Utilizarea Aplicatiilor Intranet In Activitatea Unei Firme

1. ASPECTE GENERALE

Conceptul de intranet a apărut și s-a dezvoltat odată cu apariția și mai ales, dezvoltarea Internet-ului. Internetul este o rețea internațională de rețele de calculatoare care cunoaște o amploarea deosebită datorită unor standarde care fac ca informația să poată circula între calculatoarele conectate în rețea din toată lumea într-un timp foarte scurt. Internetul ca o rețea ce acoperă toată lumea și care are posibilitatea de extindere permanentă și nelimitată prezintă un potențial extraordinar pentru tot ceea ce tine de comunicarea umana, informare, documentare și alte activități din orice domeniu academic, economic, politic ș.a.m.d.

Internetul își are originea într-o rețea militară experimentală de comunicații, numită ARPAnet (rețeaua agenției de cercetări avansate) care a fost proiectată acum 20 de ani cu scopul de a "supraviețui funcțional în cazul unei conflagrații și distrugeri a unei părți a rețelei" Jalobeanu Mihai. Astfel, chiar dacă anumite puncte ale rețelei sunt distruse de un eventual atac, infrastructura rețelei nu are prea mult de suferit și își poate continua activitatea prin celelalte puncte ale sale care rămân intacte printr-o reconfigurare a sistemului. Așa s-a ajuns la un sistem care "poate schimba automat căile de transmisie a informațiilor în cazul unor defecțiuni sau a unor blocaje datorate supraîncărcării" Jalobeanu Mihai.

La început această rețea a fost rezervată exclusiv folosului funcționarilor guvernamentali și cercetătorilor în computer science. Cu timpul însă, dezvoltările tehnologice și extinderea rețelelor locale au condus la ideea interconectării acestor rețele. Ideea aceasta ambițioasă a determinat construirea unor supercalculatoare și a condus la o organizare ierarhică și modulară a rețelelor. Pasul următor a fost finanțarea de către NSF (Fundația Naționala pentru Știință a S.U.A.) a conectării campusurilor universitare, ce a determinat realizarea unor rețele intermediare, de către companii și organizații care aveau și sarcina de a le întreține. Tocmai implicarea, conform spiritului specific american a unor firme precum IBM, MCI care au evoluat ulterior ajungând adevărate consorții, a făcut posibilă dezvoltarea unor nuclee proprii care să permită accesul rapid în rețea a milioanelor de utilizatori din toata lumea care folosesc astăzi Internetul în mod constant.

Astăzi Internetul reprezintă un "ansamblu de mii de rețele întreținute de mii de organizații distincte de pe tot globul", astfel încât pentru utilizatorii simpli "nu exista o organizație centrală sau o autoritate supremă". Pentru asigurarea unui minim necesar de omogenitate în cadrul rețelei, s-a constituit asociația numită Internet Society care își propune "promovarea comunicării și ameliorarea interschimbului de informații" Jalobeanu Mihai.

Această asociație este reprezentativă pentru o caracteristică esențială a funcționării Internetului și anume voluntariatul, (care se respectă cel mai puțin tocmai de noii veniți în rețea), întrucât ea este alcătuită din doua grupe de voluntari, care au în principiu atribuții tehnice ce poarta titulaturile de : Internet Architecture Board responsabil de aprobarea standardelor, convențiilor și adreselor prin alocarea resurselor și Internet Engeneering Task Force care se ocupă de problemele operaționale și tehnice prin delegarea de subgrupuri de voluntari pentru soluționarea problemelor care se ivesc.

Referitor la modalitatea specifică de conducere a Internetului Mihai Jalobeanu o compară cu o biserică ce este condusă de un consiliu de enoriași care se ocupă de toate fără a avea o autoritate de decizie, guvernarea realizându-se exclusiv prin consens.

Deși Internetul este atât de amorf încât nu se poate ști câte servere sunt conectate la un moment dat, numărul serverelor înregistrate este în continuă creștere, astfel ca în mai '94 numărul serverelor (puncte nodale în rețeaua ierarhică) înregistrate ajunsese la 2,2 milioane, estimându-se un număr de persoane care se pot conecta simultan cuprins între 20 și 100 milioane de oameni.

Internetul oferă utilizatorilor lui o multitudine de servicii care variază prin modul de funcționare în funcție de producătorii fiecărui soft în parte. Standardele după care se centrează toate activitățile pe Internet presupun însă o anumită omogenitate prin instituirea unor protocoale de funcționare.

Sunt patru instrumente mai importante disponibile pe Internet: WWW (World Wide Web-ul), Gopher-ul, E-mail-ul și FTP-ul la care se adaugă încă două care sunt în general mai rar utilizate și chiar ieșite din uz fiind depășite și anume Wais-ul și Telnet-ul. Fiecare din acestea reprezintă un sistem aparte de comunicație în cadrul Internetului.

Deși fiecare din aceste instrumente are o istorie proprie, în ultima vreme ele tind din ce în ce mai mult spre o utilizare îmbinată mai ales în cadrul www-ului care prin noile sale formate permite o integrare tot mai accentuată a mediilor informatice.

FTP-ul reprezintă metoda principală de transfer a fișierelor pe Internet, deși în ultima vreme programele specializate exclusiv pe serviciul FTP cedează tot mai mult loc facilităților de transfer de fișiere ale mediilor integrate www care sunt mult mai facil de utilizat.

Gopherul și WAIS-ul reprezintă servicii de livrare distribuită a documentelor care ușurează munca de căutare, regăsire și preluare a documentelor de pe calculatoare aflate la distantă. Gopherul are avantajul de a combina funcționarea altor instrumente Internet, cum ar fi telnet, archi, ftp și chiar a e-mail-ului și funcționează integral pe tehnica meniurilor "fiind considerat de multă lume cel mai simplu și comod instrument de acces Internet". În timp ce Wais-ul (Wide Area Information System) este o puternică mașină de căutare pe Internet permițând căutarea simultană pe diferite centre Internet. Acesta are avantajul că permite atât parcurgerea on-line a rezultatelor căutării cât și retrimiterea acestora către o adresa de e-mail, având însă limita că permite doar un număr limitat de răspunsuri.

Protocolul Telnet presupune o sesiune de lucru pe un calculator la distantă în care pot fi lansate diferite programe ce servesc ca porți de trecere spre resursele Internet precum ar fi Hytelnet și Libs. Iar dezvoltarea acestor programe de trecere face posibil accesul la alte servicii Internet cum sunt buletinele și conferințele electronice și baze de date on-line.

Buletinele electronice disponibile prin telnet diferă foarte mult în ceea ce privește funcționalitatea și nivelul lor de folosire. Tot prin telnet se pot accesa și diferite sisteme de calcul ale unor calculatoare aflate la distantă.

Deși multe din aceste servicii sau protocoale au făcut cariera în istoria Internetului, majoritatea din ele cedează tot mai mult locul unor interfețe utilizator care integrează intr-un tot unitar o multitudine de medii de informare, de la text în diferite formate, grafica, și chiar până la imagini în mișcare și sunete.

WWW-ul prin caracteristicile pe care le are a suscitat multe reflecții supra sa. El a fost văzut ca implementarea "comunității globale" (o idee utopică în teoria comunicării) a lui Mac Luhan, apoi ca instrument de comunicare în două sensuri, ca mediu de informare personal (în care subiectul devine activ în raport cu informația putând-o reorganiza după propriile nevoi), ca mediu textual și ca intertext (fiecare text fiind alcătuit din mai multe citate, fiecare subtext făcând trimiterea la contextul său), ca text întreținut de mai multe persoane, ca flux de informații, și nu în ultimul rând ca trecere la comunicarea electronică.

Un astfel de mediu integrat care este considerat "viitorul instrumentelor de navigație pe Internet" este așadar World Wide Web-ul.

Acesta este un sistem hipertext și multimedia care permite realizarea de salturi prin rețea, citiri de documente cu grafice și figuri, acces la surse ce includ imagini și sunete (secvențe de animație, clipuri) etc. Meritul deosebit pe care îl are www-ul este tocmai faptul ca el facilitează un acces de tip on-line, permițând tot mai multor instituții și firme să intre în această rețea mondială de calculatoare.

Elementul central de construcție al www-ului este homepage-ul care este localizabil printr-o adresă URL (uniform resource locator) și conține diferite informații permițând în același timp și trimiteri la alte adrese din oricare parte a rețelei, cât și servicii de tip e-mail și ftp.

Intranetul reprezintă o rețea locală care folosește protocoalele de rețea specifice Internet-ului (TCP/IP și ISO/OSI) pentru a comunica între sisteme.

Rețelele de calculatoare reprezintă în prezent suportul principal pentru realizarea comunicațiilor în majoritatea organizațiilor moderne. Evoluția continuă, schimbarea practicilor în afaceri și noile aplicații forțează însă limitele tehnologiei către noi performanțe, grade de flexibilitate și fiabilitate. Astfel, soluțiile viitorului vor permite disponibilizarea unei lățimi de bandă mai mari, un trafic multimedia și o administrare simplificată a rețelei.

Tehnologia comutației va fi cea care va aborda noile cerințe, mărind durata de viață a rețelelor existente în timp ce va permite apariția noilor arhitecturi. Ea va fi cea care va oferi funcții de scalabilitate și flexibilitate necesare pentru interconectarea rețelelor în secolul următor.

O dată cu extinderea domeniilor de aplicare a calculatoarelor, a crescut și numărul utilizatorilor ce doreau să facă schimb de date sau să prelucreze informațiile comune.

De exemplu, zeci de angajați ai unei firme lucrează împreună la elaborarea bugetului, fiecare din ei fiind responsabil de un anumit compartiment. În cadrul unei companii de transporturi aeriene biletele la una și aceeași cursă pot fi vândute de mai multe agenții, care evident, se află în orașe diferite. Pentru a soluționa astfel de probleme, au fost elaborate mijloace tehnice care permit calculatoarelor să comunice între ele

Numim rețea o mulțime de calculatoare ce pot schimba informații prin intermediul unei structuri de comunicație.

1.1 Topologia rețelelor de calculatoare

Prin topologia unei rețele se înțelege modul de interconectare a calculatoarelor în rețea. Folosirea unei anumite topologii are influență asupra vitezei de transmitere a datelor, a costului de interconectare și a fiabilității rețelei. Există câteva topologii care s-au impus și anume: magistrala, inel, arbore. Pe lângă acestea întâlnim și alte modele topologice: stea, inele intersectate, topologie completă și topologie neregulată. În figura 1 se pot vedea reprezentate, sub formă de grafuri, aceste modele.

Fig. 1. Topologii de rețele

Topologia de magistrală este cea mai folosită atunci când se realizează rețele locale de mici dimensiuni, iar performanțele nu trebuie să fie spectaculoase. Acest model topologic se mai numește și magistrală liniară, deoarece exista un singur cablu care leaga toate calculatoarele din retea. Avantajul este atât acela al costului mai scăzut (se folosește mai puțin cablu), dar și acela că, în cazul ruperii unui cablu sau defectării unui calculator, nu se ajunge la oprirea întregii rețele. Dezavantajul folosirii unui singur cablu este ca, atunci când dorește să transmită date, calculatorul trebuie să "lupte" pentru a câștiga accesul (trebuie să aștepte eliberarea cablului).

Topologia de inel conectează fiecare calculator de alte două, imaginea fiind aceea a unor calculatoare așezate în cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate calculatoarele intermediare înainte de a ajunge la destinație. Dacă nu se folosesc cabluri suplimentare, oprirea unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea întregii rețele. Performanțele unei rețele inel sunt ceva mai mari decât ale unei rețele magistrală.

Topologia stea folosește un calculator central care va fi conectat cu toate celelalte calculatoare prin cabluri directe. Toate transferurile de date se realizează prin intermediul calculatorului central. Dacă se folosește unablu care leaga toate calculatoarele din retea. Avantajul este atât acela al costului mai scăzut (se folosește mai puțin cablu), dar și acela că, în cazul ruperii unui cablu sau defectării unui calculator, nu se ajunge la oprirea întregii rețele. Dezavantajul folosirii unui singur cablu este ca, atunci când dorește să transmită date, calculatorul trebuie să "lupte" pentru a câștiga accesul (trebuie să aștepte eliberarea cablului).

Topologia de inel conectează fiecare calculator de alte două, imaginea fiind aceea a unor calculatoare așezate în cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate calculatoarele intermediare înainte de a ajunge la destinație. Dacă nu se folosesc cabluri suplimentare, oprirea unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea întregii rețele. Performanțele unei rețele inel sunt ceva mai mari decât ale unei rețele magistrală.

Topologia stea folosește un calculator central care va fi conectat cu toate celelalte calculatoare prin cabluri directe. Toate transferurile de date se realizează prin intermediul calculatorului central. Dacă se folosește un calculator central de mare putere, atunci rețeaua va avea performanțe ridicate, însă defectarea acestuia duce la oprirea retelei.

În afară de cele prezentate mai sus se mai pot folosi topologii combinate, cum ar fi lanțul de stele, însă orice topologie ar fi aleasă, există un număr de probleme ce trebuiesc rezolvate (modul de obținere a accesului este una dintre cele mai importante, trebuind eliminată posibilitatea ca un singur calculator să "monopolizeze" mediul de transmisie). Apar probleme suplimentare atunci când rețeaua noastră este eterogena (conecteaza diverse tipuri de calculatoare sau este formata din mai multe rețele diferite ca tip).

Trebuie să se realizeze o separare între topologia fizică, despre care am discutat mai sus, și topologia logică (modul în care datele sunt transferate de la un calculator la altul).

1.2. Protocoale de comunicare în rețea

Un rol important în rețelele de calculatoare îl joacă protocolul de comunicare.

Protocolul este un ansamblu de convenții și reguli pe baza cărora se realizeaza transmiterea datelor.

Arhitectura rețelei este dată de modul de interconectare a componentelor rețelei, pentru a realiza un anumit protocol de comunicare.

Fig. 2. Protocolul de comunicare ISO/OSI

Arhitectura unui sistem trebuie să ofere informații despre modul în care se conectează componentele sistemului și despre interacțiunea dintre acestea, dar ofera și o imagine generală a sistemului. Stabilirea arhitecturii sistemului, fie că este vorba despre o rețea sau despre un produs software, este una dintre cele mai importante etape ale realizării unui proiect. Este foarte important să se stabilească zonele critice ale sistemului, adică acele componente ce prezintă risc mare de defectare sau care, prin defectarea lor, pot provoca oprirea parțială sau totală a sistemului. Trebuiesc luați în considerare și factorii care ar putea avea influență asupra sistemului (până și condițiile atmosferice ar putea influența funcționarea unei rețele).

Pentru reducerea complexității alcătuirii, majoritatea rețelelor sunt organizate pe mai multe nivele (straturi), în sensul împărțirii stricte a sarcinilor: fiecare nivel este proiectat să ofere anumite servicii, bazându-se pe serviciile oferite de nivelele inferioare. Atunci când două calculatoare comunica, în fapt, se realizeaza o comunicare între nivelele de același rang ale celor două mașini. Nivelul n al mașinii A realizează schimb de date cu nivelul n al mașinii B prin intermediul unui protocol numit protocolul nivelului n. În realitate datele nu sunt transmise de la nivelul n al unei mașini către nivelul n al alteia. În schimb, fiecare nivel realizează prelucrările specifice asupra datelor și le transmit nivelului inferior, până la nivelul fizic unde se realizează schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic se poate vorbi de o "conversatie" între nivelele a două mașini.

Între oricare două nivele adiacente există o interfață , care stabilește care sunt serviciile oferite nivelului superior. În momentul proiectării arhitecturii rețelei trebuie să se specifice clar numarul de nivele și interfetele aferente. Mulțimea protocoalelor și a nivelelor reprezintă arhitectura rețelei. Specificațiile arhitecturii (i.e. documentația ce descrie arhitectura) trebuie să fie destul de detaliate pentru a permite implementarea de aplicații care să se conformeze specificului fiecarui nivel.

