Utilizarea Calculatorului In Activitatea Predare Invatare a Literaturii Romane In Gimnaziu
ARGUMENT
Prin redactarea acestei lucrări, mi-am propus să ofer o nouă perspectivă în predarea-învățarea literaturii române în gimnaziu. Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare. Poate tocmai de aceea nu trebuie deloc ignorată anchilozarea unor cadre didactice în vechiul sistem educativ care propunea ierarhizarea profesorului în raport cu elevii săi, prin plasarea celui dintâi pe un piedestal.
Un romantic temător de tehnică (și care nu vede avantajele folosirii ei) va spune că se poate și fără calculator și, evident, este adevărat, așa cum se poate să te deplasezi și fără mașină, fără bicicletă (se poate merge și pe jos). Dar, mergând pe jos, vei fi bineînțeles depășit de toți cei care utilizează un mijloc de transport. Tot așa vei fi depășit și pe „căile cunoașterii”, pe „autostrăzile informatizate” dacă nu știi să folosești un calculator. Trebuie să conștientizăm faptul că, dacă noi nu vom folosi calculatorul, o vor face cu siguranță alții, și vor fi cu mulți pași înaintea noastră.
PC-ul nu va putea înlocui niciodată profesorul dar, a ignora rolul și importanța lui înseamnă a te opune firescului. Calculatorul nu poate fi considerat o barieră în calea comunicării profesor-elev, ci mai mult un suport moral al cultivării educației creative și practice în școală.
Evident că profesorul de limbă și literatură de azi nu poate ignora schimbările majore care au loc în societatea actuală. Accesul internautic e, astăzi, facil tuturor și cu siguranță la îndemâna celor tineri și chiar foarte tineri, ale căror abilități în ale PC-ului le depășesc, oricum, cu mult pe cele ale celor vârstnici. Și ultimii însă, deși formați la școala răsfoitului, și nu a eficientului click, se dedau în ultima vreme plăcerilor vizuale, marea religie a noului mileniu părând a fi, cel puțin deocamdată, cea a (audio)vizualului.
La prima vedere, disciplinele umaniste și calculatorul sunt două realități diferite cu posibilități puține de a interacționa. Cum poate o mașină electronică să gestioneze resurse și conținuturi caracterizate prin maximă subiectivitate? Poate fi util calculatorul în studiul disciplinei limba și literatura română?
În această lucrare am căutat să răspund la aceste întrebări, încercând în cercetarea de față, să ofer o perspectivă într-un domeniu care la noi nu este foarte avansat, în special în cazul disciplinei în cauză.
În redactarea acestei lucrări, nu am găsit prea multe resurse bibliografice în limba română. Cu excepția câtorva articole și cărți, puține la număr, restul informației a fost luat de pe site-uri educative franțuzești și englezești.
În prima parte am vorbit despre imaginea actuală a școlii românești, aspecte tradiționale și moderne care țin de didactica disciplinei. Am plecat aici de la ideea că profesorul trebuie să depășească tiparele și să înțeleagă mai bine realitățile și necesitățile învățământului românesc.
În partea a doua a lucrării am prezentat resursele didactice virtuale. Am descris aici majoritatea resurselor formative oferite de Instruirea Asistată de Calculator (I.A.C.), sarcinile didactice bazate pe Tehnologia Informației (T.I.) și resursele educative ale Internetului.
Partea a treia a lucrării este dedicată exclusiv cercetării. Am oferit aici modele concrete de aplicare a metodelor oferite de T.I. în abordarea conținuturilor didactice. Am oferit sugestii în conceperea lecțiilor de literatură română, prezentând și aspecte ale proiectării didactice. Încercările prezentate în lucrarea de față se înscriu pe linia preocupărilor privind introducerea metodelor active, în special a implementării instruirii asistate de calculator în procesul de predare – învățare – evaluare, deosebindu-se de alte încercări de până acum, în primul rând, prin integrarea acestei metode într-un proces de învățare organizat în sistem și, în al doilea rând, prin caracterul experimental al rezultatelor obținute și, implicit, al concluziilor.
Experimentele propuse au urmărit ca, pe baza unui sistem de lecții activizante , în cadrul cărora elevii să participe direct la comentarea operelor literare prin rezolvarea unor sarcini didactice bazate pe T.I.C., să arate, cât se poate mai concret, sporul de eficiență în plan instructiv-educativ și formativ, față de tehnica didactică tradițională.
Ca modalitate didactică principală de a atinge scopul propus, s-a elaborat un sistem de exerciții , pentru activitatea independentă (în clasă sau acasă) a elevilor, concretizat în seturi de fișe didactice de învățare-receptare, pe opere literare. Fișele cuprinzând sarcini didactice cu diverse grade de dificultate pot fi îndreptare pentru organizarea procesului de studiere activă a literaturii în învățământul gimnazial sau a activităților în cercurile de literatură.
Întrucât fișele pentru activitatea independentă, prin exercițiile conținute și logica înlănțuirii lor, conturează traseul comentării operelor literare, ele devin, prin aceasta, instrumente didactice de receptare a literaturii. Necuprinzând răspunsurile la problemele propuse, fișele solicită, efectiv, gândirea, imaginația, experiența de viață, sensibilitatea, disponibilitățile exprimării elevilor, determinând, în felul acesta, efecte educativ-formative deosebite.
Dar ce se întâmplă atunci când imaginația, gândirea, sensibilitatea, disponibilitățile exprimării elevilor sunt limitate? Cum pot ajuta eu, profesorul de limba și literatură română, acei elevi cu înclinații spre disciplinele reale. Cu toate că mediile virtuale nu au fost pe deplin asimilate în școala românească, importanța lor este majoră. Acestea pot dezvolta creativitatea elevilor, aducând o perspectivă nouă asupra învățării.
Comentariile pe marginea modului în care elevii au rezolvat sarcinile cuprinse în fișele de activitate independentă, utilizând mai mult sau mai puțin resursele virtuale, pot avea o reală valoare orientativă pentru practica didactică, în special în privința evaluării metodelor (mai cu seamă cea a utilizării resurselor didactice virtuale) în procesul receptării literaturii de către elevi.
Concluziile desprinse pot, de asemenea, constitui tot atâtea sugestii cu caracter didactic pentru profesorii de literatură, în vederea utilizării calculatorului în lecțiile de literatură și în alte forme de organizare a studierii acestei discipline.
Instruirea Asistată de Calculator este una dintre metodele moderne de învățământ cu atribute deosebit de complexe, implicând, în diferite grade, toate procesele gândirii, imaginația, disponibilitățile creatoare. Deoarece, adeseori, în practica școlară, metoda este greșit înțeleasă și aplicată, îmi propun ca, înaintea prezentării activităților didactice experimentale, să conturez, sintetic, profilul I.A.C-ului ca metodă de învățământ, cu privire specială asupra aplicabilității ei în procesul studierii literaturii în școală, una dintre disciplinele umaniste fundamentale din programele de învățământ.
CAPITOLUL I
NOILE TENDINȚE ÎN EDUCAȚIE
Orientări tradiționale și moderne
Metode și tehnici interactive de predare-învățare
Traditional și modern în didactica limbii și literaturii române
Manualele alternative – necesitate pentru creșterea calității educației
1.1.Orientări tradiționale și moderne
În ceea ce privește școala românească din ultimii ani ar trebui să discutăm ca despre o
școală în schimbare. Până în 1989, principalele metode de studiu erau cele expositive care constau în transmiterea cunoștințelor, memorarea și reproducerea ulterioară a acestora. Asimilarea unei cantități mari de informații ducea inevitabil la obținerea unei note mari.
În cazul literaturrii române erau la modă comentariile gata făcute care se transmiteau din elev în elev, o metodă sigură ce îi oferea absolventului de clasa a opta promovabilitatea la examenul de admitere, absolventului de liceu promovabilitatea la bacalaureat și chiar constituia o reușită sigură pentru admiterea la facultate.
După 1989, în școala românească au apărut achimbări. Nu au dispărut comentariile literare, dar accentul s-a deplasat către elementele de limbă și comunicare, s-a trecut pe creativ de la informativ; pe lângă faptul că elevul trebuie să cunoască opere literare, acesta trebuie și să se exprime corect, să utilizeze resurse ale limbii, să emită judecăți de valoare.
În ultimii ani învățarea bazată pe interdisciplinaritate a câștigat tot mai mult teren, impunând noi cerințe didactice. Au apărut noi tehnici educative bazate pe colaborare, pe comunicare și interactivitate, s-au diversificat metodele de predare-învățare.
În acest context, al schimbărilor tot mai rapide din ultimii ani, al evoluției societății, introducerea ordinatorului în școală ca instrument didactic a fost inevitabilă. P.C-ul a fost mai întâi un ajutor de nădeje la disciplinele exacte, pentru ca prezența acestuia la orele de limba și literatura română să fie mult discutată și pusă în balanță sau chiar respinsă. S-a vorbit despre clișee, despre eliminarea creativității, despre învățarea mecanică, despre terenul pe care îl pierde lectura în fața acestuia. Este bine de amintit aici părerea lui Jean Piaget care spunea:
„Învățământul programat conduce bine învățarea, dar nu ajută deloc la creație”(1972, p.136).
Chiar și astăzi, după atâția ani în care calculatorul se folosește la scară largă, se asistă la numeroase păreri pro și contra utilizării acestuia la ora de limba și literature română.
Nu este corect, în situația actuală, să ne imaginăm că apariția și implementarea tehnologiilor moderne vor face să dispară cărțile sau table din sălile de clasă. Studiul unei opera literare va presupune întotdeauna lectura unei cărți și formarea deprinderilor pentru interpretarea ei. Tehnologiile viitorului propun, alături de modalitățile tradiționale de studiu, și alte abordări care au o bază conceptuală nouă, însă nu exclude nimic, ci completează, oferind noi puncte de vedere asupra unei anumite probleme sau direcții de studiu.
În ceea ce privește învățământul românesc, cred că ar trebui să luăm cu toții exemplul țărilor cu o bogată tradiție în tehnologia informației și să încercăm să oferim o altă perspectivă actului educativ – aceea pe care ne-o oferă aplicarea noilor tehnologii. Mereu în cadrul predării unei discipline, avantajele și dezavantajele trebuie corelate cu scopurile urmărite.
1.2.Metode și tehnici interactive de predare-învățare
Voi prezenta în ceea ce urmează o clasificare a metodelor și tehnicilor interactive de predare după Crenguța Lăcrămioara Oprea :
1.2.1 Metode de predare-învățare interactivă în grup
Metoda predării/învățării reciproce;
Mozaicul;
Citirea cuprinzătoare;
Cascada;
Metoda învățării pe grupe mici;
Metoda turnirurilor între echipe;
Metoda schimbării perechii;
Metoda piramidei;
Învățarea dramatizată.
1.2.2.Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare
Harta cognitivă sau harta conceptuală;
Matricele;
Lanțurile cognitive;
Diagrama cauzelor și a efectului;
Pânza de păianjen;
Tehnica florii de nufăr;
Metoda R.A.I.;
Cartonașele luminoase.
1.2.3.Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității
Brainstorming;
Explozia stelară;
Metoda Pălăriilor gânditoare;
Caruselul;
Masa rotundă;
Interviul de grup;
Studiul de caz;
8. Controversa Creativă;
9. Tehnica acvariului;
10. Tehnica focus grup;
11. Patru colțuri;
12. Metode de cercetare în grup;
13. Tema sau proiectul de cercetare în grup;
14. Experimentul pe echipe;
15. Portofoliul de grup.
1.3.Traditional și modern în didactica limbii și literaturii române
Nu se poate începe discuția privind conceptul de didactica disciplinei, dacă nu se are în vedere raportul ei cu pedagogia generală și cu locul ei între științele pedagogice și relația ei integrativă cu pedagogia.
În baza acestei definiții se vorbește de științe pedagogice fundamentale.
Teoria educației Didactica generală
(teoria instruirii/teoria procesului de învățământ)
Pedagogia aplicată
Așadar didactica este o parte a pedagogiei generale iar fundamentarea didacticii stă în strânsă corelație cu evoluția concepțiilor despre învățământ și procesul de învățare, între care s-au cristalizat și polarizat doctrine pedagogice distincte.
În cartea sa, Didactica limbii române, Mihaela Secrieru arăta că au existat:
o didactică tradițională (secolele al XVII-lea – al XIX –lea) în care accentul viza activitatea de de predare și dirijarea autoritară a învățării, iar sursa cunoașterii era considerată percepția.
o didactică modernă (sfârșitul secolului al XIX-lea prima jumătate a secolului al XX-lea) în care accentul cade pe predare-învățare și pe dirijarea psihologică și socială a învățării.
o didactică postmodernă, de tip curricular, (a doua jumătate a secolului al XX-lea) în care accentul cade pe activitatea de predare-învățare-evaluare și pe autodirijarea psihosocială a învățării (curentul tehnocentrist) . (Jean Marc Gabaude, Louis Not, 1988 după Sorin Cristea, 1997:4)
Cele mai importante deosebiri dintre sfera de cuprindere a didacticii tradiționale și cea a didacticii moderne sunt surprinse în schema de mai jos de către Miron Ionescu
Didactica tradițională
Procesul de învățământ
Scop Organizare Conținut Metodologie principii Personalitatea
Sarcini profesorului
Didactica modernă
Procesul de învățământ Autoinstruirea Didactica adulților
Scop Organizare Conținut Metodologie Principii Personalitatea
Sarcini profesorului
Se poate observa aici o lărgire a sensului didacticii tradiționale prin autonomizarea autoinstruirii și legat de aceasta a didacticii adulților, ca obiecte de cercetare distincte a didacticii moderne.
Este important de subliniat faptul că „ în calitatea sa de teorie a procesului de învățământ sau de teorie a instruirii, didactica generală îndeplinește o dublă funcție pedagogică: o funcție normativă, care stabilește dimensiunea funcțională – structurală-operațională a activității de predare – învățare – evaluare; o funcție prescriptivă, care stabilește – condiții ierarhice – ale activității de predare – învățare – evaluare (obiectivele –conținutul – metodele-evaluarea) și posibilitățile tehnologice de proiectare și de realizare a acestora în sens tradițional – modern-postmodern (curricular).”
Deasemenea, observăm că există uneori o sinonimie absolută între ΄didactică΄ și ΄metodică΄. Ultimul termen este un derivat al lui ΄metodă΄, și de aceea trebuie definit succint. Dicționarele înregistrează următoarele definiții: „Metodă 1). Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop, mod de executare a unui lucru; totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină; manual care conține principii de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc.” 2). Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății (germ. Methode; lat., gr. Methodos <meta- =după, hodos-= cale)”. După cum se observă, unul din sensurile termenului se suprapune peste cel de didactică.
Wincenty Okon (1974: 30) consideră că orice didactică specială trebuie să fie înțeleasă ca metodică de predare a unei discipline care se ocupă cu analiza:
scopurilor și conținuturilor instruirii;
procesului de învățământ;
principiilor învățământului;
metodelor și mijloacelor de învățământ;
organizării învățământului
planificării muncii didactice în sfera unui/tuturor obiectelor de învățământ.
„Sarcina unei metodici de predare constă în stabilirea legităților didactice în sfera
unui obiect de învățământ
tuturor treptelor sistemului școlar
tuturor tipurilor de școală.” (Wicenty Okon, 1974: 29)
Didactica disciplinei va fi deci diferența specifică dintre dimensiunile didacticii generale (care se ocupă și de formarea noțiunilor și conceptelor științifice) și aplicarea acestora la un obiect de cercetare subordonat acestor dimensiuni. Aceasta înseamnă, în alți termeni că o didactică specială nu înseamnă numai metodologia procesului de învățare a unei discipline, respectiv o metodică, ci și finalitățile învățării disciplinei, obiectivele ei generale și specifice, evaluarea procesului de învățare, raportul profesor-elev, competențele profesorului ș.a.m.d., fapt subliniat și de mulți specialiști: „didactica specială reprezintă un stadiu evoluat când profesorul rezolvă toate problemele de instrucție și educație ale elevului prin studierea specialității sale” (V. Goia, 2002:12).
