Utilizarea Elementelor de Amenajare Agroturistica In Vederea Dezvoltarii Agroturismului In Zona Pascani, Judetul Iasi
Bibliografie
1. [NUME_REDACTAT], 2005. Amenajarea agroturistică a teritoriului. USAMV, București
2. [NUME_REDACTAT], Amariei V., 1998. Monografia comunei Tătăruși. Eurocart, Iași
3. Cândea M., 2003, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului.
[NUME_REDACTAT], București
4. Chirica V., Tanasachi M., 1984. Considerații generale privind caracteristicile fizico-
geografice ale teritoriului județului Iași. Repertoriul arheologic al județului Iași, Iași, pag. 25.
5. Ciopraga C., 2001. Pașcani – municipiul și zona. [NUME_REDACTAT], Iași
6. [NUME_REDACTAT], Baron P., 1987. Economia turismului. ASE, București
7. Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006. Amenajări turistice. [NUME_REDACTAT], București
8. Glăvan V., 2003, Turism rural [NUME_REDACTAT] durabil Ecoturism. [NUME_REDACTAT],
București
9. [NUME_REDACTAT], Dezvoltarea durabilă a economiei și turismului românesc. [NUME_REDACTAT]
de [NUME_REDACTAT] și Turism, Academia de [NUME_REDACTAT], București, 2000, pag. 116-129.
10. [NUME_REDACTAT], 2003, Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism. Ed. Economică,
București, pag. 186-205.
11. Nistoreanu P., 2006, Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București
12. Popescu A., 2002, Dezvoltarea rurală. [NUME_REDACTAT], București
13. Simina V., 2000. [NUME_REDACTAT] – cadrul natural, în Pașcani, municipiul Pașcani, municipiu și zona. Monografie. [NUME_REDACTAT], Iași.
14. Șandru I., Băcăuanu V., [NUME_REDACTAT].,1972. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], București. 15. Șandru I., Băcăuanu V., [NUME_REDACTAT].,1980. Județele patriei, Iași, Monografie. [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
16. Talabă I., Ungureanu D., Gâțan D., Talpaș J., 2008, Turismul rural românesc – actualitate și perspective (Volumul I). [NUME_REDACTAT], Iași
17. Talabă I., Ungureanu D., Haller A., 2009, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile (Volumul XVI). [NUME_REDACTAT], Iași
18. Talabă I., Ungureanu D., Gâțan D., Haller A., 2010, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile (Volumul XIX). [NUME_REDACTAT], Iași
19. Vasile S. Cucu, 2009, Satul românesc: tradiție, contemporaneitate și speranțe de viitor, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Introducere
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1. APARIȚIA, DEZVOLTAREA ȘI SUCCESUL TURISMULUI RURAL ȘI A
AGROTURISMULUI
1.1. Noțiuni și concepte de bază
1.2. Apariția și dezvoltarea agroturismului
1.3. Factorii care influențează dezvoltarea agroturismului 1.4. Agroturismul – realitate și perspective
Capitolul 2. AMENAJAREA AGROTURISTICĂ A TERITORIULUI ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE
2.1. Dezvoltarea durabilă – definiții și principii
2.2. Agroturismul – componentă a dezvoltării durabile
2.3. Amenajarea agroturistică a teritoriului și dezvoltarea durabilă a agroturismului
Capitolul 3. DEZVOLTAREA DURABILĂ A AGROTURIMSULUI ÎN LUME ȘI ÎN ROMÂNIA
3.1. Caracteristicile turismului practicat în zonele rurale 3.2. Turismul rural în lume
3.3. Turismul rural în România
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4. SCOPUL LUCRĂRII, MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU
4.1. Scopul cercetărilor
4.2. Obiectivele urmărite
4.3. Materiale și metode utilizate
CAPITOLUL 5. ANALIZA OFERTEI TURISTICE A ZONEI PAȘCANI
5.1. Analiza ofertei turistice a zonei Pașcani
5.1.1. Localizare și căi de acces
5.1.2. Cadrul natural al zonei Pașcani
5.1.3. Oferta turistică a zonei Pașcani
5.1.4. Oferta turistică din zona Pașcani – baza tehnico-materială
5.2. Tipuri de turism practicate în zona Pașcani
CAPITOLUL 6. STUDIU DE CAZ – UTILIZAREA ELEMENTELOR DE AMENAJARE
AGROTURISTICĂ ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII AGROTURISMULUI ÎN
LOCALITATEA TĂTĂRUȘI, ZONA PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI 6.1. Selectarea zonei și analiza ofertei turistice
6.1.1. Localizare 6.1.2. Cadrul natural
6.1.3. Resursele antropice
6.1.4. Cadrul cultural și etnografic
6.2. Determinarea indicelui de atractivitate al localității Tătăruși 6.3. Nivelul de dezvoltare socio-economică
6.4. Dezvoltarea agroturismului în comuna Tătăruși din zona Pașcani – Analiza SWOT
6.5. Modele de amenajare agroturistică utilizate pentru valorificarea potențialului agroturistic
6.6. Variante de amenajare agroturistică propuse în vederea dezvoltării agroturismului în zonă
Lista figurilor și tabelelor
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1. APARIȚIA, DEZVOLTAREA ȘI SUCCESUL TURISMULUI RURAL ȘI A
AGROTURISMULUI
1.1. Noțiuni și concepte de bază
1.2. Apariția și dezvoltarea agroturismului
1.3. Factorii care influențează dezvoltarea agroturismului 1.4. Agroturismul – realitate și perspective
Capitolul 2. AMENAJAREA AGROTURISTICĂ A TERITORIULUI ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE
2.1. Dezvoltarea durabilă – definiții și principii
2.2. Agroturismul – componentă a dezvoltării durabile
2.3. Amenajarea agroturistică a teritoriului și dezvoltarea durabilă a agroturismului
Capitolul 3. DEZVOLTAREA DURABILĂ A AGROTURIMSULUI ÎN LUME ȘI ÎN ROMÂNIA
3.1. Caracteristicile turismului practicat în zonele rurale 3.2. Turismul rural în lume
3.3. Turismul rural în România
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4. SCOPUL LUCRĂRII, MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU
4.1. Scopul cercetărilor
4.2. Obiectivele urmărite
4.3. Materiale și metode utilizate
CAPITOLUL 5. ANALIZA OFERTEI TURISTICE A ZONEI PAȘCANI
5.1. Analiza ofertei turistice a zonei Pașcani
5.1.1. Localizare și căi de acces
5.1.2. Cadrul natural al zonei Pașcani
5.1.3. Oferta turistică a zonei Pașcani
5.1.4. Oferta turistică din zona Pașcani – baza tehnico-materială
5.2. Tipuri de turism practicate în zona Pașcani
CAPITOLUL 6. STUDIU DE CAZ – UTILIZAREA ELEMENTELOR DE AMENAJARE
AGROTURISTICĂ ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII AGROTURISMULUI ÎN
LOCALITATEA TĂTĂRUȘI, ZONA PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI 6.1. Selectarea zonei și analiza ofertei turistice
6.1.1. Localizare 6.1.2. Cadrul natural
6.1.3. Resursele antropice
6.1.4. Cadrul cultural și etnografic
6.2. Determinarea indicelui de atractivitate al localității Tătăruși 6.3. Nivelul de dezvoltare socio-economică
6.4. Dezvoltarea agroturismului în comuna Tătăruși din zona Pașcani – Analiza SWOT
6.5. Modele de amenajare agroturistică utilizate pentru valorificarea potențialului agroturistic
6.6. Variante de amenajare agroturistică propuse în vederea dezvoltării agroturismului în zonă
Lista figurilor și tabelelor
[NUME_REDACTAT]
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
APARIȚIA, DEZVOLTAREA ȘI SUCCESUL TURISMULUI RURAL ȘI
A AGROTURISMULUI
1.1. Noțiuni și concepte de bază
Dezvoltarea turismului reprezintă una din preocupările de bază ale României, ale [NUME_REDACTAT] și chiar a întregii lumi. Toate activitățile întreprinse în vederea acestui sector economic trebuie să vizeze dezvoltarea durabilă. Pentru aceasta, turismul rural, ecoturismul, turismul verde și agroturismul s-au dovedit a fi cele mai potrivite metode.
Turismul rural este definit de către [NUME_REDACTAT] a Turismului ca fiind: ”O formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice.”
Eco-turismul reprezintă : ”vizitarea unei zone relativ neafectate de activitățile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educațională și care oferă un beneficiu economic direct economiei și populației locale”.
Turismul verde este definit ca fiind : ” o activitate turistică practicată în zonele slab populate, în zonele de coastă mai puțin implicate în activități de turism, ca și în unele zone montane ce nu aveau o destinație specială privind practicarea sporturilor de iarnă. Iubitorii turismului verde sunt cei care apreciază în mod deosebit produsele ecoturistice.
Agroturismul este, conform Dicționarului poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, ”o formă de turism practicată în mediul rural, bazată pe asigurarea serviciilor de cazare, masă, agrement și altele în cadrul gospodăriei țărănești, valorificându-se astfel, în mod superior, resursele naturale și antropice ale zonei și contribuind la ridicarea nivelului de trai al populației locale”.
8
Agroturismul, componentă a turismului rural, reprezintă cea mai eficientă metodă de
dezvoltare socio-economică a localității rurale, de valorificare a resurselor turistice locale și de
protejare și conservare a mediului natural.
1.2. Apariția și dezvoltarea agroturismului
În ultimii ani, mai ales după 1989, în România încearcă să prindă contur și să se dezvolte altă latură a turismului și anume agroturismul.
Cauzele principale ar putea fi : stresul, ritmul alert al activităților profesionale, mediul poluant din zonele urbane, starea de sănătate tot mai precară a populației.
Alte cauze ar putea fi : pitorescul așezărilor rurale, oferta diversificată și atrăgătoare a zonelor montane, autenticitatea ofertei turismului rural, scăderea accentuată a puterii de cumpărare, nevoia pentru noi forme de vacanță, existența tradițiilor folclorice și culturale, disponibilitatea spațiilor de locuit în gospodăriile și fermele mediului rural, accesibilitatea în consumarea alimentelor proaspete precum și creșterea interesului pentru preparatele culinare tradiționale.
Dezvolatarea pieței turistice este determinată de interacțiunea unui ansamblu de factori demografici, economici, psihologici și sociali.
Factorii demografici – turismul este un proces pentru care omul, ca individ sau colectivitate, este o condiție de bază a genezei și dezvoltării. Nevoia umană de destindere, recuperare fizico-psihică și cunoaștere reprezintă principala cauză a apariției turismului.
Factorii economici – turismul este o activitate practicată pe scară largă, chiar și de cei cu venituri reduse.
Venitul personal și tarifele percepute pentru serviciile turistice și agroturistice – are loc o intensificare a circulației turistice pe măsură ce veniturile cresc. Cât privește tarifele, acestea pot avea un efect inhibant dacă vor crește sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad.
Factorii psihologici – au un rol din ce în ce mai important în promovarea activităților de recreare. Dacă elementele de ordin economic sunt indispensabile în asigurarea condițiilor materiale ale oricărei călătorii, cele psihologice determină nevoia sau necesitatea călătoriei.
Factorii sociali – pe primul loc se situează timpul liber al populației. În funcție de durata și perioada desfășurării sale, timpul liber poate apărea în cadrul fiecărei zile, la sfârșitul săptămânii, de sărbători și în perioada rezervată concediului și vacanțelor.
9
Pentru vârstnici, timpul liber are o altă semnificație, durata sa având valori mult mai mari.
Durata intervalelor de timp liber diferp foarte mult de la o țară la alta, în funcție de gradul de
dezvoltare economică, dar și de la o grupă socială la alta, respectiv de la o categorie la alta.
Dintre factorii care stimuleză afirmarea tot mai susținută a agroturismului, se detașează:
1) Creșterea nivelului educației – generează și amplifică motivațiile de ordin social, cognitiv și
estetic. Oaspetele unei așezări rurale tinde să se integreze în colectivitatea care l-a ”adoptat”
temporar și să se adapteze la noul climat social. Aceasta îi va permite să înțeleagă mai profund
adevăratele semnificații ale tradițiilor, obiceiurilor, artei populare, îndeletnicirilor cotidiene și
implicit să se atașeze afectiv de acestea.
2) Creșterea duratei timpului rezervat pentru recreere – reprezintă un factor important al
dezvoltării agroturismului. Un aspect particular care are consecințe pentru agroturism este
multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii, ca urmare a reducerii timpului săptămânal
de lucru dar și posibilitatea efectuării eșalonate a concediilor de odihnă. Corelând aceste schimbări
cu alți factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de rețete turistice de
scurtă durată, menținerea legăturilor afective cu locurile de origine, rezultă că perspectivele
selectării mediului rural ca spațiu de vacanță sunt tot mai mari, cel puțin pentru perioadele scurte de
timp.
3) Ameliorarea transporturilor și comunicațiilor – extinderea rețelei de drumuri modernizate, combinată cu expansiunea automobilismului, reprezintă prinncipalele modalități de a pătrunde în spațiul rural, chiar dacă adeseori starea tehnică precară a drumurilor îngreunează accesibilitatea. Satisfacerea acestei cerințe este prima condiție necesară pentru individualizarea unui flux turistic a cărui intensitate să susțină acumularea profitului.
4) Creșterea interesului pentru menținerea sănătății înregistrează o dinamică spectaculoasă. Orientarea tot mai vădită a scopului sejurului spre activități de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească și se înscrie într-o strategie mai mult sau mai puțin deliberată de menținere a sănătății. Zonele rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacții celor mai diverse și sofisticate opțiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat, la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniștite de pescuit, la satisfacțiile oferite de degustarea băuturilor și mâncărurilor tradiționale.
5) Autenticitatea este o calitate din ce în ce mai solicitată. Provenind, în majoritatea cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de
10
blocuri anoste, relații colective impersonale, turistul apreciază tot mai mult autenticitatea,
naturalețea vieții de la țară, căldura sufletească specifică micilor comunități rurale.
6) Perfecționarea industriei de echipament sportiv și turistic oferă turiștilor o gamă tot mai
variată și mai perfecționată de utilități necesare practicării diverselor forme de recreere.
7) Liniștea și confortul psihic sunt elemente căutate de numeroși turiști, fapt deloc surprinzător,
dat fiind nivelul de stres, specific majorității lucrătorilor. Ideea de ”evadare” în natură se regăsește
aproape unanim între dorințele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce deseori în mediul
rural.
8) Creșterea numerică a pensionarilor. Reducerea limitei vârstei de pensionare, corelată cu
creșterea speranței de viață anticipează creșterea ponderilor călătoriilor turistice la această categorie
socială. Prin urmare, tot mai mulți pensionari vor opta pentru vacanțe în mediul rural, atât din
motive de sănătate, cât și din alte motive (buget personal, experiențe inedite).
9) Afirmarea individualismului de piață – promovarea sistematică și insistentă a unor anumite
produse pentru câștigarea unui segment stabil de consumatori este o practică utilizată în mod curent
pentru impunerea diverselor produse pe piețele de consum. Teoretic, nu există așezare rurală care să
nu poată oferi cel puțin un produs de ”marcă” de natură să suscite interesul turistului. Condiția
esențială este ca ”marca” să fie autentică, originală, iar eforturile depuse pentru impunerea ei să facă
posibile cunoașterea și ulterior ”recunoașterea” și căutarea ei. În cazul satului românesc, este evident că, la nivelul majorității așezărilor rurale, emblematică definitorie a acestora este multiplă: calitatea peisajului, căldura sufletească a locuitorilor, operele de artă și de tehnică populară, îndeletnicirile tradiționale, portul popular, obiceiurile, datinile și sărbătorile, gastronomia, resursele locului, fac corp comun. Cheia constă în perpetuarea acestei diversități dar și în valorificarea elementelor care oferă un plus de specificitate locală și care pot deveni produse de marcă a căror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul turistic.
10)Creșterea interesului organismelor administrative la nivel local și județean. Acest fapt este vizibil în special în ultimii ani, odată cu descentralizarea activității turistice și afirmarea tot mai susținută a autonomiei administrative locale.
1.3. Factorii care influențează dezvoltarea agroturismului
România dispune de toate elementele esențiale realizării și dezvoltării agroturismului, dar din păcate, această subramură a turismului nu este susținută și fructificată la adevărata valoare.
11
Prezența resurselor naturale și culturale, diversificate și repartizate armonios pe întreg
teritoriul, constituie un avantaj pentru turismul din țara noastră și oferă posibilitatea practicării
tuturor formelor sale.
Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, România dispune
de numeroase resurse turistice de exploatat și valorificat.
Rețeaua ”[NUME_REDACTAT]” formată din mai multe organizații care promovează pentru o
dezvoltare durabilă a spațiului rural românesc, ne oferă o prezentare amănunțită a unor factori care
determină o aplicare de succes. Liniile directoare fac o distincție între condiții (care în mod normal
nu pot fi influențate de către agențiile implicate) și factorii de succes (care pot fi influențați). De
asemenea se face o distincție între cele trei faze de planificare: pregătire, implementare și
continuare.