1.3 Modelul arhitectural ISO-OSI

Odata cu apariția unei noi tehnologii, se manifestă și un fenomen de proliferare a produselor ce utilizează tehnologia respectivă, fiecare producator dorind să impună pe piață propria realizare (mai buna sau mai proastă decât altele). După un anumit timp, piața realizează o "selecție naturala", rămânând în competiție doar produsele de calitate. Acest interval de timp duce la "maturizarea" tehnologiei respective și reprezinta un test al utilității ei. Urmează interminabile discuții și controverse între firmele combatante, iar o comisie internaționala încearcă să stabilească un set de reguli și convenții obligatorii pentru toți cei ce dezvoltă produse bazate pe tehnologia în discuție. Astfel se naște un standard . Din punct de vedere fizic, standardul se prezintă sub forma unui "metru cub" de documentație, prea puțin accesibilă omului de rând, conținând recomandări pe care nu toți le respectă sau ar fi imposibil ca, respectându-le, să "iasă" un produs funcțional. Standardul este important pentru unificarea diverselor variante ale tehnologiei respective și definește un set de reguli generale, universal acceptate, contribuind la apariția de produse portabile.

Standardele sunt aprobate de organizații internaționale, cum ar fi: OSI (International Standards Organisation), ECMA (European Computer Manufacturer's Association), IEEE (Institute of Electrical and Electronical Engineers), ANSI. Elaborarea standardelor pentru rețele a devenit necesară datorită diversificării echipamentelor și serviciilor, care a condus la apariția de rețele eterogene din punctul de vedere al tipurilor de echipamente folosite. În plus, multitudinea de medii fizice de comunicație a contribuit la decizia de a defini reguli precise pentru interconectarea sistemelor. ISO a elaborat un model arhitectural de referință pentru interconectarea calculatoarelor, cunoscut sub denumirea de modelul arhitectural ISO-OSI (Open System Interconnection).

Modelul ISO-OSI împarte arhitectura rețelei în șapte nivele, construite unul deasupra altuia, adaugând funcționalitate serviciilor oferite de nivelul inferior. Modelul nu precizează cum se construiesc nivelele, dar insistă asupra serviciilor oferite de fiecare și specifică modul de comunicare între nivele prin intermediul interfețelor. Fiecare producător poate construi nivelele așa cum doreste, însă fiecare nivel trebuie să furnizeze un anumit set de servicii. Proiectarea arhitecturii pe nivele determină extinderea sau îmbunătățirea facilă a sistemului. De exemplu, schimbarea mediului de comunicație nu determină decât modificarea nivelului fizic, lăsând intacte celelalte nivele.

În figura 2 se pot vedea cele șapte nivele ale modelului arhitectural ISO-OSI:

Fig. 3. Nivelele modelului arhitectural ISO-OSI

1. Nivelul fizic are rolul de a transmite datele de la un calculator la altul prin intermediul unui mediu de comunicație. Datele sunt văzute la acest nivel ca un șir de biți. Problemele tipice sunt de natură electrică: nivelele de tensiune corespunzătoare unui bit 1 sau 0, durata impulsurilor de tensiune, cum se inițiază și cum se oprește transmiterea semnalelor electrice, asigurarea păstrării formei semnalului propagat. Mediul de comunicație nu face parte din nivelul fizic.

2. Nivelul legăturii de date corectează erorile de transmitere apărute la nivelul fizic, realizând o comunicare corectă între două noduri adiacente ale rețelei. Mecanismul utilizat în acest scop este împărțirea bitilor în cadre (frame), cărora le sunt adaugate informații de control. Cadrele sunt transmise individual, putând fi verificate și confirmate de către receptor. Alte functii ale nivelului se referă la fluxul de date (astfel încât transmițătorul să nu furnizeze date mai rapid decât le poate accepta receptorul) și la gestiunea legăturii (stabilirea conexiunii, controlul schimbului de date si desfiintarea conexiunii).

3. Nivelul rețea asigură dirijarea unităților de date între nodurile sursă și destinatie, trecând eventual prin noduri intermediare (routing). Este foarte important ca fluxul de date să fie astfel dirijat încât să se evite aglomerarea anumitor zone ale rețelei (congestionare). Interconectarea rețelelor cu arhitecturi diferite este o funcție a nivelului rețea.

4. Nivelul transport realizează o conexiune între două calculatoare gazda (host) detectând și corectând erorile pe care nivelul rețea nu le tratează. Este nivelul aflat în mijlocul ierarhiei, asigurând nivelelor superioare o interfață independentă de tipul rețelei utilizate. Funcțiile principale sunt: stabilirea unei conexiuni sigure între doua mașini gazda, inițierea transferului, controlul fluxului de date și închiderea conexiunii.

5. Nivelul sesiune stabilește și întretine conexiuni (sesiuni) între procesele aplicație, rolul său fiind acela de a permite proceselor să stabilească "de comun acord" caracteristicile dialogului și să sincronizeze acest dialog.

6. Nivelul prezentare realizează operații de transformare a datelor în formate înțelese de entitățile ce intervin într-o conexiune. Transferul de date între mașini de tipuri diferite (Unix-DOS, de exemplu) necesită și codificarea datelor în funcție de caracteristicile acestora. Nivelul prezentare ar trebui să ofere și servicii de criptare/decriptare a datelor, în vederea asigurarii securitatii comunicatiei în rețea.

7. Nivelul aplicație are rolul de "fereastră" de comunicație între utilizatori, aceștia fiind reprezentați de entitățile aplicație (programele). Nivelul aplicație nu comunică cu aplicațiile ci controlează mediul în care se executa aplicațiile, punându-le la dispoziție servicii de comunicație. Printre functiile nivelului aplicație se află:

identificarea partenerilor de comunicație, determinarea disponibilității acestora și autentificarea lor;

sincronizarea aplicațiilor cooperante și selectarea modului de dialog;

stabilirea responsabilităților pentru tratarea erorilor;

identificarea constrângerilor asupra reprezentării datelor;

transferul informației.

Primele trei nivele de la baza ierarhiei (fizic, legatură de date, rețea) sunt considerate ca formând o subrețea de comunicație. Subrețeaua este răspunzătoare pentru realizarea transferului efectiv al datelor, pentru verificarea corectitudinii transmisiei și pentru dirijarea fluxului de date prin diversele noduri ale rețelei. Acest termen trebuie înțeles ca desemnând "subrețeaua logica", adică mulțimea protocoalelor de la fiecare nivel care realizează funcțiile de mai sus. Termenul de subrețea este utilizat și pentru a desemna liniile de transmisie și echipamentele fizice care realizează dirijarea și controlul transmisiei.

Modelul OSI nu este implementat în întregime de producători, nivelele sesiune și prezentare putând să lipsească (unele din funcțiile atribuite acestora în modelul OSI sunt îndeplinite de alte nivele). Modelul OSI este un model orientativ, strict teoretic, realizările practice fiind mai mult sau mai puțin diferite.

Să vedem cum se realizează un transfer de date între două mașini gazdă. Cel mai bun exemplu este modul în care putem citi o pagina web aflată pe un calculator situat la mare distanță:

utilizatorul lanseaza un program pentru vizualizarea paginilor web (browser);

browserul este entitatea aplicație care va "negocia" pentru noi obtinerea paginii;

nivelul aplicație va identifica existența resursei cerute de client (clientul este browserul, care-l reprezintă pe utilizator în această "tranzacție") și a posesorului acesteia (serverul – înțeles ca fiind entitatea ce oferă resursa cerută nu calculatorul central al unei rețele; in cazul nostru avem de-a face cu un server de web). Se realizeaza autentificarea serverului (se verifica dacă partenerul este într-adevar cine pretinde că este) și se stabilește dacă acesta este disponibil (poate și vrea să ne satisfacă cererea).

Nivelul sesiune va stabili o conexiune între procesul client și procesul server;

Nivelul transport se va ocupa de întreținerea conexiunii și de corectarea erorilor netratate la nivelul rețea;

Nivelul rețea va asigura transferul datelor în secvențe (pachete), stabilind drumul acestora între server și client

Lucrurile sunt ceva mai complicate decat în cele prezentate mai sus. Datele sosesc prin intermediul mediului de comunicație ca un flux de biți. La nivelul legăturii de date, biții sunt transformați în cadre, iar la nivelul rețea în pachete. În cele din urmă, datele ajung la nivelul aplicație unde sunt preluate de browser și ne sunt prezentate. Fiecare nivel adaugă sau șterge o parte din informațiile de control atașate datelor de celelalte nivele.

1.4 Modelul TCP/IP

Modelul TCP/IP a fost utilizat de rețeaua ARPANET și de succesorul acesteia, INTERNET, numele provenind de la protocoalele care stau la baza modelului: TCP (Transmission Control Protocol) si IP (Internet Protocol).

Obiectivul central avut în vedere la proiectarea rețelei a fost acela de a se putea interconecta fără probleme mai multe tipuri de rețele, iar transmisia datelor să nu fie afectată de distrugerea sau defectarea unei părti a rețelei. În plus, arhitectura rețelei trebuia să permită rularea unor aplicații cu cerințe divergente, de la transferul fișierelor și până la transmiterea datelor în timp real (videoconferințe).

Modelul TCP/IP are doar patru nivele:

Fig. 4. Modelul architectural TCP/IP

Nivelul gazdă-rețea

Modelul nu spune mare lucru despre acest nivel, esențialul fiind acela ca, printr-un anumit protocol (nu se zice nimic despre el), gazda trimite prin intermediul rețelei pachete IP. Acest protocol misterios diferă de la o rețea la alta și subiectul nu este tratat în literatura de specialitate.

Nivelul internet

Acest nivel este axul pe care se centreaza întreaga arhitectură, rolul sau fiind acela de a permite gazdelor să emită pachete în rețea și de a asigura transferul lor între sursă și destinatie. Se definește un format de pachet și un protocol (IP), nivelul trebuind să furnizeze pachete IP la destinație, să rezolve problema dirijării pachetelor și să evite congestiile (lucrează asemanator cu nivelui rețea din modelul OSI).

Nivelul transport

Este proiectat astfel încât să permită dialogul între entitațile pereche din gazdele sursă și destinație, pentru aceasta fiind definite două protocoale capat-la-capat: TCP si UDP.

Protocolul de control al transmisiei (TCP) permite ca un flux de octeți emis de o mașina să fie recepționat fără erori pe orice altă mașina din rețea. TCP fragmenteaza fluxul de octeți în mesaje discrete pe care le pasează nivelului internet. La destinație, procesul TCP receptor reasamblează mesajele primite, reconstituind datele inițiale. TCP realizează controlul fluxului de date pentru a evita situația în care un transmițător rapid inundă un receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze. TCP este un protocol orientat pe conexiune.

UDP (User Datagram Protocol- protocolul datagramelor utilizator) este un protocol nesigur, fără conexiuni, destinat aplicațiilor care doresc să utilizeze propria secvențiere și control al fluxului și nu mecanismele asigurate de TCP. Este un protocol folosit în aplicații pentru care comunicarea rapidă este mai importantă decăt acuratețea transmisiei, așa cum sunt aplicațiile de transmitere a sunetului și imaginilor video.

Nivelul aplicație

Nivelul aplicație conține protocoalele de nivel înalt, cum ar fi terminalul virtual (TELNET), transferul de fișiere (FTP) și poșta electronică. Protocolul TELNET permite utilizatorului să se conecteze pe o mașina aflată la distanță și să lucreze ca și cum s-ar afla într-adevar lângă aceasta. Pe parcurs s-au adăugat alte protocoale ca DNS (serviciul numelor de domenii), pentru stabilirea corespondenței dintre numele gazdelor și adresele rețelelor, NNTP- folosit pentru transferul articolelor (știri), HTTP-folosit pentru transferul paginilor web, e.t.c.

1.5. Clasificarea rețelelor

Urmează prezentarea câtorva tipuri de rețele (atât locale cât și globale). Voi încerca să fac o trecere în revistă a topologiilor de rețea, a câtorva modalități de conectare la o rețea precum și a câtorva protocoale de rețea.

Avem în primul rând două mari categorii de rețele: rețele de tip LAN (Local Area Network) și rețele de tip WAN (Wide Area Network).

1. Rețeaua LAN este constituită din mai multe calculatoare care alcătuiesc o rețea, de regulă rețeaua e construită în interiorul unei clădiri sau cel mult pe o distanță de câteva cladiri (din cauza unor restricții de tip hardware – Exceptie fac LAN-urile cu transmisie de date prin cablu cu fibră optica).

Topologia rețelelor LAN poate fi construită în mai multe feluri ce difera intre ele prin intermediul modului de conectare a calculatoarelor intre ele.

Rețelele de tip Client/Server folosesc un calculator separat (server) care lucreaza la nivel centralizat cu toate fișierele și efectuează serviciile de tiparire pentru mai multi utilizatori. Clienții din rețea sunt stații de lucru (workstations) și sunt conectate la server. Clienții sunt reprezentați în general de calculatoare puternice dar pot aparea și calculatoare mai slabe în timp de Serverul este în genere un calculator foarte puternic, în comparatie cu calculatoarele care urmeaza a fi legate la el, și care este în asa fel configurat încât să ofere cele mai rapide răspunsuri pentru clienții rețelei și pentru a asigura cea mai bună protecție din rețea pentru datele critice. Din cauză că Serverul trebuie să poată rezolva simultan mai multe solicitări este necesar ca el sa ruleze un sistem de operare (SO) care să fie specific destinat acestui lucru: aici se recomanda în general orice SO de tip *NIX cum ar fi Linux, Unix, FreeBSD, dar și altele cum ar fi OS/2 sau Win NT.

Rețele de tip Peer-to-Peer nu folosesc acel calculator central numit Server, ci dimpotriva ele folosesc împreună unitățile de disc și imprimantele sau de ce nu chiar fișiere și programe. Însă acest tip de rețea are destul de multe defecte: deoarece un calculator de birou nu este un calculator super-performant cu SO-uri de tip *NIX instalate există pericolul destul de mare de altfel de a suprasatura stațiile de lucru dacă mai mulți utilizatori accesează în același timp resursele aceluiași calculator.

Rețeaua WAN este alcătuită din foarte multe calculatoare legate

în rețea și care este localizată pe o suprafață întinsă, în cazul Internet-ului pe tot globul. Rețeaua este alcatuită din multe servere care în general sunt mașini UNIX, care pot asigura un multitasking controlat și un multithreading adevarat, spre deosebire de Windows care doar simuleaza doar (foarte bine într-adevar) aceste lucruri.

În cadrul acestui tip de rețea se folosesc anumite protocoale pentru a putea transmite date în cadrul unui asemenea gigant. Se folosesc de asemenea adrese de locație numite adrese IP (Internet Protocol) cu ajutorul cărora serverele de Internet găsesc mult mai ușor calculatoarele din rețea. În cadrul acestei rețele se folosește un protocol de transfer de date care de fapt este o denumire colocviala pentru mai mult de 100 de protocoale diferite dar care au fost inglobate sub aceeași denumire TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol). Acest protocol cuprinde între altele și protocoalele de Telnet (Terminal emulation), FTP (File Transfer Protocol), HTTP (Hyper Text Transfer Protocol), SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Acest protocol a fost elaborat de Ministerul Apararii Nationale din SUA in anii ’70 și are, și acum, cea mai larga arie de utilizare. Principalele avantaje pe care acesta le prezinta ar fi:

Independența de platformă. Protocolul TCP/IP nu a fost conceput pentru utilizarea într-un mediu destinat unui anumit tip de hardware sau software. A fost și este utilizat în rețele de toate tipurile.

Adresare absolută. TCP/IP asigură modalitatea de identificare în mod unic a fiecărei mașini din Internet.

Standarde deschise. Specificațiile TCP/IP sunt disponibile în mod public utilizatorilor și dezvoltatorilor. Oricine poate să trimită sugestii de modificare a standardului.

Protocoale de aplicație. TCP/IP permite comunicația între medii diferite. Protocoalele de nivel înalt cum ar fi FTP sau TELNET, au devenit omogenizate în mediile TCP/IP indiferent de platformă.

