Utilizarea Computerului Si Organizarea Fisierelor. Sistemul de Operare Windows 7

„ UTILIZAREA COMPUTERULUI ȘI ORGANIZAREA FIȘIERELOR;

SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 7”

2. Utilizare sistem de operare Windows 7

2.1. Introducere

Sistemul de operare este ansamblul de programe care gestionează resursele hardware și software ale calculatorului. Sistemul de operare este cel care permite și controlează accesul utilizatorului la resursele (componentele) hardware. Prin componentele sale specializate, sistemul de operare controlează echipamentele periferice, oferă mijlocul (instrumentul) de comunicare cu utilizatorul și lansează în execuție programe. Într-un sens larg, se spune că sistemul de operare este „interfața” dintre utilizator și hardware-ul calculatorului.

Sistemele de operare pot fi rezidente în memorie (se află permanent în memoria internă) sau încărcate dintr- o memorie externă (discul, memoria USB). Una dintre componentele software ale unui calculator este chiar mijlocul (instrumentul) prin care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. Această componentă se numește interfața cu utilizatorul; ea este punctul de contact dintre utilizator și sistemul de operare unde are loc comunicarea dintre utilizator și sistemul de operare. Comunicarea se face prin comenzi.

Ecranul este echipamentul de ieșire unde sunt afișate obiecte, reprezentând texte, desene, figuri sau simboluri. Obiectele prezintă acțiunile (operațiile) care se pot executa la un moment dat.

Dialogul dintre utilizator și sistemul de operare (respectiv componentele sale) se face după următoarea regulă: orice apăsare a butoanelor mouse-ului sau a tastelor este un eveniment. Odată apărut, evenimentul trebuie tratat (rezolvat). Efectul rezolvării trebuie imediat semnalat utilizatorului prin modificarea imaginii de pe ecran.

Pentru început, imediat după pornirea calculatorului, facem cunoștință cu ecranul desktop sau spațiul de lucru, prima componentă a interfeței grafice. Componenta principală a ecranului desktop este butonul Start .

Apăsarea butonului Start (adică apăsarea butonului stâng al mouse-ului peste butonul start) aduce cu sine deschiderea meniului cu același nume.

Calculatoarele sunt importante și utile prin aplicațiile (programele) pe care le rulează. În cazul sisteme-lor de operare din familia Windows®, programele (aplicațiile) lansate în execuție au forma unei ferestre (win-dow în limba engleză). Fereastra este locul prin care noi, utilizatorii, vedem informațiile și facem modificări asupra lor.

Când nu mai vreți să folosiți o aplicație trebuie să o închideți. Închiderea aplicației se face prin închiderea ferestrei ce corespunde aplicației. Închiderea ferestrei se face apăsând butonul aflat în colțul din dreapta sus al ferestrei. De fapt va trebui să apăsați butonul stâng al mouse-ului după ce ați poziționat vârful arătător al mouse-ului peste butonul de închidere .

Windows 7 este un sistem de operare, un pachet de programe care controlează:

Interfața cu utilizatorul – Windows 7 gestionează comportamentul și aspectul ferestrelor și ale celorlalte componente ale interfeței grafice.

Capacitatea de stocare a informațiilor – Sistemul de fișiere este responsabil cu alocarea de spațiu pe suportul extern și asigură accesul la informațiile păstrate acolo. Alte componente sunt res-ponsabile cu aducerea, păstrarea și folosirea informațiilor din memoria internă.

Lansarea în execuție și execuția programelor;

Dispozitivele periferice – sistemul de operare asigură controlul și sincronizarea cu dispozitivele periferice, ca de ex. : mouse, tastatură, monitor, imprimantă, scanner, unități de memorie flash, memorii flash USB, aparate foto digitale, dispozitive PDA și iPod.

Rețelele și accesul la resursele disponibile în rețea; asigură operarea în rețea.

Resursele hardware ale sistemului – sistemele de operare au sarcina de a aloca memorie și timp de procesor pentru procesele lansate și aflate în execuție. Procesele sunt unitățile de execuție; un program (aplicație) aflat în execuție se compune din mai multe procese.

Planificarea sarcinilor – sistemul de operare planifică execuție proceselor stabilind priorități și alocând intervale de timp de execuție pentru fiecare proces.

Folosind sistemul de operare Windows 7, utilizarea PC-ului devine simplă, rapidă și sigură. Procedurile de securitate sunt implementate și rulează automat, protejând PC-ul de cele mai răspândite amenințări de securitate, cum sunt programele spion, virușii și orice alt software nesolicitat.

2.2.  Proprietățile sistemului de calcul

După cum știm, un sistem de calcul (calculator) este format din două părți distincte: sistemul de operare și aplicațiile instalate (partea software) și procesorul, memoria, împreună cu perifericele (partea hardware). În ceea ce privește partea hardware, foarte importante sunt: procesorul și dimensiunea memoriei RAM. Cu cât procesorul este mai puternic, iar cantitatea de memorie RAM mai mare, cu atât sistemul (calculatorul) este mai rapid. În gene-ral este bine să cunoaștem performanțele unui sistem de calcul (calculator).

Pentru vizualizarea proprietăților calculatorului dumneavoastră va trebui să utilizați aplicația Panou de Control (Control Panel): Start →Panou de Control →Sistem și Securitate →Sistem (Start → Control Panel → System and Sercurity → System).

2.3.  Deschiderea de sesiune și contul utilizatorului

La pornirea calculatorului se încarcă sistemului de operare de pe disc în memorie și apoi sunt lansate în execuție primele sale com-ponente. Folosirea calculatorului se poate face numai de către uti-lizatori cunoscuți de sistemul de operare. În acest scop sunt folosite conturile de utilizator. Un cont de utilizator înglobează informații despre persoana care va utiliza calculatorul și despre permisiunile și restricțiile care vor opera – în numele utilizatorului – pe durata sesiu-nii de lucru. Pentru deschiderea de sesiune este nevoie de un nume de utilizator și de parola asociată contului.

O dată efectuată deschiderea de sesiune, calculatorul – atât componentele software cât și cele hardware – sunt disponibile uti-lizatorului în limita permisiunilor de care dispune. Contul care se bucură de permisiuni depline este cel al Administratorului. Sistemul de operare cunoaște și folosește de acum încolo contul utilizatorului – respectiv privilegiile, permisiunile, restricțiile ce îi sunt asociate – ori de câte ori este nevoie: la deschiderea unui fișier, la încercarea de a-l muta și de a-i schimba numele, la încercarea de a schimba unele din configurările curente ale mediului de operare.

2.4.  Interfața cu utilizatorul

La fel ca și alte sisteme de operare, Windows 7 folosește o interfață grafică pentru utilizatori. Interfața grafică afișează imagini, texte și alte semne pentru a indica operațiile ce pot fi executate. Interfața grafică este construită în jurul ecranului (suprafeței) de lucru desktop. După deschiderea sesiunii se afișează imaginea suprafeței de lucru a utilizatorului. Aici se vor utiliza meniuri, pictograme, ferestre.

Meniul Start este punctul central al suprafeței de lucru. De aici utilizatorul are acces la programe, fișiere, documente, mesaje e-mail. Butonul Start este cel care deschide meniul cu același nume, meniul Start. Meniul Start este astfel realizat încât să permită atât găsirea ușoară a informațiilor și aplicațiilor cât și navigarea eficientă printre programe și ferestre. Bara de activități arată programele (ferestrele) aflate în lucru și reprezintă mecanismul de trecere de la un program la altul, de la o fereastră la alta.

Indicatorul mouse-ului (numit și pointer sau arătător) parcurge suprafața de lucru și indică operațiile, acțiunile, comenzile ce vor fi executate. Drept indicator de intrare, în afara celui de la mouse, pot fi folosite: creionul tabletei grafice, trackball-ul, tableta tactilă (suportul tactil).

Cu ajutorul mouse-ului operăm asupra obiectelor afișate. Mouse-ul este instrumentul cu care punctăm (arătăm) obiecte pe ecran: pe măsură ce mouse-ul se mișcă pe o suprafață plană (pe birou, pe masă), pe ecran se mișcă un indicator (săgeată, vârf, pointer în limba engleză). Indicatorul mouse-ului arată obiectul pe care vrem să-l folosim. Plasăm întotdeauna vârful indicatorului peste pictograma cu care urmează să lucrăm !

Un clic cu butonul drept aduce pe ecran un meniu. El se numește meniu de context, pentru că acțiunile pe care le cuprinde depind de obiectul peste care se face clic cu acest buton. Din meniul afișat trebuie selectată o activitate (acțiune, operație): selecția se face printr-un clic cu butonul stâng. Un clic (o apăsare scurtă) pe butonul stâng al mouse-ului indică o alegere (selecție, evidențiere).

Un dublu clic cu butonul stâng deschide obiectul, astfel încât să i se vadă conținutul.

Cu butonul stâng apăsat se poate „trage” un obiect dintr-un loc în altul, ca atunci când mutăm un obiect în altă parte.

Cele mai importante componente ale interfeței

grafice sunt:

o pictograma

o fereastra

o bara de instrumente

o caseta de dialog

o meniurile

Pictograma este o mică imagine, un desen cu o anumită semnificație: un fișier sau un dosar deschis, o aplicație (program) care poate fi lansat în execuție sau o comandă ce poate fi executată. Pictograma – desenul, imaginea – este indiciul vizual ce vine în ajutorul utilizatorului.

Fereastra este o porțiune dreptunghiulară de pe ecran unde se afișează informații și unde sunt așteptate intervențiile (acțiunile) utilizatorului. O fereastră corespunde unui program în execuție. Pot fi deschise mai multe ferestre simultan.

Ferestrele pot fi mutate, redimensionate, închise, minimizate, maximizate; mutarea unei ferestre se face prin tragerea barei de titlu dintr-un loc în altul – cu butonul stâng al mouse-ului apăsat; bara de titlu este porțiunea ferestrei ce conține în extremitatea dreaptă butoanele de minimizare, restaurare și cel de închidere a ferestrei; minimizarea ferestrei se face prin

apăsarea butonului de minimizare . Fereastra minimizată este reprezentată doar de pictograma de pe bara de activități (Taskbar). Revenirea la dimensiunea anterioară a ferestrei are loc după un clic pe pictograma din bara de activități.

Pentru maximizarea ferestrei se va folosi butonul . Butonul va fi folosit pentru închiderea ferestrei. Redimensionarea spațiului ferestrei se face prin tragerea marginilor: plasarea indicatorului mouse pe marginea ferestrei (pe o latură sau pe colț) îl transformă într-o săgeată cu două capete ⇔. Când indicatorul are forma săgeții cu două capete atunci se poate trage de marginea ferestrei. În situația în care, la un moment dat, există mai multe ferestre deschise în același timp, una singură este fereastra activă.

Fereastra activă este cea în care sunt recepționate manevrele utilizatorului. Trecerea de la o fereastră la alta se poate face fie cu un clic în spațiul ferestrei dorite, fie selectând pictograma corespunzătoare din bara de activități.

Printre elementele unei ferestre regăsim:

Bara de titlu

Bara de meniu

Butoane pentru minimizare, maximizare și închidere

Bara de adrese

Bara de comenzi

Bare de defilare

Exploratorii – Sunt ferestre sau instrumente folosite pentru găsirea, vizualizarea și managementul infor-mației și al resurselor: documente, fotografii, aplicații, echipamente, conținut disponibil din Internet.

Panoul pentru navigare conține legături rapide către locul unde se află documentele, desenele, fotogra-fiile și dosarele dorite.

Remarcăm și aici căutările imediate

(Search),

în colțul din dreapta sus al ferestrei de explorare.

Barele cu meniuri și comenzi afișează operațiile disponibile:

Acolo unde se poate, pictograma afișată arată și conținutul fișierului:

Caseta de dialog este o fereastră puțin mai deosebită deoarece conține texte, butoane, liste derulante, rubrici.

Meniu din bara de meniuri

Bara de meniuri:

Un alt element al interfeței grafice este meniul.

Meniul este o listă de comenzi înrudite. Majoritatea programelor folosesc meniuri ca alternativă la comenzile adresate programului. Meniul poate fi deschis dintr-o bară de meniu sau poate fi un meniu rapid, numit și meniu contextual, adică dependent de context. Meniul contextual se deschide cu un clic cu butonul drept al mouse-ului peste pictograma unui obiect.

2.5. Căutarea și organizarea informației

2.5.1.  Căutări

Informațiile cu care operează utilizatorii sunt dintre cele mai diferite: documente, muzică, imagini video, fotografii, corespondență – sub forma mesajelor e-mail, a fax-urilor și chiar a poștei vocale -. Toate pot fi create, păstrate și accesate prin mijloace electronice, folosind calculatoarele perso-nale. Încercarea de a păstra aceste informații în ordine nu este întotdeauna o sarcină ușoară. Windows 7 vine în ajutorul utilizatorilor prin procedurile de căutare instantanee. Căutările au loc în funcție de criteriile folosite: numele fișierului, o proprietate, un fragment din textul conținut într-un fișier.

Textul introdus în casetă este criteriul de căutare: se vor căuta fișierele al căror nume conține textul dar, în același timp, vor fi căutate și aparițiile textu-lui în conținutul fișierelor / documentelor.

Căutarea cu ajutorul exploratorilor (explorer) permite folosirea panou-lui de căutare și a opțiunilor de căutare avansată.

Criteriile de căutare pot fi: numele fișierului, data de creare, data ultimei modificări, dimensiunea fișierului, autorul, tipul fișierului (document, fotografie, muzică, etc.).

2.5.2.  Organizarea dosarelor și a fișierelor

Din punctul de vedere al unui utilizator, fișierele sunt lucrurile cele mai importante. Fișierele păstrează toate informațiile de care, într-un fel sau altul, avem nevoie.

Fișierul este o colecție de informații păstrată pe un suport extern. Suportul extern poate fi: discul fix (numit și discul dur, harddisk), discheta (floppy disk) – din ce în ce mai rar folosită, discul compact (CD-ul), DVD-ul (Digital Versatile Disc sau Digital Video Disc), unitățile de memorie USB, memoriile flash de orice fel.