Didactica limbii și literaturii române oferă o multitudine de metode, mijloace, procedee și strategii educative care, aplicate cu succes, pot aduce satisfacții și rezultate participanților la actul educativ.
La limba și literatura română, în procesul instructiv-educativ, pot fi utilizate cu succes toate metodele, procedeele și strategiile didactice tradiționale. Studiul limbii și literaturii române presupune cumularea mai multor tehnici și abordări. La această disciplină nu există metodă universal valabilă; pentru fiecare scriitor, pentru fiecare oră de limbă și comunicare trebuie adoptate metode potrivite de predare în vederea obținerii succesului școlar.
Văzută astăzi ca o metodă didactică de ultimă oră, instruirea asistată de calculator își are originea în „instruirea programată”.
„Instruirea programată este o strategie care constituie o aplicare a principiilor ciberneticii la procesul de învățământ” (Nicola, I., 1996: 395)
Principalele tipuri de programare sunt: programarea liniară (B.F.Skinner), programarea ramificată (N. Crowder), programarea combinată. Tot în acest context, Nicola vorbește și despre mașinile de instruire, „dispozitive mecanice, electromecanice și electronice cu ajutorul cărora se administrează programul elaborat” (Nicola, I., 1996).
După Sorin Cristea (2000), instruirea asistată de calculator „reprezintă o metodă didactică/ de învățământ, care valorifică principiile de modelare și de analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale, caracteristice societății de tip postindustrial”.
Instruirea programată și instruirea asistată de calculator se regăsesc în tratatele de pedagogie alături de metode precum explicația, demonstrația, problematizarea, brainstorming-ul. Motivele pentru care aceste metode nu sunt frecvent utilizate: aplicarea lor cere dotări speciale (calculatoare) care nu se regăsesc în acest moment în toate unitățile de învățământ.
Potrivit lui Sorin Cristea, „instruirea asistată de calculator devine astăzi o nouă cale de învățare eficientă, valabilă la toate nivelurile, treptele și disciplinele școlare și universale)”.
1.4. Manualele alternative – necesitate pentru creșterea calității educației
Manualul școlar este unul dintre instrumentele de lucru pentru elevi, poate cel mai important, care detaliază sistematic temele recomandate de programele școlare la fiecare obiect de studiu și pentru fiecare clasa. Din punctul de vedere al activităților învățământului, manualul are trei funcții principala (cf Seguin,1989, pp22-24):
Functia de informare:
– selecția cunoștintelor se va face astfel încât să asigure progresivitatea și să evite supraîncărcarea;
– se vor asigura filtrajul și selecția cunoștințelor prin reduceri, simplificări, reorganizari.
Functia de structurare a învățării. Organizarea învățării se poate realiza în mai multe feluri :
– de la experiența practică la teorie;
– de la teorie la aplicații practice, prin controlul achizițiilor;
– de la exerciții practice la elaborarea teoriei;
– de la expozeu la exemple, ilustrări;
– de la exemple si ilustrări la observație și analiză .
Funcția de ghidare a învățării. Exista alternativele: repetiția, memorizarea, imitarea modelelor; activitatea deschisă și creativă a elevului, care poate să utilizeze propriile sale experiențe și observații.
În manual sunt cuprinse informații prelucrate și integrate după principii dicactice, praxiologice și psihologice. El este instrumentul de lucru al elevului și, prin urmare, în afară de informații, acesta trebuie să conțină și modalități sau metodologii de lucru. Un manual bun trebuie să fie nu numai un depozitar de informații, ci și un prilej de dezvoltare a gândirii și a altor capacități sau dispoziții intelectuale, voliționale, morale, estetice.
Pentru realizarea unui manual se cer a fi respectate o serie de exigențe: cerințe didactice ( modalități convenabile de înfățișare a conținuturilor, respectarea unui stil cognitiv adecvat vârstei ), cerințe igienice (lizibilitatea textului sau a materialului iconografic, calitatea hârtiei și a cernelii tipografice, formatul manualului) și cerințe estetice (calitatea tehnoredactării, a ilustrațiilor utilizate, a legării, a coloritului ).
Introducerea manualelor alternative a adus schimbări benefice învățământului românesc. Prin individualizarea învățării, manualele alternative susțin creativitatea și inițiativa elevilor. Manualelor li se adaugă materialele didactice auxiliare – precum diverse caiete școlare, cărți de limbi străine, culegeri – esențiale pentru înțelegerea și pentru dezvoltarea creativității elevilor.
Începând cu reforma curriculară din anii 1998 – 2000, în țara noastră s-a renunțat la manualele unice și s-a trecut la manualele alternative, ce transformă profesorul din simplu executant al unui mod unic de interpretare a programei, într-o persoană cu liber arbitru, capabilă să se documenteze și să opteze, în cunoștință de cauză, pentru acel manual care răspunde cel mai bine necesităților educației ale elevilor săi.
Bineînțeles, alegerea manualelor și a auxiliarelor școlare este foarte importantă, iar aici intervine rolul profesorului, care trebuie să țină cont în primul rând de calitatea acestora atunci când face alegerea. Câteva elemente esențiale pentru alegerea unui manual bun pentru elevi ar fi: calitatea informației conținute, notorietatea autorilor, capacitatea manualului sau a materialului didactic auxiliar de a dezvolta creativitatea elevilor, capacitățile de comunicare ale acestora, atenția și alte aptitudini esențiale pentru viitorul lor profesional. Un material de studiu bun pentru elevi este întotdeauna acela care reușește să-i determine să învețe cu zâmbetul pe buze.
Specialiștii au demonstrat că, datorită acestei metode moderne de predare, ce are la bază manualele alternative și auxiliarele didactice, tinerii de mâine vor fi capabili să desfășoare cu ușurință diverse activități profesionale și să se integreze în societate, deoarece informațiile prezentate în manualele moderne permit interpretări alternative și deschise, care-i ajută pe elevi să-și formeze anumite competențe, valori și atitudini.
Astfel, elevii înțeleg, de la cea mai fragedă vârstă, concepte precum diversitate, liber arbitru, democrație, deoarece manualele alternative propun democratizarea procesului de învățare, printr-un mod de predare ce are la bază înțelegerea și explicarea, pornind de la opiniile diferite ale autorilor de manuale și ale specialiștilor.
Voi prezenta, în ceea ce urmează, o analiză comparativă a trei manuale alternative de limba și literatura română utilizate la clasa a VII-a.
CAPITOLUL II
RESURSELE DIDACTICE VIRTUALE
Utilizarea calculatorului – resurse formative
Mijloace formative electronice la ora de limba și literatura română
Internetul ca mijloc de comunicare și informare
Sarcini didactice bazate pe T.I.C.
Resursele educative ale Internetului
A devenit cumplit de evident că
tehnologia ne-a depășit umanitatea.
(Albert Einstein)
2.1.Utilizarea calculatorului – resurse formative
Informatizarea învățământului românesc, intervenția noilor tehnologii și includerea lor în sistemul educativ sunt date ce nu pot fi ignorate, din moment ce ele constituie, pentru majoritatea cadrelor didactice, o urgență educativă principală. Construirea unui nou mediu educațional ar trebui corelată nu doar cu dimensiunile noului tip de personalitate umană, cât mai ales cu achizițiile de ultimă oră ale culturii și cunoașterii. Rezultatul ar fi „noua alfabetizare a mileniului trei, cea computațională, care nu este liniară, astfel încât omul acestui mileniu să nu fie < prizonierul fără speranță al tehnicilor>; el trebuie să fie un om liber, posesor al unei culturi tehnologice și în egală măsură al unei conștiințe tehnologice”.
Încă din primele cicluri ale școlarității, elevii sunt inițiați în tainele calculatorului de către cadre didactice specializate, iar utilizarea computerului ca mijloc de învățământ auxiliar în predarea și învățarea diferitelor discipline școlare, a devenit tot mai frecventă. De aici, vehicularea tot mai frecventă a noțiunilor ca IAC – instruirea asistată de calculator, NTIC – Noile Tehnologii de Informare și Comunicare.
Astăzi, calculatorului îi este recunoscut potențialul didactic. Funcționalitățile lui sunt bine-cunoscute, nu puțini dintre pedagogii occidentali sau chiar est-europeni recomandându-l în practica școlară uzuală pentru următoarele avantaje:
Calculatorul este un mijloc (mai eficient decât tabla sau foaia de hârtie) de înregistrare a unor expresii, prin linii, culori, forme. Din această caracteristică principală derivă următoarele, specifice însă:
– Capacitatea de stocaj nelimitat pentru toate felurile de informații;
– Capacitatea de modificare infinită, de adiționare și reconfigurare;
– Capacitatea combinatorică multiplă a modurilor de expresie (prin text, simbolistică, aspect grafic, colorit);
– Posibilitatea superioară de a opta pentru instrumente diferite de lucru (dicționare, enciclopedii, pagini web personalizate, baze de date).
1. Calculatorul este un mijloc de construcție și de modernizare care combină mai multe feluri de raportare la cunoaștere: poate stoca idei și teorii variate, poate simula fenomene sau realități fizice altfel imperceptibile (creșterea firului de iarbă, reproducerea celulelor etc.).
2. Calculatorul este un mijloc excelent de experimentare la vârsta infantilă: în fața monitorului, copilul descoperă mai ușor universul, experimentează reacțiile în fața lui, chiar reordonează datele existenței, în acord cu nevoile și aspirațiile sale.
3. Calculatorul integrat într-o rețea este un mijloc excelent de comunicare și exteriorizare a copilului (mai ales a celui cu inteligență intrapersonală, timid și retras), de relaționare cu cei din mediul proxim sau îndepărtat.
4. Calculatorul este un dispozitiv excelent de programare; prin intermediul lui, se pot executa operații proiective, se poate stabili o anume succesiune de secvențe cu caracter operațional, care facilitează inclusiv dobândirea și exersarea de abilități tehnice.
Din aceste funcționalități derivă și potențiala utilitate a calculatorului la ora de literatură. Acesta poate constitui o excelentă sursă de informare pentru elevul ce are dorința de a-și acoperi unele lacune în acest sens și nu poate frecventa biblioteca (nemaivorbind de faptul că o serie semnificativă de materiale informative, de negăsit pe rafturile bibliotecilor școlare,comunale, municipale etc. pot fi ușor consultate pe Internet; este și cazul dicționarelor on line, al enciclopediilor virtuale). Astfel, se pot obține ușor date bibliografice despre orice scriitor din programa școlară, texte literare în bibliotecile virtuale: de la letopisețele moldovenești până la ultimii scriitori sosiți pe terenul literaturii noastre.
Pe de altă parte, din specificitatea tipului de gândire pe care îl poate stimula calculatorul – gândirea algoritmică – rezultă o serie de activități didactice în care acest mijloc poate fi utilizat relativ frecvent: „cele în care se verifică gradul de asimilare a cunoștințelor, chiar a celor de limbă și istoriografie literară (calculatorul putând interoga, solicita, valida răspunsurile, completa, asocia etc.), implicit cele în care se recapitulează sau se evaluează învățarea acestui gen de noțiuni sau de concepte efective”.
I.A.C. poate modifica modul de a citi, de a scrie, de a comunica și de a învăța al celor implicați în proces. Mediile virtuale construite în această perspectivă vor permite un învățământ individualizat, interactiv, bazat pe activități complexe. Strategiile didactice bazate pe modele vizând interacțiunea și rezolvarea de probleme generează indivizi capabili să se angajeze în activitatea de a-și construi, organiza și structura cunoștințele.
Un alt concept propus de noile teorii este acela al învățării în colaborare. Resursele informatice se dovedesc eficace în acest tip de activități, în cazul grupurilor omogene sau diversificate de elevi ajungându-se la situații complexe de învățare. Strategiile bazate pe T.I. determină creșterea motivației elevilor, le oferă posibilitatea să interacționeze cu alți indivizi, să profite de experiența și cunoștințele acestora în scopul construirii propriului cod de valori și atitudini. Celor trei elemente ale actului pedagogic tradițional – elevul, profesorul și conținuturile învățării – s-ar putea adăuga situația de învățare, resursele informatice și tehnologia.
În esență, calculatorul impune o strategie de interacțiune informațională dintre profesor și elevi. Asemănător celorlalte mijloace de învățământ, calculatorul rămâne și el un auxiliar și mediator în cadrul relației predare-învățare. Superioritatea lui constă în virtuțile pe care le are în prelucrarea și prezentarea informației, în posibilitățile sale de stimulare a activității de învățare a elevilor. „Calculatorul este, după expresia lui G. Mialaret, o mașină extraordinară ce face lucruri pe care omul nu le poate face; și invers, ea nu face ceea ce omul poate face”.
Rezervele ce se pot exprima în privința funcționalității reale a calculatorului la ora de literatură sunt însă absolut explicabile. Dacă rolul său în procesul de pre-lectură (sursă rapidă și eficientă de informare), ca și potențiala sa utilitate ca simplu mijloc de învățământ – în locul tablei (itemii unui test docimologic cu care se finalizează o unitate de învățare se pot derula pe monitoarele calculatorului) – nu pot fi puse la îndoială, nu același lucru s-ar putea spune despre capacitatea calculatorului de a sensibiliza, de a facilita real accesul elevilor într-o lume a ficțiunii care presupune sensibilitate și afectivitate.
2.2. Mijloace formative electronice la ora de limba și literatura română
În ochii multor cadre didactice, vârsta fragedă a mijloacelor audiovizuale este unul din factorii care le determină, cu siguranță dificultatea. Conform clasificării „istorice” a lui W. Schramm, acestea fac parte din generațiile 3 (mijloacele audiovizuale ca diapozitivele, înregistrările audio, filmul sau televiziunea) și 4 (mijloacele integrate de tipul calculatorului), iar cel puțin ultimele constituie încă o mare necunoscută pentru profesorul de limbă și literatură română educat înainte de 1989, conform principiilor și cu mijloacele învățământului tradițional. Astăzi, oricare dintre profesorii de limba și literatura română utilizează cu ușurință, în unități de învățare diferite, secvențe din filme – ecranizări ale unor opere epice sau dramatice canonice (O scrisoare pierdută, Două loturi, Baltagul, Amintiri din copilărie) – , din păcate, nu în puține dintre cazuri, vizionarea este soluția cea mai la îndemână la care se apelează atunci când exercițiul lecturii este precar sau lipsește cu desăvârșire.
La fel, suficient de multe cadre didactice apelează la mijloacele tehnice pentru a facilita accesul elevilor în universul romantic (fragmente muzicale pe versuri din Eminescu, versurile de dragoste ale lui Nichita Stănescu inspirând interpretări muzicale reușite), sau pentru a facilita înțelegerea caracterului sincretic a unor creații populare (în special în cazul doinelor și al baladelor).
Ideea de bază este însă aceea că, pentru a exista un proces real de învățare, nu este suficient să petreci timp în universuri virtuale, să utilizezi CD-uri multimedia sau să comunici cu softuri inteligente. Este necesar ca aceste operații să fie realizate de un subiect cu scopul de a realiza o sarcină didactică, atașată unui proiect școlar.
Sarcina trebuie să fie însoțită de ghidarea subiectului în căutările sale pe Internet. Elaborarea unei sarcini trebuie să aibă în vedere: obiectivele pedagogice, situația inițială, tipul activității, participarea (rolurile) subiectului și profesorului și dispozitivul. De asemenea, trebuie să facem apel la activități care presupun situații-problemă, creativitate, interacțiuni cu diverși factori, atât în timpul cât și după executarea sarcinii.
Cel care dorește să utilizeze produse multimedia în scopul învățării și aprofundării disciplinei limba și literatura română dispune de resurse pedagogice precum CD-uri și site-uri Internet.
