Utilizarea Eficienta a Ajutorului European Pentru Dezvoltarea Invatamantului Romanesc

Cuprins

CUPRINS

LISTA FIGURILOR DIN TEXT

LISTA TABELELOR DIN TEXT

LISTA ABREVIERILOR DIN TEXT

INTRODUCERE

1. EDUCAȚIA DIN ROMANIA – AMENINȚĂRI ȘI PERSPECTIVE DUPĂ ȘAPTE ANI DE LA ADERAREA LA U.E.

1.1.ANALIZA SUCCINTĂ A EDUCAȚIEI DIN ROMANIA

1.2. TIPURI DE RESURSE DISPONIBILE PENTRU EDUCAȚIE

2. RESURSELE FINANCIARE ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU CREȘTEREA CALITĂȚII EDUCAȚIEI

2.1. FINANȚAREA BUGETARĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

2.2. FONDURILE STRUCTURALE-OPORUNITĂȚI DE FINANȚARE ALE EDUCAȚIEI DIN ȚARA NOASTRĂ

2.2.1. Ce sunt fondurile structurale?

2.2.2. Programul Operațional Regional (POR)

2.2.3 Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)

2.3 ANALIZA GRADULUI DE ABSORȚIE A FONDURILOR EUROPENE ÎN ÎNVATAMANT LA FINALUL CICLULUI DE FINANTARE 2007-2013

2.4. OBSTACOLE ÎNTÂMPINATE ÎN PROCESUL DE ABSORȚIE A FONDURILOR EUROPENE ȘI PREVIZIUNI PRIVIND FNANȚAREA ÎN PERIOADA 2014-2020.

3. UTILIZAREA RESURSELOR KNOW-HOW EUROPENE PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

3.1. POLICY LEARNING

3.2. IDENTIFICAREA ȘI IMPLEMENTAREA EXEMPLELOR DE BUNE PRACTICI EDUCAȚIONALE

3.3. MOBILITĂȚILE EDUCAȚIONALE- ELEMENTE FACILITATOARE ALE TRANSFERULUI DE KNOW-HOW

4. STUDIU EMPIRIC PRIVIND OBSTACOLELE ÎNTÂMPINATE ÎN PROCESUL ACCESARII FINANȚĂRII EUROPENE ȘI ÎN ADAPTAREA EXEMPLELOR DE BUNE PRACTICI DIN ȚĂRILE EUROPENE LA SPECIFICUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC.

4.1. STADIUL CERCETĂRILOR SI TENDINȚELE ACTUALE

4.2. METODOLOGIA, SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

4.3. VARIABILELE CERCETĂRII

4.4. FORMULAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE

5. REZULTATELE CERCETĂRII, INTERPRETARE, COMENTARII

5.1. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

5.2. LIMITELE CERCETĂRII

5.3. PERSPECTIVE VIITOARE DE CERCETARE

CONCLUZII

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Lista figurilor din text

Figura 1: Rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat în România

Figura 2 – Evoluția investițiilor publice din Educație în UE27

Figura 3: Instrumente structurale în România în perioada 2007-2013

Figura 4: Schema instituțională aferentă unui program operațional

Figura 5: Alocarea CSNR pe Programe operaționale

Figura 6: Regiunile de Dezvoltare ale României

Figura 7: Rata proiectelor selectate (2007-2011) și rata rambursărilor CE (2007- ianuarie 2013)

Figura 8: Implementarea fondurilor europene în România până în decembrie 2012

Figura 9: Valurile procesului de înfăptuire a politicilor în contexte de tranziție

Lista tabelelor din text

Tabel 1: Performanțele elevilor din România la evaluările internaționale (2011-2012)

Tabel 2: Situația României în raport cu indicatorii europeni 2020

Tabel 3: Alocarea bugetară pentru educație

Tabel 4: Axele prioritare și domeniile majore de intervenție POR

Tabel 5: Axele prioritare și domeniile majore de intervenție POSDRU

Tabel 6: Evoluția ratei de absorție a fondurilor europene în perioada mai 2012- iunie 2013

Lista abrevierilor din text

AP- axe prioritare

AM- Autoritățile de management pentru Programele Operaționale

CE- Comisia Europeană

CSNR- Cadrului Strategic Național de Referință

DMI- domenii majore de intervenție

ENPI- Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat

FC- Fondul de Coeziune

FEDR- Fondul European de Dezvoltare Regională

FSE- Fondul Social European

IPA- Instrumentul pentru Asistență de Pre-Aderare

MEN- Ministerul Educației Naționale

OI- Organisme Intermediare

OSC- Orientările Strategice Comunitare

PIRLS- Progress in International Reading Literacy Study

PISA- Programme for International [anonimizat]

PND- Planul Național de Dezvoltare

PO mediu- Programul operațional de mediu

PO- Programe operationale

PO transport- Programul operational de transport

POAT- Programul operațional asistență tehnică

PODCA- Programul operațional dezvoltarea capacității administrative

POR- Programul operațional regional

POSCCE- Programul operațional creșterea competitivității economice

POSDRU- Programul operațional dezvoltarea resurselor umane

TIMSS- Trends in International Mathematics and Science Study

UE- Uniunea Europeană

Introducere

„România este o țară confruntată cu riscuri majore, întrucât sistemele educației și cercetării nu corespund cerințelor minime ale unei societăți și economii europene în care cunoașterea este marfa cea mai de preț și sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale și personale. (…) sistemul educațional actual are mari probleme de eficiență, echitate, calitate și relevanță pentru economia cunoașterii. El produce insuficientă cercetare și inovare și nu este capabil să promoveze o Românie competitivă și prosperă. Restructurarea lui e necesară și urgentă, dacă nu vrem să devenim o colonie tehnologică, o țară cu oameni săraci și fără speranțe.” ( Comisia Prezidențiă pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, 2007, p. 6)

Din momentul formulării acestei constatări și până în prezent au fost implementate o serie de schimbari la nivelul sistemului de învățământ românesc, unele mai eficiente, altele mai puțin eficiente, însă procesul îmbunătățirii și dezvoltării educației din România nu se apropie nici pe departe de definitivare. Pentru asigurarea unui viitor prosper al țării noastre trebuie să mobilizăm toate resursele interne disponibile și să utilizăm la maximum ajutorul venit din exterior, în scopul creșterii calității și eficienței sistemului de învățământ românesc.

Prezenta lucrare intitulată „Utilizarea eficientă a ajutorului european pentru dezvoltarea învățământului românesc” își propune să treacă în revistă o serie de resurse externe care pot fi folosite în procesul elaborării și adoptării de politici educaționale menite să conducă la îmbunătățirea educației românești. Astfel, în primul capitol va fi prezentată succint educația din România, vor fi enumerate, clasificate și prezentate pe scurt diferitele forme de resurse care pot avea contribuții importante în ceea ce privește îmbunătățirea performanțelor sistemului educațional românesc. Capitolul al doilea se referă la resursele financiare. Accentul se pune pe ilustrarea insuficientei finanțării interne și pe necesitatea procurării unor resursele financiare externe. Cel mai ușor de accesat ajutor economic extern sunt fondurile structurale europene, însă gradul și modul de întrebuințate al acestora până la momentul actual nu este unul eficient. În capitolul al treilea accentual cade pe prezentarea principlalelor resurse know-how și a felului în care acestea pot fi adaptate la contextul învățământului românesc.

Ultimul capitol al lucrării va constitui o cercetare empirică de tip calitativ prin care se urmărește identificarea, din perspectiva membrilor echipei manageriale de proiecte și programe cu finanțare europeană, a principalelor obstacole care intervin în procesele de scriere a proiectului, de accesare a finanțării necesare, de implemntare, monitorizare și evaluare a respectivului proiect, precum și a obstacolelor privind adaptarea modelelor de bune practici la contextual învățământului românesc. La finalul lucrării sunt creionate o serie de concluzii și recomandări menite să conducă la o utilizare mult mai eficientă a ajutorului extern în vederea dezvoltării învățământului românesc.

1. Educația din Romania – amenințări și perspective după șapte ani de la aderarea la U.E.

1.1.Analiza succintă a educației din Romania

Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene (UE) la 1 ianuarie 2007, calitate care i-a adus atât drepturi cât și obligații. Toate aceste drepturi și obligații au reieșit din tratatele și legislația adoptate de UE de la înființarea ei și până în prezent și din acquis-ul comunitar față de care Romania și-a asumat răspunderea de a le respecta.

Perioada preaderării și a postaderării au reprezentat adevărate provocări pentru factori decidenți români care au primit sarcina de a analiza și reforma majoritatea sistemelor statului român astfel încât acestea să corespundă condițiilor împuse de UE, să poată integra cu ușurință prevederile legislației comunitare și să reducă decalajele existente între statele membre. Pentru sprijinirea alinierii la standardele europene, UE a venit în ajutorul țării noastre și a celorlalte țări care au dobândit statutul de noi state membre europene prin intermediul politici de coeziune.

Sistemul de învățământ din România se numără printre numeroasele elemente care au intrat sub incidență analizei și a schimbării. Astfel că, pe parcursul anului 2007 mai multe documente oficiale au evidențiat minusurile, de care eram cu toții conștienți de multă vreme, din domeniul educației naționale și au propus măsuri prin care se urmărea transformarea „școlii româneaști” într-o școală „competitivă pe plan european și global.”(Reprezentații partidelor politice parlamentare din România, 2007)

Astăzi, la șapte ani de la aderare și de la inițierea procesului de reformare, constatăm cu îngrijorare faptul că, în ciuda numeroaselor schimbări întreprinse în sistemul de învățământ, educația din România continuă să aibă numeroase puncte slabe.

Definită ca o „inovație educațională care se referă la inițierea, implementarea sau abolirea politicilor destinate să schimbe „produsul social” al procesului educațional în acord cu priorități specific ideologice, economice și politice.” (Agenția Națională Socrates, 1998, p. 7) reforma nu include acele schimbări lipsite de intenție și de perspectivă, neatent planificate, care au o scurtă durată și care sunt implementate necorespunzător.

Constatăm, prin urmare, că o mare parte din transformările sistemului educațonal român nu corespund câmpului semantic al conceptului de „reformă”. De asemenea putem observa faptul că un procent semnificativ din măsurile de reformare enunțate nu au fost atent implemantate sau au rămas la stadiul de propuneri, că ajutorul european oferit prin intermediul fondurilor structurale și de coeziune nu a fost suficient utilizat sau , în cazul în care a fost folosit, nu a fost folosit corespunzător.

În capitolul de diagnoză al Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, din 6 iulie 2007, se stipulează faptul că „menținerea actualului sistem de învățământ din România pune în pericol competitivitatea și prosperitatea țării deoarece este ineficient, nerelevant, inechitabil și de slabă calitate.”

Autorii raportului au argumentat ineficiența prin intermediul rezultatelor din 2003 ale elevilor români la principalele evaluări internaționale: PISA, TIMSS și PIRLS. Performanțele înregistrate de elevii noștri s-au aflat atât sub media europeană, cât și sub nivelul rezultatelor elevilor din țările vecine, recent intrate în UE, caracterizate prin condiții social-economice asemănătoare cu cele ale României.

În prezent, performanțe copiilor români la evaluările internaționale nu au cunoscut îmbunătățiri semnificative, în foarte puține cazuri depășind cu procente mici media internatională.

Tabel 1: Performanțele elevilor din România la evaluările internaționale (2011-2012)

Surse: PISA 2012 Results in Focus, TIMSS 2011 International Results in Mathematics, TIMSS 2011 International Results in Science, PIRLS 2011 International Results in Reading

De asemenea se poate discuta și despre o valoare mică a ratei de promavabilitate a examenelor naționale, în rândul elevilor români.