Pentru a fi recunoscute atât de utilizatori cât și de componentele sistemului de operare, suporturile externe, numite unități (drives) poartă și ele nume:

A: și B: sunt unitățile de dischetă; A: este prima unitate, B: a doua. Cele mai multe dintre noile calculatoare nu mai folosesc dischetele. Numele simbolice A: și B: sunt nume rezervate.

C: este numele simbolic al discului fix (harddisk).

Celelalte unități vor primi pe rând nume începând de la D:. Literele de la D: până la Z: pot fi atribuite altor unități de hard disc, partiții, unități CD/DVD, unități USB, dispozitive portabile (aparate foto digitale, PDA, etc.)

Să vedem ce conține discul C:. Trebuie să deschidem obiectul . Un clic cu butonul drept al mouse-ului ne aduce meniul de context de unde alegem fie Deschidere (Open) fie Deschidere in fereastra noua (Open in new window).

Pentru a putea fi create, găsite și folosite, fișierele au nevoie de nume. Într-un fișier pot fi păstrate infor-mații de tipuri diferite: texte, desene, imagini grafice de orice fel, fotografii, muzică și alte informații în format audio, filme. Un tip deosebit de fișier este cel executabil.

Fișierele executabile (care sunt lansate în execuție și se execută) sunt aplicațiile sau programele. Ne folosim de aplicații (numite și programe) pentru navigarea în Internet, pentru vizionarea unui film sau a unor fotografii, pentru crearea, citirea și modificarea conținutului fișierelor. De exemplu pentru scrierea unei scri-sori sau a unui capitol dintr-o lucrare folosim una dintre următoarele aplicații (programe): Notepad, WordPad,Works Word Processor, OpenOffice Writer, Microsoft Office Word. Pentru a asculta muzică și a urmări un film avem la îndemână Windows Media Player.

Imaginile evidențiază structura ierarhică de dosare existentă pe unitatea de disc C:. Fișierele sunt așe-zate, grupate în dosare (în limba engleză folder).

De exemplu pe discul C: se află dosarul poze iar în acest dosar se găsesc fișiere. Fiecare fotografie într-un fișier separat.

În general folosim dosare diferite pentru tipuri diferite de informații, cum ar fi: Docu-mente (Documents), Fotografii (Pictures) și Muzică (Music).

Programul Windows Explorer sau pe scurt Explorer este instrumentul cheie pentru lucrul cu dosare și fișiere.

2.6.  Sisteme de fișiere

Unitățile care stochează dosare și fișiere sunt: discurile fixe, dischetele, CD-urile, DVD-urile, memoriile USB. Sistemul de operare construiește, păstrează, organizează și permite regăsirea fișierelor în conformitate cu sistemul de fișiere existent pe unitatea respectivă (drive). În general, numim sistem de fișiere regula care guvernează păstrarea, numirea, organizarea și accesul la fișiere. Sistemul de fișiere cel mai des folosit de Win-dows 7 este NTFS (NT File System).

Cu ajutorul unităților logice de adresare (ex. C:) se adresează ierarhia de dosare și fișiere, respectiv dosarul de început, și anume rădăcina.

Dosarul (folder) este un container ce poate conține fișiere și alte dosare, numite subdosare (subfoldere). Dosarul are un nume și va fi instrumentul prin care utilizatorul își ordonează informațiile păstrate pe disc sub forma fișierelor. Acasă și la locul muncă păstrăm documente (fișiere) de același tip sau similare în dosare sepa-rate, inscripționate în așa fel încât să ne atragă atenția asupra conținutului. Structura de dosare reprezintă o ierarhie, ce începe de la rădăcină. Dosarul rădăcină conține fișiere și primul nivel de dosare. Fiecare dosar de la acest nivel poate deveni părintele unei noi ierarhii de subdosare, construită pe același principiu. Un dosar oarecare din ierarhie este subordonat unui părinte și poate fi părintele altui dosar. Pentru a ajunge la un dosar sau la un fișier trebuie parcursă toată calea (drumul) care pornește de la rădăcină și până la obiectul căutat. Soluția este una simplă: pornim de la rădăcină. Deschidem obiectul rădăcină și îi examinăm conținutul. Găsim următorul nivel ierarhic, dosarul; îl deschidem și îi examinăm conținutul. Dacă nu am ajuns la dosarul sau fișierul căutat atunci continuăm după același procedeu. Dacă am găsit obiectul (dosar sau fișier) căutat atunci operăm asupra lui prin comenzile specifice.

Două sunt aplicațiile cu care putem răsfoi prin ierarhia de dosare în căutarea fișierelor: Computer (Start→Computer) și Windows Explorer (Start → Toate programele →Accesorii →Windows Explorer; (Start→All Programs →Accessories →Windows Explorer).

Unitatea pe care este instalat sistemul de operare Windows 7 afișează o siglă Windows . Un dublu clic pe acest obiect îl deschide și poate fi ‚‚răsfoit’’. Aici se găsesc dosarele sistem create în timpul instalării sistemului de operare.

Fișiere program (Program Files) conține programele instalate – Microsoft Word, Internet Explorer, Adobe Reader, ș.a.m.d. – și fișierele suport necesare rulării acestor programe. Utilizatori (Users) con-ține câte un subdosar pentru fiecare utilizator care a deschis o sesiune de lucru de la acest calculator. Aici se află parametrii de lucru ai utilizatorului și fișierele sale personale. Dosarul Public (din Users) stochează fișiere de uz public, disponibile tuturor utilizatorilor acestui computer. Dosarul Windows conține fișiere esențiale ale sistemului de operare.

Dosarul dvs. de lucru este locul unde sunt păstrate fișierele personale. Ele vor fi organizate la rândul lor pe subdosare, în funcție de conținut sau de alte caracteristici. Dosarul personal al utilizatorului are același nume cu numele de utilizator folosit la deschiderea de sesiune. Pictograma dosarului personal al utilizatorului se află în meniul Start, în coloana din dreapta. Acest dosar este asociat utilizatorului. În afara utilizatorului respectiv numai Administratorul mai poate avea acces la conținutul lui. Dosarul personal include o serie de subdosare specializate, după cum urmează:

Aceste dosare sunt punctul de plecare pentru ordonarea informației pe care urmează să o stocați pe computerul dvs. In mod normal ar trebui să vă construiți propriile dvs. dosare și subdosare!

Fereastra tipică pentru

Windows Explorer:

Lista dosarelor este o parte a panoului de navigare. Aici sunt afișate dosarele și structura ierarhică, arborescentă. Afișarea sau ascunderea dosarelor este contro-lată prin butonul Foldere (Folders) din panoul de navigare.

Lista de dosare

2.4  Crearea dosarelor și a fișierelor

Dosarele sunt containere folosite pentru organizarea, gruparea fișierelor. Dosarele sunt create (constru-ite) prin comanda New→Folder. Comanda se găsește în meniul File al Exploratorului (Windows Explorer sau pe scurt Explorer) și în meniul contextual obținut ca efect al unui clic cu butonul drept al mouse-ului.

Un dosar (folder) nou este un obiect nou construit într-un container (dosar) existent. Acest lucru înseamnă că va trebui întâi ales (identificat) dosarul părinte în care se va construi un dosar nou.

Privite din alt punct de vedere dosarele sunt obiecte componente ale unei ierarhii sau structuri arbores-cente. Aceste obiecte au proprietăți! Proprietățile dosarelor pot fi observate dacă, după selectarea dosarului, se deschide meniul contextual (clic cu butonul drept al mouse-ului). Dintre proprietăți remarcăm următoa-rele:

Tipul de obiect: dosar (pentru păstrarea fișierelor)

Așezarea: pe unitatea C:, în dosarul Users, subdosarul mihaela.

Dimensiune: 0 – nu conține nimic.

Momentul creării

Atribute:

Atributele indică modul în care pot fi folosite dosarele. În exemplul nostru interpretarea atributelor este următoarea:

Dosarul poate fi folosit numai pentru citirea fișierelor găsite acolo – nu se pot opera modi-ficări în acest dosar.

Dosarul nu este ascuns, numele lui apare în listele care prezintă conținutul dosarului părinte. Fișierul este o colecție de informații păstrată pe un suport extern. Pentru a se constitui într-un fișier, o

colecție de informații (sau de date) păstrată pe un suport extern trebuie să aibă un nume. Numele permite identificarea corectă a colecției de informații (date). Fișierele sunt fie create de utilizatori, fie sunt compo-nente ale software-ului instalat pe calculatoare.

Aplicațiile (programele) pe care le folosim în calitate de utilizatori sunt și ele fișiere, dar de un tip deo-sebit: pentru că sunt lansate în execuție și se execută (Run) se spune despre aceste fișiere că sunt executabile.

Fișierele create de utilizatori conțin colecții de informații (date) care pot fi extrase, modificate, șterse, salvate. Ele pot fi trimise la un echipament de ieșire (de exemplu la imprimantă, CD, DVD). Fișierele trebuie să aparțină unor tipuri standard, recunoscute de sistemul de operare folosit. Acest lucru se obține prin asoci-erea unei așa-numite <<extensii>> la numele fișierului. După cum este și normal, extensia urmează imediat după numele fișierului. Ea este separată de nume printr-un punct. Iată un exemplu:

fișierul_meu.txt este numele complet al unui fișier; a fost specificat numele (fișierul_meu) și extensia (txt). Între nume și extensie se pune un caracter separator, iar acesta este punctul (.). În cazul nostru extensia asoci-ată numelui ne arată că fișierul_meu este un fișier de text, adică conține numai caractere (litere, cifre, semne de punctuație și semne speciale) care se introduc de la tastatură.

Extensia asociată numelui unui fișier arată tipul de informații (date) care pot fi păstrate în acel fișier și în același timp care este instrumentul (aplicația, programul) cu care se operează asupra conținutului.

Utilizatorii creează fișiere cu ajutorul aplicațiilor: de ex. cu aplicația Notepad se creează fișiere de tip text (cu extensia .txt), iar cu Paint se creează fișiere de tip .bmp

asociate desenelor.

Aplicația Notepad aduce cu sine o fereastră de lucru în care se pot introduce texte de la tastatură. Textul introdus și vizibil în fereastră trebuie salvat într-un fișier înainte de oprirea din execuție a aplicației. Pentru a fi găsit și folosit ulterior, fișierul va avea nume și extensie și va fi salvat într-un dosar (folder, director).

Pentru salvare se folosește comanda Salvare (Save) aflată în meniul Fișier (File) al aplicației.

Să examinăm împreună caseta de dialog folosită pen-tru salvarea fișierelor, așa cum este ea oferită de aplicația

Notepad:

Existența fișierului va fi verificată prin examinarea conținutului dosarului.

Tabelul următor prezintă câteva dintre cele mai frecvent utilizate tipuri de fișiere și aplicațiile folosite

La creare, unui fișier i se asociază tipul; tipul fișierului indică modul în care va fi deschis și folosit un fișier. Tipul fișierului este asociat cu extensia. De exemplu, fișierele cu extensia .txt sunt de tipul Text Document și se deschid cu un editor de texte.

După cum ați remarcat deja, cu ajutorul proprietăților asociate fișierelor și dosarelor (folderelor) con-statăm care este lungimea fișierelor și care este spațiul ocupat pe disc de un dosar (folder). Pentru a afla care este spațiul liber pe un disc să vedem proprietățile unității de disc. Proprietățile unității de disc C: se referă, printre altele, și la spațiul ocupat și la cel liber! Mai găsiți aici și alte informații interesante!

2.5  Opțiuni de afișare a conținutului dosarului

Sistemul de operare Windows 7 oferă o gamă destul de largă de modalități și opțiuni de afișare – pre-zentare a conținutului dosarelor. De multe ori, felul în care este prezentată, sortată, ordonată informația

permite operarea rapidă și eficientă cu fișierele de date și cu aplicațiile utilizatorilor.

Conținutul unui dosar poate fi prezentat în mai multe moduri: cu pictograme mari, cu pictograme mici, prin afișarea numelui și a detaliilor, respectiv, așa cum a fost solicitată afișarea prin meniul Vizualizare (View). Lista fișierelor poate fi sortată crescător sau descrescător după nume, dată, dimensiune și alte caracteristici. Afișarea ordonată a fișierelor este controlată prin opțiunile din meniul Vizualizare (View). În funcție de spe-cificul conținutului fișierelor pot fi folosite și alte criterii de ordonare a listei de fișiere. Detaliile alese drept criterii de ordonare ar trebui incluse în lista celor ce vor fi afișate: Meniul Vizualizare → Alege detalii (View

→ Choose Details…).

Opțiunea Opțiuni folder (Folder Options) din meniul Instrumente (Tools) controlează aspectul și com-portamentul dosarelor.

2.6  Operații cu dosare și fișiere: copierea, mutarea, comprimarea

2.6.1  Copierea și mutarea

Copierea și mutarea sunt operații elementare ce se pot executa asupra obiectelor unui sistem de fișiere. Ori de câte ori trebuie executată o operație, va fi mai întâi ales (selectat) obiectul. Când aceeași operație trebuie să se execute pentru mai multe obiecte este mai eficientă selecția multiplă, adică selectarea concomi-tentă a mai multor obiecte.

2.6.2  Selectarea obiectelor: individual și în grup

Selectarea unui singur obiect se face cu un clic peste pictograma lui. Obiectul ales este evidențiat față de celelalte din jurul lui. Atunci când trebuie selectate mai multe obiecte ne aflăm în una din următoarele situații: obiectele sunt fie consecutive, fie nu sunt consecutive în lista din care se face selecția.

11

Selectarea obiectelor consecutive se face prin marcarea primului și a ultimului obiect care trebuie selectat: se selectează (cu un clic) primul obiect; se apasă tasta SHIFT și se selectează (cu un clic) ultimul obiect. Selecția obiectelor consecutive are loc și prin tragerea pointerului de mouse în așa fel încât să marcheze conturul suprafeței acoperite de obiectele dorite. Toate entitățile aflate în interiorul acestui contur vor fi selectate.

Selectarea concomitentă a mai multor obiecte neconsecutive se face prin folosirea tastei CTRL: se ține apăsată tasta CTRL și în același timp se selectează (clic) fiecare obiect individual.

2.6.3  Copierea fișierelor și a dosarelor

Copierea este operația prin care se obține un al doilea exemplar (un duplicat) al obiectului selectat. Pentru a realiza o operație de copiere trebuie parcurși următorii pași:

Se selectează obiectul (obiectele). Un clic cu butonul drept aduce meniul de context

Se alege operația de Copiere (Copy).

