala ca magneziul, aluminiul, fierul si manganul. Excesul de calciu inhiba absorbtia potasiului, magneziului, zincului, borului, manganului.

Magneziul intră în componența clorofilei fiind un element esential. Insuficiența mageziului provoacă cloroza și caderea prematura a frunzelor iar de excesul magneziului este legata insuficiența calciului.

Borul este important pentru pomi, insuficiența lui opreste cresterea varfurilor lastarilor și favorizează formarea tesutului rugos în fructe.

Se întampla ca solurile pomicole sa contina o cantitate mare de carbonat de calciu activ, fapt care determină apariția clorozei fero-calcice care produce mari pierderi plantațiilor.

Tabelul 1.2.1.

Starea de aprovizionare a solului cu elemente minerale pentru culturi pomicole.

După: Buletinul I.A.S. nr. 1 – 2 / 1983.

1.2.2. Proprietățile fizice ale solurilor favorabile cultivarii pomilor

Însusirile fizice ale solului influențeaza regimul aerohidric al solurilor și dezvoltarea sistemului radicular al plantelor. Textura solului reprezinta însusirea cea mai importanta a solului, în functie de aceasta, se alege tehnologia de cultura cea mai adecvata, aplicarea irigației și a fertilizării sunt condiționate de textura solului. Aplicarea unui management defectuos atrage dupa sine distrugerea structurii solurilor, cresterea compactitații solului cu repercursiuni negative asupra dezvoltarii plantelor.

Faza solidă a solului, care reprezintă circa 50% din volumul total, este alcatuită din substanțe organice si minerale. Partea minerală este formata din particule elementare de diferite marimi, care îndeplinesc fiecare anumite funcții si conferă însusiri specifice solului. Deoarece alcatuirea fazei solide a solului este foarte complexa din punct de vedere fizic, chimic și mineralogic, ne intereseaza în mod special mărimea particulelor elementare ale solului.

Tabelul 1.2.2.

Pretabilitatea pentru culturi pomicole data de grosimea solului și volumul edafic.

După: Ghena, N. si colab. , 2010

Volumul edafic util sau grosimea fiziologica utilă reprezinta volumul de sol ce poate fi folosit de radacinile plantelor, grosimea solului până la rocile compacte și masive sau stratele de materiale cu peste 90% fragmente scheletice, având grosimea peste 20 cm.

Textura este însusirea cea mai stabilă a solului, în functie de care trebuiesc adaptate toate tehnologiile de cultura si masurile agropedoameliorative privind ameliorarea însusirilor negative ale solurilor determinate de texturi extreme.

Culturile pomicole se adaptează la o gamă larga de categorii texturale, cu cele mai bune rezultate pe soluri cu textura mijlocie, luto-nisipoasă, lutoasă, chiar luto-argiloasă, bine structurate. Totusi sunt excluse pentru culturile pomicole solurile cu un continut de argilă de peste 35-40%.

Textura grosieră se caracterizează prin capacitate redusă de retinere a apei, permeabilitate și aeratie ridicata și ascensiunea capilara redusă. La aceste soluri continutul de materie organica este scazut din cauza dinamicii ridicate a proceselor microbiologice aerobe și de mineralizarea materiei organice, capacitatea de tamponare si de schimb cationic este redusă, iar deseori în aceste soluri exista carente de diferite microelemente.

Textura fină se caracterizeaza prin cantitați foarte mari de apă inaccesibilă plantelor, însusiri mecanice și termice putin favorabile, se lucrează greu, prezintă capacitate mare de contracție și gonflare iar perioada optimă de efectuare a lucrarilor agricole este foarte redusă. Însusirile chimice sunt favorabile deoarece prezintă capacitate de schimb cationic și de tamponare ridicate, continut ridicat de materie organică și un potențial de fertilitate mai ridicat decât solurile cu textura grosiera.

Textura mijlocie prezinta cele mai favorabile însusiri fizico-chimice si biologice având potențialul de productie cel mai ridicat. Se pretează pentru majoritatea plantelor de cultura și nu necesita aplicarea unor masuri agrotehnice speciale. Solurile grele și reci sunt nefavorabile culturilor pomicole.

Structura solului este data de modul de aglomerare a particulelor în agregate de sol, legate prin intermediul unor agenti cu rol de lianti de legatura cum sunt coloizii si carbonații de calciu, de diferite forme și marimi denumite agregate strcturale. La culturile pomicole se recomandă solurile bine structurate, deoarece inmagazinează multa apă, aer, caldură și elemente nutritive, asigurand conditii optime plantelor. Se pune accent deosebit pe imbunatațirea și evitarea degradarii structurii solurilor prin lucrari specifice.

Umiditatea optimă a solului variaza intre 50-80% din intervalul umiditații active, valori mai mici fiind favorabile maturarii fructelor si formarii mugurilor de rod și mai mari pentru cresterea lăstarilor și a rădăcinilor.