Conectarea la INTERNET a rețelelor WAN se poate face la noi prin doua modalități: prin modem sau prin cablu de televiziune. În ambele cazuri avem nevoie de un ISP (Internet Service Provider) care să furnizeze servicii de conectare la Internet. Aceste ISP-uri pot oferi o conectare mai rapidă sau mai lentă în functie de serverele pe care le posedă. Dacă Serverul este configurat să poată fi folosit și ca Proxy atunci automat și calitatea serviciului se va îmbunătății, un server de Proxy folosește disc-uri de cache astfel încât paginile și în general informația pe care utilizatorul o cere prin intermediul protocoalelor se va descărca în primul rând pe acele disc-uri de cache asigurând astfel o comunicare mai bună cu clientul. Transmiterea datelor se face pe bucăți numite „packages” care în cazul cel puțin al unui modem sunt destul de mici și astfel se întalnește de multe ori situația când serverul de pe care se ia respectiva informație stă și așteaptă ca propriul nostru calculator să primească acele packages. Mărimea acestor packages se numește MTU(Maximum Transfer Unit). În cazul unui modem de mică viteză, cu cât MTU-ul este mai mic cu atât mai bine, cu atât mai repede se desfășoară transferul datelor.

Conexiuni prin modemuri asincrone: ISP-ul asigură o conexiune de dial-up cu ajutorul unui protocol numit PPP (Point-to-Point Protocol) sau SLIP (Serial Line Internet Protocol).

SLIP este un protocol extrem de simplu, care furnizează un mecanism de transmitere printr-o conexiune serială a pachetelor generate de IP (datagrame). Transmite datagramele pe rând, separându-le printr-un octet numit SLIP END, pentru a sugera că marcheaza sfârșitul unui pachet. SLIP nu asigură mijloace de corectare a erorilor și nici de comprimare a datelor, astfel că a fost înlocuit de PPP.

PPP este un protocol pe trei niveluri care îmbunătățeste fiabilitatea comunicațiilor seriale TCP/IP prin asigurarea mijloacelor pentru corectarea erorilor și pentru comprimarea datelor, caracteristici care îi lipsesc protocolului SLIP. Cele mai multe pachete TCP/IP contin suport pentru PPP, la fel ca si majoritatea ISP-urilor. Daca ar fi sa alegem ar trebui sa ne indreptam spre PPP deoarece asigura capacitate de transfer superioara si comunicatii mai sigure.

1.6. Comunicarea prin intermediul HTTP (Hyper Text Transfer Protocol)

Dupa cum îi spune și numele, HTTP este un protocol care permite transformarea unor comenzi de formatare de text. Aceste comenzi sunt scrise în limbajul HTML (Hyper Text Markup Language) și pot fi scrise cu orice tip de editor de texte fiind mai apoi interpretate de un parser integrat într-un Browser și care astfel ne permite să vizualizăm pe Internet documente realizate în cele mai felurite moduri, în funcție de imaginația și resursele celui care a creat acel document. De fapt ce este HTML-ul mai exact?

HTML-ul este un set de convenții pentru marcarea porțiunilor de document astfel încât fiecare porțiune să apară cu format distinct atunci când documentul este accesat de un program de analiză sintactică (parser). HTML este limbajul de marcare ce stabilește aspectul documentelor WWW (World Wide Web), iar prin intermediul browserelor se poate vedea documentul gata formatat.

HTML este de fapt un subset al standardului SGML (Standard Generalized Markup Language) si include capacitati care permit autorilor sa insereze hiperlegaturi care afiseaza alte documente HTML cand se executa clic pe ele.

2. BAZELE INTRANETULUI

Un intranet este o rețea internă, independentă, ce conectează mai mulți utilizatori folosind tehnologia Internet. De fapt, intranet-ul împarte teritoriul nelimitat al Internetului, stabilind sectoare cu acces controlat în care utilizatorii pot comunica și interacționa liber. Construită și gestionată de companii sau organizații (numite și sponsori), aceste rețele se bazează pe World Wide Web, stabilind comunicații pe platforme diferite între utilizatorii autorizați în timp real.

Aceasta idee a rețelelor intranet nu este chiar atât de nouă. De fapt, unele dintre cele mai folosite aplicații folosite în Internet, cum ar fi BBS (buletin boards) și accesul la servicii comerciale cum ar fi America OnLine (AOL), sunt de fapt Intranet-uri la scară largă. Acestea folosesc grupuri identificabile de utilizatori care au acces la un site pe Internet, care se conectează folosind un nume de identificare (username) și o parolă sau alte metode de recunoaștere. De exemplu, fiecare abonat la AOL are un cont individual pentru care este stabilită o parolă pentru acces.

Cu ajutorul sistemului de parole, utilizatorul poate să-și aleaga și să-și culeagă ce informație dorește, să contracteze servicii și să participe la tranzacții Web. Pe de altă parte, sistemul permite providerilor de servicii comerciale să urmăreasca folosirea și întreținerea contului abonaților și informatii despre plăți.

În contrast cu aceste servicii comerciale extinse, rețelele intranet sunt create pentru grupuri specifice de utilizatori. Ele sunt mici, personalizate în funcție de grupul de utilizatori, și mai sofisticate în caracteristici decât serviciile extinse. În plus, folosite ca mediu de comuncare intern, rețelele intranet poseda mecanisme de securitate sporită.

Diferența de bază între serviciile cu acces general al abonatului și rețeaua intranet a unei organizații este în structura și în scopul folosirii acesteia.

Deși conceptul de bază este același, diferența poate fi exprimată într-o fraza: majoritate contra minoritate. Serviciile extinse pentru utilizatori ofera toate lucrurile tuturor utilizatorilor indifferent de categorie, pe când intraneturile specifice organizației se concentrează asupra unui grup finit de utilizatori care solicită informații clare pentru a-si atinge scopurile.

O greșeală des întâlnită este aceea de a considera intraneturile ca sistemul de poșta electronică. În esență, poșta electronica convenționala folosește un sistem central de routare pentru a oferi comunicația liniară, secvențiala între doi utilizatori. Pe de alta parte, rețelele intranet, funcționează pe baza tehnologiei Internet. Aceasta înseamnă că mai mulți utilizatori pot interacționa efectiv în timp real, pot stoca sau căuta documente, pot colabora la documente, pot schimba imagini, sunete, filme. În funcție de cum este construit intranetul, utilizatorii pot “sări” dincolo de rețea și să acceseze “obișnuitul” Web pentru cercetare sau alte scopuri, fără să realizeze că “s-au mutat” din intranet în Internet.

2.1. Avantajele intranetului

Rețelele intranet oferă multe avantaje care se împart în două mari categorii: productivitate și eficacitate. În acest context, productivitate înseamnă îmbunătățirea transferului de informație: schimbul, primirea, evitarea obstacole logice pentru strângerea și răspândirea informației necesare. Eficacitatea înseamnă impactul organizațional pentru colaborare și luare de decizii.

Creșterea productivității

Creșterea productivității poate fi lesne observată și măsurată cantitativ. De exemplu, mulți sponsori ai intranetului aduc la cunoștință economii consistente (tarif poștal, costuri pentru telefoane, etc). Alte economii se fac din diminuarea documentelor “produse”, cum ar fi manualele companiei, broșuri pentru anumite produse, materiale pentru clienți, care pot fi răspândite electronic în loc să fie tipărite sau trimise prin poștă.

Unul dintre cei mai importanti factori pentru creșterea productivitatii este economia timpului angajaților. Un intranet care funcționeaza la maxim poate reduce costurile telefonice, poate schimba planuri de documente, și poate economisi timpul petrecut în coordonarea achiziționarii de informații.

În multe organizații, un intranet centralizează articolele (secvențe dintr-o știre), le taie, le unește, și se creaza electronic noi articole dintr-o singură locație, mai bine decat în mai multe birouri din companie.

Departamentul de vânzare a unei companii folosește intranetul foarte mult ca un mediu de relații cu clientul. Reprezentanții de vânzări acceseaza informatiile despre produsul online din birourile clienților, în caz că au nevoie de slide-uri sau informații despre acesta. Pentru produsele mai sofisticate ale unei companii, departamentul de marketing a creat un sector în intranet specific clienților, care utilizează parole pentru a accesa noutațile în cercetare și dezvoltare și informațiile nepublicate încă despre un produs.

Conținutul unei rețele intranet

Un factor în creșterea valorii unei rețele intranet este conținutul. Orice rețea intranet de succes conține un volum calitativ de informații, nu neaparat mare, de care beneficiază utilizatorul. Bineînțeles, ceea ce cuprinde intranet-ul poate varia considerabil, depinzând de grupurile de utilizatori și de prioritățile acestora. Oricum, câteva principii de bază valabile pentru orice conținut al oricărei rețele intranet este ca informația să asigure:

Relevanță: aceasta este mai ales pentru utilizator. Organizațiile care folosesc un intranet numai pentru forumuri pasive ale unor grupuri pot fi dezamăgite de aceasta investiție.

Oportunitate: blocajele în intranet descurajează utilizarea acesteia; utilizatorii revin la metodele convenționale de comunicare când mesajele și e-mail-ul sunt încetinite sau nesigure.

Update-uri frecvente: foarte multe site-uri, fie publice sau private suferă de așa-zisul “conținut static”, iar interesul pentru acestea scade drastic. Intranetul oferă capacitatea de a schimba consistent informațiile – o capacitate ce trebuie exploatată prin automatizare sau alte caracteristici.

Accesibilitate: cea mai bună informație din lume nu are nici o valoare dacă utilizatorul nu poate intra repede în posesia ei. O particularitate a intranetului este să facă informațiile disponibile, și construcția site-ului să aibă în grijă introducerea de motoare de cautare sau alte utilitare pentru îmbunătățirea accesului utilizatorilor.

Este important să reținem că intranet-urile sunt de fapt construite pentru cerințele și preferințele utilizatorului, iar acestea trebuiesc introduse încă de la conceperea și dezvoltarea inițială a site-ului. Ca în orice alt proiect de construcție este mai ușor și eficient să proiectezi de la început decât să faci modificări după aceea. Caracteristicile și funcțiile site-ului trebuie să facă conținutul relevant, de actualitate și accesibil – care permite aducerea la zi a informatiilor foarte usor – pot fi incorporate in specificatiile de la inceput.

2.2. Obiectivele unui intranet

Principiul de baza pentru un intranet apreciat este informația necesară organizației. Ca o regulă generală, intranet-urile sunt cele mai folositoare organizații care :

sunt raspandite geografic

împart obiectivele comune ale firmei

au aceleași necesități informaționale

apreciază colaborarea.

Cum sugerează și această listă, criteriile pentru utilitatea unui intranet sunt și obiective și subiective, logistice și culturale. Deci, ca un intranet să fie semnificativ, trebuie să reflecte un obiectiv comun, central – cel mai adesea activitatea comună sau obiectivul organizațional impartit de diversi indivizi sau grupuri.

Este important de reținut că nu orice organizație necesită un intranet. O companie mică, ce operează într-o singură locație, de exemplu, poate face schimb de informație mai mult decât adecvat prin memorandumuri, întâlniri etc. O astfel de organizație poate foarte bine să folosească Internetul ca o sursă de a achiziționa informația, dar nu necesită puterea și eficiența unui intranet.

În contrast, o companie cu mai multe departamente de vânzări sau sectoare în diferite locații, asociații comerciale sau grupuri non-profit cu mulți membri sau filiale, pot beneficia semnificativ prin implementarea propriului intranet. Organizații ca acestea se străduiesc să echilibreze necesitățile managerilor pentru informații care trebuiesc să fie cuprinzatoare și de actualitate, dar sunt îngreunați de provocările logistice care apar din cauza fusurilor orare, a computerelor incompatibile și a serviciilor telefonice neregulate, dezordonate.

Ca un rezultat al acestor obstacole, deciziile critice nu pot beneficia de colaborare deplină între colaboratori – sau de înțelegerea multilaterală a informației distribuită egal către toți cei care iau decizii. Pot fi mari diferențe între filiale sau birouri în abilitatea de a împărți informațiile membrilor și angajatilor. La fel, organizațiile răspândite se lovesc des de problema transmiterii datelor (despre vânzări, despre profit, finante etc) către sediul central.

Intranetul ajută firmele să creeeze și să promoveze o imagine comună despre componentele separate ale oragnizației prin “împuternicirea individualismului”. Pentru multe companii, acesta este un concept revoluționar: “a atinge scopul colectiv distribuind – nu centralizând – puterea”.

Adoptarea utilizării unui intranet este o decizie care urmărește să răspunda anumitor scopuri ale firmei sau organizației respective. Dintre acestea menționăm:

Structura: înțelegerea structurii organizației ajută în general la determinarea utilității intranetului și funcțiile acestuia vor fi de cea mai buna calitate.

Are organizația mai multe birouri in diferite locatii?

Angajații au diferite funcții (vanzari, relatii cu clientii, drept, tehnologie etc) împărtite in mai mult de o locatie?

Este firma organizată ierarhic? Este împrăștiată? Este centralizată? Este descentralizata?

Schimbul intern de informații/comunicații: Înțelegand care este rutina informației în firmă ajută foarte mult la eliminarea obstacolelor în comunicația cu ajutorul intranetului.

Care sunt sursele cele mai importante de informație din interiorul sau din exteriorul firmei?

Care este modul prin care circulă informația (prin e-mail, prin predare de urgență – poșta, telefon, conferințe etc)?

Cum se iau de obicei deciziile?

Cum este cercetarea de obicei împărtita și coordonata?

Comunicațiile externe: A înțelege cum firma interacționeaza cu principali clienți ajută la sugerarea oportunităților pentru utilizarea intranetului pentru a-si însuși mai bine necesitătile.

Există grupuri în afara organizației (cum ar fi: clienti, actionari, voluntari) cu care firma colaborează frecvent?

Cum îi ține la curent organizația?

De ce informații au nevoie? Dorințe? Așteptari?

Cum primește și elaborează informațiile primite firma de la ei?

Obstacole: O analiză drastică a obstacolelor ce stau în calea realizării unei comunicari eficiente ajută să descoperi punctele slabe ale organizației și să creezi priorități în dezvoltarea intranetului.

Care sunt principalele obstacole ce se opun comunicării eficiente?

Aceste obstacole sunt de natura tehnică? Logica? Culturală?

Care este impactul acestor obstacole?

Resurse: Evaluarea resurselor actuale ajută la stabilirea unui punct de plecare real în implementarea și dezvoltarea rețelei intranet.

Care este nivelul tehnologic actual al organizației?

Care sunt resursele – angajați și intermediari – ce sunt necesare pentru construirea și întreținerea intranetului?

Care sunt resursele – financiare, tehnice, etc – care sunt disponibile în prezent?

Cum am spus mai devreme, scopul unui intranet poate fi modest sau ambitios, foarte specific sau foarte larg. Ca în orice inițiativa majoră, organizația ce sponsorizeaza trebuie să-și pună câteva întrebări de bază înainte de a finanța intrenetul.

Ce ne dorim să realizăm? Aceasta este obiectivul de bază care ajută la crearea scopului pentru dezvoltarea intranetului.

De ce vrem să-l realizăm? De fapt, este o întrebare pentru a forta organizatia să considere intranetul ca o strategie de afaceri. (Un raspuns ca: “Deoarece și altii au făcut așa ceva” nu se accepta).

Cum ne așteptăm să ne atingem scopul? Aceasta întrebare ne ajută să stabilim cadrul de dezvoltare pentru planificarea proiectului, incluzând stabilirea conducerii, specificațiile tehnice, cerințele de resurse, un program și tiparul personalului.

Cât va costa? O imagine reală a costurilor intranetului trebuie să includă estimații de cheltuieli pe termen scurt și să se aștepte la economii în timp.

Cum vom supraveghea progresul? Intraneturile au tendința de evoluție în timp, și este esențial să construim mecanisme pentru determinarea progresului in comparatie cu asteptarile.

Cum vom obține succesul? Ca orice alta inițiativa, eficiența intranetului este în final determinată printr-o analiză – bilanț – costuri/câștig.

La un nivel mult mai strict, organizația sponsor trebuie să definească următoarele elemente:

Care sunt utilizatorii meniți să foloseăsca intranetul? Grupul utilizatorilor poate fi larg sau restrâns în funcție de cerințele organizației. Poate fi definită ca: “compania fiecărui angajat” sau “toți șefii de departamente”.