Se stabilește locul unde se va crea al doilea exemplar (duplicatul, copia). Meniul de context asociat dosarului de destinație pentru exemplarul copiat indică operația de Lipire (Paste).

2.6.4  Mutarea dosarelor și a fișierelor

Pentru mutarea fișierelor vor fi căutate comenzile pereche Decupează (Cut) și Lipește (Paste). Modul de operare va fi similar cu cel de la copiere: trebuie selectat obiectul și apoi căutată o comandă Decupează (Cut). După selectarea destinației se va alege Lipește (Paste).

Mutarea fișierelor și a dosarelor se poate face și printr-o operație de glisare (tragere) a obiectului peste dosarul de destinație: selectați obiectul și țineți apăsat butonul stâng al mouse-ului. Când ajungeți chiar deasupra dosarului de destinație eliberați butonul. Obiectul pe care l-ați tras va cădea chiar în dosar!

Este bine ca din când în când să copiați fișierele de pe hard discul cu care lucrați pe CD/DVD-uri sau pe uni-tăți de memorie flash USB. Construiți astfel așa numitele cópii de siguranță și protejați conținutul lor față de eventuale accidente care pot apărea în funcționarea calculatorului dvs. Pentru salvarea și restaurarea volume-lor mari de informații există utilitarul (program specializat) Copiere de rezervă (Backup). Cu ajutorul lui se pot salva și apoi restaura fișiere. Cópiile de siguranță create cu backup se pot afla pe orice unitate de stocare detașabilă: dischete, CD-uri inscriptibile, DVD -uri inscriptibile, casete și benzi magnetice. Ele vor fi folosite pentru restaurarea informațiilor, în urma unor nedorite accidente.

2.7  Ștergerea și restaurarea dosarelor și a fișierelor

2.7.1  Ștergerea dosarelor și a fișierelor

Ștergerea dosarelor și a fișierelor se obține în urma unei comenzi de Ștergere (Delete). În urma ope-rației de ștergere obiectul – dosar sau fișier – ajunge direct la …coșul de gunoi. Același efect se obține și dacă obiectul este tras cu mouse-ul deasupra pictogramei coșului de gunoi, Coș de reciclare (Recycle Bin).

2.7.2  Restaurarea dosarelor și a fișierelor șterse

Pentru restaurarea (recuperarea) obiectelor șterse trebuie întâi deschis coșul de reciclare. Atâta vreme cât obiectele mai sunt acolo ele pot fi Restaurate ( Restore).

2.8  Schimbarea numelor fișierelor și a dosarelor

Pentru schimbarea numelor dosarelor și fișierelor alegem – din meniul de context (după ce a fost selec-tat dosarul sau fișierul căruia i se va schimba numele) – comanda Redenumire (Rename).

2.9  Comprimarea și arhivarea fișierelor

Comprimarea fișierelor este procesul prin care se poate reduce spațiul pe care acestea îl ocupă pe uni-tățile de disc. Pot fi comprimate atât dosarele cât și fișierele. Comprimarea se referă la procesul prin care din corpul fișierului sunt eliminate datele redundante. Dimensiunea fișierului se reduce prin comprimare, uneori chiar foarte mult. Un dosar comprimat înseamnă că sunt comprimate toate fișierele aflate acolo. În general, fișierele și dosarele comprimate pot fi mai ușor transmise de la un calculator la altul.

Windows 7 oferă două posibilități de comprimare :

Comprimarea prin poziționarea atributului de comprimare – se mai numește și comprimarea „nativă” Windows 7 și este posibilă numai pentru volumele formatate NTFS. Atributele unui fișier și ale unui dosar sunt proprietăți ale obiectului respectiv. Butonul Complex (Advanced) din zona atributelor deschide caseta de dialog pentru poziționarea atributelor legate de comprimarea și criptarea fișierelor.

12

Un fișier comprimat ocupă pe disc un spa-țiu mai mic decât dimensiunea sa reală.

Comprimarea folosind WinZip este modul cel mai adecvat trimiterii prin e-mail a fișierelor de mari dimensiuni atașate mesajelor. Fișierele zip sunt arhive, respectiv colecții de mai multe fișiere comprimate și combinate într-unul singur. Prin comprimarea cu WinZip fișierele sunt reduse la dimensiuni mult mai mici decât prin comprimarea nativă NTFS. În plus, compri-marea – arhivarea are loc indiferent de sistemul de fișiere: pot fi comprimate fișierele indiferent de formatul unității de disc.

Comprimarea cu WinZip a imaginilor, fotogra-fiilor, clipurilor audio – video, a pieselor muzicale și a fișierelor .pdf nu reduce prea mult spațiul ocupat de aceste fișiere, deoarece ele sunt deja comprimate. Performanțe bune se obțin însă pentru comprimarea fișierelor executabile – a programelor – și a textelor de orice fel. Prin comprimarea cu WinZip fișierele se vor comporta ca niște dosare: un dublu clic pe o arhivă permite vizualizarea componentelor arhivei. Componentele vor trebui extrase din arhivă pentru a putea fi folosite.

Crearea unei arhive WinZip începe cu selectarea

fișierelor care vor compune noua arhivă și trimiterea lor către dosarul zip asociat.

Operația se va încheia cu stabilirea numelui noii arhive. Adăugarea unui fișier nou într-o arhivă se face prin copierea sau mutarea fișierului în dosarul de arhivă.

Fișierele din arhivă pot fi folosite numai dacă sunt dezarhivate sau extrase din arhivă.

2.10  Căutarea rapidă a dosarelor și fișierelor

Oricât de organizat este un utilizator, tot se va afla măcar o dată în situația de a căuta fișiere sau dosare pentru că nu mai știe unde sunt. Probabil, cea mai des întâlnită situație de căutare este cea de după descărca-rea din Internet a unui fișier sau a unei arhive de fișiere: de cele mai multe ori nu suntem atenți la specificarea dosarului unde să fie descărcat fișierul. Caracteristica Căutare (Search) rezolvă problemele legate de căutarea și identificarea fișierelor și a dosarelor. Comanda Căutare (Search) este dependentă de context: rezulta-

tele ei sunt dependente de activitatea curentă. Exploratorii permit căutări avansate deosebit de spectaculoase.

Fișierele și dosarele pot fi căutate și după alte caracteristici în afară de nume: data de cre-are, data ultimei modificări, dimensiune, autor, cuvinte sau expresii asociate fișierelor tocmai pentru a fi mai ușor găsite. În exemplul de mai jos sunt căutate fișierele cu extensia .pdf. Afișa-rea rezultatelor căutării este controlată de buto-nul Afișare numai (Show only).

Vizualizările în care este inclus panoul de detalii <Organizare →Aspect →Panou detalii (Orga-nize →Layout →Details Pane)> includ detaliile ce pot fi folosite pentru căutare: printre ele Eti-chete (Tag) (expresii, cuvinte folosite pentru identificare ) și Autorul (Author). În panoul de detalii se pot asocia / modifica aceste informații.

13

2.11  Inscripționarea CD-urilor și a DVD-urilor.

În situația în care computerul dvs. conține și un inscriptor de CD-uri (DVD-uri) pot fi copiate fișierele de pe hard disc pe un CD (DVD). Se spune despre fișiere că sunt „arse” pe CD (DVD). Există două formate de scriere:

Live file system – Cu ajutorul acestui sistem pot fi scrise pe rând, individual, mai multe fișiere pe CD (DVD). La nevoie, dacă tipul de CD (DVD) o permite, fișierele pot fi șterse și discul rescris. Inscripționarea cu un astfel de sistem este recunoscută de sistemele de operare Windows XP și 7. Prin acest format pot fi copiate colecții mari de fișiere. Pentru inscripționare, CD -ul (DVD- ul) este introdus în unitate. Va trebui aleasă apoi varianta de Inscripționare „ardere” (Burn). Identificați fișierele ce vor fi arse și trageți-le peste aria reprezen-tată de CD (DVD).

Mastered – Acest format asigură compatibilitatea cu sisteme de operare mai vechi decât Windows XP. CD-urile și DVD-urile „arse” în acest format vor fi recunoscute și de CD/DVD Playerele care pot reda informa-ții digitale: muzică și filme. Copierea va avea loc prin tragerea fișierelor direct în spațiul reprezentat de CD (DVD). Vor fi copiate într-o sesiune de inscripționare toate fișierele selectate.

3. Tipărirea și scanarea documentelor

Imprimanta locală este cea direct atașată unui calculator prin intermediul unui port USB, a unui port paralel sau serial, sau utilizând tehnologia Bluetooth, conexiunea fără fir (wireless), eventual în infraroșu. Calculatoarele din rețea pot folosi în comun (pot partaja –share) o imprimantă de rețea. Aceasta este atașată unui calculator din rețea sau este legată direct în rețea prin propria sa placă de rețea.

Windows 7 recunoaște – de cele mai multe ori – când o imprimantă este atașată unui calculator și caută în colecția sa de drivere un driver potrivit. Un driver de imprimantă este un software prin care alte programe vor putea transmite comenzi către imprimantă. Dacă noua imprimantă nu are un driver în colecția sistemului de operare atunci va fi folosit cel achiziționat o dată cu imprimanta. Cei mai mulți dintre producătorii de imprimante oferă drivere descărcabile din Internet pentru echipamentele lor. Instalarea imprimantelor este ușoară dacă ele recunosc standardul „Plug and Play” (conectează și dă-i drumul). Procedurile „Plug and Play” detectează echipamentul și execută configurările necesare.

Instalarea unei imprimante are loc din programul Panou de control (Control Panel): Start → Panoul de control → Hardware și sunete → Adăugare imprimantă <din categoria Imprimantă> (Start→Control

Panel→Hardware and Sound →Add a Printer <în categoria Devices and Printers>). Se deschide aplicația Adău-gare imprimantă (Add Printer). Va trebui ales tipul imprimantei: locală sau în rețea. Va trebui instalat și dri-verul imprimantei. Când totul este gata, imprimanta va fi recunoscută de aplicațiile instalate pe computerul dvs. O imprimantă instalată este vizibilă din toate aplicațiile care au funcția IMPRIMARE (PRINT).

4. Configurarea mediului de operare: programul Panou de control (Control Panel)

Mediul de operare al sistemului Windows 7 poate fi modificat, adaptat sau personalizat în așa fel încât să corespundă preferințelor de lucru ale fiecărui utilizator. Modificările pot fi unele care țin de modul de afi-șare, de culori, desene, animație iar altele se pot referi la instalarea și configurarea componentelor hardware și software ale computerului.

Panoul de Control (Control Panel) este programul care conține instrumentele de configurare a mediu-lui de lucru (mediu de operare) al utilizatorilor. Panoul de Control (Control Panel) este containerul unde se găsesc aplicații (numite aici miniaplicații) care controlează componentele mediului de operare.

Programul Panoul de Control (Control Pane)l poate fi lansat din meniul Start → Panou de control

(Start → Control Panel).

Pentru început să urmărim categoriile de informații așa cum sunt ele prezentate în formatul de vizu-alizare obișnuit sau Pagina de pornire Panou de Control (Control Panel Home). Identificăm următoarele categorii de miniaplicații:

Sistem și Întreținere

Securitate

Rețea și Internet

Hardware și Sunete

Programe

Conturi de Utilizator și Siguranța Familiei

Aspect și Personalizare

Ceas, limbă și regiune

Accesibilitate

Opțiuni suplimentare

14

5. Securitate și protecție dinamică

Buna funcționare a sistemelor de operare și a aplicațiilor este alterată de multe ori de prezența progra-melor așa-zis „nesolicitate” sau „malițioase”. Conexiunile la Internet nu sunt întotdeauna sigure și reprezintă cea mai mare breșă de securitate. Cele mai multe programe nesolicitate provin în urma descărcării de fișiere de pe site-uri nesigure și prin mesajele e-mail primite, prin deschiderea fișierelor atașate care provin de la expeditori necunoscuți. Copierea și transmiterea în rețea a fișierelor de la un calculator la altul pot multiplica exemplarele de programe malițioase.

Sistemele de operare din familia Microsoft – inclusiv Windows 7 – își propun două obiective majore:

protecția față de programele așa-zis ”malițioase”, respectiv programele nesolicitate, inclusiv virușii, viermii, spionii și oricare alte programe ce se instalează singure.

protecția datelor personale ale utilizatorului, respectiv protecția față de atacurile de înșelătorie electronică (”phishing”) prin blocarea accesului cerut de site-uri de Internet care încearcă să fure datele personale ale utilizatorului. Utilizatorii vor putea să participe în deplină siguranță

la operații de tip e-comerț cu site-uri autorizate, fără să-și divulge neintenționat identitatea și datele personale.

Protecția față de programele ”malițioase” se referă la protecția față de acele programe care sunt pro-iectate să aducă stricăciuni sistemului de operare și să modifice, să altereze în orice fel datele stocate. Noua versiune de Internet Explorer beneficiază de îmbunătățiri care au drept scop reducerea potențială a pagube-lor ce pot fi provocate de către ”hackeri”.

La Windows 7 – împreună cu Internet Explorer 7 – este disponibil modul de lucru protejat. În acest mod este imposibilă modificarea fișierelor sistem și ale utilizatorului, altfel decât prin accesul și acțiunile directe ale utilizatorului. Folosind acest mod este inhibată orice scriere inițiată de la distanță, în alt loc decât în fișie-rele temporare speciale pentru Internet.

Protecția față de programele ”malițioase” nesolicitate se obține la Windows 7 prin:

Paravanul de Protecție Windows (Windows Firewall)

Windows Update sau Actualizări Windows

Controlul Contului Utilizator și Internet Explorer în modul protejat

Utilizate împreună și acompaniate de aplicațiile antivirus transformă Windows 7 într-un sistem de ope-rare mult mai sigur.

5.1  Paravanul de Protecție Windows sau Windows Firewall

Paravanul de protecție (firerwall) este prima componentă de apărare față de software-ul nesolicitat provenit din rețea, mai ales din Internet. Corect configurat poate bloca și cele mai subtile încercările de ”infectare”. Paravanul de protecție funcționează implicit, chiar de la prima pornire a sistemului de operare. Configurarea paravanului de protecție se face din aplicația Panou de Control (Control Panel): Panou de control → Securitate →Paravan de protecție Windows (Control Panel→ System and Security →Windows Firewall).