Adancimea apei freatice influenteaza direct cresterea rădacinilor, cerintele pomilor fată de aceasta depinde în functie de specie. Nivelul ridicat al apei freatice nu lasă rădăcinile verticale sa patrunda

în adancime, uneori provocand chiar intoarcerea lor spre suprafată către solul mai bine aerat.

Păstrarea sau îmbunatațirea însusirilor fizice, chimice si biologice ale solurilor depinde de modul de executarea a lucrarilor solului, de cantitatea de amendamente și ingrasaminte aplicate și de tehnica de irigare. Lucrările solului trebuie sa fie executate in perioada și în conditii de umiditate optime astfel încat sa nu afecteze structura și textura solului. Tabelul 1.2.3.

Cerinte generale fata de sol ale principalelor specii pomicole.

1.3. Principalii portaltoi ai speciilor pomicole.

Proprietatile solului influențeaza toate fazele de dezvoltare și funcționare ale plantelor , ambianta de mediu din sol este mult mai stabila decat cea din aer, fapt care determina o sensibilitate mare față de schimbarile acesteia. Fvorabilitatea portaltoilor pomicoli pentru anumite zone se datoreaza conditiilor limitative sau nefavorabile legate de mediul din sol.

Pomul altoit constituie un organism nou, rezultat din convietuirea a doi simbionti între care exista o serie de interactiuni care pot avantaja anumite caracteristici ale pomului luat ca un întreg.

Portaltoiul influențează vigoarea pomului altoit, ancorajul în sol si rezolva o serie de aspecte legate de factorii de stres din sol, pe care soiul, pe rădacini proprii nu le-ar putea învinge.

Figura 1.3.1. Vigoarea principalilor portaltoi ai speciilor pomicole.

Portaltoii Marului.

Exista o gamă largă de portaltoi care poate satisface cultura marului în functie de condițiile pedoclimatice și ai sistemelor de cultură, toate acestea avand totusi însusiri apropiate de specia de baza, astfel conditiile pedoclimatice ale speciei fiind baza în stabilirea favorabilitătii culturii marului.

Tabelul 1.3.1.

Portaltoii Mărului.

Portaltoii Părului.

Cel mai răspândit portaltoi vegetativ este gutuiul care prezintă o serie de avantaje față de părul franc dar are si dezavantaje mai ales prin slaba compatibilitate la altoire cu unele soiuri valoroase.

Tabelul 1.3.2.

Portaltoii Părului.

Portaltoii Gutuiului.

Pentru altoirea gutuiului se folosesc numai portaltoii vegetativi de gutui, prezentați la specia păr (gutui A, Gutui C, BA29, Adams). Nu apar probleme legate de compatibilitatea la altoirea soiurilor de gutui pe portaltoii vegetativi de gutui.

Portaltoii Prunului.

Atat în țară cat și pe plan mondial, lista portaltoilor pentru prun este într-o continuă dinamică, tendința fiind obtinerea unor portaltoi care sa aibă o influență mai mare asupra vigorii pomului altoit în vederea intensivizarii culturii. Majoritatea portaltoilor pentru prun provin din speciile Prunus cerasifera, P. Insititia si P. domestica. Cel mai folosit portaltoi pentru prun a fost corcodusul (mirobolanul).

Tabelul 1.3.3.

Portaltoii Prunului.

Portaltoii Ciresului.

Pe plan mondial exista tendința de intensivizare a culturii ciresului prin folosirea portaltoilor de vigoare mica exemplu seria Gisela.

Tabelul 1.3.4.

Portaltoii Ciresului.

Portaltoii caisului.

Pentru cais se folosesc drept portaltoi puieti de zarzăr, de corcodus, de cais franc și hibrizi interspecifici ai acestora. Folosirea unei grupe de portltoi care difera de cea ce apartine speciei Prunus Armenica (zarzar si cais franc) este determinata de condițiile de sol nefavorabile pentru radacinile caisului, soluri mai grele, acide si cu drenaj deficitar.

Multe soiuri de cais sunt compatibile cu o gamă mai largă de portaltoi, dar există o grupă de soiuri așa zisă grupă a soiurilor congenitale, care nu sunt compatibile decât atunci când sunt altoite pe rădăcini (portaltoi) de cais.

Tabelul 1.3.5.

Portaltoii Caisului.

Portaltoii Piersicului.

Cei mai mulți portaltoi pentru piersic provin din cadrul speciei însăși și se înmulțesc generativ, prin sâmburi. Piersicul este însă compatibil la altoire, într-un grad mai ridicat sau mai redus și cu alte specii din cadrul genului Prunus. În general, nectarinul nu are compatibilitate bună când este altoit pe corcoduș sau prun. Portaltoii cu înmulțire generativă provin din cadrul speciei și necesită soluri mai ușoare, pe care să nu fie prezent excesul de umiditate deoarece rădăcinile lor sunt sensibile la asfixia radiculară. Ei nu pun probleme la altoirea soiurilor de nectarin și în majoritatea lor sunt viguroși, potriviți pentru livezile clasice. Portaltoi cu înmulțire vegetativă sunt hibrizi interspecifici cu caracteristici combinate de la speciile inițiale.