CD – urile conțin cărți electronice, dicționare, enciclopedii virtuale privind opera marilor scriitori români (I.L.Caragiale, Nichita Stănescu). Anumite edituri și institute de cercetare a limbii române au realizat instrumente de lucru precum corectoarele ortografice care să ajute elevii în efectuarea temelor (exemplu – Corector electronic – cd., Editura Litera). Un astfel de soft este de mare ajutor; el înglobează un dicționar și are posibilitatea de „a învăța” cuvinte noi pe măsură ce utilizatorul le întâlnește și le introduce în baza de date. Edituri precum Humanitas, Literasoft oferă cărți în format electronic cu operele unor scriitori români ca Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu (Despre minciuna – audiobook), Andrei Pleșu (Despre bucurie în est și în vest și alte eseuri – audiobook). Multe alte materiale, de tip multimedia, fac apel la imagine, sunet, text, animație; reprezentările sunt complexe iar atenția utilizatorului este atrasă de elementele de noutate, ingeniozitate și diversitate.
Resursele oferite de Internet
Orientările moderne ale educației se bazează pe resursele educative ale Internetului și pe utilizarea lor în practică. Iată câteva exemple mai relevante:
– interculturalitatea, realizată prin proiecte în colaborare;
– creații colective (colaborare);
– integrarea și diferențierea conținuturilor educative de cele informative;
– multimedia (utilizarea imaginii, sunetului și a textului);
– învățarea prin joc (motivația prin intermediul jocului și reducerea stresului);
– comunicarea autentică (forumurile de discuții, chat-ul, corespondența electronică).
Anumite site-uri propun colaborări, teme de discuție, problematizarea lecturilor. De prim interes sunt site-uri ale instituțiilor culturale precum: biblioteci, universități, edituri, școli, reviste, publicații electronice etc.
În ceea ce privește gestionarea datelor, atât profesorul, cât și elevul pot să se mulțumească să utilizeze Internetul (în scopuri proprii) pentru a căuta date pe Internet pe care le vor exploata ulterior; de asemenea, pot găsi aici idei de activități, de proiecte. Elevul poate să se documenteze pe o anumită temă care îl interesează; poate desfășura activități fără a fi evaluat. Scopul acestor activități este acela de a trezi elevilor dorința de a se informa, de a se perfecționa, de a căuta informații utile în vederea studiului individual.
2.3.Internetul ca mijloc de comunicare și informare
În domeniul educației, comunicarea între elevi, profesori și specialiști este un element important cu impact asupra activității fiecăruia. Modalitățile de comunicare la distanță sunt, grație Internetului, numeroase și diversificate. François Mangenot susține că Internetul stă la baza achiziției cunoștințelor. Această achiziție se bazează pe comunicare. În timpul comunicării se realizează schimburi de informație.
Saloanele virtuale – reprezintă modalitatea cea mai simplă de comunicare în timp real cu persoane conectate la Internet din orice colț de lume. Denumite chat sau messenger, aplicațiile permit schimbul de mesaje, fotografii, videoclipuri. Există însă un dezavantaj foarte mare al acestor aplicații, și anume în ceea ce privește limbajul utilizat, există anumite șabloane, o incoerență a limbajului, anumite reguli proprii de scriere și de codificare a sensurilor. Marele avantaj însă, este acela că nu necesită costuri mari și permite schimbul rapid de opinii între elevi, profesori și chiar specialiști.
Un alt tip de comunicare în spațiul virtual este cel reprezentat de forumurile de discuții. Aici comunicarea nu mai are loc instantaneu, există un timp mai îndelungat între schimburile de replici. Avantajul este dat de faptul că mesajul rămâne mult timp pe forum, el putând fi citit și de alte persoane. La literatură există o multitudine de resurse în acest sens. Voi enumera site-uri de poezie, literatură, site-uri ale revistelor literare („Observatorul cultural”, „Dilema Veche”, „România Literară”), ale editurilor care oferă și cărți virtuale, anchete ale ziarelor.
Forurile au, în primul rând, o funcție informativă. Citind opiniile celorlalți participanți la discuții, elevul își îmbogățește cunoștințele și își dezvoltă spiritul critic. Adesea, astfel de foruri au un moderator care propune teme interesante de discuție și stimulează interesul participanților. Pentru a putea emite o opinie pertinentă, în legătură cu tema în cauză, participantul trebuie să citească în prealabil mesajele celorlalți participanți.
Utilizarea acestei metode are următoarele avantaje:
– elevul învață să comunice eficient;
– pentru a purta un dialog cu alți indivizi pe o temă de literatură este obligat să studieze respectivul subiect (sau măcar să se informeze);
– citind opiniile celorlalți își dezvoltă spiritul critic și inteligența.
Internetul este mai ales, un mijloc de educație non-formală. Dintre avantajele sale pot menționa accesul rapid la informație (chiar la biblioteci din întreaga lume)și, sub aspect formativ, stimularea interesului pentru cunoaștere precum și formarea deprinderilor de a-și căuta – elevul singur – informația dorită. Marele dezavantaj al acestui mijloc îl reprezintă pericolul de a deveni dependent de anumite programe.
La întrebările care vizează „calitățile bibliotecii” vs. cele ale internetului, într-un studiu organizat în rândul studenților și profesorilor din cadrul unei universități, Mihaela Secrieru a ajuns la următoarele concluzii:
La acestea se pot adăuga și alte comentarii ale studenților, din același studiu: „biblioteca și internetul sunt surse care ar trebui să se completeze”; „unii profesori universitari desconsideră total această metodă și o consideră nesigură, neserioasă”; „cărțile în România costă foarte mult”. Profesorii sunt de acord să-și publice lucrările în rețeaua Internet, fiind o cale rapidă, economică și eficientă, menționând că „cei ce utilizează Internetul nu mai au nevoie să fie convinși de oportunitatea și necesitatea unor site-uri culturale românești pe NET.
Sarcini didactice bazate pe Tehnologia Informației la orele de literatură
Sarcinile didactice bazate pe T.I. au în vedere competențe privind:
1. Informarea, culegerea și procesarea datelor (portofoliul, eseul, referatul, diverse proiecte)
2. Redactarea și prezentarea lucrărilor folosind resurse ale T.I. (redactarea de documente, realizarea de prezentări în PowerPoint)
3. Utilizarea de softuri educaționale în cadrul realizării unor teme.
Informarea, culegerea și procesarea datelor
Sunt acțiuni complexe executate în scopul executării unei sarcini.
Proiectul
Este exemplul clasic de sarcină didactică și comportă multiple forme și modalități de realizare.
Proiectul ca instrument de evaluare:
– se desfășoară pe o perioadă de timp de câteva zile sau câteva săptămâni;
– începe în clasă prin precizarea temei, definirea și înțelegerea sarcinilor de lucru, continuă în clasă și acasă și se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul obținut și expunerea produsului realizat;
– poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup;
– trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare;
– facilitează transferul de cunoștințe prin conexiuni interdisciplinare.
Metoda proiectului presupune parcurgerea unor pași, de la pregătirea acestuia, la evaluare:
Pregătirea proiectului
Stabilirea ariei de interes și a tematicii proiectului
Stabilirea premiselor inițiale
Identificarea și selectarea resurselor materiale
Precizarea elementelor de conținut ale proiectului (pentru prezentarea în scris sau orală)
– pagina de titlu (tema, autorul/autorii, clasa, școala, perioada de elaborare)
– cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemele, etc.)
– argumentul
– dezvoltarea elementelor de conținut (pliante, postere, diagrame, citate, desene, cântece)
– concluzii (elemente de referință desprinse din studiul temei)
– bibliografia
– anexa (toate materialele importante rezultate)
În cadrul realizării unui proiect, este bine ca elevii să colaboreze în vederea schimburilor de idei, a dezvoltării creativității.
Un tip de proiect care poate fi efectuat folosind scrierea în colaborare este acela realizat cu ajutorul curierului electronic (email-lul). Se presupune o temă, participanții trimit mesaje iar un moderator centralizează datele, rezultatul fiind redifuzat pentru o mai bună cooperare și comunicare în cadrul proiectului. Metoda este utilă în cadrul lecțiilor de literatură, unde se face apel la creație, imaginație, și opinii personale.
Proiectul poate avea în vedere la ora de literatură română redactarea unor eseuri, a unor creații literare pe diferite teme care vizează activitatea literară a unui scriitor, interpretări, etc. . Avantajul acestei metode este acela că pot fi cooptați în realizarea unui proiect și elevi de la alte școli, din alte localități, din alte țări chiar. Se pot realiza eseuri pe o anumită temă, colaborări între școli, concursuri. În final, rezultatele proiectelor efectuate în colaborare se afișează pe Internet, realizând feed-back-ul virtual. În favoarea publicării proiectelor, Internetul oferă multiple facilități iar costurile se apropie de zero.
Capacitățile / competențele care se evaluează în timpul realizării proiectului:
– metodele de lucru;
– utilizarea corespunzătoare a bibliografiei;
– utilizarea corespunzătoare a materialelor și a echipamentului;
– corectitudinea / acuratețea tehnică;
– generalizarea problemei;
– organizarea ideilor și materialelor într-un raport;
– calitatea prezentării;
– acuratețea cifrelor / desenelor / etc.
Un proiect poate constitui și sarcina alcătuirii unui portofoliu. Iată câteva din caracteristicile acestui complex instrument de lucru, surprinse de Mihaela Secrieru. (2004, p 280)
Portofoliul
– reprezintă o colecție exhausivă de informații despre progresul școlar al unui elev, obținut printr-o varietate de metode și tehnici de evaluare;
– unitatea portofoliilor:
elevii devin parte a sistemului de evaluare și pot să-și urmărească, pas cu pas, propriul progres,
elevii și profesorii pot comunica (oral sau în scris) calitățile, defectele și ariile de îmbunătățire a activităților;
elevii, profesorii și părinții pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza, atitudinea față de disciplina în cauză și progresul care poate fi făcut la acea disciplină în viitor;
factorii de decizie, având la dispoziție portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai bună asupra a ceea ce se petrece în clasă.
Portofoliul poate fi considerat și un pact între elev și profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze.
Specialiștii identifică și prezintă în general tipuri de portofolii:
– Portofoliul de prezentare sau introductiv (ce conține o selecție a celor mai valoroase lucrări ale elevului respectiv).
– Portofoliul de progres sau de lucru (ce conține toate elementele desfășurate de-a lungul unei activități).
– Portofoliul de evaluare (ce conține obiectivele, strategiile și instrumentele evaluării, tabelele de rezultate etc.).
La literatura română acest instrument poate conține:
– la început, desigur, sumarul (titlul fiecărei componente și pagina la care se găsește);
– argumentația, care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare în parte și cum se articulează ele în viziunea de ansamblu;
– rezumate ale operelor literare citite, indiferent dacă ele au fost sau nu studiate și la clasă;
– eseuri cu tematică diversă, adaptată vârstei și interesului elevului, sugerată de profesor;
– articole,
– fișe individuale de studiu;
– fișe de lectură;
– proiecte individuale sau de grup;
– teste și lucrări semestriale;
– desene care să ilustreze diferite scene din operele literare sau ilustrații posibile de carte, realizate mai ales de elevii cu inteligență vizuală;
– înregistrări, fotografii care reflectă activitatea individuală sau de grup a elevului (de exemplu, vizite la case memoriale și muzee, excursii literare, vizionări de ecranizări ale cărților valoroase sau spectacole de teatru etc. );
– definiții și descrieri ale conceptelor operaționale, mai ales a celor aflate în programa pentru testarea națională;
– autoevaluări scrise de elevul însuși sau de membrii grupului;
– comentarii suplimentare și evaluări ale profesorului sau ale unor colegi din grupul de lucru.
Pe parcurs, portofoliul poate include și alte materiale spre care se îndreaptă interesul elevului sau pe care acesta vrea să le aprofundeze.
Redactarea și prezentarea lucrărilor folosind calculatorul
La orele de literatură calculatorul, în calitate de instrument didactic, poate contribui la activități precum:
– redactarea propriu-zisă a textelor (utilizarea procesoarelor de texte), referatelor, fișelor de lectură;
– redactarea formularelor tipizate (șabloane de scrisori, cereri, adeverințe, procese-verbale);
– prezentarea unor lucrări, a unor planșe, scheme utilizând aplicația PowerPoint și videoproiectorul.
Menționez că procesorul de texte Microsoft Word oferă utilizatorului posibilitatea de a despărți automat în silabe cuvintele la capăt de rând, să corecteze greșelile de ortografie și de lexic din text (grație unui dicționar încorporat), să realizeze rezumatul unui text, să genereze automat cuprinsul unei lucrări.
Realizarea unui portofoliu la literatura română utilizând resurse electronice
Realizarea unui portofoliu de scriitor (model de abordare)
Obiectiv cadru: elevii vor fi capabili să utilizeze T.I în vederea documentării pentru a realiza portofoliul
Conținuturi: lecția își propune să verifice dacă elevii sunt capabili să utilizeze resursele virtuale pentru a realiza un proiect.
Voi lua ca exemplu poetul Mihai Eminescu, luceafărul poeziei românești, studiat în clasa a VIII-a. Portofoliul va conține: fotografii, date biografice, poeme, citate, interpretări, opinii critice, concluzii, bibliografie și sitografie.
Competențe specifice:
– găsirea unor informații pertinente pe Internet;
– utilizarea fotografiilor (ale poetului, ale satului și prietenilor) în vederea realizării unei prezentări sugestive;
– includerea câtorva poeme reprezentative și motivarea alegerii făcute;
– alegerea câtorva citate reprezentative din studiile critice eminesciene;
– înțelegerea scopului portofoliului.
Activități:
profesorul recomandă câteva site-uri în care elevii vor găsi informații precum:
http://www.mihaieminescu.ro/romana.htm
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php
http://www.mihai-eminescu.net/?page_id=2
http://eminescu.petar.ro/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
(li se oferă posibilitatea elevilor de a îmbina, în vederea documentării, resursele virtuale cu cele tradiționale – cărți, manuale)
– sub îndrumarea profesorului, elevii caută fotografii ale poetului, ale satului Ipotești și alte imagini care au legătură cu tema;
– datele biografice se regăsesc în multe documente electronice; ușor de găsit, ele vor fi prelucrate în vederea alcătuirii lucrării;
– culegerea textelor: fiecare elev va trebui să aleagă câteva poezii și cel puțin un text în proză din opera eminesciană; elevii justifică alegerea lor și vor evidenția problematica fiecărui text (opinii personale, interpretări);
– elevii, la recomandarea profesorului, aleg câteva opinii critice ale unor cercetători consacrați ai operei eminesciene. Citatele vor fi comentate în clasă iar elevii vor face apel atât la resursele didactice tradiționale cât și la documente electronice în sprijinul propriilor argumente;
– pentru un studiu cât mai complet al operei eminesciene, profesorul va recomanda studiul operei unor critici literari care au vizat aspecte ale operei eminesciene (ex. G. Călinescu – Opera lui Mihai Eminescu). Informațiile găsite pe Internet vor fi completate cu alte date luate din alte surse, specificându-se sursa de unde provin.
Evaluare
În vederea evaluării există două posibilități. În primul caz, profesorul va citi portofoliul și va acorda o notă. Dacă este redactat pe hârtie, îl va citi; dacă este redactat pe suport electronic, în format hipertextual, îl va studia, parcurgând toate informațiile oferite. Portofoliul poate fi și virtual, de tip multimedia.
În a doua situație, elevul este solicitat să realizeze o prezentare a cercetării sale în vederea evaluării, utilizând un soft dedicat: Microsoft PowerPoint.
Aplicația Microsoft PowerPoint este folosită la prezentări de planșe, materiale didactice, pagini scrise în Microsoft Word etc. În situații deosebite, se poate utiliza împreună cu videoproiectorul. Metoda este preferată în special în cadrul susținerii lucrărilor de sfârșit de semestru, de ciclu, prezentarea datelor bibliografice ale autorilor cu includerea unor imagini elocvente.