Așa cum arată imaginea alăturată, computerul nu este protejat în fața programelor nesolicitate. Reco-mandarea Microsoft este de activare a procedurii paravanului de protecție (firewall). Administratorul calcula-torului este cel care poate activa / dezactiva procedura de protecție.

5.2  Windows Update sau actualizări Windows

Windows Update sau actualizări Windows este o alta caracteristică de securitate importantă pentru acest sistem de operare: asigură actualizarea automată a sistemului de operare prin descărcarea și instalarea celor mai noi componente și corecții Microsoft, destinate asigurării și păstrării securității sistemelor. Panoul de control (Control Panel) conține și aplicația Windows Update: Panoul de control → Securitate →Windows

Update (Control Panel →System and Security→Windows Update).Este sarcina administratorului să decidă dacă, cum și când vor fi făcute actualizările sistemului de operare. Nu toate corecțiile apărute de la ultima actuali-zare sunt necesare.

5.3  Programe antivirus

Un virus de calculator este un fișier executabil conceput să se multiplice singur. Pentru a nu fi detectat el se deghizează într-un program normal. Programele de tip virus fac parte din categoria programelor nesoli-citate. Sunt în mod frecvent refăcute și modificate, astfel încât să nu poată fi detectate cu ușurință. Există zeci de mii de astfel de programe și zilnic sunt scrise și testate alte sute.

Firme producătoare de software oferă utilizatorilor programe specializate în detectarea și eliminarea virușilor. Acestea sunt așa numitele programe antivirus. Există posibilitatea achiziționării unui astfel de pro-

15

gram performant contra cost, dar nu trebuie să trecem cu vederea nici programele antivirus gratuite, multe dintre ele la fel de bune.

În mod curent, virușii vin prin e-mail, mesaje instanta-nee (instant messaging), prin fișiere descărcate din Internet. Este posibil să introducem viruși cu ajutorul dischetelor, CD-urilor, DVD-urilor, prin copierea de fișiere de pe aceste echipamente pe hard discul local. Rețelele locale de calculatoare, neprote-jate, pot fi un factor de multiplicare și răspândire a virușilor. Funcționarea unei aplicații antivirus este o necesitate pentru fie-care calculator.

Pe lângă capacitatea de a se multiplica, un virus este capabil să se deghizeze și să se ascundă printre datele existente. Cantitatea de date existente în calculator este foarte mare și căutarea unui virus seamănă practic cu căutarea unui … ac într-un car cu fân. Un program antivirus, specializat să detecteze și să elimine un virus, poate să facă această căutare în câteva minute sau zeci de minute.

Următoarele simptome sunt cauzate frecvent de viruși sau sunt asociate acestora:

mesaje e-mail care au un fișier atașat suspect. La deschiderea fișierului atașat apar cutii de dialog și pot fi semnalate degradări ale performanțelor sistemului de operare.

extensii duble la un fișier atașat unui e-mail deschis recent (cum ar fi: .jpg.vbs sau .gif.exe).

oprirea execuției unui program antivirus ce nu mai poate fi repornit.

apariția pe ecran a unor cutii de dialog sau a unor mesaje ciudate.

apariția unor noi pictograme pe desktop.

sunete ciudate sau muzica începe să cânte surprinzător.

dispariția unui program ce nu a fost dezinstalat intenționat.

Prezența unui virus în calculator nu este tocmai un lucru plăcut. Cu toate acestea problema poate fi rezolvată de cele mai multe ori relativ ușor.

Există mai multe operații care – împreună – pot conduce la protejarea computerului față de programele virus și spion, a celorlalte programe considerate software nesolicitat, malițios. Iată câteva recomandări:

Instalați un program antivirus – Instalarea și apoi actualizarea permanentă a programului antivi-rus instalat pot ajuta în procesul de apărare contra virușilor și a programelor spion. Programul antivirus scanează computerul în căutarea virușilor, îi identifică pe cei care corespund definițiilor cunoscute și îi elimină.

Nu deschideți fișierele atașate unui e-mail dacă nu cunoașteți sau nu aveți încredere în expeditor. Simpla deschidere a fișierelor atașate – dacă sunt virusate – va putea împrăștia virusul.

Actualizați periodic sistemul de operare – Microsoft pune la dispoziția utilizatorilor actualizări de securitate ce pot opri atacurile virușilor și alte atacuri asupra calculatorului.

Folosiți un program „firewall” (paravan de protecție) care poate identifica și bloca acțiunile sus-pecte ale unui virus, vierme, hacker.

Instalarea și dezinstalarea programelor

Instalarea programelor se face – în general – folosind un fișier executa-bil de un tip special. Fișierul se poate afla pe un CD sau într-o memorie flash. Acel fișier conduce operația de instalare a programului. Pentru instalarea pro-gramelor este nevoie de privilegii de Administrator. Utilizatorii obișnuiți nu pot instala și nici dezinstala programe. Programele descărcate din Internet vor fi instalate asemănător. Se recomandă salvarea pachetului de instalare pe calculatorul local și apoi lansarea în execuție a programului de instalare.

Vom exemplifica prin instalarea programului „Adobe Reader” de care avem nevoie pentru citirea fișierelor în format .pdf. De pe site-ul www. adobe.com am descărcat componenta ce va instala, anume Adobe Reader. Adobe Reader este un program distribuit gratuit. Descărcarea a fost urmată și de instalarea propriu-zisă.

Dacă instalarea s-a terminat cu succes atunci programul apare în lista Toate programele (All Programs) a butonului Start.

Dezinstalarea programelor se realizează din Panoul de control → Programe → Dezinstalare program

(Control Panel →Programs →Uninstall a Program).

16

Capitol 2 – Utilizare Microsoft Office 2010 – Microsoft Word

1. Introducere

Suita Microsoft Office 2010 reprezintă o suită de aplicații de birou. Din cadrul suitei Office fac parte următoarele aplicații:

Microsoft Word (procesor de texte) – oferă posibilitatea de a crea, edita, formata, salva și deschide documente text; documentele cre-ate pot include text și tabele, grafică, diagrame etc.. În mod presta-bilit fișierele Word 2010 sunt salvate cu extensia docx. Documentele pot fi salvate și în alte formate (ex. pdf)

Microsoft Excel (calcul tabelar) – este o aplicație de calcul tabelar ce oferă posibilitatea de a introduce date, de a le analiza și de a face calcule cu acestea; sunt incluse numeroase funcții pentru operații matematice, statistice, financiare, de baze de date, de dată și timp etc.

Microsoft Power Point (prezentare multimedia) – permite crearea de prezentări multimedia pe bază de slide-uri (diapozitive) care pot include alături de text și grafică, tabele, diagrame și animație.

Microsoft Publisher (editare avansată) – permite crearea de pagini web, broșuri, cărți poștale, etichete.

Microsoft Outlook (e-mail) – permite gestionarea corespondenței electronice.

1.1  Primii pași în procesarea textelor

Microsoft Word 2010 este un procesor de texte complex și eficient care oferă instrumentele necesare pentru a produce documente de diferite tipuri de la scrisori și referate la buletine informative, cărți și pagini Web. Documentele se creează în fereastra Word și pot fi imprimate, transmise prin e-mail și fax sau vizualizate pe Internet ca pagini Web.

Acest modul prezintă elementele de bază ale tehnologiei procesoarelor de texte, necesare în realizarea unui design adecvat scopului propus și utile pentru majoritatea persoanelor care nu au experiență în artele vizuale și în utilizarea tehnologiei de procesare de text dar care doresc să producă documente imprimate în scop comercial sau pentru uz personal.

1.1.1  Deschiderea și închiderea aplicației Microsoft Word

Lansarea în execuție a aplicației

Aplicația Microsoft Word poate fi lansată în execuție (deschisă) ca orice aplicație instalată sub sistemul de operare Windows 7.

Start → All Programs → Microsoft Office → Microsoft Word 2010; (vezi foto)

Se execută dublu-clic pe scurtătura aplicației dacă aceasta există;

Se execută dublu-clic pe un fișier (.docx) creat cu Microsoft Word 2010.

Interfața Microsoft Word 2010

După lansarea în execuție a aplicației Microsoft Word 2010 pe ecran va apărea fereastra aplicației. Deoarece Microsoft Word poate fi personalizat, fereastra aplicației poate arăta diferit de la un utilizator la altul, dar toate elementele specifice ferestrelor sunt prezente.

La lansarea în execuție a aplicației, va apărea automat o lucrare nouă (document) cu numele Document1.

Lucrarea Document1 are implicit o pagină. Pagina urmă-toare apare automat atunci când se umple cu informație prima pagină. La dorința utilizatorului se poate adăuga oricând o pagină nouă folosind combinația de taste Ctrl+Enter. Este important unde se află punctul de inserție în pagină (cursorul

text), în momentul inserării unei pagini noi prin acest procedeu.

Meniurile aplicației sunt senzitive la context. În dreptul unor comenzi din meniuri apare afișată o com-binație de taste care, acționate împreună, au același efect ca și comanda. Din meniuri se poate ajunge la toate comenzile pe care le are Word-ul.

17

Pentru orientarea în pagină, deasupra și în stânga zonei de lucru, aplicația Word afișează rigle gradate (Ruler). Riglele se afișează sau se elimină din meniul Vizualizare → Rigla.

Unitatea de măsură a riglei se stabilește parcurgând pașii: Fișier → Optiuni → Complex → Ecran → se alege unitatea din caseta Afișare unități de măsură (centimetri) → OK

Închiderea aplicației Word

Pentru a închide aplicația Word alegeți din meniul Fișier → Ieșire sau apăsați butonul de închidere a

aplicației din colțul din stânga sus.

Documentul deschis se va închide și veți fi întrebați dacă salvați modificările făcute. Răspundeți cu clic pe butonul Salvare pentru salvare sau prin clic pe butonul Nu se salvează pentru a renunța la salvarea modifi-cărilor. Butonul Revocare anulează comanda de închidere.

1.1.2  Folosirea funcției “ Ajutor”

În aplicația Word, pentru a vă informa rapid în legătură cu utilizarea apli-cației, puteți folosi funcția Ajutor.

Cea mai rapidă metodă e să apăsați tasta F1 care deschide fereastra de ajutor.

De asemenea, puteți folosi butonul Ajutor pentru Microsoft Word din dreapta barei de meniu.

Poziționarea mouse-ului pe fiecare opțiune din barele de instrumente afișează efectele acționării acelei comenzi. De exemplu, dacă indicați butonul B din meniul Pornire va afișa caseta următoare:

1.1.3  Deschiderea unuia sau mai multor documente

Din Word, un document existent se deschide alegând

Fișier → Deschidere, cu imaginea , sau dând clic pe numele fișierului dacă acesta apare în lista Recent din meniul Fișier. De asemenea puteți deschide un document Word din aplicația Computer dacă dați dublu-clic pe numele fișierului.

În Word se poate lucra cu mai multe ferestre document deschise simultan.

Observație: Fișierele create în Notepad, WordPad, Open Office

și Microsoft Word versiuni anterioare pot fi des-chise cu aplicația Word.

1.1.4  Crearea unui document nou (folosind șablonul prestabilit)

Un document nou se creează prin alegerea Fișier → Nou → Document Necompletat. În urma acestei acțiuni pe ecran va apărea o nouă fereastră Word ce conține un document nou denumit Document nr.

1.1.5  Salvarea unui document într-o locație pe disc

Salvarea inițială se realizează astfel: se alege din meniul Fișier → Salvare. În fereastra care va apărea, în caseta Salvare ca (tip fișier) alegeți Document Word. Prin această alegere vor rezulta fișiere cu extensia docx. Introduceți în caseta Nume fișier: numele noului fișier, selectați discul și dosarul (folder-ul) în care acesta să fie salvat și dați clic pe butonul Salvare.

Pe parcursul lucrului în Word este indicat să faceți salvări intermediare Fișier → Salvare. Pentru salvare

se mai poate folosi și butonul „Salvare” din bara de titlu (stânga sus) sau combinația de taste Ctrl+S.

1.1.6  Salvarea unui document sub alt nume

Se pot aduce modificări în cadrul procesului de salvare dacă se alege Fișier → Salvare ca, acțiune care determină rea-pariția ferestrei de salvare în care se va putea schimba discul, folderul în care se face salvarea, numele fișierului sau orice com-binație a celor amintite. Prin această acțiune documentul salvat inițial nu va fi afectat ci se va crea o copie a sa (dacă faceți cel puțin o schimbare de disc, folder sau nume de fișier).

18

1.1.7  Comutarea între mai multe documente deschise

În Word se poate lucra cu mai multe documente deschise simultan. Pentru a comuta dintr-un document în alt document des-chis, se poate folosi meniul Vizualizare sau Taskbar.

În meniul Vizualizare se execută clic pe opțiunea aleasă dintre opțiunile prezentate:

În Taskbar se face clic pe butonul corespunzător documentului. Ferestrele pot fi apoi dimensionate și aranjate pe ecran într-o manieră convenabilă.

1.1.8  Închiderea unui document

Fereastra documentului activ se închide prin comanda Fișier → Închidere sau apăsarea butonului de închidere a apli-cației din colțul din stânga sus.

Dacă documentul nu a fost salvat de la ultima modificare atunci va apărea o casetă de dialog asemănătoare celei din ima-ginea următoare și veți fi întrebați dacă salvați modificările sau nu.

Salvare – documentul va fi salvat și apoi închis;

Nu se salvează – documentul va fi închis și riscați ca mare parte din modificările efectuate după ultima

salvare să se piardă;

– Revocare – documentul nu se va închide și rămâneți în document.

1.2  Ajustarea setărilor de bază

1.2.1  Schimbarea modului de vizualizare a paginii

Word oferă următoarele moduri de a vizualiza un document, accesibile din meniul Vizualizare. Pentru a vizualiza pe ecran o zonă mai mare din document se pot ascunde barele

de instrumente și meniul dacă se alege Vizualizare → Citire în ecran complet. Pentru a ieși apoi din modul Citire în ecran complet dați clic pe butonul Închidere ce v-a apărut pe ecran.

