. Utilizarea Diagnosticului Rentabilitatii. Rezultate Financiare (s.c. Xyz S.a.)

CAPITOLUL I

CARACTERIZARE GENERALĂ’’ S.C. VELPITAR S.A.’’

Cine este Vel Pitar?", aceasta este una dintre intrebarile cel mai des intalnite cand vine vorba despre compania noastra. Acest nume, desi aproape uitat astazi, era plin de semnificatie cu sute de ani in urma.

La sfarsit de secol XIV este atestat documentar dregatorul Vel Pitar, care era "pus peste pitari si ingrijea sa se gaseasca faina si sa se coaca in fiecare zi paine proaspata pentru domn, curteni si ostire". Atributiile sale le completau pe cele ale jitnicerului, responsabil cu strangerea si depozitarea granelor, dar si pe cele ale stolnicului, care degusta bucatele inainte de a le trimite la masa domneasca. In acele vremuri domnitorii Tarilor Romane erau inconjurati de boieri cu roluri importante in buna desfasurare a activitatii Curtii Domnesti si a ostirii, pitarul avand grija ca painea sa fie indestulatoare si pe placul familiei domnitoare.

De dimineata pana seara pitarul aproviziona Palatul Voievodal cu paine proaspata, care era adusa inaintea lui Voda pe talgere si farfurii numai de aur si argint, acoperita cu servete pentru a nu se raci. Cand se infatisa la domnie, pitarul venea imbracat in haine scumpe si se incingea cu brau de matase, semn al preturirii de care se bucura.

Compania Vel Pitar preia aceste traditii ale painii bine facute, ale satisfacerii gusturilor celor mai pretentioase pentru a aduce bucate alese la mesele romanilor.

Cladita pe experienta in arta moraritului si a brutariei, compania Vel Pitar se mandreste astazi cu angajati de elita pregatiti la nivel european si cu sisteme eficiente si profesionale de productie si distributie, avand ca misiune satisfacerea celor mai exigente gusturi, oferind clientilor sai din toata tara produse de morarit si panificatie de calitate superioara.

Profilul și organizarea societății

SOCIETATEA COMERCIALA "VEL PITAR"S.A.
SEDIUL SOCIAL: RAMNICU VALCEA,Str.TIMIS,Nr.22
Telefon: 050/746001  Fax:050/746004
Nr.de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului J38/96/20.02.1991
Codul fiscal R 2537907
Societatea detine un numar de 69.067.951 actiuni nominative de 0,10 lei fiecare, liber transferabile pe piata organizata a valorilor mobiliare.
Piata organizata pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare ale societatii este Bursa de Valori Bucuresti.

1. ACTIVITATEA S.C.VEL PITAR S.A. IN ANUL 2005.

1.1.

Societatea a desfasurat in cursul anului 2005 activitati conform cu obiectul de activitate aprobat de catre actionari,respectiv:

producerea si comercializarea produselor de morarit

producerea si comercializarea produselor de panificatie

comercializarea en-gross si en-detaille a marfurilor

prestarea de servicii

Societatea a fost infiintata in 14.12.2001,prin fuziunea urmatoarelor societati: S.C.Mopariv S.A. Ramnicu Valcea(societate absorbanta),S.C.Berceni S.A. Bucuresti(societate absorbita),S.C.Granpan S.R.L. Tecuci(societate absorbita). Structura actuala a societatii a fost definitivata urmare fuziunii prin absorbtie a: in anul 2003

S.C.Spicul Arges S.A.

S.C. Gorjpan S.A. Targu Jiu

S.C. Pangran S.A. Iasi in anul 2005

S.C.Panificatie Postavarul S.A. Brasov

S.C.Panem S.A. Giurgiu

In cursul exercitiului financiar 2005 societatea a continuat procesul de restructurare tehnologica si organizationala ce a determinat promovarea urmatoarelor decizii

derularea unui program investitional agresiv,respectiv de 1899.270lei.

Planul de afaceri al societatii a inregistrat mutatii semnificative in special prin cresterea vanzarilor de marfuri prin reteaua comerciala proprie, cat si a cresterii vanzarilor de noi produse care au imbogatit pertofoliul ca: French Toast, Panisimo.

1.2.

Principalele produse,marfuri si servicii prestate in anul 2005 sunt:

produse de morarit

fainuri

malai

derivate(tarate,spartura,pleava)

produse de panificatie

paine

specialitati

produse de patiserie

pesmet

biscuiti

napolitane

nutreturi combinate

marfuri

dulciuri

bauturi nealcoolice

bauturi alcoolice

cafea

lactate

conserve din carne

prestari servicii

morarit

revizii tehnice periodice

reparatii mecanice

Principalele piete de vanzare ale societatii sunt:

Judetul Valcea cu o pondere de 25% in totalul vanzarilor societatii. Vanzarile se realizeaza atat prin reteaua proprie de vanzare a societatii cat si prin vanzarile realizate catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Judetul Arges cu o pondere de 20% in totalul vanzarilor societatii,vanzarile realizanduse atat prin reteaua proprie de vanzare a societatiicat si prin vanzarile realizate catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Judetul Cluj cu o pondere de 3% in totalul vanzarilor societatii,vanzarile realizandu-se catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Municipiul Bucuresti cu o pondere de 38% in totalul vanzarilor societatii.

Judetul Iasi cu o pondere de 4 % in totalul vanzarilor societatii.

Judetul Gorj cu o pondere de 3% din totalul vanzarilor societatii.

Judetul Galati cu o pondere de 2% in totalul vanzarilor societatii , vanzarile realizandu-se catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Judetul Brasov cu o pondere de 4% in totalul vanzarilor societatii , vanzarile realizandu-se catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Judetul Giurgiu cu o pondere de 1% in totalul vanzarilor societatii , vanzarile realizandu-se catre clientii-persoane juridice pe baza de contracte.

Principalele produse si servicii ale societatii au urmatoarea pondere in Cifra de Afaceri:

Produsele de morarit 15,32%

Produsele de panificatie 50,01%

Marfuri 32,64%

Servicii 2,03%

Societatea va dezvolta in exercitiul financiar 2005 produse noi,in special in domeniul panificatiei si patiseriei ,pentru care a prevazut cheltuieli de aproximativ 400.000 lei.

Principalii concurenti ai societatii pe piata sunt reprezentati de:

S.C.BoromirInd S.R.L ca principal competitor in domeniul produselor de morarit si panificatie pe piata judetului Valcea si a judetului Sibiu.

S.C.Dobrogea S.A

S.C. Baneasa S.A

S.C.Moara Baciu S.A. Cluj-Napoca

S.C.Mopan SA Suceava

S.C.Compan Tirgoviste

S.C.Anairo Tg.Jiu

S.C. Gerpen Tg.Jiu

S.C. Pambac Bacau

S.C. Rostar Bucuresti

S.C. Propast Iasi

S.C. Galmopan Galati

Societatile de panificatie cu nivele de productie individuale mici,dar semnificative ca nivel global pe produselor specifice.

Societatea nu are un nivel de expunere semnificativ fata de un anumit client sau grup de clienti,deoarece prin politica de marketing promovata se dezvolta afaceri cu clientela credibila si cu un grad de dispersie in cifra de afaceri ridicat,ceea ce asigura un nivel de protectie corespunzator.

1.3.

Piata furnizorilor de materii prime si materiale este atat piata romaneasca cat si piata externa.
Printre principalii furnizori de materii prime si materiale enumeram:

furnizori de grau:

Comcereal Teleorman

Comcereal Giurgiu

Comcereal Galati

Nidera

Cargill

Producatori agricoli individuali ce asigura societatii stabilitatatea aprovizionarilor si certitudinea calitatii materiei prime.

furnizori de materiale auxiliare

Lesaffre SRL

Agemod Crist Impex

Intermeridian S.R.L

Drim Daniel

Avicola Impex S.R.L.

Scavil S.A.

Slanic Prahova

MegaRoll SA

S.C. Puratos Prod SRL

S.C. Solaris SA

S.C. Vinalcool Arges

1.4.

In domeniul de activitate al societatii concurenta este deosebita,in special prin dezvoltarea micilor afaceri, cu arie de piata limitata, dar semnificative prin plasarea acestora in zonele cu potential comercial ce asigura o operare profitabila.

In prezent se inregistreaza o evolutie pozitiva a cotei de piata detinuta de societate in sensul detinerii a aproximativ 42-43% din piata zonala .

1.5.

In domeniul resurselor umane s-au produs mutatii semnificative atat de ordin cantitativ, dar mai ales de ordin calitativ, respectiv:

cresterea semnificativa a productivitatii muncii la nivelul fiecarui salariat

imbunatatirea randamentului individual al salariatilor prin promovarea de programe de pregatire profesionale focalizate pe domenii de activitate in care componenta informatica a devenit indispensabila

motivarea salariatilor pe criteriul competentei si disponibilitatii la adaptare in raport cu schimbarile promovate in managementul intern al societatii

Raporturile managementului cu salariatii sunt de o maniera care poate fi apreciata ca armonioasa prin definirea si delimitarea riguroasa a responsabilitatilor partenerilor, acest fapt constituind o baza solida pentru grefarea unui climat de lucru in echipa.

Remarcam ca nivelul de sindicalizare al salariatilor este ridicat,dar raporturile administratiei cu sindicatul sunt echilibrate si fara a constata preeminenta unor evenimente care sa afecteze aceasta apreciere.

1.6.

Societatea va inregistra in anul 2006 o imbunatatirere a lichiditatii datorita cresterii potentialului de autofinantare generat de profiturile si amortismentele prognozate a fi obtinute ca si masurilor active promovate de managementul societatii,respectiv:

reducerea stocurilor

colectarea eficienta a vanzarilor

derularea programului de investitii prin finantare echilibrata,in special utilizarii leasing-ului

1.7.

Programul de investitii al anului 2005 nu a afectat semnificativ situatia financiara,in conditiile in care resursele interne reprezentate de amortismente,vanzari de active si profit consideram a fi comparabile cu cele generate in anul 2004 si suficiente pentru a acoperi financiar aceasta componenta a activitatii societatii.

1.8.

Principalele evenimente cu influenta pozitiva asupra veniturilor din activitatea de baza a reprezentat-o cresterea ariei de distributie a produselor societatii in conditii profitabile si stabilizarea unui portofoliu de clienti cu potential deosebit,precum si pozitionarea in piata specifica de produse la preturi competitive si adaptate asteptarilor consumatorilor.

Resurse umane

Privatizarea companiei a adus o echipă managerială tânără și bine pregătită care acordă o deosebită atenție recrutării și instruirii. Berceni dispune în prezent de personal de înaltă calificare, absolvenți de MBA și programe de masterat atât în domeniul tehnic cât și economic, efectuate în cadrul unor universități de prestigiu din țară și străinătate. În urma procesului de privatizare structura organizației a fost adaptată noilor cerințe ale mediului de afaceri din România. S-au creat departamente noi, cum ar fi cele de Vânzări, Marketing și Dezvoltare, orientate către piață și beneficiind de personal tânăr, inovator și dinamic, ce au ca scop redefinirea relației companiei cu clienții și partenerii de afaceri. Apropierea de realitățile pieței se va face și prin crearea unui serviciu de Relații cu Clienții care va avea ca misiune receptarea tuturor problemelor ridicate de clienții și partenerii societății și asigurarea rezolvării lor prompte.

Evoluția numărului de salariați:

Clasificarea după domeniul de activitate:

b)Clasificare după studii:

c)Clasificare după vârsta:

d)Clasificare după vechime în muncă:

e)Clasificare după sexe:

Din clasificarea resurselor umane efectuată mai sus după cele cinci criterii (domeniul de activitate, studii, vârstă, vechime în muncă, sex) se desprind următoarele concluzii:

personalul muncitoresc deține ponderea principală în cadrul resurselor umane la S.C. Berceni S.A., reprezentând 90,9% din întreaga forță de muncă;

vârsta medie a personalului este de 35,5 ani;

vechimea medie în muncă a personalului este de 15,5 ani.

Aspecte sociale

Salariați sunt înscriși în Sindicatul Liber Berceni cu un număr de 998 membrii.

Climatul social este bun în condițiile de salarizare cu mult peste media pe economia națională.

Personalul cu vechimea în muncă de peste 20 de ani deține ponderea principală de 36%.

Organizarea forței de muncă pe schimburi și formații de lucru este conformă cu specificul activității și restricțiilor de specialitate, capacitate.

A.G.A. și Consiliul de Administrareprezentate de amortismente,vanzari de active si profit consideram a fi comparabile cu cele generate in anul 2004 si suficiente pentru a acoperi financiar aceasta componenta a activitatii societatii.

1.8.

Principalele evenimente cu influenta pozitiva asupra veniturilor din activitatea de baza a reprezentat-o cresterea ariei de distributie a produselor societatii in conditii profitabile si stabilizarea unui portofoliu de clienti cu potential deosebit,precum si pozitionarea in piata specifica de produse la preturi competitive si adaptate asteptarilor consumatorilor.

Resurse umane

Privatizarea companiei a adus o echipă managerială tânără și bine pregătită care acordă o deosebită atenție recrutării și instruirii. Berceni dispune în prezent de personal de înaltă calificare, absolvenți de MBA și programe de masterat atât în domeniul tehnic cât și economic, efectuate în cadrul unor universități de prestigiu din țară și străinătate. În urma procesului de privatizare structura organizației a fost adaptată noilor cerințe ale mediului de afaceri din România. S-au creat departamente noi, cum ar fi cele de Vânzări, Marketing și Dezvoltare, orientate către piață și beneficiind de personal tânăr, inovator și dinamic, ce au ca scop redefinirea relației companiei cu clienții și partenerii de afaceri. Apropierea de realitățile pieței se va face și prin crearea unui serviciu de Relații cu Clienții care va avea ca misiune receptarea tuturor problemelor ridicate de clienții și partenerii societății și asigurarea rezolvării lor prompte.

Evoluția numărului de salariați:

Clasificarea după domeniul de activitate:

b)Clasificare după studii:

c)Clasificare după vârsta:

d)Clasificare după vechime în muncă:

e)Clasificare după sexe:

Din clasificarea resurselor umane efectuată mai sus după cele cinci criterii (domeniul de activitate, studii, vârstă, vechime în muncă, sex) se desprind următoarele concluzii:

personalul muncitoresc deține ponderea principală în cadrul resurselor umane la S.C. Berceni S.A., reprezentând 90,9% din întreaga forță de muncă;

vârsta medie a personalului este de 35,5 ani;

vechimea medie în muncă a personalului este de 15,5 ani.

Aspecte sociale

Salariați sunt înscriși în Sindicatul Liber Berceni cu un număr de 998 membrii.

Climatul social este bun în condițiile de salarizare cu mult peste media pe economia națională.

Personalul cu vechimea în muncă de peste 20 de ani deține ponderea principală de 36%.

Organizarea forței de muncă pe schimburi și formații de lucru este conformă cu specificul activității și restricțiilor de specialitate, capacitate.

A.G.A. și Consiliul de Administrație se implică în problemele firmei, nefiind numai organe de conducere ale firmei.

Tipul de conducere este participativ ceea ce înseamnă ca managerul motivează subordonații pentru a participa la activitatea de management, dar aceștia trebuie să își asume responsabilitate privind rezultatele obținute. Subordonații cooperează cu șefii lor, care se străduiesc să le asigure tot sprijinul și un climat favorabil de lucru. Comunicarea este liberă, fapt care contribuie la eliminarea eventualelor dezacorduri și conflicte. Managerul participativ acceptă să i se dea sfaturi și este înclinat spre analizarea situațiilor și motivelor care generează eventualele probleme.

Clădiri

Clădirile de producție al S.C.VELPITAR S.A. București sunt amplasate în trei incite.

Echipamente de producție și transport

Echipamentele din dotare S.C.VELPITAR S.A. București pot fi împărțite în următoarele categorii funcționale:

echipamente pentru panificație

echipamente pentru morărit

echipamente pentru fabricarea biscuiților

echipamente de transport

echipamente auxiliare

Malaxoare aluat – servesc la amestecarea și frământarea maielei și a aluatului. Ele pot fi:

cu braț înclinat

cu braț fix

cu mișcare spațială a brațului

cu braț vertical

Scuturător de saci- servește la recuperarea făinii aderată la saci.

Sita de cernere a făinii, numită și sita de control- este folosită la cernerea făinii care intra în procesul de panificație. Există site de control la introducerea făinii în buncare.

Robot de bucătarie de capacitate mare – este folosit la tocarea nucilor pentru umplerea cornurilor sau ca agitator și mixer.

Mașini de modelat cornuri și franzelă

Mașina de divizat manual – este o presă acționată manual, care divizează bucățile mari de cocă, cântărite manual, în bucăți mici de greutate egală.

Cuptoare TUNEL – aceste cuptoare au o bandă fără sfârșit din țesătură metalică, care trece prin zona caldă.

Dospitor de capacitate mică cu 2 benzi – nu au instalații de reglare a temperaturii și umidității.

Mașina universală de rulat aluatul

Divizor universal de aluat

Cuptoare de tip DAMPF – folosite la coacerea produselor de panificație.

S.C. VELPITAR S.A. are două linii de fabricație biscuiți provenite din import. Ambele linii sunt funcționale și bine întreținute:

Linia de biscuiți are capacitatea de 10t/zi

Linia automata de fabricat chifle

Morile de măcinare – sunt utilaje cheie ale oricărei mori.

Morile cu valturi constau din 2 tamburi metalici (valturi) care se învârt în sensuri contrare, astfel încât să antreneze materialul supus mărunțirii spre generatoare de tangentă între cei 2 tamburi.

Valturile de măcinare VDA 1025 – duble (6 buc.) fabricate de uzina Topleț Mehedinți.

Sunt valturi cu cuplare-decuplare automată, cu antrenare și cu motor electric propriu, deoarece sistemul de cuplare-decuplare este nefuncțional se lucrează în regim manual.

Decojitor dublu dd510

Elimină resturi de praf și microorganismele lipite pe suprafața bobului;

Elimină o parte din perii bărbiței bobului;

Desprinde o parte din straturile învelisului.

Separator aspirator SA612 – realizează separarea prin cernere și insuflare de aer pentru antrenarea corpurilor ușoare.

Trior cereale

Separator magnetic SM460*100 Topleț- se intercaleaza în fluxul tehnologic al grâului și al făinii pentru eliminare 100% a metalelor paramagnetice care ar putea deteriora utilajele, în special valturile.

