Utilizarea Forţei De Muncă A Municipiului Adjud [618996]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’, IAȘI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

UTILIZAREA FO RȚEI DE MUNCĂ A
MUNICIPIULUI ADJUD

Coordonator:
Prof. univ. dr. Ionel Muntele Absolvent: [anonimizat], 2016

2

Cuprins

I. CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
I. 1. Așezarea geografică, limitele și vecinii zonei de studiu ………………………….. …………….. 4
I.2. Istoricul cercetărilor geografice ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
II. Factorii fizico -geografici care au influențat ………………………….. ………………………….. ……….. 9
dezvoltarea municipiului Adjud ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 9
II. 1. Substratul geologic, relieful și influența lor asupra sitului așezării ………………………… 9
II. 2. Factorul climato -hidric ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
II. 3. Factorul biotic, prezența faunei și anumitor tipuri de vegetație ………………………….. … 12
II.4. Potențialul pedogeografic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
III Caracteristici ale procesului de umanizare ………………………….. ………………………….. ………. 14
III .1 Evoluția demografică și teritorială a municipiului Adjud ………………………….. ………. 14
III. 2. Organizarea administrativă ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
III. 3 . Indicatori ai numărului și structurii populației ………………………….. …………………….. 17
III. 3. 1. Structura populației pe sexe ………………………….. ………………………….. ……………. 20
III. 3. 2. Structura populației pe grupe de vârstă ………………………….. ………………………… 21
III. 3. 3. Structura populației după etnie ………………………….. ………………………….. …………. 22
III. 3. 4. Str uctura confesională a populației ………………………….. ………………………….. ……. 23
III. 4. Caracteristicile geodemografice ale populației ………………………….. …………………….. 24
III. 4. 1. Bilanțul natural ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24
IV Caracteristici ale for ței de muncă a munic ipiului Adjud ………………………….. ………………… 26
IV.1. Clasificarea întreprinderilor ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
IV.2. Sectoarele econimice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
IV.2. 1. Sectorul primar – agricultura și sivicultura ………………………….. …………………….. 33
IV .2 . 2. Sectorul secundar -industrii și construcții ………………………….. ……………………… 37
IV. 2. 3 Sectorul ter țiar-servicii ………………………….. ………………………….. …………………… 43
IV. 3. Structura economică și socio -profesională a populației ………………………….. ………… 45
IV.3.1 Rata de activitatea a populației ………………………….. ………………………….. ………….. 45
IV.3 .2. Deplasăririle cotidiene a forței de muncă salari ate ………………………….. ………… 47
IV. 3. 3. Populația activă neocupată ( șomerii ) ………………………….. ………………………… 48
V. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 50
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 51

3

INTRODUCERE

În realizarea lucrării ,, Utilizarea forței de muncă a municipi ului Adjud ’’, principalul
obiectiv al cercet ării întreprinse îl reprezintă analiza modificărilor apărute pe piață după anul
1990, precum și modelarea dinamică a evoluției salariaților și ratei șomajului din municipiu.
Resursele umane reprezintă cheia , o resursă vitală de azi și de mâine, care asigură
supraviețuirea, dezvoltarea și succesul. Resursele care produc în cea mai mare parte profitul
mult dorit, nu sunt cele financiare sau diferitele mașinării, ci oamenii care folosesc aceste
resurse și produ c cu ajutorul lor profitul.
In condițiile trecerii la mecanizare și robotizare, munca omului este de cele mai multe
ori înlocuită de cea efectuată de mașină. Acest fenomen este unul vechi care a început de
mult, încă din epoca industrială și a fost foarte vizibil atât în întreprinderile industriale, cât și
în activitățile agricole. O secerătoare mecanică atașată la un tractor condusă de un sigur om,
putea face doar într -o singură zi treaba câtorva zeci de săcerători, sau o singură mașină,
anume proiectată r ealiza mii de piese identice într -un ritm constant și rapid.
Lucrul alarmant este faptul că, dezvoltarea tehnnologiei poate duce la o creștere
apreciabilă a ratei șomajului. Tehnologia poate transforma radical forța de muncă. În timpul
revoluției indus triale, mai mulți muncitori manuali au fost forțați să își formeze noi abilități
sau să își găsească noi locuri de muncă . Un lucru asemănător s -a întâmplat și în municipiul
Adjud, într -un oraș unde tehnologia nu și -a pus atât de mult amprenta în compar ație cu multe
centre mai dezvoltate. Începând din 2003 -2004 și până în prezent, SC VRANCART SA , firma
cu cea mai mare cifră de afacei din județul Vrancea a suferit o serie de îmbunătățiri, astfel un
număr considerabil de muncitori fiind înlocuiți cu diferi te utilaje a căror performață prezintă
un randament mai ridicat.
Astfel, lucrarea ,, Utilizarea forței de muncă a municipiului Adjud ’’, se dorește a fi o
analiză cât mai profundă asupra pieței forței de muncă după anul 1990 și principalelor
caracterist ici socio -economice ale municipiului Adjud.

4
I. CONSIDERAȚII GENERALE

I. 1. Așezarea geografică, limitele și vecinii zonei de studiu

Municipiul Adjud este situat in partea de nord -est a județului Vrancea, la confluența
râului Trotuș cu râul Siret, având coordonatele geografice 46°5’30’’ latitudine nordică și
24°48’20’’ longitudine estică. Suprafața orașului este de 58,19 km², din care 7,59 km²
intravilan si 50,59 km² extravilan.
Orașul este localizat in Câmpia Siretului Inferior, la 46 km de municipiul Focșani, la
intersectarea principalelor căi de comunicație rutieră și feroviară ce fac legătura între p artea
de sud a țării cu cea de nord a Moldovei. Rețeaua de drumuri județene și comunale este
corelată cu rețeaua majoră de circulație a municipiului Adjud. Principala arteră de acces a
orașului este drumul european E85, care traversează Europa de la nord l a sud, din Lituania,
vestul Belarusului, nord -vestul Ucrainei, estul României până în Bulgaria, trecând Dunărea pe
Podul Prieteniei Giurgiu – Ruse. De asemenea, orașul este străbătut de drumul național 11 A,
de la Piața Agroalimentară spre Onești -Bacău, pe o distanță de 4 km.

Fig.1 .Localizarea teritorială a municipiului Adjud

5
Municipiul este localizat pe un teren, în general plan, fiind mărginit de colinele
subcarpatice cu înălțimi ce ajung la 400 m, iar altitudinea medie generală a orașului este de
circa 100 m față de nivelul mării.
Poziția de intersecție (răscruce) reprezintă tipul de localizare geografică cea mai
răspândită pentru centrele urbane, oferind orașului posibilitatea de a -și exercita influ ența
asupra unui teritoriu vast. Deplasările pentru muncă sau pentru orice activitate sunt realizate
în general datorită existenței unor drumuri naționale modernizate spre orașele Focșani, Bacău,
Onești, Bârlad, dar și a unor legături feroviare cu orașele Focșani și Bacău. Adjudul este
poziționat pe calea ferată la 45 km de Focșani, 25 de km de Mărășești , 38 de km de Onești și
58 de Bacău.
În componența municipiului fac parte Burcioaia, situată la 5 km de Adjud, Adjudu –
Vechi și Șișcani, localizate la dis tanțe de 5 și resprectiv 7 km fată de oraș.
Drumurile de legătură între municipiul Adjud și satele aparținătoare Șișcani și Adjudu
Vechi însumează 5 km de drum balastat și fac parte din domeniul public de interes județean.
Vecinitățile teritoriului admini strativ ale municipiului Adjud sunt următoarele: la
nord-comuna Sascut (județul Bacău); la est -comuna Homocea (județul Vrancea); la sud –
comuna Pufești (județul Vrancea); la vest comuna Ruginești (județul Vrancea) și comuna
Urechești (județul Bacău).

Fig.2 . Vecinitățile teritoriului administrativ ale municipiului Adjud

6
I.2. Istoricul cercetărilor geografice

Geneza orașului Adjud se află în strânsă legătură de cea a orașelor medievale
româneș ti. Menționarea în documente la începutul secolului al XV -lea a așezării din
apropierea confluenței Trotușului cu râul Siret este mult mai veche.
Descoperirile arheologice efectuate în această zonă atestă cele confirmate.
Tranformarea actualului municipiu, dintr -o așezare rurală într -o așezare urbană a fost de lungă
durată.
În urma cercetărilor arheologice întreprinse în localitatea Adjudu -Vechi de către
istoricii Al. Artimon și A. Paragină se constată o continuare de viață umană din neolitic până
în pragu l secolului al XIV -lea. Din acest moment inventarul arheologic a crescut în conținut.
S-au scos la iveală o locuință din secolul al XIV -lea, numeroase fragmente ceramice și
obiecte din fier, în special unelte agricole.
Descoperirile arheologice au ate stat faptul că în secolul al XIV -lea, Adjudul se afla în
faza de tranziție de la așezarea rurală la un centru urban.
La baza procesului de apariție și dezvoltare a orașului Adjud se află o serie de
intercondiționări între poziția geografică, aspectele e conomice și cele politice.
Poziția de intersecție a două zone de relief, subcarpații și culoarul Siretului, îi oferă
orașului Adjud posibilitatea de a -și exercita influența asupra unui vast teritoriu. În jurul
municipiului există o rețea de așezări rural e pe o rază de 10 -15 km care a constituit o bază
trainică pentru viitorul oraș și un rezervor demografic de primă importanță în vitalizarea vieții
urbane. Poziționarea geografică favorabilă este în strâns raport cu rețeaua de căi comerciale.
Prima atestar e documentară a municipiului s -a facut la 9 aprilie 1433 prin "privilegiul
comercial" acordat de Ilias Voievod, în care se arăta că la intrarea negustorilor sași în
Moldova să se evalueze mărfurile acestora "In oppido nostro Egydhalm" (în orașul nostru
Adjud) si să se plăteasca drept vamă câte patru grosi de fiecare marcă , la întoarcerea in
Transilvania, aceeasi suma, în același oraș, iar la graniță vama pentru vitele mari ce se vor
exporta.1
O mențiune indirectă este regăsită și în lucrarea lui Mihail Sad oveanu, '' Viața lui
Ștefan cel Mare '', unde, printre altele, este specificat faptul c ă, în primăvara anului 1457,
Ștefan Voievod a intrat în Moldova pe la Adjud, cu sprijin muntenesc: Pretutindeni apăreau
călăreți ai lui, îndemnând pe oameni să steie fie care cu liniște și pace la cuibul său, căci nu
vine cu război asupra țării, ci asupra lui Aron -Vodă, sluga lui Mahomed -Sultanul și ucigașul

1 Deșliu,A., 2002, Adjud -Ghid Turistic , Editura Pallas, Focșani.

7
lui Bogdan -Vodă. Pe temeiul acestor vorbe, mulți răzeși au luat săbiile și au încălecat, venind
la oaste în drumul S iretului și închinându -se domnului cel nou.2
Ca punct de vam ă, Adjudul este menționat apoi în privilegiul comercial acordat de
Ștefan cel Mare liovenilor, la 3 iulie 1460, în care se precizează: Cei care duc postavuri în
Țara Românească, pe drumul de pe V alea Siretului, vor avea să dea, în afară de vama
principală de la Suceava, și câte doi sloți de car în târgul Romanului, în Bacău, în Adjud și în
Putna.3
Cu privire la orașele medievale românești est -carpatice, istoricii români, Nicolae
Iorga, Gheorghe Br ătianu, Nicolae Grigoraș și Dimitrie Ciurea consideră procesul formării
așezărilor urbane strâns legat de activitatea comercială desfășurată pe acest teritoriu. Istorici
ca Al. Andronic și C. Șerban au considerat că unele orașe s -au constituit pornind d e la așezări
fortificate având în jurul lor o populație stabilă ce au desfășurat o activitate comercial –
industrială.
În evidența numelui municipiului, istoricii și lingviștii au făcut numeroase referiri,
insă nu au ajuns la o opinie unică Iorgu Iordan, lingvist român, îl pune în apropiere cu nume
de ''jude'', conduc ător de sat, pentru care amintește și alte numiri românești ca: ''Balta
Giudeului ( Iași), Balta Judelui ( Romanați ), ceea ce arat ă intrebuințarea unora din funcțiile si
titlurile vechi în topon imie. B.P Hașdeu pune numele în legătură cu ungurescul ''Egydhalma '',
Adjud consider ând a fi forma românească a lui Egyd (Aegidius, un nume groco -latin care, in
veacul de mijloc se obișnuia in Ungaria). Istoricul Constantin Giurescu aprecia Adjudul ca
fiind cel mai vechi oraș din fostul județ Putna, arătând că Focșanii sunt menționați în
documente la 1575 iar Odobeștii la 1686. Atât N. Iorga, cât și M. Costăchescu nu au aceeași
parere că '' Egydhalma '' este totuna cu Adjudul.
Denumirea orașului provine din latinescul ''Aegidus'', preluat ă de populația de origine
maghiară între zona extracarpatică de răsărit și zonele transilvănene.
După 30 de ani de la prima atestare documentară a orașului, la 20 octombrie 1839,
Adjudu -Nou, apare ca târg sau oraș în recen sămintele și statisticile din 1839, 1859 și 1912.
Dreptul de proprietate a târgului a fost răscumpărat abia în anul 1991 când s -a făcut act de
cumpărare a vetrei târgului și a imașului de către comuna Adjud de la moșia E. Lahovari.
În anul 1859, după Unir ea Principatelor, Adjudul devine reședință de plasă, având ca
șef administrativ un subprefect și abia in anul 1920, pe 20 aprilie, târgul Adjud a fost declarat
urban, situație ce o deține și in prezent.