Figura 1: Rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat în România

Sursa: MEN (www.edu.ro)

Nerelevanța sistemului de învățământ românesc în raport cu economia și societatea cunoașterii este susținută, de Comisia Prezidențială, în raport cu cei cinci indicatori ai economiei cunoașterii („indicatorii Lisabona”) înregistrați în 2007: părăsirea prematură a sistemului de educație (tineri 18-24 ani) fiind de 23,6% cu 8,7 procente mai mare decât media UE și cu 13,6 procente mai mare decât țina UE pentru 2010; ponderea populației de 22 de ani care a aază faptul că „menținerea actualului sistem de învățământ din România pune în pericol competitivitatea și prosperitatea țării deoarece este ineficient, nerelevant, inechitabil și de slabă calitate.”

Autorii raportului au argumentat ineficiența prin intermediul rezultatelor din 2003 ale elevilor români la principalele evaluări internaționale: PISA, TIMSS și PIRLS. Performanțele înregistrate de elevii noștri s-au aflat atât sub media europeană, cât și sub nivelul rezultatelor elevilor din țările vecine, recent intrate în UE, caracterizate prin condiții social-economice asemănătoare cu cele ale României.

În prezent, performanțe copiilor români la evaluările internaționale nu au cunoscut îmbunătățiri semnificative, în foarte puține cazuri depășind cu procente mici media internatională.

Tabel 1: Performanțele elevilor din România la evaluările internaționale (2011-2012)

Surse: PISA 2012 Results in Focus, TIMSS 2011 International Results in Mathematics, TIMSS 2011 International Results in Science, PIRLS 2011 International Results in Reading

De asemenea se poate discuta și despre o valoare mică a ratei de promavabilitate a examenelor naționale, în rândul elevilor români.

Figura 1: Rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat în România

Sursa: MEN (www.edu.ro)

Nerelevanța sistemului de învățământ românesc în raport cu economia și societatea cunoașterii este susținută, de Comisia Prezidențială, în raport cu cei cinci indicatori ai economiei cunoașterii („indicatorii Lisabona”) înregistrați în 2007: părăsirea prematură a sistemului de educație (tineri 18-24 ani) fiind de 23,6% cu 8,7 procente mai mare decât media UE și cu 13,6 procente mai mare decât țina UE pentru 2010; ponderea populației de 22 de ani care a absolvit cel puțin liceul având o valoare de 66,5% și situându-se la o diferență de 9,8 puncte procentuale sub media UE și de 18,5 puncte procentuale sub ținta 2010 a UE; ponderea elevilor de 15 ani care nu reușesc să atingă nici măcar nivelul cel mai scăzut de performanță indicator caracterizat de valoare de 41% comparativ cu 19,4% în UE și 15% ținta strategică 2010; proporția absolvenților în domeniile matematică, științe și tehnologie fiind de 23% cu 1,1% mai mica decât media UE și participarea adulților la educația permanentă având o valoare de 1,6% foarte mică în comparație cu media UE de 10,8% și cu ținta UE de 12,5% pentru anul 2010.

Conform Raportului privind starea învățământului preuniversitar din România din 2011 indicatorii vizați au inregistrat evoluții pozitive nesemnificative sau evoluții negative, nereușind să se apropie de țintele strategice 2010. O reflectare a acestei afirmații poate fi observată în tabelul privind situația României în raport cu indicatorii europeni 2020, care a fost citat în raportul mai sus menționat.

Tabel 2: Situația României în raport cu indicatorii europeni 2020

Sursa: Eurostat, 2011

În ceea ce privește inechitatea datele furnizate de raportul prezidențial au indicat următoarele nereguli ale sistemului educațional românesc: doar 24,54% dintre elevii din mediul rural merg la liceu; elevii de la țară au rezultate de 2-6 ori mai slabe la limba română, matematică și științe, față de elevii din mediul urban, iar proporția celor care obțin rezultate foarte bune la aceleași discipline este de 2-3 ori mai mică; aproximativ 80% dintre tinerii neșcolarizați sunt rromi, iar 38% dintre aceștia sunt analfabeți funcțional; aproximativ 64% dintre copiii rromi sunt înscriși în învățământul primar, comparativ cu 98,9% dintre copiii români; nu există date statistice referitoare la copiii cu nevoi speciale, la grupurile din penitenciare sau alte grupuri vulnerabile, dar sunt estimate inechități majore.

Calitatea slabă a învățământ din România a fost argumentată prin elemente ce țin de infrastructura școlară și de resursele sistemului: peste 82% din totalul clădirilor școlare sunt construite înainte de 1970; din mii de școli lipsesc facilitățile de bază (apă curentă, WC etc.), iar dotarea materială este precară; doar 36% dintre școli sunt conectate la internet, resursa umană este bătrână, iar calitatea prestației este, în general, slabă; numai 18% din personalul didactic a urmat un curs de pregătire pentru utilizarea tehnologiei informației în predare,

În aceeași notă caracterizată de pragmatism, autorii „Pactului național pentru educație”(2008) își exprimă îngrijorarea față de „posibilitatea ca generațiile viitoare să fie la maturitate din ce în ce mai puțin competitive pe piața muncii și tot mai puțin pricepute în gestionarea vieții personale printr-o învățare pe tot parcursul vieții” și preocuparea față de creșterea decalajului existent între România și celelalte țări membre ale Uniunii Europene în condițiile unor sisteme de educație și cercetare cu performanțe slabe.

Pe baza acestor evidențe poate fi definită necesitatea mobilizării tuturor resurselor interne disponibile și a utilizării eficiente a ajutorului exterior, în vederea creșterii calității și eficienței sistemului de învățământ românesc.

1.2. Tipuri de resurse disponibile pentru educație

Orice activitate umană, adică și cea educațională, are nevoie spre a se realiza de resurse. Resursele pot fi definite ca „rezerve sau surse de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat” (Academia Română, 2009, p. 896 ), respectiv ca „elemente inițiale care constituie intrări în sistem și condiții de desfășurare a unei activități”. (Iucu, 2006, p. 71)

Aceste elemente inițiale apar ca potențialități care condiționează amploarea activității, continuarea sau suspendarea ei, precum și volumul și natura nevoilor pe care activitatea le satisface. (Voiculescu, 2008)

Conform abordării economice calitatea unui element de a fi resursă rezultă prin raportarea ei la anumite nevoi. Relația dintre consumul de resurse și gradul de acoperire a resurselor nu este o relație directă, ea fiind mediată de activitatea prin care resursele sunt transformate în rezultate utile. Dat fiind faptul că sistemul de învățământ poate fi privit ca o structură care urmărește satisfacerea unor nevoi social-umane precum: nevoia de competență, nevoia de creativitate, nevoia de integrare socio-profesională, etc.; atunci relația dintre modul de utilizare a resurselor și gradul de satisfacere a nevoilor este esențială în determinarea și evaluarea sistemului educațional.

În lucrarea „Educația în economia de piață” Vasilescu Florea abordează tematica resurselor educaționale în contextul societății actuale și argumentează importanța analizei și a administrării raționale a resurselor. Acesta afirma: „Trăim într-o epocă dominată de problema resurselor, în care acoperirea nevoilor și aspirațiilor crescânde ale oamenilor, mai ales în domeniul educației, nu mai poate fi asigurată în absența unei analize serioase a resurselor existente și potențiale și a unei administrări raționale a acestora.” (Voiculescu, 2008, p. 95)

Resursele educaționale îmbracă forma unei mese eterogene de disponibilități potențiale care se diferențiază în funcție de natura lor, de sursa de proveniență, de modul în care sunt utilizate în actul educativ, de finalitățiile la îndeplinirea cărora contribuie, etc. În aceste condiții clasificarea resurselor devine un instrument indispensabil în procesul analizei și administrării optime a resurselor.

În documentul de lucru al Ministerului Educației și Cercetării (2003) „Reforma învățământului obligatoriu din România” sunt identificate două resurse educaționale necesarte reformării sistemului de învățământ: resursele umane și infrastructura și baza materilă, acestea la rândul lor fiind asigurate cu ajutorul resurselor financiare.

Romanița Iucu clasifică resurse educaționale pornind de la criteriul statutului lor epistemologic în structura activității instructiv-educative în resurse valorice, resurse materiale, resurse financiare și în resurse umane. Resurse valorice înglobează idealul educațional (concepția despre om) și normativitatea socială (raportul libertate/autoritate și concepția despre disciplină), resursele materiale cuprind spațiul de învățământ al sălii de clasă, mobilierul școlar, materiale didactice și mijloace de învățământ; resursele financiare sunt constituite din resurse bugetare (din categoria cărora fac parte cheltuielile materiale și bursele) și resurse extrabugetare: (din categoria cărora fac parte finanțările externe, autofinanțarea și sponsorizările), iar resursele umane vizează elemente precum: capacitatea de muncă a cadrului didactic, capacitatea de muncă a elevilor (capacitatea de învățare), competențele manageriale ale cadrului didactic, resursele comunității școlare a clasei, structura familială a colectivului de elevi și climatul organizațional al școlii.

O taxonomie asemănătoare a resurselor educaționale este realizată de Voiculescu Florea după apoximativ doi ani, acesta clasificând resursele în funcție de criteriul naturii lor în resurse educaționale: umane, materiale și financiare.

Raportându-ne la afirmația: „Dezvoltarea economică și socială a unei națiuni moderne este dependentă de capitalul uman și de cel intelectual într-o proporție concurentă cu cea a altor forme de capital (fizic, financiar, social etc.). Educația este cea care consacră nivelul și calitatea capitalului uman și intelectual angajate în dezvoltare. De aceea a investi în educație înseamnă a investi în dezvoltare.” (Vlăscean și colaboratorii, 2001, p. 2) putem evidența imporanța deosebită pe care trebuie să o acordăm asigurării și utilizării eficiente a resurselor educaționale.

În capitolele următoare vom detalia problematica resurselor educaționale de natură financiară a căror existență le furnizează și pe cele materiale și pe cea a resurselor know-how a căror arie de cuprindere face referire acele elemente de natură informațională rezultate din valorificarea potențialului resurselor umane.

2. Resursele financiare și importanța lor pentru creșterea calității educației

2.1. Finanțarea bugetară a învățământului românesc

Cauzele calității scăzute a educației din România sunt multiple și pot fi căutare în rândul: condițiilor socio-economice, motivației scăzute de a învăța a elevilor români, slabei pregătiri profesionale a cadrelor didactice, climatului școlar neprietenos, etc. O mare parte a acestor neajunsuri poate fi soluționată în cazul unei finanțări adecvate a sistemului de învățământ și a preocupării de a investi în educație.

Rodica Gherghina (2009) considera că în contextul în care timpul alocat pentru educația unei persoane este direct proporționl cu competențele pe care le posedă acea persoană și care o ajută să facă față noilor provocări generate de economia și societatea bazate pe cunoaștere, investiția în educație devine cea mai importantă investiție a societății și a organizațiilor, ale cărei rezultate sunt resimțite în timp.

Investiția în educație este un domeniu prioritar în contextul Strategiei Europa 2020 – strategia de creștere a Uniunii Europene pentru deceniul actual. În fața provocărilor economice actuale, este esențială promovarea unei creșteri durabile. Investiția în educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții sprijină dezvoltarea capitalului uman și sporește șansele consolidării unei societăți și economii în care cunoașterea este marfa cea mai de preț și sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale și personale.

Conform raportului Eurydice – „Finanțarea Educației în Europa – Impactul crizei economice” realizat de Comisia Europeană pot fi identificate patru trenduri în ceea ce privește evoluția finanțării publice pentru educație în cele 27 de țări membere ale Uniunii Europene.

Investițiile au rămas la un nivel similar celui din perioada 2000- 2007 în șase țări: Danemarca, Franța, Italia, Portugalia, Finlanda și Suedia. În cazul primelor trei state europene menționate s-a produs o creștere în educație în perioada 2007-2010, în condițiile în care finanțarea bugetară per capital uman avea valori mari încă din 2000. Finlanda a păstrat o valoare constantă a investițiiei în educație; Portugalia a cunoscut o reducere drastică a finanțării în 2009, succedată de revenirea la valoarea obișnuită în 2010; iar Italia a înregistrat o ușoară scădere a investiției bugetare pentru învățământ după anul 2008.