„O imagine face cât o mie de cuvinte” este una dintre cele mai vechi, dar și adevărate vorbe spuse vreodată. În mod similar, o prezentare de calitate poate transmite foarte multe informații utile unui auditoriu într-un timp foarte scurt. PowerPoint a schimbat felul în care ținem prezentări. Să ne amintim de vremea în care prezentările se făceau cu folii transparente pe retroproiector. Regulile prezentării au rămas aceleași. Tehnologia ne poate fi de ajutor cu condiția să respectăm regulile de bază.
Realizarea unei prezentări presupune parcurgerea unor etape. Mai întâi trebuie stabilit conținutul apoi se construiește structura prezentării și în sfârșit se face susținerea acesteia.
Etape obligatorii:
– stabilirea conținutului;
– strângerea materialelor și informațiilor;
– utilizarea de elemente grafice și multimedia;
– finalizarea structurii prezentării;
– susținerea acesteia.
Prin folosirea acestui soft, elevul învață ce înseamnă o prezentare, cât contează aspectul estetic al unui material, cum să concentreze în câteva pagini conținutul unei lucrări mai ample, să însoțească prezentarea de explicații corespunzătoare. Nu de puține ori, am fost nevoiți să urmărim prezentări jalnice, cu text de dimensiuni mici și culori neinspirat alese, cu slide-uri prea încărcate, cu grafice prea detaliate, cu animații care obosesc atenția și deseori lipsite de interes.
Înainte de a pregăti o prezentare, trebuie stabilit mai întâi scopul, răspunzând la întrebări precum: „Ce vrem să prezentăm?”, „Cu ce scop prezentăm?”, „Cui prezentăm?”, Care este durata prezentării?”.
Prezentarea trebuie să fie accesibilă, să nu plictisească, să se încadreze în 10-15 minute. Componentele și ideile exprimate sunt înlănțuite logic. Părțile prezentării pot avea, la rândul lor, secvențe diferite. Structura unei prezentări trebuie să fie asemănătoare unui scenariu care să atragă atenția, să sintetizeze esențialul și să prezinte concluziile finale.
Iată cum apare structura unei prezentări în PowerPoint după Mariana Gheorghe:
„- introducerea – are drept scop captarea atenției, prezentarea subiectului expunerii și a ideilor principale;
– cuprinsul – dezvoltarea ideilor principale cu argumente și exemple;
– încheierea – prezintă sumarul de idei, concluzii și perspectivele”
Se urmăresc și efectele de culoare, animație, raportul text – imagine, pauzele. Prezentarea este însoțită de explicații prin viu grai, având în vedere că imaginile nu țin locul vorbitorului, ci contribuie la comprimarea unui volum mare de informații pentru a fi transmise în mod diferit. Este recomandat ca cel care prezintă să nu citească rândurile afișate pe ecran, ci să completeze, să nuanțeze ideile prezente cu informații noi.
2.4.3.Utilizarea de soft-uri educaționale
În vederea pregătirii temelor la literatura română, un elev poate face apel la o serie de aplicații electronice care îi ușurează căutările. Pot aminti aici despre cărțile electronice, despre CD-urile care conțin sute de cărți, despre corectoarele ortografice, despre dicționarele electronice (DEX on-line). DEX- ul este o aplicație cunoscută care oferă explicații la cuvintele al căror sens nu este știut de utilizator. Utile sunt și soft-urile care traduc texte din alte limbi străine în limba română.
Soft-ul poate fi utilizat pentru fixarea cunoștințelor, dar și pentru evaluarea acestora. Metoda de lucru poate fi cea clasică, fiecare elev rezolvând individual sarcinile, profesorul evaluând frontal rezultatele ca și în lucrul pe caiete, individual, în clasă. Ca test, soft-ul se pretează prin faptul că fiecare variantă, ușoară și mai grea, cumulează 180 de puncte, care transformate în notă dau elevului posibilitatea de a obține nota maximă 9, profesorul alocând și punctul din oficiu, specific evaluărilor. Dacă programul este utilizat în totalitate: varianta ușoară, varianta grea și sarcini didactice, se poate face un punctaj însumat care împărțit la trei să dea același 9, la care se va adăuga punctul din oficiu. Testul, însă, se poate adapta foarte ușor la strategia învățării prin cooperare, pe echipe, de câte 4-5-elevi. Se poate aplica o adaptare după metoda STAD, (Student Teams – Achievment Division), după următorii pași:
1. Predare. Cadrul didactic predă elementele de bază privind conținutul studiat.
2. Formarea echipelor și studiu în echipă a conținutului predat. Se formează echipe de 4-5 elevi care își aleg și un nume al echipei. Utilizând manualul și notițele, elevii își însușesc în clasă elementele predate. Elevii se ascultă reciproc pentru a se asigura că toți membrii echipei au reținut cât mai multe informații relevante. Se alocă timpi reali necesari și suficienți, care sunt anunțați elevilor din timp.
3. Explicații privind utilizarea soft-ului. Se face precizarea că punctajele obținute vor conta la punctajul general al echipei.
4. Testarea individuală, doar pe unul din teste, datorită timpului real.
5. Se alcătuiește un clasament și se recunosc meritele echipelor. Punctajele obținute de fiecare coechipier sunt însumate și în funcție de scoruri se identifică super-echipe, echipe foarte bune și echipe bune. Descriptorii de performanță vor fi excluziv pozitivi.
6. Feed-back în interiorul echipei, analiza rezultatelor prin discuții. Revenirea într-un timp anunțat la cunoștințele teoretice, pentru o nouă învățare.
7. Reluarea testării și refacerea clasamentului. Valorile etice implicate vor fi educația pentru toleranță și educația pentru democrație.
În pasul 4, profesorul poate utiliza doar parte I a soft-ului (sarcina ușoară). După care se aplică pasul 5 și 6. Pasul 7 va surveni ca urmare a feed-back-ului și va avea loc refacerea clasamentului după aceleași criterii.
*
Utilizarea Internetului ca mijloc de învățământ este pândită de pericolul comunicării fără obiective precise. Se impune, la acest nivel, existența unei sarcini sau a unui proiect care să mobilizeze elevul și să-i orienteze activitatea. S-a vorbit, la acest nivel, chiar de o pedagogie a proiectului. Interesantă este și remarca lui Robert Bibeau, din Ministerul Educației din Quebec, care afirmă că nu trebuie să ne propunem ca proiect integrarea tehnologiilor informației în școală, ci mai degrabă să transformăm practicile pedagogice ale școlii.
Aceste tehnologii moderne sunt inutile dacă profesorii actuali nu-și schimbă viziunea pedagogică. La cealaltă extremă se află factorii de conducere ai sistemului care își imaginează că este suficient să introduci Internet într-o instituție de învățământ pentru a schimba practicile pedagogice. Privită în această perspectivă, activitatea educativă este mult mai complexă și privește în egală măsură toți participanții: profesori, elevi, informaticieni etc.
Resursele educative ale Internetului
Pentru participanții la actul educativ Internetul are atât un rol informativ, cât și unul formativ. Bogăția resurselor educative (avalanșa informațională contribuie la plasarea acestei resurse pe primul loc în ierarhia surselor de informare) ne face să apelăm la acest mijloc de informare ori de câte ori avem nevoie.
Rândurile următoare conțin prezentarea unor site-uri literare și culturale, de interes pentru profesori, elevi și alți factori implicați în procesul educației.
2.5.1.Dimensiunea națională
Evoluția acestei dimensiuni a depins în mod obiectiv de condițiile tehnice. Internetul „ro” a devenit spațiu național la 26 februarie 2003, prin autorizația dată de IANA (Internet Asignment Numbers Authority), de a înscrie domeniul de înalt nivel „ro”. Primii furnizori de servicii internet pentru comunitatea de cercetare – învățământ a fost ICI – RNC, iar printre primele instituții de învățământ conectate la Internet s-au aflat Universitățile din Cluj și Iași. În legătură cu această dimensiune ne interesează ce produse românești se află pe internet? Există biblioteci virtuale care cuprind dicționare și opere ale scriitorilor români, universități românești, edituri/ reviste culturale, site-uri de psihopedagogie etc. Căile de acces sunt multiple. Motoarele de căutare sunt internaționale, dar portalurile sunt naționale și, deși au un caracter general, în majoritatea cazurilor, au secțiuni dedicate culturii și învățământului.
Cele mai cunoscute portaluri românești sunt: www.kappa.ro, www.poezie.ro, www.biblioteca.euroweb.ro, www.romanianvoice.com, www.dictionare.com, www.top100.ro
În domeniul literaturii, și al culturii în general, în rețeaua Internet predomină portalurile: www.noesis.ro, www.romanianvoice.com, www.biblioteca.euroweb.ro, www.LiterNet.ro, www.cimec.ro care oferă celor interesați opere critice și opere ale scriitorilor clasici români de teatru (Matei Vișniec), proză (Ion Creangă, Mircea Eliade, Marin Preda), poezie (Mihai Eminescu, Lucian Blaga). Există site-uri specializate ale scriitorilor români. Astfel, www.eminescu.petar.ro și www.mihaieminescu.ro prezintă, în text și imagine, viața și opera poetului Mihai Eminescu; www.caragiale.net oferă texte, fotografii și documente aparținând marelui clasic.
La adresa www.biblacad.ro/BiblioteciVirtuale.htm găsim adresele electronice ale bibliotecilor: Biblioteca Națională a României, Biblioteca Centrală Universitară din București, Biblioteca Centrală Universitară Timișoara, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” – Iași. Cei interesați pot consulta on-line cataloagele și listele de cărți, acestea fiind structurate pe domenii.
Un interes deosebit îl prezintă și biblioteca virtuală românească de la adresa http://biblioteca.euroweb.ro/volume.htm. Site-ul oferă numeroase cărți electronice ale principalilor scriitori români și este un proiect al Asociației pentru Inițiativă Culturală în Internet.
Site-ul își propune publicarea textelor clasicilor literaturii române; alcătuirea unor volume virtuale de sinteză pentru majoritatea domeniilor culturii și activității intelectuale românești; prezentarea actualității editoriale din țară, a ofertei de carte, precum și a dinamicii fenomenului cultural contemporan . (http://biblioteca.euroweb.ro/)
Interesant este și dicționarul on-line al scriitorilor români contemporani, fiecare dintre aceștia fiind prezentați cu o scurtă biografie. Aici sunt oferite și link-uri către alte site-uri românești și străine, către paginile personale ale unor scriitori (așa – numitele bloguri).
Revistele culturale: www.gazete.ro, www.revistapresei.ro, www.romlit.ro permit acces la arhiva publicației și au link-uri spre site-uri culturale. Spre exemplificare, voi discuta despre site-ul revistei „România literară”, de la adresa http://www.romlit.ro/. Se găsesc, printre altele și informații culturale, grupuri de discuții, reviste literare românești, site-uri culturale, scriitori români – date aniversare și comemorative, institute culturale românești. Aici putem găsi diverse articole după autori.
De interes pentru literatura română pot fi și site-urile diverselor asociații care se ocupă de promovarea culturii, site-urile revistelor de cultură și literatură precum: „Contrafort”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Dilema Veche”, „Observator Cultural”, „Oglinda Literară”, „Orizont Literar”, „Polemica”, „Respiro”, „Revista 22”, „Revista de marți”, „Secolul 21”, „Sud Est”. Adresele web ale acestor reviste le găsim accesând portalul http://www.reviste.ro/.
Editurile românești sunt de asemenea prezente: www.niculescu.ro, www.teora.ro, www.edituracrisan.ro, www.aula.ro, www.litera.ro.
Există și pagini personale sau site-uri ale unor organizații care promovează cultura românească. Astfel, http://mihaela.negrea.net/links.html face trimiteri la site-uri de literatură română și spaniolă. De asemenea, www.pages.prodigy.net oferă poezii de Voiculescu și Blaga, site-ul www.iarba-albă.ro oferă o viziune de ansamblu asupra operei lui Minulescu.
Dicționarele sunt bine reprezentate www.all.ro/default/asp – Dicționar de stilistică; www.aula.ro – Dicționar de gramatică a limbii române pentru uz școlar; Literatura română – repere critice fundamentale. Dicționarul scriitorilor contemporani oferă pentru fiecare autor o fotografie, o bibliografie și referințe critice și trimiteri la e-reviste cu articole pe autori. Există dicționare de limbi străine și enciclopedii virtuale Portalurile www.Lastart.ro și www.kappa.ro au o componentă educațională, alături de caracteristicile specifice unui portal cu caracter general. Includ link-uri spre diverse site-uri culturale de unde poți accesa pagini de cărți electronice.
2.5.2. Dimensiunea internațională
Este asigurată de diaspora românească. În Belgia, diaspora românească are o asociație numită Miorița www.online.com/diaspora/miorița/index.html care își propune promovarea limbii și culturii române. Arhiva electronică de literatură, artă și filozofie Equivalances (http://www.geocities.com) este concepută de poetul Adrian Răzuș, stabilit în Olanda, într-o estetică impresionantă și promovează literatură română. Ea cuprinde operele unor scriitori români contemporani precum N. Danilov, M. Ursachi; A. Răzuș, D. Theodorescu, M. Țuglea, dar și ale lui M. Eminescu traduse în limba engleză.
*
Am ales numai câteva resurse importante ale Internetului pentru iubitorii de literatură, elevi și profesori care, cu siguranță vor găsi idei și materiale inedite pentru orele de literatura română. De reținut faptul că, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți artiști, poeți, prozatori și oameni de cultură apelează la Internet ca mijloc de a transmite tuturor rezultatele muncii lor. În școala românească ar trebui ca atenția elevilor să fie orientată și către aceste resurse educaționale de ultimă oră.
Putem concluziona că Internetul „ro” este o oportunitate în direcția promovării culturii naționale, fiind un instrument complex (grafic-vizual și plastic), cu impact multidimensional.
Capitolul 3
ASPECTE EXPERIMENTALE ALE FOLOSIRII CALCULATORULUI ÎN PROCESUL STUDIERII LITERATURII ÎN ȘCOALĂ
Moto:
„Adevăratul dascăl – practician,
este acela care devine și dascăl cercetător.
Numai printr-un asemenea salt el poate fi
un creator în domeniul său de activitate.”
IOAN NICOLA
Preliminarii
Învățământul românesc actual se află în plin proces de perfecționare a conținutului, metodelor, formelor și mijloacelor de predare-învățare, care pune în fața școlii dezideratul major al formării cadrelor în concordanță cu dezvoltarea științei și tehnicii celei mai înaintate. Sub aspect strict didactic, metodele moderne, activizante, se impun, tot mai insistent, în școlile de toate gradele, renovând metodologia însușirii diverselor discipline. În acest context, studierea literaturii române în școală n-a putut rămâne la vechile modalități didactice. Natura disciplinei, în primul rând, impunea o restructurare metodică generală, în sensurile utilizării unor metode, forme și mijloace capabile să înlesnească înțelegerea specificității artistice a operelor literare, capabile să pună elevul în contact intim cu universul creațiilor artistice, să-i sensibilizeze, să le incite spiritul de observație, gândirea și imaginația. Și această restructurare de ordin didactic e pe cale de înfăptuire, studierea literaturii în școală beneficiind, astăzi, de o experiență pozitivă, chiar și în cazul special ce ne preocupă aici al folosirii calculatorului în comentariul literar.
Cum am putut constata în considerațiile teoretice consemnate în capitolele anterioare, opera literară este un produs spiritual cu un profil problematizant, procesul receptării ei fiind profund dilematic. Acest fapt impune, aproape de la sine, apelarea la unele metode moderne, la diferite strategii didactice în vederea atingerii unor obiective. Dar cum se poate transpune în practică acest imperativ, pentru a obține rezultatele dorite? Este întrebarea de la care s-a pornit în inițierea organizării unor experimente de ordin didactic privind folosirea metodelor oferite de T.I.C. în studierea literaturii române în gimnaziu.