2 Șerban C. Aspecte din lupta orășenilor din Țara Românească și Moldova împotriva asupririi feudale în
secolul XVIII și la începutul secolului al XIX -lea, în Studii. Revista de istorie , XIII/196 0, 6, p. 31.
3 Șerban C. Aspecte din lupta orășenilor din Țara Românească și Moldova împotriva asupririi feudale în
secolul XVIII și la începutul secolului al XIX -lea, în Studii. Revista de istorie , XIII/1960, 6, p. 37.

8
După anul 1950, orașul Adjud s -a mărit, fiind adăuga te în componența acestuia fosta
comună Burcioaia, iar din 1968 fosta comună Adjudu Vechi și Șișcani.

9
II. Factorii fizico -geografici care au i nfluențat
dezvoltarea municipiului Adjud

II. 1. Substratul geologic, relieful și influența lor asupra sitului așezării

Apariția și dezvoltarea municipiului Adjud a ținut seama în primul rând de condițiile
de relief, iar apoi de condițiile geologice, hidrologice și climatice. Aceste condiții locale sunt
binefăcătoare mediului având rolul de a asigura apărarea orașului împotriva inundațiilor,
spațiului favorabil pentru construcții, etc. Din punct d e vedere geomorfologic, orașul, alături
de localitățile constituite sunt localizate pe culoarul Roman -Adjud, al râului Siret, mai exact
în Câmpia Siretului, zonă de intersectare cu Subcarpații Tazlăului, depresiunea Zăbrăuți,
Câmpia Râmnicului și Colinele Tutovei.
Rolul condițiilor locale de relief se remarcă în primul rând prin înclinarea terenului. În
funcție de relief cel mai răspândit este situl de terasă. Prezența teraselor din zona orașului
Adjud este datorată de impingerea râurilor ce coboară din Ca rpați și Subcarpați asupra râului
Siret, dar și de înclinarea platformei Moldovenești in direcția sud -est, având tendința de
deplasare spre est.
În această zonă se remarcă urmatoarele unități geomorfologice: o luncă inundabilă a
râurilor Siret și Trot uș, terasa inferioară locală a celor două râuri, teras a inferioară locală
joasă, terasa inferioară, terasa medie și cea înaltă.
Prima formațiune geomorfologică, lunca inundabilă apare în continuarea albiei majore
al râului Siret, în timpul viiturilor. Te rasa inundabilă este localizată în continuarea albiei
majore. La posibilele viituri ale râului, această terasă este inundată, diferența dintre terasă și
albia minoră fiind in general destul de mică, aproximativ doi metri. Legătura acesteia cu
terasa inferi oară și medie se face prin intermediul unor versanți abrupți ce depășesc în dreptul
loalității Șișcani 10 -12 m . Această formațiune se întinde pe o distanță de cca. 10 -12 km,
întreaga suprafață fiind acoperită de o vegetație specifică, îndeosebi păduri de plop.
Terasa inferioară joasă este dezvoltată doar în partea de sud a Adjudului. Pe această
formațiune este poziționată localitatea Burcioaia care este limitată la nord de valea cu același
nume, iar la sud de valea Ghilităreni, între cele două, luând naște re un con de dejecție în urma
depunerilor celor doua râuri. 4

4 Rădulescu N. Al., Neagu C., 2005 , Vrancea, geografie fizică și umană , Editura TERRA, Focșani, p. 56

10
La sud de Adjudu Vechi, între cotele 100 m și 95 m se regăsește terasa inferioară.
Această formațiune are formă de semicerc și este străbatuta de numeroase fire de vale care
drenează apele fluvi ale de pe platforma orașului spre râurile Trotuș și Siret

Fig. 3 . Harta reliefului municipiului Adjud

Terasa medie își face prezența in zonă începând de la Șișcani și pâna l a sud, spre
terasa inferioară. Terasa medie a dat naștere localităților Șișcani, Adjudu Vechi și
municipiului Adjud.
În nord -vestul orașului se dezvoltă terasa înaltă, cu o altitudine medie de 105 -115 m,
limita sa inferioară aflându -se situată în extrav ilan.
Cele mai vechi formațiuni geologice dezvoltate in zona municipiului sunt cele
neogene și cuaternare. Formațiunile neogene sunt reprezentate de gresii, marne, calcare
anhidrit și se dezvoltă pe o adâncime de 40 -80 de m. Pleistocenul mediu a luat n aștere pe
malul drept al râului Siret, ale cărui depozite au in componență bolovănișuri, pietrișuri și

11
nisipuri de 5 -20 cm. Iar in cele din urmă, Holocenul Inferior și cel Superior sunt reprezentate
de nisipuri cu pietrișuri, cu grosimi ce variază între 5 -15 m.

II. 2. Factorul climato -hidric

Alegerea sitului urban și dezvoltarea orașului au luat in considerare și condițiile
hidrografice. Aspectul cel mai important este cel al inundabilității, cauzată de regimul
debitelor și nivelurilor râurilor dintr -un climat continental, cu desprimăvărări bruște și
violente averse de vară. Caracterul capricios al regimului explică de ce majoritatea orașelor,
deși legate de marile fluviale, au căutat în același timp să se pună la adăpost de ape,
dezvoltându -se pe terase sau alte forme de relief mai înalte.5
Poziționarea municipiului este între râurile Siret și Trotuș, la doar 6 km nord de
confluența lor. Suprafața de teren a localității este brăzdată în partea de est de apele Siretului.
Debitul mediului anual al râului in Adjud este de 28 m³/sec. Colectorul principal hidrologic al
zonei este râul Siret, care colectează in aval și apele râului Trotuș (25 m³/sec), dar și
totalitatea de precipitații de pe teritoriul municipiului, având direcț ia de scurgere de la NV -SE.
Media anuală a precipitațiilor este de 539,8 mm/m². Intervalul cel mai ploios este mai – iunie,
iar cel mai uscat decembrie – februarie, cu prelungiri până în luna martie.
În ceea ce privește riscurile hidrologice, acestea su nt reprezentate în principal de către
viituri. Cele mai frecvente viituri se produc primăvara -vara. Inundațiile pot afecta într -o
masură mai mare sau mai mică aproape toate localitățile chiar și pe cele situate pe râuri de
importanță scăzută. Cea mai mare parte din apele de precipitații, datorită condițiilor litologice
și morfologice locale, se infiltrează în teren creând o pânză freatică de suprafața folosită
sporadic de către populație ca apă potabilă.
Unul dintre cele mai afectate orase de inundatii din Moldova este orașul Bârlad ,unde
numai la inundatiile din 1969 au fost afectate 1500 de cladiri. 6
Municipiul Adjud, alături de alte orașe ca Marășești sau Panciu beneficiază de o așezare
teritorială mai bună, unde există si un larg spațiu de dezvoltare i n perspectivă.
Climatul temperat continental a municipiului Adjud, corespunde așezării sale la
latitudinea nordică de 46°5’30’’și longitudinea estică de 24°48’20’’. Cele mai frecvente
vânturi sunt cele din direcția nord -vest, cu alternanțe în sezonul cal d dinspre sud și sud -est.

5 Ungureanu, Al., 1980, Orașele din Moldova -Studiu de geografie economică , București, Editura
Academiei R.S.R, p. 21.
6 Ungureanu, Al., 1980, Orașele din Moldova -Studiu de geografie econ omică , București, Editura
Academiei R.S.R, p. 2 6.

12
Temperatura medie anuală este cuprinsă intre 8 -10°C. În lunile decembrie, ianuarie, februarie
se inregistrează temperaturi cuprinse între 2 -4° C, iar în lunile iulie și august 19 -21°C.
Diferențele de temperatură înregistrate în ac eeași lună de la an la an și în special în lunile de
iarnă și primăvară sunt datorate celor două râuri, Siret și Trotuș, precum și curenților de aer
care se unesc în această zonă.

II. 3. Factorul biotic, prezența faunei și anumitor tipuri de ve getație

Vegetația oricărei zone este condiționată, în egală măsură, atât de factorii de relief, cât
și de elementele pedo -climatice. Pe raza teritorială a orașului, în special în luncile Siretului și
Trotușului, se întâlnesc exemplare răzlețe de stejar (Quercus robur) . De asemenea predomină
ulmul (Ulmus campestre), aninul (Alnus incanta), salcâmul (Robina pseudacacia). Vegetația
azonală este reprezentată de zăvoaie de salcie (Salix alba ) și plop ( Populus alba, Populus
nigra) . Covorul ierbaceu este bogat, predomină ciuboțica cucului (Primula elatior), păpădia,
etc.
Poziția geografică, particularitățile reliefului și compoziția învelișului vegetal și -au
pus amprenta și asupra compoziției și răspândirii faunei. Fauna regăsită în incinta
municipi ului se caracterizează prin specii de importanță cinegetică, dată de următoarele
animale: mistreț (Sus scrofa atilla thomas), căprior (Caprelous caprelous) , vulpe (Vulpes ),
iepurele de c âmp (Lepus europaeus), veverița (Scirus vulgaris), etc.
Dintre păsări se enumeră ciocănitoarea (Dendrocopus major), cucul ( Cucculus
canorus) , barza (Ciconia ciconia), etc.
Ihtiofauna este reprezentată de: crap (Cyprinus carpia) , știuca (Esox lucius) , plătica
(Abromis bram), mreană (Barbus barbus), clean (Leuciscus cephalus) , etc.

II.4. Potențialul pedogeografic

Datorită diversității condițiilor geografice, pe teritoriul municipiului Adjud și în restul
județului Vrancea apar soluri foarte variate și complexe. Dintre tipurile de sol prezen te –
cernoziomurile și aluviosolurile au cea mai mare desfășurare.