Tabelul 1.3.6.

Portaltoii Piersicului.

1.4. Tipuri de plantații

Sistemul de cultură a pomilor se alege în funcție de factorii tehnico-economici doriți, după termenul de exploatare și după bugetul investiției. Plantațiile pomicole se caracterizează prin mărimea suprafeței și scopul comercial, astfel este recomandat ca acestea sa acopere suprafete cat mai mari, sa fie amplasate în zone de favorabilitate maxima pentru speciile cultivate cat și în proximitatea zonei de valorificare. Se recomandă ca sortimentul sa fie format dintr-un numar cat mai redus de specii și soiuri dintre cele mai valoroase și mai adaptate zonei de cultura.

Sistemul de plantare reprezintă totalitatea notiunilor referitoare la forma coroanei, cresterea coroanei, înalțimea coroanei, înalțimea trunchiului, distanțele dintre plante și portaltoiul folosit.

Tabelul 1.4.1.

Sisteme de plantare.

CAPITOLUL 2. CONTRIBUTII PROPRII.

2.1. Justificarea temei.

Cartarea pedologică și agrochimică constituie, alaturi de analiza factorilor climatici și studiul economic, lucrari de bază în vederea înființării culturilor pomicole moderne.

Scopul cercetatorilor a fost de a perfecționa, sub unele aspecte, tehnica de determinare a zonelor de probă medie, avand posibilitatea de a analiza evolutia unei suprafețe mari de teren pe parcursul mai multor ani, într-un timp scurt si cu costuri minime.

Avand în vedere avansarea tehnologiei în direcția imaginilor satelitare de mare rezolutie din ultimii ani, cat și disponibilitatea acestora practic pe orice perioadă a anului, am încercat determinarea unor zone omogene dintr-o anumita suprafața de teren, prin analiza evolutiei plantelor pe parcursul anilor precedenți. Zonele astfel determinate au fost analizate din punct de vedere pedologic și agrochimic.

2.2. Obiectivele studiului

Obiectivle analizelor efectuate sunt:

– eficientizarea studiului prin analiza imaginilor satelitare multianuale;

– determinarea speciilor care utilizează cel mai bine factorii ecologici actuali ale unei anumite suprafețe de teren;

– obtinerea unor concluzii cat mai facil de aplicat asupra viitoarei plantații in vederea administrării acesteia in toate fazele, de la amenajarea teritoriului, parcelare, fertilizare și amendare de baza, pana la exploatare și desființare. î

2.3. Material și metode utilizate.

2.3.1. Caracteristici generale ale terenului care face obiectul studiului

Materialul necesar pus la dispozitie de beneficiarul analizei constă în conturul suprafeței de teren și istoricul culturilor pe o perioada de 2 ani.

Istoricul culturilor este important pentru a determina perioada care trebuie analizată prin imagini satelitare astfel încat imaginile sa surprinda cultura efectiva nu perioadele în care terenul nu a fost cultivat sau era in stadiu de ogor negru. In cazul existenței unei evidențe clare a culturilor incluzând informații extensive despre aceastea, exista posibilitatea analizării d.p.d.v. al variației indicelui NDVI în diferite fenofaze ale culturii.

Astfel avem:

Tabelul 2.3.1.1.

Coordonate (sistem de proiecție WGS 84) contur teren.

Tabelul 2.3.1.2.

Istoric culturi

Procesând coordonatele, rezultă urmatoarele:

Tabelul 2.3.1.3.

Suprafața și perimetrul parcelei de teren.

Suprafața de teren, categoria de folosinta arabil, se afla în Județul Ialomița la 7 km Sud de orasul Urziceni, in UAT Boranesti.

Figura 2.3.1.1. Poziționarea geografica a terenului.

Suprafața de teren se afla în partea de sud-est a țării, în Campia Bărăganului, diviziune estica a Campiei Romane, pe cursul inferior al raului Ialomița.

Relieful zonei poarta amprenta situarii sale în diviziunea estică a Campiei Romane-Baraganul, fiind dominat de campuri tabulare întinse și lunci. Din punct de vedere geologic, zona este un bazin de sedimentare maritima lacustra.

Clima este temperat-continentală caracterizandu-se prin veri calde și ierni reci, printr-o amplitudine termica anuală, diurna relativ mare si prin precipitații in cantitați medii. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este cuprinsă între 2.100 și 2300 ore, numărul anual de zile cu cer senin este de 110, cu cer noros de 123, iar cu cer acoperit 130 de zile.

Reteaua hidrologica este formată din ape freatice potabile, aflate la adancimi de 2 – 7 m în lunci și 5 – 30 m în restul zonelor.

2.3.2. Studiul pedoclimatic.

Descrierea și analiza meteorologica al zonei de interes.