O creștere ușoară, relativ constantă a investiției în educație a fost realizată în țări precum: Belgia, Germania, Malta, Olanda, Austria, Polonia, Slovenia și Norvegia.

Investiția în educație a crescut considerabil în perioada 2000-2007 în unsprezece țări: Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Letonia, Lituania, România și Ungaria, însă trendul nu a rămas constant în toate aceste state în perioada 2007-2010. Cehia, Irlanda și Marea Britanie au continuat să crească investițiile în educația și după 2007, dar creșterile nu au fost la fel de mari. Ungaria a avut parte de scăderi ale investițiilor în 2006,2007 și 2008 care au fost apoi urmate de o creștere cu 5% în 2009 și 2010. România și Bulgaria se numără printre țările care au cunoscut scăderi drastice în perioada 2008-2010, ratele scăderii înregistrând valori de 40%, respective 21,6%.

Țări precum: Grecia, Cipru, Luxemburg și Slovacia au cunoscut creșteri de peste 50% a nivelului investiției bugetare în educație între 2000 și 2010. Cu excepția Greciei care a cunoscut în 2008 o fluctuație negativă a investiției în educație, celelalte trei țări au înregistrat o creștere continua.

Figura 2 – Evoluția investițiilor publice din Educație în UE27

Sursa: Raport Eurydice, 2013

Datorită beneficiilor pe care le aduce pe termen lung, la nivelul societății, investiția în educație, o mare parte a statelor europene au optat pentru un trend relativ ascendent al finanțării bugetare a sistemelor lor educaționale, ca reacție la criza financiară. România nu se numără însă printre acestea, ea preferând să înceapă lista tăierilor investițiilor publice cu domeniul educației.

Deși investiția în educație poate juca un rol important în depășirea perioadelor de criză financiară, trendul alocării PIB-ului pentru educație în țara noastră a devenit unul descendent. În condițiile în care inclusiv valoarea generală a PIB-ului a scăzut, a scăzut și procentul alocat pentru bugetul educație, statul alegând să investească în alte domenii și nerespectându-și asumările de 6% din PIB realizate la semnarea „Pactului național pentru educație” (mai 2008).

Tabel 3: Alocarea bugetară pentru educație

Sursa: Eurostat

Analiza atentă a datelor din tabelul de mai sus relevă o fluctuație continuă a finanțării bugetare a educației românești, fapt care denotă lipsa unei strategii coerente și sustenabile privind dezvoltarea sistemului educațional din România și dezinteresul pentru asigurarea unui buget optim pentru învățământ, în ciuda faptului că educația este definită prioritate națională.

În contextul incapacității și a interesului relativ mic pentru finanțarea bugetară adecvată a învățământului românesc, atenția și eforturile celor interesați de bunăstarea educației din țara noastră și implicit de bunăstarea națională trebuie orientate în direcția contractării de fonduri europene pentru educație.

2.2. Fondurile structurale-oporunități de finanțare ale educației din țara noastră

2.2.1. Ce sunt fondurile structurale?

Fondurile europene sau fondurile structurale și de coeziune sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. (Centrul de informare al Comisiei Europene, 2004)

Politica de coeziune este finanțată din bugetul UE prin 3 instrumente financiare: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European(FSE) și Fondul de Coeziune(FC). Cele trei instrumente structurale finanțează următoarele obiective:

Obiectivul 1. Obiectivul de convergență

Obiectivul 2. Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă.

Obiectivul 3. Cooperare teritorială europeană.

Fondurile structurale se accesează prin intermediul programelor operaționale. Programele operationale (PO) sunt instrumentele de management prin care se realizeazã obiectivele Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR), prin intermediul unor interventii specifice. Ca parte constitutivă a CSNR, PO fac legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite în Planul Național de Dezvoltare și prioritățile la nivel european – Orientările Strategice Comunitare (OSC) privind Coeziunea. Programele operaționale cuprind un număr mare de axe prioritare (AP), în cadrul cărora există mai multe domenii majore de intervenție (DMI). (Toth A., Dărășteanu C.,Tarnovschi D., 2010)

Odată devenită stat membru al UE, România este parte a Politicii Europene de Coeziune și beneficiară de posibilitatea accesării de fonduri europene în cadrul a două exerciții financiare: exercițiul financiar 2007-2013 și exercițiul financiar 2014-2020. Alocarea financiară totală 2007 – 2013 a fost de aproximativ 19,7 miliarde de euro, iar alocarea financiară totală 2014-2020 este de aproximativ 22 miliarde de euro.

Din considerente privind gradul de acces la datele celor două exerciții financiare, experiența dobândită pe parcursul perioadei de finanțare 2007-2013, dar și imediata apopiere a începutul exercițiului financiar 2014-2020 în acest capitol vom prezenta proponderent informații privind primul exercițiu financiar, perioadei de finanțare care abia a început urmând să îi dedicăm o parte din subcapitolul final.

Bani alocați în perioada 2007-2013 vizează șase priorități naționale de dezvoltare: Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere; Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport; Protecția și îmbunătățirea calității mediului; Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative; Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol; și diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării. (Planul Național de Dezvoltare 2007 – 2013).

Lista Programelor Operaționale elaborate de România pentru exercițiul financiar 2007-2013 cuprinde 7 programe operationale:

1. Programul operațional dezvoltarea resurselor umane (POSDRU), care urmărește dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, prin corelarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă și incluzivă.

2. Programul operațional creșterea competitivității economice (POSCCE), care are ca obiectiv general creșterea productivității întreprinderilor românești, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, pentru reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul Uniunii.

3. Programul operational de transport (PO transport), care vizează promovarea unui sistem de transport durabil, care să permită deplasarea rapidă, eficientă și în condiții de siguranță a persoanelor și bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor Europene, la nivel național, în cadrul Europei, între și în cadrul regiunilor României.

4. Programul operațional de mediu (PO mediu), care constă în îmbunătățirea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu, vizând, în principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu.

5. Programul operațional dezvoltarea capacității administrative (PODCA), care urmărește crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al societății românești.

6. Programul operațional regional (POR), care presupune sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial și durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor și resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creștere, îmbunătățirea condițiilor infrastructurale și ale mediului de afaceri, pentru a face din regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a le locui, vizita, investi și munci.

7. Programul operațional asistență tehnică (POAT), care are ca obiectiv general asigurarea unui proces de implementare a instrumentelor structurale în România în conformitate cu principiile și regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare, management, inclusiv management financiar,monitorizare și control, pe baza responsabilităților împărțite între Statele Membre și Comisia Europeană.

Acestora li se adaugă programe la elaborarea în care țara noastră colaborează cu alte state membre și nemembre UE și cu instituțiile responsabile de gestionarea acestor programe.

O prezentare sintetică a Programelor Operaționale este ilustrată în figura de mai jos:

Figura 3: Instrumente structurale în România în perioada 2007-2013

Sursa: Proiect POAT-„Formare continuă a personalului

implicat în gestionarea Fondurilor Structurale și de Coeziune”

Potrivit actelor normative în vigoare, cadrul instituțional pentru gestionarea Fondurilor Structurale și de Coeziune cuprinde următoarele autorități și instituții:

Comitetul Național de Coordonare care asigură coordonarea la nivel național a procesului de pregătire a cadrului legislativ, instituțional și procedural pentru implementarea instrumentelor structurale;

Comitetele de monitorizare ce asigură coordonarea instrumentelor structurale, precum și urmărirea eficacității și calității implementării asistenței comunitare, modul de utilizare și impactul acesteia, cu respectarea prevederilor comunitare în materie.;

Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale coordonează pregătirea și funcționarea cadrului legislativ, instituțional și procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale

Autoritățile de management pentru Programele Operaționale(AM), responsabile cu asigurarea unui management și a unei implementări eficiente și corecte a programelor finanțate din Instrumentele Structurale;

Organismele intermediare(OI) sunt desemnate de autoritățile de management și implementează măsurile din programele operaționale, la nivel regional, prin delegare de atribuții;

Autoritatea de certificare/plată elaborează și înaintează cererile de plată și primește de la Comisia Europeană sumele aferente Fondurilor Structurale și Fondului de Coeziune;

Autoritatea de audit realizează auditul de sistem, verificări pe bază de eșantion pentru FC, FEDR și FSE și declarații la finalizarea proiectelor.

Figura 4: Schema instituțională aferentă unui program operațional

Sursa: Proiect POAT-„Formare continuă a personalului

implicat în gestionarea Fondurilor Structurale și de Coeziune”

Conform „Cadrului Strategic Național de Referință” suma totală a Fondurilor Structurale și de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde euro, din care 12,661 miliarde euro reprezintă Fonduri Structurale în cadrul Obiectivului Convergență, 6,552 miliarde euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde euro sunt alocate Obiectivului Cooperare Teritorială Europeană (inclusiv transferurile la Instrumentul pentru Asistență de Pre-Aderare – IPA și Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat – ENPI)

Figura 5: Alocarea CSNR pe Programe operaționale

Sursa: CSNR 2007-2013

Alocarea CSNR în cadrul Obiectivului Convergență (inclusiv Fondul de Coeziune) necesită o cofinanțare națională estimată la 5,53 miliarde de euro, constituită atât din surse publice (73% din totalul cofinanțării), cât și din surse private (27%).

Făcând referire la finanțarea educației românești din bani europeni, trebuie precizat faptul că ea poate viza aspecte ce țin de renovarea și modernizarea infrastructurii instituțiilor de învățământ, dar și aspecte privind îmbunătățirea calității actului educațional. Pe parcursul exercițiului financiar 2007-2013, aceste aspecte au beneficiat de posibilitatea finanțării prin intermediul programului operational POR, respectiv prin intermediul programului operațional POSDRU.

2.2.2. Programul Operațional Regional (POR)

Programul Operațional Regional implementează elemente importante ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională a Planului Național de Dezvoltare (PND), contribuind, împreună cu celelalte Programe Operaționale Sectoriale (PO), la realizarea obiectivului Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională a PND și al Cadrului Național Strategic de Referință, și anume diminuarea disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre ale UE.

În condițiile în care disparitățile teritoriale, referitoare la dezvoltarea economică și socială, sunt relativ mari în România, scopul POR este să susțină o dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor țării, prin asigurarea unei minime infrastructuri de afaceri, sociale și a capitalului uman necesar înregistrării unei creșteri economice.

Potrivit deciziei Guvernului Nr. 497/2004, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (fostul Minister al Integrării Europene) a fost investit cu funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013.

Programul Operațional Regional 2007- 2013 este susținut financiar din bugetul de stat și bugetele locale și din surse private și este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Sprijinul financiar al UE în cadrul acestui program poate ajunge până la 85% din totalul cheltuielilor naționale, iar valoarea alocarii totale POR în perioada 2007-2013 a fost de 3,7 miliarde de Euro.

Programul Operațional Regional 2007 – 2013 (POR) include toate cele 8 Regiuni de Dezvoltare ale României (unități teritorial – statistice, alcătuite din 4-7 județe, prin asocierea liberă a Consiliilor Județene):

• Regiunea 1: Nord-Est include 6 județe: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui

• Regiunea 2: Sud-Est include 6 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea

• Regiunea 3: Sud include 7 județe: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman

• Regiunea 4: Sud-Vest include 5 județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea

• Regiunea 5: Vest include 6 județe: Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Timiș

• Regiunea 6: Nord-Vest include 6 județe; Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj

• Regiunea 7: Centru include 6 județe: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu

• Regiunea 8: București – Ilfov include capitala țării București și Județul Ilfov

Figura 6: Regiunile de Dezvoltare ale României

Sursa: Programul Operațional Regional 2007-2013

Programul Operațional Regional este structurat pe 5 axe prioritare și doisprezece domenii de intervenție, precum și o axă prioritară de asistență tehnică prin intermediul căreia să se asigure implementarea în bune condiții a Programului.