13

Tabel 1 . Principalele tipuri de sol de pe teritoriul municipiului Adjud

14

III Caracteristici ale procesului de umanizare

III .1 Evoluția demografică și teritorială a municipiului Adjud

Situat în partea de nord -est a județului Vrancea, la vărsarea râ ului Trotuș în Siret,
municipiul Adjud de astăzi își leagă istoria de așezarea sa pe drumul croit cândva, pe la
începutul vieții geologice, de apele pornite din pustietatea Carpaților spre valea Siretului. O
neîntreruptă succesiune de civilizații s -a desf ășurat pe aceste meleaguri încă de pe vremea
când piatra și lutul constituiau principalele materiale din care omul preistoric își confecționa
obiectivele casnice necesare traiului. Descoperirile arheologice din epoca bronzului au fost
confirmate și de cerc etările arheologice întreprinse în anul 1979. Urme de locuire permanentă
a acestor locuri din vremuri străvechi se găsesc peste tot în jurul localității de azi. În punctul
''Cetățuia '' din satul Domnești, aflat la 8 km sud de actualul Adjud ca să dăm un si ngur
exemplu -, s-a descoperit un vas cu caracter antropomorfic, considerat de specialiști unicat, nu
numai pentru părțile Daciei, ci și pentru celelalte regiuni cu ceramică pictată, a cărui datare ne
aduce cu multe secole înainte de Hristos .7 Existența un ei așezări omenești din epoca
bronzului surprinsă în vatra satului Adjudu -Vechi a fost dovedită și de identificarea unor urme
de locuire din această vreme la circa 1,5 km de vatra satului, la punctul “La islaz” situat pe
terasa inferioară a Siretului. Urme de locuire permanentă a acestor locuri din vremuri
străvechi se găsesc peste tot în jurul localității de azi. Continuitatea de locuire în această zonă
a fost confirmată apoi de descoperirea unui nivel din secolele VIII -IX în punctul ''La Sonda '',
fragmen tele de ceramică găsite aici find decorate cu motive din benzi de linii drepte și benzi
de linii vălurite, asemănătoare celor găsite la Lespezi -Homocea ( localitate la 4 – 5 km de
Adjudu -Vechi)8 . De asemenea în vatra satului s -a mai descoperit un engolpio n din bronz, cu
inscripția ''Sfântul Gheorghe '' în grecește, datând din secolele X -XI.
Printre descoperirile arheologice care prezint ă un interes deosebit pentru cunoașterea
evoluției istorice a acestor locuri se remarcă o locuință – bordei datând de la în ceputul
secolului XIV, dar și numeroase fragmente ceramice ce provin de la diferite tipuri de vase. În
majoritatea zonelor cercetate s -au găsit, de asemenea, locuințe de suprafață și adâncite în
pământ, cuptoare, obiecte din fier (cuie, piroane, cuțite), m onede, precum și fragmente lucrate

7 Deșliu, A., 2002 -Ghid Turistic, Editura Pallas, Focșani , p.15.
8 Rădulescu N. Al., Neagu C., 2005, Vrancea, geografie fizică și umană , Editura TERRA, Focșani, p. 67

15
din caolin. În urma ultimelor cercetări arheologice din anii 70 a mai fost identificat și un
cimitir din secolele XVI -XVII, la unele din 25 de morminte dezvelite găsindu -se monede
ungurești, poloneze sau turcești din aces te secole.
Informațiile de ordin demografic cu privire la centrele urbane moldovenești în secolele
XV-XVIII sunt destul de numeroase dar lipsite de o adevărată valoare statistică. Cele mai
multe din aceste informații provin de la misionarii catolici Quirini, T. Albert, A.Bogoslovich,
P. Bonici, B. Bassetti, A. Georgini, ș.a.
În jurul orașului Adjud exista de asemenea o densă rețea de așezări rurale (peste 10
așezări menționate în secolele XV – XVII) pe o rază de 10 – 15 km care a constituit o bază
trainică pentru viitorul oraș și un rezervor demografic de primă importanță în vitalizarea vieții
urbane. Situarea geografică favorabilă este în strâns raport cu rețeaua de căi comerciale.
Aflat la inter secția a două drumuri omerciale, cel moldovenesc, care făcea legătura
între Polonia și orașele dunărene, pe valea Siretului și cel care venea dinspre Brașov pe valea
Trotușului, orașul Adjud a cunoscut în acea perioadă o dezvoltare comercială intensă în
perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al X V-lea și prima jumătate a secolului al
XVII -lea, ceea ce îl situează ca reședință a ținutului cu același nume.
Declinul dominației mongole, curentul de emigrare din Transilvania spre răsărit din
timpul anarhiei feudale din Ungaria sau al expansiunii stăp ânirii maghiare peste Carpații
Răsăriteni și apoi constituirea statului feudal moldovenesc au înlesnit și au accelerat evoluția
spre o viață urbană a așezării Adjudului.
După numărul locuitorilor, în această perioadă orașele erau foarte mici și cu diferenț e
neînsemnate între ele, doar câteva, ca Suceava, Iași, Siret, Baia, ridicându -se deasupra nielului
mediu. Dacă ne bazăm pe faptul că teritoriul avea în secolul XV o populație de circa 40 000
familii sau 200 000 locuitori și că gradul de urbanizare nu pute a depăși 10 %, atunci întreaga
populație urbană era de 15 000 – 20 000 locuitori, iar majoritatea orașelor aveau între 500 și 1
000 locuitori, ceea ce corespunde și cu surafața lor.9 Printr -o analiză comparativă cu situația
din celelalte orașe moldovenești, se poate admite faptul că la începutul secolului al XVIII -lea
orașul Adjud avea în jur de 100 -200 de case și o populație cuprinsă între 300 -800 de
locuitori.
Dezvoltarea comerțului moldovenesc de -a lungul secolelor XV – XVI a avut
consecințe imediate în creșterea demografică și teritorială a orașului Adjud. Această creștere
demografică s -a datorat în primul rând stabilirii unor locuitori ai satelor învecinate în oraș, cât

9 Girescu. C.C., 1967, Târguri sau orașe și cetăți moldovenești din secolul al X -lea până la mijlocul
secolului al XIV -lea, Editura Academiei, Bucuești, p. 78 .

16
și așezării a numeroși negustori străini, în special sași și unguri, specializați pe diferite ramuri
meșteșugărești și de comerț. Descoperirile arheologice ne îndică faptul că după această
perioadă de înflorire si dezvoltare intensă, viața orășenească din Adjud decade treptat
începând din a doua jumătate a secolului al XVIII – lea .
De la sfârșitul veacului al XVIII -lea și pe parcursul celui următor, datorită războaielor,
epidemiilor și revărsărilor tot mai dese ale Siretului, care rupeau din vatra orașului Adjud,
viața orășenească cunoaște o perioadă de criză. Totodată, numărul locuit orilor se reduce
simțitor. Pagubele grele pricinuite orașului Adjud de unele lupte între domnii Moldovei și
Țării Românești, dar mai ales a prădăciunilor turcilor și tătarilor care în vremea lui Vasile
Lupu dăduseră foc târgurilor Adjud și Focșani, au culm inat cu intrarea Adjudului sub
stăpânirea mănăstirii Mera, la începutul secolului al XVIII -lea, ce a transformat pe orășeni din
oameni liberi și cu obligații față de domnie în oameni dependenți față de această mănăstire.
Dintr -un document din 28 noiembrie 1741 aflăm că locuitorii adjudeni erau obligați
față de egumenul mănăstirii Mera la 6 zile muncă pe an.10. Numeroase războaie petrecute pe
teritoriul Moldovei au avut grave consecințe demografice și asupra orașului Adjud. Astfel, în
anul 1789, geologul aust riac Balthazar Hacquet aflat în Moldova în timpul războiului ruso –
austro -turc din 1787 – 1792, găsește “târgușorul Agiud distrus”. În acest război, orașul Adjud
este menționat ca localitate de bătălie și ca centru de cantonament al trupelor austriece
condu se de prințul Coburg..
Și pe parcursul secolului XX, se păstrează aceleași trăsături, datele recensămintelor
din 1912, 1930, 1948 arată că numărul orașelor dinamice se reduce și mai mult: doar trei
orașe își dublează populația, alte patru cresc cu 50 -100%, însă cele mai multe orașe stagnează
. Dintre orașele dinamice care au suferit creșteri demografice se numără, Iași, Galați și Bacău,
în timp ce orașul Adjud, între anii 1941 -1977, a înregistat creșteri de două ori mai mari ale
populației.

III. 2. Organizarea administrativă

Ca toate celelalte centre urbane moldovenești, orașul Adjud era condus în perioada
medievală de două organe administrative, unul ales de obștea locuitorilor, reprezentat de un
șoltuz și 12 pârgari și altul, care reprezenta puterea domnească, vornicul de târg.

10 Documente privind relațiile agrare în veacul al XVIII , vol. II, Moldova, Editura Academiei, București,
1966, p. 223

17
O primă menționare a șoltuzilor și pârgarilor din Adjud este gasită într -un document
din 16 iulie 1580, încheiat cu ocazia vânzării unei ocini din satul Mihăilești. Aleșii obștii,
șoltuzii și pârgarii, și-au făcut apariția odată cu constituirea orașului. În primul document
păstrat cu privire la orașul Adjud este folosit termenul “oppido nostro”, ceea ce implică
existența instituției șoltuzilor și pârgarilor. Aceștia erau aleși anual de către locuitorii o rașului,
dintre negustorii și meșteșugarii mai înstăriți și chiar dintre agricultori. Organizarea era
similară celorlalte târguri moldovenești și asemănătoare orașelor poloneze și transilvane. În
grija șoltuzilor și a pârgariilor erau toate vânzările -cumpă răturile și daniile de locuri , pe care
le treceau în catastiful orașului, șoltuzul păstrând și pecetea acestuia. De asemenea, șoltuzii și
pârgarii mai aveau în atribuțiile lor fixarea tranzacțiilor privind imobilele din oraș și adresarea
plângerilor cătr e domnie, în numelele locuitorilor, dar totodată se ocupau de igiena publică și
corpul de oaste cerut de domnitor. Atât șoltuzii cât și pârgarii se vor bucura de aceste atribuții
până în secolul XVII, după care puterea acestora scade, întărindu -se cea a vornicului, ca
reprezentant al domniei.
Ținutul Adjud este întâlnit în documente până spre sfârșitul secolului XVII, fie singur,
fie împreună cu cel al Putnei. Contopirea definitivă a celor două ținuturi , cu mutarea
reședinței la Focșani, a avut loc la începutul domniei lui Eustratie Dabjia, reprezentant al unei
importante familii boierești din acest secol.
Adjudul cunoaște un alt moment important de evoluție istorică, la 14 mai 1600, când
aici s -au regrupat cele două armate ale lui Mihai Viteazul, una venită din Țara Românească,
alta din Transilvania, pe Valea Trotușului, de unde au plecat spre Suceava și Iași, pentru
înfăptuirea primei unități a tuturor românilor.
Începând cu secolul XVIII, Adjudul a început să decadă treptat. În anul 1716 Adjudul
nu mai este menționat printre orașele importante de pe Siret. Criza a fost determinată nu
numai de epidemii, revărsările tot mai dese ale Siretului și jefuirea târgului de turci și tătari,
cu obligații față de egumenul Mănăstirii Mera la șase zile de muncă pe an.11

III. 3 . Indicatori ai numărului și structurii populației

Populația constituie, prin complexitatea problematicii pe care o ridică, un obiect de
studiu aflat în vederea multor științe. În acest context amplu, geografia are o perspectivă
proprie asupra acesteia, tendințele fiind materializate prin analiza geodemografică (geografia

11 Girescu . C.C., 1967, Târguri sau orașe și cetăți moldovenești din secolul al X -lea până la mijlocul secolului al XIV -lea, Editura
Academiei, Bucuești, p. 68 .