1.2.2  Folosirea funcției de modificare a scării de vizualizare a unui document (panoramare)

Funcția de panoramare este utilă pentru vizualizarea documentului la diferite scări de vizualizare fără a modifica mărimea reală a elementelor afișate. O scară mărită de panoramare (zoom) vă poate ajuta în edi-tarea cu ușurință a textului. O scară mai mică vă este utilă în situația în care doriți să

vedeți aspectul general al întregii pagini etc.

Din meniul Vizualizare (vizualizare) alegerea Zoom (panoramare/lupă) per-mite modificarea după nevoie a factorului de panoramare.

Programul oferă ca predefinite zoom pentru o pagină, 2 pagini, lățime pagină și 100%.

Alte ajustări se fac prin apăsarea butonului Zoom. Din fereastra deschisă

se poate alege direct factorul de panoramare (Zoom la), sau se poate introduce acesta în caseta Pro-cent.

Observație: Modificările factorului de panoramare nu au nici un fel de efect asupra mărimii reale a paginii și a caracterelor (textul va fi prezentat ca și cum ar fi privit printr-o lupă care mărește sau micșorează).

1.2.3  Afișarea, ascunderea barelor de instrumente

Pentru lucrul rapid pot fi activate diferite opțiuni disponibile în bara de instrumente Acces rapid. Prin acționarea listei ascunse (săgeată jos) din capătul barei, se deschide opțiunea de modificare a acestei bare.

Fiecare panglică (bară de instrumente și comenzi care se deschide prin apăsarea fiecărui meniu) se poate particulariza. Prin click dreapta pe porțiunea liberă din bara de instrumente se deschide opți-unea de particularizare a barei de instrumente.

Eliminarea barelor de instrumente se face prin alegerea opțiunii minimizare panglică sau a butonului

minimizare panglică sau apăsând Ctrl și F1.

Vizualizarea din nou a paglicii se face prin apăsarea butonului extindere panglică sau apăsând Ctrl și F1.

19

Pentru deplasarea în cadrul documentului, fereastra Word are două bare de derulare (una orizon-tală și una verticală).

Ultima bară (cea din partea inferioară) a ferestrei Word este Status bar (bara de stare). Aceasta oferă informații despre modul de operare al aplicației.

Operații de bază în documente

2.1  Introducerea informațiilor în documente

2.1.1  Introducerea textului în documente

Introducerea textului în document se poate realiza prin: tastare, copiere, mutare etc.

Prin tastare, textul apare în locul în care se află punctul de inserare (liniuța verticală pulsatoare, cursorul text). Rândurile de text curg automat pe măsură ce tastați textul, nefiind necesară acționarea tastei Enter la capăt de rând. Ele sunt reajustate automat dacă redimensionați pagina, modificați marginile sau schimbați dimensiunea fontului.

Prin apăsarea tastei Enter se creează un nou paragraf. În Word paragraful reprezintă textul introdus între două apăsări ale tastei Enter. Word-ul tratează fiecare paragraf ca o entitate separată, având informații proprii de formatare.

Cum introduceți text de la tastatură?

Plasați cursorul de inserare (cursorul text) în locul în care doriți să introduceți textul.

Tastați textul dorit.

2.1.2  Introducerea caracterelor speciale, a simbolurilor

Prin caracter special înțelegem orice caracter care nu apare pe tastatură. De exemplu ® © ½ ¼ ± ¬ ∟ ¶ » sunt caractere speciale.

Pentru a preveni separarea a două cuvinte la final de rând se folosește caracterul Non-breaking space între cele două cuvinte, în loc de spațiul normal.

Pentru a introduce în document caractere speciale parcur-geți pașii:

Plasați cursorul de inserare în locul unde doriți să inserați caracterul.

Alegeți Inserare → Simbol.

Dacă în lista scurtă nu se găsește caracterul dorit, atunci

alegeți opțiunea Mai multe simboluri … . În zona caracterelor faceți clic pe caracterul dorit, apoi se apasă butonul Inserare.

2.2  Selectarea informațiilor

Înainte de a muta, copia, formata sau de a efectua alte operații cu un text acesta trebuie mai întâi selectat. Word permite selectarea textului care se află în secvență (consecutiv) cât și a blocurilor (secvențelor) de text care nu sunt consecutive.

2.2.1  Selectarea unui caracter, cuvânt, paragraf, întregul corp al textului

Selectarea textului consecutiv

Selectarea textului în Word se realizează făcând clic cu mouse-ul la o extremitate a textului care se

dorește a fi în selecție și apoi glisând mouse-ul cu butonul din stânga apăsat până la cealaltă extremitate a textului.

În afara acestei modalități de selecție există și variante mai rapide dintre care amintim în continuare câteva.

Un cuvânt se selectează dacă se execută dublu clic pe cuvântul respectiv.

Selectarea unui rând se realizează dând clic la marginea din stânga a rândului, în zona liberă din fața acestuia.

Un paragraf se poate selecta rapid executând trei clicuri în interiorul lui.

Selectarea unui număr de rânduri se face astfel: se mută cursorul mouse-ului pe marginea din stânga a primului rând, în fața acestuia și cu butonul din stânga apăsat, se deplasează mouse-ul până se obține selecția dorită.

De asemenea, puteți selecta zone de text apăsând tasta Shift împreună cu tastele cu săgeți.

20

Pentru selectarea întregului text, din meniul Pornire, secțiunea Editare, se alege comanda Selectare, apoi optiunea Selectare totală sau se apasă combinația de taste Ctrl+A.

Selectarea secvențelor de text ce nu sunt consecutive

Selectați prima porțiune de text

Țineți apăsată tasta Ctrl și selectați următoarea secvență de text

Repetați pasul 2 de câte ori este necesar.

Alte modalități de selectare a textului sunt prezentate în tabelul următor:

Deselectarea textului

Apăsarea unei taste săgeată sau efectuarea unui clic în document va avea ca effect deselectarea textului.

2.3  Editarea informațiilor

Textul introdus în document poate fi modificat (pot fi inserate, șterse sau suprascrise caractere, cuvinte, sau secvențe mai mari de text). Pentru a modifica un text este necesar să mutați punctul de inserție (inserare) text în locul unde se va face operația de editare. Pentru a deplasa punctul de inserție în cadrul documentului se poate folosi mouse-ul sau tastatura.

Deplasarea punctului de inserție cu ajutorul mouse-ului

Deplasați punctul de inserție efectuând clic în document în poziția în care se dorește să se opereze o schimbare.

Deplasarea punctului de inserție/inserare cu ajutorul tastaturii

Cum se introduc caractere sau cuvinte noi?

Poziționați cursorul de inserare în locul dorit (folosind mouse-ul sau tastele săgeți pentru deplasare).

Tastați noul text. Textul aflat în dreapta se deplasează pe măsură ce scrieți.

2.3.1  Folosirea comenzilor Undo (anulare) și Redo (refacere)

În cazul în care ați tastat un text greșit sau ați dat o comandă greșită, aveți posibilitatea să anulați aceste acțiuni prin comanda Undo (Anuleaza).

21

Comanda Redo (Refacere) inversează acțiunea comenzii Undo, adică anulează ultima anulare, sau ulti-mele anulări. Redo se utilizează în cazul în care nu ați intenționat să anulați o acțiune, și are ca efect revenirea la situația dinainte de a da comanda Undo.

La comenzile Undo și Redo aveți acces din bara de titlu (stânga sus). Anularea ultimei acțiuni

În bara de titlu, faceți clic pe butonul Undo (anulare) .

Observație: Dacă nu se poate anula ultima acțiune, atunci numele butonului se schimbă în Imposibil de anulat. Refacerea (Redo) ultimei acțiuni anulate

În bara de titlu, faceți clic pe butonul Undo (anulare) .

Observație: Dacă nu se poate reface ultima anulare atunci numele butonului se schimbă în Imposibil de repetat.

2.4  Copierea, mutarea sau ștergerea unui text

O facilitate a sistemelor de operare de tip Windows este memoria Clipboard, care permite stocarea tem-porară de text și grafică.

Avantajele memoriei Clipboard:

se pot muta sau copia texte sau grafică în cadrul aceluiași document;

se pot efectua operații de copiere respectiv mutare și între documente Word diferite;

se pot muta sau copia texte sau grafică între diferite aplicații din Windows;

informația rămâne în Clipboard și după ce o lipiți (inserați) undeva, ceea ce permite să inserați de mai multe ori aceeași informație prin operații repetate de lipire.

Copierea textului în același document

Se selectează textul dorit (sursă).

Se alege Copiere din meniul Pornire sau se apasă combinația de taste Ctrl + C.

Se plasează cursorul de inserare la destinație (clic cu mouse-ul).

Se alege Lipire din meniul Pornire sau se apasă combinația de taste Ctrl + V.

Observație: După comanda Copy textul sau obiectul selectat va rămâne în document, iar o copie a lui va fi pla-sată în Clipboard astfel încât textul va putea fi ”lipit” de mai multe ori. La următoarea comandă Copiere sau Decupare textul din Clipboard va fi înlocuit.

Mutarea textului în același document

Se selectează textul dorit (sursă).

Se alege Decupare din meniul Pornire sau se apasă combinația de taste Ctrl + X.

Se plasează cursorul de inserare la destinație (clic cu mouse-ul).

Se alege Lipire din meniul Pornire sau se apasă combinația de taste Ctrl + V.

Observație: După comanda Decupare textul selectat dispare din document, iar o copie a lui va fi plasată în Clipboard. La fel ca și la copiere textul poate fi ”lipit” de mai multe ori.

Notă: În cadrul aceleiași ferestre document se poate folosi mouse-ul pentru a muta rapid un text efectuând pașii:

Se selectează textul.

Se plasează indicatorul mouse-ului pe selecție și se glisează selecția către destinație.

Ștergerea textului

Un text care a fost introdus poate fi ușor șters folosind tastele Backspace sau Delete . Ștergerea se face

astfel:

Dacă se dorește ștergerea unui text mai lung printr-o singură operație, textul respectiv trebuie selectat, după care se apasă tasta Delete sau Backspace. De asemenea se poate folosi combinația CTRL+X pentru decu-parea textului selectat și mutarea lui în Clipboard.

2.5  Caută și înlocuiește

Găsirea și înlocuirea unor fragmente de text este una dintre cele mai rapide modalități de a efectua modificări repetitive asupra unui document. Funcția Găsire se referă la identificarea poziției unui șir de text în

22

cadrul documentului, iar Înlocuire înlocuiește șirul de caractere (porțiune de text) găsit cu unul nou. Pentru utilizarea acestor comenzi, se alege Pornire →Găsire/Înlocuire.

2.5.1  Folosirea comenzii de căutare a unui fragment de text într-un document

Alegeți Pornire →Găsire. În fereastra Navigare, care se deschide în stânga ferestrei, se introduce șirul de caractere ce se dorește a fi găsit. Pe măsură ce se introduce textul, rezultatele căutării încep să apară. Aces-tea sunt marcate în cadrul documentului din fereastra de editare, iar în fereastra de navigare este afișată o

listă cu toate rezultatele găsite. Săgețile din fereastra Navigare permit deplasarea rapidă în docu-

ment la toate rezultatele căutării.

2.5.2  Înlocuirea unui cuvânt sau a unei fraze

În unele cazuri este necesar ca textul găsit să fie înlo-cuit cu un altul. Pentru aceasta se execută clic pe Înlocuire din sectiunea Editare a meniului Pornire.

Se introduce șirul de caractere ce se dorește a fi găsit în caseta De găsit, iar în caseta Înlocuire cu se introduce textul cu care se va face înlocuirea. Se începe căutarea cu clic pe Următorul găsit. Cu clic pe butonul Înlocuire, în mod repetat, textele găsite se vor înlocui unul câte unul,

iar dacă în unele locuri nu se dorește substituirea textului găsit, se apasă butonul Următorul găsit.

Dacă se dă clic pe butonul Înlocuiește peste tot, atunci înlocuirea tuturor instanțelor textului căutat se va face automat în tot documentul.

Dacă se dă clic pe butonul Mai multe, vor apare opținu suplumentare.

Dacă se bifează opțiunea Potrivire litere mari și mici, atunci la găsirea textului se va ține cont de tipul literelor (majuscule și minuscule).

Dacă se bifează opțiunea Numai cuvinte întregi, atunci textul căutat trebuie să fie cuvânt, nu parte dintr-un cuvânt.

2.6  Formatarea caracterelor

Formatarea textului se referă atât la alegerea tipului de font, a stilului fontului, a dimensiunii sau culorii lui, cât și la alegerea distanței (spațierii) dintre caractere. Înainte de a face orice formatare, textul trebuie selectat. Dacă nu este selectat un text, atunci formatările stabilite se vor aplica textului care se va introduce începând cu poziția curentă a cursorului text (punctului de inserție).

Formatările se realizează din meniul Pornire secțiunea Font. Aceasta secțiune conține butoane și casete cu comenzile și selecțiile cele mai uzuale.

Schimbarea tipului de font aplicat textului

Se selectează textul ce se dorește a fi modificat.

În secțiunea de formatare se dă clic pe lista cu tipurile de font, din care se alege tipul dorit. Exemplu: Times New Roman, Arial, Gotic, etc.

Schimbarea dimensiunii (mărimii) fontului aplicat textului:

Se selectează textul ce se dorește a fi modificat.

În secțiunea de formatare se selectează dimensiunea din lista Dimensiune Font, sau se tastează o valoare în casetă și apoi se apasă tasta Enter.

Exemplu:

Notă Pentru a realiza aceste operații se poate folosi și caseta de dialog Font din

partea de jos a secțiunii de formatare, dând clic pe butonul

Din lista Font: se selectează fontul dorit (dacă fontul nu apare în lista derulantă, se folosesc barele de defilare pentru a-l afișa). În zona Size folosind lista cu vari-ante, se selectează mărimea de font dorită, sau se tastează mărimea în caseta superioară.

Exemplu: Acest text este scris cu fontul Times New Roman, de 11.

23

2.6.1  Folosirea formatării de tip: Aldin (Bold), Cursiv (Italic), Subliniere (Underline)

Secțiunea de instrumente Formatting conține butoane și liste derulante care permit scrierea cu caractere aldine, cursive sau subliniate.

Cum aplicăm formatare de tip Bold (aldină, îngroșată) ?

Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.

În bara Formatting facem clic pe butonul Bold .

Cum aplicăm formatare de tip Italic (cursivă) ?

Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.

În bara Formatting facem clic pe butonul Italic .

Notă – Se poate folosi și caseta de dialog Font pentru a realiza aceste operații.

– Pentru a renunța la formatarea Bold sau Italic, cu textul respectiv selectat, se dezactivează butonul corespunzător din secțiunea Formatting.

Cum aplicăm formatare de tip Underline (subliniere) ?

Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.

În bara Formatting dăm clic pe butonul Underline. Textul va fi subliniat cu o linie simplă.

Dacă se dorește o altfel de subliniere atunci cu textul selectat se alege din lista derulantă asociată buto-nului de subliniere felul dorit. Din listele Underlining și Color se pot alege diverse stiluri și culori de subliniere. Pentru a sublinia numai cuvintele nu și spațiul dintre cuvinte se alege opțiunea Doar cuvinte din caseta de dialog Font.

Exemplu:

Din fila Font Effects se pot selecta diverse alte formatări care să fie aplicate textului (text tăiat cu o linie, culoare text, transformarea literelor în majuscule/ minuscule, scriere în relief, umbră, blinking etc.).

Notă: Din fila Position a casetei Character se poate modifica spațiul dintre caractere. Se pot dispersa sau condensa caracterele unui text selectat, dacă în lista Spacing se alege Expanded (extinsă) sau Condensed (condensată) iar în caseta by: se introduce distanța cu care se dorește să se extindă sau să se micșoreze spațierea dintre caractere. Această casetă este inactivă dacă selectați Default în caseta Spacing.

2.6.2  Trecerea unui text în format exponent (Superscript) sau indice (Subscript)

Se selectează textul ce se dorește a fi scris sub formă de exponent sau indice.

Se alege Pornire → Font apoi se bifeaza indices sau exponent.

O alta variant este ca dupa selectarea textului sa se apese direct unul din butoanele situate in secti-

unea Font din panglica Pornire.

2.6.3  Modificarea textului în majuscule, minuscule etc.

Dacă s-a introdus un text cu majuscule și ar fi trebuit scris cu minuscule (sau invers) nu se șterge textul pentru a-l introduce din nou cu litere mici deoarece există posibilitatea transformării caracterelor în mod automat.

Transformarea textului se realizează parcurgând pașii:

Se selectează textul ce se dorește a fi modificat.

Se alege Font → Doar majuscule.

Dacă doriți ca prima literă din fiecare cuvânt selectat să fie majusculă (Title) sau toate literele să fie majuscule dar fostele minuscule să fie scrise cu un font mai mic decât majusculele (Small capitals) atunci ale-geți Font→ Efect → Doar majuscule sau Majuscule reduse.

2.6.4  Folosirea diferitelor culori în text

Schimbarea culorii textului

Se selectează textul a cărui culoare doriți să fie modificată.

Se execută clic pe butonul Font color (Culoare font) aflat în secțiunea Font; această operație are ca

24

efect aplicarea ultimei culori folosite. Dacă se dorește aplicarea unei alte culori se execută clic pe

săgeata de lângă butonul Culoare font și se alege culoarea dorită. Evidențierea textului prin marcarea lui cu un marker colorat

Dacă utilizatorul dorește să atragă atenția asupra unei anumite regiuni din text se poate evidenția textul respectiv prin utilizarea butonului Evidențiere text din bara Font. Acesta este echivalentul computerizat al utiliză-rii unui marker de culoare, pe hârtie. Butonul reține ultima culoare folosită.

Cum se procedează pentru a colora textul cu un marker?

Se selectează textul ce urmează a fi marcat.

Se efectuează clic pe butonul aflat pe sectiunea Font; textul va fi marcat în culoarea curentă. Dacă se dorește marcarea cu o anumită culoare se dă clic pe săgeata din dreapta butonului și se alege culoarea dorită.

Dacă se dorește renunțarea la culoarea de marcare se alege din lista de culori asociată „marker-ului” varianta Fără culoare.

Observație: Se poate obține același efect și procedând astfel: fără a selecta text se alege culoarea pentru

„marker” se dă clic pe butonul apoi se glisează penița deasupra textului ce se dorește eviden-țiat (se pot marca astfel mai multe texte). Indicatorul de evidențiere va fi activ până la efectuarea unui nou clic pe buton.

Notă: Dacă se dispune de o imprimantă color atunci textul va apărea evidențiat la tipărire.

2.6.5  Copierea formatului de la un text la un alt text

Dacă vă place cum este formatat un text, aveți posibilitatea să copiați formatul acestui text și să‑l apli-cați altui text. Această facilitate este oferită de funcția Descriptor de formate.

Copierea formatului de la un text la alt text

Se selectează textul al cărui format se dorește a fi aplicat la alt text.

În bara de instrumente Standard se face clic pe butonul Descriptor de formate.

Se selectează textul destinație (cel căruia i se va aplica noul format).

Se deselectează textul.

2.6.6  Alinierea textului:la stânga, centru, dreapta, stânga-dreapta (Justified)

Alinierea orizontală a textului dintr-un paragraf determină aspectul marginilor liniilor paragrafului: aliniere la stânga, aliniere la dreapta, la centru sau aliniere stânga-dreapta.

Aliniere la stânga (Align Left) – liniile paragrafului vor fi aliniate în partea stângă. Aliniere la dreapta (Align Right ) – liniile paragrafului vor fi aliniate în partea dreaptă. La centru (Centered) – liniile paragrafului vor fi centrate.

Stânga-dreapta (Justified) – liniile paragrafului vor fi aliniate atât în partea stângă cât și în partea dreaptă (spațiile dintre cuvintele textului selectat vor fi condensate sau extinse).

Aliniere la stânga Aliniere la dreapta Aliniere la centru Aliniere stânga-dreapta

Pentru a alinia un text se poate utiliza una dintre variantele:

Se selectează textul ce se dorește a fi aliniat.

În secțiunea de instrumente Paragraf, se face clic pe unul dintre butoanele:

Aliniere la stânga (Align Left), Aliniere la dreapta (Align Right), La centru (Centered), Stânga-dreapta (Justified).

25

2.6.7  Indentarea (retragerea) paragrafelor: la stânga, la dreapta

Liniile cu text ale unui paragraf se întind în mod obișnuit de la marginea din stânga a paginii până la marginea din dreapta. În unele situații dorim ca anumite paragrafe să aibă o aliniere diferită de a celorlalte (de exemplu să înceapă mai din interiorul marginilor paginii, sau să se termine înainte de marginea din dreapta a paginii). Acest lucru se poate face prin operația de indentare.

Indentarea stabilește distanța la care se află un paragraf față de marginea din stânga și față de marginea din dreapta. Există de asemenea posibilitatea de a creea o indentare diferită pentru prima linie din paragraf în raport cu celelalte linii.

Aplicația Word pune la dispoziția utilizatorului mai multe modalități de a indenta textul dintr‑un paragraf:

Rigla gradată.

Caseta de dialog Paragraph din panglica Pornire.

Utilizarea riglei. Pe rigla orizontală sunt trei marcatori (butoane glisante) pentru stabilirea indentări-lor, după cum apar în figura următoare:

Indent prima linie produce deplasarea primei linii din para-

graf spre dreapta sau stânga

–

–

Indent stânga trimite celelalte linii din paragraf spre dreapta

primei linii atunci când acest marcator este poziționat în dreapta marcatorului de ”Indent prima linie”

–

–

Indent stânga delimitează un paragraf de restul textului

prin îndepărtarea tuturor liniilor din paragraf de marginea stângă a documentului dacă prima linie nu este identată

–

–

Indent dreapta îndepărtează textul de marginea din

dreapta a documentului:

–

–

Indent stânga este folosit, în general, cu un indent dreapta și eventual cu indent prima linie pentru a crea o indentare duală (indentările duale se folosesc în general pentru scoa-terea în evidentă a unor citate):

Cum modificăm identările unui paragraf folosind rigla?

Acest text are indentată prima linie, iar restul liniilor nu sunt indentate.

Acest text nu are indentată prima linie, iar restul liniilor sunt indentate.

Acest text este indentat la stânga . Este indentat la stânga.

Acest text este indentat la dreapta. Acest text este indentat dreapta.

Acest text este indentat

și stânga și dreapta. Acest text este indentat la stânga și la dreapta.

Se selectează paragraful (paragrafele) ce urmează a fi indentat.

Se glisează cu mouse-ul spre stânga respectiv spre dreapta marcatorul de indent (butonul) cores-punzător de pe riglă. Dacă glisați butonul ”Indent stânga” atunci se va muta și butonul de ”Indent prima linie”. Pentru a muta numai marcajul pentru ”Indent stânga” mențineți tasta Ctrl apăsată în timp ce mutați glisorul.

Caseta de dialog Paragraf

Se selectează paragraful (paragrafele) ce urmează a fi indentat.

Se deschide caseta de dialog Paragraf:

În zona Indentare, în casetele Stânga, Dreapta se modifică distanța de indentare (se efectu-ează clic pe săgețile orientate în sus sau în jos, sau se pot introduce numere cu zecimală direct în câmpuri).

Se face clic pe butonul pentru a aplica indentarea și a închide caseta Paragraf. Observație: Indentările se pot stabili și înainte de a introduce textul. Se poziționează punctul de inserție în

locul dorit; se stabilesc indentările; se tastează în continuare textul. Aceste indentări se vor aplica textului ce se va introduce până la modificarea parametrilor de indentare.

26

2.6.8  Spațierea rândurilor unui paragraf

Spațierea rândurilor stabilește dimensiunea spațiului vertical dintre liniile textului unui paragraf. În mod obișnuit liniile de text sunt spațiate la un rând.

Spațierea rândurilor unui paragraf se realizează astfel:

Se selectează paragraful/paragrafele.

Se deschide caseta de dialog Paragraph.

Se alege spațierea Interlinie dintre liniile de text Single (La un rând), Dou-ble (La două rânduri) etc.

Se execută clic pe butonul OK pentru a închide caseta.

2.6.9  Aplicarea spațierii înainte și după paragraf

Când se apasă tasta Enter pentru a începe un paragraf nou, spațierea de dinaintea respectiv de după paragraful anterior este continuată și la noul para-graf. Această spațiere se poate modifica pentru fiecare paragraf în parte.

Modificarea spațierii dinainte și de după paragraf

Se selectează paragraful sau paragrafele pentru care dorim să schimbăm spați-erea.

Se deschide caseta de dialog Paragraf.

În zona Spațiere se poate stabili o spațiere între paragrafe.

În câmpul Înainte se stabilește dimensiunea spațiului de deasupra fiecărui para-graf selectat. În câmpul După se stabilește dimensiunea spațiului de după fie-care paragraf selectat.

4. Se închide caseta Paragraf prin clic pe butonul OK.

2.6.10  Introducerea și ștergerea marcatorilor (bullets) și a numerotărilor (numbering) pentru o listă simplă

În Word se pot crea automat liste cu marcatori sau liste numerotate în timpul tas-tării textului, sau se pot adăuga rapid marcatori sau numere la liniile de

text deja introduse. Un marcator sau o numerotare apare în fața primu-lui rând din paragraf. Pentru crearea listelor numerotate sau marcate se poate folosi bara de instrumente Paragraf.

Adăugarea de marcatori sau numerotări la textul existent utilizând bara Formatting

Se selectează textul ce urmează a fi marcat sau numerotat.

Din secțiunea Paragraf se activează prin clic, butonul Marcatori. Listele obținute prin utilizarea acestor butoane conțin un anumit marcator (sau un anumit tip de numerotare) și folosesc un spa-țiu prestabilit între marcator (sau număr) și textul care urmează.

Ștergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor din fața textului

Se selectează paragrafele de la care se dorește eliminarea mar-catorilor sau numerotării.

Din secțiunea Paragraf se dezactivează prin clic butonul cores-

punzător tipului de listă.

Notă: Word oferă posibilitatea de a define noi tipuri de marcatori sau de numerotări.

Adăugarea unui chenar unuia sau mai multor paragrafe

Se selectează paragraful (paragrafele) la care se va aplica che-narul.

Se dă clic pe butonul Borduri exterioare din secțiunea

Paragraf.

Adăugarea unei culori de fundal unui paragraf

Se selectează paragraful sau paragrafele.

2. Se dă clic pe butonul Umbrire din secțiunea Paragraf.

27

2.7  Formatarea paginilor

2.7.1  Schimbarea dimensiunii paginii, a orientării și marginilor

Utilizatorul poate stabili dimensiunea foii de hârtie, orientarea pagi-nilor din document, precum și marginile libere ce se vor lăsa de la margi-nea foii fizice până la textul din pagină.

Word utilizează stiluri de pagină pentru a stabili orientarea paginilor în document. Pentru ca în același document să aveți pagini orientate și Por-tret și Vedere trebuie să aveți definite cel puțin două stiluri de pagină, unul să utilizeze orientarea portrait și celălalt orientarea landscape.

Schimbarea mărimii paginii și a orientării pentru stilul curentde pagină

Se alege panglica (ribbon) cu numele Aspect pagină.

Se face apoi clic pe butonul pentru deschiderea casetei de dialog

Inițializare pagină

Dimensiunea foii de hârtie se alege din lista Dimensiune hârtie, tabul Hârtie. Dimensiunile foii alese apar în câmpurile Lățime și Înălțime. Se poate indica o dimensiune personalizată de pagină dacă se introduc alte dimensiuni în aceste câmpuri.

Orientarea paginii se stabilește în tabul Margini, secțiunea Orientare prin clic pe una dintre vari-ante, Portret (tip portret) sau Vedere (tip vedere).

În zona Margini se stabilesc marginile, care se lasă pentru foaia de hârtie, în casetele Sus, Jos,

Stânga, Dreapta.

În zona Se aplică la se alege, căror pagini li se aplică formatarea;

Clic pe butonul OK pentru a închide caseta Inițializare pagină.

2.7.2  Inserarea, ștergerea unui marcaj întrerupere-pagină (page break)

Uneori se dorește ca textul ce urmează a fi introdus în continuare, să fie scris pe o pagină nouă chiar dacă pagina curentă nu a fost completată cu text. Cu alte cuvinte se dorește să se termine pagina curentă la o anumită poziție și să se facă saltul la o pagină nouă.