Cum să ne așteptăm ca audiența la care țintim să folosească intranetul? Interacțiunea utilizatorului cu intranetul va crește considerabil, în funcție de funcțiile site-ului și de necesitățile utilizatorului. Pentru fiecare grup de utilizatori, organizația trebuie să definească utilitățile și beneficiile specifice pentru a ajută la construcția site-ului, ca să îndeplinească nevoile și așteptările pentru fiecare grup. De exemplu, directorii medii găsesc foarte bun ca utilitar, serviciul de mesaje, iar reprezentanții vânzărilor găsesc foarte util să existe o arhiva centrală.

De ce are nevoie audiența pentru folosirea lui? Daca am ales cine să utilizeze intranetul și în ce scop, următorul pas este să estimăm ceea ce deja există în materie de computere, conexiuni, și expertiza internă. În unele cazuri, de exemplu, un anumit grup de utilizatori poate cere cursuri suplimentare pentru perfecționare, în timp ce alții au nevoie de conexiune și de un manual de utilizare.

2.3. Nivele de utilizare și nivele de impact asupra utilizatorilor

În evaluarea beneficiilor potențiale ale intranetului, este util să considerăm trei nivele de funcționalitate, fiecare va fi discutat separat. Iată în ordine crescatoare, în funcție de dificultate și în funcție de impactul organizațional:

Nivelul I : prezentarea informațiilor generale;

Nivelul II : împărțirea informațiilor despre afacere;

Nivelul III : comunicații interactive;

Flexibilitatea înnăscută a intraneturilor le permite organizațiilor să pornească de la un nivel simplu și să-și mărească capacitatea în funcție de necesități. Mulți sponsori de intraneturi folosesc acest mediu exclusiv pentru a propaga informațiile în organizația lor. Dar din cauza obstacolelor organizaționale sau din cauza alegerii pe care o fac, ei nu depășesc nivelul I. Sponsorii mai ambițioși au ca scop colaborarea de la nivelul III de la început. Pentru aceste organizații, nivelul I și nivelul II oferă resursele pentru nivelul III. Indiferent de scopul inițial al organizației, sau calea pe care o va alege pentru atingerea scopului, este util să înțelegem aria larga de posibilitati.

Referitor la aceste trei nivele de acces, organizația sponsor poate defini care dintre acestea este cel mai potrivit pentru grupul de utilizatori. În unele cazuri, intraneturile pot funcționa ca buletine informative numai pentru angajați, iar în alte cazuri grupul de utilizatori se extinde și cuprinde și pe alții, ca: clienți importanți, parteneri acționari sau investitori.

Nivelul I: Prezentarea informațiilor generale

De la cel mai mic grup până la cel mai mare trade multinațional, fiecare organizație are o formă de informare comună – atât pentru proprii membrii cât și pentru cei din exterior. Formale sau informale, aceste informații ajută la a ține legată organizația, arătând pe înțelesul tuturor țelurile, resursele, știrile etc.

La baza sa, un intranet funcționeaza ca un “depozit” de informație al sponsorului, accesibilă pentru acele organizații care sunt mandatari. Acestea pot fii angajați, voluntari, membrii ai asociației, liderii comunității, clienți, acționari, sau orice alt grup pe care-l cuprinde organizatia. Totate aceste grupuri de mandatari, pot fi considerate ca potentiali utilizatori ai intranetului.

Informația afișată pentru acești mandatari poate avea multe forme, care pot fi adaptate pentru mediul intranetului. Ca o metodă empirică generală, virtual, tot ce se poate tipari poate fi atașat la intranet, și chiar poate înlocui metoda convențională de tipărire. Mai mult decât atât, față de o broșură tiparită, de exemplu, conținutul intranetului poate fi reînnoit constant on-line, ceea ce reprezintă economie de timp și bani.

De exemplu, registrele cu angajați, manuale și proceduri standard de operare – care în farte multe companii sunt într-o revizuire permanenta – pot fi publicate în intranet și citite de către utilizatorii autorizați.

Intranetul poate fi folosit pentru răspândirea documentelor care necesită să fie citite (de exemplu procedurile de siguranță) prin urmărirea accesului utilizatorilor și evitând metoda tradițională și îngreunată “de a citi și a însemna” cum este prezentata în figura următoare.

Din ce în ce mai mult, acest principiu se aplică și la fișierele audio și video. De exemplu, campania de publicitate a unei organizații poate fi publicată pe un site intranet, pentru a fi vizualizata de utilizatorii autorizați. În acest caz, funcția de căutare este o alta provocare, dar ceea ce a aparut rapid în motoarele de căutare este funcția de a citi imaginile la fel de bine ca și cuvintele.

Multe companii folosesc intranetul pentru a publica istoria fondurilor de pensie ale angajatilor, planurile fondurilor deținute. Câțiva pași mai departe: un computer al rețelei intranet al unei compani permite angajatilor sa contribuie direct la planul 401K folosind un soft de înaltă securitate. Alte organizații prezintă pe bucăți sau pe regiuni performanțele în vânzări, reînnoite și comparate lunar, pentru a permite tuturor comercianților să își vada vanzarile in comparatie cu altii. Alte companii publică alte informații comparative, ca de exemplu timpul pierdut în accidente, performanta îmbunatatita in anumite locatii, sau raportarea progreselor in noi initiative de piata, pentru a fi vazute de toate grupurile de utilizatori sau de anumite grupuri de utilizatori (functionari).

Informațiile despre produse este o altă categorie a intraneturilor, ale caror sponsori văd în acest mediu mărirea serviciilor pentru clienți. În unele cazuri, adăugarea intranetului a însemnat chiar înlocuirea metodelor tradiționale pentru prezentarea informațiilor despre produs, cum ar fi 800 de numere de telefon pentru informații.

Concernele industriale au adoptat repede această metoda deoarece, în majoritatea cazurilor clientii sunt in numar mic si in general prefera accesul la Internet. Pentru aceste companii, intranetul ofera posibilitatea sa anunte repede clientii in cazul aparitiei unor noi informatii despre produse sau unor noi produse, dar si sa ofere noile specificatii despre utilizare, avand grija ca aceasta informatie sa fie densa.

Nivelul II: Împărțirea informațiilor despre afacere

În plus față de a publica informații istorice sau relativ statice, ca de exemplu raporturi anuale sau relatarea activităților, fiecare organizație păstreaza datele care sunt în continuă schimbare.

Aceste date pot determina cantitativ producția, vânzările săptămânale, sau inventarul produselor; poate confirma numărul de membri sau taxele. În plus, multe organizații generează date care reflectă viitorul – pe partea vânzărilor, de exemplu estimarea bugetului, sau rapoarte despre progres pentru noile proiecte.

La nivelul II, intraneturile pot ajuta organizațiile să gestioneze aceste date care se modifica permanent (sau adesea în particular), date care sunt depuse în baze de date puternice, cum ar fi Oracle. Aceste baze de date permit capacitate maximă pentru schimbări rapide ale conținutului site-ului, adesea chiar fiind automatizate.

De exemplu, supermarket-uri computerizate din mai multe orașe legate între ele, folosesc baze de date pe care le utilizeaza în comun, pentru a avea în evidență inventarul și vânzările. Daca s-a întâmplat vreodata să vi se spuna că în magazinul în care vă aflați nu se afla în stoc un anumit produs, dar un alt magazin îl are, înseamnă ca ați fost informat prin intermediul unui intranet. Fiecare magazin își ține propriul sau inventar și îl updateaza la o baza de date centrala. Unele magazine updateaza în fiecare noapte sau saptamanal, iar altele chiar în fiecare minut. Folosind o legătura directa între magazine, păstrarea inventarului comun este o procedura relativ simplă. Apoi, fiecare dintre magazine “cunoaște” ce produse au toate celelalte magazine în stoc și poate oferi servicii îmbunătațite clientilor.

Iata un exemplu de o astfel de rețea de magazine: firma Bikes USA, un vanzator regional de biciclete avand 11 locații in Maryland, Washington D.C., Virginia, si Carolina de Nord, a atins nivelul II al unui intranet iar în curand îl va atinge și pe al III-lea.

În februarie 1995, compania a început să dezvolte un sistem informatic care îi va ajuta la ținerea evidenței și să îmbunătateasca relatia cu clientii. Astfel s-a renunțat la lipsa de comunicație între magazine, și s-a folosit o baza de date comuna pentru inventarierea produselor.

În prezent cele 11 locații unde se afla Bikes USA sunt conectate la serverul central din Alexandria, care este de fapt și sediul central. Aceasta legătura permite vânzătorilor sa acceseze serverul și sa caute un produs in orice locatie. De exemplu, dacă un cumparator dorește un anumit tip de bicicleta, care nu este momentan în stoc, vanzatorul cauta in baza de date care dintre magazine o are în stoc și îndreaptă cumparatorul spre acea locatie. Reînnoirea bazei de date se face în fiecare seară. Acum compania planifică utilizarea în viitorul apropiat al unui WAN ca să poată ține evidența în timp real.

Alte îmbunătățiri sunt e-mailul în timp real și transmiterea vocala (conferinte) pentru a economisii banii dati pentru telefoanele pe distanțe lungi. De altfel firma dorește să centralizeze muzica din magazine și sa ofere informatii clientului interesat de biciclete, ca de exemplu evenimente importante sau deschideri de noi magazine.

Pentru a duce pâna la capat capabilitatile retelei sale, fiecare magazin are cateva noduri dintr-un LAN, si sediul central foloseste un ethernet (retea 10baseT) care permite inventarierea de seara, primirea vanzarilor si transferurile din fiecare locatie. Foloseste un modem asincron pentru dial-up de 14,4bps.

Bikes USA foloseste în paralel două servere, pentru service si pentru inventarul magazinelor sale. La sediul central ruleaza Novell 3.12 si IBM AS/400 pe server cu aplicații ce ruleaza pe ambele platforme. Platforma AS/400 suporta JDA MMS (Merchandise Management System) un soft pe care Novell nu îl suporta.

Utilizarea nivelului II al intranetului încurajează schimbul și bilantul activității ce se desfășoara. O firmă de construcții utilizeaza o parte din intranet pentru a uni managerii marilor proiecte de constructii din intreaga lume. Deoarece multe din aceste proiecte – de exemplu centralele hidroelectrice – folosesc un design comun si necesita cam aceleasi resurse, abilitatea de a schimba rapoartele de progres, specificatiile tehnice, grafice, si alte informatii permite fiecarui manager sa invete din experienta celuilalt.

Folosirea acestui sector a evoluat anual și a inclus schimbul colegial de glume, la fel de mult ca si rapoartele formale. Ca rezultat, managerii proiectelor au devenit mai uniti intre ei si de asemenea si cu firma. Mult mai vizibil, membrii sediului central relateaza la timp documentatia, si astfel intalnirile dintre manageri au scazut drastic.

Intraneturile incorporeaza numeroase nivele de acces si securitate. De exemplu, o companie restrange accesul la estimarea vanzarilor sau la planul de buget, facandu-le accesibile numai pentru un grup restrans de utilizatorii. Dupa un anumit timp, compania face vizibile aceste date pentru oricine din sectorul de vanzari.

Designul intranetului face distinctie intre cine poate vizualiza informatia, cine publica informatia si cine are voie sa modifice informatia.

Daca intranetul a fost creat bine, schimbarea si adaugarea de nivele de acces si crearea de noi grupuri de utilizatori nu trebuie sa fie complicata sau sa consume timp. De fapt, multe intraneturi contin functii care permit utilizatorilor sa creeze conferinte private pe site si sa acceseze ceea ce au nevoie. Pentru a beneficia de aceste functii, trebuie ca sa se pastreze o anumita ordine si utilizatorii sa aiba flexibilitate maxima.

Nivelul III : Comunicații interactive

La nivelul cel mai dinamic, intraneturile ofera un mediu pentru colaborarea in timp real, creaind platforme sigure pentru comunicatii interactive din interiorul organizatiei. Functiile unui intranet sunt independente de limitele traditionale. De fapt intranetul creaza o comunitate, si singurele reguli care sunt aplicate sunt acelea pe care le introduce organizatia sponsor.

O companie de aviatie in extinderea domeniului de cercetare foloseste propriul intranet pentru incurajarea cooperarii dintre expertii tehnici din diverse departamente.

Inainte, acesti specialisti au lucrat izolati, fiecare concentrandu-se asupra unei singure componente ale prototipului unui avion comercial. Peste timp, managementul avansat a recunoscut ca acest tipar de munca a creat bariere in productivitate si inevitabil s-au produs neintelegeri intre sefii de departamente, in loc sa fie o stare pozitiva. Managementul a avut nevoie sa sparga aceste bariere, sa stabileasca o perspectiva comuna, si sa repuna in functiune drumul spre atingerea scopului coumn, constructia unui avion.

Intranetul companiei a fost mijlocul de a ajunge la scop. La inceput, managementul de top, a trebuit sa clarifice faptul ca, compania, in sensul afacerii este pe cale sa se schimbe, si aceasta nu inseamna numai colaborarea dintre departamente, dar acesta este un lucru necesar. Si-au dat seama ca, introducand intranetul nu este de ajuns; facandu-l dinamic insemna ca muncitorii de baza sa progreseze si sa reporteze sefilor de echipa si expertilor tehnici.

Nivelul III al intranetului companiei este impartit in sectoare, fiecare reprezentand un proiect individual, dar fiecare putand fi legat cu echivalentul sau. Fiecare proiect are o echipa de cercetare si dezvoltare ai carui membrii sunt o echipa de utilizatori bine definita a intranetului cu acces la toate informatiile despre proiecte. Reactia initiala a fost de respingere si de neclaritate, dar sefii de echipe au stimulat muncitorii prin utilizarea intranetului in diverse forme, cum ar fi conferinte online, si punerea informatiei in intranet.

In acest caz, curiozitatea tehnologica a invins, fiind “condusa” de softistii companiei. Intersul lor despre tehnologia intranetului si potentialele sale aplicatii i-a indemnat sa-l descopere si sa-l utilizeze. Astfel, din ce in ce mai multi utilizatori folosesc intranetul, iar site-ul a devenit din ce in ce mai complex, reflectand ideile si nevolie lor. Soft-ul interactiv le permite utilizatorilor sa modifice desenele tehnice, sa tina conferinte in timp real (cum se vede in figura urmatoare), si sa genereze simulari animate ale unor avioane care sunt inca in faza de dezvoltare. Managementul de inalta calitate cinsteste intranetul, nu numai pentru cresterea productivitatii, ci si pentru atragerea si motivarea unor noi talente in tehnica.

2.4. Aplicații necomerciale ale intranetului

Iata cateva exemple care arata cum o organizatie poate utiliza intranetul pentru centralizarea comunicatiilor si pentru reducerea eforturilor redundante ale angajatilor pentru o mai buna functionare:

Scopul activitatii: Lasa intranetul sa aminteasca zilnic fiecarui angajat ce fac si de ce fac. Poate ca aceasta poate fi integrata intr-un mesaj de intampinare pentru toti utilizatorii care se conecteaza la intranet.

Calendarul comitetului executiv si al administratiei: Instruirea personalului organizatiei despre liderii pe care ei i-au ales si eliminarea acestui obicei de a se informa cand sefii nu sunt la birou.

Informatii pe scurt despre angajati: Membrii poate vor sa afle ca asistentul executiv este in asociatie de 25 de ani;

O lista cronologica si cu informatii pe scurt ale directorilor inca de la inceputurile organizatiei: Nicioadata nu se stie cand jurnalistii pot cere informatii despre un fost director.

Zilele de vacanta sau alte zile in care firma va fi inchisa de pe tot parcursul anului: Eliminarea neclaritatilor si scuzelor si planificarea zilelor de concediu ale angajatilor. Aceasta fiind publicata inca de pe 1 ianuarie in fiecare an.

Date despre livrari importante: Informarea membrilor inainte cand mari livrari sunt programate astfel ca ei si personalul insarcinat sa isi planifice timpul in functie de acestea si sa minimizeze intarzierile.

Istoria firmei si istoria primului produs: Avand aceasta informatie imediat se poate scoate raportul anual sau reinnoirea brosurii cu angajati.