Tabel 4: Axele prioritare și domeniile majore de intervenție POR

Sursa: Programul Operațional Regional 2007-2013, iulie 2007

Analiza atentă a tabelului de mai sus relevă faptul că obținerea finanțării europene pentru educație prin intermediul POR se poate realiza prin intermediul axei prioritare 3 – „Îmbunătățirea infrastructurii sociale” și a domeniul major de intervenție 3.4 – „Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă”.

Conform documentului „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar prin intermediul fondurilor europene” elaborate de Diana Brătucu-angajat ISJ Dolj (2010), proiectele eligibile pentru acest domeniu de intervenție pot fi depuse de autorități ale administrației publice locale și presupun o coată de cofinanțare în valoare de 2% din totalul cheltuielilor. Un astfel de proiect trebuie să aibă o valoare totală cuprinsă între minim 500.000 lei și maxim 67.000.000 lei și poate finanța: consolidarea, modernizarea, extinderea clădirilor; achiziția de echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT; modernizarea utilităților, inclusiv crearea de facilități speciale pentru persoanele cu dizabilități, etc.

2.2.3 Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) a implementat asistența financiară a UE în domeniul resurselor umane prin intermediul Fondului Social European, în cadrul Obiectivului Convergență, pe parcursul exercițiului financiar 2007 –2013. Alocarea POSDRU 2007-2013 a fost de 3,4 miliarde de Euro

POSDRU a fost coordonat de Ministerului Muncii, Familiei și Egalitații de Șanse și a reprezintat un instrument de asigurare a dezvoltării economice și a schimbărilor structurale prin investițiile în capitalul uman, principal resursă cu contribuții importante în sprijinirea creșterii sustenabile a productivității pe termen lung.

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane este structurat pe 6 axe prioritare și o axă prioritară de asistență tehnică, fiecare axă presupunând între 2 și 5 domenii majore de intervenție.

Tabel 5: Axele prioritare și domeniile majore de intervenție POSDRU

Sursa: Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013, octombrie 2007

Finanțarea îmbunătățirii calității educației prin întermediul POSDRU se poate face prin intermediul axei prioritare 1- Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere și a domeniilor de intervenție corespunzătoare acesteia: 1.1 – Acces la educație și formare profesională inițială de calitate, 1.3 – Dezvoltarea resurselor umane în educație și formare profesională, 1.4 – Calitate în formarea profesională continua; precum și prin intermediul axei prioritare 2- Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și a domeniilor de intervenție subordinate acesteia: 2.1 – Tranziția de la școală la viața activă, 2.2 – Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii, 2.3 – Acces și participare la FPC.

În cadrul lucrării mai sus menționate Diana Brătucu (2010) preciza că persoanele fizice sau persoanele juridice din domeniul public și privat care depun proiecte eligibile în cadrul acestor axe și domenii de intervenție ale POSDRU au posibilitatea de a obține finanțare pentru: dezvoltarea și furnizarea de programe de formare care să sprijine dezvoltarea de noi profesii în educație; furnizarea de programe de formare și de perfecționare, inclusiv formare la distanță; formarea la locul de muncă și mentorat pentru absolvenții de universitate debutanți în cariera didactică; introducerea/extinderea utilizării TIC în formarea cadrelor didactice și a formatorilor, inclusiv e-learning, sustinerea schimbului de bune practici, vizite de studiu, organizarea de seminarii, conferințe, etc. Valoarea acestor proiecte trebuie să fie cuprinsă între 185.000 și 1.849.999 lei/proiect.

2.3 Analiza gradului de absorție a fondurilor europene în învatamant la finalul ciclului de finanțare 2007-2013

În ceea ce privește evoluția utilizării de fonduri europene pentru România în cadrul exercițiul 2007-2013 datele disponibile sunt relativ puține și de multe ori se contrazic. În perioada 2007 – 2013, în comunicările oficiale, valorile ratelor de absorbție diferă, în funcție de stadiile de evoluție, dar important de reținut este faptul că țara noastră a avut grave probleme în gestionarea fondurilor europene alocate. Pentru că autoritățile române nu au reflectat fidel gradul de absorbție în diferite etape de raportare, existând permanent tentația de a prezenta valori cât mai mari, consider relevantă raportarea la datele furnizate de documentele externe.

Conform raportului strategic al Comisiei Europene privind implementarea 2007-2013, Romania a deținut ultimul loc în ceea ce privește performanța folosirii banilor europeni.

Figura 7: Rata proiectelor selectate (2007-2011) și rata rambursărilor CE (2007- ianuarie 2013)

Sursa: Comisia Europeană, Raport strategic privind implementarea 2007-2013, 2013

Potrivit Figurii 7 progresele înregistrate în legătură cu selectarea proiectelor și accesarea finanțării variază de la un stat membru la altul. Deoarece există unele neconcordanțe între datele înregistrate pe teren și cele declarate de statele membre CE este rezervată în legătură cu estimarea exactă a progresului înregistrat efectiv de state. Rata proiectelor selectate (2007-2011) și rata rambursărilor CE (2007- ianuarie 2013) în cele 27 de state membre este foarte diversă. Absorbția este mai mare în Austria, Belgia, Germania, Estonia, Irlanda, Lituania, Portugalia și Suedia. Ratele de absorție sunt deosebit de mici în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Italia, Malta, Slovacia și, în special, România. Ratele rambursărilor sunt asemănătoare, în mare măsură, ratelor de absorție exprimate în termenii numărului de proiecte selectate. Conform acestor date, țara noastră este una din cele mai expuse riscului de a nu mobiliza un volum semnificativ din fondurile UE disponibile și de a nu reuși să își atingă obiectivele preconizate.

Pentru a evita pierderea fondurilor UE, România va trebui să absoarbă în jur de 16,5 miliarde de Euro pentru politica de coeziune și 5,7 miliarde Euro pentru Pilonul 2 al Politicii Agricole Comune, până la sfârșitul anului 2015, atunci când se vor încheia plățile pentru actualul exercițiu financiar. (Lungu, 2012)

Realitate dureroasă a salbei performanțe a României în procesul accesarii de fonduri europene este ilustrată și în graficul de mai jos extras din Raportul KPMG privind progresul în accesarea fondurilor europene în centrul și estul Europei, elaborat în 2013.

Figura 8: Implementarea fondurilor europene în România până în decembrie 2012

Sursa: Raportul KPMG, 2013

Pe baza informațiilor desprinse din raport putem sublinia discrepanța existentă între resursele financiare disponibile și cele accesate efectiv de România de la începutul exercițiului 2007-2013 până în decembrie 2012. În această perioada, rata privind contractarea finanțării reprezintă 70% din suma disponibilă, iar rata plăților încasate este de numai 12%.

Aceste aspecte confirmă opinia Ivanei Katsarova care vorbește de un paradox al accesării finanțării europene: „relația dintre capacitatea de absorție și situația economică a regiunilor este una paradoxală(…) cele mai dezavantajate regiuni sunt și cele care întâmpină cele mai mari dificultăți în absorția de fonduri. În același timp, aceste sunt regiunile care au nevoie de cel mai mare sprijin financiar în vederea restructurării propriilor economii.”(Ivana Katasrova, 2013)

Confruntând mai multe rapoarte naționale și europene, dar și informațiile din mass-media locală putem afirma că cele două programe operaționale eligibile pentru atragerea finanțării europene în educație, în perioada 2007-2013, au înregistrat rate mici de abortiție : ≈ 33% în cazul POR și ≈17% în cazul POSDRU. Informațiile din intervalul mai 2012-iunie 2013 arată faptul că rata rambursărilor din partea Comisiei Europene are aceeași valoare cu rata absorției în cazul POSDRU și o valuare mai mică cu circa 3 puncte procentuale în cazul POR. Astfel că România a beneficiat până în luna iunie 2013 de numai 1,1 milioane de Euro din totalul 3,7 milioane de Euro disponibili prin intermediul POR și de numai 0,5 milioane de Euro din totalul de 3,4 milioane de Euro disponibili prin intermediul POSDRU.

Tabel 6: Evoluția ratei de absorție a fondurilor europene în perioada mai 2012- iunie 2013

Sursa: Fonduri europene 2007-2013.

Evoluția mai 2012-iunie 2013.

Proporția finanțării atrase în învățământ din totalul finanțării atrase în cadrul fiecărui program operațional eligibil nu este precizată în niciun document oficial și este greu de determinat pe baza informațiilor la care am avut acces. Singurele date identificate cu privire la finanțarea educației, aflate însă sub sorgintea nesiguranței privind veridicitatea lor, au fost cele găsite în anexa Raportul strategic național din 2012. Potrivit acestora în cadrul POR din cele 195 de proiecte pentru educație selectate în 2011 doar 38 au fost definitivate și din cele 201 de proiecte selectate în 2012 numai 58 au fost finalizate.

Consider că lipsa transparenței privind numărul de poiecte din domeniul educației depuse, aprobate și care au atras rambursări din partea Comisiei Europene, dar și în ceea ce privește cuantumul acestor rambursări, denotă o strategie a actualei guvernanțe prin care dorește să își ascundă lipsa de eficiență privind finanțarea educației prin intermediul fondurilor structurale și de coeziune.

2.4. Obstacole întâmpinate în procesul de absorție a fondurilor europene și previziuni privind fnanțarea în perioada 2014-2020.

Deși absorbția fondurilor structurale și de coeziune a reprezentat una dintre prioritățile majore ale Guvernului României, implementarea programelor operaționale a cunoscut numeroase sincope. Dificultățile întâmpinate încă din primele etape de implementare s-au suprapus cu efectele crizei economico-financiare, fapt ce a condus la un nivel scăzut al absorbției, care se situează mult sub estimările de la începutul perioadei de programare.

Problemele întâmpinate de către autoritățile de management și beneficiari au fost multiple și compxe. Printre acestea se numără: slaba planificare strategică și neconcordanța între obiective; capacitatea administrativă redusă; capacitate de expertiză limitată la nivelul administrației centrale și locale; cunoștiințe reduse de management al proiectelor din partea autorităților și din partea beneficiarilor; răspundere limitată a agențiilor de achiziții publice în procesul de licitație, constrângeri financiare; durata mare a proceselor de evaluare, selecție și contractare; dificultăți de evaluare și ierarhizare a proiectelor în funcție de priorități; calificarea relativ scăzută a consultanților implicați în desfășurarea proiectelor; dificultăți de alocarea a finanțării și nereguli de ordin procedural, etc. (Lungu, 2012)

Potrivit Raportului Strategic Național 2012 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune principalele probleme pot fi clasificate în: probleme care au dus la întârzieri în procesul de implementare (dificultăți în pregătirea portofoliului de proiecte, lansarea cererilor de proiecte, evaluarea, selecția și contractarea proiectelor, demararea efectivă a implementării proiectelor la nivelul beneficiarilor și o serie de bariere legislative), probleme întâmpinate pe parcursul managementului ciclului de proiect (pregătirea insuficientă și la timp a unui portofoliu de proiecte mature, influența instituțiilor și procedurilor externe sistemului de gestionare a instrumentelor structurale asupra procesului de evaluare, contractare și implementare a proiectelor, efectuarea decontărilor și rambursarea cheltuielilor eligibile, etc.), dificultăți de ordin financiar apărute în managementul programelor operaționale și a proiectelor (incapacitatea beneficiarilor de a-și asigura resursele necesare finanțării proiectelor, procedurile complicate și rigide impuse de legislația națională, palierul restrâns al categoriilor de cheltuieli eligibile, etc.), probleme care țin de competența beneficiarilor și a autorităților responsabile (capacitatea instituțională limitată a unor beneficiari de a administra contractele de lucrări/servicii din cadrul proiectelor, capacitatea administrativă a structurilor responsabile de implementarea programelor operaționale, etc.), probleme de context (bariere legislative, dificultăți determinate de contextul macroeconomic, etc.).

Într-un studiu, realizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România în 2010 asupra IMM-urilor, privind obstacole întâmpinate în calea accesarii de fonduri structurale, principalele cauze ale slabei absorții de fonduri europene sunt: birocrația excesivă și instabilitatea reglementarilor și a documentației, insuficiența fondurilor proprii pentru asigurarea cofinanțării, lipsa de informații privind fondurile disponibile, costul ridicat al creditelor și garanții insuficiente pentru acoperirea cofinanțării, lipsa de încredere în firmele de consultanță și capacitatea managerială redusă de implementare.