Având în vedere faptul că valorile parametrilor meteorologici din bazele de date multianuale ale Administrației Naționale de Meteorologie sunt disponibile doar contra cost și obtinerea lor dureaza intre 20 si 60 de zile, pentru analiza acestor factori am folosit arhiva meteo gratuită disponibila on-line pe www.rp5.ru, site-ul oferă previziuni meteo pentru următoarele șase zile și informații despre vremea actuală.

Previziunile sunt realizate de Biroul Meteorologic din Marea Britanie (Met Office) și sunt furnizate pe site în baza licenței corespunzătoare.

Datele cu privire la prognoza actuală provin de la stațiile meteorologice terestre prin sistemul internațional de schimb liber de date meteo. Previziunile se actualizează complet pe site de două ori pe zi: la orele 05:00 și 17:00 UTC.

Date observaționale recente sunt adăugate în baza site-ului de opt ori pe zi, la fiecare trei ore: de regulă, la 00:30, 03:30, 06:30, 09:30, 12:30, 15:30, 18:30 si 21:30 UTC.

Site-ul oferă posibilitatea de export a arhivei meteorologice în diverse formate, gratuit, pentru orice statie meteorologica din sisetmul international de liber schimb de date meteo.

Tabelul 2.3.2.1.

Sinteza date meteo din perioada 01.03.2013-01.03.2017.

Graficul 2.3.2.1. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor anuale în anul 2013

Graficul 2.3.2.2. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor anuale în anul 2014

Graficul 2.3.2.3. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor anuale în anul 2015

Graficul 2.3.2.4. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor anuale în anul 2016

Conform datelor analizate, zona este caracterizata de perioade cu deficit pluviometric accentuat și perioade cu exces de umiditate, ploi torențiale. Având în vedere intenția de a înfiinta o cultura pomicola, irigația acesteia este indispensabilă și trebuie combinata masuri pentru combatere a eroziunii de suprafața a solului și de evacuare a apei in exces. Trebuie luate masuri pentru a evita stagnarea apei în perioadele cu exces de precipitații sau cu precipitații torențiale, în special în zona rădăcinilor pomilor.

Determinarea subzonelor de analiză prin utilizarea imaginilor satelitare. Analiza Indicelui NDVI .

NDVI-Normalised Difference Vegetation Index

Pentru a determina densitatea verde pe o parcela de teren, trebuie respecte lungimile de unda distincte ale luminii solare vizibila și aproape infrarosie reflectata de plante. Anumite lungimi de unda ale spectrului luminos sunt absorbite și alte lungimi de unda sunt reflectate de suprafața terestra. Clorofila din organele plantelor, absoarbe puternic lumina din spectrul vizual (de la 0,4 la 0,7 μm) pentru fotosinteză. Structura celulară a frunzelor, pe de alta parte, reflectă puternic lumina cu lungimea de unda de la 0,7 la 1,1 μm.

Vegetația apare foarte diferită la lungimile de undă vizibile și în lumina cu lungimea de unda de la 0,7 la 1,1 μm. În lumina vizibilă zonele vegetale sunt foarte întunecate, aproape negre, în timp ce regiunile de deșert sunt stralucitoare. La lumina cu lungimea de unda de la 0,7 la 1,1 μm, vegetația este mai strălucitoare, iar deserturile sunt cam la fel. Prin compararea luminii vizibile și lumina cu lungimea de unda de la 0,7 la 1,1 μm, se poate masura cantitatea relativă de vegetație.

Graficul 2.3.2.6. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 20.04 si 15.05.2015.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Figura 2.3.2.5. NDVI 07.06.2015 cultura de rapița.

Graficul 2.3.2.7. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 15.05 si 07.06.2015.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Graficul 2.3.2.8. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 07.06 si 28.10.2015.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Figura 2.3.2.6. NDVI 29.10.2016 cultura de grâu.

Graficul 2.3.2.9. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 29.10 si 14.11.2015.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Figura 2.3.2.7. NDVI 14.11.2015 cultura de grâu.

Figura 2.3.2.8. NDVI 21.04.2016 cultura de grâu.

Graficul 2.3.2.10. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 21.04 si 09.06.2016.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Figura 2.3.2.9. NDVI 09.06.2016 cultura de grâu.

Graficul 2.3.2.11. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 09.06 si 27.06.2016.

Fenomene meteo extraordinare: nu sunt.

Figura 2.3.2.10. NDVI 27.06.2016 cultura de grâu.

Graficul 2.3.2.12. Variația temperaturii și distribuția precipitațiilor între 27.06 si 20.07.2016.

Fenomene meteo extraordinare: ploaie torențiala 89 mm pe 29.06.

Figura 2.3.2.11. NDVI 20.07.2016 cultura de grâu.