Calendarul cu evenimente: pentru a fi sigur ca nimeni nu lipseste de la conferinte, sedinte, seminarii, prezentari, plasarea in intranet a datelor intalnirilor ce urmeaza, secretarul, chiar daca nu cunoaste data intalnirii, poate accesa imediat aceasta data din intranet.

O pagina cu informatii despre conferintele organizatiei sau despre expozitiile acesteia: Tinerea la curent a angajatilor si pregatirea lor pentru fluxul mare de informatie care soseste inainte de un eveniment major. Aceasta pagina trebuie sa contina raspunsuri la otate posibilele intrabari, incluzand informatii despre anumite date, inregistrari, zboruri, rezervari la hotel, zborul avioanelor, resaturante, evenimente sociale, auditii, ceremonii de premiere, numere de telefon, adrese ale angajatilor.

Informatii despre anunturi: Cei care se ocupa cu anunturile sunt prea ocupati pentru a-si cunoaste termenii finali. Trebuie sa avem in intranet raspunsuri la intrebarile privitoare la anunturi, incluzand accesul la un calendar editorial, un pachet media, evaluarea publicitatii si a datelor finale pentru editare, calendar cu intalniri si ghiduri.

Pagina legislativa reinnoita: Publicarea celei mai noi activitati legislative, alaturi de o lista cronologica a legilor si regulilor care stimuleaza industria, si numele si adresele senatorilor sau membrilor reprezentanti care sunt pentru sau impotriva unui proiect de lege sau o noua regula.

3. DEZVOLTAREA REȚELELOR INTRANET

3.1. Servere Web

Serverele Web sunt programe care “inteleg” si “se exprima“ in limabj HTML. Else sunt utilizate pentru a raspunde cerintelor HTML si sa raspunda cu raspunsuri HTML. Un server Web de baza poate fi folosit sa execute orice operatie HTML si sa raspunda corect prin documente si headere. Serverele mai avansate au mai multe functii care usureaza gestiunea documentelor HTML.

Dintre cele mai cunoscute functii sunt cele ce permit ca serverul sa analizeze sintactic fisierele sau sa ruleze programe externe, si mai sofisticat este folosirea fisierelor DBM in loc de fisiere text, functii de logare avansate, sau controlul accesului prin blocarea IP-ului.

Fișierele analizate de server

Pe langa fisierele HTML, serverul analizaeaza si alte fisiere sau ruleaza programe externe. Sunt multe metode pentru a face acest lucru, dar doua dintre cele mai cunoscute sunt Server Side Include si programele CGI.

Server Side Include (SSI-urile) permite paginilor HTML sa cuprinda diferite obiecte in timp ce pagina este descarcata. Aceasta permite programelor sa ruleze si sa-si afiseze interfata. O utilizare comnua a SSI-ului este generarea header-ului si footer-ului. Aceasta permite modificarea site-ului prin schimbarea unei pagini sau doua, in loc de a le schimba pe toate.

CGI (Common Gateway Interface) permite rularea programelor. Acesta poate fi folosit sa faca ceea ce orice alt program poate face. Diferenta dintre CGI si alte tipuri de programare este introducerea si scoaterea functiilor programului. CGI, de obicei, analizeaza intrarea sub forma de linie de comanda sau de variabile globale. Ceea ce rezulta trebuie sa fie un format HTML valid.

Autentificarea

Functiile HTTP permit autentificarea de baza, adica serverul solicita un nume de utilizator si o parola. Cum sunt acestea verificate, depinde de serverul Web.

Cele mai multe servere folosesc autentificarea folosind numele utilizatorului si parola dintr-un fisier text. Aceste fisiere text contin parola in format text standard. Desi nimeni nu trebuie sa vada acest fisier, este posibil ca el din intamplare sa fie vizibil pe Internet. Cautarea unei parole intr-un fisier text este OK pentru un numar restrans de utilizatori, dar cand creste numarul la cateva sute, se dovedeste foarte inceata.

Serverele mai avansate detin alte moduri pentru verificarea parolei. Unele folosesc fisiere DBM ce contin parole, care sunt mai rapide, care sunt mai precise decat fisierele text. Unele permit cautarea din propria structura. Un exemplu este logarea NDS pe care o foloseste serverul Web Netware.

Logarea

Multe site-uri trebuie sa cunoasca cine folosește serverul Web. Aceasta ajuta pentru aflarea a ceea ce cauta utilizatorul. Din orice punct de vedere, logarea este una dintre cele mai importante functii ale serverului Web.

Cele mai multe servere Web suporta momentan modelul comun de logare. Acestea retin mai multe lucruri, incluzand numele calculatorului clientului, ID-ul utilizatorului, ID-ul grupului (daca este cazul), data, ora, cerintele HTTP, starea curenta a cerintelor utilizatorului, si numarul de biti transferati.

De altfel exista si alte tipuri de logare, care necesita mai multa informatie. Serverul proxy Netscape ofera modalitati de logare extinse – 2 modalitati de logare. Aceasta include alte detalii despre tranzactie cum ar fi timpul de comunicatie dintre serverul proxy si server si timul de transfer. Serverul Apache permite utilizatorilor sa creeze noi tipuri de logare, adica te poti loga cu orice informatie doresti.

Controlul accesului

Multe servere Web permit administratorului sa creeze liste de acces despre anumite calculatoare sau utilizatori care se pot conecta la anumite parti ale serverului. Aceasta permite izolarea intranetului de Internet pe baza adreselor IP.

Interfata administrativa

Serverele Web pot fi foarte complicate de administrat si acesta este cel mai important aspect al serverelor Web. Primele servere Web cereau editarea manuala a fisierelor de configurare si cunoasterea tuturor optiunilor si cum functioneaza impreuna.

Serverele Web mai noi pot fi administrate cu ajutorul interfetei grafice. Aceasta interfata grafica te ajuta sa nu faci greseli. Permite de asemenea schimbarea usoara a diferitelor optiuni.

3.2 Modul de funcționare al serverele Web

Serverele Web si browserele pot comunica folosind limbajul HTML. Ce ne intereseaza este cum functioneaza. Iata un exemplu simplu care explica ce se intampla atunci cand un browser cere un document.

Utilizatorul cere un document. In acest caz, URL-ul este: http://www.company.com/.

Browserul se conecteaza la portul de baza HTTP (portul 80), si cere documentul prin transmiterea comenzii “GET /”. A transmite catre server comanda “GET /” inseamna sa se pozitioneze la inceputul documentului, care este de obicei index.html.

Servereul vede cererea de cand supraveghea portul 80, si se orienteaza spre document. Serverul verifica configuratia sa pentru a vede ce document este. De obicei, DocumentRoot/DirectoryIndex.

Serverul verifica sa nu fie restrictionat accesul la acea pagina. Daca sunt impuse restrictii si clientul nu poate primi documentul, atunci el intoarce o situatie de eroare.

Daca clientului ii este permis accesul la document, serverul genereaza un header. Acest header contine: tipul paginii, de exemplu “text/html”. Acesta transmite clientului ce tip de fisier este. Apoi serverul transmite haderul si pagina.

Clientul primeste headerul si pagina, citeste headerul si decide cum va fi afisata pagina. Daca clientul stie cu trebuie afisata pagina, atunci o afiseaza. Daca clientul nu poate afisa tipul-mima atunci un mediu de vizualizare extern este pornit sau fisierul este salvat pe disc.

Tipurile-mima

Tipurile mima sunt utilizate pentru a spune clientului de la distanta ce tip de fisier este transmis. Serverul de obicei deține un fisier denumit “mime-types”.

Fișierul se comportă ca o referință pentru a informa serverul ce fișiere pot fi folosite și cu ce aplicații. Aceasta se face cu ajutorul citirii extensiilor fișierului. Un exemplu de tipuri-mima arată astfel:

application/postscript eps ps

application/zip zip

image/gif gif

video/mpeg mpeg mpg mpe

text/html html htm

text/plain txt

Ceea ce face serverul cand transmite un document este să atașeze un header Content-Type alaturi de tipul-mima. De exemplu, dacă serverul transmite index.html, va spune clientului să afișeze pagina ca text/html.

Clientul are un tabel de cautare la fel cu cel al serverelor. El stie ca poate afisa formatul text/html in browser fara sa fi nevoie sa porneasca un mediu de vizualizare extern. Daca, de exemplu, este un fisier video/mpeg si nu poate reda filmul, va cauta un mediu de vizualizare extern care sa il afiseze, sau sa anunte utilizatorul sa salveze fisierul.

Aceasta permite o mare flexibilitate mai ales in intraneturi. De exemplu, compania dumneavoastra creaza o aplicatie, sa spunem o bara, pusa sub forma de fisier.foo, se poate stabili un tip-mima pentru a le putea utiliza. Pe un server se poate crea un tip-mima de tipul:

application/bar foo

Pentru clienti, ii se va spune soft-ului cand va lua tipul application/bar-ului sa utilizeze un mediu de vizualizare extern. Acum exista un mod simplu de a distribui fisierele foo in companie.

3.3. Crearea unui sistem de fișiere sigur

A ști să construiești un model de sistem de securitate este important. Se începe prin crearea unui model al locului unde sunt tinute fisierele importante. Extrage computerele care detin aceste fisiere si computerele pe care pot fi transferate. Daca cineva are acces la aceste fisiere si acces la alt sistem de fisiere, este sigur sa avem in vedere ca acea persoana va transporta fisierele de la un sistem la altul. Daca un sistem de fisere este sigur si altul nu este, atunci este o problema, deci trebue sa oprim transferul datelor.

Atenție la conexiuni! Câteodată aceste conxiuni trec prin conturile utilizatorilor; iar in alte cazuri nu. Rutele conexiunilor nu sunt intotdeauna rapide. Ele trec pe la deiferiti utilizatori, folosesc diferite computere la un anumit moment si pe o anumita ruta. Aceasta combinatie utilizator/computer/timp/aplicatie poate fi o gaura de securitate suficient de mare pentru a compromite sistemul.

Odata ce a fost creata o lista cu locatiile acestor fisiere, si cum sunt ele stocate, trebuie creata o lista cu cei care au acces la ele. Utilizatorii le pot accesa numai prin FTP sau isi fixeaza un sistem de fisiere pe calculatoarele lor?

Niciodata sa nu fim ingrijorati de aceste pagube! Cea mai mare problema poate fi deteriorarea informatiei din neglijenta sau transferul fisierelor, care este periculos cand cineva doreste sa intercepteze datele.

Infrastructura intranetului

Infrastructura intranetului se bazeaza pe patru roluri distincte pentru gestionarea informatiei: administratorul Web, cei care publica datele, editorii si autorii.

Administratorul este responsabil cu crearea de oportunitati pentru organizatii in companii si administrarea informatiei. Webmaster-ul, in contrast, se ocupa cu infrastructura tehnica. Aceeasi persoana poate indeplini ambele roluri, dar necesita calificare in ambele domenii, si sa poata avea destul timp pentru responsabilitati.

Publicatorii precizeaza ce fel de informatii vor fi create si sustinute de organizatie. Ei reprezinta organizatia lor in consiliul companiei, si pot creea sau conduce departamentul editorial. In organizatiile mai mari, ei sunt insarcinati cu monitorizarea editorilor, dar responsabilitatea lor ramane cea de publicatori.

Editorii se gasesc in organizatiile care au mai multe linii de productie sau domenii de servicii. Editorul este de fapt principala persoana in marketing pentru fiecare linie de productie. Editorul determina ce informatii oficiale vor fi create pentru diverse activitati si gestioneaza crearea informatiei si reinnoirea procesului, incluzand si trecerea in revista a ceea ce s-a creat.

Autorul creaza continutul.

Iata in cateva imagini cum este structurata o companie:

Harta companiei

Managementul companiei

Structura și accesul utilizatorilor

Cu ajutorul structurarii utilizatorilor, se definesc nivelele de acces. Cineva are accesul cel mai mare, si trebuie determinat cine il are. Persoana cu cel mai inalt acces poate sa distruga conturile utilizatorilor sa citeasca informatiile lor si au acces la tot sistemul. Cel privilegiat, trebuie sa merite aceasta putere.

Punctele de autentiifcare

Pentru toate datele si sistemele de fisiere, prin cate puncte de autentificare trebuie sa treaca utilizatorul pentru a accesa sistemele? Sunt utilizatorii autorizati sa treaca de un firewall? Daca da, care sunt crintele ca sa treaca prin firewall? Poate cineva sa acceseze firewall-ul? Trebuie stabilit raspunsul la aceste intrebari si de asemenea cine are dreptul de a citi si de a scrie. Abilitatea de a citi si a sterge este determinata de nivelele de acces, dar trebuie avut in vedere daca datele de autentificare sunt plasate la momentul actual al citirii sau scrierii. Are cineva acces sa citeasca datele, sa scrie datele, sau cel ce scrie datele le si distruge?

Pentru siguranta sistemului, utilizatorilor le sunt cerute datele de cateva ori. Cand esti pentru prima data in fata unei statii de lucru, de exempu, utilizatorii sunt rugati cel putin sa introduca o parola. Cand se acceseaza anumite fisiere deosebite, utilizatorii trebuie sa ofere suficienta informatie pentru ca identitatea lui sa fie logata si asociata fisierului indiferent ce face el cu acesta. Chiar daca se conecteaza la o retea dintr-o locatie indepartata, utilizatorii trebuie sa-si dezvaluie identitatea printr-un username si o parola, sau prin alte metode mai sigure cum ar fi s/key sau kerberos.

Protejarea rețelei locale

Orice plan de protectie a sistemului computerizat trebuie sa inceapa su securitatea fizica. Cel mai important lucru despre reteaua locala (LAN) este securitatea fizica. Securitatea fizica este importanta deoarece in toate retelele LAN mesajele sunt transmise catre toate statiile. Retelele locale transmit mesajele de la un computer la altul dor din punct de vedere logic. Din punct de vedere fizic, semnalul electric care constituie mesajul este primit de fiecare computer conectat I retea. In plus, cele mai multe retele LAN sunt configurate ca gazdele conectate sa aiba incredere unele in altele. Deci, oricine iti poate intercepta comunicatiile si poate avea acces la calculatoarele existente in retea, sau poate avea acces la diferite date sau resurse. Administratorii de sistem trebuie sa investigheze si sa blocheze accesul la zonele cele mai importante. In plus, este necesar ca administratorul de sistem sa fie in stare sa securizeze toata cladirea si sa impuna un anumit nivel de securitate in fiecare incapere cu computere conectate la LAN.

Pentru protejarea LAN-ului de amenintari nonfizice, trebuie sa luam in considerare urmatoarele intrebari:

– Ce resurse sunt pe LAN? (de exemplu:CD-ROM-uri, soft, statii UNIX, imprimante, date)

– Ce resurse sunt disponibile pe tot LAN-ul?( baze de date, pagini Web, imprimante, e-mail)

– Ce computere sunt in retea?

– Care sunt utilizatorii cu acces la anumite resurse?

– Care sunt caile prin care se intra si se iese din LAN?

– Care sunt utilizatorii permisi sa acceseze LAN-ul?

– Care sunt resursele accesibile pentru utilizatorii care acceseaza reteaua?

– Ce resurse sunt incluse in LAN?

Nivelul securitatii retelei depinde de ce computere, soft, aplicatii, date si resurse contine reteaua LAN. Alte preocupari ar fi:

– Vor fi fisierele distribuite pe retea?

– Utilizatorii pot accesa alte calculatoare fizic sau electronic?

– Imprimantele sunt distribuite pe retea?

– Informatiile importante vor fi tiparite pe imprimantele distribuite pe retea?

– Ce baze de date vor fi folosite?

– Cum vor accesa utilizatorii bazele de date?

3.4. Controlul accesului

Adiminstratorul este persoana care adauga noi utilizatori in intranet si ii inzestreaza cu ID-uri si parole. ID-ul unui utilizator este vizibil pentru tata lumea, dar parola este secreta pentru orice utilizator. ID-ul poate fi de exemplu numele persoanei respective, dar parola permite accesul la intranet. Securitatea site-ului este factorul care determina utilizarea parolei. Daca intrenetul are un nivel inalt de securitate, de exemplu, parolele utilizatorilor sa fie un amestec de litere, cifre si liniute de subliniere pentru a face cat mai dificil accesul altor persoane.