Factori critici care nu pot fi direct influențați (condiții) FAZA DE PREGĂTIRE
Momentul cel mai potrivit într-un proces de luare a deciziilor.
Acest lucru se referă la o legătură necesară ce trebuie făcută cu o politică de formulare a unui proces sau ciclu de planificare. De exemplu, un moment bun este atunci când este ales un nou primar, când este formulată o nouă politică de dezvoltare a unui sector, o nouă strategie sau cele existente sunt reformulate. Un moment neprielnic este, de exemplu, cel de dinaintea alegerilor.
Un mediu legal, instituțional, politic permisiv și/sau propice. Se referă la următoarele:
un act de descentralizare este acceptat, cu respectarea procedurilor democratice de alegere și un mandat acordat autorității locale de a-și dezvolta propriul plan (strategic);
autoritate locală cu resurse financiare proprii (de la guvernul central și din taxe locale), capabil să finanțeze măcar parțial implementarea planurilor;
fluidizare a ierarhiei ministeriale astfel încât agențiile sunt direct răspunzătoare autorității locale.
Participarea publică este acceptatã ca un principiu.
Participarea publică trebuie recunoscută ca o nevoie în orice proces de planificare. În plus este semnificativ ca principiile de bună guvernare să fie respectate, incluzând aici drepturile omului (presă liberă, egaliate de șanse).
12
FAZA DE IMPLEMENTARE
Participarea diferitelor partide politice și a grupurilor de interese.
Acest lucru este necesar pentru a se evita situațiile în care configurația politică se modifică (după alegeri). Din păcate, tensiunile politice se reflectă de obicei și în calitatea și cantitatea participării.
FAZA DE CONTINUARE
Responsabilitate de management local acceptată.
Sectorul privat, donorii, agențiile de la nivel central pot creea frustrări la nivelul sentimentului de proprietate asupra procesului prin influențarea instituțiilor locale, prin pârghii politice sau financiare. Poziția proprietarului procesului în “câmpul politic” este greu de influențat.
Factori critici care pot fi influențați (factori de succes) FAZA DE PREGĂTIRE
Proprietate locală.
Trebuie să existe o cerere clară exprimată din partea unei organizații/persoane de la nivel național sau local (“proprietarul”) care este responsabil și legitim. Proprietarul trebuie să fie dispus să coordoneze procesul și să asigure continuarea.
Disponibilitatea factorilor de decizie și a celor afectați să participe.
Aceștia trebuie să simtă că, prin colaborare și participare, situația lor poate fi îmbunătățită. Este important să fie implicate și persoane influente din sectorul privat și din cel al făuritorilor de politici. Un comitet de conducere ar putea să încorporeze reprezentanți ai unor nivele mai înalte de politici de dezvoltare și agenții sectoriale.
Integrarea mijloacelor de planificare în cele existente.
Mijloacele, metodele propuse nu trebuie aplicate în paralel cu alte procese sau metode de planificare, ci mai degrabă integrate în acestea.
Rezultatele scontate sunt definite clar.
Trebuie să fie clar pentru toți cei implicați ce va rezulta în urma procesului de planificare. Acest lucru înseamnă rezultate generate de procesul în sine precum și rezultate concrete. Structura (ex. cuprinsul) planului ce va rezulta trebuie să fie aprobat de către participanți.
Prezența suportului tehnic, a fondurilor și timpului necesare.
Fondurile sunt necesare pentru sesiuni de lucru, studii, rapoarte, suport tehnic. Fondurile alocate pentru participare (diurne) trebuie limitate cât mai mult. Investirea unor resurse locale (timp,
13
bani) va stimula asumarea proprietății și este un indicator real al dedicării existente. Timpul necesar
pentru un asemenea proces de planificare este de cel puțin patru luni.
Prezența unui facilitator bun.
Calitățile necesare ale facilitatorului sunt: comunicare, rezolvare de conflicte, cunoștințe despre procesul de planificare, acceptat de către toate părțile, cunoștințe despre specificitatea culturală locală, lucru în rețea, cunoașterea limbii locale. O altă calitate importantă este capacitatea de a adapta cadrul general la cerințele/condițiile locale pentru a se evita aplicarea rigidă a acestuia.
Un nivel minim de responsabilitate privind factorii de mediu și sentimentul urgenței rezolvãrii unora dintre problemele de mediu existente.
Factorii următori pot ajuta la generarea unei asemenea responsabilități: educație ecologică și furnizare de informații cu tematică ecologică;
presiuni din partea finanțatorilor sau agențiilor naționale de a respecta legile, standardele sau tratatele internaționale;
catastrofe naturale generate de înrăutățirea unor condiții de mediu (inundații cauzate de tăierea masivă a pădurilor);
efecte asupra stării de sănătate a oamenilor datorate unor practici greșite de management de mediu (ex. uzul excesiv al pesticidelor);
dependență puternică a mijloacelor de subzistență pe resursele naturale (ex. comunități în zone izolate)
oportunități create de un mangement performant de mediu (ex. venituri din agricultură organică)
FAZA DE IMPLEMENTARE
Proprietarul procesului arată calități de lider și angajament politic.
Proprietarul procesului trebuie să își joace rolul de coordonator al procesului, trebuie să fie angajat, determinat și motivat.
Implementare coordonată de o echipă multidisciplinară.
Acest lucru este extrem de important pentru succesul demersului, mai ales dacă ținem cont de diversitatea și natura multidisciplinară a problemelor de mediu. Membrii unei asemenea echipe ar trebui sã fie capabili să se înțeleagă între ei, să vorbească o “limbă” comună. Expertiza legată de planificarea srategică este și ea binevenită, iar capacitățile de comunicare sunt și ele relevante.
Actorii cheie rămân implicați până la sfârșit.
14
Actori cheie care inițial sunt de acord să facă parte din proces, mai târziu renunță deoarece,
aparent, ei au mai multe de pierdut decât de câștigat. Cu toate acestea, ei trebuie să fie ținuți la
curent cu ce se întâmplă și trebuie întreprinse acțiuni de lobby pentru ca aceștia să reintre în proces.
Interacțiune reală continuă.
Pentru a asigura acest lucru, trebuie organizate sesiuni de lucru la diferite nivele, grupuri tematice, trebuie elaborate mecanisme de feed-back, dezbateri publice, trebuie asigurată o transparență totală. O strategie de comunicare poate fi și ea folositoare.
Dezvoltarea unei viziuni, strategii și acțiuni acceptate.
Acestea sunt componente critice pentru a obține rezultate concrete. Consensul poate fi o normã, dar aceasta este dificil de realizat. Acțiunile imediate sunt legate de oportunități existente, putând deveni puncte de cotitură pentru schimbări ulterioare. Planurile operaționale pot fi elaborate mai târziu.
Management eficient al timpului.
Procesul de planificare nu trebuie să fie lung până a se ajunge la implementarea acțiunilor concrete identificate. Procesul nu e bine sa fie prelungit mai mult decât necesar mai ales dacă problemele și oportunitățile sunt destul de clare.
Identificarea și rezolvarea conflictelor.
Ar trebui să existe o disponibilitate clară de a discuta deschis despre situațiile de conflict. Rezolvarea unor asemenea conflicte poate duce la formarea unei coeziuni și a unei determinări mai temeinice din partea participanților.
Organizarea de evenimente care crează emoții.
Exemple de acest gen sunt: evenimente culturale, celebrări, petreceri, întâlniri informale. În timpul acestor evenimente, procesul de planificare poate fi menționat, subliniat sau se pot prezenta rezultate preliminare.
FAZA DE CONTINUARE
Responsabilități clar definite pentru continuare.
Stabilirea clară a sarcinilor și responsabilităților pentru implementarea planului este extrem de importantă.
Structura de coordonare este instituționalizată.
Este important ca structura de coordonare să fie instituționalizată. În mod ideal, procesul are și o componentă de legalizare a structurii. Structura de coordonare trebuie să fie un organism care să fie respectat de către toate instituțiile sau actorii majori implicați.
15
Suport continuu.
Suportul extern (tehnic, financiar, uman) trebuie continuat chiar și după finalizarea procesului de planificare. Structurile de sprijin trebuie să rămână pe poziții pe timpul implementării.
Existența aliațelor strategice.
Alianțele strategice, cu sarcini și responsabilități bine definite, pot fi folositoare în procesul de generare de schimbare. Acestea pot lua forma unor înțelegeri de co-management.
Succesele timpurii sunt celebrate.
Celebrarea succeselor este importantă pentru a se genera sentimente de realizare și dedicație. Implementarea unor sisteme de învățare și de monitorizare.
Acestea sunt necesare pentru a se putea documenta procesul continuu de schimbări, în conformitate cu strategia dezvoltată. Este indicat ca în acest stadiu să existe un schimb de informații privind monitorizarea rezultatelor.
Comunicarea viziunii și rezultatelor.
Acest lucru va necesita o strategie de comunicare și promovare la nivelul conștiinței publice. Actualizarea planului strategic.
O dată la câțiva ani (3 – 5 ani) planul trebuie reactualizat. Acest proces va trebui să ia în calcul și rezultatele monitorizării.
Existența unor resurse financiare pentru continuare.
În mod ideal, există o înțelegere inițială de finanțare (chiar și parțială) a planului rezultat. În cele mai multe cazuri, e nevoie de atragerea unor fonduri suplimentare. Acest lucru impune o comunicare prealabilă cu potențiale agenții sau instituții finanțatoare.
1.4. Agroturismul – realitate și perspective
Prin caracteristicile proprii, turismul se evidențiază în toate țările ca o activitate care înregistrează un grad mai ridicat de eficiență economică, în comparație cu celelalte sectoare ale unei economii naționale. În decursul ultimelor decenii, formele de turism s-au multiplicat, fapt ce a permis o mai bună valorificare a resurselor turistice.
Planificarea și dezvoltarea meticuloasă reprezintă componentele cheie ale celor mai multe strategii de agroturism de succes. Multe comunități ar putea beneficia de pe urma implicării statului în turismul rural, lucru realizabil prin susținerea și promovarea responsabilităților morale și etice, protejarea mediului șiconservarea acestuia.
16
Marketingul turistic este o provocare pentru multe comunități rurale. În mod frecvent,
comunitățile rurale sunt necunoscute vizitatorilor potențiali. Acest lucru se poate rezolva prin
alegerea și promovarea regiunii unui grup țintă de potențiali vizitatori. În cazul României,
marketingul promoțional trebuie să asigure o imagine sugestivă nu numai a turismului rural ci și a
turismului în general, ținând seama de caracteristicile locale specifice fiecărei zone (cutume,
obiceiuri, tradiții).
Turismul poate fi un factor important pentru dezvoltarea regiunilor rurale dezavantajate. Cu
toate acestea, impactul turismului local în cazul regiunilor rurale variază foarte mult și este
dependent de o multitudine de factori, printre care: caracteristicile forței de muncă, caracteristicile
spațiilor de cazare, apecte legate de sezonalitate. În orice caz, susținerea locală este un component
necesar al unei strategii turistice de succces.
Spațiul rural nu este numai un furnizor de materii prime agricole, ci devine totodată un
puternic furnizor de produse agroalimentare și de servicii complexe de agroturism.
Dezvoltarea agroturismului se impune în spațiul rural, atât pe plan economic cât și social,
contribuind la viața economică a satului prin următoarele:
Perspectiva dezvoltării satului pe termen lung în strânsă legătură cu agricultura, infrastructura și protecția mediului, cu posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă care să determine o dezvoltare pe plan local.
Diversitatea locurilor de muncă – este încurajată de către dezvoltarea turismului rural.
Pluriactivitatea are un rol deosebit în dezvoltarea ruralului, prin menținerea și crearea de mai multe activități în realizarea veniturilor. De asemenea, este importantă în contextul rural, deoarece dă o importanță familiei ca unitate în societatea tradițională.
Suport pentru fermele familiale – veniturile acestora pot fi susținute prin agroturism, prin câștigurile realizate din cazare, masă, creșterea vânzărilor produselor proprii, dezvoltarea de diverse atracții și extinderea numărului de activității desfășurate de către femei.
Încurajarea activităților locale, cu precădere artizanatul, dar și cele care pot determina dezvoltarea unui comerț specific și crearea de noi locuri de muncă.
Creșterea veniturilor locuitorilor din așezările rurale generate de valorificarea resurselorlocale, produse agroalimentare ecologice pentru consumul turiștilor sau vânzarea către aceștia. Datorită faptului că, majoritatea alimentelor consumate în activitatea de agroturism provin din producția proprie, determină o rentabilitate ridicată a activității de agroturism, iar prețurile serviciilor agroturistice să fie sub nivelul turismului organizat. Spre exemplu, prețul unui dejun
17
agroturistic este mai mic cu 40-50% față de un dejun servit într-un restaurant din rețeaua hotelurilor
turistice (deoarecee prețul produsului agricol servi în gospodărie nu are nici un adaos comercial,
TVA, accize, cheltuieli de transport, înmagazinare și păstrare).
Agroturismul reprezintă calea de ”valoare adăugată” pentru culturi și animale curent crescute
în fermele familiale și un potențial valoros pentru construirea unei relații între agricultură și alte
ramuri ale economiei. Agroturismul poate fi un instrument potrivit pentru revitalizarea declinului
zonelor rurale, dar și pentru a asigura viitorul lor prin păstrarea sau crearea unor noi locuri de
muncă, diversitatea tot mai mare a meseriilor, conservarea peisajului, a naturii și menținerea
tradițiilor și obiceiurilor prin retrăirea lor permanentă.
18
CAPITOLUL 2
AMENAJAREA AGROTURISTICĂ A TERITORIULUI ÎN
CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE
2.1. Dezvoltarea durabilă – definiții și principii
Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată în anul 1986 de [NUME_REDACTAT] pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) :
"Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".
Încă din 1987 [NUME_REDACTAT] de Mediu și Dezvoltare prin raportul intitulat „Notre avenir à tous” cunoscut și sub denumirea de „[NUME_REDACTAT]” și prezentat [NUME_REDACTAT] a ONU a definit dezvoltarea durabilă viabilă și susținută ecologic ca „garanție a nevoilor prezentului fără să compromită capacitățile generațiilor care vin de satisfacere a propriilor nevoi”. [1]
Conferința ONU cu tema „Mediu și dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992 a pus în discuție protecția mediului și sprijinirea unei industrializări mai puțin distructive, ca și găsirea căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă.
La această conferință a [NUME_REDACTAT] pentru Mediu și Dezvoltare, principiul dezvoltării durabile a fost aprofundat și inclus în Acțiunea XXI, iar numeroase state au făcut din durabilitate fundamentul politicilor lor de dezvoltare. Principalele probleme cu care se confruntă dezvoltarea durabilă au fost evidențiate la Summit-urile de la Monterrey (mai 2000) și Johannesburg (septembrie 2002).
În planul de acțiune intitulat „Agenda XXI” al Summit-ului de la Rio de Janeiro se cuprind 115 programe specifice grupate în 4 tematici generale:
dimensiunea social-economică;
conservarea și managementul resurselor naturale (atmosferă, păduri, ape, sol etc.) în raport
cu habitatul, sănătatea, demografia, consumul, producția etc; 19
rolul organizațiilor neguvernamentale și grupurilor sociale;
mijloace de implementare a măsurilor stabilite (finanțare, investiții etc.).
Acest program promovează concepția unei dezvoltări durabile, adică aceea care semnifică cea mai bună valorificare a biosferei de către actualele generații, care să ofere cele mai mari beneficii, în condițiile prezervării potențialului său, pentru a oferi aceleași beneficii generațiilor viitoare.
Expansiunea economică poate aduce soluții pentru rezolvarea problemelor mediului. Această dezvoltare trebuie să se bazeze pe capacitatea mediului, pe regenerarea resurselor naturale, pe o redistribuire justă și durabilă a resurselor.
Dezvoltarea durabilă înseamnă de asemenea că activitățile economice nu se mai pot baza numai pe ideea obținerii de către întreprinzător a beneficiilor pe termen scurt, ci trebuie evaluate cu prioritate costurile pe termen lung pentru societate.
Principiile dezvoltării durabile în documentele Conferinței de la Rio de Janeiro sunt următoarele:
Respect și grijă pentru comunitatea ființelor vii – acceptarea datoriei de a avea grijă de ceilalți oameni și celelalte forme de viață, în prezent și în viitor.
Îmbunătățirea calității vieții umane – scopul dezvoltării este îmbunătățirea calității vieții umane. Creșterea economică este o componentă importantă a dezvoltării dar nu poate fi un scop în sine.
Conservarea vitalității și diversității Terrei – dezvoltarea trebuie să includă acțiuni deliberate pentru a proteja structura, funcțiunea și diversitatea sistemelor naturale pentru:
conservarea sistemelor care suportă viața și a proceselor ecologice care o mențin. Aceasta influențează climatul purifică aerul și apa, reglează debitul apelor, reglează elementele esențiale, care creează și regenerează solul și permit sistemelor să se reînnoiască;
conservă biodiversitatea, fapt valabil pentru toate speciile de plante, animale și alte organisme precum și valoarea stocurilor și varietatea ecosistemelor;
asigură durabilitatea utilizării resurselor regenerabile, sol organisme sălbatice și domestice, păduri, teren arabil, ecosistemele marine și dulcicole care suportă pescuitul.