18
populației) cea care prin utilizarea unor concepte, metode și indici specifici transformă
materialele și datele statistice în informații finite, mul t mai utile în definirea
interdependențelor din mediul antropic dar și în realizarea conexiunilor și stabilirea de relații
între diversitatea entităților colective.
Populația reprezintă elementul de bază al potențialului economic a municipiului
Adju d, astfel cunoașterea aspectelor privind numărul, structura și evoluția acestuia în timp
reprezintă punctul de pornire al tuturor analizelor.
Informațiile demografice referitoare la centrele urbane moldovenești în secolul XV –
XVIII provin de regulă de la misionarii catolici. Într -o astfel de sursă este specificat faptul că,
în anul 1832, Adjudul avea o populație de 739 de locuitori . Ca urmare a înfloririi comerțului
în această zonă , se constată o anumită creștere demografică, astfel că în anul 1859, oraș ul
înregistra 1585 locuitori. În continuare se poate constata că în anul 1941 populația Adjudului
și a localităților Burcioaia și Adjudu -Vechi a crescut față de cea a anului 1912 și a anului
1930, iar populația din anul 1930 .
Cifrele arată faptul că es te vorba de un spor constant de populație, însă cu un procent
de creștere destul de mic, acesta datorită unor epidemii și alte boli care au apărut după Primul
Război Mondial, ceea ce a făcea ca mortalitatea infantilă să atingă cifra de 25 -30 % .
Informații le demografice utililizate reflecă o creștere continuă a populației orașului
între anii 1940 și 1997. Practic în acest interval de aproape 40 de ani, populația orașului își
crește efectivul, de la circa 4.028 locuitori în anul 1940 la circa 21.200 în anu l 1997. Datele
preliminare ale recensământului din anul 2002 marchează o primă scădere a populației
regiunii, determinată de dinamica bilanțului migratoriu care și -a pus amprenta în mod negativ
asupra evoluției popolației.
De asemenea, o cauză a creșteri i populației în perioada sus -menționată se datorează și
unui aflux destul de modest de noi veniți din localitățile rurale apropiate în căutare de lucru în
activități industriale și comerciale.

19

Fig.4 . Evoluția populației î ntre anii 1774 -2011

În anul 2011, județul Vrancea avea o populație stabilă totală de de 340.310 de
locuitori, reprezentând aproximativ 1,7 % din totalul populației României. Prin compararație
cu date din recensământul anterior din 2002, se observă o dina mică negativă, în 2011 numărul
populației fiind mai mic cu circa 47.000 de locuitori.

Fig.5. Populația județului Vrancea la recensământul din 2011

Structura pe centre urbane a județului este relativ slab dezvoltată. După populația
stabilă totală, municipiul Focșani se încadrează în grupul orașelor mari -fiind totuși cel mai
mic municipiu reședință de județ din regiunea Sud -Est, cu excepția municipiului T ulcea.
Dintre aceste cinci centre urbane, doar Mărășești și Odobești au înregistrat creșteri ale
populației stabile, prin spor natural, cum este cazul orașului Mărășești, si respectiv printr -o
politică sistematică de atragere a fluxurilor de migrație internă din jude ț si intărire a poziției
de centru urban zonal, cum este cazul municiului Odobești.
Dintre cele cinci ora șe, Adjudul este cel de al doilea oraș care a reușit să își întărească
poziția în clasamentul județului în ceea ce privește ponderea în tot alul populației urbane, dar
saltul este unul extrem de modest
Din punctul de vedere al populației stabile, municipiul Adjud se situează pe a doua
poziție între cele 5 localități urbane, reprezentând 13% din populația urbană a județului,
respectiv 16. 045 d e locuitori, valoare în scădere față de recensâmântul anterior din 2002,

20
când se înregistraseră circa 18.400 locuitori. Având o populație de 16.045 locuitori, orașul
Adjud intră în categoria municipii. De asemenea, tot după același criteriu, orașul se
încadrează între localitățile de mărime mijlocie ale județului, disputând de o bună dotare
comercială și de prestări servicii, precum și de o serie de unități de producție care asigură un
număr mare de locuitori de muncă. Densitatea populației a orașului este de 351 loc/ km²
calculată la o suprafață de 59,1 km² .

III. 3. 1. Structura populației pe sexe

Structura pe sexe a populației municipiului Adjud evidențiază ponderi echilibrate ale
populației feminine și masculine. Datele furnizate de rec ensămintele din anii 1992, 1997,
2002 și până în prezent reliefează anumite discrepanțe în dinamica structurii pe sexe a
populației municipiului, dar acestea sunt de mică amploare și se înregistrează pe fondul unei
permanente dominanțe a sexului feminin.
Conform recensământului din 2011, sexul feminin înregistrează o pondere mai
ridicată -50.9%, cu o populație de 8.170 locuitori, decât sexul masculin, unde se evidențiază
un procent mai scăzut, 49,1 % cu 7.875 locuitori .

Fig.6. Structura pe sexe a populației municipiului Adjud în anul 2011

21

III. 3. 2. Structura populației pe grupe de vârstă

Cunoașterea structurii pe grupe de vârstă are importanță practică în evaluare
potențialului forței de muncă, actu al și de perspectivă, la calculul necesarului de dotări urbane
ș.a. 12
Structura populației municipiului Adjud pe grupe de vârstă relevă ponderea cea mai
ridicată deținută de populația adultă (64,0%) fiind urmată de cea vârstică (18,9), populația
tânără avâ nd cel mai mic procent: 17,1 % .
Ponderile populației tinere și cele vârstnice ale municipiului Adjud au valori mai mari
față de cele înregistrate la nivelul județului pentru mediul urban. Populația adultă este mai
puțin numeroasă prin comparație cu media consemnată pentru zonele urbane din județul
Vrancea.

Fig.7. Structura populației pe grupe de vârstă a municipiului în anul 2011

Piramida vârstelor evidențiază creșterea efectivelor de persoane vârstnice în cadrul
municipiului Adjud. Astfel, la nivelul anului 2011, indicele de îmbătrânire a municipiului este
de 1,1 % .

12 Ungureanu,A., 1980 -Orașele din Moldova -Studiu de geografie economică, București, Editura
Academiei R. S.R, p. 61

22
Datorită faptului că indicele de îmbătrânire a municipiului este supraunitar, adică
populația tânără nu depășește populația vârstnică, municipiul a re capacitatea limitată de
regenerare. În cazul orașului Adjud, populația vârstnică înregistrează o pondere 18,9 % din
totalul populației, iar în mod convențional, se apreciază faptul că o pondere a populației
vârstnice mai mare de 12 % corespunde unei pop ulații îmbătrânite demografic. Astfel există
riscul de creștere a populației vârstnice datorită numărului ridicat al persoanelor adulte în
municipiu (aproximativ 64 % ) crescând și indicele de îmbătrânire, cu numeroase implicații
în toate sferele activită ții umane.

Sursa:Institutul na țional de statistică
Fig.8. Piramida pe vârste și sexe a populației în anul 20 11

III. 3. 3. Structura populației după etnie

Din punct de vedere etnic, populația municipiului Adjud este relativ omogenă. Datele
înregistrate la recensământul populației din 2011, relevă preponderența persoanelor de etnie

23
română 91%, existența unei comunități mai importante de țigani ( 6%), iar 3% din populație,
este reprezentată de către un număr redus de maghiari, germani, ruși, bulgari, evrei, etc.
Cei aflați pe locul al doilea din punct de vedere etnic, țiganii, prezin tă o rapidă
ascensiune în ultimii ani, numărul lor crescând vizibil de la recensământul din 2011. Acest
lucru se datorează atât unui comportament demografic pozitiv, cât și unei migrări continue
din unele comune apropiate municipiului Adjud, cum sunt Homo cea sau Valea Seacă (județul
Bacău) în care se evidențiază o pondere mai ridicată a acestei etnii ( 18 %, 33 % ). Creșterea
continuă a acestei etnii atât la nivel local, cât și la nivel național generează în prezent
probleme ce țin de integrare socială, an alfabetism ridicat, delingvență, care provoacă de multe
ori dezechilibre în cadrul comunităților locale.

Fig.9. Structura etnică a municipiului

III. 3. 4. Structura confesională a populației

Structura confesională a populației reflectă le gătura indisolubilă creată de -a lungul
istoriei între poporul român și creștinism, legătură ce provine probabil din faptul că
etnogeneza românească a luat naștere în aceeași perioadă în care a pătruns și creș tinismul în
această parte a Europei. 13Abordată la recensămintele din 1930, 1992, 2002, structura

13 Horea -Șerban R., 2014 , Populația județului Vrancea , Editura ,,Universității Alexandru Ioan Cuza ’’, Iași, p.
245.

24
confesională a populației municipiului a cunoscut în această perioadă modificări generate de
comportamentul demografic al principalelor etnii.
Din punct d e vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,67%), dar
există și minorități de penticonstali (3,06%) și romano -catolici (1,63%). Pentru 9,3 8% din
populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Sursa:Institutul na țional de statistică
Fig.10. Structura confesională a municipiului, conform recensământului din 2011

III. 4. Caracteristicile geodemografi ce ale populației
III. 4. 1. Bilanțul natural

Mișcarea naturală a populației municipiului Adjud asigură reproducerea și creșterea
populației, în timp ce natalitatea și mortalitatea reflectă atât condițiile social -economice cât și
structura pop ulației comunei
Natalitatea reprezintă măsura intensității nașterilor produse în interiorul unei populații –
este supusă influenței nașterilor produse în interiorul unei populații și supusă influenței
inelzctabile ce derivă din acțiunea conjugală a unui com lex de factori de natură diversă, între
care cei de sorginte socio -economică, politică și culturală se manifestă în mod primordial. 14
Analiza natalității orașului Adjud în perioada 2008 -2012, reflectă o evoluție
preponderent descendentă, de la 269 de născuți vii în anul 2008, la 169 în anul 2014. Valoarea
minimă în această perioadă s -a înregistrat în anul 2003, 159 de nou -născuți. Scăderea
numărului nou -născuților a intervenit imediat după 1989, odată cu abrogarea restricțiilor la

14 Raluca Horea -Șerban, 2014, Populația județului Vrancea, Editura Universității Al.I.Cuza, Iași, p. 97

25
contracepție, întreru perea sarcinilor, modificarea mentalităților în privința rolului familiilor
tradiționale, diferite cauze economice, etc
Mortalitatea repre zintă componenta pasivă a dinamicii naturale a populației, care
măsoară numărul de persoane care decedează ra portat la o anumită populație, într -o unitate de
timp.
În ceea ce privește, analiza mortalității municipiului în această perioadă, prezintă ca și
în cazul natalității, valori preponderent ascendente, de la 113 decese înregistrate în anul 1990,
la 158 deces e în anul 2014. Valorile maxime ale mortalității în aceasta perioadă de timp s -au
înregistrat în anii 2009 și 2010, cu 182, respectiv 180 decese.
Din 1990 până în prezent municipiul Adjud a înregistr at un spor natural pozitiv, aflat
într-o continuă de screștere. Acest proces continuu de scădere a soldului natural aproape până
la valori negative poate avea consencințe devastatoare pe termen lung.

Fig.11 Evoluția natalității, mortalității și bilanțului natural din perioada 1990 -2014

Sursa:Institutul na țional de statistică

26
IV Caracteristici ale for ței de muncă a munic ipiului Adjud

Datorită insuficienței in formațiilor scrise și a celor arheologice, nu putem urmări, în
toate detaliile, de la apariție, evoluția vieții economice în orașul Adjud. Cu toate acestea,
făcând comparație cu situația din celelalte orașe medievale moldovenești, putem susține că
locuito rii adjudeni stăpâneau teritorii agricole pe care le cultivau cu cereale, plantau vii și
livezi sau le foloseau ca islazuri și fânețe pentru creșterea animalelor. 15
Pe parcusul veacului al XIV -lea au apărut mici meșteri specializați în diverse domenii.
Aceștiea au fost atrași mai ales datorită rolului de piață locală pe care îl avea orașul Adjud
pentru satele din jur.
Ceea ce a determinat cel mai mult transformarea așezării în una urbană au fost
drumurile comerciale care treceau prin Adjud. Aici se în tretăiau drumul de pe valea Siretului
care unea Marea Baltică de Marea Neagră cu drumul care venea dinspre Transilvania pe valea
râului Trotuș, și de la Adjud se îndreapta spre cetatea Chilici, despre care Baiazid spunea în
scrisoarea trimisă raguzonilor l a 1484, că e poarta de comerț a Moldovei și a Ungariei.
Drumul de pe valea Siretului era frecventat de către negustori care veneau în Moldova
prin Halici și Colomcea. Aceștea stăbăteau orașele moldovenești Suceava, Pașcani, Roman și
Bacău, ajungeau la Ad jud, de unde drumul ducea prin Tecuci la Galați sau traversând Putna și
orașul Focșani ajungeau la Târgoviște, capitala Țării Românești ori la Brăila, cea mai
însemnată piață de comerț pentru pește.
O mărturie grăitoare a funcției economice pe care o ju ca Adjudul medieval este chiar
prima mențiune documentară, cea din privilegiul comercial acordat de Ilieș Vodă la 9 aprilie
1433 negustorilor ''celor șapte scaune săsești din Țara Transilvaniei '' Acest document
prevedea de asemenea ca taxele vamale în ora șul Adjud să fie de fiecare marcă, 4 groși
moldovenești, iar după negoțul săvârșit aici să se dea alți 4 groși de marcă.
Privilegiul comercial acordat de către Ștefan cel Mare liovenilor la 3 iulie 1460
evidenția faptul că din orașul Adjud, c a și din celelalte orașe moldovenești, se puteau cumpăra
cai, vite, porci, piei de miel, de vite și de animale sălbatice, în schimbul peștelui de Brăila.
Locuitorii orașului Adjud, ca și țăranii din satele și orașele învecinate își expuneau produsele
și mă rfurile lor în piața târgului. Predominau produsele animaliere și agricole, lemnele de foc
și de construcție, obiectele casnice, uneltele agricole și produsele din lemn. Desfacerea
produselor se făcea în prăvălii, la târgurile săptămânale sau în bâlciurile organizate periodic.