Site plane (4buc.) – folosite la separarea după granulozitate a amestecului de particule de diferite dimensiuni rezultate din valturi.

Mașini de gris GD4016 (1 BUC.) – elimină particulele de făină și înveliș din grișuri, făcând totodată și o grupare de granulații apropriate a produselor divizate.

Finișoare de tărâte orizontale (1 buc.)- realizează terminarea operației de recuperare a ultimelor resturi de endosperm aderente la particulele de înveliș.

Umidificatorul de grâu- are rolul de a asigura grâului o umiditate de 16-18%. Umectarea se poate face în aparate de udat sau prin pulverizare.

Tehnologii specifice

Tehnologia de măcinare a grâului

Capacitatea proiectată a morii: 60t grâu/24h

În cadrul morii de grâu se utilizează o tehnologie clasică având următoarele faze:

Recepția cantitativă a grâului prin cântărirea la bascula auto și introducerea în buncăre.

Recepția calitativă cuprinde analize organoleptice (culoare, miros, gust) și analize fizico-chimice. Rezultatele analizelor se compară cu rezultatele înscrise în buletinele de analiză ale furnizorilor.

Recepția grâului nu se efectuează.

Depozitarea grâului se face în silozuri curățate în prealabil, în funcție de parametrii grâului.

Curățirea grâului se face înaintea operației de măcinare propriu-zisă și urmărește eliminarea impurităților din masa de boabe sau de pe suprafața acestora.

Condiționarea grâului influentează în mare măsură însușirile tehnologice ale grâului și calitățile de panificație ale făinii. La condiționare boabele sunt tratate cu apă modificându-se astfel coeziunea endospermului și elasticitatea cojii.

Odihna grâului este stocarea unei cantități de grâu înainte de introducerea la măciniș. Odihna realizată este de minim 8-12 ore.

Curățire suplimentară constă în trecerea prin unul sau mai multe utilaje de curățire la ieșirea din celulele de odihnă.

Tratamentul termic al grâului constă în încălzirea acestuia.Operația nu este realizată la moara Vidra, ca de altfel la niciuna din morile existente în România.

Măcinarea este operația de divizare a bobului cu ajutorul valturilor.Măcinișul poate fi: scurt, mediu si lung.

Formarea tipurilor de făină din fracțiunile rezultate la pasajele de cernere.

Tehnologia de panificație

Fazele procesului tehnologic sunt:

Recepția făinii de grâu și a altor materii prime. La făină se verifică: caracteristicile organoleptice (gust, miros, culoare); caracteristicile fizico-chimice (umiditate, gluten umed, aciditate, granulozitate); alte caracteristici (porozitate, elasticitate, plasticitate). Recepția drojdiei de bere: se verifică aspectul umidității și puterii de creștere. Apa, sarea și substanțele dulci se verifică organoleptic. Laptele, ouale, laptele praf, făina de cartofi se verifică organoleptic.

Cernerea făinii se face în general cu mașini produse în România.

Dozarea materiei prime: făina se ține teoretic pentru maturizare două săptămâni, după care se poate introduce în fabricație. Dozarea se face prin cântărire. Cântărirea se face semiautomat. Drojdia de bere și sarea se dozează prin cântărirea manuală.

Prepararea aluatului: se poate realiza prin două metode: directă și indirectă. Cea indirectă poate fi: bifazică (maia, aluat) și trifazică (prospatură, maia, aluat). În unitatea de panificație se aplică prepararea indirectă trifazică și uneori bifazică. La specialități se aplică metoda directă.

Fermentare aluatului: se realizează în cuve, aici au loc procese biochimice și microbiologice.

Refrământare aluatului: e o frământare scurtă de 1-2 minute, necesară înlesnirii umflării substanțelor proteice.

Prelucrare aluatului: divizarea aluatului se face mecanic în mașini de divizat.

Fermentarea finală: durează 30-45 minute.

Creșterea bucăților: operația are ca scop dirijarea evacuării surplusului de CO2, astfel încât forma și dimensiunea produsului să nu se modifice.

Spoirea bucăților de aluat: are ca scop menținerea umidității aluatului.

Coacerea în cuptor

Spoirea produsului finit: se execută manual cu apa, imediat după scoaterea din cuptor.

Ambalarea: se face manual în navete de masă plastic

SCHEMA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Piața de desfacere

Principalii clienți, pe grupe de produse, sunt prezentați în tabelul următor:

Piața de aprovizionare

Principalele materii prime necesare producției sunt:

În cantități mari se mai achiziționează: ulei comestibil, lapte praf, brânză de vaci, ouă, praf de ouă, arome, nucă, acid citric, bicarbonat de amoniu si de sodium, cacao, rahat, marmeladă, etc.

Organizarea distribuției

Produsele societății se distribuie către populația capitalei și a județelor vecine prin centrele proprii de desfacere, precum și prin alți beneficiari.

Centrele proprii sunt prezentate în tabelul următor:

Aceste centre sunt proprietatea societății. Primele trei se află în incintele societății, iar ultimul a fost preluat de la administrația piețelor (Piața Progresul), conform HG nr.391/1995, fără a primi certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Distribuția pâinii și a specialităților de panificație se concentrează în special pe zona București, Sectorul Agricol Ilfov și județul Giurgiu. Distribuția de biscuiți și napolitane se face pe o arie mult mai largă ce include municipiul București, Sectorul Agricol Ilfov, dar și județele Giurgiu, Călărași, Argeș, Dolj, Galați, Vâlcea, Prahova, Arad, Maramureș, Suceava, Botoșani, Ialomița, Constanța, Cluj, Gorj, Buzău, Brașov, Mehedinți și Vrancea.

Concurența

Deoarece produsele de panificație sunt produse de bază în alimentație, iar oferta existentă la ora actuală este destul de variată, pentru a fi competitivi pe piață, societatea trebuie să acorde o atenție deosebită calității produselor. În acest sens, în cadrul societății există un departament de control dotat cu o bază tehnică modernă care testează calitatea produselor la toate cele trei nivele ale procesului de fabricație controlul calității materiilor prime (făina, drojdie), controlul calității pe fazele procesului tehnologic, controlul calității produselor finite.

Pentru pâinea și specialitățile de panificație concurența este foarte mare, atât din partea societăților comerciale cu capital de stat din București, cât și a multor societăți comerciale particulare care produc pâine și produse de panificație.

Pentru biscuiți concurența este mare, din partea societăților comerciale din provincie, dar și a societăților particulare care importă o mare cantitate de biscuiți într-o mare varietate de sortimente și de foarte bună calitate.

Principalii concurenți pentru pâinea și specialitățile de panificație ale fabricii sunt următorii:

S.C. LIBERTATEA S.A. București

S.C. PLEVNEI S.A. București

S.C. PANVITAN S.A. București

Pentru biscuiți principalii concurenți sunt:

S.C. DUNAREANA S.A. Galați

S.C. COMPAN S.A. Târgoviște

S.C. MOPAN S.A. Turnu Măgurele

S.C. MORĂRIT PANIFICAȚIE S.A. Craiova

S.C. DOBROGEA S.A. Constanța

Diverse societăți comerciale mixte sau străine care produc sau importă biscuiți.

Promovarea produselor

Un factor important în lărgirea zonelor de desfacere a produselor și în atragerea clienților l-a constituit elementele de reclamă:

a)inscripționarea furgoanelor de pâine pe pereții laterali cu sigla S.C. VELPITAR S.A.;

b)distribuirea în centrele proprii și ale beneficiarilor de calendare cu sigla societății;

c)toate centrele societății au ca firma inscripția PÂINE, firmă pentru care anual se plătește impozit;

d)distribuirea în centrele proprii de pungi imprimate cu sigla societății;

e)distribuirea în cadrul târgurilor de contractări pentru produsele alimentare, de pliante care reprezintă colaje de instantanee cu activitatea în cadrul societății;

f)crearea unei pagini pe internet cu promovarea noilor produse de pâine și biscuiți.

Caracterizarea activității “S.C. VELPITAR S.A.” pe baza principalilor indicatori

Situația economico-financiară a “S.C. VELPITAR S.A.’’ este prezentată în tabelul de mai jos.

Principalele documente care au stat la baza analizei financiar-contabile a activității “S.C.VELPITAR S.A.” au fost: bilanțurile contabile, inclusiv anexele la acestea pe perioada 2004-2005, balanța de verificare la 31.12.2005, rapoartele de gestiune la finele fiecărui exercițiu financiar. Utilizând datele din aceste documente s-au calculat o serie de indicatori, rezultatele obținute reflectând evolutia în dinamica activității ținând seama de consecințele inflației.

1.Evoluția cifrei de afaceri (CA)

Analiza cifrei de afaceri este esențială pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități profitabile.

Cifra de afaceri este în mod normal înregistrată în unități monetare curente (lei curenti). În această perioadă de puternică creștere a prețurilor, dacă nu se procedează la corelarea cu inflația, informațiile își pierd din fiabilitate, iar concluziile analizei sunt deformate.

Inflația are efecte la toate nivelurile: flux de exploatare, flux de finanțare, structura patrimonială, etc., pentru că antrenează variații nominale cărora nu le corespund variații reale ale activității.

În “contul de profit și pierdere” deci, cifra de afaceri este evaluată în unități monetare curente, pentru o apreciere corespunzătoare a performanțelor comerciale și reale ale firmei în timp s-au luat în calcul și efectele inflației pentru evitarea erorilor de judecată.

Cifra de afaceri deține o pondere de circa 83,3% din veniturile activității de exploatare și reprezintă rentabilitatea vânzărilor din activitatea de bază a societății exculsiv TVA.

Cifra din anul 2004 arată o tendință de creștere care se menține și în anul viitor, cifra de afaceri din anul 2004 fiind cu 59,63% mai mare decât în anul 2003.

În anul 2005 cifra de afaceri realizată a fost de 10182.252 mii lei, care a crescut în mărime absolută cu 5858.217 mii lei față de anul 2004, când cifra de afaceri a fost 4324.034 mii lei, rata medie anuală de creștere fiind de 135,48%.

2.Marja comercială

Societatea comercială VELPITAR S.A. fiind o societate cu activitate de comerț înregistrează suma adaosului ceea ce este de fapt plus valoarea obtinuță din vânzărea mărfurilor. Se observă creșterea semnificativă a adaosului de 6.704 mii lei mai ales în anul 2005 față de anul 2004, respectiv cu 102,55% și a vânzărilor în această perioadă care au crescut cu 105,44% în anul 2005 față de anul 2004.

3.Valoarea adăugată

Valoarea adăugată în perioada 2003-2004a crescut cu 57.814 mii lei, adică cu 84,12% situație datorată creșterii producției exercițiului cu 58,45%, adică cu 1558.680 mii lei, față de care consumurile au avut o tendință de creștere mai mică.

4.Producția exercițiului

În cazul societății comerciale analizate se constată o creștere a producției exercițiului cu 58,45% în 2004 și cu 135,47% în 2005 ceea ce rezultă o situație favorabilă pentru firmă.

5.Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării a avut o evoluție ascendentă. În anul 2004 a crescut cu 127,28% față de 2003 și în anul 2005 cu 103,53% față de 2004.

6.Cheltuieli totale

Cheltuielile totale au crescut cu 54,70% în anul 2004față de 2003 și în anul 2005cu 131,51% față de 2004, ceea ce reflectă scăderea puterii de cumpărare, deci devalorizarea leului.

7. Venituri totale

Studiind evoluția veniturilor totale între anii 2003-2005 remarcăm o creștere mare. Astfel, veniturile au crescut în anul 2004 cu 60,91% față de 2003 și în anul 2005 cu 128,98% față de 2004. Creșterea acestor venituri se datorează în special creșterii prețurilor, ca urmare a inflației.

8.Evoluția profitului brut

Profitul brut este rezultatul exercițiului înaintea impozitării, acesta nu este omogen în compoziția sa intrând și rezultatele din activitățile diferite.

În structura sa, rezultatul exploatării este modificat prin rezultatele activităților financiare și excepționale ale firmei.

Profitul brut a crescut de la un an la altul ceea ce reflectă o îmbunătățire a rezultatelor firmei.

În anul 2003, profitul brut realizat de firmă a fost de 121.347 mii lei, iar în anul 2004 de 396.741 mii lei, creșterea fiind de 275.393 mii lei în mărime absolută, iar în procente de 226,95% față de 2003.

În anul 2005 evoluția profitului brut arată o creștere de 97,45% față de 2004 ceea ce este urmarea creșterii rezultatului din exploatare.

9.Evoluția profitului net

Profitul net reprezintă diferență dintre rezultatul brut și impozitul pe profit.

În anul 2003, societatea a înregistrat un profit net de 71.443 mii lei.

Anii 2004 și 2005 arată o creștere a profitului net, respectiv de 233,17% în 2004 față de 2003 și de 135,17% în 2005 față de 2004.

10.Dinamica numărului de salariați

Dinamica numărului de salariați pe total are menirea de a evidenția potențialul tehnico-economic legat de factorul de bază al producției-muncă.

Din analiza efectuată rezultă că numărul de salariați a crescut deoarece producția s-a diversificat foarte mult.

CAPITOLUL II

RENTABILITATEA

indicator de bază în aprecierea eficienței activității societății comerciale

2.1 Conceptul de rentabilitate

Noțiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând “aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unităti monetare”1.

Rentabilitatea este unul din indicatorii cu cea mai mare importanță în analiza situației financiare a entităților patrimoniale. Este un indicator de cea mai dezvoltată cuprindere și care exprimă eficiența generală a utilizării resurselor întreprinderii.

Pornind de la aceasta premisă, rentabilitatea poate fi definită ca un indicator asupra capacității de a crea profit. Definită în acest mod, rentabilitatea întreprinderii este asociată însuși scopului acesteia de a realiza profit, ținând seama nu numai de componentele economice, ci și de cele tehnice, sociale și de mediu.

Obiectul major pe care trebuie să-l urmărească firma este asigurarea viabilității în condiții de competiție internă și internațională cu respectarea restricțiilor impuse de dezvoltarea durabilă.2

Piața, ca mecanism de reglare și funcționare a economiei, are întotdeauna un impact complex și permanent asupra deciziilor agentului economic, decizii care sunt libere și autonome și care privesc opțiunile acestora în alocarea resurselor, dimensionarea investițiilor.

Sistemul economic de piață reprezintă acel tip de organizare a economiei în care raportul dintre cerere și ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor, metodelor de organizare și combinare a factorilor de producție.

Agenții economici și toate categoriile de piețe se află într-un sistem de concurență liberă (pură sau perfectă) care asigură cooperarea și selecția lor prin prisma rezultatelor economice.

Capacitatea agentului economic de a acoperi cheltuielile de producție legate de o anumită activitate economică și de a obține profit este relevantă de categoria rentabilitate.

Rentabilitatea se exprimă în marime absolută și relativă.

Mărimea absolută a rentabilitătii este oglindită în profit. Profitul în economia de piață se dimensionează în jocul prețurilor de piață, ca urmare a raportului între cerere și ofertă, precum și al costurilor care reflectă modul de gospodărire al resurselor consumate.

Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piață în orientarea activității de producție și servicii, în plasamentul capitalului.

Mărimea relativă a rentabilității este exprimată prin rata rentabilității și arată gradul în care capitalul unei firme aduce profit.

În general, rata rentabilității se determină prin raportarea masei profitului la mărimea eforturilor depuse. În funcție de aceste eforturi în țările cu economie de piață, rentabilitatea este privită prin trei aspecte:

comercial

financiar

economic

Economia de piață contemporană este deosebit de complexă și de variată, interesele agenților economici sunt nu numai foarte diferite, ci și divergente.

Aflată în fața adoptării unei strategii de tranziție la economia de piață și luând cunoștință de experiența țărilor avansate în acest domeniu, țara noastră a avut cel puțin următoarele posibilități:

de a prelua un model elaborat și aplicat cu succes într-una din țările lumii;

de a încerca să conceapă o strategie proprie, pe care să o aplice prin metode întrutotul specifice;

de a realiza o sinteză a unor aspecte pozitive din experiențele mai multor țări, îndeosebi europene: încadrarea în cerințele revoluției tehnico-stințifice actuale.

Unele din orientările de bază pentru eficientizarea economiei de piață sunt:

1.folosirea în mod conștient a mecanismului prețurilor, unde ele trebuiesc să se coreleze cu funcțiile și conținutul fiecărei componente ca forme de manifestare a venitului net, astfel ca acestea să-și poată manifesta deplin rolul de pârghii de ordin economic, financiar și social. Neîndeplinirea acestor cerințe devine o frână în calea rentabilității, a eficienței în general.

2.restructurarea economiei naționale prin trecerea la o structură care să corespundă cât mai bine condițiilor din țara noastră, a cerințelor populației și a exportului. Restructurarea producției trebuie făcută încât aceasta să fie rentabilă, să asigure obținerea unor beneficii normale și să aibă desfacerea asigurată.

Pe măsură ce mediul economic devine tot mai concurențial, concurența reprezentând o permanentă a economiei de piață, alinierea activității firmei la cerințele pieței devine o condiție indispensabilă pentru supraviețuirea și prosperitatea acesteia.

2.2 Relația rentabilitate-eficiență

Rentabilitatea apare ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piață în orientarea producției în raport cu cerințele consumatorilor (productivi și individuali).

Rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficiența întregii activității economice a întreprinderii.

Eficiența economică reprezintă un concept modern de evaluare a unei activități economice prin care rezultatele obținute sunt înterpretate prin prisma resurselor consumate.

Eficiența economică este o noțiune complexă. Ea nu poate fi exprimată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori. Din acest sistem de indicatori un rol important îl joacă rentabilitatea, ea fiind o formă de bază a eficienței economice. Ea reflectă capacitatea agenților economici de a acoperi cheltuielile efectuate cu producerea și desfacerea bunurilor economice și de a obține un surplus de venit denumit profit sau beneficiu.

Eficiența economică se referă atât la fiecare activitate sau operațiune (aprovizionare, producție, vânzare de mărfuri etc.), cât și la ansamblul activițătii întrepriderii (adică la tot capitalul investit sau angajat). Calculele de eficiență trebuie să însoțească fiecare activitate, fază sau operațiune pentru a asigura în ansamblu o eficiență cât mai ridicată a capitalului investit.

Efortul efectuat se exprimă în mod obișnuit prin capitalul investit sau angajat, prin cheltuieli, costuri etc., iar efectele prin produse și rezultate.