Extrapolând la nivelul educației rezultatele acestei cercetări putem identifica următoarele obstacole:

– caracterul vag al viziunii strategice privind educația;

– lipsa experienței și slaba performanță în managementul proiectelor a administrației publice și a managerilor școlari;

– slaba informare a posibililor beneficiari (manageri școlari, cadre didactice, elevi, părinți, etc.);

– birocrația excesivă;

– constrângeri de natură financiară referitoare la asigurarea cofinanțării;

– comunicarea deficitară dintre autoritățile de management și organismele intermediare, pe de o parte, și solicitanții de finanțare din instrumente structurale, de cealaltă parte.

În scopul derulării unui proces participativ de planificare a exercițiu financiar 2014-2020 pentru absorbția fondurilor structurale, o analiză obiectivă a condițiilor de implicare a structurilor societății în cadrul ciclului financiar 2013-2020, devine foarte oportună, dar și necesară din perspectiva înțelegerii unor aspecte care au fost disfuncționale în acest prim exercițiu.(Institutul pentru Politici Publice București, 2012). În consecință, emfazarea principalelor obstacole are menirea de a atrage atenția asupra cauzelor principale ale slabei absorții de fonduri și ale nealiunierii României la țintele startegice ale UE și ,în consecință, să determine elaborarea unor recomandări de măsuri de îmbunătățire pentru următorul exercițiu financiar.

În concordanță cu prevederile singurului document oficial disponibil în momentul de față privind ciclul de finanțare 2014-2020: „Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020” demersurile ulterioare ale României pentru asigurarea convergenței cu strategia europeană au la bază o analiză a nevoilor de dezvoltare și numeroase lecții învățate din exercițiul financiar anterior.

Pentru realizarea dezideratelor privind o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii se intenționează: implementarea programului preventiv, a unui sistem durabil de finanțe publice și impozitare, a unei reforma a sectorului de sănătate, ameliorarea pieței forței de muncă, a ratei de șomaj în rândul tinerilor și a sărăciei, reformarea învățământului, ameliorarea administrației publice, îmbunătățirea mediului de afaceri și eficientizarea industriei energetice și a rețelei de transport. În acest sens, au fost propuse zece programe operaționale: PO Infrastructură, PO Capital Uman, PO Competitivitate, POAT, POR, PO Capacitate Administrativă, PO Cooperare Teritorială Europeană, PO Dezvoltare Rurală și PO Pescuit.(vezi Anexa 1)

Dintre aceste PO cele care propun direcții de intervenție în vederea dezvoltării sistemului de învățământ românesc sunt: POR, PO Capital Uman și PO Competitivitate.

Din păcate, prognozele generale referitoare la exercițiului financiar 2014-2020 și prognozele privind accesarea fondurilor europene în educație, în particular, tind să rămână defavorabile în condițiile în care experții Comisiei Europene au adus numeroase critici la adresa primei versiuni a Acordului de Parteneriat pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020. Conform acestora nevoile de dezvoltare sunt insuficient aliniate priorităților și rezultatul utilizării FSE este indicat extrem de vag și fără să ofere informații suficiente despre intențiile autorităților române.

3. Utilizarea resurselor know-how europene pentru dezvoltarea învățământului românesc

3.1. „ Policy learning”

O caracteristică a societății actuale aste faptul că se pune din ce în ce mai mult accentul pe oameni și cunoștinte, resursele umane și resursele know-how devenind cele mai importante resurse ale economiei cunoașterii. În aceste condiții o atenție tot mai mare trebuie acordată felului în care sunt gestionate resurse amintite. Eficientizarea managementului acestora se poate realiza dacă există posibilitatea de a învăța de la organizații/ instituții similare care s-au confruntat cu probleme asemănătoare și au găsit deja soluții optime. Conștientizând importanța schimbului de bune practici și a networking-ul, UE le-a trecut pe lista priorităților strategice.

„Policy learning” reprezintă o formă de manifestare a schimbului de bune practici și a networking-ul în relațiile de colaborare dintre state, care facilitează lărgirea spectrului de resurse know-how.

Conceptul de „policy learning” poate fi definit ca „un proces de elaborare a unor lecții politice valide pornind de la comparațiile făcute la nivel trans-național”, respectiv ca „un mod de a învăța plecând de la comparații internaționale, în special, dar, de asemenea, și de la istoria politică proprie unei țări sau din fluxurile eficiente de informații generate între contextele de politici și practicile propriu-zise”( David Raffe, 2011). Prin urmare putem spune că policy learning presupune utilizarea experienței internaționale pentru o gamă mai largă de scopuri: învățarea despre sistemul propriu, identificarea opțiunilor de politică, inițierea proceselor de schimbare înțelegerea și anticiparea problemelor pe care posibile politici l-ar putea ridica.

Policy learning constituie „o abordare de punere în practică a unei schimbări care nu începe cu un model ideal, ci cu o analiză a situației cu care se confruntă țara/ sistemul în cauză și care conduce la implementarea celei mai adecvate abordări.”( Stephanie Allais, David Raffe, Michael Young; 2009)

Abordarea „policy learning” prezintă următoarele caracteristici:

a) Presupune folosirea experienței internaționale pentru îmbogățirea/stimularea analizei de politici.

Factorii de decizie politică trebuie să folosească o experiență externă, nu pentru a oferi „soluții de rezolvare rapidă” la provocările politice, ci pentru a demara un proces de învățare prin care se pot dezvolta politici potrivite scopurilor, nevoilor și circumstanțelor naționale. Acestă experiență reprezintă o sursă de întrebări și de răspunsuri: identificarea diferitelor opțiuni de politică, a variabilelor de luat în considerare în a anticipa posibilele efecte, a proceselor tipice și dinamicii de schimbare, a aspectelor practice care pot apărea, și așa mai departe.

b) Valorizează modele de bune practici care pot presupune diverse îmbunătățiri.

Mai degrabă decât să căutate modele de practici extrordinare, cercetarea comparativă ar trebui să caute exemple de bune practici care variază în funcție de timp, loc, context și împrejurare. Este adevarat ca bune practici pot fi transferabile, dar judecățile cu privire la transferabilitatea lor ar trebui să fie încheierea și nu punctul de plecare al cercetării.

c) Nu presupune numai analiza sistemelor „de succes”.

Studierea numai a sistemelor cu performanțe ridicate nu este cel mai bun mod de a descoperi sursele de succes ale lor sau de a dezvălui gama de probleme și de factori care trebuie să fie luați ia în considerare la proiectarea sau implementarea unei politici.

d) Constă în utilizarea experienței internaționale pentru înțelegerea propriului sistem.

Comparațiile internaționale ne ajută să înțelegem propriul nostru sistem. Ele pot ilumina punctele sale forte, precum și punctele slabe.

e) Policy learning combină învățărea trans-națională cu capacitatea și dorința de a învăța din trecut.

Exemple sunt rare deoarece structurile guvernamentale descuraja memoria instituțională și cultura de inovare face factorii de decizie politică să recunoască continuitatea cu trecutul.

f) Are ca finalitate elaborarea unor structuri corespunzătoare de guvernare.

Sistemele de învățământ trebuie să se preocupe de maximizarea oportunităților și beneficiilor de a continua politica de învățare.

„Policy learning-ul vizează nu numai simpla implicare, ci și participarea activă a factorilor interesați la nivel național la formularea propriilor soluții privind politicile și se bazează pe înțelegerea faptului că nu există modele universal valabile care pot fdi pur și simplu transferate sau copiate dintr-un context în altul”(Grootings, Nielsen, 2005, p.11)

Făcând referire la procesul de înfăptuire a politicilor educaționale, Lucian Ciolan (2006) a identificat un model comun, pentru țările aflate în tranziție, de trecere de la preluarea politicilor la învățarea politicilor. Acest model schematizează procesul învățării modului de concepere a politicilor în patru „valuri”, conceptualizate pe două axe: axa sentimentului de proprietate și axa învățării. Prima axă se referă la sursa politicilor și variază de la intern (când politicile sunt determinate de actorii locali și nevoile acestora) la extern (când politicile sunt determinate de finanțatori sau de factori externi ), iar cea de-a doua atrage atenșia asupra gradului de implicare al inițiatorilor de politici în procesul înfăptuirii acestora și oscilează între reproducere (când are loc o implicare foarte scăzută) și construcție activă (bazată pe analiză și reflecție).

Figura 9: Valurile procesului de înfăptuire a politicilor în contexte de tranziție

Sursa: Ciolan, 2006

Conform acestui model „policy learning-ul” este al patrulea val în procesul învățării conceperii de politici. El presupune o abordare complexă, care succede și este superioară celorlalte trei valuri: cel al preluării politicilor (policy taking), cel al imitării politicilor (policy imitation) și cel al elaborării de politici (policy making). Adânc înrădăcinat în nevoile locale și generat în urma unui proces sistematic de analiză și reflexie „policy learning-ul” presupune existența unei culturi și a unui mediu solid de creare a politicilor; întemeiate pe asumarea responsabilității de către factorii interesați, pe utilizarea maximă a creativității și capacității locale și pe valorificarea concomitentă a experienței și rezultatelor internaționale.(Ciolan, 2006)

Este important să cunoaștem și să aplicăm în sistemul nostru educațional policy learning-ului deoarece acesta „este un deziderat al analizei și dezbaterii de politici”. (May J. P., 1992) . Abordarea policy learning în învățământ facilitează o înțelegere mai profundă a politicilor publice și stă la baza îmbunătățirii competențelor de elaborare a politicilor.

3.2. Identificarea și implementarea exemplelor de bune practici educaționale

Definirea conceptelor de „policy learning” și de„bună practică” se realizează prin raportate la termenul „calitate”. Astfel că modelul de bună practică poate fi definit ca „motorul multiplicator al comportamentelor și al procedurilor care pot produce efecte culturale și procese inovatoare, reflectându-se în mod pozitiv asupra orientărilor instituțiilor, prin definirea de standarde de calitate.”(CALISIS, 2009)

Bunele practici presupun construirea empirică a unor modalități de dezvoltare a experiențelor de scucces care, prin eficacitatea rezultatelor, prin caracteristicile calității interne și prin contribuția oferită soluțiilor unor probleme specifice, satisfac sistemul complex de așteptări al celor care le doresc să le implementeze.

Pentru ca o experiență să dobândească calitatea de bună practică ea trebuie să fie caracterizată de următoarele elemente: eficacitatea acțiunilor, capacitatea creării unor modele de inovare în scopul reproductibilității, atenția deosebită asupra transferabilității, precum și capacitatea de creare a parteneriatelor prin implicarea unor actori noi.

„În mod particular, fiecare organizație, datorită unicității sale, trebuie să definească anumite caracteristici specifice, care pot fi atribuite unei bune practici.(…) caracteristici care să aibă la bază definiția calității și modelele de excelență ale entității receptoare, precum și contextul, natura și particularitățile acestora.”(CESUR, 2013). Prin urmare procesele de identificare și de implementare a unui model de bună practică într-o organizație trebuie să fie precedate de eloborarea unui ghid de bune practici. Acesta constă într-o succesiune de activități care trebuie urmate pentru obținerea de rezultate pozitive în urma realizării exemplului de bună practică într-un context determinat.

Un ghid de bune preactici presupune: identificarea corectă a cauzelor unei probleme și a barierelor existente pentru soluționarea problemei, planificarea oportună a acțiunilor de urmat, implementarea respectivelor acțiuni în concordanță cu planificarea inițială, oferirea unei perspective inovatoare și a unui impact tangibil și vizibil, identificarea unei perspective de îmbunătățire în viitor.