Utilizarea acestora este durabilă atâta timp cât nu este depășită capacitatea lor de regenerare. Dimensiunea epuizării resurselor regenerabile – mărirea duratei de utilizare a rezervelor
prin reciclarea, utilizarea unor cantități reduse pentru producerea anumitor bunuri și conversia resursei regenerabile, acolo unde este posibil.
20
Menținerea activităților în cadrul capacității de suportabilitate a Terrei – o definiție precisă
a acestei capacități este dificilă. Pentru ecosistemele terestre există anumite limite privind această
capacitate. Definiția ar fi: impactul pe care biosfera, ca întreg, îl poate suporta fără a interveni
degradări periculoase. Limita acestei capacități variază de la o regiune la alta. Trebuie să existe un
echilibru cât mai precis între capacitatea de suportabilitate a mediului natural și gradul de extindere
al tehnologiilor.
Modificarea atitudinii personale și a procedurilor de promovare a dezvoltării durabile – o
menirea trebuie să-și examineze scara de valori și comportamentul ca atare. Societatea trebuie să
promoveze acele valori care vin în sprijinul noii concepții și să le combată pe cele care sunt
incompatibile cu un sistem durabil de viață. Toate aceste informații trebuie răspândite prin
intermediul proceselor educaționale permanente și periodice, iar noua politică față de mediu trebuie
explicată pentru a fi înțeleasă.
Sprijinirea comunităților să poarte grija mediului în care trăiesc – corect informate, abilitate
și dotate cu legislație comunitățile pot contribui la adoptarea unor decizii protectoare pentru mediu
și care să creeze o societate bazată pe dezvoltare durabilă.
Crearea unor rețele naționale de monitoring pentru integrarea armonioasă a dezvoltării cu conservarea – crearea și menținerea unei baze de informații și cunoștințe, a unei infrastructuri legislative și instituționale și a unei politici economice și sociale care să conducă la un mod de dezvoltare rațional.Un program pentru atingerea durabilității trebuie să țină cont de toate interesele și să se preocupe de identificarea și prevenirea problemelor înainte ca acestea să apară. Un astfel de program trebuie să fie adaptabil, să poată fi redirecționat pentru a răspunde noilor cerințe. Măsurile trebuie să aibă în vedere:
să trateze fiecare regiune ca pe un sistem integral;
să țină cont de faptul că fiecare sistem influențează și este influențat de sisteme economice, ecologice, sociale sau politice mai mari sau mai mici;
populația este elementul central în sistem, evaluând factorii, sociali, economici, tehnici, politici care afectează modul în care sunt utilizate resursele;
corelarea politicii economice cu capacitatea de suportabilitate a mediului; creșterea beneficiului obținut din utilizarea fiecărei resurse;
utilizatorii de resurse plătesc întregul cost social al beneficiarilor de care profită.
Crearea unei noi alianțe globale – toți locuitorii planetei sunt componenți ai aceleiași biosfere iar existența lor depinde de dezvoltarea viitoare. Societățile trebuie să lucreze împreună. Este nevoie de
21
a se construi strategii practice pentru dezvoltarea durabilă, guvernele trebuie să revizuiască și să
ajusteze programele naționale de dezvoltare.
2.2. Agroturismul – componentă a dezvoltării durabile
În spațiul rural, locuitorii, ca prestatori de servicii turistice, teritoriul satului turistic și produsul turistic reprezintă elementele esențiale ale dezvoltării locale a turismului rural și agroturismului.
În ansamblule economiei locale, turismul rural și agroturismul se definesc ca fiind forme de valorificare durabilă a spațiului rural prin:
exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor cultural-istorice, a imobilelor rurale, a produselor agricole;
dezvoltarea locală durabilă și ca un răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă coeziune socială oraș-sat;
comercializarea produselor de marcă (consacrate), ilustrative ale identității etnografice locale, regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii, cultură, educație.
Agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă în spațiul rural (local, regional, național) prin:
utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, dezvoltare, protejare, conservare);
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională (județeană) și mai ales locală;
dezvoltarea ofertei turistice, organizarea și promovarea acesteia, precum și realizarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare;
sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea social-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale;
implicarea comunităților și autorităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici reieșind și rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice;
22
consultarea specialiștilor și a membrilor comunității locale în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală și a se stabili o compatibilitate între turism și celelalte domenii socio-economice din localitate.
Agroturismul, componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și comunității în general, și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.
De aceea, interesul comunității și autorității locale este acela de a elabora o strategie de organizare și dezvoltare durabilă și de promovare a turismului rural, cu precădere, a agroturismului, la nivel local, cu ajutorul tuturor agenților economici implicați în desfășurarea acestei activități.
2.3. Amenajarea agroturistică a teritoriului și dezvoltarea durabilă a
agroturismului
Amenajarea agroturistică este un proces complex și dinamic de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențeazăaceste relații. Prin urmare, amenajarea agroturistică urmărește valorificarea optimă a resurselor turistice dintr-un spațiu dat, în condiții de protejare și conservare a mediului, a unor echipamente și dotări turistice și realizarea unor programe turistice care să sprijine dezvoltarea unei activități de turism durabil, care să vină în întâmpinarea cererii turistice dinamice.
Concepută ca o necesitate a reconcilierii între om și natură, ca un nou tip de dezvoltare care să susțină pe termen lung progresul uman, dezvoltarea durabilă exprimă necesitatea armonizării intereselor prezente cu cele ale generațiilor viitoare care se succed în timp.
Amenajarea turistică durabilă trebuie să respecte o serie de principii de organizare și funcționare, care să direcționeze activitatea de turism în armonie cu condițiile naturale, economico-sociale și culturale ale teritoriului dat, cu anumite trăsături locale ale mediului (fragilitatea ecosistemelor) și cu caracterul de zonă protejată.
Dezvoltarea durabilă este un concept complex, iar turismul rural se integrează în această dezvoltare, dar trebuie obținute performanțe pe trei planuri ([NUME_REDACTAT], 2006):
pe plan economic – creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor turistice;
în plan ecologic – reciclarea, evitarea degradării mediului în care se desfășoară activitatea agroturistică;
23
pe plan social – îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației.
Pornind de la definiția turismului durabil, există mai multe dimensiuni ale acestuia: managementul tuturor resurselor, satisfacerea economică, socială și estetică a nevoilor, menținerea integrității culturale, a diversității biologice și a sistemelor de suport ale vieții. În urma acestor dimensiuni, s-au putut stabili câteva principii ale dezvoltării durabile a turismului rural: principiul stabilirii limitelor ecologice și a standardelor; principiul creșterii economice; principiul controlului resurselor pentru populație; principiul conservării resurselor de bază; principiul previziunii; principiul minimizării impactului activității agroturistice asupra integrității ecosistemelor; principiul viabilității economice.
În ceea ce privește dezvoltarea durabilă a agroturismului românesc, trebuie avute în vedere următoarele aspecte majore (fig.2.1):
reducerea degradării mediului;
conservarea resurselor naturale și antropice;
asigurarea unor venituri suplimentare persoanelor din comunitățile rurale cu potențial turistic;
crearea de alianțe globale între mai multe localități rurale în vederea desfășurării unei politici de dezvoltare unice;
ameliorarea infrastructurii generale;
amenajarea unor ferme, pensiuni, gospodării turistice model/pilot; realizarea sistemului de rezervări național;
constituirea administrațiilor publice locale în promotori ai gestionării profitabile a patrimoniului turistic prin inițierea de programe în sprijinul turismului rural.
În această viziune, turismul rural românesc necesită o abordare complexă, care să cuprindă atât activitatea turistică propriu-zisă (cazarea, pensiunea, derularea programelor turistice, prestarea altor servicii legate direct de activitatea turistică), cât și activitatea agricolă de obținere a produselor necesare consumului turistic și prelucrarea lor în gospodăriile-gazdă.
24
Dezvoltarea durabilă agroturismului presupune:
dezvoltarea și diversificarea activitatilor din mediul rural
stabilitatea populației rurale
menținerea populației tinere în mediul rural
asigurarea unui echilibru durabil economic și social
dezvoltarea infrastructurii legate de:
rețeaua de drumuri, transporturi, clădiri
sănătate, învățământ, cultură
comunicații și telecomunicații
încurajarea micilor întreprinzători
reconversie profesională
scăderea ratei șomajului
creșterea gradului de ocupare din mediul rural
sprijinirea și dezvoltarea agroturismului
promovarea activităților turistice la fermă
asigurarea continuității obiceiurilor și tradițiilor folclorice
Fig.2.1 – Aspecte ce trebuie respectate pentru dezvoltarea durabilă a agroturismului
25
CAPITOLUL 3
DEZVOLTAREA DURABILĂ A AGROTURIMSULUI ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ ȘI ÎN ROMÂNIA
3.1. Caracteristicile turismului practicat în zonele rurale
Turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice ([NUME_REDACTAT], 2006).
Pe lângă conceptul de turism rural și în strânsă legătură cu activitățile acestuia mai există și termenii de agroturism, turism verde și ecoturism, rezultați din diversitatea de resurse diferit asortimentată de la o zonă rurală la alta.
Definiția turismului rural, formulată de [NUME_REDACTAT] a Turismului are la bază următoarele trăsături specifice ce caracterizează activitățile acestui tip de turism:
• localizarea în zonele rurale (existența în localități rurale);
• construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, densități reduse ale populației, contact cu natura, tradiție, număr variabil de gospodării – de obicei răsfirate, organizare și practici tradiționale, importante suprafețe agricole ori forestiere);
• ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor – de obicei la scară mică – conservându-se infrastructura rurală);
• caracterul tradițional (creștere domoală și organică în legătură cu familiile locale – avându-se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);
• diversitatea formelor de prezentare în funcție de: mediile rurale și economice, istoric și așezare (păstrându-se identitatea culturală specifică).
26
Unii autori susțin că turismul rural deține cinci caracteristici principale: varietatea ofertei,
difuziunea în teritoriu, adaptabilitatea, costurile modeste și serviciile diversificate.
De asemenea, turismul rural se compune din mediul natural (relief, peisaje, bioclimat și
resurse hidrominerale) și mediul antropic (localități cu gospodării aranjate și pregătite pentru
cazarea turiștilor, elemente ale culturii materiale și spirituale, activități tradiționale, potențial de
comunicație și facilități de cazare cu o destinație modificată – cumpărarea caselor sau a terenurilor
pentru construirea caselor), (N. Ciangă, [NUME_REDACTAT], 2006).
Turismul rural cuprinde trei elemente de bază:
a.) Spațiul rural – reprezintă un ansamblu dat de existența unui peisaj geografic natural, pe
care o comunitate l-a dezvoltat, de preferință echilibrat, pentru asigurarea continuității vieții.
Această simbioză reprezintă cadrul în care s-a conturat produsul turistic rural. Diversitatea spațiului
rural este dată de: arhitectura locuinței și materialele de construcție, funcția așezărilor (așezări rurale
cu funcții predominant agricole, cu funcții agro-industriale, așezări agro-turistice, agro-silvice, agro-
piscicole).
b.) Comunitățile rurale – sunt mici și permit crearea unor legături de prietenie între membrii,
dar și a turiștilor cu localnicii până la apropierea de tip familial, împărtășirea experiențelor fiind un
câștig cultural de ambele părți, dar care nu exclud posibilele conflicte.
c.) Produsele turistice – cuprind componentele de bază (cazarea, alimentația publică și transportul) și componentele auxiliare (balneoterapie, agrement, activități sportive, activități ”de la fermă”), ([NUME_REDACTAT], 2000).
Satul reprezintă cel mai important produs al turismului rural. Satul românesc, în general, și cel cu vocație turistică, în special, este un produs turistic inedit atât pentru piața națională cât și pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țării noastre – ca posibilă destinație turistică, creând interesul față de România ca loc ce oferă o gamă largă de experiențe, vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri (țara deține bogate resurse naturale și culturale, facilități și experiențe turistice diverse, în general un bun raport calitate/preț, trăsături specifice și unice).
Satul are o semnificație umană aparte, de intimitate socială, cu o structură simplă, nestresantă a edificiilor universale rurale: biserica, primăria, școala, cafeneaua, magazinul, accesul fiind efectuat pe o rețea de străzi mai mult sau mai puțin modernizate, pretabile deplasării cu mașina, cu vehicule cu tracțiune animală, biciclete sau pe jos. Satul este identificat cu tradițiile locului: prelucrarea lemnului, alimentelor, pieilor, cusături, țesături, olărit, cu sărbătorile religioase
27
mult mai puternic simțite și practicate față de mediul urban. Dificultățile legate de calitatea vieții,
aducțiuni de apă, gaze, canalizare, energie electrică de multe ori, telefonie, încălzirea locuințelor și
crearea de resurse necesare vieții pun în pericol menținerea unor sate în interiorul sau chiar
exteriorul activității turistice.
Pe baza specificului, satele turistice se împart în câteva tipuri majore:
sate peisagistice și climaterice (Tismana, Fundata – Figura 1, [NUME_REDACTAT]); sate balneare (Zizin, Oglinzi);
sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă sau nautice; sate turistice pastorale (Vaideeni, Prislop);
sate pescărești și de interes vânătoresc (Murighiol – în zona Deltei); sate turistice de creație artistică și artizanală (Tismana, Săpânța);
sate turistice etnofolclorice ([NUME_REDACTAT] – județul Alba);
sate cu obiective de interes științific (dispun de rezervații naturale – Sadova din județul Suceava, Andrieșeni din Vrancea);
sate cu monumente istorice, de artă și arhitecturale (în Moldova, cu renumita salbă de mănăstiri – Putna, Agapia, Văratec; în [NUME_REDACTAT]);
sate turistice pomiviticole (Recaș, Agapia).
În timp și spațiu, activitățile turistice din zonele rurale generează efecte pozitive și negative și prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje. Dintre avantaje și efectele pozitive putem enumera:
creează, în plan local, o bună valorificare a potențialului natural și cultural, contribuie la creșterea numărului locurilor de muncă atât în sectorul turistic, cât și în alte sectoare auxiliare, de servicii și gestionare a resurselor locale;
contribuie la creșterea standardului de viață și educație al populației implicate și menține populația locală în zonă, conservând ocupațiile tradiționale;
stimulează activitățile rentabile (hoteliere, restaurante, rețea de transport, activități artizanale, servicii ghizi);
diversifică economia locală, îndeosebi a zonelor rurale adiacente, mai ales acolo unde agricultura nu are posibilități de dezvoltare;
stimulează economia rurală printr-o cerere suplimentară de produse agricole și aport de capital financiar;
contribuie la ameliorarea și modernizarea infrastructurii locale în materie de transport,
comunicații, tehnico-edilitare, cu avantaje pentru populația locală; 28
turismul agricol permite păstrarea intactă a suprafețelor ocupate cu vegetație naturală;
realizarea de echipamente și amenajări turistice adecvate în spațiul turistic rural și de turiștii interni sau externi;
turismul practicat favorizează înțelegerea interculturală și comunicarea liberă între locuitori și turiști;
activitățile turistice diversificate pot conduce la creșterea interesului pentru protecția mediului, convingând funcționarii locali, regionali, publicul în general, despre importanța zonelor naturale protejate.
Se poate menționa, de asemenea, și o serie de efecte negative și dezavantaje generate de intensificarea turismului rural, resimțite mai ales la nivelul peisajelor naturale, rezervațiilor și parcurilor naturale din vecinătatea satelor turistice:
Acordarea unor facilități prea largi, lipsa cadrului legislativ și a reglementărilor de funcționare pot permite dezvoltarea unui turism ”greu” și cu caracter de masă în multe rezervații sau parcuri naturale din apropierea satelor;
Un număr mare de turiști care, prin circulație și zgomot, pot perturba viața rurală și viața florei și faunei naturale;
Existența unui număr mare de trasee și poteci, drumuri de circulație și acces, vizitate în grupuri de peste 25-30 persoane, în areale sensibile, produce perturbări ale echilibrului ecologic;
Practicarea, pe arealele existente, a sporturilor de vară și iarnă, și o prea mare diversificare a activităților sportive pot conduce la distrugerea solurilor, florei, faunei;
Urbanizarea gradată a zonelor rurale și apariția poluării; Distrugerea sau abandonarea unor culturi agricole;
Schimbări în modul de viață al localnicilor și apariția stresului.
3.2. Turismul rural în lume
La nivel european, un rol important în dezvoltarea turismului rural l-a jucat înființarea în anul 1990, la Tomar – Portugalia, a EUROGÎTES, care s-a ocupat de funcționarea rețelei de turism rural din Europa între 1990-1992 și care numără în prezent 22 de membri (din 12 țări europene), dintre care trei sunt din România.