Există un efort global pentru întreaga activitate (capital investit) și eforturi parțiale pentru diverse activități, faze sau operațiuni (costul de achiziționare a mărfurilor vândute, costul de producție, cheltuieli cu personalul, cheltuieli financiare etc.).

În mod concret mărimea și stabilitatea profitului unui agent economic sunt supuse mai multor presiuni:

presiune din partea cumpărătorilor care vizează reducerea prețurilor de vânzare;

presiune din partea furnizorilor care își impun prețurile de achiziție;

presiune din partea salariaților care vizează creșterea salariilor;

presiune din partea concurenților care produc același gen de bun economic, concurenți ce pot aduce la piață produse de calitate superioară sau cu costuri mai reduse;

presiune din partea viitorilor întreprinzători care pot să pătrundă pe piață cu șanse sporite în lupta cu concurența;

presiune din partea cercetării științifice care creează tehnologii sau bunuri economice caracterizate printr-o eficiență economică mai înaltă.

Drept urmare, fiecare agent economic este preocupat să găsească soluții care să preîntâmpine sau să diminueze efectele presiunii din partea concurenței. Printre aceste măsuri se înscriu:

strategia efortului concentrat, adică orientarea întregului efort spre o clientelă stabilă, pentru un anumit bun economic sau zonă geografică; acest lucru se realizează prin calitatea produsului și serviciile oferite clienților;

strategia diferențierii produselor, adică crearea unui asemenea produs care să fie resimțit de către client ca unică posibilitate de a satisface nevoile într-un anumit domeniu;

strategia dominării globale a unei piețe prin costuri, adică permanenta sporire a forței comerciale agentului economic, avându-se în vedere că toți concurenții dispun cam de aceleași condiții tehnico-economice.

Mărimea rentabilității depinde de factori direcți și indirecți. Ca factori direcți menționăm: nivelul prețurilor, costurilor, volumul producție vândute și structura cifrei de afacere. Din categoria factorilor indirecți fac parte: eficiența utilizării factorilor de producție și calitatea activității de producție (aprovizionare și desfacere).

Creșterea eficienței utilizării factorilor de producție se concretizează în reducerea consumului de factori de producție și deci reducerea costului, fapt ce duce la sporirea masei profitului și a ratei profitului.

Sporirea rentabilități depinde și de calitatea desfășurării ciclului economic, inclusiv al fiecărui segment.

În domeniul producției agentul economic acționează în următoarele direcții:

utilizarea largă a progresului științific și tehnic printr-o politică de investiții corespunzătoare cerințelor pieței;

combinarea optimă a factorilor de producție;

organizarea rigurosă a producției și a muncii;

ridicarea permanentă a calității bunurilor și serviciilor;

utilizarea rațională a resurselor financiare proprii și împrumutate.

În domeniul aprovizionării principalele măsuri sunt:

apelarea la furnizorii care oferă cele mai avantajoase condiții de vânzare a bunurilor economice;

asigurarea stocurilor optime de active circulante;

ritmicitatea aprovizionării.

În domeniul desfacerii principalele măsuri sunt:

folosirea formelor moderne de vânzare a bunurilor economice;

găsirea unor canale de distribuție optime.

Orice activitate social productivă are drept țel atingerea unor obiective cu o eficiență economică ridicată. În economia de piață eficiența economică are o semnificație deosebită. Libera inițiativă și concurența determină ca întreprinderile care nu se impun prin calitate, competitivitate, eficiență superioară și nici nu pot să se redreseze în termene acceptabile, să devină falimentare.

Cunoașterea gradului de independență economică și financiară, detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea întreprinderii, presupune diagnosticarea financiară printr-un sistem de rate de eficiență.

Selecția datelor trebuie facută în funcție de poziția pe care se plasează analistul, cât și de problemele ce urmează să fie rezolvate. Astfel, analistul va trebui să procedeze cu multă atenție la alegerea și interpretarea datelor care compun “bateria” aptă de a aprecia gestiunea unei întreprinderi și starea de sănătate financiară a acesteia.

În sensul cel mai larg, ca raport între efectele utile (rezultate) și eforturi (cheltuieli) depuse pentru desfășurarea unei activițătii economice, eficiența este surprinsă la nivelul întreprinderii sub diferite laturi: productivitatea muncii, rentabilitate, calitatea produselor, profit, cheltuieli de producție totale și materiale la 1000 lei producție marfă fabricată.

Rentabilitatea ca indicator, exprimă tot un raport între efect și efort și poate căpăta diferite forme, după cum se ia în considerare profitul la numărător sau se schimbă baza de raportare, care exprimă efortul.

Efortul efectuat se exprimă în mod obișnuit prin capitalul investit sau angajat, prin cheltuieli, costuri etc., iar efectele prin produse și rezultate.

Există un efort global pentru întreaga activitate (capital investit) și eforturi parțiale pentru diverse activităti, faze sau operațiuni (costul de achiziționare a mărfurilor vândute, costul de producție, cheltuieli cu personalul, cheltuieli financiare etc.).

Există două posibilități de a exprima eficiența economică prin intermediul ratelor:

fie prin raportul efect/efort, respectiv ce efect se obține pe o unitate de efort;

fie prin raportul efort/efect, respectiv ce efort se depune pe o unitate de efect.

Aceste două categorii de rate le numim rate de eficiență a activității.

Dar posibilitatea de a construi rate de eficiență nu sunt epuizate. Se pot construi rate de eficiență a structurii care privesc: fie structura eforturilor (prin raportul efort/efort); fie structura efectelor (prin raportul efect/efect).

De exemplu, este necesar să se analizeze raportul între capitalurile proprii și capitalul total, adică structura capitalului (efort/efort) sau raportul între rezultatul exercițiului și rezultatul curent înainte de impozit (efect/efect).

O altă clasificare a ratelor poate fi făcută după natura problemelor analizate: activitate economică, lichiditate, echilibru financiar, rentabilitate etc.

Definit ca diferență între ceea ce se încasează și ceea ce se plătește într-o activitate economică, profitul sintetizează eficiența cu care sa desfășurat activitatea economică.

Stabilirea gradului în care activitate economică aduce profit se face cu ajutorul ratei rentabilității. Rata rentabilității reflectă măsura în care unitatea economică concură la obținerea profitului, în special volumul producției, reducerea costurilor de producție, calitatea produselor, structura producției, accelerarea vitezei de rotație a fondurilor și a prețurilor.

În contextul economic concurențial se evidențiază necesitate utilizării unor multiple maniere de cuantificare a profitabilității, prin raportarea la o serie de mărimi economice și financiare. O astfel de mărime este rata rentabilității care poate oferi o imagine mai adevărată a stării firmei în condițiile în care este determinată printr-un sistem de calcul mai complex.

Rentabilitatea și ciclul de viață a produsului semnifică o analiză dinamică, care pornește de la punctul critic și urmărește în timp situația rentabilității pe produs în funcție de curbele esențiale care condiționează beneficial (volumul vânzărilor; prețul și costul).

Ciclul de viață al produsului poate fi definit prin patru faze: lansare, creștere (expansiune), maturitate și declin. Nu este obligatoriu ca orice produs să parcurgă aceste faze sau să aibă o curbă de viață identică. Un produs poate constitui un eșec chiar de la lansare, intrând în declin, altul poate suferi o relansare în faza de maturitate.

Sub impulsul revolutiei tehnico-stiințifice se constată o scurtare a ciclului de viață a produselor în majoritatea ramurilor industriale.

Analiza în dinamică a rentabilității, studiile de prognoză implică cercetarea ciclului de viață al produselor. Volumul producției în corelație cu volumul cererii, determinarea capacităților de producție constituie factori decisivi ai nivelului rentabilității, având în vedere comportamentul diferit al celor două categorii de costuri (fixe și variabile).

În acest sens, politica constituie un domeniu hotărâtor al opțiunilor fundamentale în activitatea economică. Pentru a decide în ceea ce privește introducerea sau scoaterea din fabricație, dimensiunile sau diversificarea producției este de maximă utilitate, studierea ciclului de viață al produselor în corelație cu dinamica rentabilității.

În concluzie, referindu-se la corelația dintre rentabilitate și eficiență, putem spune că eficiența economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea, deoarece aceasta din urmă reprezintă doar una din formele de manifestare a eficienței, și anume, o formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice. În schimb, eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele unor firme ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse intrate sau nu în circuitul economic.

Deci, corelația dintre rentabilitate și eficiență economică este corelația dintre parte și întreg, deoarece rentabilitatea evidențiază numai o parte din aspectele calitative ale eficienței economice.

2.3 Sistemul de indicatori privind rentabilitatea

Indicatorii sunt instrumente ale cunoașterii care reflectă fenomene economice-sociale.

Fenomenele economico-financiare sunt dinamice, se modifică în timp sub impulsul factorilor care generează dinamica vieții sociale, ceea ce impune ca și sistemul de indicatori să fie flexibil și să sesizeze realitățile vieții.

Aceasta este o teză fundamentală care ne atrage atenția că sistemul de indicatori prin care analizăm și decidem în domeniul economico-social nu este imuabil și drept consecință, ne obligă să reflectăm cât mai corect fenomenele economico-financiare și relațiile dintre ele, să sesizăm variabilele care se impun a fi reflectate prin indicatori și modele, pentru a cunoaște cât mai fidel fenomenele și pentru a lua decizii pertinente.

Istoria omenirii în ultimele secole ne atrage atenția că atât la scară macro și micro economică s-au comis erori grave în construcția indicatorilor și a modelelor, ceea ce a avut drept consecință pagube imense pentru omenire cum sunt cele privind poluarea și distrugerea în bună măsură a mediului ambient.

Modelele privind creșterea economică, dominante în gândirea economică până cu câteva decenii în urmă, făceau abstracție de factorul natural, ceea ce a produs imense pagube în viața socială. Absolutizarea profitului în teoria economică a intrat în conflict cu mediul înconjurător și a provocat pagube de mare amplitudine.

Tratarea izolată a economicului neținând seama de conexiunile și interdependențele cu celelalte componente ale spațiului macronațional a determinat mari daune societății.

Rezultă că, în primul rând, teoria economică trebuie să reflecte cât mai corect dinamica fenomenelor economice în interdependența cu cele naturale și sociale pornind de la teza de bază a viabilității societății umane, ceea ce din 1987 în urma conferinței Brundtland se denumește dezvoltarea durabilă.

Pe baza unei teorii economice se construiesc indicatori și modele care să slujească procesului decizional.

Sistemul de indicatori este menit să servească drept instrument care să permită organelor de conducere să pătrundă în ceea ce este esențial fenomenelor și proceselor economice, să analizeze critic modul de realizare a obiectivelor asumate pentru a lua promt decizii care să orienteze eforturile spre dezvoltarea tendințelor pozitive și înlăturarea deficiențelor, pentru ridicarea eficienței economice a valorificării resurselor financiare, materiale, umane și informaționale.

Tripticul “informație-analiză-decizie” relevă condiționarea calității decizionale de calitatea analizei, iar calitatea analizei de calitatea informației.

Ori, este cunoscut ca într-o formulare sintetică obiectul conducerii este definit ca știința luării unor decizii cât mai bune. Avem în vedere în acest lanț de dependențe, ca planul practicii economice, diferența între o decizie bună și o alta foarte bună poate însemna milioane de lei.

De asemenea, este necesar să subliniem că sistemul de indicatori trebuie să satisfacă cerințele metodologiei de analiză și nu invers.

Obiectul analizei derivă din natura problemelor economico-sociale studiate din obiective de politică economică.

O analiză mai aprofundată a concepției sistemului de indicatori, având în vedere rolul de instrument al cunoașterii pe care îl joacă orice indicator, presupune corelarea funcțiilor întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă) cu atributele conducerii (prevedere, organizare, coordonare, decizie și control), având în vedere că exercitarea oricărei funcții a întreprinderii solicită toate atributele conducerii.

Indicatorii de eficiență, care reflectă un raport între rezultate și resurse (avansate și consumate), luate integral sau parțial, sunt în special indicatori financiari, care au capacitatea de a sintetiza situația economico-financiară a firmei.

Dacă se pornește de la raportul EFECT/EFORT, se pot distinge trei concepte:

eficacitatea, când efortul ramâne constant și efectul se modifică;

economicitatea, când efectul ramâne constant și efortul se modifică;

eficiență, când ambii termeni se modifică.

În legătura cu eficiența, distingem indicatori care reflectă eficiența activității (deci raportul dintre efect și efort sau invers) și indicatori care reflecta eficiența structurilor (efect/efect sau efort/efort).

Pe această bază se construiește o matrice cu patru cadrane luând în considerație pricipalii indicatori care caracterizează activitatea unei întreprinderi astfel:

eforturi:

total activ

active imobilizate

active circulante

costul productiei

cheltuieli cu personalul

capital propriu

capital permanent

efecte:

profit brut

profit net

cifra de afaceri

valoarea productie marfă

valoarea adăugată

Pe baza analizei combinatorii se stabilesc toate ratele posibile.

În raport cu scopul urmarit se aleg indicatorii care corespund cel mai bine având în vedere puterea lor informativă.

Dacă ne referim numai la indicatori financiari se poate porni de la cele două surse fundamentale de informație: bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

Principalele grupe de indicatori (sub forma de rate) le-am stabilit astfel:

rate de lichiditate

rate de echilibru financiar

rate de gestiune

rate de rentabilitate

rate ale fondului de rulment.

Se pot adăuga:

– rate de structură a activului

– rate de structură a pasivului

– rate de analiză a investițiilor

Puterea informativă a indicatorilor depinde de modul de construire a indicatorilor și de contextul aplicării lor.

Modul de construire presupune o îmbinare de variabile după o anumită tehnologie având în vedere un anumit scop.

În cele ce urmează analizăm puterea informativă la 22 de indicatori de analiză financiară.

Lichiditatea generală arată posibilitatea întreprinderii de a-si achita datoriile curente din activele circulante compuse din disponibilități bănești, creanțe și stocuri.

Lichiditatea intermediară indică posibilitatea întreprinderii de a-și achita datoriile curente pe baza a două elemente ale activelor circulante: disponibilități bănești și creanțe. Sunt excluse stocurile, acestea fiind mai greu transformabile în lichidității banești. În condițiile economiei de piață, această formă de lichiditate este denumită lichiditate imediată, deoarece creanțele se află sub formă de bilete la ordin și cambii, care se pot transforma ușor (prin vânzarea în bancă) în disponibilități bănești. La noi în țară titlurile de credit nu au căpătat extensiunea necesară în practica economică.

Lichiditatea la vedere (imediată) exprimă posibilitatea întreprinderii de a-și onora datoriile curente numai din disponibilități banești.

În condițiile în care titlurile de credit (cambia și biletul la ordin) vor avea o circulație generalizată, va dispare utilitatea acestei rate.

Rata solvabilității generale exprimă posibilitate întreprinderii de a acoperii datoriile sale curente având în vedere activele totale.

O asemenea rata este utilă și pentru a judeca echilibru financiar al firmei având în vedere și riscul de faliment.

Rata autonomiei financiare redă posibilitatea întreprinderii de a desfășura procesul economic pe baza capitalului propriu.

Față de capitalul permanent, care pune în evidență întregul capital utilizat (propriu, atras și împrumutat), capitalul propriu se cere să aibă o poziție dominantă. Acordarea creditelor de către bănci este în funcție și de rata autonomiei financiare.

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate arată în ce proporție activele imobilizate sunt acoperite din capitalul propriu. Un asemenea indicator este util și pentru a stabili cum este divizat capitalul propriu în acoperirea activelor imobilizate și activele circulante. În urma reevaluarilor mijloacelor fixe apare deosebit de utilă în analiza capitalului propriu afectat pentru acoperirea activelor circulante, pentru a preveni decapitalizarea firmelor.

Rata de finanțare a stocurilor reflectă partea din fondul de rulment care acoperă elementul cu ponderea cea mai mare în activele circulante. Analiza acestei rate presupune o corelare cu viteza de rotație a stocurilor având în vedere nu numai evoluția situației la întreprinderea analizată, ci și viteza medie pe ramura și standardele pe plan internațional.

Această modalitatea de analiză derivă din necesitatea asigurării competitivității firmei pe plan național și internațional.

Rata datoriilor exprimă gradul în care este îndatorată firma față de activele totale – cu alte cuvinte, rata arată în ce proporție activele sunt procurate din fondurile împrumutate sau atrase. Acest indicator este util atât în activitatea firmei pentru asigurarea unui echilibru între sursele proprii și cele împrumutate, cât și în politica băncilor pentru acordarea de credit în condiții de garanție cu elemente de activ.

Rata de rotație a obligațiilor reflectă numărul de rotații sau durata unei rotații a obligațiilor întreprideri (împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung și dobânzile aferente, furnizori și conturi asimilate, clienți creditori și alte datorii) în funcție de cifra de afaceri.

În zile, această rată indica intervalul mediu pe care întreprinderea are datorii în raport cu cifra de afaceri.

Durata medie de recuperare a creanțelor indică numărul mediu de zile în care se încadrează creanțele (debite de clienți) în corelație cu cifra de afaceri.

Rotația stocurilor indică numărul de rotații ale stocurilor sau durata unei rotații în zile față de cifra de afaceri. Un număr de rotații mai mare, respectiv o durată mai mică arată o accelerare a vitezei de rotație, deci o recuperarea mai rapidă a capitalului investit în stocuri.

Rotația activelor circulante arată numărul de rotații într-o perioadă dată (de obicei 1 an) sau durata în zile a unei rotații în raport cu cifra de afaceri (respectiv volumul vânzărilor). În categoria activelor circulante intră stocuri, creanțe și disponibilități banești.

Ameliorarea vitezei de rotație (respectiv mărirea numarului de rotații sau reducerea duratei unei rotații) semnifică recuperarea mai rapidă a capitalului investit în active circulante.

Rotația activului total se referă la toate activele care figurează în bilanțul unei firme, deci atât la activele circulante, cât și la activele imobilizate.

Indicatorul arată numarul de rotații prin cifra de afaceri sau durata unei rotații (în zile) pe o perioadă determinată (de obicei 1 an).

Acest indicator reflectă viteza cu care se rotește întreg capitalul investit (dacă privim din punctul de vedere al pasivului bilanțului). Este unul din indicatorii cei mai utili pentru a pune în evidență eficiența cu care o firmă își valorifică toate activele (mijloacele) pe care le deține, respectiv eficiența cu care utilizează întregul capital.

Rata rentabilității economice exprimă capacitatea întreprinderii de a produce profit pe baza capitalului permanent de care dispune.