În cele ce urmează, voi prezenta aspecte din experimentele întreprinse în școala privind studierea literaturii în gimnaziu pe baza utilizării sarcinilor didactice bazate pe T.I.C., sporul de eficiență în plan instructiv-educativ și formativ, față de tehnica didactică tradițională.
3.1. IPOTEZA DE LUCRU
Folosirea calculatorului în lecțiile de literatură a devenit, ca și în cazul altor metode moderne (activizante), un aspect care suscită discuții și controverse. Motivele sunt diverse: concepții și comportamente pedagogice inerțiale, sau atitudini înnoitoare cu orice preț de tipul unui avangardism oripilant; insuficienta cunoaștere a specificului logico-didactic al metodei, sau confuzia dintre ceea ce e modern și ceea ce e modă; formalismul, sau obediența excesivă, necondiționată, față de dispoziții și instrucțiuni. Toate acestea au pricinuit și continuă să pricinuiască neîncrederea în virtuțile metodei, care, aplicată incorect, poate duce la efecte neconcludente.
În aceste condiții și având în vedere că unul din obiectivele principale ale studierii literaturii în școală este ca elevii să ajungă la capacitatea de a efectua, singuri, un comentariu literar al operelor studiate, am pornit de la ipoteza că utilizarea Instruirii asistate de Calculator poate contribui într-o măsură evidentă la atingerea obiectivului menționat, numai în anumite condiții și anume în măsura în care iese din câmpul unor preocupări sporadice, întâmplătoare și devine o preocupare cu caracter permanent.
3.2. SCOP
Pornind de la ipoteza de mai sus, mi-am propus să organizez un experiment care să urmărească eficiența educativ-formativă a folosirii Instruirii asistate de Calculator în sistem, cu privire specială asupra formării deprinderilor elevilor de a comenta un text literar, cu aspecte implicate în această operație: spirit de observație, gândire, creativitate, exprimare (vocabular critic). Având în atenție acest obiectiv major, am fost preocupată de formarea la elevi a deprinderilor practice de elaborare a unui tip special de text, compunerea-comentariu, ca etapă ultimă a activității de receptare a literaturii. Astfel, efortului de analiză i se asociază, în final, cel de sinteză, la fel de important pentru dezvoltarea intelectuală a elevilor. Mobilul acestei preocupări l-a constituit ideea că cea mai adecvată modalitate de receptare a literaturii
în școală (și, mai ales în gimnaziu) este aceea a comentariului literar, opusă, în anumite privințe, analizei literare, devitalizată prin șablon și convenție didactică. Apreciez comentariul literar drept o modalitate mai suplă de receptare a literaturii, mai liberă de etapele prea rigide ale analizei literare și, prin aceasta, mult mai potrivită procesului de învățământ. Analiza literară impune o abordare cvasi-completă a problemelor pe care le ridică opera; comentariul literar poate detașa și dezbate doar acele aspecte care i se par profesorului semnificative în raport atât cu textul, cât și cu clasa care îl receptează. Inevitabila stereotipie pe care o implică analiza literară, prin mecanica aplicării acelorași etape diferitelor texte din programă, lasă astfel loc varietății, constituind în același timp o invitație la aprofundare.
3.3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI
3.3.1. EȘANTIONUL ȘI CARACTERISTICILE SALE
Principala metodă de investigație a constituit-o experimentul didactic. Acesta a fost organizat în localitatea Ion Creangă, la Școala Gimnazială com. Ion Creangă și la Școala Gimnazială Bălușești, în anii școlari 2012- 2013 și 2013-2014 și a antrenat două clase: a VII-a A (experimentală) de la Școala Gimnazială Ion Creangă și a VII-a B (de control) de la Școala Gimnazială Bălușești, coordonată de domnul profesor Cimpoeșu Petrică.
Clasele la care am realizat cercetarea reprezintă un grup format din perioada preșcolară și bine închegat ulterior, în perioada primară și apoi cea gimnazială. Participanții la cercetarea întreprinsă sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate și naționalitate. Nivelul dezvoltării psihice al elevilor este în concordanță cu profilul psihologic al elevului de gimnaziu, descris în literatura de specialitate. Ei provin din familii cu preocupări bine orientate spre școală, spre cunoaștere, majoritatea părinților dezvoltând un parteneriat frumos cu școala.
ETAPELE DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII
Primul test susținut a fost cel de evaluare inițială, în consens cu remarca lui D. Ausubel: „Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce contează cel mai mult în învățare sunt cunoștințele pe care le posedă elevul la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință.”
Cercetarea a cuprins trei etape:
a)Etapa constatativă – desfășurată în prima parte a semestrului I, din anul școlar 2012-2013. Această etapă a constat în aplicarea unor teste de evaluare inițială la limba și literatura română. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental.
Având un caracter constatativ, testul de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor elevilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.
b)Etapa ameliorativă – desfășurată pe perioada primului semestru, prin utilizarea sistematică a calculatorului în orele de limbă și literatură română.
Menționez că factorul experimental, calculatorul a fost introdus în predarea mai multor conținuturi la toate clasele la care predau, cu precădere în orele de literatura română prin vizionarea mai multor ecranizări după operele pe care elevii le studiază, prezentări PowerPoint cu diferite conținuturi.
Pe baza rezultatelor obținute am adoptat decizii adecvate de organizare a unor activități diferențiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învățătură, cât și cu elevii ce manifestă goluri în cunoștințe.
c)Etapa finală – desfășurată la începutul semestrului întâi, din anul școlar 2013-2014, odată cu sfârșitul perioadei de experimentare, prin aplicarea unei probe finale grupului de elevi. S-a urmărit evoluția elevilor pe parcursul anului, atât sub raportul cunoștințelor, deprinderilor formate, cât și al capacităților de aplicare a cunoștințelor însușite și al dezvoltării capacităților cognitive.
Menționez că informațiile culese au fost corelate, prelucrate, interpretate și folosite în organizarea și desfășurarea activității didactice în vederea optimizării ei.
3.3.3 METODOLOGIA DE CERCETARE
Încă de la începutul cercetării mele didactice am fost preocupată să trezesc interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru învățătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la capacitatea maximă a fiecărui elev, să combat fenomenul rămânerii în urmă la învățătură și să atrag mai mult familia în acțiunea de educare și instruire a elevilor.
Am pornit de la premisa că o bună cunoaștere a elevilor (sub aspect cognitiv, afectiv, volitiv, al potențialului creativ) îmi va arăta care sunt tehnicile de învățare adecvate fiecărui elev.
Metodele de cercetare sunt căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi, am adunat un material faptic substanțial și semnificativ, prelucrat științific și transpus apoi în generalizări.
Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:
a)metode de colectare a datelor (experimentul psihopedagogic, observația, convorbirea, analiza produselor activității, testul psihopedagogic) – care mi-au reliefat aspecte profunde despre calitățile gândirii, atitudinea lui față de sarcinile de învățare/ evaluare, a preferințelor pentru anumite modalități de lucru, greutățile pe care le întâmpină în rezolvarea unor sarcini, impresiile în legătură cu anumite fapte lingvistice sau din domeniul comunicării.
Principala metodă utilizată, metoda experimentului produce datele, furnizează fapte „provocate” special pentru raționamentul cercetării. IOAN JINGA o consideră metoda cea mai importantă în cercetare. La observare fenomenul pedagogic se desfășoară în condiții normale. Experimentul presupune modificarea condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului, este o observare provocată. Aplicarea riguroasă a experimentului pedagogic presupune parcurgerea unor etape:
Stabilirea problemei de cercetare și formularea ipotezei de lucru;
Verificarea ipotezei prin introducerea modificării produsă de aceasta;
Prelucrarea materialului faptic (confirmă sau infirmă ipoteza).
Experimentul pedagogic prezintă în opinia lui IOAN JINGA două forme: de laborator și natural.
În experiment intervin două categorii de variabile: variabile independente (schimbările introduse în vederea studierii efectelor produse de acestea) și variabile dependente (rezultatele constatate în urma utilizării variabilelor independente). Dacă într-un experiment variabila independentă este metoda de predare a cadrului didactic utilizată la lecție, variabila dependentă o constituie performanțele școlare ale elevilor.
Utilizând testele cu conținut psihopedagogic am încercat diagnosticarea nivelului de însușire al cunoștințelor de către elevi. Testul este o probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Ele sunt instrumente care organizează cunoașterea individualității elevilor, pentru scopurile principale ale acestei cunoașteri (individualizarea învățământului, asistența pedagogică de acordat elevului) dar și un mijloc de colectare a unor informații ample despre fiecare elev. Testarea, ca metodologie derivă din psihologie. Ea reprezintă o probă bine definită, de aici marele avantaj al folosirii testelor: sistemul de raportare valoric este unic.
În vederea măsurării calității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor, înainte, pe parcursul și după efectuarea experimentului, am aplicat probe (teste) speciale, elaborate de mine, ținând seama de specificul disciplinei și de obiectivele prevăzute de programa școlară. S-a urmărit atât verificarea cunoștințelor, cât și nivelul de dezvoltare a unor deprinderi (de exprimare în terminologia de specialitate, mai ales).
Rezultatele obținute prin aplicarea acestor probe au fost corelate cu rezultatele obținute prin aplicarea celorlalte metode, precum și cu rezultatele obținute în activitatea practică.
Observația s-a folosit pe tot parcursul experimentului și a urmărit reacția elevilor în cadrul lecțiilor, modul de a se antrena în rezolvarea unor sarcini, interesul de cele discutate.
S-a apelat frecvent și la convorbirea cu elevii și cu profesorii școlii; la studiul documentelor școlare și al produselor activității elevilor (cataloage, caiete de compuneri, portofolii).
Prelucrarea rezultatelor obținute, aplicând aceste metode de cercetare, s-a făcut prin:
b)metode statistico-matematice: tabele analitice, reprezentări grafice, diagrame, histograme.
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI
Activitatea experimentală a început la începutul semestrului întâi al anului școlar 2012-2013 și s-a încheiat la sfârșitul semestrului întâi, din anul școlar 2013-2014.
Pentru cunoașterea cu aproximație a nivelului de pregătire a elevilor celor două clase înaintea începerii experimentului, s-a dat o probă de cunoștințe și deprinderi, aceeași pentru ambele clase. Proba a cuprins întrebări care vizau procese intelectuale precum: spiritul de observație, gândirea, imaginația, implicit creativitatea, capacitatea de exprimare, cu privirea concentrată asupra folosirii terminologiei de specialitate și, în fine, durabilitatea cunoștințelor. Prin consultarea fișelor de cititor, s-a urmărit și măsura în care elevii frecventează biblioteca.
Redau în cele ce urmează, conținutul și punctajul acordat probei (pe întrebări și în ansamblu) și felul în care a fost aplicată.
Probă de cunoștințe și deprinderi
Citiți fragmentele și răspundeți la întrebări.
„Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți;
Risipite se împrăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată –
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.”
„- Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomenești.”
Identificați titlurile operelor din care s-au extras fragmentele și numele autorilor – 5 puncte.
Ce specie literară reprezintă poezia din care s-a extras al doilea citat? Dați definiția acestei specii, numiți și alți autori care au scris asemenea poezii – 20 puncte
Identificați, în fragmentele citate, figurile de stil studiate și dați definiția lor – 25 puncte
Explicați sensul cuvintelor: durduind, călării, steaguri, ploaie, ținând seama de contextul în care apar – 15 puncte
Caracterizați, succint, personajul care rostește cuvintele din cel de-al doilea fragment – 15 puncte.
Descoperiți personajele colective din primul fragment. Care este trăsătura de caracter predominantă a fiecăruia. – 20 puncte
Maximum de puncte – 100
Proba s-a dat concomitent la ambele clase care urmau să fie antrenate în experiment, elevii având la dispoziție 50 de minute de lucru efectiv. Supravegherea a fost asigurată de profesorii școlii, iar corectarea s-a efectuat de către doi profesori de specialitate, fiecare lucrare fiind citită și notată, independent, de ambii profesori, iar nota finală stabilindu-se prin rotunjire. În cazul în care diferența de notare dintre cei doi corectori a fost mai mare, lucrarea în cauză s-a recitit în comun și notat în consecință, prin consultare reciprocă.
Situația constatată, după corectarea și notarea lucrărilor, o prezint în continuare, sub forma unui tabel statistic (tabelul nr. 1).
După cum lesne se poate constata, nivelul de pregătire al celor două clase s-a arătat a fi foarte apropiat. Diferențele manifestate în cazul parametrilor urmăriți sunt destul de mici, unele înclinând de partea clasei cu statut experimental (rubricile 5,7,8,9,12), altele în favoarea clasei de control (rubricile 4,6,10,11). S-a considerat astfel că baza de pornire a experimentului e suficient de edificatoare pentru eventualitatea producerii și măsurării unor diferențe calitative în pregătirea elevilor celor două clase, ca urmare a modalităților de lucru diferite ce vor fi aplicate.
Tabelul nr. 1. Evidența calității cunoștințelor și deprinderilor
elevilor claselor a VII-a, înaintea experimentului
CLASA
NR. ELEVI
BUNE ȘI FOARTE BUNE
MEDIOCRE
SLABE
SPIRIT DE OBSERVAȚIE
GÂNDIRE
IMAGINAȚIE
SENSIBILITATE
CREATIVITATE
EXPRIMARE
CUNOȘTINȚE (DURABILITATE)
FRECVENTAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Pe parcursul experimentului, la clasa de control s-a folosit modalitatea tradițională de predare, recomandată de metodicile mai vechi, lecțiile de literatură fiind organizate în conformitate cu etapele tipice pentru „explication de texte”. În prim-plan s-a aflat activitatea profesorului, care a „predat”, adică a apelat prioritar, la „expunere”, el fiind cel care a rezolvat aproape toate aspectele comentariului literar. În acest caz au fost efectuate și câteva vizite la bibliotecă.
Clasa a fost solicitată să participe la lecții prin întrebări, elevilor li s-a oferit, atunci când au solicitat, explicații suplimentare. În general, s-au susținut lecții bogate în informații, dar nu s-a folosit aparatura audio-vizuală, în nici un fel.
La clasa experimentală, activitatea de comentare a textului literar a fost organizată diferit, îmbinând modalități didactice clasice cu modalități activizante, lăsând loc mai mare participării efective a elevilor la discuții. Pe lângă vizitele la bibliotecă, s-au desfășurat ore și în cabinetul de informatică care au constat în vizionări ale ecranizărilor după operele studiate de ei. Astfel elevii au urmărit filmul „Amintiri din copilărie” după opera cu același nume scrisă de Ion Creangă, ecranizarea nuvelei „Două loturi” după scrierea lui Ion Luca Caragiale, comedia „O scrisoare pierdută” după opera aceluiași scriitor, ecranizarea după romanul „Baltagul” a lui Mihail Sadoveanu și alte prezentări PowerPoint care vizau diferite aspecte. În cadrul procesului didactic al comentării textelor literare au fost aplicate diferite metode, cu precădere cele utilizate de TIC pe care le voi prezenta, succint, în continuare.
Amintiri din copilărie de Ion Creangă
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
1.Elevii să cunoască modalitatea integrării unui fragment în ansamblul operei.
2.Reactualizând cunoștințele dobândite anterior (fragmentele discutate în clasele a V-a și a VI-a), să fie în stare să adâncească cunoașterea unei opere literare, descoperind noi piste de analiză.
3.Să organizeze sinteza informațiilor dobândite, fiind în măsură să realizeze o compunere-comentariu, o compunere-caracterizare, valorificând fondul discuțiilor purtate în clasă și structurându-și materialul cu ajutorul unui plan organizat în introducere, cuprins și încheiere.
4.Să știe să-și sprijine ideile prin citate semnificative și să stăpânească tehnica integrării acestor citate în compunerea-comentariu.