Rețeaua turismului rural contemporan prezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor C.E. datorită condițiilor de organizare create, organismelor neguvernamentale naționale și internaționale existente, sprijinului primit din partea statelor și a U.E prin programele PHARE și
29
datorită experienței câștigate și dorinței de perfecționare manifestate continuu. În continuare, pentru
conturarea unei imagini de ansamblu asupra turismului rural din Europa, vor fi prezentați sumar
câțiva dintre actorii principali din cadrul acestei piețe.
[NUME_REDACTAT], turismul rural reprezintă o activitate care a contribuit la dezvoltarea de noi
preocupări, devenite între timp profesii, și care a condus la creșterea economică a satelor. Formele
de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea țărănească și turismul în hanuri. Turismul rural
din Austria are o tradiție îndelungată, aproape un sfert dintre fermele austriece primind oaspeți de
peste un secol.
[NUME_REDACTAT] ocupă poziția cea mai importantă în turismul rural austriac, rol datorat în
cea mai mare parte poziției sale geografice (Tirolul este situat la intersecția rutelor N-S și E-V, unde
traficul este intens). Regiunea devine zonă de interes turistic începând cu secolul al XVIII-lea, când
iese din umbra Elveției.
Rezultatele obținute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului inițiat de
[NUME_REDACTAT] și al Comerțului, sugestiv intitulat ”[NUME_REDACTAT]”, prin care s-au acordat
gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) și o dobândă
scăzută (3-5%).
Dezvoltarea turismului s-a bazat pe: creșterea economică a întregii regiuni, creșterea
populației, creșterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor și a infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicație, a sporturilor de iarnă și nu în ultimul rând a urbanizării.
Astăzi, statisticile plasează Austria pe locul secund, după Franța, la numărul deținătorilor de ferme cu funcție turistică (19.000 ferme existente în exploatare), iar pentru o și mai bună funcționare a turismului rural s-au înființat [NUME_REDACTAT] Sătești (OST) și Centrele de Administrație a [NUME_REDACTAT] Sătești (CAOST).
Promovarea activităților turistice rurale în Austria se realizează prin: Camera de [NUME_REDACTAT], instituțiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din țările emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni radio și televizate, afișe în locurile publice, prospecte, pliante, firme, participarea la târguri și expoziții.
În final, se poate spune că turismul rural din Austria prezintă următoarele caracteristici: imens efort investițional pentru echipare, preponderența unităților de mici dimensiuni și caracterul familial al acestora, nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunătățit continuu (salon, bar, sală de jocuri, piscină, saună)
30
Franța este considerată drept leagăn al turismului în spațiul rural, datorită vechii tradiții, cât
și cotelor maxime de diversificare, organizare și promovare pe care le realizează. Cea mai mare
parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice și sunt controlate, omologate și rezervate
prin [NUME_REDACTAT] ”Gîtes de France” (fondată în 1955).
În 1970, urmare a preocupărilor de a oferi servicii turistice în spațiul rural, ia naștere
”Tourisme en espace rural” (TER), ce cuprindea 4.000 de sate turistice. Potrivit celor mai recente
statistici, Franța deține prima poziție ca număr de echipamente de cazare în mediul rural – 65.303
pensiuni ([NUME_REDACTAT], 2006).
Dintre zonele în care turismul rural ocupă o poziție importantă se remarcă: Haute- Savoie,
Herault, Saone, Loire, Cotes d’Armor, Bas-Rhin, Bourgogne, Bretagne, Alsace, etc.
[NUME_REDACTAT], vacanțele la fermele țărănești sunt foarte populare, drept urmare, în 1980, a fost
inaugurat un proiect de amenajare ”de la [NUME_REDACTAT] până în Alpi”, ce și-a propus realizarea a
2.000 de locuințe de vacanță cu circa 10.000 de camere. Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea
de turism rural sunt: Schwartzwald și Messen.
Legislația anti-trust, încurajarea permanentă a afacerilor mici și mijlocii cu capital familial și
susținerea conceptului ”kinder, kuche und kirche” (copil, bucătărie și biserică) au condus la
obținerea unor rezultate deosebite și o promovare ascendentă a turismului rural.
În momentul de față, turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spațiul rural german, iar dotările se găsesc începând din Rhenania de Nord, Westfalia, Hessen, Bavaria, Baden, etc. Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii, culoarea Dunării și poveștile fraților Grimm. La acestea se adaugă itinerariile ciclo-turistice, călare sau cu căruța, vizitele în atelierele artizanilor, sejururi pentru naturaliști, etc.
În rândul celorlalte țări europene practicante ale turismului rural se înscriu și Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Portugalia, Elveția, Anglia, Luxemburg.
3.3. Turismul rural în [NUME_REDACTAT] România, turismul rural a început să funcționeze după 1989, când au fost create premisele unei vieți rurale compatibile cu cerințele europene și mondiale, ce dezvoltă această alternativă turistică, dar mai ales după 1993, prin înscrierea României ca membră a EUROGÎTES.
Primul element determinant a fost prezența unui potențial natural bogat al țării. Al doilea element este legat de factorii socio-economici și politici. [NUME_REDACTAT] la economia de piață a însemnat mutații profunde și de durată în organizarea și funcționarea spațiului rural. Prin aplicarea
31
[NUME_REDACTAT] (nr. 137/1995) și a Legii arealelor protejate și spațiilor verzi (nr. 5/2000) problemele
de mediu au început să se regleze și să capete contur arealele conservate, ca și dezvoltarea
comunităților locale prin programe naționale și internaționale, iar după 2000 programul național de
dezvoltare regională durabilă certifică tendințele de deplasare către o direcție bună a procesului
demarat.
Primele semne ale încurajării turismului rural s-au remarcat după crearea unui cadru
legislativ pentru aria montană, [NUME_REDACTAT], litoralul [NUME_REDACTAT] (1994), când s-au obținut
permise pentru electricitate, canalizare, apă potabilă și eliminarea impozitelor pe această afacere
pentru 10 ani în cazul gospodăriilor cu 3-20 camere, dar mai ales prin crearea unui organism care să
îndrume, coordoneze rețeaua de ferme incluse în turismul rural.
Odată cu renașterea interesului pentru turismul rural după anul 1990, iau naștere și câteva
asociații și organisme care își propun afirmarea și dezvoltarea acestui tip de turism:
• [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (1990), care își propunea sprijinirea sub orice
formă a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea
agroturismului;
• [NUME_REDACTAT] pentru Agroturism (1995), ce vizează racordarea agroturismului românesc
la sistemul internațional de turism;
• [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Ecologic și Cultural din România – ANTREC (1994), membră a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (EUROGÎTES), cuprinde 32 de filiale județene ([NUME_REDACTAT], 2006) și este până în prezent cea mai importantă asociație de profil ce și-a realizat, în mare parte, scopurile/obiectivele propuse la fondare:
identificarea și promovarea potențialului turistic din mediul rural;
formarea, pregătirea profesională a agențiilor de turism, a gospodarilor-membri ANTREC, organizarea de seminarii, colocvii, stagii de scurtă și lungă durată, schimb de experiență între membrii ANTREC și organizații similare din țară și străinătate;
disiminarea de informații referitoare la activitatea în turismul rural către toată rețeaua ANTREC și către toate instituțiile ce pot fi implicate direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea turismului rural;
organizarea de campanii de publicitate pentru fermele agroturistice și pensiunile omologate, clasificate pe stele, relații cu mass-media, participarea la târguri și expoziții ([NUME_REDACTAT], 200- din ANTREC, 2000).
32
În anul 1996 a început derularea primului Program PHARE pentru turismul rural din țara
noastră. Acest program a acordat ANTREC-ului o finanțare destul de consistentă pentru crearea
[NUME_REDACTAT] de Rezervare și Promovare a [NUME_REDACTAT] Românesc. Proiectul prevedea
asigurarea mecanismelor pentru un sistem computerizat de rezervare, care să fie conectat la Centrala
europeană de rezervări EUROGÎTES.
ANTREC estimează că un număr de aproximativ 8000 de gospodării țărănești (ferme
agroturistice și pensiuni) vor fi integrate în rețeaua națională și europeană de turism rural.
Principalele regiuni, județe și localități implicate în derularea turismului rural sunt în arealul
carpatic, subcarpatic, [NUME_REDACTAT] a Transilvaniei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],
Sucevei și mai puțin în câmpii, podișuri ([NUME_REDACTAT], 200-).
În general, au fost luate în considerare și omologate satele care au îndeplinit următoarele
criterii turistice:
Peisaje rurale nepoluate și pitorești;
Tradiții culturale (literare, muzicale, artă populară, artizanat, obiceiuri, etc.); Potențial turistic variat;
Accesibilitate;
Servicii locale adecvate;
Nivel bun de viață; Forță de muncă bine calificată, etc.
Principalele destinații utilizate în turismul rural și agroturismul din România sunt Maramureșul (Săliștea de Sus, [NUME_REDACTAT], Săpânța, ș.a), Transilvania (Arieșeni, Gârda de Sus, [NUME_REDACTAT], Băișoara, ș.a), partea centrală a României (județele Brașov – Bran, Moeciu, Râșnov; Covasna; Harghita – Tușnad, Praid, Sub-Cetate; Sibiu – Sadu, Tălmăcel, ș.a), Carpații și [NUME_REDACTAT] (județele Prahova – [NUME_REDACTAT], Cheia; Argeș – Brăduleț, Rucăr; Buzău; Dâmbovița; Vrancea), Moldova (județul Neamț – Agapia, Văratec; Suceava – [NUME_REDACTAT]), Oltenia (județele Dolj; Gorj – Tismana; Vâlcea – Vaideeni; Mehedinți- Ponoarele; Hunedoara – Hațeg, Bucium), ([NUME_REDACTAT], 2006).
33
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4
SCOPUL LUCRĂRII, MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU
4.1. Scopul cercetărilor
Agroturismul este principalul instrument ce permite punerea în valoare a societății rurale, prin urmare scopul acestor cercetări este de a identifica și valorifica toate elementele ce susțin activitatea turistică și agroturistică în zona Tătăruși.
Cercetările efectuate au la bază identificarea de soluții pentru gospodăriile rurale din comuna Tătăruși, zona Pașcani, în vederea creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic și social, oferind servicii de găzduire și de exploatare a produselor proprii și locale.
4.2. Obiective urmărite
Principalul obiectiv vizează asigurarea condițiilor ce permit dezvoltarea agroturistică a localității Tătăruși, care are cel mai ridicat potențial de dezvoltare dintre localitățile din apropierea orașului Pașcani, județul Iași. Pentru aceasta se vor analiza resursele existente și se vor identifica modele de amenajare care să permită valorificarea optimă a gospodăriilor din zonă. Asigurarea condițiilor de cazare și alimentație reprezintă una dintre principalele condiții ce trebuie îndeplinite.
Pentru ca activitatea agroturistică dintr-o zonă să se desfășoare în bune condiții, este necesară aplicarea unui bun management agroturistic, ceea ce impune cunoștințe în domeniu. Astfel, formarea personalului, respectiv educarea și instruirea acestuia în vederea însușirii noțiunilor și regulilor de comportament, deservire și management agroturistic reprezintă un alt obiectiv important.
Obiectivele specifice urmăresc dezvoltarea economică, socială și culturală a zonei, respectiv producerea de noi locuri de muncă, atragerea unui număr mare de turiști și creșterea duratei vizitelor, creșterea, ameliorarea și diversificarea serviciilor turistice, păstrarea și promovarea culturii
tradiționale a zonei, precum și atragerea zonei Pașcani în circuitul turistic. 34
4.3. Materiale și metode utilizate
În realizarea acestei cercetări au fost analizate documentele puse la dispoziție de către primăria orașului Pașcani și primăria comunei Tătăruși, monografii ale localităților, studii și documentații de planificare în vigoare cu privire la orașul Pașcani și localitatea Tătăruși din zona Pașcani, paginile web de prezentare ale primăriilor și ale muzeelor din zonă. Au fost studiate lucrări științifice, teze de doctorat, cercetări realizate în cadrul universităților din România, articole publicate și cărți de specialitate.
Realizarea acestei lucrări s-a bazat pe culegerea, prelucrarea și sintetizarea informațiilor obținute din diverse surse. Studiul monografic și observarea directă au permis realizarea unei analize diagnostic a zonei vizate, care a fost principalul punct de pornire, permițând evaluarea potențialului zonei. Avantajele și dezavantajele, precum și oportunitățile și riscurile dezvoltării agroturismului în localitatea Tătăruși au fost identificate prin analiza Swot efectuată. Cele două analize au permis în final stabilirea deciziei și formularea unor strategii corespunzătoare.
Analiza diagnostic a teritoriului identifică factorii limitativi și evidențiază factorii ce favorizează desfășurarea turismul și agroturismul într-o zonă.
Conform literaturii de specialitate (S.E. Wehab, Elements of Macro-Planning in [NUME_REDACTAT], în „Revue de tourisme”, nr 2/1973), elementele luate în considerare (fig. 4.1) în cadrul analizei diagnostic pentru amenajarea turistică și agroturistică a teritoriului sunt:
– Așezarea geografică, accesibilitate, căi de acces, mijloace de transport; – Condiții de relief, râuri, lacuri, rezervații și parcuri naționale;
– Climat, precipitații;
– Frumusețea peisajului natural;
– Valoarea terapeutică a unor elemente naturale (izvoare de ape minerale);
– Patrimoniul cultural-istoric, monumente istorice, de artă, de arhitectură, etnografie și folclor, tradiții, obiceiuri;
– Calitatea și protecția mediului.
35
Poziția în mediul înconjurător
Căi de acces
Resurse turistice naturale
Trăsături particulare
Resurse turistice antropice
Stadiul valorificării resurselor
ANALIZA DIAGNOSTIC
Baza tehnico-materială:
– cazare;
– alimentație publică;
– agrement.
Turism cultural – istoric
Forme de turism Turism balnear
Turism de odihnă
Alte forme de turism
[NUME_REDACTAT] de acțiune
[NUME_REDACTAT].4.1 – Conținutul analizei diagnostic a teritoriului (Sursa: Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006)
36
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] este o metodă care se utilizează la scară largă în studierea fezabilității diferitelor sisteme și permite realizarea de planuri de dezvoltare rezultate prin punerea în balanță a tuturor alternativelor posibile. Pentru realizarea unei examinări rapide asupra potențialului de dezvoltare a unui teritoriu, utilizarea analizei Swot este cea mai potrivită, deoarece determină adoptarea deciziilor corecte și planificarea eficientă.
Denumirea SWOT provine de la inițialele următoarelor cuvinte englezești:
Strengths – reprezintă resursele și avantajele de care dispune comuna Tătăruși, elemente care pot duce la reușita desfășurării activității de agroturism.
Weaknesses – sunt elementele care pot împiedica buna desfășurare a activității de agroturism în zonă.
Opportunities – reprezintă oportunitățile care pot avansa dezvoltarea agroturismului.
Threats – se referă la aspectele negative care amenință desfășurarea activităților agroturistice sau care pot apărea în urma unui management ineficient al resurselor din zonă.
În funcție de preponderența acestora, se poate identifica starea sistemului analizat precum și capacitatea sa de dezvoltare ulterioară, mai ales în vederea atingerii unui anumit obiectiv.
Stabilirea unei strategii de amenajare agroturistică
Principalele obiective urmărite de strategia de amenajare agroturistică vizează valorificarea superioară a potențialului agroturistic, înființarea unor unități corespunzătoare de primire a turiștilor, păstrarea și conservarea mediului înconjurător și a obiectivelor turistice.
Strategia de amenajare trebuie să asigure integrarea modelelor de amenajare agroturistică în comuna Tătăruși, care trebuie să respecte specificitatea zonei și să se poată adapta în funcție de cererile variate.
37
CAPITOLUL 5
TURISMUL ÎN ZONA PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI
5.1. Analiza ofertei turistice a zonei Pașcani
5.1.1. Localizare și căi de acces
[NUME_REDACTAT] este un centru urban cu aproximativ 34.000 locuitori, situat în nord-
vestul României, în vestul județului Iași, pe valea Siretului (fig.5.1) În componența municipiului
intră orașul Pașcani și câteva suburbii (Blăgești, Boșteni, Gîștești, [NUME_REDACTAT], Sodomeni).
Fig. 5.1 – Localizarea orașului Pașcani (Sursa: https://maps.google.com/Pascani)
[NUME_REDACTAT] este mărginit la sud de comunele Miroslovești și Stolniceni-Prăjescu, la est –
localitățile Ruginoasa și Todirești, la nord – localitățile Vânători și Lespezi, iar la vest – satul [NUME_REDACTAT]. În partea de jos a orașului sunt localitățile suburbane [NUME_REDACTAT] și Blăgești, iar în partea
din deal, la peste 250 m altitudine, găsim localități suburbane Gâștești, Boșteni și Sodomeni. Suprafața municipiului Pașcani este de aproximativ 75,42 km2.
38
Accesul se poate face în două moduri: pe calea ferată, municipiul Pașcani fiind cel mai mare
nod de cale ferată din nord-estul României (legături directe cu București, Iași, Cluj) și rutier, prin
intermediul drumului național DN 28, care leagă orașul Pașcani de drumul european E85.