Capitalul permanent este cel care se află la dispoziția întreprinderii pe o perioadă mai mare de 1 an și cuprinde pe lângă capitalul propriu și capitalul împrumutat pe termen mediu și lung.

Rata rentabilității financiare exprimă eficiența valorificării capitalului propriu al firmei prin raportarea profitului net (după impozitare) la capitalul propriu. Între rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare intervine “efectul de pârghie” sau “levier” care arată modul în care se reflectă în rentabilitatea financiară raportul dintre rata rentabilității economice și rata dobânzii la capitalul împrumutat.

Formula de calcul este:

RF=[Re + (Re-Rd)D/Kpr] (1-Ci/100), în care:

Rf= rata rentabilității financiare

Re= rentabilitatea economică

Rd= rata dobânzii

D= capital împrumutat (datorii)

Kpr= capital propriu

Ci= cota de impozit pe profit

Aceasta formulă exprimă corelația dintre rata rentabilității financiare și rata rentabilității economice, rata dobânzii la împrumuturi și credite bancare, coeficientul de îndatorare și cota de impozit pe profit.

Rata rentabilității comerciale (vânzărilor) exprimă eficiența vânzărilor, respectiv cota de profit net ce revine la 100 lei cifră de afaceri (vânzări). O asemenea rata a rentabilității este utilă pentru a caracteriza eficiența întregului circuit economic (aprovizionare, productie, desfacere).

Rata rentabilității capitalului investit (a întregului activ) determinate prin raportarea profitului net la total pasiv sau total activ indică gradul de valorificare a înregului capital sau a tuturor mijloacelor economice ale firmei prin profitul net ce se obține.

Printr-o analiză mai detaliată acest indicator permite să se pună în evidență părtile din capital care au o eficiență mai ridicată sau mai scăzută față de medie și pe această bază pot fi luate măsuri în consecință.

Punctul critic al rentabilității numit și punctul de echilibru sau prag de rentabilitate marchează acea dimensiune a producției la care cheltuielile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției (nu se obține nici profit nici pierdere).

Punctul critic se poate determina pe produs și pe ansamblul activității, atât în faza de proiectare de noi capacități în faza de prognozare a activității, cât și în analiza utilizării capacităților în producție existente.

Pe ansamblu de activității este foarte util punctul critic aferent cifrei de afaceri pentru a nu lucra în pierdere. La numărător apare suma cheltuielilor fixe, iar la numitor ”l-gv” semnifică greutatea specifică a cheltuielilor fixe sau cheltuieli fixe la un leu cifră de afaceri.

Nivelul cifrei de afaceri aferente unui anumit profit indică ce volum trebuie să aibă cifra de afaceri pentru a obține un anumit profit, având în vedere raportul dintre suma cheltuielilor fixe totale plus beneficiu obținut la chetuielile fixe ce revin pe 1 leu cifră de afaceri.

Acest indicator, ca și punctul critic al rentabilității, realizează o legătură între gradul de utilizare a capacității de producție și profit. Acest aspect este esențial atât la proiectarea de noi capacități de producție, la asimilarea de noi produse pentru a dimensiona producția în acord cu cererea pieței și criteriul rentabilității, cât și la stabilirea gradului de utilizare a capacității existente în acord cu cererea și criteriul rentabilității.

Fondul de rulment net global reprezintă partea din capitalul permanent care este destinată acoperirii activelor circulante imobilizate. Fondul de rulment astfel determinat permite firmei desfășurarea normală a circuitului economic. În cazul în care acest fond este sub necesarul acoperirii activelor circulante se produce o decapitalizare care creează perturbații în desfășurarea normală a circuitului economic și care determină întreprinderea să apeleze la credite bancare.

Necesarul de fond de rulment exprimă necesarul de fond de rulment (din surse proprii și atrase) care să acopere activele circulante (stocuri, creanțe și alte active) dimensionate pe baza unor viteze de rotație normale la scară națională și comparabile cu uzanțele internaționale.

Competitivitatea întreprinderilor pe scară națională și internațională impune alinierea la asemenea uzanțe.

Fluxul de lichidități (disponibilități bănești) (cash flow) reprezintă fluxul monetar net al exercițiului, respectiv diferența între trezoreria netă de la sfârșitul perioadei și cea de la începutul perioadei (CF=TN1-TN0).

Trezoreria netă apare ca diferență între fondul de rulment și nevoia de fond de rulment. În determinarea fluxului de numerar din activitatea de exploatare sunt două elemente esențiale: profitul și amortizarea inclusă în costuri. La acestea se adaugă variația stocurilor, a creanțelor, a furnizorilor și a clienților creditori.

Intervine apoi fluxul din activitatea de investiții, din activitatea financiară și din alte activități.

Normal este ca soldul disponibilităților bănești la sfârșitul perioadei să fie pozitiv, ceea ce reflectă un echilibru financiar al întreprinderii și un surplus monetar care în bună măsură poate fi expresia profitului net realizat.1

CAPITOLUL III

ANALIZA PROFITULUI LA” S.C. VELPITAR S.A.”

3.1 Analiza structurală a rezultatelor financiare în perioada 2003-2005

Analiza profitului pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Analiza structurală a profitului la “ S.C. VELPITAR S.A.” presupune descompunerea în elemente componenete în funcție de anumite criterii.

Pe baza datelor oferite de contabilitatea financiară, respectiv de Contul de Profit și Pierdere întocmit la sfârșitul exercițiilor financiare 2004și 2005se poate întocmi Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune, analiză pe baza indicatorilor cuprinși în aceste situații putând contribui la adoptarea unor decizii atât la nivelul firmei, cât și la nivelul terților cu care întreprinderea are legătură pe plan economic și financiar.

Realizarea acestui obiectiv presupune, așa cum am spus, o tratare prealabilă a Contului de Profit și Pierdere pentru a pune în evidență modul de funcționare și rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatarii, rezultat curent și rezultat net al exercițiului.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului+marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercițiului). Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.

Nota: Tabloul S.I.G. s-a întocmit pentru anii 2003, 2004, și 2005, iar compensarea indicatorilor s-a făcut pentru anii 2004-2005

Din analiza tabloului S.I.G. se desprind următoarele concluzii:

În 2004 vânzările de mărfuri au însumat 1105.620 mii lei, iar cheltuielile 1040.240 mii lei, ceea ce a condus la formarea unei marje comerciale în suma absolută de 65.380 mii lei. În anul 2005 marja comercială în sumă absolută a fost de 132.429 mii lei, marja comercială care a influențat indicatorul valoare adăugată.

Producția exercițiului a crescut în 2005 față de 2004 de la 4225.536 mii lei la 9949.708 mii lei, această creștere fiind de 2,35 ori. Nu trebuie neglijat în formarea acestui indicator soldul mult mai mare al producției vândute și neîncasate din 2005 (7910.879 mii lei) față de 2004 (3218.414 mii lei), dar și al producției stocate 2036.228 mii lei în 2005 și 1007.122 mii lei în 2004.

Valoarea adăugată a crescut față de 2004 de la 1265.427 mii lei la 2821.851 mii lei, indicele de creștere fiind de 2,23.

IVA=2821.851/12.65.427 = 2,23

Consumurile intermediare au crescut mai rapid decât producția exercițiului.

ICI= 7260.287/3025.489 = 2,4

si

IPE= 9949.708/4225.536 = 2,35

Unde: ICI= indicele consumurilor intermediare

IPE=indicele producției exercițiului

IVA= indicele valorii adăugate

Corelația dintre dinamica producției exercițiului și cea a valorii adăugate este:

IVA<IPE (în mod normal IVA>IPE)

Aceasta reflectă o creștere a consumurilor de la terți și impune o aprofundare a analizei până la nivel de produs, examinarea consumurilor materiale (valorice și fizice), cât și a prețurilor produselor (condițiile formării lor pe piață).

Rezultatul exploatării a crescut în 2005 față de 2004de la 452.201 mii lei la 920.354 mii lei, adică cu aproximativ 104%.

În 2005 cheltuielile cu personalul au crescut față de 2004 cu aproximativ 116%, ceea ce a condus la formarea unui excedent brut de exploatare de aproape două ori mai mare.

Rezultatele financiare pozitive din2005 și mult mai mari decât în 2004, conduc la formarea unui rezultat curent pozitiv mai mare de 2,09 ori decât cel din 2004.

Deși, rezultatul excepțional înregistrează o creștere de la –1.323 mii lei în 2004 la –478.182 mii lei în 2005, rezultatul înaintea impozitării este pozitiv și înregistreaza o creștere de 1,97 ori.

IP= = 1,97

3.2 Analiza factorială a rezultatului

Având în vedere multitudinea de forme în care se prezintă profitul, în analiza factorială se aprofundeaza următorii indicatori:

1.Rezultatul exercițiului înaintea impozitării

2.Rezultatul exploatării

3.Rezultatul aferent cifrei de afaceri

3.2.1 Analiza factorială a rezultatului exercițiului înaintea impozitării

Model: Prb=Vt x pr

Pornind de la acest model rezultă că asupra modificării profitului brut acționează direct și indirect următorii factori:

Influența modificării veniturilor totale Vt

Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri totale, din care:

*Modificarea structurii veniturilor pe categorii de activitati Δgi

*Influența profitului ce revine la 1 leu venituri pe categorii de actvități Δpi

ΔPrb = Prb1 – Prb0 = (783.383 – 39.671)mii lei = +386.642 mii lei

Din care:

Influența modificării veniturilor totale

ΔVt= (Vt1-Vt0) x pr0

ΔVt= (12270.954 – 5358.818) x 0,074 = 51449.806 mii lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri:

Δpr = Vt1 x (pr1-pr0)

Δpr = 12270.954 x (0,0638 – 0,074) = -125.163,36 mii lei

Influența modificării structurii veniturilor pe categorii de activități:

Δg = Vt1 x (prrec-pr0)

prrec=

prrec= =7,4748

Δg=12270.954(7,4748-0,074)=90814.880,6 mii lei

Influența modificării profitului ce revine la 1 leu venituri pe categorii de activități:

Δpri=Vt1x(pr1-prrec)

Δpri= 12270.954(0.0638-7,4748)=-90.40.043 mii lei

ΔVt=51.148,64mii lei

ΔPrb=+38.6642mii lei Δg=908.148.800,6 mii lei

Δpr=-125.1637,36mii lei

Δpri=-90940.043mii lei

Prin urmare, se constată la nivelul întregii activități o creștere a profitului brut în valoare absolută cu 3.866.421 mii lei. Ca rezultat, situația se apreciază favorabil, deoarece sporirea profitului brut creează premise pentru sporirea fondului, pentru creșterea gradului de cointeresare materială a salariaților și a asociaților.

Factorial, creșterea profiului brut se explică astfel:

modificarea structurii veniturilor s-a concretizat într-o creștere a profitului cu 90814.8800,6 mii lei, ceea ce înseamnă că a scăzut ponderea veniturilor pe 2005 aferente activităților unde profitul mediu la 1 leu venituri este inferior celui obținut pe total societate în anul de bază (2004).

modificarea profitului ce revine la 1 leu venituri pe categorii de activități a determinat o scădere a profitului cu 90940.043 mii lei, ceea ce scoate în evidență o scădere a eficienței economice și faptul că nu există rezerve pentru reducerea costurilor.

3.2.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării

În cadrul societății, activitatea de exploatare deține ponderea preponderentă și contribuie decisiv la formarea rezultatelor totale.

În acest context se impune analiza factorială a rezultatelor aferente exploatării, analiză ce se poate realiza pe baza a două modele.

Model 1: Pre = Ve x pre

Nota: Calculele se realizează pe baza datelor cuprinse în tabelul de la subcapitolul 3.2.1.

ΔPre = Pre1 – Pre0

ΔPre = 920.354 – 452.2020 = 468.152 mii lei

Din care:

Influența modificării veniturilor totale aferente activității de exploatare:

ΔVe = (Ve1-Ve0) x pre0

ΔVe= (12224.076 – 5332.198) x 0,085=590.3936,81 mii lei

Influența modificării profitului ce revine la 1 leu venituri din exploatare:

ΔPre=Ve1 x (pre1-pre0)

ΔPre= 12224.0767(0,075-0,085) = -122.2407,67 mii lei

Din care:

Modificarea structurii veniturilor din exploatare:

Δge=Ve1 x (prerec-pre0)

prerec= = = 0,088

Δge = 12224.0767 (0,088-0,085) = 36.672,3 mii lei

Modificarea profitului ce revine la 1 leu venituri din exploatare (pe categorii de activități):

Δpre = Ve1 x (pre1-prerec)

Δpre=12224.076 (0,075-0,088)=-158.912,97 mii lei

ΔVe=590.393,81mii lei

ΔPre=468.152mii lei Δgi=36.6722,3 mii lei

ΔPre=-122.240,67mii lei

ΔPrei=-158.912,97mii lei

Se constată că la nivelul activității de exploatare s-a înregistrat profit suplimentar de 468.152 mii lei față de perioada precedentă. Ca rezultat, situația se apreciază ca fiind favorabilă, deoarece activitatea de exploatare deține o pondere însemnată față de celelalte activități; de fapt, constituie activitatea de bază a S.C.VELPITAR S.A.

Factorial, obținerea profitului suplimentar s-a datorat acțiunii următorilor factori:

Creșterea veniturilor din exploatare a dus la obținerea unui spor de profit de 590.393,81 mii lei; situația se apreciază favorabil, pentru că o creștere a veniturilor reflectă utilizarea rațională a tuturor resurselor din cadrul acestui tip de activitate;

Modificarea structurii veniturilor din exploatare a determinat o creștere a profitului din exploatare, ceea ce înseamnă că a crescut ponderea activităților la care profitul la 1 leu venituri este peste nivelul celui aferent activității de exploatare în 2004 (a crescut ponderea veniturilor din vânzările de produse pentru care în anul de bază pr=0,115 lei profit/1 leu venituri este mai mare decât cel aferent întregii activități de exploatare care este de 0,085 lei profit/1 leu venituri); acest lucru a condus la o creștere a profitului din exploatare de 36.672,3 mii lei;

Modificarea profitului ce revine la 1 leu venituri a determinat o reducere a profitului de 158.912,97 mii lei, ceea ce pune în evidență o reducere a eficienței activității. Model 2: Pre = Ae x

-mii lei-

ΔPre=Pre1-Pre0 = 920.354 – 452.202 = 468.152 mii lei

Influența modificării valorilor medii a activelor din exploatare:

ΔAe=(Ae1-Ae0) x

ΔAe =(2953.902-2152.870) x 2,4768 x 0,0848 = 1681.798,77 mii lei

Influența modificării eficienței folosirii activelor din exploatare:

Δ() = Ae1 x () x

Δ() = 2953.602 x (4,1387 – 2,4768) x 0,0848=416.248,01 mii lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:

Δ() = Ae1 x x ()

Δ() = 2953.602 x 4,1387 x (0,075-0,085)=-122.240,46 mii lei

Din care:

Modificarea structurii veniturilor din exploatare:

Δge=Ae1 x x (Pre1rec-Pre0)

Δge=2953.602 x 4,1387 x (0,088-0,085) = 366.722,24 mii lei

Modificarea profitului ce revine la 1 leu venituri din exploatare (pe categorii de activității):

ΔPre=Ae1 x x (Pre1-Pre1rec)

ΔPre= 29.536.025 x 4,1387 x (0,075-0,088) =-1.589.129,7 mii lei

ΔAe=168.179,77 mii lei

ΔPre=4.681.529 mii lei Δ() = 416.248,01 mii lei

Δ()=-122.240,46miilei

Δge=36.672,24miilei ΔPre=-158.912,7mii lei

Pe baza acestui model creșterea profitului aferent activității de exploatare cu 468.152 mii lei față de perioada precedentă este rezultatul acțiunii următorilor factori:

creșterea valorii medii a activelor din exploatare a determinat un spor de profit de 168.179,77 mii lei (îndeosebi ca urmare a sporirii volumului de active fixe de la 1564.730 mii lei la 2080.735 mii lei);

influența modificării eficienței activelor din activitatea de exploatare de la 2,4768 la 4,1387 lei venituri/1 leu active s-a concretizat într-o creștere a profitului cu 416.248,01 mii lei. Situația se apreciază ca fiind favorabilă, acest lucru presupunând o utilizare eficientă a activelor din exploatare, o creștere a randamentului acestor active și accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante, respectiv a sporirii volumului mijloacelor fixe prin noi investiții, dar și a veniturilor din exploatare.

IVe>Iae

Ive= =2,29

Iae= =1,37

influența profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare conduce la o reducere a profitului din exploatare cu valoarea absolută de 1.222.407,46 mii lei.

Scăderea profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:

este urmarea modificării structurii veniturilor din exploatare în favoarea celor ce prezintă o rata a rentabilității mai mare decât nivelul întregii activității de exploatare. Acest lucru a dus la o sporire a profitului aferent activității de exploatare cu 36.672,24 mii lei;

este urmarea influenței modificării profitului ce revine la 1 leu venituri din exploatare pe categorii de activității care acționează în sensul scăderii profitului la 1 leu venituri din exploatare cu 158.912,7 mii lei.

Model 3 : Pre = N x

-mii lei-

ΔPre = (920.354-452.202) mii lei = 468.152 mii lei

În baza modelului de mai sus, influența factorilor este următoarea:

Influența modificării numărului de persoane:

ΔN=(N1-N0) x

ΔN=(1002-944) x 16.576 x2,7 x 1,2619 x 0,0848 = 277.774,44 mii lei

Influența modificării gradului de înzestrare tehnică:

Δ()=N1 x () x

Δ()=1002 x (20766-16576) x2,7 x 1,2619 x 0,0848=121.301,3 mii lei

Influența modificării randamentului mijloacelor fixe:

Δ()= N1 x x () x

Δ()=1002 x 20766 x (4,78-2,7) x 1,2619 x 0,0848=463.131,8 mii lei

Influența gradului de valorificare a producției exercițiului:

Δ() = N1 x

Δ()=1002 x 20766 x 4,78 x (1,2286-1,2619) x 0,0848=-280.859,12 mii lei

Influența rentabilității veniturilor (profitul din exploatare la 1 leu venituri din exploatare):

Δ()= N1 x

Δ()=1002 x 20766 x 4,78 x 1,2286 x (0,0753-0,0848)=-116.086,2 mii lei

ΔN=27.777,44 mii lei

Δ(Mf/N)= 121.3015mii lei

ΔPre= 4.681.529 mii lei Δ(Qe/Mf)= 463.1318, mii lei

Δ(Ve/Qe)=-28.0859 mii lei

Δ(Pre/Ve)=-116.0867 mii lei

Față de modelele prezentate anterior, acest model arată în plus care este atitudinea asupra modificării rezultatelor din exploatare:

modificării de personal care conduc la o sporire a profitului cu 27.7774mii lei;

modificarea gradului de înzestrare tehnică a determinat un spor de profit de 121.3015 mii lei;

Investițiile realizate au cunoscut un indice de creștere superior celui de creștere a numărului de salariați (a crescut productivitatea muncii față de 2004).