5.Să folosească cunoștințele lexicale dobândite la situația concretă a unui context și să discearnă valoarea stilistică a unor elemente de vocabular.
Obiective afective
1.Să fie dispuși să recepteze noile informații, să se angajeze decis în soluționare sarcinilor didactice și să participe la dezbaterea în clasă a problematicii operei.
2.Să aibă sentimentul că se află în prezența unei mari opere literare și să trăiască, prin decodificarea ei, sentimentul estetic.
3.Să aibă sentimentul mândriei patriotice generat de conștiința marilor valori spirituale create de-a lungul vremii de către poporul nostru.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivelul standard al performanței: realizarea comentariului literar pe baza unui plan, valorificând conținutul discuțiilor purtate.
Nivelul minim al performanței standard: reproducerea clară și corectă a conținutului fragmentului discutat și consemnarea a cel puțin două mijloace prin care se exprimă arta literară a scriitorului.
ELABORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: Sistem de receptare dirijată
Profesorul va elabora sistemul de receptare dirijată, va adapta problematica la nivelul clasei de elevi și va comunica din timp acestora sistemul și organizarea lecțiilor
Timp afectat receptării operei: 4 ore
Selectarea materialului didactic: ecranizarea „Amintiri din copilărie”, după opera scriitorului; vocea lui Mihail Sadoveanu citind din Amintiri – înregistrare; imagini: casa din Humulești (exterior, interior), Valea Ozanei, Cetatea Neamțului, Iașul la jumătatea sec. al XIX-lea, portretul scriitorului; monografia Ion Creangă de George Călinescu.
SCENARIUL DIDACTIC
Captarea atenției (5 minute)
Pe fondul vocii lui M. Sadoveanu citind din Amintiri , se proiectează imaginile la retroproiector: Valea Ozanei, Cetatea Neamțului, casa din Humulești (exterior, interior), Iașul în 1850, portretul scriitorului. După terminarea proiecției, profesorul spune: Creangă este unul
dintre marii scriitori ai literaturii române. Ca forță creatoare și dimensiune spirituală a operei el poate fi apropiat de Eminescu, Sadoveanu, Arghezi. Despre el s-a scris mult, dar, poate, cele mai adânci cuvinte le-a rostit G. Călinescu:
„Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune. Ion Creangă este, de fapt, un anonim.”
Vă propun să ne bucurăm împreună de cea mai importantă dintre operele sale, cu mândria conștiinței că ea aparține artei universale și convingerea că vom desluși, în obișnuitele năzdrăvănii ale lui Nică a lui Ștefan a Petrei Ciubotariul din Humuleștii Neamțului, mărturia deplină a trăsăturilor celui mai autentic profil spiritual al neamului nostru.
Enunțarea obiectivelor (2 minute)
La sfârșitul celor patru ore, veți putea comenta ultimul capitol al scrierii lui Creangă, selectând cele mai semnificative citate, referindu-vă la structura compozițională și la lexicul operei și relevându-i valoarea artistică.
Ora 1
În această oră vom viziona împreună ecranizarea Elisabetei Bostan după cartea omonima a lui Ion Creangă, filmul a primit : Marele Premiu "Osso pardo asturiano" și Premiul special al juriului la Festivalul Internațional al filmului pentru copii și tineret de la Gijon – 1965. În seara de Ajun, Ștefan Ciubotărașu în rolul lui Ion Creangă ( cu care, poare fi ca figură, pur si simplu identificat ) își aduce aminte la bătrânețe de poznele copilăriei sale, în șapte dintre schițele volumului ”Amintiri din copilărie": când copil fiind (admirabil de natural micuțul interpret Ion Bocancea, în rolul Nică a lui Ștefan a Petrei, cădea mereu în buclucuri și făcea pozne după pozne: "La cireșe", "La scăldat", "Calul Bălan", "Pupăza din tei", "Bădița Vasile", "Cu plugușorul" și "Caprele Irinucăi". (43 minute)
Ora 2
Secvență introductivă (15 minute)
Reactualizarea unor cunoștințe dobândite anterior:
Opera și personalitatea scriitorului;
Încadrarea fragmentului în ansamblul operei;
Amintiri – primul roman al copilăriei țărănești din literatura noastră (G. Călinescu). Idei ancoră;
Document social și etnografic;
Document psihologic:
dragostea pentru „peisajul-cuib” (Vl. Streinu), trăsătura dominantă a psihologiei personajului central.
Secvență analitică (35 minute)
Plecând de la cele discutate până acum, să comentăm afirmațiile a doi importanți critici: G. Călinescu considera că, în Amintiri, Creangă înfățișează „copilăria copilului universal”. Încercând să definească specificul personalității lui Creangă și al operei sale, G. Ibrăileanu afirma următoarele: „Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de la munte între țăranii moldoveni”. Care dintre cele două afirmații critice vi se pare mai adevărată? Argumentați-vă punctul de vedere.
Opinia profesorului:
– Observația lui Călinescu este parțial exactă. Amintirile reprezintă „copilăria copilului universal” prin puritatea specifică vârstei, ori prin dispoziția pentru joc, caracteristică copilului de pretutindeni. Aceste trăsături apropie pe Nică de alte personaje-copii. Rădăcinile adânci ale personajului în vatra strămoșească, dragostea și mândria pentru locul natal îl deosebesc însă, prin intensitatea sentimentului, de toate celelalte personaje asemănătoare.
– Pentru o mai dreaptă înțelegere a operei lui Creangă, observațiile lui Călinescu trebuie completate cu cea a lui Ibrăileanu, care, prin reducerea succesivă a unor spații tot mai apropiate, ajunge tocmai la zona „peisajului-cuib”.
Ce se poate spune despre prezența acestui sentiment în ultimul capitol al operei, comparativ cu celelalte trei?
– Prezent în toate capitolele operei, acest sentiment este dominant în ultimul capitol, devenind motivul literar pe care acesta se structurează.
– Accentul deosebit pe care acesta îl dobândește aici se justifică și prin vârsta personajului. Ruptura se petrece acum la o vârstă când realitatea satului dobândește pentru Nică o semnificație cu totul nouă. Dacă în primele capitole satul însemna pentru Nică frații, surorile, cireșul văratic al mătușii Mărioara, ori prundul și știoalnele Ozanei, satul înseamnă acum pentru el șezătorile, clăcile, horele ori cântecele lui Mihai scripcarul cu care colinda ulițele satului în liniștea nopților.
Cum se exprimă artistic acest sentiment în ultimul capitol?
De observat, în primul rând, tripla comparație cu care se deschide capitolul și care sugerează rădăcinile adânci ale humuleșteanului.
Ora 3
Evaluare (10 minute)
Secvență analitică – în continuare (40 minute)
Asemenea creatorilor populari, Creangă evită, în opera sa, descrierea, adoptând formule stilistice rezumative, de o concentrație și o concizie maxime. Din perspectiva rezervei manifestată față de descriere, ultimul capitol constituie o excepție.
Scoateți pe fișe, sub formă de citate, descrierile din acest capitol.
Cum vă explicați insistența aici asupra unui procedeu ocolit în alte părți ale operei?
– Sentimentul dureros al ruperii de peisajul-cuib determină aici popasul descriptiv. Povestea, care începe și curge o vreme în tonul șăgalnic specific scriitorului, se umbrește treptat, melancolia devine reală. Tristețea, la început mimată, devine, la părăsirea satului, sentiment real, copleșind sufletul personajului. Acesta vibrează adânc, ochiul se agață parcă de fiecare din locurile dragi și iau naștere câteva profiluri descriptive, singulare în operă.
– Ultimul capitol al Amintirilor începe deci sub semnul sentimentului de tristețe, născut de părăsirea satului natal. Firesc ar fi ca acest sentiment să crească, treptat în intensitate, pe măsura depărtării personajului de casă.
În ce moment ar trebui să atingă acest sentiment punctul culminant?
– Sosirea la Socola, când ruptura de locul natal ar trebui să pară personajului definitivă.
Citiți finalul capitolului și încercați să surprindeți dispoziția sufletească reală a personajului.
Finalul reprimă, aproape total, tristețea inițială, vădind un personaj apt a se desfăta cu grotescul scenei care i se înfățișează privirii.
Citit cu atenție, capitolul evidențiază trecerea personajului prin dispoziții sufletești diferite:
Precizați care sunt aceste dispoziții.
Interpretați, din această perspectivă, scena popasului la Blăgești.
Cum vă explicați modificarea stării sufletești inițiale?
– Tristețea sub semnul căreia începe narațiunea se vădește a fi o stare sufletească improprie temperamentului personajului, narațiunea se destinde, treptat, jovialitatea, buna dispoziție și gluma revin sub impulsurile unui temperament pentru care vorba de haz reprezintă o a doua natură.
– Evoluția marchează trepte diferite și finalul fragmentului reprimă total mâhnirea inițială, dovedind un personaj dispus a se desfăta cu spectacolul ridicol al lumii.
– În trecerea gradată a personajului de la tristețe la bună dispoziție, popasul de la Blăgești ocupă un loc important, reprezentând un moment de tranziție, de coexistență a celor două sentimente. Tristețea este încă prezentă, dar dispoziția pentru glumă apare chiar aici, însă nu prin personajul central, ci prin intermediul unui personaj neutru – moș Luca -, pentru că sufletul lui Nică nu se eliberase încă pe deplin de nostalgia peisajului-cuib.
– Tristețe și veselie, mâhnire și glumă se îmbină în cunoscutul episod în care ironia se exercită fără răutate, dar cu ascuțime, asupra oamenilor trăitori în lunca Siretului. (Se citează)
– Fraza este organizată simetric, îmbinând regretul nostalgic pentru plaiurile natale, concretizat într-o secvență descriptiv-evocatoare, cu perspectiva ironică, umoristică, prin care autorul privește viața de la câmpie.
– Funcția stilistică a enumerației; întreg fragmentul creează impresia unei acumulări.
Enumerația este, de altfel, una dintre figurile de stil frecvent folosite de Ion Creangă în Amintiri.
Scoateți pe fișe, sub formă de citate, enumerațiile din acest fragment.
Ce efect artistic se realizează prin folosirea lor?
Se completează exemplele prezentate de elevi, insistându-se, mai ales, asupra prezenței enumerației în pasajele descriptive ale fragmentului.
Ora 4
Secvență analitică – în continuare (20 minute)
Creangă a fost un mare povestitor și foarte interesant este acordul lexicului cu fiecare dintre dispozițiile sufletești pe care le-am identificat
Tristețea – stare nefirească pentru scriitor – cută termenii nostalgici – evocatori.
Găsiți asemenea termeni în descrierile discutate.
Apreciați forța de sugestie a acestor cuvinte.
Dispoziția spre șotie și glumă își asociază o cu totul altă categorie de termeni.
Identificați asemenea termeni care concentrează ironie, autoironie, umor.
Apreciați puterea lor de sugestie.
– Melancolia asociază termenii nostalgici-evocatori precum: locuri „frumoase” sau „drăgălășenie”, munți „uriași”, din ei purced „cu răpejune” pâraiele, ducând „ahturile”omenești să le înece în Dunărea „măreață”. Cuvintele se vor calde, evocatoare, dar limba nu depășește locul comun și lexicul înregistrează, în acest sector al narațiunii, o eclipsă a expresivității.
– Redobândirea dispoziției sufletești firești schimbă situația și lexicul înregistrează o adevărată explozie de termeni cu inimitabile valențe în planul expresivității: „cioșmolindu-se”, „chiolhănosul”, „ticăitul”, „lioarba”, „a dârdâi”, „răcătăniile”, „târsoag”, „badanale” etc.
– Sintetic, fenomenul poate fi urmărit în folosirea seriei sinonimice a cuvântului „cai”.
Recitiți fragmentul și scoateți seria sinonimică a cuvântului „cai”.
Descifrați intențiile cu care folosește scriitorul fiecare din elementele acestei serii sinonimice.
– Seria sinonimică: cai (termen neutru), căișori, telegari, zmei (termeni care transfigurează realitatea în acord cu sentimentul încercat la ruperea de peisajul-cuib), smârțoage, mâți de cei leșinați” (termeni depreciativi, vădind dispoziție pentru pentru caricatural, care caracterizează starea de voioșie și jovialitate).
– Acești termeni, plasați în text după regula acordului cu dispoziția sufletească a personajului, sunt o mărturie a plasticității extraordinare a lexicului scriitorului, a artei sale, dar și o dovadă a unui Creangă incapabil a zăbovi în tristețe, depășindu-și stările depresive momentane prin resursele unui temperament pentru care viața este mereu frumoasă și merită a fi trăită.
– Optimismul, caracteristică esențială a psihologiei autorului.
Feed-back (3 minute): profesorul apreciază activitatea elevilor, pe parcursul celor trei ore de discuții și face eventuale recomandări.
Evaluare (25 minute)
Temă pentru activitatea independentă desfășurată în clasă:
Alcătuiți planul unui comentariu literar al fragmentului discutat, insistând pe firul narativ, conflictul interior și exterior al personajului principal, caracterizarea personajului Nică.
Discutarea unuia din planuri, aprecierea și îmbunătățirea lui, prin contribuția întregii clase la discuții.
Asigurarea retenției și a transferului (două minute)
Tema pentru acasă:
Perfecționați planul realizat, în perspectiva discuțiilor purtate.
Pe baza planului, alcătuiți comentariul scris al fragmentului comentat la clasă.
Încercați să găsiți un titlu expresiv pentru compunerea voastră.
Desfășurarea experimentului
Menționez faptul că, la ambele clase, procesul didactic a fost condus de cei doi profesori implicați în cercetare (Șc. Ion Creangă – clasa a VII-a A -exp. – prof. Iordăchioaie Teodora, Șc. Bălușești – clasa a VII-a B – contr. – prof. Cimpoeșu Petrică). Modul de lucru a fost, în mod deliberat, diferit, în sensul că la clasa experimentală, comentarea textelor literare s-a efectuat pe baza sarcinilor didactice oferite de I.A.C. (prezentat mai sus), prin antrenarea elevilor în activitățile de studiu individual și în dezbateri (discuții colective), iar la clasa de control s-a procedat tradițional. Aici, s-a urmat, în general, traseul specific metodei explicației de text:
lectura cu voce tare (lectura model);
localizarea fragmentului în ansamblul operei, integrând textul, prin explicații succinte, în creația scriitorului;
studiul fondului, prin reliefarea ideii principale, completată cu alte idei, secundare, extrase din text;
planul textului – organizarea ideilor într-o ordine logică și scrierea lor pe tablă;
studiul formei, realizat prin analiza lexicului, a figurilor de stil;
concluzii – sinteză a observațiilor anterioare despre scriitor și opera sa, dezvoltarea speciei literare respective în literatură.
Fără a neglija antrenarea elevilor prin exerciții de lectură, de povestire, de conversație, activitatea profesorului la clasa de control, s-a menținut, constant, în prim-plan, el fiind acela care a dispus de majoritatea timpului afectat orei, el fiind acela care a trasat liniile analizei, prin folosirea frecventă a expunerii și a explicațiilor.
La sfârșitul unității de învățare în maniera de lucru menționată, s-a efectuat o primă testare (decembrie 2012). Plecând de la ideea că eficiența instrumentelor bazate pe T.I. ca metodă didactică de studiere a literaturii poate fi pusă în valoare doar prin plusul formativ pe care îl realizează, s-a întocmit un test vizând acest aspect.
În cadrul testului am formulat o sarcină didactică cu obiective diferite:
Obiectivul I a urmărit posibilitățile de comentare a unui text literar;
Obiectivul II a avut ca scop nivelul lexical , prin testarea elementelor de vocabular critic al elevilor;
Obiectivul III a vizat sensibilitatea elevilor față de problematica textului, capacitatea de sesizare a unor nuanțe particulare, deci un aspect de subiectivitate al activității de comentare.