Valorile NDVI corespunzatoare zonelor din imagini pot fi determinate utilizand urmatoarea scara cromatică:

Analizând imaginile prezentate putem observa diferențe repetitive în anumite zone ale parcelei din punct de vedere al NDVI, această diferența poate fi rezultatul unor proprietați diferite ale solului, atât din punct de vedere al proprietăților fizice cat și chimice dar poate sa țina și de topologia parcelei. Astfel am imparțit parcela în 10 zone diferite în vederea analizei proprietăților fizice si chimice ale solului.

Figura 2.3.2.12. Zone de analiză a proprietaților solurilor.

Determinarea proprietaților chimice ale solurilor.

Analiza agrochimică a parcelei se va face pe subparcelele determinate anterior. Stabilim ca puncte de prelevare probe partiale intersectiile unor axe perpendiculare imaginare din 30 în 30 de metrii pozitionate pe directiile N și E. Pentru a elimina influențele marginilor parcelei, din punctele care se afla la o distanța mai mica de 15 de m de acestea, nu se vor preleva probe în vederea analizelor (zona cu galben), aceste puncte vor fi doar masurate topografic în vederea realizarii unui plan tridimensional al suprafeței analizate.

Figura 2.3.2.13. Amplasare probe medii și probe parțiale, zona de determinare a apei freatice.

Punctele de prelevare a probelor parțiale sunt stabilite anterior deplasarii pe teren iar acestea sunt predate personalului care face prelevarea sub formă de coordonate în sistemul de proiecție WGS '84.

Prelevarea probelor partiale.

Fiecare punct de prelevare a probelor parțiale este trasat în teren folosind tehnologia GNSS utilizand serviciul ROMPOS, în acest caz , prin Sistem GPS EPOCH 35 dubla frecvența, format din antena Gps Spectrum Survey si colector de date RECON, cu urmatoarele caracteristici tehnice: precizia determinarii statice : +/- 5 mm + 0.5 ppm ; precizia determinarii cinematice : +/- 10 mm + 1 ppm; punctul exact de prelevare a probei este apoi remasurat, astfel obtinand și un model tridimensional al suprafeței.

Adancimea de prelevare a probelor parțiale variază în functie de intențiile de cultură iar în acest caz, probele au fost prelevate din intervalele 20-40 cm, 40-60 cm și 60-80 cm. Intervalul 20-80 cm este reprezentativ pentru culturile care se doresc a fi înființate, în această zona concentrându-se mare parte din sistemul radicular activ al viitoarelor culturi.

Analiza agrochimică a probelor medii astfel obtinute a fost efectuată la laboratoarele din cadrul ICPA Bucuresti și a evidențiat urmatoarele:

Tabelul 2.3.2.2.

Proprietățile chimice ale solului adancimea 20-40 cm

Tabelul 2.3.2.3.

Proprietățile chimice ale solului adancimea 40-60 cm

Tabelul 2.3.2.4.

Proprietățile chimice ale solului adancimea 60-80 cm

Comparând rezultatele analizelor cu datele din Tabelul 1.2.1 determinăm ca subparcelele ale caror valoare a indicelui este marcată cu rosu și/sau galben necesita îngrasaminte pentru refacerea starii de aprovizionare a solului. Valorile din căsuțele marcate cu culoarea verde au o aprovizionare buna cu elementul chimic corespunzator coloanei.

Putem observa carenta elementelor nutritive în special în stratul de suprafață, rezultat al cultivarii terenului o perioadă lungă cu plante cu sistem radicular care nu patrunde mai jos de primii 40 de cm de sol.

Descrierea generală a solurilor.

Pe suprafața ce urmează a fi cercetată există cartări pedologice la scări mijlocii întocmite de ICPA, utilizand aceste cartari determinam ca solul este încadrat in clasa Cernoziomurilor de tip cambic, materialul parental este format din loesuri si depozite loessoide.

Cernoziomurile cambice s-au format in condiții de vegetație si clima active, care au favorizat intensificarea si adancirea proceselor de transformare a materiei minerale. Sunt răspandite în silvostepa – zona de tranziție între stepa cu cernoziom si zona forestiera, care se caracterizeaza printr-o bogată vegetație ierboasa. In prezent, aspectul inițial al silvostepei se pastreaza doar izolat și pe suprafețe mici intrucat structura acesteia a fost modificata antropic.

Vegetația sub care s-au format aceste soluri se pastrează doar izolat și pe suprafete reduse. In silvostepa inițiala, vegetația era formata din palcuri de paduri cu poieni mari sau paduri rărite. In vegetatia lemnoasa domina stejarisul: Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens. La arbusti predomină Ligustrum vulgare, Evenymus europaea, Crataegus monogyna. Vegetatia in pajisti este dominată de Poa bulbosa, Festuca, Vallesiaca, Festuca pseodovina, iar în poieni Poa pratensis, Carex praecocs, Koeleria gracilis.

La cernoziomul cambic se remarca un numar mare de lumbricide, miriapode, diferite alte insecte si rozatoare, care în totalitatea lor omogenizează materia organica cu cea minerala. In cernoziomul cambic au un rol foarte mare și activitatea microorganismelor humificatoare.