15 Murgescu B ., Impactul conjucturii europene asupra comerțului românesc în a a doua jumătate a secolului al
XVIII -lea, în “Revista de Istorie”, 41/1968, nr. 5, p. 333 -334.

27
Negustorii lipoveni care își transportau mărfurile spre porturile dunărene, prin orașul
Adjud, făceau comerț cu postav, catifea, obiecte din fier și cositor, cuțite, coase, fiare de plug,
seceri, țevi, șofran, ș.a.
De asemenea, dinsp re Moldova spre Brașov se tranzitau în special pește și produsele
din pește, vitele, pieile și blănurile de animale, ceara, produsele textile, fructele, bumbacul,
sarea și covoarele orientale. Dacă la începutul Evului Mediu meșteșugarii orașului Adjud se
ocupau atât de producerea mărfurilor cât și de comercializarea lor, din rândurile acestora se
desprinde treptat o nouă categorie socială, cea a negustorimii.
Prima mențiune a unui negustor din orașul Adjud a fost păstrat într -un document
redactat la Bra șov, la 24 ianuarie 1547.
Negustorul din Adjud se numea Antal și făcea afaceri cu animale. El a vândut 20 de
boi lui Kobak Ambrosie din Huși care, neavând banii necesari, i -a dat în loc via și casa pe
care l e obținuse de la un negustor sa ș în schimbul a 1 04 florini.
După avântul din secolele XV – XVI, viața economică adjudeană intră într -o perioadă
de dificultăți, veacul al XVII -lea constituind pe plan european un secol de criză a activității
specific urbane.16
Stabilirea stăpânirii turcești la frontierel e Moldovei a întărit controlul otoman asupra
sa și a îngreuiat legăturile economice cu Polonia și cu Transilvania. Totodată, Moldova a fost
obligată să suporte numeroase sarcini economice.17
Aceștia în orașul Adjud practicau comerțul cu mărfuri expuse și cămătărie. Printre
cămătarii târgului adjudean se remarcă în secolul al XVIII -lea doi turci Hasan și Mahmet.
În primul deceniu al secolului al XIX -lea, negustorul brașovean Gheorghe Hârs, în
tovărășie cu alți negustori, își desfăceau mărfurile în cele două bolți ale lor de la Adjud și de
la Grozești. Tot atunci exista o tradiție în acest sens, ținând cont că înaintașii negustorului
Gheorghe Hârs se întâlneau în actele de comerț brașovean încă din 1737, când se încheia un
act între Mogoș Vasile, Gheorghe Hâr s și Vasile Dan.
Monedele cele mai frecvent întâlnite în cadrul tranzacțiilor comercial efectuate în
orașul Adjud, până la impunerea monopolului turcesc (mijlocul secolului al XVI -lea) erau
groșii și grivnele ca monede locale și rublele, galbenii ungurești și zloții tătărești, ca monede
străine.
În perioada următoare se constată un aflux de monede străine, mai ales asprii otomani
de argint, talerii de argint sau leii de origine olandeză, deveniți apoi monede de calcul,

16 Murgescu B ., Impactul conjucturii europene asupra comerțului românesc în a a doua jumătate a secolu lui al XVIII -lea, în “Revista de
Istorie”, 41/1968, nr. 5, p. 517 – 519
17 Tahsin Gemil, Țările Române în contextul politic internațional (1621 – 1672) , Editura Academiei, București, 1979, p. 216

28
galbenii și dinarii ungurești de argin t, denumiți și potronici. Un document din 16 septembrie
1620 evidențiază faptul că în acea perioadă orașul Adjud avea un număr impresionant de
meștesugari . Dintre meșterii care prelucrau fierul nu puteau lipsi căldărarii, potcovarii,
lăcătușii, săbierii, prezenți în toate târgurile moldovenești medieval. Prezența meșterilor
cizmari și a curelarilor în orașul Adjud este dovedită de descoperirea de călcâie de
încălțăminte și catarame în cadrul unei locuințe din vatra târgului datând din veacurile XVI –
XVII. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase scoabe ce atestă prezența
meșteșugarilor care prelucrau lemnul: rotari, dulgheri, teslari. Ei făceau sănii, cofe de lemn,
unelte agricole mai complicate sau participau la construirea de locuințe, biseric i și poduri.
Unul din meșteșugurile practicate pe o scară largă în orașul Adjud era olăritul. Aceste
activități meșteșugărești fiind confirmate ulterior în urma prezenței uneltelor din ceramic de
uz canic și de ornament. De asemenea din secolul al XVII -lea apar cuptoarele mai
specializate.
Alături de olari, prelucrarea lutului era practicată și de sobari. Casele târgoveților mai
înstăriți aveau pereții înzestrați cu ceramică de caolin cu smalț verde oliv la exterior și cu
ornamente de linii incizate, ia r camerele locuințelor erau prevăzute cu sobe de teracotă.
În cadrul meșteșugarilor din domeniul producției alimentare un loc important îl
dețineau morarii. Morile și locurile de moară din zona orașului Adjud sunt menționate tot mai
frecvent în documentele din secolul al XVIII -lea.
Ulterior, nevoia crescândă de produse alimentare a dus la apariția brutăriilor și
măcelăriilor în orașele moldovenești medieval. Pentru a -și putea permite activitatea
economică într -o mai mare siguranță meșteșugarii și negustor ii din orașe s -au organizat în
asociații profesionale încă de la începutul veacului al XVII -lea. Aceste asociații profesionale,
numite bresle, dispuneau de conducere autonomă prin membrii aleși de obște, funcția de
principală a lor fiind de natură administ rativă, fiscală și socială.
În spiritul apărării intereselor proprii, meșteșugarii și negustorii din orașul Adjud au
încheiat la 13 iulie 1794 un “act de tocmeală” cu serdăreasa Elena Canta, proprietara moșiei
Trotușului, act prin care se înființează Adj udul Nou. În scurt timp aici se stabilesc pe lângă
negustoriii și meșteșugarii din Adjudul Vechi și numeroși străini, în special, evrei.
Noul context politic, precum și vechile condiții de trai și -au pus amprenta asupra
activității meșteșugarilor și negus torilor, astfel încât, la 1830 funcționau în orașul Adjud 76
dughene și ateliere meșteșugărești, dintre care 2 bogaserii, 9 băcălii, 14 precupii, 7 cojocării,
18 ciubotării, două croitorii, 5 pitării, un atelier de boengerie, unul de bărbierit și 17 crâșme .
O altă ocupație a locuitorilor Adjudului medieval era și agricultura. Agricultorii aveau
aceeași apreciere în oraș ca și meșteșugarii și negustorii. Ca și celelalte centre urbane din

29
Moldova, Adjudul medieval avea un caracter semirural, deținând un teren agricol pe care
orășenii creșteau vite, semănau și cultivau plante. Acest teren, destinat practicării agriculturii
era împărțit în fiecare an prin tragere la sorți de către șoltuz și pârgari.
Dovadă a cultivării cerealelor de către locuitorii orașului Ad jud sunt numeroasele
unelte agricole descoperite în cadrul unei locuințe datând din secolele XVI – XVIII, cu faze
mai vechi de locuire, aflată în perimetrul așezării, cât și desele menționări de mori și locuri de
moară din apropierea Adjudului. Alături de c ereale, locuitorii Adjudului cultivau plante
pentru hrana animalelor, dar și viță de vie, o ocupație de tradiție în zonă.
O ramură de bază a agriculturii era creșterea animalelor după cum se desprinde din
cronicile și scrierile istoricilor medievali. În a nii 1788 – 1789 se constată evidența în orașul
Adjud a 9 cai și 196 de boi. Aceste animale erau folosite la cărăușie și în tranzații comerciale.
Totodată, câteva din ele erau puse și la dispoziția stației de poștă, după cum ne relatează
ieromonahul rus Ip olit Vâșenski din Cernigov care, străbătând Moldova în timpul domniei lui
Mihai Racoviță, nota: “și am venit la orășelul Adjud; acolo schimbând căruțele”.18
Existența prisăcilor în ținutul Adjudului confirmă faptul că o parte a locuitorilor
orașului Adjud s e ocupau și cu creșterea albinelor.
Vechea a șezare reprezintă Adjudul Vechi, sat component al municipiului de azi,
așezarea fiind restabilită pe moșia serdăresei Elena Canta, recunoscut ca târg printr -un act
domnesc. Veacuri de -a rândul localitatea a fost un centru agricol. Din însemnările
monografice ale învățătorului Ștefan Țugulea aflăm că la Adjud trebuia să se construiască o
fabrică de postav, însă proprietarul moșiei, Ilie Niculescu Dorobanțu s -a împotrivit, motivând
că rămâne fără brațe de muncă ief tine și fabrica s -a construit în cele din urmă la Buhuși. De
asemenea prin anii 1890 -1899 s -a pus problema construirii unei fabrici de zahăr, însă
proprietara moșiei Elena M. Lahovary, a refuzat, motivând că nu vrea să aibă fum în fața
conacului. Fabrica s-a construit la Sascut.
Construcția căilor ferate pe Calea Siretului, începând cu 1872, iar din 1884 ramificația
spre Târgul Ocna, a unui depou spre sfârșitul secolului XIX ( înființat la 22 iunie 1884, la
inaugurarea căii ferate Adjud -Târgu Ocna, pe o suprafață de 25 hectare, în estul Stației CFR
Adjud ) aduc noi atribute economice vechiul centru comercial și agricol. În 1884 ia naștere
Societatea Solidaritatea, care avea scopul de a valorifica și capitaliza economiile depuse de
societari. 19

18 Călători străini despre țările române , vol. VIII, p. 244 – 251
19 Deșliu,A.,2002 -Ghid Turistic,Editura Pallas,Focșani , p.19.