Căile rutiere care leagă orașul Pașcani de celelalte zone sunt următoarele:
– D.N. 28A: Moțca – Pașcani – Tg. Frumos – Iași (leagă municipiul Pașcani de orașul Iași);
– D.J. 208 Mircești – Pașcani – Lespezi (paralel cu drumului european E 25);
– D.C. 109 Pașcani – Brătești – Miroslovești;
– D.C. 101 Pașcani – Boșteni – Sodomeni – Boureni;
– D.C. 125 Pașcani – [NUME_REDACTAT] – Lespezi.
5.1.2. Cadrul natural al zonei [NUME_REDACTAT] Pașcani și împrejurimile sale corespund, din punct de vedere geografic, cu
extremitatea sud-estică a [NUME_REDACTAT], ocupând aproximativ 25% din teritoriul județului Iași,
(Chirica V., Tanasachi M., 1984).
Înfățișarea generală a reliefului este dominată de prezența culmilor înalte dintre Siret și
valea Moldovei. Din punct de vedere geomorfologic, relieful sud-estului [NUME_REDACTAT] este
puternic fragmentat, prezentând porțiuni înalte (masive) și regiuni joase (văi).
Tipurile de relief întâlnite în această zonă sunt: relieful structural (reprezentat prin platouri și coaste morfologice netede), relieful sculptural (rezultat în urma activității îndelungate a factorilor externi) și relieful de acumulare (caracteristic văilor Siretului și Moldovei).
Pe versanții văii Siretului, se întâlnesc șapte terase, cu altitudini relative cuprinse între 15 metri și 200 metri (fig.5.2). Ele se prezintă sub forma unor trepte bine individualizate, constituite din nisipuri și prundișuri la bază, peste care se aștern straturi groase de luturi loessoide, (Șandru I. și colab.,1972).
Fig. 5.2 – Versantul natural al [NUME_REDACTAT] neamenajat (1) și amenajat (2) (foto original)
39
Poziția geografică a zonei Pașcani determină caracterul temperat-continental destul de
pronunțat al climei. Vara predomină timpul secetos, cu temperaturi ridicate. Iarna, cea mai mare
parte a [NUME_REDACTAT] este acoperită de mase de aer venite dinspre nord-est și nord.
Precipitațiile atmosferice sunt moderate, cantitatea medie anuală oscilând între 550-700 mm,
regimul ploilor fiind neuniform, cele mai mari cantități medii anuale înregistrându-se în luna iunie
(91,6mm), iar cele mai mici în luna februarie (17,0mm), (Simina V., 2000).
Rețeaua hidrografică din această zonă este formată din apele subterane, apele de suprafață,
lacurile, iazurile și heleșteele amenajate de om.
Apele subterane sunt de două categorii: ape subterane captive (de adâncime) și ape subterane
libere. Apele subterane interceptate de foraje în zona Pașcani și împrejurimi sunt reprezentate de
izvoarele din cartierul Fântânele-Pașcani, izvorul de la ”Poliție”, izvoarele minerale arteziene din
curtea Depoului CFR Pașcani. Pentru aprovizionarea cu apă potabilă a municipiului Pașcani, se
folosesc mai multe izvoare din albia râului Moldova. (Șandru I. și colab.,1972)
În localitatea Strunga, din comuna cu același nume (la 28 km sud-est de Pașcani), au fost
identificate ape subterane captive, cu izvoare minerale sulfuroase, bicarbonate, calcice și sodice,
benefice în curele terapeutice.
Apele de suprafață sunt reprezentate de râurile Siret (străbate teritoriul municipiului Pașcani
pe o distanță de 11,2 km), Moldova și afluenții din bazinele acestora.
Printre lacurile artificiale existente în această zonă se numără iazul „Peștișorul” din municipiul Pașcani, iazurile „Poseidon”, „Stancea 1”, „Stancea 2” și „Stancea 3” din perimetrul comunei Strunga. Pe râul Siret, la Blăgești, a fost construit un baraj de priză, care aprovizionează cu apă unele unități industriale.
În amonte de municipiul Pașcani, se află în finalizare „[NUME_REDACTAT]-Pașcani pe râul Siret” (fig. 5.3), un baraj cu multiple întrebuințări: atenuarea viiturilor, asigurarea sursei de apă pentru irigații, alimentarea cu apă industrială și energie electrică a municipiului Pașcani.
Fig. 5.3 – Barajul de acumulare de la Lunca-Pașcani
(Sursa: http://www.bzi.ro/barajul-de-la-pascani-gata-in-cateva-luni-223639)
40
Factorii pedoclimatici existenți în această zonă au favorizat apariția unei game variate de
soluri: zonale (soluri cernoziomoide, argioiluviale cenușii și brune) și intrazonale (hidromorfe,
halomorfe, aluviuni și soluri aluviale).
Caracteristicile climatice și geomorfologice din zona Pașcani au determinat apariția unei
flore specifice. Relieful mai înalt este ocupat de pădurile de foioase, alternând cu suprafețele
agricole. În zonele cu altitudine ridicată se remarcă prezența fagului, iar la înălțimile mai mici de
400 metri se dezvoltă păduri de amestec (gorun, stejar, carpen, tei, mesteacăn, frasin). Substratul de
arbuști este alcătuit din păducel, corn, alun, trandafir sălbatic. În luncile râurilor se întâlnesc păduri
de plopi, salcii, ulm, răchită. În zonele cele mai joase ale luncii se regăsesc specii de plante precum
stuful, papura, rogozul.
Existența faunei este strâns legată de specificul învelișului vegetal. În zona pădurilor se
întâlnesc mamifere (caracteristice fiind veverița, căprioara, lupul, vulpea, dihorul), păsările de
pădure (vrabia, mierla, ciocănitoarea, cucuveaua, graurul, pupăza), insecte și alte specii
nevertebrate.
Bălțile din luncile Siretului găzduiesc specii precum: lișița, rața sălbatică, gâsca sălbatică,
broaște. Dintre peștii care populează apele din această parte a județului Iași se numără: crapul,
cleanul, carasul argintiu, bibanul, șalăul, linul.
5.1.3. Oferta turistică a zonei [NUME_REDACTAT] din această zonă este favorizat de existența resurselor naturale (păduri, rețeaua
hidrografică) care contribuie la formarea peisajului unic și prezența resurselor antropice
(monumente istorice, biserici, lacuri artificiale).
Resursele turistice naturale din zona [NUME_REDACTAT] forestieră se întinde, în cea mai mare parte, în jurul orașului. Doar câteva zăvoaie din [NUME_REDACTAT] se află pe teritoriul propriu-zis al orașului.
[NUME_REDACTAT] are o suprafață de apoximativ 14.000 hectare și este asministrată de către [NUME_REDACTAT] Pașcani, care cuprinde pădurile de la Boureni, Brătești, Moțca, [NUME_REDACTAT], Soci, Sirețel, Tătăruși, Mircești, [NUME_REDACTAT] și cele din raza orașului.
Prezența rezervațiilor naturale din zona Pașcani (pădurea Tătăruși, punctul fosilier Băiceni, [NUME_REDACTAT]) reprezintă un important factor de atragere a turiștilor.
41
[NUME_REDACTAT] (fig. 5.4) este o arie de interes național (rezervație naturală de tip forestier)
din comuna Tătăruși, județul Iași. Este reprezentată de o zonă colinară, împădurită cu specii de fag
cu vârste de peste 120 de ani.
Fig. 5.4 – [NUME_REDACTAT] – vedere de ansamblu (1) și drum forestier (2) (Sursa: http://www.rezervatiatatarusi.ro/wp-content/uploads/pdfs/album.pdf)
Punctul fosilifer Băiceni (fig. 5.5) din comuna Cucuteni, județul Iași, este o rezervație
naturală de tip paleontologic, cu o suprafață de 3,23 hectare. Această zonă colinară adăpostește
resturi de faună fosilieră, depozitată în straturi de nisip și argilă.
Fig. 5.5 – Punctul fosilifer Băiceni
(sursa: http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-punctul-fosilifer-baiceni-din-judetul-iasi-ob-1603.html)
Făgetul secular de la Humosu este o arie naturală protejată (rezervație naturală de tip
forestier), situată în comuna Sirețel, județul Iași. Are o suprafață de 73,30 hectare și este
reprezentată de o zonă colinară împădurită cu specii de fag, cu vârste de peste 150 de ani.
42
[NUME_REDACTAT] (fig. 5.6) este o arie naturală protejată (rezervație naturală de tip forestier),
aflată pe teritoriul comunei Mircești, județul Iași. Este o zonă acoperită cu pădure mixtă, cu specii de
stejar, frasin comun, frasin de câmp, ulm de câmp.
Fig. 5.6 – Aria protejată [NUME_REDACTAT]
(Sursa: http://metamorfoze.files.wordpress.com/2010/11/lunca_din_mircesti.jpg)
Apele minerale de pe teritoriul comunei Strunga (la 28 km sud-est de Pașcani și 55 km de Iași) reprezintă de asemenea un punct de interes turistic. Cândva o renumită stațiune balneoclimaterică ce atrăgea mii de turiști anual, comuna Strunga deține 14 izvoare de apă minerală (fig. 5.7) bogate în sulf, magneziu, calciu, sodiu, recomandate în tratarea numeroaselor afecțiuni, care însă nu sunt amenajate și valorificate corespunzător.
Fig. 5.7 – Izvoare de apă minerală, Strunga
(Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d1/Baile_Strunga20.jpg)
Resursele turistice antropice din zona Pașcani
„Cadrul natural prielnic existent în partea de sud-est a [NUME_REDACTAT] i-a determinat pe proprietarii de moșii (familiile Cantacuzino, Sturdza și Alecsandri) să-și construiască reședințele (case boierești, castele, palate), iar după obiceiul timpului să fie ctitori de biserici, schituri,
43
mănăstiri, care au rămas până astăzi monumente reprezentative ale arhitecturii moldovenești”,
(Nechifor P., 2013).
[NUME_REDACTAT] din Pașcani (fig. 5.8) reprezintă principalul element de atracție
turistică a orașului. Este o casă boierească cu două nivele construită în anii 1640-1650 ce a aparținut
familiei spătarului [NUME_REDACTAT]. La intrarea principală (fig. 5.9) a fost construit un portal,
un turn de observație și de pază, locuințe pentru servitori și grajduri pentru cai (acestea nu mai există
în prezent).
Fig. 5.8 – [NUME_REDACTAT] partea vestică (1) și partea estică (2) (foto original)
Fig. 5.9 – Intrarea în curtea palatului Cantacuzino (foto original)
Parterul casei boierești are trei intrări și cuprinde încăperi mici cu plafonul boltit și o
încăpere mare, unde se dădeau recepții. La etaj se gasesc alte câteva încăperi. Încălzirea acestora se
realiza prin intermediul sobelor joase, de tip șemineu. Foișorul de la etajul casei Cantacuzino (fig.
5.10) reprezintă un bogat și variat ansamblu sculptural (pe coloanele foișorului sunt reprezentate
44
motive precum flori, păsări, cerbi, mistreți, căprioare, vânători, pomul vieții). Pe zidurile clădirii se
poate observa emblema familiei Cantacuzino (o acvilă bicefală – fig. 5.11).
Clădirea inițială a fost legată printr-un culoar de biserica din apropiere, „[NUME_REDACTAT]
Mihail și Gavril”, culoar care în prezent este parțial distrus.
Fig. 5.11 – [NUME_REDACTAT] Fig. 5.10 – [NUME_REDACTAT] Cantacuzino (foto original)
Casa boierească a fost locuită pe rând de familia [NUME_REDACTAT], familia [NUME_REDACTAT]-Roznovanu și familia Brătianu. În 1995, clădirea fostului palat Cantacuzino a fost sediul
[NUME_REDACTAT], transformat în [NUME_REDACTAT] în 1995, care și-a desfășurat activitatea în această
locație până în februarie 2011. Palatul a fost revendicat de moștenitorii familiei Brătianu, de la care
a fost cumpărat de [NUME_REDACTAT] în decembrie 2012, (Nechifor P, 2013).
[NUME_REDACTAT] din Pașcani este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Iași
din anul 2004.
Biserica „[NUME_REDACTAT] Mihail și Gavril” din Pașcani (fig. 5.12) a fost construită în anul
1664, în apropierea palatului Cantacuzino. Curtea bisericii este spațioasă, frumos amenajată și
împrejmuită cu un gard de piatră. În trecut, o perioadă de timp a fost cimitir pentru credincioșii
localității. Lângă biserică a fost ridicat un turn clopotniță cu două nivele. Icoanele interioare sunt
pictate în ulei, în tonuri de roșu și auriu, în stil realist, (Nechifor P, 2013).
Până în anul 1948, a fost singura biserică din Pașcani. De-a lungul timpului au fost executate
mai multe lucrări de restaurare, atât la interiorul bisericii cât și la exterior.
În anul 2004, Biserica „[NUME_REDACTAT] Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe lista
monumentelor istorice din județul Iași.
45
Fig. 5.12 – Biserica „[NUME_REDACTAT] Mihail și Gavril” din Pașcani – vedere laterală (1) vedere din față (2) (foto original)
Biserica romano – catolică ”Sf. Anton de Padova”, Pașcani (fig. 5.13) este situată în zona
Vale, în apropierea depoului CFR Pașcani. Actuala biserică a fost construită între anii 1985-1996 pe
locul unei vechi biserici, care a fost distrusa in timpul celui de-al doilea război mondial. Lângă
biserică este amenajată o casă parohială iar în apropierea acesteia se găsește lacul ”Peștișorul”.
Fig. 5.13 – Biserica romano-catolică, Pașcani – vedere din față (1) și vedere de pe insulița lacului Peștișorul (2) (Sursa: http://www.sfantonpascani.cnet.ro/imagini/biserica5.jpg)
[NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] (fig. 5.14) este un alt monument istoric din comuna
Stolniceni-Prăjescu, județul Iași (la 5 km de orașul Pașcani). A fost ridicată în anul 1733 de către
[NUME_REDACTAT]. A devenit biserică de mir în anul 1902. Între anii 1913-1944, schitul a
găzduit școala de gospodărie rurală pentru fete. În timpul celui de-al doilea război mondial biserica a
fost grav avariată. A fost restaurată între anii 1965 – 1968, fiind redeschisă în august 1968.
46
Fig. 5.14 – [NUME_REDACTAT]
(Sursa: http://bratesti.iasi.mmb.ro/3195-istoricul-parohiei-bratesti)
Palatul „[NUME_REDACTAT] Cuza” de la Ruginoasa (fig. 5.15), situat la 12 km de municipiul
Pașcani, pe drumul național 28A, a fost construit în anul 1804, în stil neoclasic. Între anii 1850 –
1855 palatul a fost reconstituit, adoptându-se stilul neogotic.
Fig. 5.15 – Palatul „[NUME_REDACTAT] Cuza” de la Ruginoasa (Sursa: http://haihui-prin-lume.blogspot.ro/2011/06/palatul-ruginoasa.html)
În 1862 palatul a fost transformat în reședința personală a domnitorului [NUME_REDACTAT]
Cuza, după ce a fost cumpărată de la familia Sturdza. Timp de doi ani palatul a fost supus unor lucrari de reamenajare sub îndrumarea [NUME_REDACTAT] Cuza, lucrări ce au constat în: refacerea zugrăvelilor exterioare, modificări interioare, înlocuirea tâmplăriei și a acoperișului, repararea aleilor, reamenajarea parcului, plantarea de arbori ornamentali. Fiecare cameră era mobilată într-un stil diferit.
47
Castelul a fost grav afectat de distrugerile din timpul celui de-al doilea război mondial
(fotogrfiile din acele vremuri înfățișează palatul ruinat, fără acoperiș și cu zidurile dărâmate).
Construcția de la Ruginoasa a fost salvată prin includerea pe [NUME_REDACTAT] Istorice, în anul
1946. Între anii 1970-1978 palatul a fost restaurat, în interiorul acestuia funcționând temporar
biblioteca din comună și [NUME_REDACTAT], iar în anul 1979 a fost inaugurat în incinta acestuia un mic
muzeu cu obiecte etnografice și istorice adunate de la oamenii din zonă.
Din 1980, palatul de la Ruginoasa a fost inclus în [NUME_REDACTAT] Național „Moldova”
din Iași, care a organizat aici [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] Cuza”, deschis publicului în anul
1982. Între anii 2008-2011, fosta reședință domnească a cunoscut o nouă restaurare, menită să îl
apropie cât mai mult de forma sa originală. (pliant [NUME_REDACTAT] „Al.I.Cuza” Ruginoasa)
În anul 2012, muzeul din incinta palatului a fost reamenajat și ridicat la standardele actuale.
Noul muzeu oferă informații în legătură cu familiile Sturdza și Cuza, iar expoziția din interiorul
camerelor palatului (fig. 5.16) redau atmosfera specifică mijlocului secolului al XIX-lea.