IMf = 2080.735/1564.730 = 1,33

Isal= 1002/944 = 1,06

sporirea randamentului mijloacelor fixe, care se reflectă, de asemenea printr-un spor de profit de 463.1318 mii lei;

reducerea gradului de valorificare a producției exercițiului față de2004 care a acționat printr-o scădere a profitului cu 28.0859 mii lei.

3.2.3 Analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri

Model clasic: Pr=Σqvp – Σqvc

-mii lei-

ΔPr=Pr1-Pr0= (1351.4887-571.7932)mii lei=779.6955 mii lei

Influența modificării volumului fizic al producției vândute:

Δqv=Pr0 x Iqv – Pr0 = 571.7932 x 0,939 – 571.7932 =-34.8793mii lei

Unde:

Iqv= = 4059.8598/4324.0349=0.939

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS=(Σqv1p0-Σqv1c0) – Pr0 x Iqv

ΔS=(4059.8598 – 3523.000) – 571.793 x 0,939 = -541,15 mii lei

Influența modificării costului mediu unitar:

ΔC=(Σqv1p0-Σqv1c1)- (Σqv1p0-Σqv1c0)=- (Σqv1c1-Σqv1c0)

ΔC=-(8830.763-3523.0001) mii lei = -5307.763 mii lei

Influența modificării prețului mediu de vânzare pe unitatea de produs:

ΔP=(Σqv1p1-Σqv1c1)-(Σqv1p0-Σqv1c1)= Σqv1p1-Σqv1p0

ΔP=10182.2520-4059.8598=6122.3922 mii lei

Δqv=-34.8793 mii lei

ΔS=-541,15 mii lei

ΔPr=779.695 mii lei

ΔC=-5307.763 mii lei

ΔP=6122.392 mii lei

Se constată că la nivelul S.C.VELPITAR S.A. s-a obținut un profit suplimentar aferent cifrei de afaceri de 779.695 mii lei față de anul precedent, ceea ce se apreciază ca fiind o situație favorabilă, întrucât acest lucru creează premise pentru creșterea fondurilor ce vizează efectuarea de noi investiții și creșterea gradului de cointeresare materială a salariaților și asociaților.

Factorial, depășirea profitului cu 779.695 mii lei se explică astfel:

reducerea volumului fizic al cifrei de afaceri a determinat o reducere a profitului cu 34.879 mii lei. Situația se apreciază ca fiind nefavorabilă, deoarece scăderea volumului fizic al producției vândute cu 2.380t față de 2004 pune în evidență o scadere a cifrei de afaceri, dar și la pierdere unei cote de piață. Se impune a se analiza cauzele care au generat acest lucru și luarea măsurilor de corecție necesare (îmbunătățirea calității produselor, intensificarea reclamei, diversificarea sortimentelor de pâine, produse de patiserie și făinoase etc.).

modificarea structurii cifrei de afaceri a determinat o reducere a profitului cu 541,15 mii lei, situația apreciindu-se ca fiind nefavorabilă, pentru că structura cifrei de afaceri este efectul respectării cerințelor pieței. La S.C. Berceni S.A. capacitățile de producție a pâinii depășesc cu mult cerințele pieței locale, astfel că se impun restructurării și schimbării de profil a unităților de panificație;

modificarea costului mediu unitar conduce la o reducere a profitului cu 5307.763 mii lei, ceea ce se poate explica astfel:

printr-o crestere a consumurilor fizice de materii prime și materiale, fortă de muncă, ceea ce presupune o creștere a costurilor;

printr-o creștere a prețurilor de aprovizionare;

modificarea prețului de vânzare unitar, în sensul creșterii acestuia în 2005, conduce la o creștere a profitului cu 6122.392 mii lei, dar situația nu se poate aprecia ca fiind favorabilă, deoarece creșterea profitului nu este determinată de îmbunătățirea calității produselor, de folosirea unei forțe de muncă cu o calificare superioară, utilizarea de materii prime și materiale de calitate superioară, ci de efectul inflației.

Modelul multiplicativ 1:

Pr = Σqvp(1- )

Nota: calculele se efectuează pe baza datelor cuprinse în tabelul anterior.

ΔPr = Pr1-Pr0

ΔPr=(1351.4887-571.7932) mii lei=779.6955 mii lei

Influența modificării cifrei de afaceri:

Δ(Σqvp)=(Σqv1p1-Σqv0p0) x ()

Δ(Σqvp) = (10182.2520-4324.0349)x (1-)=773.2846 mii lei

Din care:

Influența modificării volumului fizic al cifrei de afaceri:

Δqv=(Σqv1p0-Σqv0p0) x ()

Δqv=(40.598.598-43.240.349) x (1-)=-34.8711mii lei

Influența modificării prețului mediu de vânzare pe unitatea de produs:

Δp= (Σqv1p1-Σqv1p0) x ()

Δp= (10182.2520-4059.8598)x ()=808.1557 mii lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu cifra de afaceri (ca efect al creșterii cheltuielilor la 1 leu cifra de afaceri)

Δpr= Σqv1p1[()-( )]

Unde: ()= pr1

()= pr0

Δpr = 10182.2520 [(]

Δ= 64.111,43 mii lei

Din care:

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS= Σqv1p1[()-( )]

ΔS=10182.2520 x (0,13223601958-0,13223602798)

ΔS= -0,8553 mii lei

Influența modificării prețului mediu pe produs:

Δp= Σqv1p1[()-( )]

Unde: ()=1-3523.0001/10182.2520=0,654

Δp=10182.2520(0,654-0,132)=5315.135 mii lei

Influența modificării costului mediu pe produs:

Δc= Σqv1p1[()-( )]

Δc=10182.2520(0,133-0,654)=-5308.7244,01 mii lei

Δqv=-348.711,13 mii lei

Δ(Σqvp)=7.732.846,57mii lei

ΔPr=779.6955mii lei Δp=808.1557mii lei

ΔS=-0,8553 mii lei

Δpr=64.111,43 mii lei Δp=5315.1355 mii lei

Δc=-5308.7244 mii lei

Modelul de mai sus pune în evidență contributia factorilor, cifra de afaceri și rata rentabilității acesteia – exprimată ca profit la 1leu cifră de afaceri – la formarea profitului aferent cifrei de afaceri.

Față de perioada precedentă, așa cum a rezultat și din modelul anterior, profitul aferent cifrei de afaceri a crescut cu 779.6955 mii lei.

Factorial, situația se explică astfel:

modificarea cifrei de afaceri a condus la un spor de profit de 773.2846 mii lei. Însă sporirea cifrei de afaceri s-a realizat ca urmare a creșterii prețurilor de vânzare ce a determinat un spor de profit de 808.1557mii lei, în timp ce volumul fizic al cifrei de afaceri a determinat o reducere a profitului cu 34.8711 mii lei;

creșterea profitului la 1leu cifră de afaceri conduce la un spor de profit de 6.4111 mii lei;

structura cifrei de afaceri a influențat profitul în sens negativ determinand o reducere a acestuia de 0,8553 mii lei;

sporirea prețurilor de vânzare a produselor, datorată unor cauze diferite (îmbunătățirea calitativă, influențe conjuncturale la nivel microeconomic- precum inflația) influențează în mod pozitiv profitul, determinând un spor de 5315.1355 mii lei;

modificarea costurilor influențează, de asemenea profitul aferent cifrei de afaceri, dar în sens negativ, determinând o reducere a acestuia de 5308.7244 mii lei. Rezultă că la nivelul activității de producție a avut loc o creștere a consumurilor fizice de materii prime și materiale, a consumului de muncă, ceea ce a condus la o creștere a costurilor.

Model factorial multiplicativ 2:

Pr=T x = T x Wh x α x pr

-mii lei-

ΔPr=Pr1-Pr0

ΔPr=(1351.4887-571.7932) mii lei

ΔPr=779.6955 mii lei

Din care:

Influența modificării fondului de timp consumat:

ΔT=(T1-T0) x Wh0 x α0 x pr0

ΔT=(190.1796-178.2272) x 21,85 x 1,11 x 0,1322

ΔT=3.83231mii lei

Din care:

Influența modificării numărului mediu de salariați:

ΔNs=(Ns1-Ns0) x t0xWh0 x α0 x pr0

ΔNs=(1002-944) x 1888 x 21,85 x 1,11 x 0,1322

ΔNs=35.1104mii lei

Influența modificării numărului mediu de ore lucrate de un muncitor

Δt=Ns1 x (t1-t0) x Wh0 x α0 x pr0

Δt= 1002(1898-1888) x 21,85 x 1,11 x 0,1322

Δt=3.2127mii lei

Influența modificării productivității medii orare:

ΔWh=T1 x (Wh1-Wh0) x α0 x pr0

ΔWh=1.901.796 x (52,75-21,85) x 1,11 x 0,1322

ΔWh=862.3366mii lei

Influența modificării gradului de valorificare a producției:

Δα=T1 x Wh1 x (α1-α0) x pr0

Δα=1.901.796 x 52,75 x (1,02-1,11) x 0,1322=-129.3604 mii lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu cifra de afaceri:

Δpr=T1 x Wh1 x α1 x (pr1-pr0)

Δpr=1.901 x 52,75 x 1,02 x (0,1327-0,1322)=5.1163mii lei

Din care:

Modificarea structurii cifrei de afaceri:

ΔS=T1 x Wh1 x α1 x

ΔS=190.1796 x 52,75 x 1,02 x (0,13223601957-0,13223602797)

ΔS= -0,85953 mii lei

Modificarea prețului mediu de vânzare pe unitatea de produs:

Δp= T1 x Wh1 x α1 x

Δp=190.1796 x 52,75 x 1,02 x (0,654-0,1322)

Δp=5339.3776 mii lei

Modificarea costului mediu pe produs:

Δc= T1 x Wh1 x α1 x

Δc=190.1796 x 52,75 x 1,02 x (0,1327-0,654)

Δc= -5334.2613mii lei

ΔT=38.3231mii lei ΔNs=35.1104 mii lei

Δt=3.2127 mii lei

ΔWh=862.3366 mii lei

ΔPr=7.796.955 mii lei Δα=-129.3604 mii lei

ΔS=-0,85953 mii lei

Δpr=5.1163 mii lei Δp=5339.3776 mii lei

Δc=-5334.2613 mii lei

Din analiza acestui model se desprind următoarele concluzii:

creșterea fondului de timp consumat în 2005 față de 2004 cu 119.524 om-ore a determinat obținerea de profit de 38.3231 mii lei care s-a obținut pe baza:

creșterii numărului de salariați care a determinat un surplus de profit de 35.1104 mii lei; situația se apreciază în funcție de efortul făcut de societate pe linia fondului de salarii;

creșterii numărului de ore lucrate/salariat a determinat, de asemenea o creștere a profitului cu 3.2127 mii lei – situația se apreciază ca fiind favorabilă pentru că utilizarea completă a factorului de timp de lucru depinde exclusiv de efortul propriu al societății și nu solicită eforturi financiare suplimentare;

creșterii productivitǎții muncii care a determinat un profit suplimentar de 862.3366 mii lei. Având în vedere ca Wh reflectă aspectul calitativ al utilizării forței de muncă, influența este consideratǎ ca fiind favorabilă, dar cu condiția ca depășirea Wh să reflecte efortul propriu al firmei;

În cazul utilizării incomplete a forței de muncă, rezultă că depășirea nivelului productivității muncii este rezultatul prețului la care a fost realizată producția, prețuri ce se găsesc sub incinta inflației.

-Scăderea gradului de valorificare, ca efect al utilizării ineficiente a timpului de lucru, deci a nerespectării restricțiilor prevăzute, a determinat o reducere a profitului cu 129.3604 mii lei. Situația se apreciază ca fiind nefavorabilă.

– Cresterea rentabilității calculată ca profit la1 leu cifra de afaceri influențează modificarea profitului în 2005 față de 2004 în sensul creșterii acestuia, contribuția în mărimea absolută fiind de 5.1163 mii lei, care este rezultatul acțiunii următorilor factori:

modificarea prețului de vânzare, factor ce a avut o influență favorabilă asupra profitului;

modificarea costului mediu, care a avut o contribuție în sens negativ asupra profitului.

Model multiplicativ:

Pr=(Σqvp-Σqvcv)-CF=Mb-CF

-mii lei-

ΔPr=Pr1-Pr0

ΔPr0=Mb0-CF0

ΔPr0=571.7932 mii lei

ΔPr0=(1697.4657-1125.6725) mii lei

ΔPr1=Mb1-CF1

ΔPr1=(4000.7177-2649.2290) mii lei

ΔPr1=1351.4887 mii lei

Influența modificării marjei brute:

ΔMb=Mb1-Mb0

ΔMb=(4000.7177-1697.4657) mii lei

ΔMb= 2303.2520 mii lei

Din care:

Influența modificării volumului fizic al cifrei de afaceri:

Δq=Mb0 x Iqv – Mb0

Iqv= =

Iqv=0,939

Δq=1697.4657 x 0,939 – 1697.4657

Δq=-103.5454mii lei

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS=(Σqv1p0-Σqv1cv0)-Mb0 x Iqv

ΔS= (4059.8598 – 2466.1001)-1697.4657 x 0,939

ΔS=-1.605mii lei

Influența modificării costului variabil pe unitatea de produs:

Δcv=-(Σqv1cv1-Σqv1cv0)

Δcv=-(6181.5343-2466.1001) mii lei

Δcv= -3715.4342 mii lei

Influența modificării prețului mediu de vânzare pe unitatea de produs:

Δp=Σqv1p1 –Σqv1p0

Δp=(10182.2520-4059.8598) mii lei

Δp=6122.3922 mii lei

Influența modificării cheltuielilor fixe:

ΔCF= -(CF1-CF0)

ΔCF= -(2649.2290-1125.6725) mii lei

ΔCF= -1523.5565 mii lei

Δqv=-103.5454mii lei ΔMb=2303.2520 mii lei ΔS= -0.1605mii lei

ΔPr=779.6955 mii lei Δcv= -3715.4342 mii lei

Δp= 6122.3922 mii lei

ΔCF= – 1523.5565 mii lei

Din analiza modelului se desprind următoarele concluzii:

modificarea marjei brute față de anul anterior conduce la o sporire a profitului în suma absolută de 2303.2520 mii lei. La aceasta au contribuit creșterea prețurilor de vânzare a produselor, care au influențat cu 6122.3922 mii lei formarea profitului. În schimb, volumul fizic al cifrei de afaceri din 2005 a scăzut față de 2004, ceea ce a condus la o pierdere de profit de 103.5454 mii lei, iar creștere costurilor variabile pe unitatea de produs, ca urmare a acțiunii unor factori dependenți sau nu de societate, a condus la o reducere a profitului de 3715.4342 mii lei. În cazul în care depășirea costului variabil a vizat îmbunătățirea calității producției, situația se apreciază ca fiind justificată din punct de vedere economic și nu defavorabilă; în cazul în care depășirea costului variabil este efectul nerespectării consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili, energie și nerespectării corelației cheltuielilor cu salariile, situația se apreciază ca fiind nefavorabilă.

creșterea volumului cheltuielilor fixe a condus la o diminuare a profitului în mărime absolută de 1523.5565 mii lei. Ca rezultat, situația se poate aprecia nefavorabilă, sporirea cheltuielilor fixe determinând modificarea pragului de rentabilitate; pentru acoperirea acestora, fabrica va trebui să producă suplimentar.

Coeficientul pârghiei de exploatare calculat pentru anii de comparație:

K1=Mb1/CF1=4000.7177/2649.2290 = 0.1510

K2= Mb0/CF0= 1697.4657/112.56725 = 0.,508

Evoluția coeficientului pârghiei de exploatare scoate în evidență faptul că marja acoperă cheltuielile fixe în proporție mai mare în 2005.

Se are în vedere categoria cheltuielilor fixe care au condus la creșterea volumului acestor cheltuieli, precum și cauzele care au generat acest lucru, procedându-se la o dimensionare rațională a acestora pentru anul viitor pentru a se realiaza un coeficient al cărui nivel să fie suficient de acoperitor în ceea ce privește siguranța exploatării.

CAPITOLUL IV

ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

4.1 Rata rentabilitatii economice

Model: Re = x 100

Unde: Kperm = capitalul permanent

-mii lei-

Re0= x 100

Re0= x 100=35,03%

Re1= x 100

Re1= x 100 = 67,91%

ΔRe = Re1-Re0

ΔRe= 67,91% – 35,03%

ΔRe= 32,88%

Din care

Influența modificării capitalului permanent:

ΔKperm= x 100 – x 100

ΔKperm= x 100 – 35,03%

ΔKperm= -6,3%

Influența modificării profitului aferent cifrei de afaceri:

ΔPr = x 100 – x 100

ΔPr= 67,91% – 28,73%

ΔPr=39,18 %

Din care:

Influența modificării volumului fizic al cifrei de afaceri:

Δqv= x 100 – x 10

Δqv= x 100 – x 100

Δqv=26,9789 – 28,7316

Δqv= – 1,75 %

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS= x 100 – x 100

ΔS= x100 – 26,978973614

ΔS= 26,976254441-26,978973614

ΔS=-0,0027%

Influența modificării costului mediu unitar:

Δc=- x 100

Δc=- x 100

Δc=-266,71%

Influența modificării prețului mediu:

Δp= x 100

Δp= x 100

Δp=307,64%

ΔKperm = -6,3%

ΔRe=32,88% Δqv=-1,75%

ΔPr=39,18% ΔS=-0,0027%

Δc=-266,71%

Δp=307,64 %

Din analiza modelului se desprind următoarele concluzii:

o creștere a capitalului permanent cu 357.9373 mii lei a dus la obținerea unei reduceri a profitului de 6,3%, acest lucru demonstrează o utilizare ineficientă a capitalului permanent;

factorul decisiv de creștere a ratei rentabilității economice este profitul aferent cifrei de afaceri, a cărei modificare față de anul precedent a condus la o sporire a ratei cu 39,18%;

structura a influențat negativ rata rentabilități economice determinând o scădere a ei cu 0,0027%.