30
În anul 1886, conform unor însemnări monografice, Adjudul avea o fabrică de
frânghii, 3 tăbăcării, 4 fabrici de rachiu, 11 ateliere de olărit și 10 cărămidării. 20După primul
război mondial încep să ia ființă unele întreprinderi ceva mai mari. Astfel, se înființ ează o
fabrică de cherestea, (care a fost distrusă în anul 1933 de un incendiu) și o moară la care
lucrau peste 50 de oameni. Spre sfârșitul secolului XIX, în anul 1893 este înființată o fabrică
pentru prelucrarea țițeiului ce aparține lui Alik Leibu, des ființată în anul 1944. În anul 1900 s –
a înființat Banca populară Siretul, iar dupa anul 1950, atelierele micilor industriași dispar,
locul acestora fiind luat de Cooperativa meșteșugărească, înființată din 1954, alături de
Întreprinderea de Îndustrie Local ă.
Cu timpul, prin darea în folosință a unor capacități industriale, Adjudul devine centru
industrial. Depoul Adjud a utilizat tracțiunea cu abur între anii 1884 -1973, fiind primul depou
din Moldova diselizat. S -a transformat mai întâi în depou de locomo tive Diesel și apoi în
depou de locomotive electrice. Prima locomotivă IDE IDA 082 a sosit în depou la 4 iulie
1964, iar la 10 octombrie 1973 a sosit și prima locomotivă electrică, seria 060 EA144. De
asemenea s -au construit noi linii pentru triaj și pentr u trenurile de călători. În prezent, depoul
deservește cu locomotivele sale secțiile de circulație de la Adjud la Deda, Suceava, Constanța,
Galați sau Ploiești .
În anul 1977 a luat ființă Combinatul de Celuloză și Hârtie. În 1984 a fost pusă în
funcțiu ne Mașina de fabricat carton ondulat, iar în 1986, Mașina de fabricat carton ondulat, iar
în 1986, Mașina de fabricat hârtie de toaletă . Din 1992, compania figurează sub denumirea de
S.C. VRANCART S.A. Unitatea este, la această dată, cel mai mare producăt or de hartie de
toaletă și unul dintre cei mai importanți producători de carton ondulat și ambalaje din carton
ondulat din România .
În martie 2002, în Adjud mai existau societățile comerciale SOMACO (beton celular
autoclavizat ), MOPAN PROD ( morărit și panificație), SIRTROT (construcții industriale),
MOBIAD (mobilă din lemn ) și alte întreprinderi private mici.
Tot în municipiul Adjud s -au dezvoltat și activități meștesugărești organizate în unități
mici de producție . Au căpătat amploare și activităț ile comerciale, vizând o paletă largă de
preocupări, legate în principal de fenomenul de privatizare și libera inițiativă în domeniul
afacerilor, conducând la creșterea numărului operatorilor economici.

20 Șandru I., Toma V. Constantin, Aur N., (1989) – Orașele trotușene: Studiu de geografie urbană, pag. 67.

31

IV.1. Clasificarea întrepri nderilor

Potrivit datelor statistice, ponderea în economia municipiului o dețin micro –
întreprinderile, urmate de întreprinderile mici și de cele mijlocii.
Întreprinderile mici constituie un segment important al economiei municipiului,
absorbind aproxi mativ 35 % din totalul angajaților, iar restul sunt salariați al întreprinderilor
mijlocii și micro din municipiu.

Sursa : AJOFM Vrancea21
Fig. 12 Numărul î ntreprinderilor după dimensiune din municipiul Adjud

Tabel 2. Sectoarele economice ale municipiului Adjud

21 Sursa : AJOFM Vrancea

32
La sfârșitul anului 2014, numărul de înterprinderi la nivelul municipiului a fost de
337, densitatea acestora fiind de 21 unități/1000 de locuitori.
Viața economică a Adjudului se poate rezuma în acest moment la o enumerare de
activități dezvoltate în interesul locuitorilor comunității.
Întreprinderile reprezintă veriga principală a economiei unui oraș, având la bază
producerea bunurilor sau prestarea serviciilor de care consumatorii au nevoie.

Fig. 13 Numărul întreprinderilor din municipiul Adjud
după domeniul de activitate

Tabel 3 . Clasificarea firmelor în funcție de numărul de angajați

33

IV.2. Sectoarele econimice
IV.2. 1. Sectorul primar – agricultura și sivicultura

Agricultura, sector economic de bază al județului Vrancea, a cunoscut schimbarea prin
reforma proprietații, care a dus la distrugerea vechilor structuri atât în sectorul culturii
plantelor cât și în zootehnie sau sivicultură. Țăranii au devenit proprietari de terenuri, fără a
dispune de anumite mijloace financiare necesare cultivării acestora. Factorii negativi pentru
piața produselor agricole au fost creșterea prețurilor carburanților, a semințelor, utilajelor și a
altor produse necesare producției agricole
Suprafața agricolă județeană reprez intă peste 52 % din totalul suprafeței județului, iar
suprafața arabilă reprezintă 58,06 % din totalul suprafeței agricole .

Fig. 14. Suprafața forestieră și categoriile de suprafață agricolă (20 11)
la nivelul județului Vrancea

În anul 2011, județul Vrancea avea o suprafață agricolă de 255.279 ha, cea mai mare
parte a suprafeței agricole fiind arabilă , urmată de pășuni și fânețe cu 43,70 8 ha, respectiv
32,904 ha. Culturile de vie și pepinierele viticole însumând 26 819 ha.
În teritoriul administrativ al municipiului Adjud, terenurile agricole ocupă o suprafață
totală de 5911 ha. Cea mai mare parte a suprafeței agricole este arabilă (3 086 ha), urmată de

34
pășuni (655 ha), suprafețe cu vii și pepeniere viticole (36 ha) și suprafețe cu livezi și
pepeniere pomicole (11,02 ha).

Fig. 15. Suprafața agricolă a municipiului Adjud

În profida potențial ului agricol ridicat, capacitatea de prelucrare a produselor agricole
nu este foarte ridicată. Nivelul producțiilor realizate este în deplină concordanță cu tehnologia
aplicată. Prin tehnologii de cultură superioare, producțiile realizate pot înregistra cr eșteri
însemnate.
În cadrul structurii producției agricole în anul 2014, cele mai mari producții le
înregistrează lucerna pe soluri profunde, cu o bun ă drenare și bine aprovizionate cu elemente
nutritive și apă. Potențialul agricol al lucernei este de aproximativ 2600 de kg/ ha, urmat de
producția vegetală și mai apoi de producția de cereale.

35

Fig. 16 Suprafe țele cultivate și producțiile obținute la principalele
culturi agricole în an ul 2014

Conform informațiilor din anul 1930, municipiul Adjud se afla printre primele orașe
agricole din Moldova alături de Târgu Ocna, Târgu Neamț, Târgu Frumos, Pașcani, Huși, ș.a.
Locuitorii orașului Adjud ca și țăranii din satele și orașel e învecinate își expuneau produsele
și mărfurile lor pe piața târgului. Predominau produsele alimentare și agricole, lemnele de foc
și de construcție, obiectele casnice, uneltele agricole și produsele din lemn. Existenața
prisăcilor în ținutul Adjudului, c onfirmă faptul că o parte a locuitorilor orașului se ocupau și
de creșterea albinelor
În municipiul Adjud, la nivelul anului 2014, numărul întreprinderilor din sectorul
Agricultură, Sivicultură și Pescuit este redus. Se remarcă firmele: ADJUD ONE SRL,
AGROZALIND SRL, IACOB AGRO SRL, LEGINOFOR SPEED SRL, PROTERMARS SALAD
SRL, SCHILOREN GROUP SRL.

Tabel 4 . Sectorul primar al economiei: Agricultură, Sivicultură și Pescuit

36
Dintre cele 6 întreprinderi din sectorul Agricultură, Sivicultură și Pescuit, cea care se
prezintă cel mai bine din punct de vedere economic este AGROZALIND SRL.
Sura http://www.listafirme.ro/22
Fig.17. Cifra de afaceri și profitul fi rmei AGROZALIND SRL, în perioada 2011 -2014

Firma a fost înființată în anul 2008, iar conform datelor oferite de Registrul
Comerțului, are ca domeniu de activitate activități pentru producția vegetală. În acestă
perioadă de timp, firma prezintă
În ceea ce privește populația ocupată în agricultură și sivicultură, scăderea rapidă a
ponderii acesteia se datorește trecerii spre industrie sau servicii, cum este de exemplu orașul
Adjud, de la 55,9 % în 1930 la 16,2% în 1966 și 8% în 1990. În anul 2012, din totalul
resurselor umane angajate, un procent de 1, 14% lucrează în agricultură, iar restul de 0,64%
sunt angajați în sivicultură. Cele 6 întreprinderi de pe teritoriul municipiului Adjud au realizat
un profit de peste 600.000 lei în anul 2012

22 Sura: http://www.listafirme.ro/

37

Fig.18 . Evoluția ratei de activitate a populației ocupate în sectorul primar

IV .2. 2. Sectorul secundar -industrii și construcții

Trecerea l a producția de fabrică a avut loc spre sfârșitul primei jumătăți a secolului
XIX, orietarea fiind inițial spre ramurile alimentare și textil. Atunci au apărut în orașele din
Moldova și primele mori cu aburi, fabrici de unelte agricole și de lumănări, fabri cile de bere (
Iași,1858), de paine, de conserve de carne, alcool, etc .
Sectorul industrial din Adjud în anul 2014 deținea un număr de 77 de întreprinderi.
Ponderea totală a sectorului economic industrial al municipiului era de 23,15 %, din care
17,51% erau active în domeniul industriei prelucrătoare, iar 5,64% activau în domeniul
construcțiilor.

Tabel 5 . Sectorul secundar al economiei: Industrii și Construcții

În cadrul industriei (58 de întreprinderi ), dominate sunt conf ecțiile, industria lemnului
și a mobilei, dar și sectorul industriei prelucrării hârtiei și cartonului. Industria textilă cuprinde
un număr de 24 de întreprinderi, în multe dintre acestea fiind confecționate încălțăminte și
îmbrăcăminte dar se remarcă de a semenea și întreprinderi unde are loc prelucrarea hârtiei și a
cartonului ( 6 întreprinderi) sau prelucarea lemnului și a mobilei (10 întreprinderi).
Pe teritoriul administrativ al municipiului Adjud, mai exact în localitatea Burcioaia,
aparținătoare ora șului, au fost descoperite o serie de rezerve de hidrocarburi. Multe dintre ele
sunt în curs de exploatare. În ceea ce privește exploatarea mineralelor de pe malul Siretului (

38
mineralele de pe valea Trotușului sunt argiloase ) nu a avut ca finalitate dezvo ltarea unei
industrii a materialelor de construcții pentru că produsele sunt folosite la scară mică în zona
aferentă exploatării.
La nivelul construcțiilor (19 întreprinderi) se remarcă clădirile și alte lucrări speciale
de construcții.

Fig. 19 . Repartizarea salariaților în domeniul secundar

Printre cele mai mari întreprinderi de construcții și industrii din Adjud se remarcă
grupul de firme SOMACO și S.C. VRANCART S.A
Somaco este unul dintre cei mai mari pro ducători de elemente prefabricate din beton
utilizate în domeniul infrastructurii rutiere, electrice si de apa canal, precum si al constructiei
centrelor comerciale, logistice sau de producție din tara. De asemenea Somaco este unul
dintre cei mari produca tori de beton celular autoclavizat (BCA) din tara, brandul cel mai
cautat in regiunea Moldova. Firma a luat ființă în anul 1954 în Roman, iar în prezent deține 6
fabrici în orașe ca Adjud, Buzău, Roman, Teiuș, Târgoviște si Timișoara .
Fabrica Somaco Adj ud a fost construită în anul 1975, fiind una dintre cele mai mari
fabrici de BCA. Privatizată in 1990, a devenit parte din firma Somaco SA. În anul 2008 a fost
cumparată si retehnologizată de fondul de investiții Oresa Ventures, devenind una dintre
fabrici le Somaco Grup Prefabricate. Față de momentul construcției, fabrica din Adjud a
crescut capacitatea de aproape 5 ori (de la 65.000 mc in 1977 la 300.000 mc in 2011).

39
În 1997 a luat ființă Combinatul de Celuloză și Hârtie , care este unul dintre cei mai
importanți producători de carton ondulat, hârtie pentru carton ondulat și hartii igienico –
sanitare din România, cu o vechime de peste 35 de ani în acest domeniu de activitate.
În anul 1984 a fost pusă în funcțiune Mașina de fabricat carton ondulat , iar în 1986,
Mașina de fabricat hărtie de toaletă . Din 1992, compania figurează sub denumirea de S.C.
VRANCART S.A. Unitatea este, la această data, cel mai mare producător de hârtie de toaletă și
unul dintre cei mai importați producători de carton ondulat și ambalaje din carton ondulat din
România. La VRANCART , procesul tehnologic s -a modernizat și s -a îmbunătățit permanent
estetica produsului. Produsele companiei se exportă ( 20% din totalul livrărilor ) în Ungaria,
Italia, Germania, Serbia, Grecia,Republica Moldova. În condițiile unei puternice concurențe,
VRANCART a reușit să câștige o importantă piață de desfacere, deținând în present o cotă de
35% din piața internă. Certificarea implementării sistemului calitativ conform cerințelor ISO
2002, constritue o i mportantă carte de vizită pentru colaboratorii interni și externi. 23
Conform datelor centralizate de Registrul Comerțului, producătorul de hârtie și carton
VRANCART Adjud asigură 3,2 % din cifra de afaceri realizată la nivelul județului Vrancea.
Firma es te cea mai mare companie din Vrancea, cu circa 1000 de angajați și o cifră de afaceri
care a deposit 210.000.000 lei în anul 2015.