Materialul mineral pe care s-au format aceste soluri este format din loesuri și depozite loessoide. Pe aceste soluri au o evoluție dinamică și depozitele nisipoase fine, remaniate eolian.

Panzele de apa freatica se gasesc sub nivelul critic, deci la adancimi mari și în consecința nu influențeaza notabil procesul de formare a cernoziomului cambic tipic.

Factorii de pedogeneză au contribuit la intensificarea și adancirea de argilizare, la spalarea profundă a sărurilor solubile si la mentinerea unei activitați biologice. Cernoziomul cambic reprezintă conceptul central si are profilul de tipul: Am –Bv –Cca sau C.

Orizontul Am la acest sol este un Am de 40 – 50cm grosime; are culoare închisa, brun-negricioasa, brun-cenusie, structură formată din agregate mijlocii cu muchii usor reliefate; textura este luto-argiloasă.

Orizontul Bv are grosimi diferite, între 20-60cm ; este de culoare brunie cu nuante roscate sau ruginii ; textura este luto-argiloasa; structura micprismatica; moderat compact, cu radacini;

Orizontul Cca se găseste de la 70-120cm în jos are culoare brun-galbuie; astructurat; lutos; fin poros; prezintă numeroase pete cu diferite marimi de carbonat de calciu. Bogata activitate biologică al acestor soluri este materializata în numeroase neoformațiuni biologice.

Procesul de argilizare activ determina cresterea procentului de argila și în consecința, o textura luto-argiloasa.

Structura orizontului Am este grăunțoasă iar cea a orizontului Bv este mai mic prismatică și nu este hidrostabilă. Aceste soluri sunt usor tasate; orizontul Am are continutul de humus cuprins intre 3-5%. La aceste soluri conținutul în elemente nutritive este ridicat, au conditii de solificare bune, stimulează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot asimilabil.

Cernoziomul cambic tipic evoluat pe loess sau pe depozite loessoide este unul dintre cele mai fertile soluri din țara noastră. Fertilitatea potentială este asigurata de însusirile fizice, hidrofizice si biochimice. Cernoziomul cambic are conținut ridicat de humus de buna calitate, reactie neutră sau slab acida si o buna aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile.

Determinarea proprietaților fizice ale solului.

Pentru determinarea grosimii stratului de sol si a adancimii la care se găseste apa freatica s-au executat foraje de tip geologic pana la adancimea de 3m. Pentru un rezultat cat mai precis, acestea au fost executate în puncte de altitudine medie din cadrul fiecarei subparcele în perioada 22-25.11.2016.

Aceasta perioadă este reprezentativă pentru determinarea adancimii la care se gaseste apa freatica datorita cantitații mari de precipitații din perioada 03.10-12.11.2016.

Graficul 2.3.2.5. Precipitațiile între 03.10 si 22.11.2016.

Textura a fost determinată prin analiza in laborator a probelor medii prelevate in vederea analizelor agrochimice din intervalul 20-40 cm.

În urma analizei asupra subparcelelor am obtinut urmatoarele proprietați fizice ale solului:

Tabelul 2.3.2.4.

Proprietațile fizice ale solului

2.4. Interpretarea rezultatelor.

Interpretarea rezultatelor pedoclimatice si agrochimice .

Analizând cerințele față de clima ale speciilor pomicole prezentate in Tabelul 1.1.1. și Tabelul 1.1.2. și datele climatice din zona în care se afla parcela analizată, favorabilitatea față de culturile pomicole este detaliată în urmatorul tabel:

Tabelul 2.4.1.

Favorabilitatea culturilor pomicole față de conditiile climatice ale zonei analizate

Din punct de vedere pedologic și agrochimic stabilim favorabilitatea speciilor (sunt prezentate doar speciile care nu sunt excluse din cauze climatice) pe aceleasi subparcele utilizate pentru analiza agrochimică, astfel avem urmatoarele posibilitați, pentru fiecare zonă în parte:

Tabelul 2.4.2.

Favorabilitatea speciilor pomicole fata de conditiile de sol ale subzonelor analizate

Recomandări specii și portaltoi pe subparcele.

Rezultatele analizelor efectuate cat și cerințele diferitelor specii față de factorii de mediu determina diverse posibilitati de exploatare a terenului pentru a obtine rezultate economice optime.

Astfel, pentru a beneficia de potențialul maxim al fiecerei specii avand totodată o paletă variată de produse se recomandă urmatoare imparțire a subparcelelor :

Tabelul 2.4.3.

Recomandari de culturi pe subparcele

În functie de condițiile pedoclimatice recomandăm utilizarea portaltoilor pentru combinatia subparcela-specie de mai sus astfel :

Tabelul 2.4.4.