În cadrul proceselor de identificare și de implementare a modelelor de bune practici pot fi distinse următoarele etape (CESUR, 2013).:

– captarea experiențelor, interne sau externe propriei instituții, care pot fi considerate bune practici;

– culegerea informațiilor necesare din fiecare experiență;

– analiza diferitelor practici în funcție de criteriile de calitate stabilite anterior;

– difuzarea rezultatelor obținute, făcând cunoscute experiențele considerate bune practici;

– transferul bunelor practici selectate în structura propriei instituții;

– elaborarea ghidului de bune practici și a planului de acțiune;

-implementarea, monitorizarea, evaluarea și actualizarea bunelor practici.

…

3.3. Mobilitățile educaționale- elemente facilitatoare ale transferului de know-how

„Educația reprezintă o prioritate de prim ordin a guvernelor din toate țările europene, cu toate că structura sistemului de educație diferă considerabil de la țară la țară.(…) Cooperarea privind politicile în domeniul educației și formării profesionale a început odată cu adoptarea Cărții Albe privind educația și formarea profesională: „A preda și a învăța- către o societate care învață”, prin care Uniunea Europeană se autodefinește ca îndreptându-se spre o societate care învață, bazată pe dobândirea de noi cunoștințe și pe învățarea pe tot parcursul vieții.(…) Pentru atingerea obiectivelor enumerate mai sus au fost stabilite priorități ale acțiunilor ce vor fi întreprinse, printre care enumerăm: mobilitatea persoanelor, accesul la învățământ pe tot parcursul vieții, etc.”(Centrul de resurse juridice, 2004)

Pe baza informațiilor de mai sus putem afirma că mobilitățile educaționale reprezintă una din cele mai importante premise în vederea transformării sistemelor de educație din Europa în „repere mondiale de calitate”. Aceast lucru se datorează, în principal, faptului că prin intermediul lor este facilitat transferul de know-how.

Comisarul european pentru educație, formare, cultură și tineret, Ján Figel’, a explicat că „mobilitatea educațională este favorabilă pentru persoane, pentru școli, universități și instituții de formare și pentru societate în ansamblu. Aceasta contribuie la constituirea aptitudinilor, a cunoștințelor lingvistice și a competențelor interculturale și sporește capacitatea persoanelor și organizațiilor de a inova și de a intra în concurență la nivel internațional”. ( Șerban, 2009)

Lansat în ianuarie 2007, Programul de învățare pe tot parcursul vieții (Lifelong Learning Programme – LLP) reunește mai multe programe de mobilitate în străinătate: Comenius (pentru învățământul preuniversitar ), Erasmus (destinat învățământului superior), Leonardo da Vinci (se adresează sectorului de educație profesională inițială și continuă), Grundtvig (vizează educația adulților și alte trasee educaționale) și Programul transversal (care facilitează vizite de studiu pentru factori de decizie din domeniul educațional).

În Raportul Eurydice „Towards a Mobility Scoreboard: Conditions for Learning Abroad in Europe” sunt prezentate facilitățile/ condițiile pe care statele europene le oferă cetățenilor lor în vederea sprijinirii și încurajării participării acestora la programe de mobilități educaționale. Facilitățile, asigurate la un nivel mai mare sau mai mic de performantă de către statele membre, sunt: informarea și orientarea beneficiarilor, asigurarea cunoștințelor lingvistice în domeniul unei limbi străine, susținerea financiară, oferirea unei învățării de calitate, recunoașterea rezultatelor/ meritelor obținute și sprijin pentru grupurile dezavantajate de posibili beneficiari.

Prin intermediul tuturor programelor de mobilitate este oferită elevilor, studenților, cadrelor didactice, aspiranților la o carieră în învățământ și factorilor de decizie din domeniul educațional posibilitatea de a iniția și a se implica în derularea de parteneriate educaționale internaționale; de a participa la activități instructiv-educative care se desfășoară în alte țări, de a interacționa și a face schimburi de cunoștințe cu cetățeni europeni din toate colțurile UE. Astfel este asigurat transferul de resurse know-how din domeniul educațional care are ca prim scop îmbunătățirea calității educației din statele membre participante la mobilități.

În capitolul „Dimensiunea europeană și mobilitatea” din raportul Eurydice „Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană și în statele AELS/SEE” este subliniat faptul că mobilitățile educaționale constituie o strategie prin care este asigurată dobândirea de noi competențe și o mai bună cunoaștere a spațiului educativ european. În manieră similară Ion Mihăilescu (2012) susțiune că mobilitățile educaționale aduc valoare adăugată prin contribuțiile cu caracter academic și științific, dar și prin transmiterea valorilor culturale. Acestea reprezintă un canal important pentru transmiterea și prelucrarea de valori culturale, o formă de cunoaștere, de reducere a stereotipurilor etnice negative, de evidențiere a trăsăturilor culturale comune și consolidare a identității europene.

4. Studiu empiric privind obstacolele întâmpinate în procesul accesarii finanțării europene și în adaptarea exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc.

4.1. Stadiul cercetărilor si tendințele actuale

Literatura de specialitate dezvăluie………

Sinteza acestor informații ne-a ajitat la conturarea unei viziuni complexe și unitare cu privire la obstacolele întâmpinate în procesul accesării finanțării europene și în adaptarea exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc.

Cercetarea noastră își propune să identifice elemente de ordin subiectiv cu privire la principalele obstacole întâmpinate în accesarea resurselor financiare și a resurselor know-how provenite din mediul european, elemente formulate în termenii atitudinii membrilor diverselor echipe manageriale ale proiectelor pentru educație finanțate din fonduri europene.

4.2. Metodologia, scopul și obiectivele cercetării

Prin demersurile întreprinse în cadrul cercetării, ne propunem să aducem o contribuție la creșterea cantitativă și calitativă a intervențiilor de modernizare și dezvoltare a educației din România utilizând sprijinul financiar și expertiza UE și a statelor membre.

Studiul întreprins de noi are drept scop identificarea atitudinii membrilor echipelor manageriale ale proiectelor pentru educație finanțate din fonduri europene cu privire la obstacolele întâmpinate în procesul accesării finanțării europene și în procesul adaptarii exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc.

Obiectivele prin care urmărim îndeplinirea scopului cercetării noastre sunt:

O1- Identificarea opiniei persoanelor intervievate cu privire la principale obstacole întâmpinale în derularea unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene;

O2- Ierarhizarea subiectivă a obstacolelor, referitoare la accesarea finanțarii, în funcție de dificultatea depășirii acestora de către echipele de proiect;

O3- Stabilirea nivelului de originalitate al proiectelor educaționale la managementul cărora au participat persoanele intervievate.

O4- Estimarea gradului de deschidere a membrilor echipei manageriale dintr-un proiect pentru educație finanțat din fonduri europene față de valorificarea exemplelor de bune practici din sistemele educaționale ale celorlalte state membre UE.

Dat fiind faptul că cercetarea are o problematică complexă și greu de cuantificat, cercetând opiniile subiective și atitudinea membrilor echipelor de proiect față de principalele obstacole întâmpinate în managementul proiectelor pentru educație finanțate prin fonduri structural, am optat pentru utilizarea interviului ca instrument de cercetare.

Conform lui Septimiu Chelcea „Interviul de cercetare este o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale și nonverbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane.” Citând același autor, putem justifica alegerea interviului ca instrument de cercetare deoarece „ancheta pe bază de interviu primează în fața anchetei pe bază de chestionar atunci când: trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru ca se desfășoară în locuri private,când se cercetează credințele și atitudinile, neexistând documente scrise despre acestea.”

Pentru realizarea acestui proiect de cercetare au fost aplicate interviuri unui eșantion relativ restrâns format din 10 membrii ai echipelor de management care au participat la coordonarea activităților a 10 proiecte pentru educație finanțate din fonduri europene.

4.3. Variabilele cercetării

În cercetarea psihopedagogică, o variabilă desemnează acea caracteristică sau calitate ce poate lua valori diferite. Aceasta variază de la un membru la altul al grupului investigat.

Distingem între variabile independente care desemnează cauzele, factorii sau condițiile care afectează sau influențează alte variabile și cele dependente care vizează efectele sau rezultatele determinate de acțiunea uneia sau mai multor variabile independente. De asemenea, putem diferenția variabilele în variabile cantitative care iau valori diferite în funcție de cantitate sau de nivel și în variabile categoriale care variază în funcție de gen sau de natură.

Pentru a răspunde scopului stabilit, în prezenta cercetare am luat în considerare următoarele variabile:

– elemente ale contextului economic, politic și educațional din România;

– reglementări ale documentelor europene din domeniul educației;

– competențele manageriale ale inițiatorilor de proiecte educaționale;

– cunoștințele în domeniul politicilor educaționale ale inițiatorilor de proiecte în învățământ;

– experiență anterioară a membrilor echipelor manageriale implicate în derularea de proiecte educaționale finanțate din fonduri europene;

-etc.

4.4. Formularea ipotezelor de cercetare

Formularea ipotezei este prima etapă a demersului științific, urmată de începerea acțiunii prin mijloace adecvate, observație sau experiment, pentru a o verifica sau respinge.

(Chelcea, 2001)

În elaborearea unei investigații științifice, formularea ipotezelor este necesară pentru a stabilii și explică relația ce se conturează între variabilele sau fenomenele cercetate. După cum aprecia Theodore Caplow „o ipoteză este enunțul unei relații cauzale (incerte, dar probabile dintre două sau mai multe variabile) într-o formă care permite verificare empirică”. Ele constituie explicații probabilistice ale fenomenelor care urmează a fi investigate, iar prin confruntare cu realitatea acestea pot fi confirmate sau nu.

Cercetarea noastră are la bază următoarele ipoteze:

I1- Printre cele mai dificile obstacole întâmpinate de echipele manageriale în derularea proiectelor pentru educație finanțate din fonduri europene se numără cele întâmpinate în etapa atragerii finanțării necesare desfășurării proiectului.

I2- Inițiatori de proiecte pentru educație finanțate din fonduri europene sunt deschiși spre valorificarea exemplelor de bune practici din sistemele educaționale ale celorlalte state membre UE, însă nu dispun de competențele necesare transpunerii politicilor educaționale străine la contextul învățământului românesc.

5. Rezultatele cercetării, interpretare, comentarii

5.1. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Ghidul de interviu care a stat la baza realizării prezentei cercetări a inclus o deschidere în care a fost prezentat scopul cercetării și diverse detalii referitoare la modul de desfășurare al interviului, precum și o serie de întrebări introductive, de tranziție, principale/ cheie și de încheiere.

5.2. Limitele cercetării

În ceea ce priveste limitele actualului studiu una din cele mai importante se referă la însuși obiectul cercetării. Fiind un fenomen psihologic complex, atitudinea nu poate fi cuantificată cu ușurință. Ea presupune numeroase unghiuri de abordare a concepțiilor, opiniilor și manifestărilor comportamentale care se pot înregistra în raport cu obiectul cercetat.

De asemenea faptul că instrumentul de cercetare ales presupune un mare consum de timp, în condițiile în care cercetarea s-a desfășurat efectiv pe parcursul unei singure luni calendaristice, poate reprezenta o alta limită a studiului nostru.

Un impediment întâmpinat în derularea interviurilor, care poate fi încadrat în categoria limitelor cercetării, a fost reprezentat de posibilitățile relative restrânse de acces la managerii proiectelor finanțate din fonduri europene- motiv pentru care am optat spre intervievarea membrilor echipei manageriale, reducând astfel gradul de expertiză din spatele răspunsurilor.

Tot în ceea ce privește limitele cercetării desfășurate, putem lua în discuție și reprezentativitatea eșantionului. Interviurile noastre au fost aplicate unui număr relativ restrâns de subiecți, toți provenind din orașul București (cel mai dezvoltat oraș al țării din punct de vedere educațional și din punct de vedere economic). În ceea ce privește lipsa de reprezentativitate poate fi subliniat și caracterul aleatoriu al distribuției respondenților pe medii (public/ privat) și domenii de activitate.