Fig. 5.16 – Camere din Palatul de la Ruginoasa
(Sursa: http://www.palatulculturii.ro/images/upload/Rug2013b-137.jpg)
Astfel, la parter pot fi vizitate câteva camere de oaspeți, camera-bufet și sufrageria.
Încăperea cea mai spațioasă de la parter a fost amenajată ca sală de conferințe și alte activități
culturale. La etaj se regăsesc salonul cel mare, dormitorul și camera de lucru a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], odăile fiilor săi precum și camera servitorilor.
[NUME_REDACTAT] Cuza de la Ruginoasa reprezintă una dintre principalele atracții turistice
din zonă, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași încă din anul 2004.
[NUME_REDACTAT] de la Miclăușeni (fig. 5.17) este situat pe teritoriul satului Miclăușeni,
județul Iași (pe drumul european E585 Iași-Roman, la 18 km de [NUME_REDACTAT]). A fost reclădit pe
48
un vechi conac boieresc, în anul 1752 de către [NUME_REDACTAT]. Între anii 1880-1904 castelul este
restaurat în stil neogotic. Castelul are 20 de camere, deține o vastă bibliotecă și câteva colecții de
arme și costume medievale, bijuterii, piese rare, busturi în marmură și tablouri vechi în ulei.
Pereții exteriori ai clădirii sunt decorați cu numeroase motive, printre care embleme ce
aparțin familiei Sturdza. Castelul este înconjurat de un parc deosebit, amenajat cu alei de flori și
pomi ornamentali, iar în apropierea acestuia se află Biserica „[NUME_REDACTAT]”.
Fig. 5.17 – Castelul de la Miclăușeni
(Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Sturdza.jpg)
De-a lungul timpului, castelului i s-au dat diverse utilizări: a fost mănăstire de maici între
anii 1947-1953, depozit militar de explozibil, a fost sediu al [NUME_REDACTAT], casă de
odihnă pentru copii, iar din 1960 până în 2001 a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii. În anul 2001 castelul și parcul aferent au revenit în posesia [NUME_REDACTAT]. În anul 2003 au fost executate lucrări de restaurare și consolidare a castelului. În interiorul castelului se află un complex muzeistic, iar în clădirile anexe ale castelului funcționează, din anul 2003, [NUME_REDACTAT] Cultural „Sf. Ilie”, al cărui scop este primirea pelerinilor, oferindu-le cazare și masă și desfășurând diverse activități sociale, (Pliant „[NUME_REDACTAT]”, 2007).
Biserica cu hramurile „[NUME_REDACTAT]” și „[NUME_REDACTAT]” (fig. 5.18) din apropierea
[NUME_REDACTAT] a fost ridicată în 1752, însă între anii 1821-1823 a fost reconstruită în stil
neoclasic. În interiorul bisericii se găsesc obiecte de cult valoroase precum: fragmente din moaștele
a 14 sfinți, [NUME_REDACTAT] Domnului și o cruce din argint. Lângă biserică se găsește mormântul
familiei Sturdza.
49
Fig. 5.18 – [NUME_REDACTAT] Miclăușeni
(Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Manastirea_Miclauseni30.jpg)
[NUME_REDACTAT] de la Cozmești (fig. 5.19) este situat la 11 km de municipiul Pașcani, în
comuna Stolniceni-Prăjescu. A fost construit inițial cu un singur nivel, în stil neogotic. De-a lungul
timpului s-au efectuat numeroase modificări, cea mai importantă fiind ridicarea celui de-al doilea
nivel, de către [NUME_REDACTAT].
Fig. 5.19 – [NUME_REDACTAT], localitatea Cozmești (foto original)
În anul 1949, conacul Sturdza intră în proprietatea statului și servește drept centru pentru
orfani. În anii 1999-2009, palatul a găzduit ”Centrul de orientare, calificare și plasare a tinerilor
peste 18 ani, proveniți din centrele de plasament, în vederea integrării socio-profesionale”. În anul
2005, prințul mihail Sturdza, descendent al domnitorului [NUME_REDACTAT] a solicitat retrocedarea
palatului și a gospodăriilor anexe.
50
Biserica „[NUME_REDACTAT]” din Cozmești (fig. 5.20) a fost construită în anul 1459 lângă
palatul familiei Sturdza. Biserica are formă de navă, având în componență pronaos, naos și altar. În
clopotniță (fig.5.19) se găsesc 2 clopote mari din bronz.
Fig. 5.20 – Biserica „[NUME_REDACTAT]” din [NUME_REDACTAT]. 5.21 – Turnul clopotniței aflat la intrarea în biserica „[NUME_REDACTAT]”, Cozmești
(Surse: http://turism.bzi.ro/biserica-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-din-cozmesti-foto-22094, http://turism.bzi.ro/biserica-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-din-cozmesti-foto-22094)
De-a lungul timpului, biserica a fost renovată de mai multe ori: în anul 1934 a fost pictată,
iar în anii 1956 și 2009 structura acoperișului a fost înlocuită.
Muzeul memorial „[NUME_REDACTAT]” din Mircești, județul [NUME_REDACTAT] memorial
„[NUME_REDACTAT]” (fig. 5.21) din Mircești, județul Iași, a fost inaugurat la 9 iunie 1957, în incinta
case în care a locuit marele scriitor. Poetul s-a stabilit definitiv în casa părintească de la Mircești în
anul 1960. În următorii ani, casa a fost refăcută, adăugându-i-se noi încăperi. Avea 20 de camere și o
verandă mare, fiind înconjurată de o grădină plină de flori și de stjari seculari.
Conacul de la Mircești se afla în apropierea gării și a găzduit numeroase personalități ale vrremii precum [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], A.D. Xenopol, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și alții.
După moartea poetului și a soției accestuia, casa a fost donată [NUME_REDACTAT], care s-a ocupat de restaurarea acesteia, a inventariat patrimoniul casei, a construit un mausoleu în curtea din apropierea casei dedicat familiei Alecsandri și s-a ocupat de administrarea acesteia.
Distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, casa a fost reparată și transformată în muzeu. În anii 1991-1993 au fost efectuate importante lucrări de restaurare, iar în anul 1998 a fost recunoscută ca unul dintre cele 12 muzee memoriale aparținând [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].
51
Din anul 2004, casa memorială a poetului [NUME_REDACTAT] și mausoleul din curtea acesteia
sunt incluse pe [NUME_REDACTAT] Istorice din județul Iași.
Fig.5.21 – Casa memorială „[NUME_REDACTAT]” din Mircești
(Sursa: http://www.worldwideromania.com/2014/04/18/casa-memoriala-vasile-alecsandri/)
5.1.4. Oferta turistică din zona Pașcani – baza tehnico-materială
[NUME_REDACTAT] Pașcani (fig. 5.22)
Este un hotel elegant, primitor, situat în centrul orașului, cu acces rapid către toate punctele
de interes, ce se remarcă prin ospitalitate și un standard înalt al serviciilor oferite. Sunt asigurate
confortul și dotările necesare, atât pentru odihnă, cât și pentru lucru. Hotelul dispune de parcare și
lift, iar fiecare cameră este dotata cu baie cu cadă, frigider, televizor, telefon și acces internet.
Fig. 5.22 – [NUME_REDACTAT] Pașcani (1) și [NUME_REDACTAT] Central (2) (Sursa: http://static.panoramio.com/photos/)
52
[NUME_REDACTAT] Pașcani dispune de o cameră single și 16 camere duble, două restaurante –
[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], cu 200 respectiv 350 de locuri, două săli de conferințe cu
200 respectiv 350 locuri, echipate cu: proiector video, flipchart, posibilitatea de a conecta video /
DVD player și Internet.
[NUME_REDACTAT] (fig. 5.23)
[NUME_REDACTAT] este situată la 7 km de ieșirea din Pașcani spre Suceava, pe traseul
DN28A. Pensiunea îmbină clasicul și modernul, punând la dispoziția turiștilor 8 camere duble și un
apartament cu 2 camere, confort 3 stele, cu toate dotările necesare. Facilități oferite: TV, parcare,
grup sanitar în cameră, încălzire centrală, restaurant, organizare evenimente, internet, aer
condiționat, grătar.
Restaurantul pensiunii Markos (fig 5.24), cu o capacitate de 50 locuri, oferă o gama variată
de preparate culinare, din bucătăria tradițională românească și internațională.
Fig.5.23 – [NUME_REDACTAT] (1) și Cameră din [NUME_REDACTAT] (2)
Fig.5.24 – Restaurantul pensiunii Markos
(Sursa: https://www.facebook.com/pages/Pensiunea-Markos/)
53
[NUME_REDACTAT] (fig. 5.25)
Este situată în partea de sud-est a municipiului Pașcani, la intersecția drumurilor județene 28
și 28A, ce leagă localitatea de Iași și Roman.
Pensiunea dispune de spații de cazare de 3 stele și 3 stele + (confort sporit), într-o
multitudine de suprafețe și culori care să satisfacă orice solicitare. Clienții au acces la room service,
saună, internet wireless, servicii de spălătorie, casetă păstrare valori, sală de conferințe cu o
capacitate de 40 de locuri.
Cele 2 restaurante, Fines (cu o capacitate de 120 de locuri și terasă de 80 de locuri) și [NUME_REDACTAT] (cu o capacitate de 170 de locuri) permit organizarea de nunți și alte festivități.
Fig.5.25 – [NUME_REDACTAT] (Sursa: http://www.pensiuneafines.ro/)
[NUME_REDACTAT] (fig. 5.26)
Este situată la 17 km de municipiul Pașcani, în comuna Cristești, județul Iași. Pensiunea
dispune de 10 camere și apartamente (2 camere cu pat matrimonial, 6 camere duble twin, 2
apartamente, număr total locuri de cazare: 24) dotate cu baie proprie.
Fig. 5.26 – [NUME_REDACTAT] (Sursa: http://pensiuneacristesti.ro/galerie.html)
54
Restaurantul din incinta pensiunii oferă meniuri tradiționale moldovenești și internaționale,
permițând și organizarea de mese festive sau evenimente.
Facilități: parcare, grill, terasă, TV, room-service, internet wireless, supraveghere video,
încălzire centralizată.
[NUME_REDACTAT] Pașcanilor (fig. 5.27)
Este situat la 8 km de orașul Pașcani pe directia Moțca (DN28A). Într-un cadru natural
deosebit, motelul oferă servicii de cazare de 2 stele, în camere single, duble (fig.5.27) sau
apartamente, cu o capacitate totală de 25 de locuri.
Restaurantul motelului cu o capacitate de 150 de locuri oferă sortimente variate de mâncăruri și
posibilitatea organizării diverselor evenimente.
Fig. 5.27 – [NUME_REDACTAT] Pașcanilor (1) și cameră din Motel (Sursa: www.informatii-cazare.ro/Motel-Cabana codrii pascanilor-unitate-282)
5.2. Tipuri de turism practicate în zona [NUME_REDACTAT] Pașcani din județul Iași oferă condiții optime de desfășurare a variate tipuri de turism.
În zona limitrofă municipiului Pașcani și în cadrul municipiului se practică următoarele forme de
turism:
Turismul itinerant – în municipiul Pașcani se intersectează căile ferate ce duc spre Iași,
București, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Negre, iar apropierea de drumul european E20
influențează într-o oarecare măsură turismul în zonă prin fluxul de turiști care se îndreaptă spre
municipiul Iași;
55
Turismul cultural-istoric – este susținut de existența unor monumente cu valoare istorică
amplasate în oraș și în apropierea acestora, cum ar fi: palatul Cantacuzino din Pașcani, palatul ce a
aparținut familiei domnitorului [NUME_REDACTAT] Cuza de la Ruginoasa, [NUME_REDACTAT] de la
Cozmești, [NUME_REDACTAT] din comuna Tătăruși sau [NUME_REDACTAT] Pașcani.
În cadrul acestuia din urmă, s-au adunat obiecte de mare valoare etnografică: porturi
populare, obiecte religioase – cărți și icoane, decorații militare, o importantă colecție de monede
începând din Antichitate și până în ziua de azi, arme medievale și din cele două războaie mondiale și
câteva imagini mai vechi ale orașului Pașcani. Activitatea expozițională începută din 24 iunie 2001 a
adus numeroși vizitatori atât din orașul Pașcani, cât și din afara orașului.
Turismul ecleziastic – poate fi practicat datorită bisericilor vechi din zonă.
În raport cu durata sejurului, specific este turismul de sfârșit de săptămână (de agrement),
care este susținut de amenajările turistice de la [NUME_REDACTAT], de pădurea din perimetrul comunei
Moțca sau de ieșirile în zona apropiată a râului Siret.
Turismul de weekend presupune călătorii de scurtă durată (1-2 zile), la sfârșitul săptămânii,
efectuate în scopuri de odihnă, recreere și agrement, în areale cu un cadru natural benefic.
Deplasarea se realizează pe distanțe relativ apropiate de reședința permanentă, în zone ce permit un
acces ușor, ([NUME_REDACTAT], 2005).
Elementele antropice sunt multe și viariate, turistul având posibilitatea de a opta pentru practicarea a mai multe tipuri de turism, care îi permit dezvoltarea laturii spirituale și culturale. Peisajele deosebite și elementele naturale care întregesc cadrul natural al zonei permit practicarea turismului rural, ecologic, forestier, cinegetic.
Populația din zonă are, în special, preocupări agricole, ocupându-se în majoritate de cultivarea suprafețelor de teren și creșterea animalelor.
Deși în zona Pașcani există localități care dispun de resurse naturale și antropice care pot fi valorificate, agroturismul nu este practicat în această regiune.
Studiind toate elementele ce caracterizează o zonă din punct de vedere al potențialului turistic și agroturistic, s-a putut constata faptul că în comunei Tătăruși există cel mai ridicat potențial agroturistic.
Prin intermediul turismului rural și a agroturismului, în mod special, pot fi asigurate condițiile optime care să corăspundă cerințelor turiștilor atât din zona orașului Pașcani (practicarea turismului de distanță mică) cât și a celor din marile centre urbane, care caută reîntoarcerea în natură, odihna, recreerea.
56
CAPITOLUL 6
STUDIU DE CAZ – UTILIZAREA ELEMENTELOR DE AMENAJARE
AGROTURISTICĂ ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII AGROTURISMULUI ÎN
LOCALITATEA TĂTĂRUȘI, ZONA PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI
6.1. Selectarea zonei și analiza ofertei turistice
6.1.1. [NUME_REDACTAT] Tătăruși este situată în partea de nord – vest a județului Iași (fig. 6.1), la limita cu
județul Suceava, la 17 km de municipiul Pașcani și aproximativ 100 km de municipiul Iași. Comuna
se învecinează cu următoarele localități: la nord – satul Probota, județul Suceava, la vest – comuna
Forăști, județul Suceava, la sud-vest – satul Broșteni, județul Suceava, la est – satul Heci, județul
Iași, la sud-est – satul Conțești, județul Iași, la sud – satul Homița, județul Iași.
Fig. 6.1- Localizarea comunei Tătăruși (Sursa: https://maps.google.com/)
57
Pe teritoriul comunei se află cinci sate: Tătăruși, Pietrosu, Uda, Iorcani și Vâlcica.
Accesul în localitatea Tătăruși se poate face fie pe drumul național DN28 Iași – Pașcani, fie
pe drumul județean DJ208 Iași-Tătăruși.
Legătura cu celelalte localități se realizează prin drumurile comunale: DC 132 Vâlcica –
Conțești, DC 133 Uda – Homița, DC 134 Tătăruși – Probota și prin drumul județean DJ 208 Heci –
Vâlcica – Pietrosu – Uda – Iorcani – Forăști.
6.1.2. Cadrul natural
Zona în care este situată comuna Tătăruși este una deosebită, datorită caracteristicilor de
relief care schițează peisaje unice în zonă. Încă de la intrarea în localitate (fig.6.2), o poartă
bucovineană întâmpină călătorii.
Fig. 6.2 – Poarta bucovineană de la intrarea în localitate (foto original)
Drumurile curate, gospodăriile tradiționale dar și moderne, instituțiile publice modernizate,
motivele tradiționale, mobilierul din lemn, parcul central precum și biserica de la intrarea în comună
conturează o localitate tradițională, motiv pentru care comuna mai este denumită și „[NUME_REDACTAT]”, reprezentând „poarta de intrare în Bucovina”.
[NUME_REDACTAT] (fig.6.3) este situată pe terasa cu același nume, cu o altitudine relativă de
170 – 190 metri. Depozitele de terasă sunt reprezentate prin prundișuri groase de 2-3 metri și
nisipuri.
58
Fig. 6.3 – [NUME_REDACTAT], imagine de ansamblu (foto original)
Cadrul natural al comunei este specific [NUME_REDACTAT], unde domină formațiunile
sarmațianului inferior și mediu (marne, argile (fig.6.4), gresii și intercalații nisipoase).
(Nechifor P., 2013).
Relieful are o fragmentare deluroasă (fig.6.5), cu înălțimi împădurite ce urcă până la 471
metri. Versanții săi sunt afectați de erozionale și alunecări de straturi.
Solurile sunt argiloiluviale și brune, iar pe șesuri soluri aluviale și lăcoviști.