O posibilitate ar fi să se apese tasta Enter, adică să se introducă rânduri goale până când se ajunge în pagina următoare. Mai indicat este însă să se utilizeze comanda pentru întrerupere de pagină Page break.

Inserarea manuală a sfârșitului de pagină

Se poziționează punctul de inserție în locul în care se dorește să înceapă o pagină nouă.

Se alege panglica Aspect pagină, butonul Întreruperi, opțiunea Pagină . Sau se alegeoptiunea

Sfarsit de pagina din panglica Inserare, sectiunea Pagini.

Ștergerea unui sfârșit de pagină introdus manual

Se face clic pe butonul Afișare totală aflat în secțiunea Paragraf din panglica Pornire pentru a vizualiza caracterele netipăribile.

2. Se șterge cu Backspace sau Delete caracterul netiparibil

2.7.3  Adăugarea, modificarea unui text în antet și subsol

În paginile lucrării create în Word se pot adăuga anteturi și subsoluri. Antetul și subsolul sunt zone loca-lizate la marginea de sus respectiv de jos a paginii. Ele pot conține text și grafică. Textul se formatează după aceleași reguli ca și cel din corpul de text. De obicei în una din aceste zone se face numerotarea automată a paginilor documentului.

Adăugare antet și subsol (Header and Footer)

Se alege Inserare → Antet → și apoi se alege stilul de pagină din submeniu.

Alegerea unui tip de antet din lista afișată va marca zona de antet sau subsol (din pagina curentă sau din prima pagină ce are atașat stilul ales) cu linii întrerupte și va activa aceste zone pentru a se putea lucra în ele.

Se tastează textul care să apară în antet sau subsol și se formatează ca orice text.

Comutarea între antet și subsol se face cu clic în zona respectivă.

Când se finalizează crearea sau modificarea antetului, respectiv a subsolului se revine în document cu dublu-clic în zona de lucru.

Modificarea ulterioară a antetului și subsolului:

1. Se dă dublu-clic în zona de antet sau de subsol.

28

Se editează textul din zonele respective.

Se revine în document cu dublu-clic în zona de lucru.

2.7.4  Adăugarea unor câmpuri în antet și subsol: data, oră etc.

Se poate adăuga în antet și subsol text sau grafică, se pot numerota paginile documentului, insera data și ora curentă, numele documentului și locul unde se află acesta pe disc, precum și alte informații.

Toate aceste opțiuni sunt disponibile în panglica disponibilă după activarea vizualizării antetului și a subsolului. După terminarea editării se apasă butonul Inchidere antet si subsol.

2.8  Obiecte

În documentele create cu Word se pot introduce alături de text și diferite obiecte: tabele, imagini, dia-grame, obiecte desenate etc.

2.8.1  Tabele

2.8.1.1  Crearea unui tabel standard

O modalitate simplă de organizare și prezentare a textului și graficii în docu-ment o reprezintă tabelele (tabel) . Un tabel este alcătuit din rânduri și coloane de celule. Celulele conțin în mod obișnuit text, dar pot conține și formule de calcul.

Crearea unui tabel:

Se poziționează punctul de inserare în locul în care se dorește să apară tabelul.

Se alege Inserare → Tabel.

În zona Size se indica numărul de coloane (Coloane) și de rânduri (Rânduri).

Pentru a utiliza un format de tabel predefinit, se face clic pe Tabele rapide și apoi se editează celulele tabelului.

Exemplu: Acest tabel are patru coloane și cinci rânduri de celule.

2.8.1.2  Introducerea și editarea informațiilor într-un tabel Introducerea informațiilor într-un tabel

După ce tabelul a fost creat, se pot introduce date în celulele acestuia. Pentru aceasta este nece-sar să ne poziționăm mai înainte în celula în care dorim să introducem informația.

Poziționarea într-o celulă se poate face în mai multe moduri:

Editarea informațiilor într-un tabel

Pentru a edita o celulă a unui tabel, ne poziționăm cu clic în celula respectivă și apoi se editează conținutul în mod obișnuit.

29

Fiecare celulă a tabelului poate fi formatată separat. Orice acțiune aplicabilă textului dintr-un para-graf este valabilă și pentru textul dintr-o celulă.

Pentru lucrul rapid cu tabelele se foșosește bara cu Instrumente Tabel care devine vizibila la selec-tarea unei celule din tabelul creat anterior.

Textul dintr-o celulă poate fi aliniat și pe verticală dacă se folosesc butoanele de alinieri.

2.8.1.3  Selectarea rândurilor, coloanelor, celulelor și a întregului tabel

În tabelul următor se prezintă diverse moduri de selectare a unor regiuni din tabel:

2.8.1.4  Inserarea, ștergerea rândurilor și a coloanelor

Adăugarea rândurilor

Dacă se dorește adăugarea de rânduri în tabel atunci se selectează rândul în fața căruia (sau după care) se dorește inserarea și apoi se alege Instrumente Tabel → Aspect → Inserare deasupra/dede-subt.

Notă

Se poate adăuga un rând nou de celule în tabel dacă se apasă tasta Tab atunci când punctul de inserție se află în ultima celulă a tabelului.

Ștergerea rândurilor

Pentru ștergerea rândurilor, se selectează rândurile care urmează a fi șterse (sau celule din ele) și se selectează Instrumente Tabel → Aspect → Ștergere.

Notă

Așa cum s-au inserat și s-au șters rândurile se pot insera și șterge și coloanele.

Dintr-o celulă a unui tabel se pot creea mai multe celule executând clic în celula dorită și selectând comanda Split Cells (Scindare celule). În fereastra care apare se alege numărul de rânduri sau coloane în care se împarte celula selectată.

Din mai multe celule alăturate se poate forma o singură celulă selectând celulele ce se doresc unite și apoi selectând comanda Merge Cells (Îmbinare celule).

Observație: În situația în care un tabel a fost introdus imediat ce s-a deschis un document nou (adică deasu-pra lui nu exista text sau spațiu liber) atunci pentru a insera un rând de text deasupra tabelului se executa clic în prima celulă din tabel (în fața primului caracter dacă celula are conținut) și se apasă tasta Enter.

30

2.8.1.5  Modificarea lățimii coloanei și înălțimii rândului unui tabel

Atât lățimile coloanelor cât și înălțimile rândurilor unui tabel pot fi modificate.

Ajustarea dimensiunii rândului/coloanei cu mouse-ul

Cea mai simplă metodă de a ajusta o coloană sau un rând este de a deplasa punctul de inserție la limita de jos a rândului sau la limita din dreapta a coloanei. Punctul de inserție se va transforma într-o săgeată bidi-

recțională, (pentru coloană , pentru rând ), care permite deplasarea marginilor, prin glisare și fixare (drag and drop), în oricare din cele două direcții posibile. În timp ce se glisează marginile o linie punctată apare pre-lungită până pe riglă pentru a indica poziția.

Pentru a modifica lățimea unei coloane la o mărime precisă parcurgeți pașii:

1. Se efectuează clic pe o celulă din coloană.

2. Se alege Lățime precizâmdu-se dimensiunea.

Pentru a modifica înălțimea unui rând la o anumită mărime:

Se efectuează clic pe o celulă din rând.

Se alege Înălțime precizâmdu-se dimensiunea.

• Pentru a face ca rândurile/coloanele să se potrivească automat la conținut:

Se selectează tot tabelul.

Se alege Distribuire rânduri/coloane.

2.8.1.6  Modificarea chenarului

Într-un tabel se pot schimba stilul, lățimea și culoarea chenarului pentru una sau mai multe celule sau pentru tot tabelul. Se poate folosi oricare dintre următoarele două metode pentru a schimba caracteristicile chenarului sau pentru a înlătura un chenar.

Instrumente Tabel → Proiectare → secțiunile Stiluri table și Desenare borduri.

Pentru aplicarea unui chenar, se selectează celulele cărora urmează să li se aplice chenarul, se selectează stilul de linie, culoarea de chenar care urmează a fi folosită după care se efectuează clic pe săgeata butonului Desenare tabel. Se efectuează clic pe tipul de chenar (margine) dorit.

2.8.1.7  Adăugarea unei culori de fundal unei celule/tabel

Pentru adăugarea unei culori de fundal se selectează mai intâi celula(celulele) sau întregul table, apoi se alege din lista Umbrire culoarea dorită. Pentru ștergerea unei culori de fundal se alege opțiunea Fără

culoare din lista Umbrire.

2.8.2  Grafică în documente text

Grafica introdusă în paginile documentului are rolul de a completa și susține vizual textul și de a atrage cititorul. O grafică adecvată obiectivului publicației con-duce la o reținere pe termen mai lung a mesajului transmis. Cu toate acestea paginile documentului nu trebuie să abunde în elemente grafice. Păstrarea unui echilibru între text și grafică trebuie să reprezinte o preocupare permanentă la proiectarea design-ului unei publicații. Word-ul permite inserarea în paginile documentului a imaginilor aflate în diferite formate de fișier, a diagramelor construite pe baza date-lor dintr-un tabel, a unor obiecte desenate direct în Word, precum și a unor obiecte aduse din alte aplicații (OpenOffice.org sau altele).

2.8.2.1  Introducerea graficii într-un document

Introducerea unei miniaturi

Word pune la dispoziția utilizatorului o serie de miniaturi. Acestea sunt picturi de dimensiuni mici organizate pe teme (categorii).

În document se poate introduce o miniatură dacă se alege: Inserare

→Miniatură.

Pentru a introduce o miniatură în document se dă clic, în panoul Mini-atură din dreapta ferestrei de editare, pe miniature dorită.

31

Introducerea unei imagini dintr-un fișier

Fișierele cu imagini se pot afla pe hard-disc, pe CD-uri, pe dischete etc. Word-ul acceptă fișiere cu

imagini în diferite formate de grafică.

Se execută clic în poziția în care se dorește să fie inserată imaginea.

Se alege Inserare → Imagine → Nume fișier.

Se alege formatul de fișier căutat sau se alege Toate imaginile.

Se selectează calea prin care se ajunge la imagine (pentru a localiza imaginea pe care dorim să o inserăm) și apoi fișierul.

Se dă clic pe butonul Inserare sau dublu clic pe fișierul imagine. Imaginea va fi inserată în document.

Introducerea unei diagrame (grafic, Chart)

Alegerea Inserare → Diagramă permite crearea unei diagrame (grafic) pentru datele numerice dintr-

un tabel. Datele din table vor putea fi prelucrate prin lansarea aplicației de cașcul tabular.

Ulterior diagrama poate fi modificată. Se dă dublu-clic pe ea pentru a intra în editare și ca urmare va apărea un alt meniu specific editării diagramelor. De asemenea se poate da clic-dreapta pentru a avea acces la comenzile de editare.

Lucrul cu instrumentele de desenare

Într-un document Word se pot crea obiecte desenate folosind instrumentele de desenare afișată prin alegerea opțiunii Forme din panglica Inserare, secțiunea Ilustrații

Se pot crea forme geometrice, casete de text, forme automate, scrieri artistice, miniaturi alegând pic-tograma dorită de pe panglică.

Pentru a desena un obiect se selectează prin clic pictograma corespunzătoare din caseta Forme. Se dă clic în pagină în punctul de început și se glisează mouse-ul în direcția dorită pentru a stabili mărimea obiectului.

Dacă se dorește desenarea de forme geometrice regulate se poate ține apăsată tasta Shift în timpul desenării. Pentru a începe desenarea din mijlocul obiectului se ține apăsata tasta Alt în timp ce se glisează mouse-ul.

În aplicația Word se pot folosi casete de text pentru poziționarea textului în pagină și pentru a scrie text rotit.

Pentru a crea o casetă text se alege din panglica Inserare, secțiunea Text, instrumentul Casetă Text. Cursorul mouse-ului se transformă în cruce; se execută clic în locul în care dorim introducerea casetei și se glisează mouse-ul în direcția dorită până se stabilește dimensiunea acesteia. Caseta de text va avea în interior cursor de scriere. Textul se introduce și se formatează ca orice text. După ce ați terminat de introdus textul apăsați tasta ESC sau dați clic în exteriorul casetei.

Pentru a selecta o casetă text dați clic pe ea.

Pentru a edita textul din interiorul său dați dublu-clic pe casetă.

Caseta text împreună cu textul poate fi rotită, ca orice obiect, dacă utilizați instrumentul Orientare text din Instrumente caseta text.

De asemenea i se poate aplica linie de contur și culoare de fundal.

Exemplu:

Caseta de text se poate șterge rapid dacă se selectează cu clic și se apasă tasta Delete.

Dacă se execută clic-dreapta pe casetă atunci apare un meniu de context referitor la casetă.

2.8.2.2  Selectarea graficii dintr-un document

Pentru a muta un obiect grafic sau pentru a-i schimba proprietățile acesta trebuie mai întâi selectat. Orice obiect desenat se selectează prin clic pe el. Pentru a selecta mai multe obiecte se ține tasta Shift apăsată în timpul selecției.

Obiectul selectat are afișat în jurul său opt marcaje mici la colțuri și în mijlocul latu-rilor (ghidaje de dimensionare).

2.8.2.3  Ștergerea graficii

Se selectează obiectul care se va șterge, (clic pe miniatură, imagine, diagramă etc.) iar apoi se apasă tasta Delete sau Backspace. Se poate alege și varianta Decupare caz în care obiectul este plasat în memoria clipboard de unde poate fi ulterior inserat în document prin Lipire.

32

2.8.2.4  Editarea graficii dintr-un document

Redimensionare obiectului

Se selectează obiectul prin clic pe el.

Se poziționează indicatorul mouse-ului peste unul din ghidajele de redimensionare care apar (cur-sorul apare sub formă de săgeată dublă).

Se glisează ghidajul de dimensionare până când obiectul ajunge la forma și dimensiunea dorită.

Mutarea obiectului în document

Obiectul poate fi mutat în orice pagină din document. O metodă foarte simplă este să-l glisați cu mouse‑ul.

2.9  Pregătirea imprimării

2.9.1  Pregătiri preliminare

Pentru a ne asigura că documentul va fi imprimat în forma dorită, se recomandă ca înainte de această acțiune să mai facem o ultimă verificare.