Referitor la obiectivul I:
secvența introductivă, privind informații despre scriitor și operă;
genul și specia;
tema;
caracterizarea personajelor;
portret fizic;
portret moral (dominanta lui interioară);
mijloace de caracterizare;
caracterizarea directă;
caracterizarea prin comportament;
caracterizarea prin limbajul personajului;
caracterizarea de către alte personaje;
mijloace de expunere;
comentarea semnificației titlului operei sau a finalului ei.
Referitor la obiectivul II:
Vocabularul critic al elevilor ar trebui să cuprindă termeni ca: gen, specie, epic, povestire, temă, personaj, subiect, expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ, portret fizic, portret moral, mijloc de expunere, narațiune, dialog, descriere, umor etc.
Conținutul testului
Într-o compunere de două pagini, argumentați că fragmentul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă aparține genului epic.
În realizarea compunerii veți ține cont de următoarele aspecte:
veți veni cu cel puțin cinci argumente;
vocabularul vostru critic să cuprindă cel puțin 10 cuvinte (structuri lexicale) aparținând acestui limbajului critic;
să vă expuneți propria părere în legătură cu textul studiat.
Timpul afectat testării: 50 de minute
Prezint, în continuare, sub forma unor tabele statistice, rezultatele evaluării testului:
Tabel nr. 2 – Atingerea obiectivului I
CLASA
NUMĂR LUCRĂRI
SECVENȚĂ INTRODUCTIVĂ (autor și operă)
IDENTIFICAREA UNOR TABLOURI DISTINCTE
TEMA
SUBIECTUL, MOMENTELE SUBIECTULUI
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
MIJLOACE DE CARACTERIZARE A PERSONAJELOR
MODALITĂȚI DE EXPUNERE ȘI ORGANIZARE COMPOZIȚIONALĂ
SEMNIFICAȚIA GENERALĂ
Obiectivul II- identificarea, în cuprinsul compunerii, a 10 cuvinte (structuri lexicale) specifice limbajului critic
Tabel nr. 3 – prezența elementului lexical critic în vocabularul elevilor
Tabel nr. 4 – aprecieri generale asupra vocabularului critic activ
Obiectivul III: posibilități de nuanțare a elementelor de comentariu (finețea compunerii de apartenență)
Tabel nr.5
Tabel nr. 6 – SITUAȚIA SINTETICĂ FINALĂ (în note și procente)
Situațiile statistice prezentate sunt în sine edificatoare. Ele nu au nevoie de comentarii suplimentare amănunțite. Progresul școlar al clasei experimentale apare în mod evident și este pus în lumină de media generală a clasei (7,50), cu 1,61 note mai mari decât media clasei de control (5,89), dar și alte aspecte, precum numărul mai mare de note foarte bune (6 note de 9 și 10), față de numai 2, la clasa de control, de asemenea, de numărul mare de note bune (7 note de 7 și 8 ), față de numai 4, la clasa de control și de numărul foarte mic (1 notă) de note slabe, față de cele 6 note de 4, la clasa de control. Distanța nu este foarte spectaculoasă, având în vedere că această testare vine după doar două luni de aplicare a experimentului dar, față de începutul anului școlar, în care cele două clase se aflau aproximativ la egalitate sub aspectul competențelor instrucționale, se poate vorbi de o distanțare vizibilă a clasei experimentale.
Călin ( file din poveste) de Mihai Eminescu
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
1.a.Obiectiv apropiat: receptarea uneia dintre cele mai caracteristice poezii eminesciene, prin analiza structurilor imagistice, lexicale, fonetice.
b. Obiectiv îndepărtat: formarea deprinderii de analiză a operei literare, prin analiza straturilor ei.
2.Elevii să obțină un orizont mai larg asupra poeziei eminesciene.
3.Să integreze discuțiilor purtate în clasă idei acumulate prin fișarea unei bibliografii sumare și accesibile.
4.La sfârșitul activității elevii vor putea:
a. Să comenteze poezia referindu-se la viziunea poetului asupra naturii, la cele trei tablouri surprinse în fragmentul din manual, la mijloacele de realizare a portretului fetei de împărat.
b. Să facă aprecieri asupra artei scriitorului comentat.
Obiective afective
1.a.Să trăiască sentimentul de admirație pentru opera lui Eminescu.
b. Să manifeste dorința de a citi și a reveni asupra altor poezii ale marelui poet.
2.Să arate interes pentru soluționarea sarcinilor didactice ale sistemului și participarea la discuții organizate în clasă.
3.Să opereze, la final, pentru una din temele de comentariu propuse de către profesor.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivel standard al performanței:
a. La sfârșitul orei, toți elevii vor putea motiva utilizarea folclorului românesc ca sursă de inspirație în opera lui Eminescu și vor putea argumenta ideeea valorii lirice eminesciene.
b. Vor realiza, prin liberă opțiune, una din temele de comentariu propuse de profesor.
Nivel minim al performanței: elevii vor cunoaște genul și specia literară; vor putea comenta tabloul de natură schițat de poet, vor selecta elementele de fabulos din structura textului; vor putea realiza un comentariu scris de cel puțin două pagini.
ELEBORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: sistem de receptare dirijată a textului; timpul afectat trei ore.
Selectarea materialului didactic: M. Eminescu, Poezii; prezentare PowerPoint cu date bibliografice ale autorului în care sunt surprinse imagini cu figura scriitorului la diferite etape ale vieții, imagini cu interiorul și exteriorul casei de la Ipotești, imagini ale locurilor în care acesta a studiat, fotografia cu mormântul lui M. Eminescu, prim plan cu versurile săpate în piatră; melodia Mai am un singur dor,secvență, înregistrare; prezentare PowerPoint cu textul operei, fiecare tablou fiind ilustrat cu imagini, obiecte în mișcare, creându-se astfel imaginea de real, de vizionare practic a unei ecranizări. Au fost foarte bine sugerate aici personificările, epitetele cromatice, metaforele, elementele de folclor;
Indicații bibliografice.
1.G. Ibrăileanu, Eminescu – note asupra versului, în vol. Scriitori români și străini, Editura pentru literatură, București, 1968, vol.I, p. 159, 171, 172, 173-174; 180-181.
2.T. Vianu, Epitetul eminescian, în Probleme de stil și artă literară, Editura pentru literatură, București, 1955, p.48-51.
SCENARIU DIDACTIC
Ora 1
Captarea atenției elevilor (4 minute
Pe fondul melodiei Mai am un singur dor (înregistrare) voi derula prezentarea PowerPoint cu datele bibliografice ale autorului.
Enunțarea obiectivelor și a temei studiate (1 minut)
Astăzi vom studia la clasă una din creațiile celui mai mare poet român, Mihai Eminescu. Ne propunem ca la sfârșitul activității noastre să aveți un orizont mai larg asupra creației eminesciene, să cunoașteți principalele teme și motive din creația autorului și să puteți comenta din această perspectivă poemul Călin (file din poveste).
Informații oferite de profesor: (5 minute)
Călin (file din poveste) este un poem scris de Mihai Eminescu și apărut la 1 noiembrie 1876 în revista Convorbiri literare. Își are originea într-un basm popular Călin Nebunul pe care Eminescu l-a cules și l-a versificat, fapt care explică titlul operei cu precizarea din paranteză. Eminescu abandonează firul narativ din basmul amintit și creează un poem romantic, alcătuit din opt fragmente, lăsând pe cititor să participe, cu fantezia lui, la umplerea spațiilor dintre acestea.
Primul fragment aduce un decor romantic cu un castel, în care apare un voinic, spre a cuceri inima frumoasei fete de împărat, ascunsă în iatacul tăinuit.
În fragmentul al doilea, fata de împărat constată efectele venirii Zburătorului și în taină îl cheamă: — „Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură”. Ascensiunea sentimentului de iubire în sufletul fetei de împărat o remarcăm în fragmentul al treilea, când eroina se contemplă, asemeni lui Narcis, în oglindă și constată că este frumoasă: „Cum că ea —frumoasa fată — a ghicit că e frumoasă”.
Clipele de bucurie sunt urmate de cele de durere din fragmentul cinci. Zburătorul, potrivit destinului său, trebuie să dispară. Fata de împărat, părăsită, trăiește clipe dramatice: „S-au făcut ca ceara albă. fața roșă ca un măr”. Ea este alungată, dar mai apoi și bătrânul crai, „cu barba-n noduri”, trimite zadarnic crainici ca s-o găsească și s-o aducă înapoi. În fragmentul al șaptelea, Zburătorul se întoarce sub forma unui voinic, numit Călin. El găsește fata după șapte ani într-o colibă, unde trăia ascunsă cu băiatul ei.
Fragmentul al optulea este cel mai bine realizat, sub aspect poetic, și cuprinde nunta din codru dintre Călin și fata de împărat. Este un fragment de basm, dublat de o nuntă între un fluture și o floare {„mireasa viorica’).
Fragmentul al optulea din poemul Călin (file din poveste) construiește o imagine a unei nunți, ca în basmele populare, așa cum o va relua George Coșbuc, în Nunta Zamfirei, cu alte mijloace artistice.
Lectura fragmentului propus spre studiere în manual, realizată de către profesor (2 minute).
Reluarea lecturii de către elevi. Trebuie menționat faptul că ora se desfășoară în cabinetul de informatică, lectura elevilor fiind realizată de pe monitoarele calculatoarelor unde se derulează prezentarea PowerPoint. (5 minute)
Secvență analitică (30 de minute)
1.Recitiți cu atenție fragmentul reprodus în manual.
Identificați, în structura acestui fragment, trei tablouri distincte.
Partea a VIII-a este alcătuită din trei secvențe:
Cadrul natural
Nunta celor doi tineri
Nunta fluturelui și-a viorelei
Arătați, succint, conținutul fiecărui tablou
Prima parte a fragmentului este o descriere literară în versuri. Găsim toate trăsăturile unui pastel. Imaginea naturii este prezentată prin prisma stării sufletești a eului liric. Martora acestui eveniment foarte important precum nunta este natura care primește un aer de sărbătoare, prin personificare este umanizată și participă la fericirea celor doi tineri. Cadrul natural este alcătuit din elemente specifice creației eminesciene: codrii, pădurea, izvoarele, iarba, elemente terestre, luna-element cosmic.
Partea a doua cuprinde nunta fetei de împărat cu frumosul Călin. Aflăm aici de ce pădurea este așa de „mândră „ și „sărbătorească”, pentru că găzduiește cel mai important eveniment din viața omului, nunta. Lângă lacul care personificat „se bate somnoros și lin”, se vede o masă „cu făclii prea luminate”. La aceasta vor lua loc invitații. Participanții la nuntă sunt personaje de basm. Ei sosesc din cele patru colțuri ale lumii, de pretutindeni, și sunt surprinși prin enumerație: împărați, împărătese, feți-frumoși, zmei și Pepelea.
Partea a treia cuprinde nunta gâzelor care se desfășoară tot într-un loc mirific și la care participă întreaga colectivitate, fiecare după priceperea și rostul lor. Furnicile trec „ducând în gură de făină marii saci” pentru prepararea plăcintelor și a colacilor, iar albinele „aduc miere, aduc colb mărunt de aur” din care cariul va face cercei. La nunta gâzelor participă un întreg alai ("nunta – întreagă"): nuntașii veseli ( "purici cu potcoave de oțel"), "un bondar rotund în pântec", care prin comportare și ținută sporește farmecul nunții, neamurile mirelui ("fluturi mulți de multe neamuri") și norodul curios ("gândăceii", "cărăbușii").
Dați fiecărui tablou titlul care vi se pare cel mai semnificativ.
Ora 2
Evaluare (10 minute)S
Secvență analitică (40 de minute)
Poemul Călin are ca temă motivul zburătorului. Zburătorul este, în concepția poporului nostru, un personaj fantastic, care poate lua diferite înfățișări. El se arată pe înserat tinerelor fete, le determină să se îndrăgostească de el și apoi dispare. Motivul a constituit punctul de plecare pentru multe creații literare cum ar fi: Zburătorul de Ion Heliade Rădulescu, Sburătorul, Crai Nou de Vasile Alecsandri, Luceafărul de Mihai Eminescu, care au, din această cauză, un profund specific național.
Poezia este romantică, fiindcă are ca subiect o poveste de dragoste, de fapt o dezvoltare a motivului popular al Zburătorului. Se arată, astfel, prețuirea pentru folclor specifică romanticilor. Eroii poemului sunt profund romantici. Eroina este excepțională prin frumusețea ei fizică, dar și spirituală. Zburătorul este un personaj fantastic, deci romantic. Călin este un erou excepțional, fiindcă este construit la punctul de interferență dintre motivul Zburătorului și un prinț sau un voinic din basmele populare, dacă nu chiar cu Făt-Frumos, adică Sfântul Soare, ca în Luceafărul.
Fragmentul reprodus în manual începe cu descrierea cadrului natural în care va avea loc fericitul eveniment.
Care sunt elementele de figurație poetică prin care conturează poetul acest cadru de natură?
Comentați registrul imagistic (imagini vizuale, imagini auditive, imagini olfactive etc.)
A) Vizuale: Dincolo de codrii de aramă" intrăm în pădurea de argint". Aici iarba de omăt este smălțuită cu flori albastre, iar izvoarele zdrumicate sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,/In cuibar rotind de ape, peste care luna zace". Totul este în mișcare, fapt sugerat de poet prin folosirea verbelor la gerunziu: albind", licurind", rotind".
B) Auditive: Farmecul peisajului este sporit de armoniile muzicale în care sunt ordonate zgomotele, întreaga pădure devenind o orchestră: mândra glăsuire a pădurii de argint". Trunchii bătrâni suspină "printre ramuri cu a glasului lor vrajă", iar izvoarele suspină și ele molatic, revărsatul lor amplificându-se într-un ropot dulce. Zgomotoasele popoare de muște surprinse de poet în sărbători murmuitoare" susțin muzicalitatea pădurii de argint.
C) Olfactive și gustative: Văzduhul tămâiet" este îmbălsămat de mireasmă și răcoare". Ropotul izvoarelor e dulce", iar florile sunt de miere pline".
D) Dinamice sau de mișcare: Este multă mișcare, forfotă în codru: florile tremur-ude", izvoarele trec peste pietre cu harnici unde", coboară-n ropot dulce", apa se rotește în cuibar", tremurând". Începând cu partea a doua, cele doua nunți pornesc alaiurile spre locul desfășurării lor.
Pe ce figuri de stil se structurează întregul tablou?
Care este figura de stil dominantă în acest tablou?
Ce impresie creează cititorului cadrul de natură eminescian?
Stilul eminescian se caracterizează printr-un imaginar romantic de basm, prin originalitate și muzicalitate, prin simplitate și profunzime, prin specific național, prin marea varietate a mijloacelor de versificație. Pentru a construi imaginea feerică de basm a nunții, în codru, Eminescu apelează la un șir de figuri artistice. Epitetele simple și duble subliniază însușirile neobișnuite ale acestui cadru fabulos: „ropot dulce”, „tăpșanul prăvălatic”, „râuri sclipitoare”, „mâna gingașei mirese”, „poala lung-a albei rochii”, „văzduhul tămâiet”. Comparațiile evidențiază expresiv anumite trăsături și sentimente: „fața-i roșie ca mărul”, „bâzâit ca de albine”, „un bondar rotund în pântec/ Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cântec”. Metaforele dau mai multă forță expresivă universului poetic: „și o stea în frunte poartă”, „în cuibar rotind de ape”, „mii de roiuri de albine / Curg în râuri sclipitoare”, „bulgări fluizi”, „colb de aur”, „sărbători murmuitoare”. Hiperbolele accentuează impresia de forfotă, de agitație specifică nunților: „Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese / Au venit ca să serbeze[…]”, „A popoarelor de muște sărbători murmuitoare”, „mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine”. Repetiția insistă pe detalii semnificative „[…] de departe vezi albind / […] Vezi izvoare zdrumicate […]”, „aduc miere, aduc colb mărunt de aur”. Aliterațiile creează o muzicalitate dulce, armonioasă: „Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline”, „zmei cu solzii de oțele”. Personificările însuflețesc cadrul de natură: „ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic”, „Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă”, „El tușește, își încheie haina plină de șireturi”. Enumerația conturează ritualul nunților: „Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, / Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele”, „Vin țânțarii, lăutarii, gândăceii, cărăbușii”. Inversiunile subliniază însușirile obiectelor: „de făină marii saci”, „mândrul întuneric”.