Fig.20 . Evoluția cifrei de afaceri și a profitului net pentru compania
VRANCART SA în perioada 2010 -2014

Între 2000 -2015, firma VRANCART SA prezintă o evoluție a cifrei de afaceri
aproximativ ascendentă, de la 28.599.267 lei în anul 2000 la 210.089.199 lei în anul 2015, cu

23 http://www.vrancart. ro/

40
scurte per ioade de declin între anii 2004 -2005, 2008 -2009, 2012 -2013. În anul 2015, firma a
înregistrat cea mai mare creștere a cifrei de afaceri din această perioadă de 15 ani (
210.089.199 ) . Această creștere fiind susținută atât de atingerea potențialului maxi m al
investițiilor făcute în anii anteriori dar și de prognozele de creștere a economiei românești în
acest an.
Similar cifrei de afacei, profitul firmai VRANCART SA prezintă o evoluție
aproximativ satisfăcătoare, cu excepția anului 2013 când firma a a vut un profit negative ( –
6.822.732 ). Pentru întreg anul 2015, compania a raportat un profit net de 18.192.955 mil.
lei, în scădere cu 4% față de rezultatul raportat în anul precedent ( 18.965.225 ) , pe fon dul
majorării cheltuielilor cu ma teriile pr ime și personalul.
Cu acționar majoritar SIF Banat Crișana, Vrancart Adjud este unul dintre cei 7
"campioni locali " oferi ți de capitalul privat românesc la nivelul județelor. În județul Vrancea,
Vrancart Adjud a raportat venituri de 210.089.199 lei, din c are exporturi de 31 milioane lei, și
o pierdere netă de 6,8 milioane lei la Vrancart în anul 201324.
Obiectul principal de activitate al VRANCART S.A . Adjud este producerea si
comercializarea următoarelor produse: carton ondulat in 2, 3 si 5 straturi, amba laje din carton
ondulat –cutii de diferite forme constructive care acoperă o gamă foarte variată de utilizări,
hârtie pentru carton ondulat, hârtii igienico -sanitare in diverse sortimente.
Pusă în funcțiune în anul 1983, instalația de fabricat hârtie pent ru carton ondulat de la
Vrancart S.A . Adjud are o capacitate proiectată de producție de 75 000 to/an și a fost
construită cu scopul de a asigura necesarul de hârtie miez si capac pentru masina de carton
ondulat si pentru livrări la diverși beneficiari inte rni sau externi.

Instalația de fabricat hartie pentru carton ondulat ( 09. 05.2016, 17:15)

24 RAPORT DE GESTIU NE al Consiliului de Administra ie al S.C. „VRANCART” S.A. Adjud

41

Între anii 1992 -2006 s -au efectuat o serie de îmbunătațiri ale instalației de preparare
material prin înlocuirea utilajelor vechi , destinate prelucrării celulozei, cu altele achiziționate
second -hand. În anul 2006 a fost modernizată instalația de preparare pastă din maculatură,
care a ridicat capacitatea de producție a mașinii de hârtie la 200 to/zi. Instalația este complet
automati zată, iar toate utilajele de destrămare, sortare grosieră și sortare fină sunt noi si
performante. Tot în anul 2006 a fost înlocuit sistemul de acționare al mașinii cu un sistem de
înaltă acuratețe, care a dus și la economii de energie electrică, precum și la reducerea
amprentei de carbon. 25
Mașina de hârtie igienică , marca Fampa Beloit Polonia, a fost pusă în funcțiune în
anul 1986 având în prezent o capacitate de producție de peste 25 500 to/an. În 2002, odată cu
modernizarea instalației de preparare a p astei, s -a îmbunătațit atât productivitatea, cât și
calitatea hârtiei igienico -sanitare produsă de Vrancart. Hârtia igienica marca Vrancart are la
origine atât fibre din celuloză, cât și fibre din materie primă reciclată, fabricate printr -o
tehnologie care respectă în primul rând mediul si omul.

Instalația de fabricat produse igienico -sanitare ( 09. 05.2016, 17:30)

Pe lângă activitățile productive concretizate în produsele enumerate mai sus în
VRANCART se desfășoară ș i activități de susținere a activităților de bază: producție utilități
(apă industrială, apa tratată pentru cazane termice, abur tehnologic, epurare ape uzate),
întreținere mecanică, electrică și a automatizărilor, mentenanță predictivă a utilajelor
tehnol ogice, control de calitate, transporturi (în interiorul firmei și către clienți) și altele.
VRANCART S.A . Adjud reciclează în prezent peste 30% din totalul de maculatură colectat la
nivel național prin intermediul centrelor proprii din țară deschise in: Bu curești – 3 centre,

25 http://www.vrancart.ro/

42
Arad, Argeș, Bacău, Botoșani, Brașov, Cluj, Constanța, Focșani, Iași, Prahova, Sibiu, Timiș.
Pe viitor, VRANCART S.A . Adjud iși propune sa fie cel mai important reciclator de deșeuri pe
bază de fibre celulozice și nu numai, un important depoluator al României.
În anul 2014, firma VRANCART S.A. Adjud deținea un număr de 1.070 salariați.
Dintre aceștea 175 de salariați au studii superioare ,405 au studii medii, 337 au absolvit un
liceu profesional , iar 171 dintre salariați și -au încheiat studiile până în ciclul gimnazial.

Fig.21 Structura după nivelul de instruire a salariaților S.C. VRANCART S.A

În cadrul firmei VRANCART S.A ,de-a lungul timpului, ratele de ocupare a forței de
muncă de sex masculin au fost î n mod constant mai ridicate decât cele de ocupare ale sexului
feminin. Același lucru se constată și în anul 2016, ratele de ocupare a forței de muncă fiind
mai scăzute în rândul femeilor ( cca. 370) spre deosebire de cele ale bărbaților (cca.700).

43

Fig.22 Structura pe sexe a salariaților din S.C. VRANCART S.A.

IV. 2. 3 Sectorul ter țiar-servicii

Sectorul terțiar cuprinde totalitatea activităților economice, destinate deservirii
producțiilor industr iale și agricole, precum și necesităților populației. Astfel, sectorul terțiar
cuprinde toate tipurile de servicii care au menirea să asigure desfășurarea normală a
activităților din sectoarele primar și secundar.
Rețeaua comercială a municipiului Adjud e ste destul de dezvoltată, asigurând atât
necesarul populației locale cât și o parte din solicitările populaței din localitățile învecinate.
Această activitate a cunoscut o dezvoltare continuă în lungul timpului.
Activitățile economice ale acestui oraș sunt majoritar concentrate în sectorul terțiar –
servicii, ocupând 75, 08 % din sectoarele economice. Mediul de afaceri din acest municipiu
este dominat de întreprinderile active în domeniul comerțului cu ridicata si cu amănuntul,
repararea autovehiculelor și motocicletelor, 44,81 % din întreprinderirile din oraș activând în
acest domeniu. De asemenea acest sub -sector economic deține și cele mai multe întreprinderi
( 151), multe dintre acestea urmăresc întreținerea și repararea autovehiculelor. – COVALEX
SRL , ALDRIN SRL, M.C.V. AUTOCOM SRL, etc. Totuși o mare concentrare se constată în
zona pieții agroalimentare, acolo unde se găsește și complexul din jurul pietei agroalimentare
și complexul comercial Profi, etc. După anul 1990, o dată cu creșterea numărului s ocietăților

44
comerciale, au apărut și câteva noi în sfera serviciilor, între care putem aminti: cabinete
medicale și dentare, prestări servicii pentru agricultură, construcții, etc.
Legată tot de domeniul prestărilor către populație se mai remarcă și acti vitatea pe care
o desfășoară sociatatea de gospodărie comunală, Compania de Utilități Publice SA Focșani,
asigurând o serie de servicii specializate: livrarea apei potabile asigurarea evacuării și tratării
apelor uzate, vidanjarea foselor sau a latrinelor în zonele fără canalizare, reparatii la
instalatiile sanitare.

Tabel 7 . Sectorul terțiar : Servicii

Alte sub -sectoare de activitate importante sunt transporturile c u 2,49 %. și hoteluri și
restaurante, ce au o pondere de 4,86 %. Sub -sectorul economic de transporturi totalizează un
număr de 22 de întreprinderi, dintre cele mai importante se remarcă : AUTOTRANS SA ADJUD
și LUXTRANS SA ADJUD. În incinta municipiului Adj ud sunt prezente în jur de 13 hoteluri și
restaurante unde activează peste 90 de persoane în întreprinderi ca: HOTEL ATLANTIC,
ANDIAL, MOTEL TROTUȘ, OVIDIU, HOTEL SUNRISE, CASA ALBĂ , etc.

Fig. 23. Repartizarea salariați lor în domeniul terțiar

45
IV. 3. Structura economică și socio -profesională a populației

Restructurarea economică care s -a desfășurat după anul 1990 are consencințe
importante asupra structurii pieței de muncă în cadrul municipiului Adjud. P rivatizarea
sectorului industrial, mai ales în anii '90 a dus la concendieri masive în sectoarele industriale
locale. Lipsa angajaților în industrie a fost acompaniată de o considerabilă direcționare a
persoanelor în sectorul agricol. Începând cu anul 2000 , această tendință a suferit o mișcare
inversă și gradul de angajare în agricultură a scăzut.
Din punct de vedere economic, populația activă (sau forța de muncă ) cuprinde toate
persoanele de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de
bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii. 26

IV.3.1 Rata de activitatea a populației

În ceea ce privește numărul de salariați la nivelul municipiului Adjud, situația în
perioada 1991 -2014 se prezintă astfel :

Sursa:Institutul Național de Statistică
Fig. 24 . Evoluția numărului de salariați (1991 -2014)

26 Sursa insse.ro

46
Transform ările socio -economice care au urmat anului 1989 și a evoluției demografice
au influențat în mod decisiv evoluția și structura forței de muncă a municipiului Adjud.
Evoluția numerică a populației ocupate prezintă o tendință descendentă în lungul într egii
perioade analizate. În anul 1991, când orașul înregistra o populație de 20.484 locuitori,
numărul salariaților era destul de ridicat, mai mult de jumătate din populația aptă de muncă a
orașului și a satelor componente era salariată. Această tendință pozitivă nu s -a păstrat foarte
mult, numărul de salariați a scăzut progresiv după anul 1991, fapt petrecut mai ales din cauza
unor mari întreprinderi care au intrat în insolvență și și -au încheiat activitatea, respectiv
INTEGRATA Adjud, firmă de confecții , în care a fost atrasă majoritar forța de muncă
feminină și întreprinderea MOBIAD , producătoare de mobilă.
În ultimii 10 ani, orașul se remarcă printr -un număr redus de salariați, dar aproximativ
constant. Principalele cauze ale acestei situații sunt d esființarea mai multor unități, astfel un
număr destul de mare de oameni au rămas fără loc de muncă sau plecarea la muncă a
populației în străinătate, în special a tinerilor.

Sursa:Institutul Național de Statistică
Fig 25 Numărul de salariați al județului Vrancea în anul 2014

În anul 2014, județul Vrancea înregistra un numar de 57.493 salariați care lucrau
pentru 5.269 de angajat ori. Din totalul de salariați ai județului, Focșaniul înregistra cel mai
mare număr -32.555, urmat la o distanță mai mare de Adjud, care se afla pe loc secund, cu un
număr de peste 3.000 de salariați. Celelalte orașe: Panciu, M ărășesti și Odobesti dețin în
prezent un număr de persoane cu loc de muncă și mai redus, între 1.575 -1.602.