5.3. Perspective viitoare de cercetare

Într-un studiu ulterior intenționăm să reluăm cercetarea extinzând eșantionul și asigurându-i reprezentativitate pentru toate mediile de proveniență, domeniile și mediile de activitate. De asemenea ne propunem să completăm cercetarea de tip calitativ cu date cantitative despre obstacolele proiectelor educaționale finanțate din fonduri europene și despre adaptarea exemplelor de bunele practici la contextual învățământului românesc.

Aceste demersuri ulterioare vor include și întocmirea unui ghid de orientare și îndrumare a potențialilor inițiatori de proiecte educaționale cu finanțare europeană. Prin acest ghid îi vom sprijini pe inițiatorii de proiecte în depășirea variatelor și multiplelor obstacole cu care se pot confrunta și îi vom încuraja să valorifice și să transfere în contextual învățământului din România bunele practice naționale și internaționale din domeniul educației.

Concluzii

răspunsurile explicite la întrebările formulate inițial, vor fi subliniate contribuțiile personale ale autorului, valorile adăugate și relevanța lucrării. să construiască o legătură relevantă cu alte cercetări științifice sau să deschidă noi perspective în cercetarea temei.

Pentru îmbunățățirea performanțelor actualului sistem de accesare a fondurilor structurale în educație propunem regândirea metodalității de contractare a finanțării europene, ținând cont de următoarele aspecte:

– definirea unor prioritați strategice clare privind sistemul educațional românesc;

– informarea continuă a tuturor beneficiarilor despre posibilitatea accesării fondurilor europene;

– valorificarea exemplelor de bune practici în implementarea mecanismelor de creștere aabsorbției de fonduri europene pentru educație de către alte țări membre UE;

– stabilirea de parteneriate între școlii administrațiile publice și firme de consultanță pentru facilitarea accesării de fonduri europene;

– stabilirea unor condiții speciale de creditare pentru proiectele de investiții care vizează accesarea fondurilor europene pentru educație;

Referințe bibliografice

Academia Română (2009). Dicționar explicativ al limbii române (ediția a III-a, revăzută și adăugită). București: Univers Enciclopedic Gold.

Voiculescu F. (2008). Educație în economia de piață. Iași: Institutul European.

Chelcea S.(2007). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative (ediția a III-a, revăzută și adăugită). București: Editura Economică.

Iucu B. R. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională(ediția a II-a revăzută și adaugită). Iași: Editura Polirom.

Gherghina R. (2008). Optimizarea și eficientizarea cheltuielilor pentru educație. București: Editura Universitară.

Mihăilescu, I. & Bădescu, I. (2012) Geopolitică, Integrare, Globalizare. București: Editura Mica Valahie

Caplow, T. (1970). L’Enquête sociologique. Armand Colin

Agenția Națională Socrates – Unitatea EURYDICE, traducere Noveanu E.(1997). Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană și în statele AELS/SEE. București: Editura Alternative

Agenția Națională Socrates – Unitatea EURYDICE. (1998). Un deceniu de reforme ale învățământului obligatoriu în Uniunea Europeană(1984-94). Unitatea Europeană Euydice

Vlăscean, L., Neculau A., Miroiu A., Mărginean I. & Potolea D.(2001). Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu. Iași: Polirom.

Centrul de informare al Comisiei Europene. (2004). Cum să obții finanțare de la Uniunea Europeană: probleme ale Uniunii Europene în România. București: Centrul de informare al Comisiei Europene.

Toth A., Dărășteanu C.,Tarnovschi D. (2010). Analiza regională a modului de accesare a fondurilor europene: Autoritățile locale față în față cu fondurile europene. București: Fundația Soros România.

European Commission/EACEA/Eurydice. (2013). Towards a Mobility Scoreboard: Conditions for Learning Abroad in Europe. Luxembourg: Publications Office of the European Union.

(2005). Planul Național de Dezvoltare 2007-2013. București: Guvernul României.

(2007). Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013. București: Guvernul României.

(2007). Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. București: Guvernul României. Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

(2007). Programul Operațional Regional 2007-2013. București: Guvernul României. Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.

(2013). Acordul de Parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020. București: Guvernul României. Ministerul Fondurilor Europene.

(2007). Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, România cunoașterii, România cercetării, București: Comisiei Prezidențiale a României pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării.

(2008). Pactul național pentru educație. București: Reprezentații partidelor politice parlamentare din România.

(2013). Eurydice Raport. Funding of Education in Europe 2000-2012: The Impact of the Economic Crisis. Luxembourg: European Commission.

(2013). Raportul strategic national 2012 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune. București: Guvernul României.

(2013). Strategic report 2013 on programme implementation 2007-2013: Report from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Commite of the regions. Brussels: European Commission.

(2010). Proiectul co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Asistență Tehnică 2007-2013: Formare continuă a personalului implicat în gestionarea Fondurilor Structurale și de Coeziune. București: WYG International

(2013). Progress Raport 2007-2012: EU Funds in Central and Eastern Europe. Warsaw: KPMG’s Gouvernement and Infrastructure team

(2009). Modele și bune practici aplicate în asigurarea calității în FPC în statele membre ale UE, dar și la nivel internațional. București: CALISIS (Asigurarea calității în sistemul de formare profesională continuă din România)

Referințe bibliografice electronice

PIRLS 2011 International Results in Reading (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center: http://www.timssandpirls.bc.edu/pirls2011/downloads/P11_IR_FullBook.pdf

PISA 2012 Results in Focus: What 15-year-olds know and what they can do with what they know (OECD, 2013). Preluat de pe OECD- better policies for better lives: http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

TIMSS 2011 International Results in Mathematics, (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center:

http://www.timssandpirls.bc.edu/timss2011/…/T11_IR_Mathematics_FullBook.pdf

TIMSS 2011 International Results in Science, (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center:

http://www.timssandpirls.bc.edu/timss2011/downloads/T11_IR_Science_FullBook.pdf

Rezultate Bacalaureat în România în perioada 2005-2013. Preluate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale: http://bacalaureat.edu.ro/2013/

(2003). Reforma învățământului obligatoriu din Europa-document de lucru. București: Ministerul Educației și Cercetării. Preluat de pe http://www.tvet.ro/Anexe/3.Anexe/3.1.Anexa2.pdf

Mai J.P.(1992). Policy Learning and Failure. În Journal of Public Policy, volum 12, numărul 4, 331-354. Publicat de: Cambridge University Press. Preluat pe 4 aprilie 2014 de pe http://www.jstor.org/discover/10.2307/4007550?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104260166733

Raffe, D. (2011) Policy borrowing or policy learning? How (not) to improve education systems. Preluat de pe http://www.ces.ed.ac.uk/PDF%20Files/Brief057.pdf

Lungu, L. (2012). The Impact of EU Funds on Romanian Finances. Preluat de pe http://www.laurianlungu.com/files/2012/11/Romania-EU-Funding.pdf

Allais, S., Raffe, D. & Young, M. (2009). Employment Working Paper No. 44. Researching NQFs: Some conceptual issues. Geneva: International Labour Organization. Skills and Employability Department. Preluat de pe: International Labour Organization

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_emp/…/wcms_119307.pdf

Katsarova, I. (2013). The (low) absorption of EU Structural Funds. Library Briefing: Library of the European Parliament. Preluat de pe http://www.europarl.europa.eu/eplibrary/The-low-absorption-of-EU-Structural-Funds.pdf.

Brătucu, D. (2010). Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar prin intermediul fondurilor europene. Preluat de pe

http://www.miedolj.isj.edu.ro/documents/fonduri_europene.ppt

Topul obstacolelor întâmpinate în accesarea fondurilor structurale.(2011, septembrie 29). Preluat de pe http://www.efin.ro/imm/consultanta_financiar/topul_obstacolelor_intampinate_in_accesarea_fondurilor_structurale

Evaluarea cadrului instituțional privind ONG și managementul Programelor Operaționale și recomandări pentru exercițiul financiar 2014 – 2020.(2012).București: Institutul de Politici Publice. Preluat de pe http://www.ipp.ro/library/fse/comitetemonitorizare.pdf

Ghid de formare profesională pentru diseminarea bunelor practici

Șerban Daniela. (2009) FIȘĂ DE INFORMARE NR. 34 CARTEA VERDE PENTRU PROMOVAREA MOBILITĂȚII TINERILOR ÎIN SCOP EDUCAȚIONAL

Centrul de resurse juridice, 2004

Anexe

ANEXA 1: Structura Instituțională A Ministrului Fondurilor Europene 2014-2020

Anexa 2: Ghidul de interviu

Obiectiv general: identificarea atitudinii membrilor diverselor echipe manageriale ale proiectelor pentru educație finanțate din fonduri europene cu privire la obstacolele întampinate în procesul accesarii finanțării europene și în procesul adaptarii exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc.

Obiective specifice:

O1- Identificarea opiniei persoanelor intervievate cu privire la principale obstacole întâmpinale în derularea unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene;

O2- Ierarhizarea subiectivă a obstacolelor, referitoare la accesarea finanțarii, în funcție de dificultatea depășirii acestora de către echipele de proiect;

O3- Stabilirea nivelului de originalitate al proiectelor educaționale la managementul cărora au participat persoanele intervievate.

O4- Estimarea gradului de deschidere a membrilor echipei manageriale dintr-un proiect pentru educație finanțat din fonduri europene față de valorificarea exemplelor de bune practici din sistemele educaționale ale celorlalte state membre UE.

Deschidere(5 minute): Operatorul de interviu se prezintă și explică faptul că interviul care urmează să se desfășoare stă la baza unei cercetării empirice privind accesarea fondurilor europene în educație, cu tema: „Obstacole întâmpinate în procesul accesării finanțării europene și în procesul adaptării exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc”. Apoi precizează faptul că în cercetare nu va fi folosit numele subiecțiilor inervievați și că interviul va îmbrăca forma unei discuții colegiale, care va fi înregistrată pentru a facilita reținerea tuturor detaliilor.

Introducere:

Î1: Vă rog să ne spuneți în ce domeniu lucrați și cum s-a intersectat activitatea dumneavoastră profesională cu lucrul în cadrul unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene.

Întrebări ajutătoare: – De cât timp lucrați în acest domeniu?

– Când și în ce context ați hotărât să vă implicați în derularea unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene?

– Oferiți-ne mai multe detalii despre proiectul la care ați lucrat.

Tranziție:

Î2: Vorbiți-ne despre principalele responsabilități pe care dumneavoastră le-ați avut în cadrul proiectului respectiv.

Întrebări ajutătoare: – Ați fi dorit să vă ocupați de alte aspecte ale proiectului? Care sunt acestea? De ce?

-Ce v-a motivat în a vă îndeplini responsabilitățile cât mai bine posibil?

Întrebări cheie:

Î3: Practica managerială a demonstrat faptul că în derularea unui proiect, oricât de bun, intervin mai multe dificultăți/obstacole pe care managerii trebuie să le depășească. În opinia dumneavoastră, care sunt principalele obstacole pe care echipa dumneavoastră de proiect le-a întâmpinat în diferitele stadii de evoluție ale proiectului(proiectare, atragerea finanțării necesare, implementare, evaluare)?

Întrebări ajutătoare: – Considerați că apariția acestor obstacole se datorează unor cauze interne sau externe echipei de proiect? Care sunt aceste cauze?

– Care credeți că a fost etapa proiectului în care v-ați confruntat ce cele mai multe obstacole?

Î4: Raportându-vă la etapa atragerii finanțării necesare desfășurării proiectului, realizați o ierarhizare a principalelor obstacole, începând de la cel mai dificil de depășit și terminând cu cel mai ușor de depășit.

Î5: Considerați că proiectul din a cărei echipă de mamagement ai făcut parte are la bază o idee originală (inovație în educație) sau valorifică un exemplu de bună practică preluat din experiența națională sau internațională?

Întrebări ajutătoare: – Ce argumente poți aduce pentru susținerea afirmației tale?

Î6: Care este părerea dumneavoastră cu privire la fructificarea prin intermediul proiectelor cu finanțare europeană a experiențelor educaționale din alte țări ale U.E. în vederea dezvoltării învățământului românesc.