Factorul principal ce a determinat această evoluție a fost prețul de vânzare, a cărui acțiune a condus la o creștere cu 307,64% a rentabilității.

Creșterea costurilor a avut o influență de sens invers asupra ratei rentabilității economice, de reducere a acesteia cu 266,71%.

Costurile reflectă două laturi de bază:

una privind consumurile fizice de resurse și deci, dependența de efortul întreprinderii;

cealaltă legată de prețurile de cumpărare a resurselor, parțial dependentă de activitatea întreprinderii (studiul pieței resurselor, alegerea furnizorilor, puterea de negociere cu furnizorul).

Un alt factor cu influență negativă asupra evoluției ratei este volumul fizic aferent producției, care a determinat o reducere a ratei rentabilității economice cu 1,75%.

4.2 Rata rentabilității financiare

Model1: Rf= x 100

Unde: P=profit net

Kpr= capitalul propriu

Acest model pune în evidență câti lei profit net revine la 100 lei capital propriu.

Întrucât rezultatul final este în legătură cu ansamblu de activității ale firmei, rata rentabilității financiare poate fi evidențiată și prin următorul model:

Model2: Rf= x 100

Unde: Pr = profitul

V = veniturile totale

A = active totale

Pe baza acestui model rezultă că rata rentabilității financiare a capitalului este dependentă de :

viteza de rotație a activelor (V/A) = exprimă volumul vânzărilor pe unitatea monetară investită. Cu cât rotația este mai mare, cu atât sporește eficiența capitalului investit, dacă în activitatea de exploatare se obține profit;

pârghia financiară (A/Kpr), prin care se exprimă corelația dintre structura financiară și capitalul împrumutat;

rentabilitatea netă a veniturilor (Pr/V), în care se reflectă în principal eficiența activității de exploatare.

Model1: Rf= x 100

Nota: Calculele se desfășoară pe baza indicatorilor cuprinși în tabelul de la punctul 4.1

Rf0= x 100

Rf0= x 100 = 35,03%

Rf1 = x 100

Rf1 = x 100 = 67,91%

ΔRf = Rf1-Rf0

ΔRf= 67,91% – 35,03% = +32,88%

Din care:

Influența modificării capitalului propriu:

ΔKpr = x 100 – x 100

ΔKpr= x 100 – 35,03%= – 6,3%

Influența modificării profitului aferent cifrei de afaceri:

ΔPr= x 100 – x 100

ΔPr= 67,91% – 28,73%

ΔPr= 39,18%

Din care:

Influența modificării volumului fizic al cifrei de afaceri:

Δqv= x 100 – x 100

Δqv= x 100 – x 100

Δqv=26,98% – 28,73% =-1,75%

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS= x 100 – x 100

ΔS= x 100 – 26,9789

ΔS= 26,9762-26,9789

ΔS= -0,0027%

Influența modificării costului mediu unitar:

Δc= – x 100

Δc= – x 100

Δc= – 266,71%

Influența modificării prețului mediu:

Δp= x 100

Δp= x 100

Δp=307,64%

ΔKpr= – 6,3%

ΔRf=32,88% Δqv= – 1,75%

ΔPr=39,18% ΔS=-0,0027%

Δc= -266,71%

Δp= 307,64%

Conform acestui model, se observă că:

factorul principal care determină sporirea ratei rentabilității financiare este profitul, a cărui acțiune duce la o creștere a ratei cu 39,18%;

capitalurile proprii au o influență negativă, ducând la diminuarea ratei financiare cu 6,3%;

structura are o influență negativă ducând la scăderea ratei financiare cu 0,0027%.

Modelul 2 :

= x x x 100

-mii lei-

Comparativ cu perioada anterioară s-a înregistrat o creștere a ratei rentabilității financiare cu 32,88% (67,91%-35,03%), care se datorează influenței:

a)Vitezei de rotație a activului:

() x 100 – Rf0 = (4,1546 x 1,319 x 0,1067)x100 – 35,03% = 58,47% – 35,03% = 23,44%

b)Pârghiei financiare:

()x 100 – ()x 100 = (4,1546 x 1,484 x 0,1067) x 100 – 58,47% = 65,79% – 58,47% = 7,32%

c)Rentabilității nete a veniturilor:

Rf1 –() x 100 = 67,91% – 65,79% = 2,12%

_________________________

Total: 32,88%

Concluzii:

Rata rentabilității financiare a crescut în principal pe seama vitezei de rotație a activului și a pârghiei financiare;

Corelația dintre structura financiară și capitalul împrumutat a fost respectată, dar aceasta trebuie apreciată în corelație cu viteza de rotație a activelor, în sensul că folosind surse proprii de finanțare, acestea au fost investite, ceea ce a condus la sporirea rotației lor.

4.3 Rata rentabilității față de resursele consumate

Model: Rc= x 100 = x 100

-mii lei-

Rc1= x100 = x 100 = x 100 = 15,30%

Rc0= x100 = x 100= x 100 = 15,24%

ΔRc=Rc1-Rc0 = 15,30%-15,24% = 0,06%

Din care:

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS= x 100 – Rc0

ΔS= x 100-15,24%

ΔS=15,2387-15,24

ΔS= -0,0013%

Influența modificării costului mediu unitar:

Δc= x100 – x100

Δc= x 100 – x100

Δc= -54,03% – 15,24%

Δc=-69,27%

Influența prețului mediu de vânzare:

Δp= x100 – x100

Δp= x100 – x 100

Δp=15,30%+54,03% = 69,33%

ΔS=-0,0013%

ΔRc=+0,06% Δc= -69,27%

Δp= 69,33%

Analiza diagnostic pe baza acestui model pune în evidență eficiența costurilor. După cum se poate observa din modelul prezentat mai sus, s-a înregistrat o creștere a ratei rentabilității resurselor consumate cu +0,06%. Situația se apreciază ca fiind favorabilă, pentru ca o creștere a ratei resurselor consumate să determine o creștere al profitului trebuie să devanseaze ritmul de creștere a costurilor.

Factorial acest lucru se prezintă astfel:

modificarea structurii cifrei de afaceri are o influență negativă asupra ratei rentabilității resurselor consumate;

modificarea costului a dus la scăderea ratei cu 69,27%, situația se apreciaza ca fiind nefavorabilă;

prețul de vânzare a avut o influență hotarâtoare asupra ratei rentabilității resurselor consumate, determinând o creștere a acesteia cu 69,33%, situația se poate aprecia ca fiind favorabilă atunci când creșterea prețului de vânzare este efectul îmbunătățirii calității produselor.

Concluzie:

Cu toate că rata rentabilității resurselor consumate a înregistrat o creștere în 2005 față de 2004, totuși este necesară o îmbunătățire a structurii cifrei de afaceri în favoarea unor produse ce au o rata mai mare decât media pe întreprindere, creând astfel premise pentru creșterea eficienței cheltuielilor aferente cifrei de afaceri.

4.4 Rata rentabilitatii economice a activului

Model: Ra = x 100 = x 100

Unde: V = valoarea medie a fondurilor avansate

Af = active fixe

Ac = active circulante

-mii lei-

Ra1= x 100 = 45,76%

Ra0= x 100=26,56%

ΔRa=Ra1-Ra0=45,76% – 26,56% = 19,2%

Modificarea valorii medii a activelor avansate:

Δ= x 100 – x 100

Δ= x 100 – 26,56%

Δ= 19,36% – 26,56% = -7,2%

Din care:

Modificarea valorii medii a activelor fixe:

ΔAf= x 100 – x 100

ΔAf= x 100 – x 100

ΔAf= 21,42%-26,56%

ΔAf= -5,14%

Modificarea valorii medii a activelor circulante:

ΔAc= x 100 –

ΔAc=

ΔAc =19,36% – 21,42% = -2,06%

Influența modificării profitului aferent cifrei de afaceri:

ΔPr=

ΔPr=

ΔPr= 45,76% – 19,36%

ΔPr= 26,4%

Din care:

Influența modificării volumului fizic al cifrei de afaceri:

Δqv=

Δqv=

Δqv=18,18% – 19,36% = -1,18%

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS=

ΔS=

ΔS= -0,0018%

Influența modificării costului mediu:

Δc= –

Δc= –

Δc= – 179,7%

Influența modificării prețului mediu de vânzare:

Δp=

Δp=

Δp=207,29%

ΔAf= -5,14%

ΔV=-7,2% ΔAc= -2,06%

Δqv= -1,18%

ΔRa=+19,2% ΔPr=26,4% ΔS=-0,0018%

Δc= -179,7%

Δp=207,29%

Se constată o creștere a ratei rentabilității calculată la fondurile avansate; exprimă gradul de utilizare rațională, eficiența fondurilor de care dispune firma.

Depășirea ratei rentabilității calculată la fondurile avansate cu 19,2% reflectă efectul respectării corelației dintre ritmul de creștere a profitului (ca efect al utilizării intensive și extensive a fondurilor fixe și al accelărării vitezei de rotație a activelor circulante) și ritmul de creștere a fondurilor avansate (ca efort financiar din partea firmei).

Factorial, situația se prezintă astfel:

Modificarea valorii medii a activelor avansate a determinat o reducere a ratei rentabilității cu 7,2%, atât pe seama activelor fixe (care au dus la o diminuare a ratei cu 5,14%), cât și pe seama celor circulante (au influențat negativ rata cu 2,06%);

Creșterea profitului la 1 leu cifra de afaceri reprezintă factorul determinant în creșterea ratei cu 26,4%; acest lucru se obține în principal pe seama prețurilor de vânzare (207,29%);

Creșterea costurilor a avut o influența negativă asupra ratei rentabilității capitalului avansat, ducând la diminuarea acesteia cu 179,7%;

Structura a avut o influență negativă asupra ratei rentabilității capitalului avansat, ducând la diminuarea acesteia cu 0,0018%

Pe termen lung pot apare dificultăți de menținere a poziției societății pe piața și chiar dificultăți de supraviețuire dacă nu se încearcă eliminarea influenței negative a ponderii produselor, ce au o rentabilitate mai mică decât media pe întreprindere și nu se încearcă o sporire a volumului fizic al cifrei de afaceri.

4.5 Rata rentabilității veniturilor

Model: Rv= x 100 = x 100

-mii lei-

Rv1= x100 = x 100 = x 100 = 13,27%

Rv0 = x100 = x 100 = x 100 = 13,22%

ΔRv=Rv1-Rv0 = 13,27%-13,22%

ΔRv= 0,05%

Din care:

Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

ΔS= x 100 – Rv0

ΔS= x 100 – 13,22%

ΔS=13,223601957-13,223602797

ΔS=-0,000084%

Influența prețului mediu de vânzare:

Δp= x100 – x100

Δp= x100 – 13,22%

Δp=65,4%-13,22% = 52,18%

Influența modificării costului mediu unitar:

Δc= x100 – x100

Δc=13,27%-65,4% = -52,13%

ΔS=-0,000084%

ΔRv=+0,05% Δp=52,18%

Δc= -52,13%

Din analiza modelului de mai sus se deprind următoarele concluzii:

factorul decisiv care a determinat evoluția în sens pozitiv a ratei rentabilității veniturilor a fost prețul de vânzare, a cărui acțiune a condus la o creștere cu 52,18% a rentabilității;

modificarea costurilor a determinat reducerea ratei cu 52,13%. Ca urmare, analiza în detaliu a costurilor prezintă o deosebită importanță în conducerea firmei, în special în elaborarea politicii de prețuri;

structura cifrei de afaceri are o influență negativă asupra ratei rentabilității veniturilor ducând la diminuarea acesteia cu 0,000084%.

4.6 Analiza rentabilității pe baza pragului de rentabilitate

Punctul critic, denumit și prag de rentabilitate sau punct de echilibru (“point mort” în franceza sau ‘break-even” în engleză), reflectă acea dimensiune a activității la care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, servicilor, etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente volumului de activitate și fixe totale), profitul fiind nul.

În raport cu dinamica volumului de activitate elementele de cheltuieli se grupează în variabile și fixe. Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitate de produs (suma lor crește direct proporțional cu volumul activității), iar cheltuielile fixe sunt variabile pe unitate de produs (suma lor totala fiind constantă, înseamnă că ele se reduc odată cu sporirea volumului de activitate prin creșterea gradului de folosire a capacității de producție).

Această legatură dintre suma cheltuielilor de exploatare și volumul de activitate ce trebuie obținut, astfel încât veniturile din vânzări să acopere cheltuielile efectuate, este reflectată cu ajutorul pragului rentabilității. După acest prag, activitatea devine rentabilă.

Punctul de echilibru poate fi măsurat cu ajutorul indicatorilor: volumul fizic critic, cifra de afaceri critică, gradul de utilizare a capacității de producție corespunzator pragului de rentabilitate, perioada critică, etc.

Pentru unitățile care produc și comercializează o gamă variată de produse pragul de rentabilitate valoric pentru întreaga activitate a întreprinderii, are următorul model:

Model: CAPR=

Pentru 2000:

CAPR0= = 1853.2639 mii lei

Deci, cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate în anul 2004 a fost de 1853.2639 mii lei, punctul critic situându-se la nivelul de 42,86% din cifra de afaceri. Pentru stabilirea momentului datei la care pragul de rentabilitate este atins, numit și “punct mort” se utilizează formula:

Pm2000= x 365= x 365= 156 zile

Cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate a fost atinsă în a 156-a zi a anului.

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul “indicatorului de poziție” față de pragul de rentabilitate (α).

Se determină în 2 feluri:

-în mărimi absolute: α=CAanuala-CAcritica

-în mărimi relative: ά=CAanuala-CAcritica/CAcritica

Indicatorul de poziție în mărime absolută cunoscut și sub numele de “flexibilitate absolută” exprimă capacitatea firmei de a se adapta la cerințele pieței.

α2000= 4324.0349-1853.2639=2470.7710 mii lei

ά2000= 4324.0349-1853.2639/1853.2639 = 1,333

Conform datelor statistice dacă α>20% și flexibilitatea este cât mai mare, societatea are o situație confortabilă, riscul de exploatare având o influență redusă asupra firmei.

În anul 2004, atât indicatorul de poziție în mărime absolută α, cât și indicatorul de flexibilitate în mărime relativă ά, indică o poziție bună din punct de vedere al riscului.

Pentru 2001:

CAPR1=2649.2290/(1-0,3930) = 4364.4629 mii lei

Pm2001= x 365= x 365= 156 zile

Pragul de rentabilitate a fost atins în a 156-a zi a anului, iar punctul critic se situează la nivelul de 42,86% din cifra de afaceri.

α2001= 10182.2520-4364.4629 = 5817.7891 mii lei

ά2001= 10182.2520 – 4364.4629/4364.4629 = 1,333%

Deci, societatea în anul 2005 se găsește într-o situatie bună în ceea ce privește riscul de exploatare, pentru că CA este mai mare decât CA critică.

Recapitulând rezultatele calculelor pe cei doi ani sub forma unui tabel putem constata:

Din perioada analizată constatăm că societatea era în cea mai favorabilă situație din punctul de vedere al riscului de exploatare în anul 2005, cănd flexibilitatea este cu mult mai mare decât în anul 2004. Cu toate că suma cheltuielilor variabile în mărime absolută cresc față de anul 2004, nivelul lor ce revin la 1 leu CA scade (0,3926<0,3930), din cauza creșterii prețurilor de vânzare. Prețurile de vânzare au determinat un profit mai mare, pentru că în anul 2005 trebuia să se realizeze o cifra de afaceri de 4364.4629 mii lei față de 1853.2639 mii lei pentru a depăși zona pierderilor.

Zona profitului fiind mare în 2005, înseamnă ca societatea a putut să realizeze un profit mare și în condițiile în care nivelul cheltuielilor variabile ce revin la 1 leu cifra de afaceri au scăzut.

Valorile pe care le ia punctul mort, confirmă situația firmei pe perioada analizată. Poziția societății față de punctul mort în anul 2005 este mai avantajoasă, cifra de afaceri critică fiind realizată în a 156-a zi a anului.

Flexibilitatea înregistrează o evolutie crescătoare, cea mai mare fiind în anul 2005 ceea ce reflectă că riscul de exploatare este mai redus decât în anul 2004.

Indicele de volatilitate (ά) are aceeași valoare în anii 2004-2005 adică 1.333% ceea ce indică o situație favorabilă a firmei.

Cunoscând cifra de afaceri în anul 2004 și în anul 2005 se poate determina intervalul de siguranța, respectiv cât de departe sau aproape se află pragul de rentabilitate și cât de bine poate să suporte societatea, pe termen lung, anumite influențe nefavorabile externe (majorări la prețurile materiilor prime, materiilor auxiliare, indexări de salarii etc.).

Is = 100 – (CAPR/CA) x 100

Pentru 2000:

Is= 100 – (1853.2639/4324.0349) x 100 = 57,141%

Pentru 2001:

Is = 100 – (4364.4629/10182.2520) x 100 =57,136%

Prin urmare, nivelul de rentabilitate realizat de întreprindere în 2004este ușor mai ridicat decât cel realizat în 2005, iar în ambii ani asigură un interval de siguranță suficient pentru a suporta anumite influențe nefavorabile externe.

CAPITOLUL V

DIAGNOSTICUL GLOBAL AL FIRMEI

5.1 Metode de stabilire a dignosticului global al S.C.VELPITAR SA.

Pentru a obține o imagine de ansamblu asupra situației economico-financiare a firmei se simte nevoia sintetizării diagnosticelor pe componente (producție, calitate, concurență, cifră de afaceri, situație financiară, personal etc.) într-un diagnostic global, care să sintetizeze situația întreprinderii.

Prin diagnostic se fixează punctele forte și punctele slabe ale activității întreprinderii, disfuncționalitățile care apar în activitatea firmei și cauzele lor.

Analiza diagnostic își demonstrează utilitatea prin funcțiile pe care le realizează în managementul firmei:

Cunoașterea și interpretarea realității în domeniul abordat;

Stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltării și ale relațiilor dintre ele;

Informarea conducerii, a partenerilor de afaceri și a organelor financiare cu privire la starea economico-financiară, la performanțele realizate, la eficiența valorificării resurselor;

Identificarea de noi surse de avantaj concurențial;

Fundamentarea măsurilor de reducere și/sau de ameliorare a performanțelor;

Fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurențial dinamic.