Stilul unui intranet presupune selectarea si pregatirea unui administrator. Poate fi un sistem dictatorial in care administratorul este atotputernic si foloseste intranetul dupa conventii stricte, sau stilul poate fi descris printr-o relatie mai apropiata de utilizatori si administrator. In prima situatie, in care securitatea este foarte mare, administratorul poate acorda parole pe care utilizatorii nu au voie sa le schimbe. In organizatiile interactive, in care securitatea nu este asa de mare, utilizatorii isi pot alege singuri parolele, care de obicei sunt simple. De exemplu data nasterii, numele psicii, catelului, iubitei etc., si sa le modifice cand doresc ei.

Managementul accesului este un proces pentru a controla accesul utilizatorilor la anumite aplicatii din intranet. Unii utilizatori pot avea acces mai mare decat altii in anumte zone. Daca o conferinta este programata, de exemplu, accesul va fi limitat numai la cei care sunt implicati. Utilizatorii participanti la conferinta beneficiaza de confidentialitate la momentul conferintei, iar ceilalti utilizatori nu vor beneficia.

Administratorul poate de asemenea sa fixeze limitele accesului la documentele intranetului, permitand astfel unui grup de utilizatori sa acceseze documentele, sa le editeze sau sa faca alte schimbari, iar altui grup de utilizatori sa le permit adoar sa le vizualizeze.

O organizatie nu doreste ca progresul muncii sa fie impartit prematur – cum ar fi o fisa de analiza sau documente tehnice – dein motive competitive sau legale. Deci, in unele cazuri doar utilizatorii care au permisiunea de a modifica si a lua decizii despre un document au permisiunea sa-l vizualizeze. Din acest grup de utilizatori, doar cativa au voie sa acceseze documentul actual, pe cand altii au voie doar sa-l vizualizeze. Adimistratorii trebuie sa tina seama de zicala: “Prea multi bucatari vor strica ciorba”.

In alte situatii, administratorii trebuie sa creeze multe nivele de acces. Un grup schiteaza un document. La urmatorul pas, documentul este editat de un alt grup de utilizatori. Apoi, documentul se muta la un alt grup pentru aprobare. In final el ajunge la grupul extins de destinatari. In unele cazuri, functia administratotrului pare accea de a “impinge hartia” in sens tehnologic.

Utilizatorii care detin nivele diferite de acces sunt potriviti pentru un intranet. De retinut este ca organizatiile, in general, nu permit accesul oricarui utilizator la munca oricarui angajat. Ca si in orice birou, ficare angajat nu are acces la orice intalnire, conferinta etc.

Administratorul trebuie sa aiba acces la toate datele din intreaga arie a intranetlui, folosind fie ID-ul de utilizator, fie parola de administrator. Aceasta capacitate este necesara pentru verificarea problemelor si remedierea lor.

Analiza utilizarii

Analiza utilizarii este strangerea de informatii despre logarea utiliztorilor si despre activitatea lor in intranet: cand s-au logat, cat de des s-au logat, ce pagini au accesat, si timpul cat au stat in intranet sau pe anumite pagini. Aceasta ofera administratorului o imagine despre activitatea de pe site.

Analiza utilizarii, este de folos, pentru ca prezinta administratorului care sunt punctele de vedere ale utilizatorilor. Aceasta ofera informatii despre utilizatori, cum ar fi ce parti ale site-ului sunt mai populare si ce sectiuni sunt mai rar utilizate. Cu ajutorul acestei analize arata ce pagini au nevoie de intretinere de editare sau trebuiesc arhivate. Administratorul poate folosi aceste informatii pentru a lua decizii despre ce aplicatii vor aparea pe intranet.

Suportul tehnic

Pentru a-si indeplini cu succes functia de administrator, acesta trebuie sa asigure utilizatorilor suportul tehnic. Daca utilizatorii nu pot accesa intranetul sau nu inteleg cum se acceseaza intranetul, atunci acesta nu mai este un lucru de valoare al companiei. De aceea este aproape vital ca administratorul sa fi accesibil utilizatorilor. Administratorul poate utiliza analiza folosirii intranetului pentru a vedea daca utilizatorii s-au logat dupa ce au citit informatiile despre utilizaea intranetului.

Suportul tehnic ajuta utilizatorii in intelegerea unei noi aplicatii sau interactionarea cu acestia pentru a vedea ce gandesc.

Intretinerea continutului si arhivarea

Scopul intretinerii continutului si arhivarea acestuia este folosit pentru usurarea accesului utilizatorilor. Este ca un fel de curatenie. Intretinerea intranetului inseamna scoaterea informatiei care nu este accesata de utilizatori, si arhivarea acesteia, innoind is schimband paginile pentru a le face mai atractive pentru utilizatori, sau facand ordine in unele pagini pentru a fi utilizate eficient de utilizatori, altfel ei nu vor accesa aceste pagini.

Cu cat este adaugata mai multa informatie pe site, cu atat este mai dificil de gestionat, si va ii fi foarte greu administratorului sa o innoiasca. Daca administratorul editeaza o pagina, trebuie de asemenea sa stearga pagina veche pentru a se asigura ca utilizatorii nu acceseaza si utilizeaza accidental pagina veche in loc de cea noua. Informatiile vechi se arhiveaza sau se sterg.

3.5. Alegerea celei mai bune solutii intranet

Intraneturile au inceput sa apara peste tot, si au devenit tot mai populare in ultimul timp. Trebuie sa vedem care sunt motivele care determina achizitionarea unei solutii intranet:

Cu ce sunt intraneturile de folos corporatiilor

Intranetul preia tehnologia existenta a Internetului si le permite corporatiilor sa beneficieze de el in diferite moduri. In primul rand este usor de dezvoltat si de pus in aplicatie, pe cand in multe cazuri, componentele software de baza cer mult timp pentru dezvoltare. Fiind bazat pe Internet, inseamna ca interfetele sunt standard si programarea permite programatorilor sa introduca cat mai bine utilitatile si programele cele mai facile corporatiei respective.

Intranetul, de altfel, permite mai mult decat comunicatiile point-to-point, ca in cazul tehnologiei e-mail, deoarece poate fi folosit pentru tinerea conversatiilor sau pentru colaborarea unui grup de utilizatori.

Intranet-urile sunt mai mult decat servere Web si browsere: desgur, folosesc web-ul, dar il extind astfel ca sa satisfaca nevoile corporatiei, adica sa cuprinda activitatea si discutiile acesteia, produsele, documentele, prezentarile si articolele.

In loc sa creeze traditionalele “Note”, tehnologia intranet se introduce in structurile de date ale corporatiei si astfel datele pot fi pastrate si intretinute, iar utilizatorii pot interoga, crea rapoarte cu ajutorul uneltelor autoamtizate de birou, cum ar fi medii de procesare al cuvintelor si articolelor.

Alegerea platformei intranet corecte

Alegerea platformei intranet corecte nu este un lucru chiar atat de simplu, si chiar daca avem unele optiuni, ne putem incurca. Sunt patru platforme diferite: Windows NT(Intel, Alpha, RISC si Power PC), mai multe versiuni de Unix, Macintosh si Novell NetWare. Un numar de produse ruleaza numai pe un anumit tip de procesor (cum ar fi Intel NT, sau SGI Unix), iar altele ruleaza eficient cu anumite componente (cum ar fi Open Transport pentru Mac pentru suportul TCP/IP). Se recomanda verificarea urmatoarelor criterii inainte de a alege sistemul de operare corect si hardware-ul necesar:

Usurinta de instalare/configurare

Functionalitatea

Integrarea in fisierele existente, serviciile de printare

Scalabilitate

Utiliatare

Usurinta de instalare se refera la cat de rapid se instaleaza software-ul pe hardware-ul existent, anumite aplicatii intranet si configurarea lor pentru a le pune in functiune. Windows NT este liderul in acest domeniu: nu este doar sistemul de operare cel mai simplu de instalat, dar cele mai multe dintre aplicatiile intranet nu necesita prea mult timp pentru a fi puse in functiune. Al doilea, la distanta mica, este Macintosh; in unele cazuri, aplicatiile Mac sunt chiar mai usor de pus in aplicatie decat cele de NT. Unix si NetWare sunt mult mai complexe de setat, atat pentru sistemul de operare cat si pentru aplicatii.

Functionalitatea este dificil de ales cine este cel mai bun, dar se pare ca aici conduce Unix-ul, urmat de NT. Unix-ul are la baza tot ce trebuie pentru crearea intranetului: mail, noutati si servere FTP care nu sunt distribuite ca “extra” cum sunt la alte sisteme de operare.

Alte sanse poate avea NetWare, deoarece integrarea unui intranet in sisitemele existente de fisiere si in serviciile de printare este mai usoara cu acesta. NT este si aici o alternativa puternica, dar Novell nu prea detine un numar mare de produse incluse.

Scalabilitatea este abilitatea de a creste performantele platformei folosite cu cat cresc cerintele in legatura cu resursele (hard disk, memorie, procesor, legatura la retea), iar aici favoritii sunt Unix si Windows NT.

In final, utilitarele disponibile, unde aici este greu sa alegem un castigator. Oricum, cel care a pierdut la acest capitol este NetWare. Ceilalti candidati au o varietate de utilitare pentru construirea intranet-ului.

Dupa cum se observa, se pare ca Windows NT si Unix au cele mai bune posibilitati si optiuni.

Trecerea la TCP/IP

O parte din efortul depus este concetrat in dezvoltarea modelului TCP/IP in corporatia respectiva. Protocolul TCP/IP este baza Intranetului, si intr-un fel sau altul trebuie utilizat la maxim pentru utilizarea eficienta a intranetului. Aici exista cateva strategii: distribuirea a cate unui IP pentru fiecare calculator, pot exista desktopuri cu IP si fara IP, pastrarea IP-urilor serverului pentru a beneficia de tehnologia IP gateway pentru a conecta calculatoarele.

Inainte de a decide strategia IP, trebuie avut in vedere un lucru in privinta infrastructurii: conectivitatea deja existenta. Intranetul se poate implementa pe aceasta.

Daca se alege optiunea “toti utilizaeza IP”, atunci trebuie sa te asiguri ca poti gestiona IP-urile cum trebuie, si de obicei inseamna instalarea unui server sau servere DHCP(Dynamic Host Configuration Protocol) pe retea si upgrade-area routerelor pentru a permite trecerea corecta a pachetelor IP in diferite subretele. DHCP a fost dezvoltat de Ralph Droms si a devenit standardul Intranetului, si a fost introdus in multe produse ale diferitilor producatori : Microsoft, Farlaon, Sun, etc. el permite sa gestionezi adresele IP foarte usor.

Se poate sa se foloseasca si alte protocoale care ruleaza winsock.dll pe comuterele cu sisteme de operare Windows pentru a pacali aplicatiile bazate pe IP (cum ar fi browserele) aca sa creada ca IP-ul este prezent, dar de fapt nu este. Produsele firmelor Novix/FTP, On Tecnologies si Quarterdeck, de exemplu, care sunt disponibile pe piata, functioneaza ca si cand ar utiliza adrese IP si ruleaza pe servere NetWare si NT. De exemplu, cu produsul firmei Quarterdeck, cand un browser deschide conexiunea Windows Socket, cererea se duce peste un IPX de la calculator catre server unde este plasat intr-un pachet IP.

Achizitionarea produselor necesare

Un proiect intranet poate include o mare varietate de produse, cum am mentionat mai devreme. Pentru a fi mai usor, trebuie sa ne gandim la necesitati, adica bazate pe publicare sau pe discutie. Mai inati, trebuie sa centralizezi proiectul in jurul serverului web si diferitelor sale componente. Mai tarziu trebuie sa avem in vedere managementul serverului si componentele sale aferente. In urmatoarele randuri sunt expuse ce parti sunt necesare pentru a imbina cu web-ul.

In primul rand, softul serverului Web. Chiar daca s-a ales platforma utilizata, inca mai exista multe optiuni in privinta produselor software. Orice server Web indeplineste o functie relativ simpla: trimite inapoi fisiere sau executa programe bazate la cererea browserelor. Cautarea produsului necesar nu va fi o problema, dar trebuie ca acesta sa fie cat mai bun pentru proiect. Oricum, daca sunt multe optiuni, numarul produselor care satisfac cerintele scade drastic. Pentru Unix sau NT, se recomanda software-ul Netscape sau Process Software’s Purveyor pentru servere. Doar pentru NT se recomanda Internet Information Server si produsele O’Rielly’s Web Site.

Utilitar pentru scrierea codului HTML. Multi folosesc pentru scrierea codului un editor text. Important este ca sa se gaseasca un editor HTML care sa suporte ultimele functii in materie, pentru a face scrierea mai usoara.

Un editor grafic pentru manipularea imaginilor si salvarea in formate suportate de browserele web (jpeg, gif). Mai nou se foloseste Adobe Photoshop si Illustrator, si utilitarele din pachetele Macromedia, care pot face orice in materie de design 2D.

Un utilitar care verifica link-urile de pe site pentru a verifica validitatea acestora si verificarea functiilor de publicare. Cele mai bune produse sunt cele din pachetul Macromedia sau din pachetul Office (Front Page – foarte usor de utilizat) care permit gestionarea site-ului, analizeaza si verifica link-urile, si permit testarea site-ului pentru a vedea daca documentele si obiectele functioneaza conform cerintelor.

Un utilitar care urmareste cine si ce pagini viziteaza. Aceasta se face cu ajutorul fisierelor de logare care inregistreaza anumite informatii, dar in special adresa IP a celui care acceseaza, data si ora conexiunii la site, paginile vizitate, si alte informatii. Serverele mai bune permit controlul asupra cum sunt logarile: lunar, saptamanal, zilnic, in functie de exemplu, si permit obtinerea rapida de informatie despre cine acceseaza. Produsele ca Microsoft Internet Information Server foloseste un model de logare diferit de cel utilizat de celelalte servere web care suporta un format comun, unde fisierele de loagre pot fi manipulate cu programe de analiza.

Intr-un intranet, fisierul de logare reprezinta feedback-ul designerilor, care pot astfel vedea paginile accesate cel mai mult, sau ce link-uri nu sunt bune. Astfel se poate repede modifica serverul pentru a indeplini cerintele utilizatorilor. Se recomanda pentru aceasta operatie WebTrends pentru platformele Windows. Sau se pot gasi folosind motoarele de cautare cu cheia “log analisis tools”.

Orice program de animatie daca se propune crearea de efecte video. Aici printre cele mai cunoscute este Macromedia Shockwave, si Borland Café Java.

Un motor de cautare, pentru ca vizitatorii site-ului sa gaseasca repede ceea ce le trebuie. Doua dintre cele mai bune sunt de la Personal Library Software: PL Web, si Verity Topic: mai multe aplicatii pe site-ul lor.

Aplicatii desktop ce utilizaeaza IP-ul, cu ar fi browsere, client email, client FTP, s.a.m.d. De exemplu daca doriti sa faceti o cumparatura online aceasta economiseste timp, sau bani. Pentru o aplicatie desktop IP este important sa suporte formatul HTML, tabele si orice aplicatie web.

O aplicatie help pentru client, care explica functiile site-ului, cum ar fi cele pentru ascultarea sau downloadarea fisierelor audio sau vizionarea fisierelor video sau a animatiilor.

Pentru a doua categorie, softul pentru comunicare. Niste exemple de producatori sunt Attachmate Open Mind, Netscape Collabra, sunt aplicatii ce prmit stabilirea de conversatii intre membrii unui grup. Produsele cele mai bune in acest scop sunt: RadNet’s WebShare si Dec’s Workgroup Web Forum. Ambele ruleaza pe platforma NT. Un alt produs este Amicus Networks Community Builder.

O alta alternativa este folosirea serverelor Unix ca baza pentru comunicari. Unix are avantajul de a avea aceste functii incluse in sistemul de operare. Aplicatia server se numeste NetManage’s Intranet este un server NT, dar produsul este destul de primitiv.