Recomandări de portaltoi

2.5. Recomandări.

Orientarea randurilor. Având în vedere pozitionarea parcelei putem presupune ca unghuiul format de razele solare si normală este de 45 de grade astfel, distanțele între randuri, în cazul în care acestea sunt orientate de la S la N, recomandăm sa fie egale cu înalțimea proiectată a acestora.

Figura 2.4.1. Orientarea randurilor.

Sistemele de cultura.

În functie de portaltoiul ales, determinăm sistemul de cultura corespunzator, astfel avem :

Tabelul 2.4.5.

Sistemele de cultura recomandate

Organizarea și amenajarea teritoriului pentru plantatie .

Amenajarea teritoriului.

Reteaua de drumuri este proiectată la o latime de 6 m avand în acelasi timp si rol de zona de întoarcere pentru utilaje, aceasta urmareste zonele de demarcație dintre subparcele și conturul terenului.

Datorita faptului ca parcela de teren se află pe marginea superioara a tereasei raului Ialomița, se recomandă delimitarea unei zone cu rol de protecție a viitoarei plantatii în partea de N și NE, zona cu panta mai mare decat restul parcelei, această zona va fi împadurită, minimizând astfel eroziunea eoliana asupra plantatiei cat si impactul fenomenelor de inversiune termică din zona de creastă.

Figura 2.4.2. Repartizare culturi și schita drumuri.

Tabelul 2.4.6.

Suprafete cultivabile

Întreținerea solului și masuri de combatere a eroziunii.

Având in vedere caracteristicile climatice ale zonei în care va fi amplasată plantația, zona cu ploi torentiale urmate de perioade lungi cu deficit pluviometric si expusa vanturilor, se recomandă masuri de combatere a eroziunii hidrice și eoliene.

Pentru a contrcara posibilitatea stagnarii apei în jurul radacinilor, se recomanda modelarea terenului în biloane, plantarea pomilor pe biloane iar în primul an de la plantare solul va fi lucrat ca ogor negru combinat cu erbicide.

Figura 2.4.3. Modelarea terenului/sectiune perpendiculară pe randuri.

Terenul lucrat toamna se erbicideazǎ pe toatǎ suprafața iar în timpul vegetației se aplicǎ 1-2 lucrǎri mecanice, cu refacerea biloanelor ca ultima lucrare.

Începand cu anul doi se recomandă inierbarea intervalului dintre rândurile de pomi.

Înierbarea intervalelor se face primǎvara timpuriu sau în luna august cu un amestec de graminee și leguminoase: Lolium perene, Lolium multiflorum, Poa pratensis, Dactilis glomerata, Phleum pratense, Festuca rubra, Trifolium repens, Trifolium pratense.

Cantitatea de sǎmânțǎ folositǎ la hectarul efectiv semǎnat este de 30-50 kg/ha, în funcție de amestec și lǎțimea benzii înierbate. Pentru întreținerea acestui covor vegetal se fac cosiri repetate (de 4-5 ori), masa vegetala rezultatǎ se va folosi ca mulci in zona biloanelor.

Începând cu anul trei de la plantare se va înierba inclusiv zona randului. Zona randurilor este deosebit de expusa eroziunii hidrice si eoliene, având în vedere faptul ca zona este caracterizată de perioade cu precipitatii excesive de tip torential.

Pentru ca sistemul sǎ fie cât mai eficient este recomandat sǎ se aplice doze suplimentare de azot, materia organicǎ rezultatǎ prin cosiri sǎ fie folositǎ ca mulci.

Chiar dacă, teoretic, o parte din plantatie nu are nevoie de irigatii avand în vedere că portaltoii folosiți ofera pomilor o înradacinare suficient de puternica pentru a asigira resursele de apă necesare cresterii si fructificarii, se recomanda irigarea întregii plantatii prin irigare prin picurare pentru a se asigura apa necesarǎ pomilor și covorului vegetal pe toatǎ perioada de vegetație inclusiv în perioadele de deficit pluviometric. Fara irigare permanenta, parțile neînierbate și/sau zona bilonului/randului vor fi expuse eroziunii.

Combaterea buruienilor, în acest caz se refera la menținerea covorului la un nivel calitativ corespunzator prin eliminarea plantelor străine, prin folosirea mǎsurilor preventive cu rol de a împiedica rǎspândirea buruienilor și mǎsuri curative, de distrugere a buruienilor deja existente.

Pentru ca lucrǎrile de combatere a buruienilor sǎ fie eficiente fermierul trebuie sǎ cunoascǎ spectrul de buruieni existent în plantație, particularitǎțile biologice ale acestora, cǎile de înmulțire și rǎspândire, însușirile morfologice și biologice ale semințelor pentru a le putea identifica în sursele de îmburuienare.

Ca metode de prevenire în practica pomicolǎ se pot utiliza: pregǎtirea corespunzǎtoare a gunoiului de grajd pentru ca la aplicare sǎ aibǎ o rezervǎ cât mai micǎ de semințe de buruieni, evitarea rǎspândirii semințelor de pe terenurile necultivate sau din marginile nelucrate ale parcelelor, resturile vegetale care se folosesc pentru mulcit sǎ nu conținǎ semințe de buruieni, daca in covorul vegetal exista invazii de buruieni, cosirea se va face inainte ca semintele acestora sa atinga maturitatea fiziologica.