Această verificare presupune:

– Verificarea conținutului documentului – Se citește cu atenție documentul și se editează dacă apar neconformități.

Verificarea configurației paginii: verificarea dimensiunii hârtiei, verificarea orientării paginilor în docu-ment, verificarea marginilor din afara zonei imprimabile, verificarea antetului și a subsolului. Se pot face ajustări alegând din meniul Format → Page.

Verificarea modului de așezare a informației în pagină: separarea textului în pagini, așezarea în pagină a textului și a obiectelor inserate cum ar fi: miniatură, imagine (imagini aduse din fișier), diagramă, tabele, obiecte desenate etc. Se pot face corecturi modificând textul, modificând salturile la pagină nouă, schimbând poziția obiectelor inserate și stilul de încadrare al lor în raport cu textul învecinat.

Verificarea dimensiunii fontului utilizat pentru text și a formatărilor aplicate textului, paragrafelor, documentului: verificăm dacă textul este lizibil într-o vizualizare apropiată de dimensiunea foii de hârtie și dacă dimensiunea fontului este adecvată mesajului, verificăm alinierea, indentarea și spație-rea paragrafelor, verificăm aplicarea de marcatori și numerotare, de chenare, de umbre, de culoare de fundal, de tabulatori. Se pot face ajustări utilizând butoanele din secțiunea de instrumente de formatare.

Verificarea ortografiei: verificăm dacă din punct de vedere ortografic textul e scris corect. Se realizează: – citind cu atenție textul pentru a depista erorile; – automat utilizând funcția ”verificarea ortografiei în timpul tastării” sau manual folosind funcția ”verificare ortografie”.

2.9.2  Examinarea documentului înaintea imprimării

Înainte de a imprima un document, acesta ar trebui examinat (previzualizat). Examinarea înaintea imprimării oferă utilizatorului posibilitatea de a urmări modul de separare a textului în pagini, precum și de a detecta unele probleme legate de așezarea în pagină a textului și a obiectelor inserate cum ar fi: imagini, diagrame, casete text etc.

Pentru a face această examinare se alege Fișier → Imprimare. Pe ecran apare fereastra cu setările de imprimantă, iar în panoul din dreapta este vizualizat documentul pagină cu pagină, așa cum va fi el tipărit la imprimantă. Modificarea setărilor se va reflecta automat în pre-vizualizarea documentului creat.

2.9.3  Imprimarea

Opțiunile pentru imprimare se stabilesc în fereastra care apare dacă din meniul Fișier se alege comanda

Imprimare:

În fereastra Imprimare se stabilesc:

numele imprimantei din lista Trimitere la;

paginile ce se vor imprima, în zona Pagini, selectând una din variantele: o toate paginile

o anumite pagini – în caseta Pagini – (Exemplu: 2;5;7;10-15)

paginile selectate numărul de copii (exemplare) în caseta Copii;

asamblat– imprimă toate paginile specificate pentru un exemplar, apoi imprimă următoarea copie(exemplar) etc.

imprimare în fișier, dacă utilizatorul nu are imprimantă disponibilă. Se salvează de fapt documen-tul într-un fișier, cu un nume indicat de utilizator, sub un format pe care îl poate utiliza imprimanta. Utilizatorul poate folosi apoi acest fișier pentru a-l imprima de la un alt calculator.

tipărirea paginilor pare sau impare;

Proprietățile imprimantei se pot schimba dacă dați clic pe butonul Proprietăți imprimantă.

Imprimarea se face prin clic pe Imprimare.

Observație: Pentru tipărirea la imprimantă, asigurați-vă mai întâi că imprimanta este pornită și pregătită pentru imprimare.

33

Capitolul 3. Utilizare program de calcul tabelar Microsoft Excel 2010

1. Operații elementare și concepte de bază ale aplicației Excel

1.1  Generalități; proiectarea și crearea documentelor

Excel este cel de-al doilea program pe scara popularității din suita de programe Microsoft Office. Acesta face parte din gama aplicațiilor de calcul tabelar, permițând efectuarea prelucrărilor de date organizate sub formă de tabele în foi de calcul electronice. Microsoft Excel 2010 oferă facilități de calcul, utilizând formule simple sau complexe, schimburi de informații între aplicații de același tip sau de tipuri diferite, reprezentări grafice, etc..

Aplicațiile de calcul tabelar servesc la organizarea și procesarea informațiilor, în special a ace-lora de tip numeric. Un document Excel poate avea o multitudine de utilități, de la simple calcule aritmetice până la evidențe de tip contabil și financiar.

Etapele pentru proiectarea și crearea unui document nou de calcul tabelar sunt:

Definirea obiectivelor documentului și ale foilor de calcul (situația stocurilor, un stat de plată, evidența veniturilor și a cheltuielilor, etc.);

Definirea cerințelor foilor de calcul – stabilirea datelor de intrare, a calculelor ce se vor efectua asupra acestora și a formei în care vor fi furnizate rezultatele;

Construirea structurii foilor de calcul – anteturile coloanelor și ale liniilor, stabilirea celulelor cu date de intrare, a celor cu expresii de calcul, în conformitate cu cerințele foii de calcul; această etapă implică și stocarea documentului pe un suport electronic;

Exploatarea foilor de calcul – introducerea datelor și prelucrarea lor prin calculare, formatare, reprezentare grafică, astfel încât rezultatele să fie furnizate în forma dorită.

Crearea și procesarea unui document Microsoft Excel 2010 presupune cunoașterea celor mai uzuale caracteristici și operații specifice aplicațiilor de calcul tabelar (introducerea și modificarea informațiilor, formatarea numerică, crearea expresiilor de calcul, utilizarea diverselor categorii de funcții, operarea cu tabele tip baze de date, reprezentarea grafică a datelor, etc.).

1.2  Deschiderea aplicației

Lansarea în execuție se realizează astfel: Start

→ All Programs → Microsoft Office → Microsoft Excel 2010

După lansarea în execuție a programului, pe ecran apare fereastra Excel, prezentată în figura ală-turată.

Lucrarea creată în Excel se numește Registru. Fiecare document conține un anumit număr de foi de calcul.

Interfața Excel conține elemente cunoscute din alte aplicații Microsoft (bara de titlu, bara de meniu, bare de instrumente, bara de stare, și barele de defilare), precum și elemente specifice (zona de lucru, caseta Nume, bara de formule).

Zona de lucru este constituită din foaia de calcul curentă. Aceasta este împărțită în coloane și linii (rânduri). Coloanele sunt numite în ordine alfabetică de la A la IV, iar rândurile, numeric, de la 1 la 65536. Intersecția dintre un rând și o coloană se numește celulă. Fiecare celulă are o adresă formată din literele coloanei urmate de numărul rândului, la intersecția cărora se află.

Casetă Nume, situată pe bara de formule, sub ribbon (panglică) în partea stângă, afișează adresa celulei curente și permite deplasarea rapidă la o anumită celulă a cărei adresă se tastează în casetă.

Bara de formule permite afișarea și editarea conținutului celulei curente și efectuarea de calcule În stânga barei de defilare orizontală se situ-ează lista cu indicatoarele foilor de calcul și butoa-

nele pentru deplasarea între acestea:

34

| – vizualizarea începutului listei;

- deplasarea listei spre început cu o foaie;

– deplasarea listei spre sfârșit cu o foaie;

La un moment dat doar una din foile de calcul ale documentului este curentă și aceasta se selectează cu clic pe numele ei din lista cu indicatoarele de foi.

Fiecare foaie electronică de calcul are un nume implicit Foaie1. O celulă dintr- o foaie de calcul va fi refe-rită în formulele de calcul prin nume foaie.referință celulă, (exemplu: Foaie1.A1) dacă referirea se realizează în altă foaie de calcul decât cea curentă. Dacă referirea se reali-

zează în foaia de calcul curentă celula va fi referită doar prin referința sa (exemplu: A1).

1.3  Crearea unui document nou

În caseta de dialog pentru salvare în caseta Nume Fișier se introduce numele documentului și la rubrica Salvare in, se stabilește folderul în care se salvează documentul. Implicit fișierul se sal-vează cu extensia xlsx. Dacă se dorește salvarea într-un alt format, din lista Salvare ca, se selectează formatul dorit.

Schimbarea unităților de măsură se realizează similar programului Microsoft Word 2010. Schimbarea opțiunilor de salvare ale fișierului curent se realizează din Fișier → Salvare ca Închiderea documentului curent se realizează din meniul Fișier → închidere fereastră. Pără-

sirea aplicației presupune închiderea automată a tuturor documentelor deschise și se realizează prin Fișier → Ieșire

1.4  Funcția ”Ajutor”

Ajutor reprezintă un ghid interactiv de ajutor. Lansarea în execuție a ghidului se realizează similar programului Word, prin apăsarea semnului de întrebare din dreapta liniei de meniu.

În urma executării acestei comenzi, apare fereastra următoare:

În fereastra de ajutor se poate căuta comanda dorită sau se poate naviga folosind link-urile afișate.

2. Gestionarea datelor din foile de calcul

2.1  Selectarea celulelor

Pentru multe acțiuni ce se efectuează în Excel trebuie să se selecteze una sau mai multe celule. Există mai multe modalități de selectare a celule-lor:

Selectarea unei celule – alegerea celulei ca celulă activă prin clic în celulă;

Selectarea unui bloc de celule (zona compactă de celule adiacente), se poate face în două moduri:

clic pe una din celulele din colțul zonei → glisarea mausului până în colțul diagonal opus;

clic pe una din celulele din colțul zonei → cu tasta Shift apăsată clic pe colțul diagonal opus. Adresa unui bloc de celule (zonă compactă de celule adiacente) se exprimă ca adresa primei celule din

grup colțul stânga sus), urmata de semnul „:” și apoi de adresa ultimei celule a blocului (colțul dreapta jos).

Selectarea unor celule/blocuri neadiacente – se selectează prima celulă/primul bloc cu tasta Ctrl apăsată se selectează pe rând celelalte celule/blocuri;

Selectarea tuturor celulelor din foaia curentă – clic pe butonul Selectare totală (aflat la intersecția ante-telor de rând și de coloană) sau tastarea combinației de taste Ctrl + A;

Selectarea celulelor unui rând – clic pe numărul rândului;

Selectarea celulelor unor rânduri, dacă rândurile:

sunt adiacente – clic pe numărul primului rând și se glisează până pe numărul ultimului rând dorit;

nu sunt adiacente – clic pe numărul primului rând și, ținând tasta Ctrl apăsată, clic pe numerele celorlalte rânduri sau se glisează peste rândurile respective;

Selectarea celulelor unei coloane – clic pe numele coloanei;

35

Selectarea celulelor unor coloane, dacă coloanele:

sunt adiacente – clic pe numele primei coloane și se glisează până la numele ultimei coloane dorite;

nu sunt adiacente – clic pe numele unei coloane și, ținând tasta Ctrl apăsată, clic pe numele celorlalte coloane sau se glisează peste coloanele respective.

2.2  Introducerea și modificarea informațiilor

Introducerea informațiilor se realizează astfel: se selectează celula cu clic pe ea și se tastează conținu-tul. Acesta apare atât în celulă cât și în bara de formule. Terminarea introducerii se face prin confirmarea informațiilor introduse:

• Tasta Enter – celulă activă devine celula de mai jos;

Tasta Tab – celulă activă devine celula din dreapta sau prin renunțarea la introducerea acestor informații:

Tasta Esc – celulă activă rămâne tot celula curentă;

Modificarea conținutului unei celule se realizează prin două metode:

Selectând celula cu clic în interior, clic în bara de formule, apoi se operează modificarea, sau

Dublu clic în celulă, apoi se operează modificarea.

Terminarea modificării se face la fel ca terminarea introducerii informațiilor.

Informațiile în Excel sunt clasificate în două tipuri:

Informații numerice care cuprind numere întregi, numere zecimale, numere procentuale, numere însoțite de simboluri monetare, date calendaristice, momente de timp; implicit aceste informații se aliniază la dreapta celulei.

Informații text care conțin litere, numere și alte simboluri; implicit aceste informații se aliniază la stânga celulei.

Facilități de introducere a datelor:

Introducere automată – AutoInput – completează textul în curs de editare din celula curentă cu un text existent mai sus pe aceeași coloană și care începe cu literele deja tastate. Se poate accepta completarea automată cu Enter, sau se poate continua editarea în cazul în care textul diferă de cel propus. Opțiunea AutoInput ține cont de starea de majusculă sau minusculă a literei. Dacă, de exem-plu, este scris în celulă „Total”, nu se va putea introduce „total” în altă celulă din aceeași coloană, fără să se fi dezactivat mai întâi AutoInput.

Umplere automată – reprezintă o caracteristică pentru automatizarea introducerii datelor. Aceste date constituie liste sau serii de informații.

Listele – reprezintă o înșiruire de informații de tip text. Pentru a utiliza o listă ea trebuie să existe. Există liste predefinite, dar pot fi și liste create de utilizator. Exemplu: lunile anului.

Completarea automată a celulelor cu informații pe baza unei liste:

Se tastează într-o celulă un element din listă → clic pe colțul dreapta jos al celulei, pe reperul de completare Umplere automată (AutoFill) și se glisează mausul peste celulele ce se doresc umplute.

Seriile – o serie de date poate reprezenta un șir de numere aflate în progresie aritmetică sau geome-

Completarea automată a celulelor cu serie text

Se tastează într-o celulă un element din serie →clic pe reperul AutoFill al celulei și se glisează mau-sul peste celulele ce se doresc umplute.

Exemplu: Umpleri automate pe bază de listă, serie numerică, serie text

2.3  Inserarea rândurilor / coloanelor / celulelor / foilor de calcul

Pe parcursul lucrului în foaia de calcul se poate opta ca între anumite date să se mai introducă altele fără a le pierde pe cele deja introduse. În acest caz se pot introduce celule, rânduri, coloane sau foi electronice de calcul goale care ulterior se vor umple cu datele dorite.

Inserare de rânduri – se selectează câte o celulă din fiecare rând ce va fi sub noile rânduri goale, apoi din meniul Pornire → Inserare → Rând;

Inserare de coloane – se selectează câte o celulă din fiecare coloană ce va fi în dreapta noilor coloane goale, apoi din meniul Pornire → Inserare → Coloană;

36