47

IV.3 .2. Deplasăririle cotidiene a forței de muncă salariate

Deplasările cotidiene pentru muncă ale populație sunt tot mai frecvente. În prezent tot
mai mulți oame ni din mediul rural sunt în căutarea unui loc de muncă în mediul urban, fiind
în primul rând stimulați de capitalul masiv investit în diferitele ramuri economice, dar cu
precădere în domeniul industriei și al construcțiilor.

Fig. 26 . Deplasările cotidiene a forței de muncă salariate

Orașul Adjud deține un număr apreciabil de salariați, mulți dintre ei provin și din
așezările rurale apropiate. Cei care participă cel mai mult la crește rea forței de muncă sunt
localnicii celor 3 sate care fac parte din componenta municipiului: Adjudu Vechi, Burcioaia și
Șișcani, fiecare dintre ele alăturându -se cu cel puțin 30 de salariați. Satele din comunele
Ruginești, Pufești, Păunești sau Ploscuțeni, contribuie de asemenea cu un număr destul de
ridicat de salariați. Din aceste 4 comune, se deosebesc cel mai mult satele Anghelelești
(Ruginești), Viișoara (Păunești) și Domnești ( Pufești ).
Un număr de mai redus, dar în creștere în ultimii ani provin și din Mărășești, care
dintr -un oraș industrial destul de dezvoltat a ajuns cel mai sărac din județ, cu rata somajului
destul de ridicată, 12 %.
Persoanele din comunele apropiate municipiului care efectuează deplasări cotidiene
pentru muncă activează în special în domeniul industrial și în construcții în întreprinderi ca

48
VRANCART S.A, SOMACO SRL, ROMAN INPEX PREST SRL , însă se remarcă și unele
întreprinderi de confecții destinate unei reduse forte de muncă feminine.

IV. 3. 3. Populația activă neocupată ( șomerii )

Șomerii reprezintă a două componentă de bază a populației active , constituind
principalii factori de dezechilibru dintre cererea și oferta de forță umană pe piața muncii. În
limitele normale de circa 3 -4 %, și durata relativ scurtă , șomajul poate juca un rol pozitiv, în
sensul stimulării flexibilității forței de muncă și sporirii productivității muncii și formării unui
comportament adecvat ridicării calității muncii, stimulării educației și îmbunătățirii disciplinei
muncii. În schimb, proporțiile mari și ratele ridicate ale șomajului provoacă uriașe pierderi de
potențial economic și este un permanent pericol social.27
Aceștia sunt de definiți ca fiind o populație de vârstă de minimum 16 ani aflată în
căutarea unui loc de mu ncă.
În România șomajul a apărut în anul 1991, legea din 7 ianuarie privind protecția
socială a șomerilor și reîntegrarea lor profesională a generat apariția primului val de șomeri
din numeroase întreprinderi din municipiul Adjud printre care se regăses au: SC Vrancart S.A ,
SC Mobiad S.A , Complexul CFR si S.M.A .
La nivelul municipiului Adjud, perioada 2008 -2015 evidențiază o evoluție
descendentă a ratei șomajului.

Sursa:Institutul Național de Statistică

27 Hordău A.M., 2012, Piața forței de muncă în România după anul 1990 -teză de doctorat, Cluj-Napoca

49
Fig.27 Evoluția numărului de șomeri în perioada 2008 -2015

Evoluția ascendentă a ratei șomerilor din anii 2008, 2009, dar și 2010 se datorează atât
agravării crizei economice din anul 2008 , dar și a unei recensiuni economice instalate în anul
2009. La sfârșitul anului 2009, în municipiul Adjud aproximativ 18 firme au intrat în
insolvență și și -au încheiat activitatea. Astfel, doar în doi ani circa 1 70 de oameni au rămas
fără loc de muncă.
Analiză ratei șomajului în perioada 2012 -2015 reflectă o tendință evidentă de
diminuare a ponderii ratei șomeri lor din cadrul populației active totale. Această tendință de
diminuare, de la aproximativ 900 de șomeri înregistrați la sfârșitul anilor 2008 și 2009, la
puțin peste 250 de șomeri în decembrie 2015 este datorată în primul rând populației plecate
temporar în străinătate pentru muncă, ce a decongestionat presiunea exercitată asupra
locurilor de muncă.
În ultimii ani, municipiul Adjud prezintă o r ată a șomajului destul de scazută, cu
procente de 2.82 % sau 2.01 % în anii 2014, 2015 în comparație cu cele ale județului
Vrancea, 6 %, respectiv 5.4 % în tot aceeași perioadă de timp.
Analiza pe sexe a dinamicii ratei șomajului în același interval de timp evidențiază o
pondere mai ridicată de șomeri în rândul populației masculine .

50
V. Concluzii

Restructurarea economică care s -a desfășura t după anul 1990 a avut consenci nțe
importante asupra pieței de muncă din cadrul municipiului Adjud. Privatizarea sectorului
industrial, mai ales în anii ’90 a dus la concedieri masive în sectorul industrial local. Lipsa
angajaților în industrie a fost acompania tă de o considerabilă direcționare a persoanelor în
sectorul agricol.
Începând cu anul 2000, această tendință a suferit o mișcare inversă, iar gradul de
angajare în sectorul agricol a scăzut. Dacă în prezent, agricultura rămâne un sector de bază
pentru j udețul Vrancea, în cazul municipiului Adjud, din totalul resurselor umane un procent
scăzut, de 1,14 % mai activează în acest domeniu. Celelalte două sectoare economice au un
caracter mult mai extins. În sectorul industriilor și construcțiilor activează pe ste 1.400 de
persoane în întreprinderi ca : VRANCART SA, SOMACO sau SC. SIRTROT SA. Sectorul
terțiar este cel mai extins, cuprinzând toate tipurile de servicii care au menirea să asigure
desfășurarea normală a activităților din sectoarele primar și secund ar.
Transformările socio -economice care au urmat anului 1989 au influențat în mod
decisiv structura forței de muncă a municipiului Adjud. Ocuparea forței de muncă se numără
printre cele mai serioase probleme cu care se confruntă lumea de astăzi, nivelul, structura și
eficiența ocupării reflectă performanțele economice și capacitatea economiei de a valorifica
resursele umane. Astfel, piața muncii din Adjud a suferit transformări semnificative,
manifestate prin reducerea ratelor de activitate și de ocupare a forței de muncă și printr -o
situație pozitivă, evoluția ratei șomajului scăzând treptat începând cu anul 1999. Șomajul de
lungă durată a rămas însă aproape constant, fiind afectat în mod deosebit de capacitatea
redusă a economiei de a genera un număr suf icient de locuri de muncă.
Astfel, municipiul Adjud întâmpină în prezent dificultăți în ceea ce privește
dezvoltarea economică, însă are posibilitatea de a promova o dezvoltare urbană prin
îmbunătățirea serviciilor de interes general. Furnizarea de servi cii și reducerea obstacolelor
legate de infrastructură pot îmbunătăți dezvoltarea teritorială durabilă. Acest centru urban este
mult mai vulnerabil la schimbările economice decât marele orașe, fiind extrem de dependent
de economia națională și regională.
Pentru eleborarea lucrării de licență mulțumirile mele se îndreaptă în primul rând
coordonatorului meu, prof.univ. dr. Ionel Muntele și tuturor cadrelor universitare care m -au
îndrumat în acești trei ani de studiu. De asemenea, gânduri de recunoștin ță se îndreaptă
familiei mele și prietenilor mei pentru tot sprijinul moral acordat.

51

Bibliografie

1. Aur N. (1981) – Unele aspecte ale populării văii Siretului în secolul XX , LSDC
nr.2, Iași.
2. Băcănaru I. (1969) – Date geografice asupra evoluției modului de folosire a
terenului agricol în Vrancea , perioada dintre secolele XV -XIX, Com. de
Geografie, vol. 9, București.
3. Bănățeanu T., Stoica G., ( 1988) – Zona etnografică Vrancea , Editura Sport –
Turism, București.
4. Deșliu A L., (2002), Adjud -Ghid Turistic , Editura Pallas, Focșani.
5. Dimitriu R., Muntele I., Marcu S., Dimitriu A., (2013) – Migrațiile international
ale Populației din Moldova, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iași.
6. Girescu C.C., (1967 ) – Târg uri sau orașe și cetăți moldovenești din secolul al X –
lea până la mijlocul secolului al XIV -lea, Editura Academiei, Bucuești .
7. Ghețău V., (1997) – Evoluția fertilității în România, Academia Română,
București .
8. Giobu V., (1976) – Populația activă din agri cultura României , Analele UAIC, t.
XXII, Iași
9. Groza O., Țurcănașu G., Rusu Al., (2005) – Geografia economică mondială ,
Editura ,,Universității Alexandru Ioan Cuza ’’, Iași .
10. Groza O., Istrate M., Căpitan R., (2005) – Geografia industriei , Editura
,,Unive rsității Alexandru Ioan Cuza ’’, Iași.
11. Horea -Șerban R., (2014 ) – Populația județului Vrancea , Editura ,,Universității
Alexandru Ioan Cuza’’, Iași.
12. Iațu C., Muntele I,. (2002) – Geografia economică , Editura Economică, 2002,
București.
13. Ianoș I., (20 04) – Dinamica urbană , Editura Tehnică, București
14. Istrate M., (2008 ) – Relațiile urban -rural în Moldova în perioada contemporană ,
Editura ,,Universității Alexandru Ioan Cuza’’, Iași.
15. Istrate M., (2006) – Zonele de influență urbană ale orașelor din Moldova ,
Editura
,,Universitățății Alexandru Ioan Cuza’’, Iași.

52
16. Lupa șcu A. (2001) – Biogeografie , Editura Fundația și România de Mâine,
București
17. Muntele I., Groza O., Țurcănașu G., (2012) – Coeziune teritorială și disparități
în Moldova , Editu ra ,,Universității Alexandru Ioan Cuza ’’, Iași .
18. Muntele I., (2000) – Geografia agriculturii , Editura ,,Universității Alexandru
Ioan Cuza’’, Iași.
19. Muntele I., (1998) – Populația Moldovei în ultimele două secole , Editura
,,Universității Alexandru Ioan Cu za’’, Iași
20. Nimigeanu V. (1998) – Aspecte geografice privind popula ția județelor din
partea de est a țării, LSDC nr.13 -16, Iași
21. Pescaru Al., (1969) – Populație și economie , Editura Știițifică, București.
22. Rădulescu N. Al., Neagu C., (2005) – Vrancea, ge ografie fizică și umană ,
Editura TERRA, Focșani.
23. Săgeată R., (2010) – Geografie Urbană , Editura Universității Lucian Blaga,
Sibiu.
24. Surd V., (2004) – Geografia așezărilor , Editura Universității Babeș -Bolyai,
Cluj-Napoca.
25. Șandru I., Toma V. Con stantin, Aur N., (1989) – Orașele trotușene: Studiu de
geografie urbană , Comitetul de cultură al județului Bacău, Bacau.
26. Șerban C. (1960) – Studii – Revista de istorie.
27. Țurcănașu G., (2005) – Evoluția și starea actuală a sistemului de așezări din
Mold ova, Editura Demiurg, Iași.
28. Ungureanu Al., (1965) – Aspecte geografice în evoluția așezărilor urbane mici
din Moldova , Analele Universității Alexandru Ioan Cuza, t XI, Iași.
29. Ungureanu Al., Muntele I., (2006) – Geografia populației , Editura Sedcom
Libris, Iași.
30. Ungureanu Al., Groza O., Muntele I., (2002) – Moldova, populația, forța de
muncă și așezările umane în tranziție , Editura Corson, Iași.
31. Ungureanu Al., (1980) – Orașele din Moldova: Studiu de geografie economică,
Editura Academiei So cialiste Române, București.
32. *** Institutul Na țional de Statistică
33. *** Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea
34. ** * http://www.listafirme.ro/

53