2.6. Concluzii.

Metoda de analiză si materialele utilizate prezinta importanța atat teoretică și practică cat și economică.

Marele avantaj dat de utilizarea imaginilor satelitare în vederea determinarii zonelor de analiză consta în faptul că bazele de date care contin aceste imagini acoperă o perioadă îndelungată, practic, imagini pentru o anumită zonă, cu repetivitate la circa două saptamani în functie de nebulozitatea locală și cu un grad înalt de calitate, pot fi obtinute gratuit, începand din anul 2013 pană în prezent.

Materialul utilizat pentru analiza meteorologica beneficiază, de asemenea, de gratuitate, de un grad înalt de precizie, cu o multudine factori înregistrați și este oferit într-un format usor de utilizat și de interpretat.

Chiar dacă, din punct de vedere statistic, extremele anormale, nu au o valoare substanțială, în ceea ce priveste pomicultura, aceste extreme pot sa conducă la excluderea unei culturi într-o anumita zonă. Asistăm în ultimii ani la multe fenomene meteorologice extreme, care nu apar în ststistica meteorologică, dar care, dacă sunt luate în calcul, pot influența substantial modul de organizare al culturilor.

Formatul datelor de imagistică satelitară și de arhivă meteorologică conferă acestora un grad ridicat de automatizare fapt nelipsit pentru o agricultură performantă.

Rezultatele obtinute în urma analizelor efectuate evidențiază potentialul enorm de cultură pomicolă intr-o zonă preponderent cerealiera, cu condiția respectarii condițiilor de favorabilitate pentru speciile utilizate, cu alegerea unui portaltoi adecvat condițiilor de sol și cu masuri de protecție a mediului mai ales de protecție antierozionala potrivite specificului zonei.

Diversificarea culturilor din aceste zone de exploatații cerealiere de mari dimensiuni, ar putea să rezolve și o serie de probleme sociale actuale prin necesarul de forță de munca variat și prin valoarea productiei pomicole pe unitatea de suprafată.

Bibliografie selectivă:

Ghena, N. , Braniste, N. , Stanica, F. , 2010-Pomicultură Generală . Editura Invel Multimedia, Bucuresti.

Mihalache Mircea, 2006-Pedologie. Editura Ceres, Bucuresti.

ISBN 978-973-1886-82-4 – Pomi, arbusti fructiferi, căpsun : ghid tehnic si economic.

ISBN : 978-973-186-91-6 Ghidul pepinieristului pomicultor

I.S.S.N. 1454-7376 LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE Anul XLVIII – Vol 1 (48) SERIA HORTICULTURĂ.

Motiu Petrica Tudor , 2008- Indrumar de lucrări practice la pedologie. Editura Universitatii din Oradea

Dorin Tarau, Daniel Dorin Dicu, 2014- Cartarea si Bonitarea Solurilor/Terenurilor Note de curs. Editura USAMV a Banatului "Regele Mihai I al Romaniei", Timisoara.

Balan, V., Cimpoies, Gh. , Barbarosie, M. , 2001-Pomicultura, Chisinau.

Neamțu I., Pop A. , Florescu C., Tudose M., Gircineanu Tr., 1977-Cercetări privind influența diferitelor sisteme de întreținere a solului asupra proceselor de scurgere și eroziune în plantațiile de pomi. Lucrări Științifice I.C.D.P. Vol. VI

Buletinul I.A.S. nr. 1 – 2 / 1983

XXX, 1980, Sistemul român de clasificare a solurilor, I.C.P.A. București.

XXX, 1987, Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol. I,II,III, București.

Udrescu S., Săndoiu Ileana, Săndoiu D., Pană J., Radu Alexandra, 1994, Considerații privind consecințele tendințelor schimbărilor climatice în sistemul climă – vegetație – sol, Lcr. șt. S.N.R.S.S. București.

Țărău D., Ianoș Gh., Treta D., Goian Maria, 1992, SPED-3, Sistem informatic pentru stabilirea lucrărilor agro-pedo-hidro-ameliorative pe solurile cu exces de umiditate ca bază pentru determinarea necesităților și posibilităților de sporire a capacității de producție, Lcr. șt. U.S.A.B. Timișoara vol XXIV.

Munteanu I., 1989, Drenajul efectiv – Un concept nou de caracterizare a regimului hidrologic al solului, Lcr. șt. S.N.R.S.S. București.

Florea N., Untaru Georgeta, Berbecel O., Teaci D., Tudor Ana, Răuță C., Canarache A., 1989, Microzonarea pedoclimatică a teritoriului României, Analele I.C.P.A. București, vol. XLIX.

www.rp5.ru

https://landsatlook.usgs.gov