Diagnosticul global este menit ca într-o formă sintetică și în mod operativ să ajute la realizarea funcțiilor menționate mai sus. Diagnosticul global este menit să pună în evidență în ce măsura se realizează obiectul major al activității firmelor. Obiectul major a fost definit ca asigurarea viabilității în condiții de competiție internă și internațională cu respectarea restricțiilor impuse de dezvoltarea durabilă.1

Construcția diagnosticului global presupune fixarea unor criterii menite să puna în evidență întreprinderea în complexitatea ei. În acest sens menționăm următoarele criterii după care ne putem ghida în alcătuirea unui diagnostic global:

funcțiile întreprinderii în corelație cu atributele conducerii;

definiția întreprinderii în conceptul structuralist;

criteriul celor 5 M;

alte criterii.

Primul criteriu arată cum fiecare dintre atributele managementului vizează toate funcțiile întreprinderii. În câmpul de legătură apare analiza, ca instrument indispensabil.

Al doilea criteriu conține următoarele elemente: resurse, relații, activități, rezultate și eficiența. La relatiile cu mediul exterior nu pot fi omise problemele mediului înconjurător (poluare, deseuri, reciclare etc.).

Al treilea criteriu, al celor 5 M, are următoare semnificație:

Men- reprezintă potențialul uman (cu o serie de aspecte cum sunt: dimensiune, structură, calitate, competență professională, etc.)

Money- reprezintă potențialul financiar cu multiplele sale aspecte;

Merchandise- se referă la calitatea, cantitatea și evaluarea stocurilor;

Materials – privește evaluarea cantitativă și calitativă a activelor fixe, în special ca nivel tehnologic, fiabilitate, performanțe;

Market- semnifică diagnosticul poziției pe piață, destinația producției și serviciilor.

În teoria și practica mondială se întâlnesc diferite modele de diagnostic global. Cele mai utilizate tipuri de diagnostic global sunt:

SWOT (strenghts, weaknesses, opportunities and threats)

ROLLAND BERGER;

A.G. (Alexandru Gheorghiu);

CEMATT;

B.C.R.;

Histograma;

Metoda scorurilor (scoring).

Diagnosticul global la ‘’S.C. VELPITAR S.A.’’ pe baza modelului A.G.

Modelul are următoarea diviziune a componentelor cu coeficienți de importanță:

Financiar 0,18

Piața și concurența 0,14

Cercetare-dezvoltare 0,14

Produse 0,14

Management 0,14

Producție 0,10

Comercial 0,10

Personal 0,06

___________________________________

TOTAL 1,00

Ca și în alte modele, componenta financiară are coeficientul de importanță cel mai ridicat.

Cele 8 componente sunt divizate în continuare pe criterii care să pună în evidență cele mai importante aspecte ale componentei respective.

Sistemul de notare este diferit față de alte modele, în sensul că se operează cu 9 note, respectiv cu note care marchează jumătatea intervalului (respectiv 1,5;2,5;3,5 s.a.m.d.).

În cazul întreprinderii ‘’S.C. VELPITAR ‘’ S.A. am dat nota 4,5 atunci când întreprinderea a avut rezultate competitive la scara internațională și nota 4 pentru rezultate competitive la scara națională.

Nota medie generală a rezultat din calculul unei medii ponderate astfel:

= 3,8

Concluzia generală la care am ajuns este că societatea este viabilă în condiții de competiție internă și internațională. Viabilitatea societății se datorează într-o mare măsura produselor executate sub un strict control de calitate prin automatizarea procesului tehnologic.

Deși există o puternică concurență din partea societăților comerciale din provincie, dar și a societăților particulare,’’ S.C. VELPITAR S.A.’’ a reușit să combată concurența printr-o producție competitivă.

Se recomandă luarea de măsuri la componenta financiară; creșterea rentabilității prin reducerea costurilor; creșterea lichidităților.

Metoda SWOT(strengths, weaknesses, opportunities and threats) puncte tari, puncte slabe, oportunități și riscuri

Pașii pe care trebuie să-i parcurgem pentru a putea face o analiza SWOT sunt următorii:

Identificarea punctelor tari si punctelor slabe;

Evaluarea punctelor se face pe o scară de la 1 la 4:

valoarea1 – punct foarte slab

valoarea2 – punct slab

valoarea3 – punct forte

valoarea4 – punct forte major

Acordarea fiecarui punct identificat un anume coeficient de importanță astfel încât însumate să reprezinte 1.

Înmultirea coeficientului de importanță cu nivelul de evaluare se obține un coeficient ponderat, însumând valorile pe verticală obținem puterea internă globală aferent domeniului respectiv de activitate:

Valoare 1 – putere foarte slabă

Valoare 2 – putere mică

Valoare 2,5 – putere medie

Valoare 3 – putere mare

Valoare 4 – putere foarte mare

3,3= putere internă globală este mare

Histograma- Potențialul financiar

S== 0,486

În modelul de mai sus am urmărit evoluția indicatorilor de stare și de gestiune și am ajuns la următoarele concluzii:

lichiditatea generală, coeficientul normal este conform uzanțelor internaționale între 1,8 și 2, la societatea analizată lichiditatea generală are coeficientul de 1,14 semnificând o lichiditatea foarte mare, ceea ce înseamnă că întreprinderea are posibilități de a-și achita datoriile curente din activele circulante;

lichiditatea intermediară, coeficientul normal după uzanțele internaționale este 1, la societatea analizată coeficientul lichidității intermediare este de 0,62 semnificând o lichiditatea intermediară satisfăcătoare indicând o posibilitate mai mică a întreprinderii de a-și achita datoriile curente adică disponibilitățile bănești și creanțe;

tendința lichidități la vedere are o creștere ușoara ceea ce exprimă posibilitatea întreprinderii de a-și onora datoriilor curente numai din disponibilități bănești;

viteza de rotație a stocurilor este de 0,28 ceea ce arată o recuperarea mai mică a capitalului investit în stocuri;

viteza de rotație a creanțelor conform uzanțelor internaționale trebuie să fie mai mică de 30 de zile, în analiza noastră viteza de rotație a creanțelor este de 0,22 ceea ce arată o recuperare rapidă a debitelor de la clienți;

viteza de rotație a furnizorilor este mică ceea ce semnifică că firma are relații bune cu furnizorii și își onorează plățile la timp.

CAPITOLUL VI

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A’’ S.C. VELPITAR S.A. ‘’

ÎN PERIOADA 2006-2008

6.1 Prognoza principalilor indicatori financiari ai firmei

Elaborarea unei strategii de dezvoltare a unei întreprinderi presupune stabilirea unor obiective strategice, măsurile de atingere a acestora și prognoza celor mai importanți indicatori.

Obiectivul strategic pe care firma ar trebui să și-l propună este asigurarea viabilității în condiții de competiție internă și internațională ținând cont și de lichiditățile necesare.

Strategia financiară a întreprinderii trebuie să vizeze în principal sfera de produse și piețe în care este angajată firma ceea ce îi oferă avantajul de a se concentra asupra unor domenii complet conturate, atât în planul aprovizionării, cât și al desfacerii produselor întreprinderii.

Strategia financiară trebuie să aibă ca finalitate declanșarea tuturor resurselor financiare, în vederea realizarii cu succes a obiectivelor și scopurilor stabilite.

Punctul de plecare în elaborarea strategiei de dezvoltare a firmei este prognoza cifrei de afaceri pe baza căreia se vor determina ceilalți indicatori.

Prognoza cifrei de afaceri a’’ S.C.VELPITAR S.A.’’ în anii 2006, 2007, 2008, 2009 pe baza metodei celor mai mici pătrate-modelul liniar

Modelul liniar al metodei celor mai mici pătrate are ca suport următoarea relație:

Yi= a+b*xi, in care:

-yi=valoarea variabilei previzionate în perioada “i”;

-xi=perioada de referință “i”;

-a,b=parametrii modelului.

Pentru realizarea previziunii vânzărilor vor trebui determinați mai întâi parametrii modelului, b0,b1, folosind următoarele relații:

b= si a =Y-b*X

Pentru determinarea parametrilor modelului va fi construit următorul tabel:

== 2595.0757

b= 2595.0757

= = 4821.3765

= = 1,5

a= Y-b*X

a= 4821.3765 – (2595.0757*1,5)

a=928.7629

Modelul liniar devine, o dată cu determinarea parametrilor săi:

Yi= 928.7629 +2595.0757 *Xi

Conform parametrilor modelului, variația medie specifică variabilei previzionate pentru o singură perioadă este de 2595.0757 mii lei. Pentru a previziona evoluția vânzărilor întreprinderii în următoarele patru perioade, vom înlocui în ecuația modelului valorile Xi specifice perioadelor de previziune, respectiv X2002=4, X2003=5, X2004=6, X2005=7.

În consecință, valorile previzionate ale vânzărilor întreprinderii pentru următoarele patru perioade vor fi determinate astfel:

Y2002= 928.7629 +2595.0757 *4= 11309.0659

Y2003= 928.7629 +2595.0757 *5= 13904.1416

Y2004= 928.7629 +2595.0757 *6= 16499.2174

Y2005= 928.7629 +2595.0757 *7= 19094.2931

6.2 Instrumente folosite

Strategia de dezvoltare a firmei se realizează pe baza următoarelor instrumente financiare:

Bugetul de venituri și cheltuieli;

Bilanțul sintetic previzional;

Tabloul de finanțare

Cash-flow

Dinamica proiectată a indicatorilor de lichiditate, gestiune și rentabilitate.

6.2.1 Bugetul de venituri și cheltuieli

Bugetul de venituri și cheltuieli este primul instrument financiar în vederea elaborării strategiei de dezvoltare a unei întreprinderi.

Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli se face pe baza normelor metotologice elaborate de Ministerul Finanțelor publicate în Monitorul Oficial nr.286 din 26 iunie 2000.

Bugetul activități generale conține date referitoare la veniturile, cheltuielile și rezultatele preconizate să fie realizate în anul curent, comparativ cu cele realizate în anul precedent.

În perioada supusă analizei la ‘’S.C. VELPITAR S.A’’., din datele prezentate în contul de profit și pierdere, urmărind evoluția cheltuielilor pentru exploatare aferente veniturilor din exploatare, se observă că rata de eficiență este supraunitară, reflectată în rezultatul pozitiv obținut (920.3549 mii lei).

Firma trebuie să aibă în vedere aducerea ratei rentabilității la un nivel de 12-13%. Aceasta se poate realiza prin reducerea costului.

Pe baza cifrei de afaceri previzionată voi încerca să stabilesc pentru anii 2006, 2007 2008, 2009 care ar fi situația veniturilor și cheltuielilor.

În această situație, bugetul de venituri și cheltuieli se prezintă astfel:

-mii lei-

Se observă că pe baza creșterii veniturilor și reducerii cheltuielilor profitul va crește, iar rata rentabilității va înregistra nivelul de 13%.

6.2.2 Bilanțul sintetic previzional

Bilanțul sintetic se evidențiază prin regruparea elementelor de activ și pasiv, după repartizarea rezultatului net al exercițiului. Regruparea este realizată conform criteriului de durată a existenței elementelor de activ și pasiv: nevoile și resursele financiare constituie pentru o durată mai mare de un an, sunt considerate permanente, în timp ce nevoile și resursele financiare care privesc perioade scadente mai mici de un an sunt clasate ca temporare, astfel încât să poată fi precizată următoarea structură:

Structura bilanțului sintetic, la activ și la pasiv, oferă informații utile pentru aprecierea echilibrului financiar pe termen lung prin luarea în considerație a nevoilor și a resurselor permanente, precum și a echilibrului pe termen scurt pe baza nevoilor și resurselor temporare.

În perioada analizată activele imobilizate au avut o evoluție în scădere astfel: 83,80% în anul 2003, 72,68% în anul 2004iar în anul2005 de 70,45%.

Activele circulante dețin o pondere de 16,70% în 2003, 27,31% în 2004și 29,55% în anul 2005. Aceasta creștere a ratei activelor circulante s-a realizat mai ales pe seama creanțelor-clienți a căror pondere în total activ a fost de 6,16% în 2004 și 7,21% în 2005.

În ceea ce privește analiza pasivului bilanțier observația care trebuie făcută se referă la evoluția oscilantă a capitalului social astfel: de la 82,25% în 2003 la 65,78% în2004 la 47,95% în 2005.

Capitalul propriu deține o pondere mare în pasivul bilanțier variând între 85,70% în 2003, 75,70% în 2004 și 67,38% în 2005.

Celelalte fonduri ce constituie capitalul propriu au valori crescătoare astfel: 4,33% în 2003, 11,36% în 2004și 25,20% în 2005.

Datoriile societății au o pondere oscilantă în pasivul bilanțier de la 14,30% în anul 2003, 24,18% în anul 2004 la 32,62% în anul 2005.

Firma trebuie să ia măsuri pentru îmbunătățirea ratelor de structură a activului și a pasivului prin reevaluarea imobilizărilor, reducerea creanțelor și a datoriilor pe termen scurt.

În cele ce urmează voi prezenta proiecția pe următorii patru ani a activului și pasivului într-un bilanț sintetic.

-mii lei-

În activ se constată o creștere ca pondere a imobilizărilor datorită necesității unor investiții pe care firma va trebui să le lanseze în vederea achiziționării de echipamente tehnologice mai performante, moderne, mijloace de transport ecologice pentru protejarea mediului înconjurător.

Activele circulante prezintă o tendință de creștere, evoluția fiind diferită pe categorii de active: stocurile și creanțele scad în timp ce disponibilitățile bănești înregistrează o creștere.

În pasiv, capitalurile proprii cresc ca pondere, creștere care va fi preponderent efectul aportului acționarilor.

Elementele financiare pe termen scurt au o evoluție descrescătoare ceea ce favorizează trezoreria de pasiv.

6.2.3 Tabloul de finanțare

Tabloul de finanțare prezintă interes deosebit pentru întelegerea evoluției structurii și lichidității întreprinderii. El permite o analiză a finanțării întreprinderii și a echilibrului său financiar.

Prelucrând informațiile din bilanțul financiar se completează tabloul de finanțare care are următoarea configurație:

Activele vor crește de la an la an datorită investițiilor făcute, întreprinderea folosind metoda liniara de amortizare.

Pe măsura creșterii investițiilor vor crește și veniturile din active, pentru ca utilajele vechi vor fi vândute la prețuri mici.

6.2.4 Cash-flow

Determinarea capacității de autofinanțare sau a cash-flow-ului este necesară pentru că permite aprecierea rezultatelor întreprinderii și capacităților acesteia de a degaja resurse interne de finanțare din propria sa activitate.

Capacitatea de finanțare (CAF) permite finanțarea unor nevoi ale gestiuni curente, creșterea fondului de rulment, finanțarea totală sau parțială a noilor investiții, rambursarea împrumuturilor, remunerarea capitalurilor investite.

În cele ce urmează voi încerca să stabilesc care ar fi mărimea CAF în condițiile menționate mai sus:

-mil.lei-

Se constată o creștere a CAF în 2006dar o scadere ușoară în 2007cu 6% față de 2006, o creștere de 8% în 2008 față de 2003 și creștere de 1% în 2009 față de 2008.

6.2.5 Dinamica proiectată a indicatorilor de lichiditate, de gestiune și rentabilitate

Având în vedere obiectivul strategic al firmei asigurarea lichidităților, orice întreprindere trebuie să ia măsuri în vederea alinierii indicatorului “lichiditate” la nivelul considerat “bun” e uzanțele internaționale, adică mai mare de 1,8.

Măsura principală este reducerea datoriilor curente și optarea pentru o structură rațională a activelor astfel încât, să poată preîntâmpina pericolul lipsei de lichidități.

În perioada analizată la’’ S.C. VELPITAR S.A.’’ indicatorii de lichiditate au oscilat astfel: lichiditatea generală de la 1,12% în 2004 a scăzut la 0,9 în 2005, lichiditatea intermediară de la 0,7% în 2004 a scăzut la 0,5% în 2005, iar lichiditatea imediată de la 0,31% în 2004 a scăzut la 0,06% în 2005.

Pentru ca rata de lichiditate să se alinieze la nivelul de 1,8, firma trebuie să reducă pe cât posibil stocurile și să încaseze rapid facturile prin aplicarea unui coeficient de majorarea pentru neplata la timp.

Aplicând aceasta metodologie, situația indicatorilor de lichiditate pe perioada 2006-2009 se prezintă astfel:

(indicatorii au fost calculați pe baza datelor din bilanțul financiar previzional)

Se observă o îmbunătățire a indicatorilor de lichiditate astfel:

lichiditatea generala va crește de la 0,9% cât era în 2005 la 1,31%;

lichiditatea intermediară va crește de la 0,5% cât era în2005 la 0,73;

lichiditatea imediată va crește de la 0,06% cât era în 2005 la 0,45%.

În cele ce urmează voi încerca să prezint situația indicatorilor de gestiune în condițiile unei dimensionări optime a nivelului stocurilor în cadrul activelor circulante colaborat cu sporirea cifrei de afaceri. Indicatori au fost claculați pe baza datelor din bilanțul financiar previzional.

Se observă o încetinire a vitezei de rotație a stocurilor de la 13 zile cât era 2005 la 8 zile în 2009.

Durata de recuperare a creanțelor se va micșora de la 16 zile cât era în 2004 la 4 zile în 2005.

Creșterea cifrei de afaceri va devansa ritmul de creștere al activelor circulante ducând astfel la accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante.

6.3 Obiective și măsuri propuse

Planul de măsuri pentru eficientizarea activității la nivelul ‘’S.C. VELPITAR S.A.’’ cuprinde o serie de obiective și mijloace de realizare a acestora care vizează îmbunătățirea activității în general.

Pentru o mai bună cunoaștere am procedat la gruparea obiectivelor în două obiective majore, din punct de vedere al gradului în care intervin în aprecierea nivelului de rentabilitate.

1.Obiective care privesc creșterea cifrei de afaceri

2.Obiective care privesc reducerea costurilor de producție

1. Obiective care privesc creșterea cifrei de afaceri

Pentru perioada următoare se prevede achiziționarea unor utilaje superior calitativ cum ar fi:

linie de wafe

mașină de ambalat Cavanna

utilaje tehnologice pentru pâine:

FAST 120+3 cuve (3buc.)

Divizor pentru bucăți mici (3buc.)