3.6. Crearea legăturii cu datele companiei

Un intranet nu este complet fara sa utilizeze datele existente in companie. Doar copiind fisierele nu este o solutie chiar satisfacatoare, si daca se doreste modificarea lor frecventa, este necesara automatizarea acestei operatii.

Iata cateva solutii pentru publicarea datelor pe web sau in interiorul grupurilor de discutie:

In primul rand, datele exista intr-o anumita aplicatie si se doreste accesul la ele printr-un browser sau printr-o aplicatie intranet. Produse care permit vizualizarea in format HTML sunt urmatoarele Attachmate Emissary Hot Publishing System, sau folosirea bazelor de date DB2 sau aplicatii CICS. Produsul include cateva aplicatii: Quick App si Quick DB, gestiunea conexiunii prin TCP/IP pentru transferul informatiei catre si dinspre gazda spre server, si de asemenea folosirea controalelor ActiveX pentru generare HTML.

O alta situatie este aceea cand compania are un server de baze de date SQL si se doreste accesul la anumite informatii a celor care acceseaza site-ul. Cel mai bine este crearea unei pagini web care foloseste bucati de informatie din bazele de date existente, cum ar fi de exemplu afisarea starea actuala a proiectelor, sau accesul la o carte de telefon, sau lista cu anumite informatii care sunt disponibile.

In aceasta categorie sunt foarte multe aplicatii. Unele dintre ele sunt gateway-uri care conecteaza serverele de bazele de date SQL existente la serverele web, pentru ca clientii care folosesc browserele pot cere anumite date. Alte aplicatii suporta mai multe tipuri de baze de date si au medii de dezvoltare care permit mai multe metode de creare si poate reface indicii generati in graba.

Aplicatiile care pot efectua aceste lucruri, mai include:

Portile de iesire ale bazelor de date SQL: Sybase webSQL, Oracle Web System si IBM DB2 Web Connection;

Medii de dezvoltare a bazelor de date: NetScheme InterMart Toolkit, Allaire Cold Fusion, Level 5 Quest si ExperTelligence WebBase;

Extensii ale bazelor de date care permit utilizarea pe Internet: Aspect Software Engeneering db Web si Working Set DataRamp;

Programe care preiau informatii din bazele de date si le publica pe web astfel ca site-urile pot citi aceste date: Lotus InterNotes Web Publisher.

In final, exista un numar mare de aplicatii care introduc in mediul Internet mediile office. Aceasta include abilitatea de a salva fisierele in format HTML, sau colaborarea pe Internet folosind diferite medii de procesare ale cuvintelor si de publicare ale articolelor. De exemplu, toate componentele aplicatiilor Microsoft si Lotus au interfete pentru publicarea in format HTML, de exemplu cu Microsoft Excel se pot salva tabelele in format web.

3.7. Decizia pentru crearea primului intranet

Trebuiesc luate in considerare aceste patru intrebari inainte de a crea primul proiect intranet:

Deciderea scopului. Serverul va fi folosit pentru comunicatii interne sau externe? Conecteaza bazele de date ale corporatiei? Cu cat este mai complicata aplicatia, cu atat mai mult trebuiesc utilizate functii mai avansate si mai multe tehnologii pentru atingerea scopului.

Cine este responsabil cu modificarea informatiilor? Un server intranet static este un server mort: trebuiesc schimbate paginile constant ca sa ofere informatii noi utilizatorilor. Serverul trebuie proiectat astfel ca sa poata schimba frecvent informatia. In unele cazuri trebuie sa se partitioneze informatia pentru diferite departamente sau diferiti indivizi care au acces exclusiv la acestea.

Cine este insarcinat cu intretinerea serverului? Trebuie sa se asigure administrarea functiilor serverului de la distanta, si sa se asigure ca se fac modificari in configuratie usor, deoarece cateodata poate este nevoie de a face update la sistemul de operare sau apar alte patch-uri care necesita instalare pe sistem.

Cat de scalabil este serverul? Trebuie sa se aiba in vedere eventualele upgrade-uri, cresterea frecventei procesorului, marirea memoriei, a hard disk-ului, pentru imbunatatirea performantelor cand proiectul intranet devine pupular in corporatie.

Pentru implementarea unei retele intranet sunt necesare sase elemente de baza:

router de viteza inalta sau canale magistrale comutabile, care asigura o capacitate adecvata de transmitere a datelor;

echipament sigur de acces de la distanta, care ar permite conectarea de la distanta a utilizatorilor;

securitatea retelei, care ar permite pastrarea informatiei confidentiale;

sisteme complicate de administrare a retelei, cu care se controleaza procesul de functionare a retelei;

personal calificat, capabil sa se ocupe de planificare, elaborare, implimentare si administrare a retelei;

proceduri documentate pentru dirijarea personalului de deservire.

3.8. Crearea aplicațiilor intranet

Crearea aplicatiilor veritabile incepe prin a defini cuvantul vertabil, adica ideea pe care pleaca o organizatie in crearea intranetului. O intelegere perfecta a necesitatilor, slabiciunilor, telurilor, resurselor unei organizatii si domeniul de afaceri al acesteia inseamna informatiile de baza pentru crearea unei aplicatii intranet eficiente. De altfel, aceasta intelegere concentreaza procesul de dezvoltare al intranetului in jurul cerintelor si caracterului organizatiei sponsor, adica intranetul va face ceea ce isi doreste organizatia sa faca.

Cateva puncte cheie sunt:

nivelul la care este compania momentan

unde doreste sa ajunga

cu ce este de folos intranetul pentru a-si atinge obiectivele

Aceste decizii importante trebuiesc luate de anumite persoane care inteleg si recunosc impactul strategic al intranetului.

Dezvoltarea unei aplicatii intranet presupune trei nivele de cercetare:

prioritatile organizationale principale

anumite tipuri de cumunicatie interna

capacitate tehnica

Prioritatile organizationale

Definirea prioritatilor interactioneaza de obicei cu planurile strategice de functionare ale organizatiei. Pentru organizatiile care nu au un astfel de plan, designul intranetului ofera un punct de plecare. Acest proces este de mare ajutor, deoarece atrage atentia angajatilor. Astfel, ascultand necesitatile angajatilor, adica implicandu-i pe acestia in acest proiect, se va dezvolta un proiect foarte bine pus la punct, care indeplineste toate cerintele utilizatorilor si utilizarea lui va fi cat mai eficienta.

Deoarece unii angajati ai firmei nu discuta intre ei in fiecare zi, intranetul ofera un punct de plecare pentru inceperea acestor discutii. Cum este pus in functiune, site-ul ofera oportunitatea de a mentine permanent comunicatia intre angajati.

Prioritatile manageriale ale organizatiei sunt specificatiile de baza pe care se construieste intranetul. Intranetul trebuie sa atinga dorintele celor care il utilizeaza. Pe larg, prioriatile angajatilor sunt de ordin competitiv, cultural, filozofic, exprimate frazeologic astfel:

“trebuie sa fim orientati mai mult spre cumparator”

“trebuie instaurata securitatea si constiinciozitatea la fiecare nivel al companiei”

“trebuie sa incurajam si sa rasplatim inventivitatea”

“trebuie sa atragem si sa retinem numele talentelor din domeniul de cercetare si dezvolatre ”

“trebuie simplificata structura organizatiei”

“trebuie sa ne promovam produsele rapid”

“trebuie sa gestionam dezvoltarea”

“trebuie sa manevram mai bine finantele”

“trebuie sa avem o viziune comuna”

Dupa ce aceste prioritati au fost definite, urmatorul pas este de a identifica obstacolele si eventualele solutii pentru evitarea lor.

Comunicatiile interne

Evident, fiecare analiza a obstacolelor aparute in calea obiectivului final, implica anumite discutii, sau schimburi de informatii. Unele organizatii, care operau traditional pe baza “trebuie sa stiu” abia acum isi extind canalele de comunicatiile. In alte organizatii, cum ar fi companiile high-tech se bucura de o dezvoltare rapida, iar provocarile sunt interpretate diferit.

Bazate pe principiul ca a cunoaste inseamna a avea putere, organizatiile cauta sa-si imputerniceasca angajatii prin raspandirea informatiei si crearea de canale de comunicatie pentru raspunsurile si recatiile acestora. Pentru aceste companii, un intranet foarte interactiv poate fi forumul ideal.

De exemplu, o societate de comert. Societatea este responsabila cu strangerea informatiilor, procesarea ei si raspandirea catre membrii sai. Creand un site dinamic, care permite utilizatorilor nu numai sa vizualizeze informatiile, dar si sa o innoiasca sai sa-i adauge alte continuturi, valoarea intranetului creste pentru membrii societatii, si de asemenea costurile sunt diminuate. De exemplu, sa spunem ca o functie a societatii este sa stranga informatii si sa le imparta cu membrii sai. Prin permiterea utilizatorilor sa adauge noi informatii in moduri interactive, intranetul devine o unealta foarte folositoare in timp real, si diminueaza eforturile utilizatorilor sa-si adauge informatiile.

Un alt exemplu este intranetul pentru un domeniu de vanzari. Este esential ca informatia despre inventar trebuie reinnoita permanent. In aceasta situatie, si compania si anagjatii din domeniul vanzarilor pot tine inventarul actualizat permanent deoarece isi pot publica informatiile noi imediat ce intra in posesia lor.

Dimensiunea si nevoia de comunicare intr-o companie poate fi exprimata frazeologic astfel:

“cei din domeniul vanzarilor nu primesc datele despre noile produse in timp”

“membrii diviziei de cercetare si dezvoltare ar trebui sa discute intre ei”

“departamentul de finante are nevoie lunar de rapoartele privind bugetul”

“managerii regionali trebuie sa se intruneasca mai des”

“trebuiesc accelerate programele pentru noii angajati”

“anagajatii trebuiesc tinuti la curent cu legislatia in vigoare”

“managerii de brand necesita asistenta de la departamentul legislativ”

“trebuie sa intram mai repede in posesia noilor proceduri”

Cerintele tehnice

Pentru crearea intranetului, trebuiesc analizate capacitatile tehnice existente, pentru adaptabilitatea aplicatiilor intranet sau introducerea unei tehnologii noi. Astfel se poate face o estimare asupra costurilor si permite evitarea greselilor estimative asupra costurilior.

Organizatia trebuie sa analizeze care sunt resursele tehnice actuale si cum se potriveste intranetul in aceste resurse. De exemplu, daca obiectivul companiei este de a unii angajatii din diferit zone geografice pentru video-conferinte si sediul central are posibilitati tehnice excelente, dar zonele nu au aceste capacitati, intranetul nu va functona la maxim, pana cand nu va reinnoi tehnologia si in acele zone.

Nu trebuie sa ne orientam la cel mai mic numitor comun ale creintelor tehnice; trebuie se ne orientam la niste cerinte medii. Daca, de exemplu, doar doua dintre 40 de birouri necesita upgrade pentru o anumita aplicatie, atunci se merita investitia.

Daca video-conferinta este o prioritate, dar unii utilizatori lucreaza de acasa si au modemuri de numai 14,4 Kbps, atunci utilizatorii trebuie neaparat sa faca un upgrade, sau sa folseasca conexiuni directe ca ISDN, conectarea prin cablu.

Iar apar insa prioriatatile organizationale. Este capabil intranetul ofere ceea ce doresc utilizatorii pentru nevoile lor individuale, sau intrunirea acestora?

Daca se inceraca automatizarea anumitor lucruri pentru echipa de marketing, este de ajuns sa suplimentezi capacitatea pentru aceasta echipa. Dar daca prioritatea intranetului este concentrata asupra departmentului de cercetare si dezvoltare, si membrii departamentului de marketing lucreaza aproape de cei din departamentul de cercetare si dezvolare, departamentul de cercetare si dezvoltare necesita aceeasi capacitate tehnica ca si departamentul de marketing.

De altfel, revizuirea tehnologiei actuale este baza pentru testarea diferitelor functii intranet, inainte sa fie incluse in modelul final, dupa cum se vede in figura urmatoare:

De exemplu, daca cei mai multi angajati ai unei organizatii nu au placi video si si lucreaza pe 486, vechi de 11-12 ani, nu are nici un sens sa elaborezi functia de video-conferinta.

3.9. Costurile si beneficiile intranetului

O metoda pentru calculul costurilor si castigurilor

Nu este foarte grea calcularea costurilor si beneficiilor unui intranet:

determinarea a ceea ce se doreste sa faca intranetul in implemntarea sa initiala;

analizarea costurilor in aceasta faza – inclusiv intretinerea;

anticiparea economiilor si beneficiilor care vor aparea;

calcularea castigurilor ce vor veni in urma investitiei, si cat va dura pana se va materializa investitia.

Obiectivele intranetului

Este imposibil de facut o analiza stricta fara o idee clara despre ce va face intranetul. Sunt mai multe metode de a clasifica ce face un intranet. De exemplu:

Publicarea informatiei: folosirea intranetului pentru transmiterea stirilor, informatilor prin forme si documente web.

E-mail: implementarea unui sistem e-mail care se integreaza foarte usor in intranet, permitand astfel informatiei sa fie transmisa si primita.

Gestionarea documentelor: folosirea intranetului pentru a permite utilizatorilor sa vizualizeze, printeze si sa lucreze impreuna la documentele office (procesoare de cuvinte, articole, prezentari, etc.).

Pregatirea: folosirea intranetului pentru a servi ca ghid de pregatire pe propriul calculator.

Automatizarea: folosirea intranetului pentru automatizarea procesului administrativ.

Baze de date si sistemede stocare: folosirea intranetului pentru gestionarea bazelor de date ale companiei.

Comunicare: folosirea intranetului pentru discutii si dezbateri intre utilizatori.

Stabilirea estimativa a circumstantelor:

Marimea intranetului depinde de cati utilizatori vor fi, care de fapt reprezinta marimea proiectului intranet;

Numarul de persoane care necesita computere noi, numarul celor care nu sunt momentan conectati, si numarul celor care vor avea acces la Internet;

Salariile anuale si veniturile medii ale utilizatorilor in cauza, numarul de ore mediu pe zi, si numarul de zile lucratoare pe an – pentru calcularea economiilor si profitului;

Analiza costurilor

Urmatorul pas este analizarea costurilor care vor veni pe parcursul instalarii si rularii intranetului. Sunt doua categorii principale de costuri:

Costuri capitale: costul hardware-ului si software-ului care va fi scazut din bugetul capital al organizatiei, care va fi acoperit in cativa ani.

Castigul: alte surse de castig, care de obicei apar in urma extinderii bugetului companiei.

De altfel este necesar sa afcem distinctie intre costurile initiale si costurile de intretinere.

Costurile capitale initiale

Aceste costuri reprezinta marea majoritate a bugetului alocat investitiei. Deoarece ele sunt utile pentru o perioada destul de lunga, si au valoare la vanzare, cheltuielile de obicei sunt acoperite in cativa ani (3 sau 4). Departamentul de finante va fi cel mai in masura sa spuna care este deprecierea materiala. Trebuie consultat departamentul IT pentru estimarea tuturor cerintelor hardware si software:

calculatoare noi – pentru a permite anagjatilor sa aiba acces la intranet de la propriul lor PC;

legarea calculatoarelor la retea, valabila pentru calculatoarele care nu sunt inca conectate.

Servere Web si software pentru servere.

De altfel este necesar sa se estimeze costurile aplicatiilor software, chiar daca sunt create sau cumparate. Se poate plati mult pe aplicatiile mari si consacrate, si putin pe cele gratuite sau obitune printr-un proces mic de cercetare. Ceea ce este nevoie depinde de utilizarea intranetului:

Publicarea informatiilor: exemple de aplicatii automatizate, cum ar fi registrii (numerele de telefon, anagjatii, produsele, serviciile, etc.) si aplicatiile care automatizeaza publicarea paginilor cu stiri, anunuri sau articole.

E-mail: de obicei o singura aplicatie;

Pregatire: aplicatii pentru pregatirea personalului;

Orare: aplicatii care include forme online despre: vacante, maladii, cheltuieli, programari, achizitionari, calatorii etc.).

Bazele de date: programe care permit accesul utilizatorilor intranetului la sistemul de stocare al informatiei;

Discutii: de obicei o aplicatie care le permite utilizatorilor dezbaterea pe anumite teme in intranet.