Pădurile sunt populate de diverse specii de animale, de interes cinegetic (mistrețul, iepurele,
vulpea, căprioara), păsări de pădure (vrabia, ciocănitoarea, cucuveaua, graurul, pupăza), insecte și
alte specii nevertebrate.
Fig. 6.4 – Formațiune argiloasă Fig. 6.5 – Relief deluros (foto original)
Clima are un caracter temperat-continental pronunțat. Se resimte climatului continental
temporar maritim (de dealuri și podișuri), influențat de podișul deluros al Moldovei. Temperatura
59
medie anuală este de 8ºC, amplitudinea termică anuală 23,2ºC, temperatura maximă absolută: 25ºC,
temperatura minimă absolută -33,2ºC. Precipitațiile atmosferice sunt moderate, cantitatea medie
anuală fiind de aproximativ 600 mm, (Simina V., 2000).
Rețeaua hidrolografică din zonă este formată din [NUME_REDACTAT] și afluenții săi: [NUME_REDACTAT] (fig.6.6), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT],
(http://www.tatarusi.ro).
Printre speciile de pești care populează apele din comună se numără: cleanul, linul, carasul, bibanul.
Fig. 6.6 – [NUME_REDACTAT], Tătăruși (foto original)
Peisajul natural din comuna Tătăruși ocupă în prezent o suprafață de 6.542 hectare.
[NUME_REDACTAT] (fig. 6.7) este o arie de interes național (rezervație naturală de tip forestier), fiind declarată arie protejată prin [NUME_REDACTAT].5 din 6 martie 2000. Rezervația reprezintă o zonă colinară, cu o suprafață de aproximativ 50 de hectare, împădurită cu specii de fag cu o vechime de 120 ani (fig. 6.8). În arealul rezervației se regăsesc pâlcuri de specii de fag cu vârste de peste 150 de ani.
Fig. 6.7 – [NUME_REDACTAT] Fig. 6.8 – Specii de fag din [NUME_REDACTAT] (foto original)
60
[NUME_REDACTAT] a reprezentat subiectul principal al unui proiect derulat de un grup de
elevi de la [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT]” din Pașcani, al cărui obiectiv principal a fost
protejarea mediului natural prin eficientizarea sistemului de salubrizare și gestionare a deșeurilor.
6.1.3. Resursele antropice
[NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] cel Mare” – Pietrosu (fig. 6.9)
Biserica este construită din piatră și cărămidă, acoperită în prezent cu tablă zincată iar bolțile
sunt din lemn tencuit. Planul architectural al Bisericii este în formă de cruce și aparține stilului
moldovenesc, având turnul-clopotniță așezat la intrare în Biserică.
Biserica are o lungime de 17 m, lățimea 6 m, iar înălțimea pereților este de 6 m. Pictura este
murală în stil realist, executată în ulei de către pictorul [NUME_REDACTAT] din Fălticeni în anul 1935.
[NUME_REDACTAT] Constantinescu în 1932 a renovat turnul Bisericii și a construit un mic pridvor din
piatră. În anul 1951 biserica a fost restaurată deoarece a suferit stricăciuni în urma celui de-al doilea
război mondial, iar în anul 1960 s-a înlocuit dranița de pe acoperiș cu tablă zincată.
(http://www.biserici.org/)
[NUME_REDACTAT] „Sf. Împ. Constantin și Elena” – Vâlcica (fig. 6.10)
Este o biserică construită din cărămidă, acoperită în prezent cu tablă. În anul 2002 când s-a pus baza acestei biserici, localnicii obișnuiau să asiste la [NUME_REDACTAT] într-o încăpere care ulterior a devenit casă de prăznuire. Planul architectural al Bisericii este în formă de cruce și aparține stilului moldovenesc, având turnul-clopotniță așezat la intrarea în curtea bisericii. Pictura bisericii este una tradițională, specifică zonei, (http://www.biserici.org/.)
În cadrul acestei biserici se află o buturugă de lemn care a devenit obiect de cult în comuna Tătăruși. Este vorba despre o porțiune dintr-un copac în mijlocul căreia a apărut semnul crucii. Lemnul miraculos a fost depus la biserica din satul Vâlcica pentru a fi văzut de credincioșii din sat. Minunea a fost descoperită acum doi ani de zile de un bătrân în vârstă de 90 de ani, în timp ce taia lemne de foc, (http://ziarulorizont.info).
Biserica ortodoxă „[NUME_REDACTAT] Domnului'' – Uda (fig. 6.11)
Biserica ortodoxă „Sf. Neculai" – Tătăruși – 1842
Biserica ortodoxă „Sf. Dumitru'' – Iorcani
61
Fig.6.9 – [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT].6.10 – [NUME_REDACTAT]
din Vâlcica
(Sursa: http://www.tatarusi.ro/)
Fig.6.11 – [NUME_REDACTAT] din Uda
6.1.4. Cadrul cultural și etnografic
Tătăruși este cea mai veche localitate din zonă, fiind atestată documentar în anul 1398. Cu
ocazia împlinirii a 615 ani de la prima atestare documentară, au fost derulate mai multe festivități,
precum festivalul folcloric „De la moșii noștri am învățat”, festivalul [NUME_REDACTAT], ”Întâlnire
cu fiii satului” și ziua comunei. În fiecare iarnă se desfășoară festivalului folcloric de datini și
obiceiuri „[NUME_REDACTAT] Tătăruși”.
Majoritatea festivităților se desfășoară în interiorul căminului cultural "Lumina" din
localitate (fig. 6.12), înființat în anul 1992 sub egida Fundației culturale "[NUME_REDACTAT]", având ca
membri fondatori de onoare pe [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și alții.
[NUME_REDACTAT] mai găzduiește și o bibliotecă centenară, cu peste 6 000 de volume,
disponibile pentru toți cetățenii, ( http://www.tatarusi.ro/).
În anul 1948 se înființează [NUME_REDACTAT] care ocupă locul II pe țară la [NUME_REDACTAT]
Romaniei și foarte multe locuri I pe județ. În prezent ființează grupul folcloric "Generații" format
din copii, tineri și vârstnici între 5 și 85 de ani.
62
Unul din cele mai importante evenimente care se desfășoară în prezent este [NUME_REDACTAT] Vasiliu – Tătăruși, care a ajuns la a XI-a ediție și care are loc în fiecare an a treia zi de
Crăciun. Participă alaiuri și cete de colindători din [NUME_REDACTAT] și comunele învecinate.
Fig.6.12 – Căminul cultural, Tătăruși (sursa: http://www.tatarusi.ro/)
Tradițiile și obiceiurile din zonă sunt păstrate cu sfințenie, iar muzeul din comună participă
la conservarea valorilor tradiționale prin colecțiile de obiecte vechi (obiecte de folclor, vase
țărănești, statuete neolitice și multe altele).
Meșteșugurile care încă se mai practică în zonă sunt: prelucrarea lemnului (dulgheria,
tâmplăria), torsul, țesutul popular decorativ și țesutul covoarelor, broderii.
6.2. Determinarea indicelui de atractivitate al localității [NUME_REDACTAT] va face prin aprecierea principalelor elemente de atracție a zonei (tab. 6.1). Astfel, în
cadrul tabelului 6.1, pe prima coloană vor fi definite elementele luate în calcul, iar următoarele
coloane vor reprezenta: ponderea fiecărui element din total (q), indicele de atractivitate al zonei (I),
nivelul calitativ al elementelor (c).
Nivelul calitativ al elementelor (c) este reprezentat de o notă cuprinsă în intervalul [1-4],
fiecare dintre ele avand urmatoarea semnificație privind atractivitatea lor: 1 – insuficient, 2 –
suficient, 3 – bine, 4 – foarte bine.
Indicele de atractivitate va fi calculat cu ajutorul următoarei formule:
63
I = S*qi*ci, unde: q = ponderea fiecărui element din total, c = nivelul calitativ al acestor elemente (nota), i = numărul elementelor, S*qi = 1
Tabelul 6.1
Determinarea indicelui de atractivitate al localității [NUME_REDACTAT] de atractivitate cu valoarea de 2,81 obținut în urma analizei și notării elementelor
definitorii ale localității Tătăruși se încadrează în intervalul [1-4], aflându-se în a doua jumătate a
acestuia, ceea ce indică faptul ca zona deține elemente naturale și antropice care pot fi valorificate
prin dezvoltarea activităților agroturistice.
64
6.3. Nivelul de dezvoltare socio-economică
La nivelul comunei Tătăruși activitatea socio-economică se axează pe următoarele domenii:
agricultură și viticultură, creșterea animalelor, morărit și panificație, prestări servicii și comerț;,
meșteșugărit, construcții, transport, industrie alimentară, (http://www.ghidulprimariilor.ro).
Repartizarea suprafeței agricole a comunei Tătăruși după modul de folosință
Din suprafața totală de 6.565 ha pe care o deține comuna Tătăruși 758 ha reprezintă terenul intravilan și 5.807 ha terenul extravilan. Suprafața destinată agriculturii este de 3.220 ha din care 2.640 teren arabil, 377 ha pășuni 53 ha fânețe și 150 ha livezi.
Cea mai mare suprafață din terenul arabil este cultivată cu porumb boabe (730 ha), pe locul doi situându-se grâul de toamnă (427 ha), fiind urmat apoi de ovăzul de primăvară (418 ha), trifoi (322 ha), cartofi de toamnă (145 ha), lucernă (100 ha), floarea soarelui (84 ha), rădăcinoase (53 ha), sfeclă furaj (50 ha), orzoiacă de primavară (40 ha), livezi (150 ha) și alte culturi pe o suprafață de 271 ha, ( [NUME_REDACTAT] Tătăruși).
Ponderea numărului de animale crescute în zona [NUME_REDACTAT] animalelor reprezintă o activitate importantă a locuitorilor din Tătăruși. Din totalul de animale crescute, ponderea cea mai mare este reprezentată de creșterea păsărilor, precedată de creșterea porcinelor, a ovinelor, a bovinelor, caprine, cabaline, iepuri de casă și respectiv familii de albine, (Primaria comunei Tătăruși).
Ponderea populației în localitatea [NUME_REDACTAT] estimărilor, la 1 ianuarie 2011 populația stabilă a comunei Tătăruși constituia 5616 persoane, 21.71% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea populației în limitele comunei este de 75.6 locuitori/km2.
La recensământul din anul 2009, populația comunei constituia 5646 locuitori, 50.44% bărbați și 49.56% femei. Persoanele sub 15 ani reprezentau 20.81% din populația totală pe când persoanele peste 59 de ani reprezentau 26.16% din populația totală (tab.6.2). În 2010 densitatea populației la nivelul comunei era de 76.0 locuitori/km2, (http://www.bastina.ro).
65
Tabelul 6.2
Populația pe sexe și vârstă
(Sursa: [NUME_REDACTAT] Tătăruși)
6000 5646
5000
4000
3000
2000 1175
1000 597578
2996 2848 2798
1581 1477 1413
670807
Ambele sexe [NUME_REDACTAT]
0
Sub 15 ani 15 – 59 ani Peste 60 ani [NUME_REDACTAT].6.12 – Populația pe sexe și vârstă
Conform datelor mai sus specificate, comuna Tătăruși dispune de o activitate socio-
economică relativ dezvoltată. Locuitorii acestei comune sunt preocupați în principal de creșterea
animalelor și de cultivarea terenului. Plantele cultivate sunt destul de diversificate și sunt folosite
atât pentru consum propriu cât și pentru hrănirea animalelor.
6.4. Dezvoltarea agroturismului în comuna Tătăruși din zona Pașcani – Analiza
SWOT
Analiza SWOT a comunei Tătăruși urmărește stabilirea aspectelor care influențează
desfășurarea agroturismului în zonă.
66
67
68
În urma studiului monografic și a analizei SWOT se poate concluziona faptul că localitatea
Tătăruși este o zonă favorabilă dezvoltării activităților agroturistice.
Cadrul natural în care este amplasată comuna, manifestările culturale și tradițiile locului
recomandă localitatea proiectelor de dezvoltare turistică.
Comuna este înconjurată din toate părțile de pădure, iar în partea de sud se găsește
Rezervația forestieră Tătăruși, care reprezintă locul perfect de relaxare și încărcare cu energie.
Festivalurile organizate anual oferă turiștilor ocazia de a cunoaște cultura locală, iar implementarea
formelor de turism rural și agroturism în această zonă va permite observsrea îndeaproape al modului
de viață al sătenilor și chiar participarea la activitățile gospodărești.
6.5. Modele de amenajare agroturistică utilizate pentru valorificarea
potențialului agroturistic
Una dintre principalele condiții ce trebuie îndeplinite pentru a face posibilă practicarea
turismului într-o zonă este reprezentată de existența unităților de cazare a turiștilor. Acestea sunt
foarte variate (în funcție de zona turistică, capacitatea de cazare, dotări), de la structurile de cazare
tip hoteluri și moteluri, care pe lângă serviciile de cazare, servire a mesei și parcare, oferă și servicii
suplimentare (spații de agrement și fitness, închirieri mașini, asigurarea transportului), până la
structurile de cazare tip popasuri turistice, care oferă condițiile minime necesare desfășurării
serviciilor de cazare și servire a mesei.
În ceea ce privește cazarea în mediul rural, sunt specifice structurile de primire tip pensiuni
și ferme agroturistice, cabane și popasuri turistice.
Modelul A – Sistemul ”Cazare și [NUME_REDACTAT]” (Bed & Breakfast)
Se referă la oferirea serviciului de cazare și servirea micului dejun în case private sau
pensiuni agroturistice de mici dimensiuni, care asigură un confort familial și interacțiune cu gazdele, spre deosebire de cazarea obișnuită la hoteluri. Modelul (A) de cazare permite redescoperirea naturii și a tradițiilor din zona unde este amenajat și poate fi adaptat în funcție de specificul zonei și particularitățile unității de primire-cazare turiști. Astfel, modelul (A) se pretează pentru: pensiuni, hoteluri, hanuri, ferme agroturistice, (http://www.bed-and-breakfast.ro).
69
[NUME_REDACTAT], se găsesc o serie de amenajări care aplică sistemul ”Cazare și [NUME_REDACTAT]”, spre
exemplu, în județul Neamț: [NUME_REDACTAT] Ancuței din Tupilați (fig. 6.13), [NUME_REDACTAT] de
Argint din comuna Agapia (fig. 6.14), gospodăria Popamuseum din localitatea Târpești (fig. 6.15).
Fig. 6.13 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 6.14 – [NUME_REDACTAT] de Argint (surse: http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/turism/hanul-ancutei–29247.html
http://www.allturism.ro/varatec/pensiunea-padurea_de_argint/)
Fig. 6.15 – B&B [NUME_REDACTAT] exterior (1) și interior (2)
(Sursa: https://www.facebook.com/pages/BedBreakfast-Popamuseum-T%C3%A2rpesti/353313014732242)
Modelul B – Ferma agroturistică
Ferma agroturistică reprezintă o structură de cazare a turiștilor ce funcționează în cadrul unei
gospodării din mediul rural. Gospodăria respectiv ferma agroturistică are pe lângă unitatea de
primire-cazare turiști și o suprafață de teren destinată recreerii, microfermă vegetală și animală
proprie, precum și teren agricol cultivabil. Asigurarea alimentației turiștilor se realizează cu produse
naturale și locale, obținute în urma practicării activităților agricole tradiționale sau rezultate din
prelucrarea materiei prime provenite de la animalele crescute în gospodărie. Construcțiile sunt
făcute din lemn (în zonele de munte) sau materiale ușoare (în celelalte zone), cu obligativitatea
legală de a respecta stilul local. Normele minime pentru fermele agroturistice este de maxim 5
camere pentru cazarea turiștilor și cel puțin un grup sanitar cu duș.
Modelul (B) de amenajare agroturistică se regăsește atât în lume (ferme agroturistice din
Franța (fig. 6.18) și Anglia (fig. 6.19) ) cât și în România; ca exemple se pot lua: ferma agroturistică
70
Floare de Măceș din Râșnov, județul Brașov (fig. 6.16), ferma Baciu din Pojorâta, județul Suceava
(fig. 6.17).
Fig. 6.16 – Ferma „Floare de Măceș” Fig. 6.17 – [NUME_REDACTAT]
(Surse: http://www.turistinfo.ro/rasnov/cazare-rasnov/ferma_agroturistica_floare_de_maces-c93232.html www.lapensiuni.ro/ro/pensiuni/bucovina/suceava/Casa-Baciu-0000160/)
Fig. 6.18 – Fermă agroturistică, [NUME_REDACTAT]. 6.19 – Fermă agroturistică, Anglia (Sursa: http://www.wonderbox.fr/sejour-pour-2-a-la-ferme-hondouan-a-biaudos-40.html
http://www.reidsguides.com/images/planning/hotels/agritourism-long.jpg)
Modelul C – [NUME_REDACTAT] structuri de cazare a turiștilor cu un număr redus de locuri, funcționând separat de
gospodăria gazdei, respectând stilul arhitectural specific zonei. Asigură cazarea, alimentația și alte
servicii specifice necesare turiștilor aflați în drumeție sau veniți la odihnă, în apropierea rezervațiilor
naturale sau a altor obiective de interes turistic.