Comentați efectele artistice obținute de câteva metafore care v-au plăcut în mod deosebit.
Comentați efectul artistic obținut prin folosirea metaforelor în versurile:
„Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace
În cuibar rotind de ape peste care luna zace.”
Ora 3
Secvență analitică (30 de minute)
Observați cel de-al doilea tablou al fragmentului din manual.
Ce înfățișează acest tablou?
Este un tablou romantic, sugerând mitul comuniunii dintre om și natură. Astfel, „Pare-că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, /Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”. Masa împărătească este lângă codru, lângă lac și adună împărați și împărătese, veniți „din patru părți a lumii” „Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, / Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele”. Craiul este gătit cu mitră, cu schiptru și șade pe perine de puf. Nunul mare este mândrul soare, iar nună este mândra lună, sugerând o imagine din Miorița,dar mai ales din balada populară Soarele și Luna, ceea ce dă poeziei un profund caracter de specific național.
Comentați portretul fetei de împărat.
Modelul de frumusețe, în concepția poporului român, este mireasa prințesă. Ea are „păr de aur moale”, fața îi este „roșie ca mărul”, „o stea în frunte poartă”. Florile albastre, pe care le are în păr, sugerează imaginea iubitei din poezia Floare albastră a lui Mihail Eminescu. Fata, căreia ,,de noroc i-s umezi ochii” vine în alai, în rochie albă, purtându-și cu gratie trupul frumos. Albul strălucitor al rochiei exprimă puritatea ei asociată cu un mers ușor ,,aproape plutitori, asemenea celui al zânelor pădurii”.
Comparația populară, fața-i ,,roșie ca mărul” trădează emoția vie care o stăpânește , înfățișând în același timp tinerețea și frăgezimea chipului. Ochii ca oglinzi mișcătoare ale sufletului, împrumutând ceva din termenul ud al florilor de pădure, dezvăluie fericirea pe care o simte în sufletu-i curat.
Gingășia fabuloasă a fetei, părul strălucitor aproape de pământ, brațele și urmele goale adaugă un plus de frumusețe portretului de uimitoare simplitate și eleganță.
Observați cel de-al treilea tablou al textului.
Ce cuprinde acest tablou?
Care sunt elementele de figurație prin care se conturează tabloul?
Personajele din nunta gâzelor sunt : furnici, albine, greieri, carabusi etc. Nuntașii sunt micile gâze și vietăți ale pădurii.
Poetul realizează o atmonsferă de voioșie asemeni nunții populare, nunta gâzelor venind să lumineze bucuria celor doi tineri pentru împlinirea iubirii lor. Poetul descrie in paralel cele două nunți, cea împărătească și cea a gâzelor. La nunta gâzelor pregătirea mesei se face de către fiecare participant, pe când la nunta împărătească masa era deja pregătită iar participanții erau doar personajele din basme și curteni. Gâzele apar personificate, poetul punând în evidență însușirile lor. Este înfățișat apoi alaiul nunții, având în prim-plan greierele, vornic însoțit de nuntașii veseli. Bondarul prin ținuta sa sporește farmecul nuntii. Urmează caleașca trasă de lăcuste în care stă “mirele flutur”. În apropierea mirelui stau lăutarii, iar mulțimea gândacilor și a cărăbușilor reprezintă mulțimea curioasă.
Feed-back (3 minute): profesorul apreciază activitatea elevilor, pe parcursul celor trei ore de discuții și face eventuale recomandări
Evaluare (15 minute)
Temă pentru activitatea independentă desfășurată în clasă:
În realizarea artistică a tablourilor din fragmentul în discuție, se interferează două planuri: unul așa-zis real și altul fabulos.
Identificați aceste planuri în structura operei.
Clasificați, în perspectiva acestor planuri, personajele și arătați elementele artistice caracteristice celor două viziuni.
Asigurarea retenției și a transferului (două minute)
Tema pentru acasă:
Ești unul dintre participanții la nuntă. Redactează un scurt reportaj de la fața locului în care să prezinți atmosfera acestui eveniment.
Două loturi de Ion Luca Caragiale
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
Obiective operaționale:
Să desprindă ideile principale ale textului;
Să stabilească particularitățile compoziționale ale nuvelei;
Să sesizeze particularitățile de limbaj ale personajelor;
Să își adapteze vorbirea la dialog;
Să explice semnificațiile numelui personajului principal;
Să identifice trăsături ale personajului Lefter Popescu;
Să utilizeze un limbaj adecvat situațiilor de comunicare propuse.
8) Să organizeze sinteza informațiilor dobândite, fiind în măsură să realizeze o compunere-comentariu, o compunere-caracterizare, valorificând fondul discuțiilor purtate în clasă și structurându-și materialul cu ajutorul unui plan organizat în introducere, cuprins și încheiere.
9) Să știe să-și sprijine ideile prin citate semnificative și să stăpânească tehnica integrării acestor citate în compunerea-comentariu.
10) Să folosească cunoștințele lexicale dobândite la situația concretă a unui context și să discearnă valoarea stilistică a unor elemente de vocabular.
Obiective afective
1.Să fie dispuși să recepteze noile informații, să se angajeze decis în soluționare sarcinilor didactice și să participe la dezbaterea în clasă a problematicii operei.
2.Să aibă sentimentul că se află în prezența unei mari opere literare și să trăiască, prin decodificarea ei, sentimentul estetic.
3.Să aibă sentimentul mândriei patriotice generat de conștiința marilor valori spirituale create de-a lungul vremii de către poporul nostru.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivelul standard al performanței: realizarea comentariului literar pe baza unui plan, valorificând conținutul discuțiilor purtate.
Nivelul minim al performanței standard: reproducerea clară și corectă a conținutului fragmentului discutat și consemnarea a cel puțin două mijloace prin care se exprimă arta literară a scriitorului.
ELABORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: Sistem de receptare dirijată
Profesorul va elabora sistemul de receptare dirijată, va adapta problematica la nivelul clasei de elevi și va comunica din timp acestora sistemul și organizarea lecțiilor
Timp afectat receptării operei: 4 ore
Selectarea materialului didactic: piesa de teatru „Două loturi ”, după opera scriitorului;
SCENARIUL DIDACTIC
Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române, cel mai mare dramaturg român. Despre Caragiale au scris mulți și s-au spus multe lucruri frumoase. Cea mai remarcabilă însă, rămâne aprecierea autorului însuși despre creația sa, despre scrisul însuși: „De cinzeci de ani scriem cu litere latine. Limbi străine, de alte familii decât familia noastră romanică, au ajuns de mult să fie scrise perfect, logic și sistematic, cu literele noastre – limbi slave și limbi germanice, maghiara chiar, atât de deosebită de toate limbile indo-europene!…iar limba noastră, de cinzeci de ani ne tot batem capul și nu reușim s-o scriem cu litere străbune cum se cade…De ce oare? Numai și numai, fiindcă ne-a intrat în cap că o știm scrie, fără a-nvăța s-o scriem…Dormi în pace, alături de nuielușa ta, binefăcătorul meu dascăl!”
Vă propun să ne bucură, împreună de una din creațiile sale, „Două loturi”.
La sfârșitul celor patru ore, veți putea comenta această scriere a lui Caragiale, selectând cele mai semnificative citate, referindu-vă la structura compozițională și la lexicul operei și relevându-i valoarea artistică.
Ora 1
În această oră vom viziona împreună piesa de teatru jucată în regia lui Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi având în rolurile principale pe:
Grigore Vasiliu Birlic – Lefter Popescu
Dorina Done – Madame Lefter Popescu
Alexandru Giugaru – Comisarul Turtureanu
Marcel Angelescu – Căpitanul Pandele
Ion Iancovescu – Flașnetarul
Mircea Constantinescu – Bancherul
Margareta Pogonat – Țica
Remus Ionașcu – Turbatul
Radu Beligan – Narator
Ora 2
Ce nuvelă am vizionat ora trecută?
nuvela „Două loturi” de I. L. Caragiale
Care sunt momentele subiectului?
– expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul
Ce prezintă expozițiunea?
Ce reprezintă intriga?
– locul, timpul acțiunii, personajele
– momentul important care determină întreaga desfășurare a acțiunii
Cum se numește partea cea mai extinsă, care cuprinde faptele?
Ce reprezintă punctul culminant?
– desfășurarea acțiunii
– partea care cuprinde momentul de maximă intensitate
Ce reprezintă deznodământul?
– sfârșitul acțiunii
Lectura nuvelei pe fragmente
Unde se desfășoară acțiunea nuvelei?
Când se desfășoară evenimentele?
Cine este personajul principal?
Întâmplările au loc la începutul seclului al XX-lea, iar spațiul de desfășurare al evenimentelor este București.
Arătați în câteva rânduri ce moment al acțiunii este relatat la începutul textului și de ce autorul a plasat acest moment acolo.
Autorul plasează intriga la începutul textului, în locul expozițiunii. Dezvăluindu-ne motivul care a stârnit atâta agitație în viața familiei Popescu, și anume rătăcirea celor două bilete câștigătoare de loterie, autorul captează interesul cititorului, făcându-l să simtă alături de eroii săi nerăbdarea și emoția care îi stăpânesc.
Ce ni se prezintă în expoziție?
Lefter Popescu și-a cumpărat două bilete de loterie cu bani împrumutați de la Căpitanul Pandele. Acesta îl anunță pe Lefter că biletele au ieșit câștigătoare, dar el nu le mai găsește
Desfășurarea acțiunii
Lefter răscolește toată casa, dar biletele nu sunt nicăieri. Își amintește că le-a pus în jacheta cenușie, dar soția o vânduse. După ce, înfuriat, sparge toate farfuriile, pleacă în căutarea țigăncilor, care cumpăraseră jacheta. Lefter recuperează jacheta, dar nu și biletele. El lipsise de la serviciu și este somat de șeful său să se prezinte la minister. Trecând din nou pe la „chivuțe”, Lefter este agresat de acestea.
. Punctul culminant
Ducându-se la minister, găsește loturile într-un dosar și, fericit, ăși depune demisia. Merge să-și încaseze câștigurile, dar este anunțat că numerele biletelor fusese inversate și atunci devine agresiv.
Relația autorului cu cititorul se evidențiază la sfârșitul nuvelei printr-un final deschis. Argumentația acest lucru.
Autorul nu prezintă propriu-zis deznodământul operei. Încearcă pentru început să se transpună în ipostaza unui autor cu prestigiu „cari se respectă și sunt foarte respectați”, înfățișând finalul trist al întâmplării. Cei doi eroi cu mințile zdruncinate de a nu fi putut suporta jocul absurd al hazardului rătăcesc prin viață. Existența lor s-a schimbat pentru totdeauna după șocul suferit. Eroii pot fi cu greu recunoscuți după trecerea anilor. Maica Elefteria, retrasă, la mănăstirea Țigănești, blândă și tăcută, nu răspunde la nici o întrebare, doar un singur obicei poate trăda o obsesie rămasă din existența ei anterioară: culegea de oriunde cioburi de străchini pe care le ascundea „cu scumpătate” în „scunda ei chiliuță”.
Celălalt erou, domnul Popescu, putea fi cu greu recunoscut într-un bătrânel „micuț”, plimbându-se fără țintă pe străzile Bucureștiului și repetând șoptit, cu „glas blajin”, același cuvânt: „Viceversa! … da, viceversa! …”.
Autorul, cu ironia-i binecunoscută, refuză statutul unui scriitor de succes și afirmă că nu cunoaște deznodământul acestei întâmplări: „nu știu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu și cu madam Popescu.” Autorul lasă astfel toată libertatea cititorului să-și imagineze cum au suportat eroii această întâmplare. Refuzând deznodământul tragic prezentat anterior, autorul oferă cititorului o undă de speranță la gândul că poate eroii au revenit la existența lor anterioară, ori au căpătat mai mult curaj ca să înfrunte viața, ori altceva. Totul devine posibil prin intermediul cititorului, datorită puterii de înțelegere și sensibilității acestuia.
Ora 3
Evaluare (10 minute)
Secvență analitică – în continuare (40 minute)
Caragiale, mânuitor remarcabil al dialogului, nu se dezminte nici în această operă. Fiind o operă epică, nuvela aduce în prim-plan narațiunea, într-o desfășurare rapidă de episoade. Argumentează în 5-6 rânduri că naratorul operei literare Două loturi de Ion Luca Caragiale este unul obiectiv.
Narațiunea se desfășoară la persoana a treia singular. Prezența naratorului se face simțită în text de la începutul nuvelei prin întrebările pe care le pune în numele cititorului („Dar ce au pierdut? ce caută?”) sau prin gândurile care îl frământă („Bine, dacă a pierdut biletele, de unde știe d. Lefter de câștig?”). Finalul nuvelei este unul deschis, naratorul face câteva aprecieri ironice în numele său, lăsând cititorului libertatea de a-și imagina deznodământul întâmplării.
Situațiile în care se află personajul principal, dau întregii nuvele o aparență comică. Explică, în 10-11 rânduri, aparența comică a nuvelei Două loturi de Ion Luca Caragiale.
Nuvela are o aparență comică ținând cont de comicul de situație (pierderea biletelor, spargerea farfuriilor, conflictul cu țigăncile, revolta chivuțelor împotriva agresorului), de limbaj (felul neașteptat de a vorbi a lui Lefter Popescu, limbajul țigăncilor) sau de comicul de caracter (schimbarea de atitudine a lui lefter față de șeful său, supranumit „turbatul”). Numele proprii reprezintă și în această nuvelă caragialiană o sursă de umor: „Lefter” este tipic pentru omul umil, sortit sărăciei, „Popescu” desemnează anonimul, omul obișnuit printre mulți alții la fel, „strada Emancipării” aduce ipoteza iluzorie a depășirii unei condiții sociale umile, „Mahalaua Farfurigiilor” localizează comunitatea țiganilor care se ocupau cu acest tip de negoț.
În realitate, nuvela ascunde drama profundă a micului funcționar orbit de perspectiva unui câștig neașteptat și netrudit, care să-i transforme existența din temelii.
În creația sa, Caragiale utilizează un limbaj viu și colorat. În ce manieră acesta devine un exemplar mijloc de caracterizare a personajelor?
Limbajul viu și colorat este un mijloc extraordinar de caracterizare a personajelor: prin felul de a vorbi al țigăncilor („haoleu”, „oarba”, „ho”, „hăla”, „belete”, „a da pe cineva tava”, „a ține de cald”), prin expresiile populare („caută pe brânci”, „i se taie încheieturile”, „a canoni”, „un fel de slăbiciune la lingurea”, 2dracul n-a venit să le ia”), jargonul („parol”, „era în negligé”, „pardon”) sau neologismele utilizate („infamii”, „sardonic”, „ipohondrie”, „destituire”, „viceversa”). Totul conferă mai multă forță ți expresivitate personajelor, autenticitate și verosimil dialogului și conflictului.
Deși text epic, autorul nu a neglijat utilizarea unui limbaj figurativ. Selectați din text câteva figuri de stil și observați rolul pe care acestea îl au în realizarea acțiunii
Conținutul nuvelei oglindind drama micului funcționar este realizat cu multă măiestrie artistică de către autor. Simplitatea și naturalețea cu care Caragiale înfățișează întâmplările și personajele se reflectă și în utilizarea echilibrată a mijloacelor artistice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Utilizarea Calculatorului In Activitatea Predare Invatare a Literaturii Romane In Gimnaziu (ID: 160917)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.