Mașină de rulat bucăți mici (3buc.)

utilaje pentru biscuiți:

Rotostantă

Clindru stantă pentru rotostantă (2 buc.)

utilaje paste făinoase:

mașină de produs paste scurte+uscător paste

Se are în vedere redimensionarea formațiilor de lucru din secții în funcție de dotările existente și structura sortimentală cu eficiența economică, ceea ce va conduce la restructurarea personalului.

Se vor lua măsuri ce privesc utilizarea completă a timpului de lucru atât în cadrul unei zile, cât și în cadrul unei ore de lucru, astfel, numărul de ore lucrate de un salariat va crește.

Se apreciază că măsurile de organizare ergonomică, cele de îmbunătățire a utilizării timpului de lucru și de modernizare a bazei tehnico-materiale prin noi investiții vor conduce la o sporire a productivității muncii.

2.Obiective care privesc reducerea costurilor de producție

La’’ S.C. VELPITAR S.A.’’ reducerea costurilor de producție se va concretiza în:

achiziționarea materiilor prime, materialelor etc. de la anumiți furnizori ce practică prețuri avantajoase pe baza a cel puțin două oferte scrise;

lucrările și serviciile cu terții vor fi admise numai ca urmare a analizei a două sau trei oferte oficiale;

reducerea cheltuielilor de transport prin stabilirea unor trasee optime și încărcate la un nivel corespunzator pentru transportul pâinii;

extinderea lucrărilor pe calculator din cadrul compartimentului funcțional.

Măsuri organizatorice care influențează nivelul rentabilității

În afară de măsurile tehnico-organizatorice propuse pentru creșterea profitului ‘’S.C. VELPITAR S.A’’ prin reducerea costurilor, o altă măsură privește sistemul de management în ansamblu și care îi influențează eficiența prin:

adoptarea unor decizii de calitate;

vehicularea de informații relevante și operative;

promovarea unui management performat.

Pentru creșterea rentabilității societății, pe lânga eforturile de restructurare, retehnologizare și creștere a productivității muncii, conducerea va trebui să ducă o politică agresivă de lărgire a sortimentelor desfăcute pe plan local și a celor neperisabile cu care se poate pătrundă pe alte piețe la concurență cu întreprinderile similare locale.

Achiziționarea unei noi mori proprii de grâu va contribui la creșterea profitului.

Pentru creșterea desfacerii,’’ S.C. VELPITAR S.A. ‘’va trebui să vină la îndemâna cumpărătorilor din marile uzine, cu puncte de desfacere în interiorul uzinelor, cu cărucioare care trec o dată pe zi prin birouri și halele de fabricație, încărcate cu produse din cele mai diverse. Dezvoltarea punctelor de desfacere volante în colectivități și puncte aglomerate va duce la creșterea profitului.

Deoarece unele S.R.L.-uri nu au mijloace proprii adecvate transportării pâinii, se recomandă folosirea mai intense a parcului auto, pentru distribuirea mai agresivă a produselor în teritoriu, inclusiv la sate. Este necesară cumpărarea unor autofurgonete pentru facilitarea distribuirii operative a produselor de patiserie și panificație.

În intenția de a dezvolta producția de paste făinoase se vor contacta soiuri de grâu specifice.

În domeniul patiseriei sunt mari posibilități de extindere a sortimentului (merdenele, pateuri, plăcinte, fursecuri etc.) și revenirea mai îndrăzneață la unele produse abandonate care, practic lipsesc de pe piața locala (chifle, japoneze, etc.)

Pentru creșterea producției va trebui să fie crescută competitivitatea prin:

dezvoltarea marketingului și rețelei de distribuție;

calitatea produselor;

reducerea costurilor de fabricație;

diversificarea sortimentelor de pâine, produse de patiserie și făinoase;

deplasarea produselor de patiserie proaspete în puncte de desfacere;

modernizarea punctelor de desfacere.

Deoarece unii cumpărători en-gros (restaurante, centre de vânzare) ai pâinii o refuză dacă nu este caldă, se propune construirea prin autoutilitare a unor etuve de păstrare cu temperatura și umiditatea controlată. În acest mod, pâinea va fi livrată numai în stare caldă, și totodată acest lucru ar permite utilizarea 24h a liniilor de fabricație, fără porniri și opriri, reducând astfel consumul de energie.

Mecanizarea fabricației covrigilor și a biscuiților Eugenia va crește substanțial productivitatea în domeniul respectiv.

CAPITOLUL VII

ANALIZA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

7.1 Analiza critică a sistemului informațional la “S.C. VELPITAR S.A.”

Dezvoltarea economiei moderne ridică probleme noi de o deosebită complexitate pe linia conducerii științifice a activității de producție, tehnice și economice. Această activitate dinamică și complexă presupune prelucrarea rapidă a unei cantități enorme de date în vederea alegerii soluțiilor optime într-o multitudine de variante și metode. Ca urmare a legăturilor și intercondiționărilor dintre științele fundamentale și aplicative, caracteristica esențială a revoluției tehnico-științifice contemporane o constituie automatizarea, cibernetizarea procesului de producție și informare ca un rezultat obiectiv al dezvoltării economice. Având în vedere posibilitățile nelimitate de lucru oferite de computere, de prelucrare a datelor, urmărindu-se optimizarea, eficientizarea activității de producție și economico- financiară. În domeniul financiar-contabil, principiile actuale și de perspectivă acordă prioritate perfecționării ansamblului mijloacelor, tehnicilor și metodelor de stocare, prelucrare, transmitere și valorificare optimă a informației.

Procesul utilizării computerelor se caracterizează prin două aspecte interdependente între ele. Primul aspect se referă la automatizarea prelucrării datelor în vederea efectuării în mod operativ a unor calcule și analize multilaterale pentru luarea unor decizii eficiente pe parcurs și la sfârșitul proceselor. Se înțelege că efectuarea acestor lucrări are loc după un sistem mult diferit de cel manual care nu este indicat a fi transpus întocmai pe computer. Al doilea aspect al utilizării computerelor este marcat de posibilitatea acestora de a rezolva probleme la care omul nu poate găsi soluții sau care necesită un volum exagerat de muncă.

Succesul utilizării computerului la lucrările de calcul și evidență este condiționat în mare măsură de calitatea datelor pe care omul le furnizează pentru prelucrare.

Utilizarea computerului permite ținerea unei evidențe contabile, ce permite o analiză mult mai corectă a situației principalilor indicatori ai activității economice. Pentru lucrul cu computerele trebuie să ținem seama, că de fapt, informațiile sunt culese tot manual și aici ar putea exista la un moment dat neconcordanțe deoarece nu toate informațiile culese pot fi transpuse pe computer. Deci, lucrul cu computerele presupune culegerea datelor, a informațiilor, prelucrarea lor și în funcție de rezultatele obținute, se pot lua anumite decizii.

Utilizarea pe scară largă a informațiilor și a sistemelor moderne de tratare a informației a condus la existența unei largi game de prelucrare a acesteia generând chiar o tipologie a acestor sisteme informaționale.

Impactul aplicațiilor informatice asupra întreprinderii poate fi măsurat în două moduri diferite: câștig de productivitate și eficacitate sporită. Pentru a compara două aplicații asemănătoare trebuie să căutăm a determina impactul asupra ansamblului întreprinderii. Dacă nu se va putea identifica nici o eficiență sporită, nici un câștig de rentabilitate, atunci este aproape sigur că aplicațiile au fost ineficiente.

Utilizarea sistemelor informatice în contabilitatea analitică asigură o mai bună cunoaștere a structurii costurilor pe produse, precum și pe clienții sau canalele de distribuție.

Prin utilizarea tehnicii moderne de calcul se diminuează volumul mare de muncă depus pentru ținerea unei evidențe economice corecte care să permită în orice moment luarea unor decizii eficiente.

În cadrul unei societăți comerciale se recomandă utilizarea computerului pentru ținerea evidenței contabile precum și în domeniul programării producției.

În ceea ce privește evidența contabilă cu ajutorul computerului, premisa metodologică a efectuării lucrărilor contabile, o constituie gradul de sistematizare ridicat al informațiilor contabile realizat pe baza sistemului propriu de ordonare și grupare a cărei valențe corespund perfect cerințelor tehnice de lucru ale computerului.

Între virtuțiile sistemului informațional contabil, principiul dublei înregistrări definește și în același timp facilitează procesul prelucrării automate a datelor contabile. Prelucrarea automată trebuie însă raportată la aspectul eficienței în sensul că nu se recomandă automatizarea lucrărilor de contabilitate fără a nu se urmări intergrarea lor în cadrul sistemului informațional economic al unității gestionare.

Folosirea sistemelor informatice duce la creșterea calității informațiilor obținute, la sporirea productivității muncii în procesul de prelucrare a datelor, majorându-se astfel eficiența aparatului tehnico-economic și diminuându-se cheltuielile generale de funcționare a unității economice.

Deciziile ce urmează a fi luate de factorii de conducere în urma rezultatelor obținute prin prelucrarea pe computer vor orienta întreprinderea spre produsele cele mai rentabile, spre piețele și prețurile cele mai avantajoase, efectele traducându-se imediat prin creșterea cifrei de afaceri.

La ‘’S.C. VELPITAR S.A.’’ cu ajutorul sistemului informatic se realizează următoarele:

Birou salarizare

evidența avansurilor și lichidărilor;

întocmirea de note contabile pe calculator;

situații de sfârșit de an

Birou producție

rapoarte de producție

evidența consumurilor specifice, ele fiind transmise la contabilitate pentru întocmirea de note contabile și pentru calculația costurilor

lansarea producției: evidența consumurilor pentru fabricație

Birou contabilitate

evidența conturilor 401 Furnizori și 411 Clienți pe baza cărora se întocmesc jurnalele pentru vânzări și jurnalele pentru cumpărări

evidența mijloacelor fixe

evidența obiectelor de inventar și echipamentelor

evidența ambalajelor (saci, bidoane pentru producție etc.)

evidența conturilor 512 Conturi curente la bănci și 531 Casa

calculația, antecalculația și postcalculația prețului de cost al produselor

calculul amortizării;

rulajul stocurilor (cantitativ și valoric);

evidența gestiunilor de materiale (magazii, depozite);

întocmirea balanțelor

Birou facturare

întocmirea contului 345 Produse finite

situații cu produsele fabricate și livrate

întocmirea facturilor pe baza avizelor de pe calculator

Birou aprovizionare

avize și facturi pentru anumite materii prime și materiale (făina, zahăr, etc.)

Tot cu ajutorul sistemului informațional se realizează și evidența gestiunii centrelor proprii.

La’’ S.C. VELPITAR S.A.’’ rețeaua de computere existentă trebuie extinsă în sensul informatizării serviciului mecanicului șef și dezvoltării funcțiilor la serviciile de aprovizionare și desfacere.

7.2. Perfecționarea sistemului informatic

Funcționarea adecvată a firmei, realizarea obiectivelor cuprinse în previziunile sale nu este posibilă doar prin contribuția organizării structurale.

De asemenea, este necesar un sistem informațional ce oferă materia primă informațională necesară în stabilirea și îndeplinirea obiectivelor manageriale, cât și de execuție din cadrul societății.

Sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor societății.

În cadrul sistemului informațional mijloacele de culegere, înregistrare, transmitere și prelucrare a informațiilor prezintă suportul sau tehnic.

Prin intermediul sistemului informațional organele de decizie cunosc starea actuală a sistemului condus și proiectează obiectivele de realizat pentru perioada următoare.

Sistemul informațional al societății trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele trei funcții:

decizională

operațională

documentare

Funcția decizională a sistemului informatic exprimă capacitatea sistemului informatic de a furniza elemente informatice de analiză necesare cel puțin pentru două variante sau alternative de acțiune.

Funcția operațională a sistemului informatic exprimă însușirea sa de a declanșa mulțimea de acțiuni necesare realizării obiectivelor economice. Prin aceasta funcție, sistemul informatic asigură operaționalizarea deciziilor, a metodelor de conducere, transpunerea în practică a prevederilor legii și a altor acte normative.

Funcția documentară a sistemului informatic exprimă menirea sa de a înregistra și vehicula o serie de informații ce servesc la îmbogățirea cunoștințelor și ulterior la luarea deciziilor sau efectuarea unor operații tehnico-economice sau financiare.

În realizarea acestor funcții, sistemul informațional este confruntat cu probleme foarte complexe, dată fiind tripla dimensiune a informațiilor.

Informațiile au o dimensiune individuală, o dimensiune organizațională și o dimensiune socială.

Cunoasterea și luarea în considerare a multidimensionalității informațiilor este esențialǎ pentru realizarea la nivel corespunzǎtor a celor trei funcții ale sistemului informațional. Neglijarea, fie și parțială a uneia dintre cele trei dimensiuni ale informației se reflectă mai devreme sau mai târziu în dimensiunea profitabilității societății.

Asigurarea unui sistem informațional, funcțional și eficient pentru fiecare firmă este esențial întrucât condiționează decisiv performațelor sale.

Modalitatea de realizare o reprezintă raționalizarea sistemului informațional, proces deosebit de laborios și decisiv datorită multiplelor elemente implicate atât de natură strict informațională, cât și general managerială, economică, tehnică și juridică.

Raționalizarea sistemului informațional al firmei este structurată în mai multe etape:

declanșarea studiului de raționalizare a sistemului informațional de management(SIM), ceea ce presupune precizarea evenimentelor generatoare de studii și acțiuni pentru îmbunatățirea sistemului informațional, în general, și a SIM în special; stabilirea sferei de cuprindere a studiului informațional global sau parțial, dimensionarea resurselor materiale, umane, financiare și a echipamentelor necesare precum și stabilirea obiectivelor informaționale și economice ale proiectului de (re)modelare și perfecționare informațională;

identificarea elementelor informaționale ale domeniului investigat, ceea ce presupune caracterizarea succinctă la nivel de ansamblu a SIM și a parametrilor săi, întocmirea unor liste cu documentele utilizate, normele și standardele ce trebuiesc respectate, realizarea unor machete pentru documentele centralizatoare, reprezentarea grafică a circuitului documentelor, descrierea tipurilor principale de proceduri utilizate, a fluxurilor informaționale, a echipamentelor automate de prelucrare și a aparaturii de birotică necesară;

analiza critică a subsitemului informațional care are ca obiective examinarea conținutului documentelor și a costurilor pe care le antrenează, analiza principalelor disfuncționalități semnalate, aprecierea calități informațiilor și respectarea principiilor de concepere și funcționare a SIM, respectiv a principalelor corelări cu sistemul decizional și operațional, principiul concentrării asupra abaterilor semnificative, principiul subordonarii SIM la cerințele managementului, al unității metodologice de tratare a informațiilor și principiul flexibilității SIM;

(re)proiectarea propriu-zisă a subsistemului informațional se referă la realizarea următoarelor activități: definirea cerințelor informaționale, manageriale și economice privind soluțiile propuse, stabilirea configurației de ansamblu a SIM (re)proiectat, proiectarea de detaliu și evaluarea eficienței ce urmează a se obtine ca urmare a noilor măsuri;

implementarea perfecționărilor informaționale.

Raționalizarea sistemului informațional este procesul de analiză critică și reciprocitate pe baza unor principii și norme raționale a sistemului informațional al managementului în vederea creșterii funcționalității sale și a amplificării eficienței firmei.

De precizat faptul că, raționalizarea sistemului informațional duce la creșterea eficienței întregii activități a firmei.

În cadrul societăților comerciale din România cele mai frecvente evenimente generatoare de studii și acțiuni de raționalizare informațională sunt:

privatizarea întreprinderii

restructurarea firmei

elaborarea strategiei și/sau politicii pe următorii ani

scăderea vânzărilor și a producției

Fară un sistem informațional care să funcționeze corect, nici un sistem nu este în măsură să acționeze corespunzător.

Creșterea calității informațiilor depinde în mare măsură de modalitatea de înțelegere și prelucrare a datelor, unde un rol hotărâtor îl are utilizarea mijloacelor moderne de evidență și de calcul.

Sistemele de calcul moderne ne oferă posibilitatea realizării controlului automat al diferitelor activități de gestiune. Utilizarea pe scară largă a sistemului automat duce la micșorarea substanțială a erorilor de calcul ce pot interveni în mod current, precum și la evitarea efectuării de către om a unor operații de rutină.

O folosire eficientă a tehnicii electonice de calcul care să asigure informațiile necesare conducerii moderne a agenților economici, în strânsă legătură cu cerințele legii, economiei de piață, a determinat elaborarea și implementarea unor proiecte de sisteme informatice ce vor permite prelucrarea integrală a datelor pe baza cărora să se asigure realizarea unor analize economice complexe, necesare atât conducerii activității curente cât și fundamentării deciziilor pentru activitatea de perspectivă.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Gheorghiu:”Eficiența economică globală și dezvoltarea durabilă”- Tribuna Economică nr.18/1996

2. Alexandru Gheorghiu: “Diagnostig global al firmei”, Tribuna Economică nr.49/1997

3. Alexandru Gheorghiu:”Fundamentele metodei ratelor-de la teorie, la practică, Tribuna Economică –Revista Finanțe, Bănci și Asigurări nr.2-3/1998

4. Alexandru Gheorghiu:”Strategia financiară a firmei”, Tribuna Economică –Revista Finanțe, Bănci și Asigurări nr.6/2001

5. Alexandru Gheorghiu:”Puterea informativă a indicatorilor financiari la nivel microeconomic”, Tribuna Economică –Revista Finanțe, Bănci și Asigurări nr.7-8/2001

6.O.Nicolescu (coordonator): “Strategii manageriale de firmă”, Editura Economică, 1998

7.Ph.Kotler: ”Managementul marketigului”, Editura Teora, Bucuresti, 2000

8. M.Ristea, C.Cucu, C.Lăzărescu: “Contabilitatea întreprinderii”, Ed.Mărgăritar București, 1997

9. I.Vasile: “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed.Didactică și Pedagocică București, 1997

10. Popescu Leonica:”Resurse umane, comportament și management”-Ed.CIMER*ES București

11. Vasile Robu, Nicolae Georgescu: “Analiză economico-financiară”- Ed. Omnia Uni S.A.S.T. S.R.L. Brașov, 2000

12. I. Cătoiu, C. Bălan, B. Onete, I. C. Popescu și C. Vegheș: “Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing- Aplicații”-Ed. Uranus București ,1999

13. Mărgulescu Dumitru, Stănescu Constantin și David Iulia: “Analiza economico-financiară”-Ed. Oscar Print București, 1999

14. “Norme metodologice privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli de către agenții economici”, Monitorul Oficial nr.286/26 iunie 2000