Cabanele se clasifică pe categorii (1-3 stele), în funcție de serviciile pe care le oferă, dotări și
zona în care sunt amplasate.
Exemple de cabane: [NUME_REDACTAT], din localitatea Izvoarele, județul Harghita (fig. 6.20),
cabana Victor din localitatea [NUME_REDACTAT], Maramureș (fig. 6.21), [NUME_REDACTAT], localitatea [NUME_REDACTAT],
Maramureș (fig. 6.22), cabană din zona de deal, Franța (fig. 6.23).
71
Fig. 6.20 – [NUME_REDACTAT] Fig. 6.21 – [NUME_REDACTAT]
(Surese: http://www.lapensiuni.ro/ro/pensiuni/maramures/maramures/Cabana-Victor-6120842/galerie-fotografica.html http://www.cazaretransilvania.ro/Foto/Izvoare200a1i.jpg)
Fig. 6.22 – [NUME_REDACTAT] Fig.6.23 – Cabană din Franța (Surse:http://www.lapensiuni.ro/ro/pensiuni/maramures/Cabana-Iza-6460148/galerie-fotografica.html
http://image.stirileprotv.ro/media/images/680xX/Jul2013/61350651.jpg)
Modelul D – Pensiunea turistică rurală
Este o structură de cazare turistică (amplasată pe un teren de cel puțin 1.000 mp) cu un număr de maxim 15 camere și o capacitate totală de maxim 40 de locuri, asigurând spații corespunzătoare cazării turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei. Proprietarii pensiunii pot locui în incinta aceasteia sau într-o locuință separată, apropiată de pensiune. Spre deosebire de pensiunea agroturistică, pensiunea rurală nu implică turiștii în activitățile gospodărești. Alimentația este asigurată de produsele locale, specifice regiunii, iar pensiunea asigură spațiu de odihnă, recreere și agrement.
Pensiunea turistică rurală oferă posibilitatea cunoașterii culturii locale și a tradițiilor specifice zonei în care este amplasată.
72
Modele de pensiuni turistice rurale: [NUME_REDACTAT], comuna [NUME_REDACTAT], județul
Neamț (fig. 6.24), [NUME_REDACTAT], localitatea Agapia, județul Neamț (fig. 6.25), [NUME_REDACTAT]
Garden, localitatea Dărmănești, județul Bacău (fig. 6.26), pensiune rurală din Franța (fig. 6.27).
Fig.6.24 – [NUME_REDACTAT] Fig. 6.25 – [NUME_REDACTAT] (Surse: http://www.lapensiuni.ro/ro/pensiuni/moldova/neamt/Pensiunea-Maria-9810240/galerie-fotografica.html
http://www.lapensiuni.ro/imgs/004/771/gallery/01_b.jpg)
Fig. 6.26 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 6.27 – Pensiune rurală, Franța
(Surse: http://www.lapensiuni.ro/ro/pensiuni/bacau/Pensiunea-Magic-Garden-7930444/galerie-fotografica.html http://www.chambost-longessaigne.com/img/gite_chateau.png)
Modelul E – Pensiunea agroturistică
Pensiunea agroturistică este o structură de primire-cazare a turiștilor în mediul rural
(amplasată pe un teren de minim 1.000 mp), cu o capacitate de cazare de maxim 8 camere,
funcționând în locuințele sătenilor sau independent care, pe lângă serviciile de cazare și servire a
mesei, oferă și posibilitatea participării la activitățile gospodărești și meșteșugărești. În cadrul
pensiunilor agroturistice se desfășoară cel puțin o activitate agricolă, creșterea animalelor, cultivarea
diferitelor tipuri de plante și livezi sau se desfășoară o activitate meșteșugărească. Masa este bazată
pe bucătăria tradițională a zonei și preparată cu produse naturale, proprii sau locale, ([NUME_REDACTAT] al României).
73
Pensiunile turistice și agroturistice se clasifică pe categorii (1-5 margarete), în funcție de
zona de amplasare, suprafața camerelor, dotările existente.
Ca exemple se pot menționa: Pensiunea agroturistică Phoenix, localitatea Simeria, județul
Deva (fig. 6.28), [NUME_REDACTAT], localitatea [NUME_REDACTAT], Maramureș (fig. 6.29), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], comuna Nucet, județul Dâmbovița (fig.6.30).
Fig. 6.28 – [NUME_REDACTAT] (1) și ferma acesteia (2) (Sursa: http://www.pensiuneaphoenix.ro/galerie-foto-pensiune.html)
Fig. 6.29 – [NUME_REDACTAT] Fig. 6.30 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (Sursa: http://www.panoramio.com/photo/4446223
http://hotelguru.com.ua/pensiunea-bio-haus-cioran-nucet#image-9)
Modelul F – Popasul turistic
Popasul turistic reprezintă o structură de cazare turistică, formată din căsuțe amplasate într-
un cadru natural bine delimitat, care asigură servicii de cazare și opțional, servicii de alimentație
publică. Popasurile turistice oferă un număr redus de locuri de cazare, nu dispun de teren de
campare și nici nu asigură locuri de parcare. Pot fi de diferite tipuri: popas rural, popas pentru copii,
popas de pescuit.
Popasurile turistice „Casa dintre pini” (fig. 6.30) și „Pădurea de smarald” (fig. 6.31) din
comuna Agapia, județul Neamț sunt reprezentative pentru tipul de popas turistic rural.
74
Fig. 6.30 – Cabanele „Casa dintre pini” Fig. 6.31 – Cabanele „Pădurea de smarald” (Surse: http://www.neamt-turism.ro/imagini/imaginimari/casdintrepini4.jpg
http://www.neamt-turism.ro/imagini/imaginimari/paduresmarald2.jpg)
Modelul G – Spațiile de campare în gospodăriile populației
Sunt structuri de primire turistice organizate pe parcele de campare (maxim 10), amplasate
pe un teren delimitat, din interiorul unei curți sau grădini ce aparține unei proprietăți. Pentru capacitățile de maxim 5 parcele, grupul sanitar poate fi comun cu al gospodăriei respective.
Modelul (G) de cazare este răspândit în mod special în zonele de munte și pe litoral.
În concluzie, aceste modele de amenajare agroturistică sunt cele mai potrivite pentru
valorificarea potențialului agroturistic deoarece sunt construcții nepretențioase care nu necesită
modificări majore ale cadrului natural și pot fi adaptate cererilor variate.
6.6. Variante de amenajare agroturistică propuse în vederea dezvoltării
agroturismului în zonă
Luând în calcul modelele de amenajare agroturistică și amplasamentul localității în planul
cadastral și topografic, se pot propune versiuni de amenajare agroturistică a teritoriului, care să
îmbine elementele antropice și cele naturale, în vederea satisfacerii nevoilor turiștilor care ar avea
intenția de a vizita zona.
Concret pe planul de amplasare al localității Tătăruși se pot dezvolta din punct de vedere
agroturistic modelele prezentate (A, B, C, D, E, F, G).
Varianta 1 de amenajare agroturistică
În zona interesecției drumului județean DJ 208F (Pașcani – Tătăruși) cu drumul comunal ce
duce spre Tătăruși (fig. 6.32), am identificat o gospodărie rurală ce poate fi valorificată. Astfel, în 75
colaborare cu localnicii și cu sprijinul administrației locale, se poate amenaja o unitate agroturistică
model A+E (pensiune agroturistică în sistem ”Cazare și [NUME_REDACTAT]”).
Din imagine (fig. 6.33), se observă că locuința este construită pe două nivele, deține curte
interioară cu pomi fructiferi, iar la intrarea în curte este amenajată o boltă din viță de vie.
Printr-o amenajare corespunzătoare a gospodăriei, aceasta se poate transforma într-o unitate
de primire-cazare turistică care să ofere servicii specifice de cazare și alimentație dar și de recreere.
Pensiunea agroturistică trebuie să ofere turistului posibilitatea de a se apropia de natură, de a
participa la treburile gospodărești sau agricole, iar o parte din alimentația acestuia (spre exemplu,
micul dejun) va fi asigurată din produsele proprii. De asemenea, gazda poate organiza activități prin
care să facă cunoscute tradițiile și obiceiurile locului, să organizeze drumeții în zonă și să informeze
turistul în legătură cu aspecte legate de zonă și stilul de viață al localnicilor.
Fig. 6.33 – Locuința 1 din comuna Tătăruși (foto original)
Fig. 6.32 – Localizarea comunei Tătăruși pe hartă (https://maps.google.com/)
În vederea valorificării potențialului agroturistic, a fost propusă o schemă de amenajare
agroturistică a gospodăriei (fig. 6.34).
76
Pensiunea agroturistică ar putea caza turiști la nivelul al II-lea, în 3 camere mici, cu paturi
duble, iar proprietarii ar pute locui la parter. Pensiunea trebuie să asigure condițiile necesare
preparării și servirii mesei, respectiv bucătărie dotată corespunzător și sală de mese. Micul dejun
poate fi asigurat din produse proprii, obținute de la animalele crescute în gospodărie și din grădina
cu legume și fructe din apropierea pensiunii. În curtea pensiunii poate fi amenajat un spațiu de
relaxare ( șezlonguri, hamace), un foișor tradițional, din lemn și un loc de joacă pentru copii (cu
tobogane, leagăne, jucării).
Fig. 6.34 – Varianta 1 de amenajare agroturistică – modelul A+E
Varianta 2 de amenajare agroturistică
Vizavi de gospodăria prezentată la varianta 1 de amenajare, am identificat o locuință simplă, aflată în stadiul de construcție (fig. 6.35), înconjurată de mult spațiu verde și un peisaj deosebit care domină fundalul – [NUME_REDACTAT]. Această structură împreună cu spațiul dimprejur, prin modificări corespunzătoare, ar putea fi amenajată conform modelului G de amenajare agroturistică (spațiu de campare în gospodării).
77
Fig. 6.35 – Locuința 2 din comuna Tătăruși (foto original)
Fig. 6.32 – Localizarea comunei Tătăruși pe hartă (https://maps.google.com/)
Conform schemei de amenajare agroturistică propusă (fig. 6.36), terenul aferent trebuie
delimitat pe parcele, îngrădit și amenajat astfel încât să permită posibilitatea campării unui număr de
maxim 6-8 turiști în 4-5 corturi. Este obligatorie asigurarea a cel puțin unui grup sanitar cu duș.
Construcția trebuie finalizată și dotată corespunzător astfel încât să ofere condițiile necesare
preparării și servirii mesei. Alimentația poate fi asigurată din produsele obținute în zonă, furnizate
de către localnicii care dețin ferme agrozootehnice.
Fig. 6.36 – Varianta 2 de amenajare agroturistică – modelul G
78
Varianta 3 de amenajare agroturistică
Pe unul dintre drumurile principale din comuna Tătăruși (fig. 6.37) am identificat o casă deosebită (fig. 6.38) care, prin amenajări corespunzătoare, s-ar preta modelului B+A de cazare (fermă agroturistică în sistem ”Cazare și [NUME_REDACTAT]”), deoarece este o casă spațioasă, cu o curte largă și înconjurată de mult teren arabil, iar în apropierea acesteia se află o microfermă cu vaci, oi, porci, cai și păsări de curte.
Fig. 6.38 – Locuința 3, Tătăruși (foto original)
Fig. 6.37 – Localizarea comunei Tătăruși pe hartă (https://maps.google.com/)
Conform modelului de amenajare propus (fig. 6.38), în interiorul gospodăriei ar trebui
amenajate 3 camere de cazare a turiștilor, o unitate sanitară cu duș și o bucătărie dotată
corespunzător, care să asigure serviciile de preparare și servire a mesei. Micul dejun și opțional
celelalte mese trebuie asigurate din produsele obținute în gospodăria proprie. Pomii fructiferi din
curtea largă a gospodăriei permit amenajarea unui spațiu plăcut de recreere și odihnă. Turistul poate
fi implicat în activitățile gospodăriei: agricultură, culegerea fructelor, a legumelor, a plantelor
medicinale, mulsul vacilor.
Dacă ferma deține și cai, în apropierea acesteia se poate amenaja un spațiu îngrădit destinat
echitației.
79
Fig. 6.38 – Varianta 3 de amenajare agroturistică – modelul B
Varianta 4 de amenajare agroturistică
În apropierea intersecției drumului comunal cu drumul județean DJ 208 (fig 6.39), am identificat o parcelă de teren (fig. 6.40) care, prin amenajări agroturistice corespunzătoare, se poate adapta modelului F de cazare turistică. Terenul este suficient de mare pentru amenajarea a 3-5 căsuțe care să formeze un popas turistic, beneficiind de o panoramă deosebită conturată de [NUME_REDACTAT].
Fig. 6.40 – Teren cu potențial de valorificare agroturistică, Tătăruși (foto original)
Fig. 6.39 – Localizarea comunei Tătăruși pe hartă (https://maps.google.com/)
80
Conform modelului de amenajare agroturistică propus (fig. 6.41), este necesară delimitarea
terenului ce urmează a fi amenajat și construirea căsuțelor de cazare turistică, care trebuie să fie cât
mai simple, să respecte stilul arhitectural local și să asigure condițiile minime de cazare a turiștilor.
Va fi asigurată și o unitate sanitară cu duș.
Fig. 6.41 – Varianta 4 de amenajare agroturistică – Modelul F
Varianta 5 de amenajare agroturistică
Tot în apropierea drumului județean DJ 208, spre vestul comunei Tătăruși, am identificat o structură de cazare de mici dimensiuni (fig. 6.42), cu un exterior plăcut, amenajată în curtea unei gospodării. Construcția se poate preta modelului C de cazare turistică (cabană).
Fig. 6.42 – Locuință, Tătăruși (foto original)
Fig. 6.39 – Localizarea comunei Tătăruși pe hartă (https://maps.google.com/)
81
Conform variantei de amenajare agroturistică propusă (fig. 6.43), cabana va funcționa
separat de gospodăria gazdei și va avea două camere dotate corespunzător și o unitate sanitară cu
duș. În gospodărie vor fi asigurate spațiile de preparare și servire a mesei. Turistul va avea acces la
livadă și în zona de recreere.
În curtea gospodăriei se poate amenaja un spațiu destinat pregătirii grătarelor.
Fig.6.44 – Varianta 5 de amenajare agroturistică – modelul C
82
Bibliografie
1. [NUME_REDACTAT], 2005. Amenajarea agroturistică a teritoriului. USAMV, București
2. [NUME_REDACTAT], Amariei V., 1998. Monografia comunei Tătăruși. Eurocart, Iași
3. Cândea M., 2003, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului.
[NUME_REDACTAT], București
4. Chirica V., Tanasachi M., 1984. Considerații generale privind caracteristicile fizico-
geografice ale teritoriului județului Iași. Repertoriul arheologic al județului Iași, Iași, pag. 25.
5. Ciopraga C., 2001. Pașcani – municipiul și zona. [NUME_REDACTAT], Iași
6. [NUME_REDACTAT], Baron P., 1987. Economia turismului. ASE, București
7. Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006. Amenajări turistice. [NUME_REDACTAT], București
8. Glăvan V., 2003, Turism rural [NUME_REDACTAT] durabil Ecoturism. [NUME_REDACTAT],
București
9. [NUME_REDACTAT], Dezvoltarea durabilă a economiei și turismului românesc. [NUME_REDACTAT]
de [NUME_REDACTAT] și Turism, Academia de [NUME_REDACTAT], București, 2000, pag. 116-129.
10. [NUME_REDACTAT], 2003, Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism. Ed. Economică,
București, pag. 186-205.
11. Nistoreanu P., 2006, Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București
12. Popescu A., 2002, Dezvoltarea rurală. [NUME_REDACTAT], București
13. Simina V., 2000. [NUME_REDACTAT] – cadrul natural, în Pașcani, municipiul Pașcani, municipiu și zona. Monografie. [NUME_REDACTAT], Iași.
14. Șandru I., Băcăuanu V., [NUME_REDACTAT].,1972. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], București. 15. Șandru I., Băcăuanu V., [NUME_REDACTAT].,1980. Județele patriei, Iași, Monografie. [NUME_REDACTAT]-Turism, București.
16. Talabă I., Ungureanu D., Gâțan D., Talpaș J., 2008, Turismul rural românesc – actualitate și perspective (Volumul I). [NUME_REDACTAT], Iași
17. Talabă I., Ungureanu D., Haller A., 2009, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile (Volumul XVI). [NUME_REDACTAT], Iași
18. Talabă I., Ungureanu D., Gâțan D., Haller A., 2010, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile (Volumul XIX). [NUME_REDACTAT], Iași
19. Vasile S. Cucu, 2009, Satul românesc: tradiție, contemporaneitate și speranțe de viitor, [NUME_REDACTAT], Târgoviște
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Utilizarea Elementelor de Amenajare Agroturistica In Vederea Dezvoltarii Agroturismului In Zona Pascani, Judetul Iasi (ID: 2246)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.