Întrebări ajutătoare: -Îmi puteți da exemplu de un model extern de bună practică care a soluționat/ar putea soluționa o problemă punctuală a învățământului românesc?

-Care credeți că ar fi principalele dificultăți care pot aparea în procesul adaptării experiențelor educaționale europene la contextul învățământului românesc?

Încheiere:

Î7: Pe baza experienței dobândite pe parcursul derulării acestui proiect, ce sfaturi/ recomandări puteți oferi celor care doresc să participe la desfășurarea unui proiect educational cu finanțare europeană?

ANEXA 3: Transcrierea interviurilor

Interviul 1

Interviul 2

Interviul 3

Interviul 4

Interviul 5

Interviul 6

Interviul 7

Interviul 8

Interviul 9

Interviul 10

Referințe bibliografice

Academia Română (2009). Dicționar explicativ al limbii române (ediția a III-a, revăzută și adăugită). București: Univers Enciclopedic Gold.

Voiculescu F. (2008). Educație în economia de piață. Iași: Institutul European.

Chelcea S.(2007). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative (ediția a III-a, revăzută și adăugită). București: Editura Economică.

Iucu B. R. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională(ediția a II-a revăzută și adaugită). Iași: Editura Polirom.

Gherghina R. (2008). Optimizarea și eficientizarea cheltuielilor pentru educație. București: Editura Universitară.

Mihăilescu, I. & Bădescu, I. (2012) Geopolitică, Integrare, Globalizare. București: Editura Mica Valahie

Caplow, T. (1970). L’Enquête sociologique. Armand Colin

Agenția Națională Socrates – Unitatea EURYDICE, traducere Noveanu E.(1997). Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană și în statele AELS/SEE. București: Editura Alternative

Agenția Națională Socrates – Unitatea EURYDICE. (1998). Un deceniu de reforme ale învățământului obligatoriu în Uniunea Europeană(1984-94). Unitatea Europeană Euydice

Vlăscean, L., Neculau A., Miroiu A., Mărginean I. & Potolea D.(2001). Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu. Iași: Polirom.

Centrul de informare al Comisiei Europene. (2004). Cum să obții finanțare de la Uniunea Europeană: probleme ale Uniunii Europene în România. București: Centrul de informare al Comisiei Europene.

Toth A., Dărășteanu C.,Tarnovschi D. (2010). Analiza regională a modului de accesare a fondurilor europene: Autoritățile locale față în față cu fondurile europene. București: Fundația Soros România.

European Commission/EACEA/Eurydice. (2013). Towards a Mobility Scoreboard: Conditions for Learning Abroad in Europe. Luxembourg: Publications Office of the European Union.

(2005). Planul Național de Dezvoltare 2007-2013. București: Guvernul României.

(2007). Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013. București: Guvernul României.

(2007). Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. București: Guvernul României. Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

(2007). Programul Operațional Regional 2007-2013. București: Guvernul României. Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.

(2013). Acordul de Parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020. București: Guvernul României. Ministerul Fondurilor Europene.

(2007). Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, România cunoașterii, România cercetării, București: Comisiei Prezidențiale a României pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării.

(2008). Pactul național pentru educație. București: Reprezentații partidelor politice parlamentare din România.

(2013). Eurydice Raport. Funding of Education in Europe 2000-2012: The Impact of the Economic Crisis. Luxembourg: European Commission.

(2013). Raportul strategic national 2012 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune. București: Guvernul României.

(2013). Strategic report 2013 on programme implementation 2007-2013: Report from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Commite of the regions. Brussels: European Commission.

(2010). Proiectul co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Asistență Tehnică 2007-2013: Formare continuă a personalului implicat în gestionarea Fondurilor Structurale și de Coeziune. București: WYG International

(2013). Progress Raport 2007-2012: EU Funds in Central and Eastern Europe. Warsaw: KPMG’s Gouvernement and Infrastructure team

(2009). Modele și bune practici aplicate în asigurarea calității în FPC în statele membre ale UE, dar și la nivel internațional. București: CALISIS (Asigurarea calității în sistemul de formare profesională continuă din România)

Referințe bibliografice electronice

PIRLS 2011 International Results in Reading (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center: http://www.timssandpirls.bc.edu/pirls2011/downloads/P11_IR_FullBook.pdf

PISA 2012 Results in Focus: What 15-year-olds know and what they can do with what they know (OECD, 2013). Preluat de pe OECD- better policies for better lives: http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

TIMSS 2011 International Results in Mathematics, (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center:

http://www.timssandpirls.bc.edu/timss2011/…/T11_IR_Mathematics_FullBook.pdf

TIMSS 2011 International Results in Science, (International Association for the Evaluation of Educational Achievement, 2012). Preluat de pe TIMSS & PIRLS International Study Center:

http://www.timssandpirls.bc.edu/timss2011/downloads/T11_IR_Science_FullBook.pdf

Rezultate Bacalaureat în România în perioada 2005-2013. Preluate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale: http://bacalaureat.edu.ro/2013/

(2003). Reforma învățământului obligatoriu din Europa-document de lucru. București: Ministerul Educației și Cercetării. Preluat de pe http://www.tvet.ro/Anexe/3.Anexe/3.1.Anexa2.pdf

Mai J.P.(1992). Policy Learning and Failure. În Journal of Public Policy, volum 12, numărul 4, 331-354. Publicat de: Cambridge University Press. Preluat pe 4 aprilie 2014 de pe http://www.jstor.org/discover/10.2307/4007550?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104260166733

Raffe, D. (2011) Policy borrowing or policy learning? How (not) to improve education systems. Preluat de pe http://www.ces.ed.ac.uk/PDF%20Files/Brief057.pdf

Lungu, L. (2012). The Impact of EU Funds on Romanian Finances. Preluat de pe http://www.laurianlungu.com/files/2012/11/Romania-EU-Funding.pdf

Allais, S., Raffe, D. & Young, M. (2009). Employment Working Paper No. 44. Researching NQFs: Some conceptual issues. Geneva: International Labour Organization. Skills and Employability Department. Preluat de pe: International Labour Organization

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_emp/…/wcms_119307.pdf

Katsarova, I. (2013). The (low) absorption of EU Structural Funds. Library Briefing: Library of the European Parliament. Preluat de pe http://www.europarl.europa.eu/eplibrary/The-low-absorption-of-EU-Structural-Funds.pdf.

Brătucu, D. (2010). Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar prin intermediul fondurilor europene. Preluat de pe

http://www.miedolj.isj.edu.ro/documents/fonduri_europene.ppt

Topul obstacolelor întâmpinate în accesarea fondurilor structurale.(2011, septembrie 29). Preluat de pe http://www.efin.ro/imm/consultanta_financiar/topul_obstacolelor_intampinate_in_accesarea_fondurilor_structurale

Evaluarea cadrului instituțional privind ONG și managementul Programelor Operaționale și recomandări pentru exercițiul financiar 2014 – 2020.(2012).București: Institutul de Politici Publice. Preluat de pe http://www.ipp.ro/library/fse/comitetemonitorizare.pdf

Ghid de formare profesională pentru diseminarea bunelor practici

Șerban Daniela. (2009) FIȘĂ DE INFORMARE NR. 34 CARTEA VERDE PENTRU PROMOVAREA MOBILITĂȚII TINERILOR ÎIN SCOP EDUCAȚIONAL

Centrul de resurse juridice, 2004

Anexe

ANEXA 1: Structura Instituțională A Ministrului Fondurilor Europene 2014-2020

Anexa 2: Ghidul de interviu

Obiectiv general: identificarea atitudinii membrilor diverselor echipe manageriale ale proiectelor pentru educație finanțate din fonduri europene cu privire la obstacolele întampinate în procesul accesarii finanțării europene și în procesul adaptarii exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc.

Obiective specifice:

O1- Identificarea opiniei persoanelor intervievate cu privire la principale obstacole întâmpinale în derularea unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene;

O2- Ierarhizarea subiectivă a obstacolelor, referitoare la accesarea finanțarii, în funcție de dificultatea depășirii acestora de către echipele de proiect;

O3- Stabilirea nivelului de originalitate al proiectelor educaționale la managementul cărora au participat persoanele intervievate.

O4- Estimarea gradului de deschidere a membrilor echipei manageriale dintr-un proiect pentru educație finanțat din fonduri europene față de valorificarea exemplelor de bune practici din sistemele educaționale ale celorlalte state membre UE.

Deschidere(5 minute): Operatorul de interviu se prezintă și explică faptul că interviul care urmează să se desfășoare stă la baza unei cercetării empirice privind accesarea fondurilor europene în educație, cu tema: „Obstacole întâmpinate în procesul accesării finanțării europene și în procesul adaptării exemplelor de bune practici din țările europene la specificul învățământului românesc”. Apoi precizează faptul că în cercetare nu va fi folosit numele subiecțiilor inervievați și că interviul va îmbrăca forma unei discuții colegiale, care va fi înregistrată pentru a facilita reținerea tuturor detaliilor.

Introducere:

Î1: Vă rog să ne spuneți în ce domeniu lucrați și cum s-a intersectat activitatea dumneavoastră profesională cu lucrul în cadrul unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene.

Întrebări ajutătoare: – De cât timp lucrați în acest domeniu?

– Când și în ce context ați hotărât să vă implicați în derularea unui proiect pentru educație finanțat din fonduri europene?

– Oferiți-ne mai multe detalii despre proiectul la care ați lucrat.

Tranziție:

Î2: Vorbiți-ne despre principalele responsabilități pe care dumneavoastră le-ați avut în cadrul proiectului respectiv.

Întrebări ajutătoare: – Ați fi dorit să vă ocupați de alte aspecte ale proiectului? Care sunt acestea? De ce?

-Ce v-a motivat în a vă îndeplini responsabilitățile cât mai bine posibil?

Întrebări cheie:

Î3: Practica managerială a demonstrat faptul că în derularea unui proiect, oricât de bun, intervin mai multe dificultăți/obstacole pe care managerii trebuie să le depășească. În opinia dumneavoastră, care sunt principalele obstacole pe care echipa dumneavoastră de proiect le-a întâmpinat în diferitele stadii de evoluție ale proiectului(proiectare, atragerea finanțării necesare, implementare, evaluare)?

Întrebări ajutătoare: – Considerați că apariția acestor obstacole se datorează unor cauze interne sau externe echipei de proiect? Care sunt aceste cauze?

– Care credeți că a fost etapa proiectului în care v-ați confruntat ce cele mai multe obstacole?

Î4: Raportându-vă la etapa atragerii finanțării necesare desfășurării proiectului, realizați o ierarhizare a principalelor obstacole, începând de la cel mai dificil de depășit și terminând cu cel mai ușor de depășit.

Î5: Considerați că proiectul din a cărei echipă de mamagement ai făcut parte are la bază o idee originală (inovație în educație) sau valorifică un exemplu de bună practică preluat din experiența națională sau internațională?

Întrebări ajutătoare: – Ce argumente poți aduce pentru susținerea afirmației tale?

Î6: Care este părerea dumneavoastră cu privire la fructificarea prin intermediul proiectelor cu finanțare europeană a experiențelor educaționale din alte țări ale U.E. în vederea dezvoltării învățământului românesc.

Întrebări ajutătoare: -Îmi puteți da exemplu de un model extern de bună practică care a soluționat/ar putea soluționa o problemă punctuală a învățământului românesc?

-Care credeți că ar fi principalele dificultăți care pot aparea în procesul adaptării experiențelor educaționale europene la contextul învățământului românesc?

Încheiere:

Î7: Pe baza experienței dobândite pe parcursul derulării acestui proiect, ce sfaturi/ recomandări puteți oferi celor care doresc să participe la desfășurarea unui proiect educational cu finanțare europeană?

ANEXA 3: Transcrierea interviurilor

Interviul 1

Interviul 2

Interviul 3

Interviul 4

Interviul 5

Interviul 6

Interviul 7

Interviul 8

Interviul 9

Interviul 10