Cheltuielile aferente

Designul: crearea unui design grafic, pentru navigare, crearea unei anumite structuri, este o parte a intranetului;

Promovarea: costul lansarii intranetului pentru utilizare;

Pregatirea: costul total per utilizator pentru asigurarea preagatirii in utilizarea intranetului si a informatiilor ce le contine acesta.

Cheltuielile care continua sa apara

O anumita suma de bani trebuie sa fie rezervata anual, pentru upgrade-ul serverului, componentelor hardware si software-ului. Probabil, aceasta suma de bani se invarte undeva in jurul a 25% din suma initiala.

Un efort considerabil, este necesar pentru mentinerea si imbunatatirea continua a intranetului. Aceste cheltuieli trebuiesc incluse inca de la inceput:

Personalul de design si de editare: cei care administreaza si gestioneaza informatia pentru utilizatori. Sa nu se unite salariile, castigurile si cheltuielile.

Personalul tehnic: cei care se ocupa cu intretinerea tehnica a intranetului.

Accesul la Inetrnet: costul accesului la Internet, adica estimarea costului pentru fiecare anagjat.

Urmatoarele cheltuieli se aplica dupa primul an:

Consultanta continua:

Promovarea continua;

Pregatirea continua;

Intretinerea aplicatiilor care detin informatii despre companie (bazele de date).

Estimarea beneficiilor

Nu toti oamenii au probleme in calcularea costurilor. Trebuie doar un pic de ingeniozitate pentru determinarea beneficiilor. Iata trei categorii principale de beneficii:

Economisirea directa: se economisesc banii pentru tiparire, hartie, telefon, costuri de calatorie etc. – aceste apot fi luate in cosiderare inca de la introducerea intranetului. Acestea pot fi calculate in trei pasi:

numarul de expedieri intr-un interval de timp;

costul expedierii;

proportiile scaderii costurilor prin utilizarea intranetului.

Ușurarea muncii: prin introducerea intranetului se salveaza foarte mult timp necesar pentru anumite operatii. Acestea pot fi exprimate in minute pentru fiecare persoana pe zi. Pentru calcularea acesteia se imparte numarul de minute economisite la numarul de minute dintr-o zi (60 x numarul de ore lucratoare) si se inmulteste cu numarul de angajati si salariul mediu.

Creșterea productivitatii: cresterea randamentului pentru fiecare angajat de la introducerea intranetului, exprimata in procente. Deoarece productivitatea angajatilor are o arie larga de implicatii, de la job la job, de la o organizatie la alta, este usor de a transforma aceste in economia de munca. De exemplu, daca productivitatea totala ajunge pe la 3%, clacularea economiilor ca (3/103) x numarul angajatilor x salariul mediu.

Fiecare ramura a folosirii intranetului are propriile sale beneficii prezentate în continuare:

Publicarea informatiei

Economii directe: de printare, pentru hartie si pentru livrare, pot fi facute prin publicarea on-line a documentelor.

Economia muncii: accesul rapid la informatie, schimbul rapid de informatii, sunt cele mai importante aspecte in simplificarea muncii.

Creșterea productivitatii: prin accesul la cele mai noi informatii, si prin punerea la indemana a informatiilor care pana atunci nu erau disponibile.

E-mail-ul intanetului

Economii directe: costurile telefoanelor, faxurilor, scrisorilor, dischetelor etc.

Ușurarea muncii: timp economisit pentru a discuta, pentru verificarea anumitor obiecte.

Cresterea productivitatii: accesul rapid la informatie.

Managementul documentelor

Economii directe: tiparirea, hartia, medii de stocare, livrarea; editarea este usoara.

Usurarea muncii: mai putin timp petrecut pentru revizuirea si editarea documentelor, timpul economisit pentru cautarea documentelor.

Cresterea productivitatii: accesul rapid la documentele actuale.

Pregatirea

Economii directe: calatoriile si acomodarea, personalul calificat, camere si echipamente pentru curs.

Usurarea muncii: economisirea timpului petrecut in calatoriile la cursuri, timp scazut pentru invatarea obiectivelor.

Cresterea productivitatii: accesul imediat la cerintele actuale de cunostinte si de abilitati.

Coordonarea activitatii

Economii directe: printarea, hartia si livrarea pot fi inlaturate folosind forme disponibile on-line.

Usurarea muncii: mai putin timp petrecut pentru fiecare persoana pentru obtinerea copiilor pentru anumite formulare de completat.

Cresterea productivitatii: un proces mult mai rapid si eficient de administrare.

Sistemele de baze de date

Simplificarea muncii: timp mai putin cerut pentru a invata si utiliza aplicatiile.

Cresterea productivitatii: prin informatia disponibila care nu era inainte disponibila.

Comunicarea

Economii directe: costurile de calatorii si acomodarea pentru anumite conferinte.

Usurarea muncii: economie de timp ce se pierdea in calatorii, si in sedinte.

Cresterea productivitatii: decizii mai rapide in rezolvarea problemelor aparute.

Analiza rezultatelor

Inainte de a trage concluzia finala, trebuie sa tragem linia costurilor si beneficiilor.

Rezumarea costurilor

Daca angajatii implicati sunt doar o parte din angajatii organizatiei, atunci trebuie doar sa se ia o anumita parte din aceste cheltuielile principale. Urmatoarele cheltuieli sunt principale:

hardware-ul si software-ul serverului

cumpararea, dezvoltarea, intretinerea si upgrade-ul aplicatiilor software

pregatirea personalului tehnic.

Rezumarea beneficiilor

Totalizarea beneficiilor pentru fiecare ramura a intranetului sub trei aspecte principale: economiile directe, usurarea muncii si cresterea productivitatii. Inainte de inceperea calculelor, trebuie sa se detremine proportia celor care utilizeaza fiecare ramura a intranetului.

Compararea costurilor si beneficiilor

Este evident ca suntem interesati sa vedem cand castigul depaseste cheltuielile. Trebuie calculat profiltul organizatiei si pierderile, si trebuie impartit capitalul cheltuit pana la perioada de amortizare. De altfel se poate renunta la o parte din profit pentru a acorda timp pentru pregatirea personalului. Iata un exemplu de astfel de analiza:

Amortizarea investitiei

Amortizarea investitiei este un fel de a calcula procentual ceea ce revine dupa o investitie. Se calculeaza astfel:

AI=

De exemplu, daca avem un total de 586667₤, castigurile sunt calculate ca beneficii anuale si cheltuieli acumulate. Iata o analiza completa:

Pentru calcularea costurilor si beneficiilor se foloseste cel mai usor mediul Microsoft Excel, iată un exemplu:

3.10. Exemplu de intranet pe piata romanească

IP Intranet (VPN)

Experienta dobandita in urma colaborarii indelungate intre MobiFon SA si CG&GC IT SA pe partea de servicii de telefonie mobila (Best National Dealer in 2001) a determinat parteneriatul actual incheiat cu divizia XNET a MobiFon SA. In urma acestui parteneriat, firma CG&GC, va ofera un mod simplu, sigur si eficient de acces dedicat la Internet, inclusiv serviciul de IP Intranet (VPN).

Prezentarea XNET

Xnet este cel mai dinamic furnizor de servicii de date si Internet din Romania. Deoarece a implementat una dintre cele mai moderne infrastructuri de date din Romania, bazata pe tehnologia ATM (Asynchronous Transfer Mode), si beneficiaza de performantele foarte bune si acoperirea retelei Connex GSM, se pot oferi clientilor servicii de date si de Internet cea mai buna calitate si de incredere.

XNET detine “Licenta pentru oferirea de servicii cu valoare adaugata (Internet)”, “Licenta pentru instalarea, operarea si intretinerea unei retele nationale publice pentru comunicatii de date”, precum si licente pentru dezvoltarea sistemelor de radiocomunicatii punct la multipunct in benzile de frecvente de 3.5 GHz si 26 GHz. Sistemele punct la multipunct in benzile de 3.5, respectiv 26 GHz ofera utilizatorilor o serie intreaga de avantaje, cum ar fi lipsa interferentelor cu alte sisteme radio datorita utilizarii exclusive a benzii de frecvente de catre XNET. Alocarea benzii se face in functie de cerintele clientilor, cu posibilitatea garantarii unei anumite capacitati de acces, conexiunile sunt “always on”, iar montarea antenelor se face foarte rapid. De asemenea, in cazul unei defectiuni, sistemul isi reia functionarea imediat dupa remediere.

XNET a dezvoltat si o retea (backbone) nationala pentru transportul de date si voce, bazata pe tehnologia ATM (Asynchronous Transfer Mode). Topologia redundanta a retelei este realizata cu switch-uri Nortel Passport. Aceasta retea este capabila sa transporte datele cu viteze de pana la 223 Mbps, fiind folosita atat pentru transportul vocii pentru utilizatorii Connex, cat si pentru transferul de date si Internet pentru utilizatorii serviciilor XNET. Caracteristicile de redirectionare automata, de planificare si management al capacitatii, securitatea deplina si flexibilitatea in operare a retelei contribuie la furnizarea unor servicii de cea mai inalta calitate. Disponibilitatea retelei pe segmentul de backbone este de peste 99%. Clientii Xnet beneficiaza de o gama completa de solutii de conectare la Internet sau comunicatii de date la nivel national:

· acces Internet Dial-up

· acces Internet radio

· acces Internet pe linie inchiriata

· IP Intranet ( Virtual Private Network la nivel national )

· Frame Relay ( la nivel national )· GPRS

Caracteristicile serviciului IP Intranet Xnet

ofera o gama larga de viteze de acces, la rate de transfer de la 64 kbps la 2 Mbps;

accesul la locatia dumneavoastra se realizeaza prin legatura radio care conecteaza routerul dumneavoastra la cel mai apropiat router XNET

se ofera acces partajat (factor 2) in cazul in care clientul doreste sa imparta acelasi canal cu alti utilizatori. In acest caz, specificatia conexiunii va fi selectata pentru a va satisface cerintele uzuale, dar in acelasi timp va permite rate de acces mai ridicate pe anumite perioade de timp;

ofera si posibilitatea utilizarii unui canal nepartajat pentru cei care doresc sa transfere cantitati mari de date in mod regulat prin intermediul acestui canal;

cuprinde, la cerere, tunelare IP, criptare si filtrare pentru a preveni accesul neautorizat in reteaua dumneavoastra si pentru a proteja datele in timpul transmisiei;

XNET furnizeaza o gama larga de routere care sunt configurate si instalate la sediul dumneavoastra de specialistii Xnet in cazul in care optati pentru serviciul IP Intranet;

aveti posibilitatea de a adauga un nou sediu in reteaua dumneavoastra privata, de a schimba locatia daca este necesar, sau de a opta pentru o viteza de acces mai mare in functie de cerintele de trafic, fara costuri suplimentare legate de reconfigurarea retelei existente;

Soluția de acces

SoluTia de conectare este oferita prin instalarea unui sistem radio, care necesita o vizibilitate directa intre locatia clientului si o celula CONNEX GSM. Solutiile wireless sunt extrem de fiabile si sunt independente de reteaua de telefonie fixa Romtelecom. Solutiile wireless sunt o alegere excelenta in cazul in care compania dumneavoastra necesita o largime de banda securizata si garantata. Sunt foarte usor de instalat sau mutat in cazul schimbarii sediului. Largimea de banda poate fi usor modificata, fara eforturi si costuri suplimentare. Echipamentele pentru solutiile wireless sunt disponibile in regim de inchiriere. XNET se ocupa de comandarea, instalarea si administrarea echipamentului.

Reteaua

reteaua Xnet este formata din 40 de POP-uri localizate pe intreg teritoriul Romaniei, oferind accesul local pentru clientii nostri, indiferent de amplasamentul sediului acestora. Aceste POP-uri sunt echipate cu routere Cisco de inalta performanta la fiecare locatie si sunt legate printr-o retea de transport SDH (Synchronous Digital Hierarchy). SDH foloseste un sistem de transmitere de inalta calitate pentru traficul de mare viteza. SDH foloseste o arhitectura cu inele redundante ce ofera posibilitatea de a ruta traficul pe o linie alternativa, daca una dintre linii este indisponibila la un moment dat.

Retea acreditata Cisco – reteaua de date XNET este acreditata de Cisco prin programul Cisco Powered Network (CPN). Furnizorii de servicii care afiseaza sigla CPN spun foarte mult despre calitatea serviciilor lor. Xnet a castigat dreptul de a afisa acest semn prin mentinerea unui inalt nivel al calitatii retelei si prin construirea serviciilor cu ajutorul echipamentelor Cisco – acelasi echipament pe care astazi circula, virtual, tot traficul Internet. Deci, serviciile Xnet sunt sigure si de incredere. In plus, daca v-ati construit reteaua interna utilizand echipamente Cisco, alegand servicii furnizate de Xnet veti avea si alte beneficii: management al retelei simplificat si eficient; disponibilitatea crescuta a retelei; servicii de incredere, scalabile si securizate; integrare mai facila a serviciilor de retea viitoare. Aceasta acreditare este inca o evidenta a angajamentelor XNET fata de calitatea serviciilor oferite.

Referitor la parametrii retelei – Xnet garanteaza o disponibilitate a conexiunii dumneavoastra de 99 % si un timp mediu de interventie in caz de defectiune de 8 ore de la anuntarea deranjamentului, prin disponibilizarea de specialisti de interventie distribuiti pe tot teritoriul tarii.

Xnet monitorizeaza continuu echipamentele de retea si intervine proactiv pentru a asigura clientului accesul la serviciu 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana.

Serviciul de Relatii cu Clientii

Toate serviciile Xnet sunt proiectate de o echipa de ingineri, specialisti in IT si telecomunicatii.

Toate legaturile sunt monitorizate pentru a asigura cel mai inalt grad de disponibilitate. In cazul aparitiei unei probleme puteti contacta serviciul de Relatii cu Clientii, intre orele 8-23, pentru asistenta imediata.

Securitate

Xnet utilizeaza tehnologia radio cu metoda frequency hopping, care este caracterizata de salt de frecventa pe canale deci datele sunt transmise pe un canal pentru un anumit interval de timp dupa care sar pe un alt canal, in mod securizat, printr-un un cod de acces format din 32 caractere pe fiecare celula. Utilizarea unei astfel de metode face ca interceptarea datelor transmise sa fie practic imposibila. In plus, metodele adoptate de Xnet pentru criptare si tunelare GRE la nivel IP ofera o securitate a datelor necesara utilizarii unei retele Intranet de tipul celei solicitate de client. Optional, routerele Cisco oferite de Xnet pot fi dotate cu un software care asigura criptare IPSec Des sau 3Des.

Avantajele IP Intranet XNET fata de solutiile altor furnizori

acoperire nationala – putem lega intr-o retea virtuala privata de tip IP Intranet retele locale de calculatoare situate oriunde pe teritoriul Romaniei· servicii de cea mai buna calitate si de incredere – disponibilitatea retelei de transport dedate XNET este de peste 99%;

solutii la cheie proiectate in intregime de profesionistii XNET, in conformitate cu necesitatile clientilor;

monitorizare proactiva si continua (24 ore pe zi, 7 zile pe saptamana) a legaturilor siinterventie rapida in caz de defectiuni.

Aplicatiile serviciului IP Intranet

interconectarea LAN-urilor (LAN = Local Area Network = retea locala de calculatoare) pentru usurarea transferului de fisiere, pentru utilizarea in comun a bazelor de date (avize de livrare, facturare, transmitere de comenzi si aplicatii pentru serviciul de relatii cu clientii) si pentru realizarea unor sisteme de logistica/dispecerizare si aprovizionare;

en gros si en detail: legarea magazinelor sau a sediilor comerciale, transferuri electronice (case de marcat), sisteme de facturare si management al stocurilor;

transport si turism: aflarea disponibilitatii capacitatii de transport, rezervare de locuri, transmitere de date in timp real catre agentii, furnizori si clienti;

Administratie si Guvern: distribuirea documentelor oficiale, colectarea si furnizarea informatiilor statistice si oferirea de informatii online pentru agentii, companii si cetateni;

servicii financiar-bancare: management si analiza de portfoliu, rapoarte de preturi (istorice si in timp real), cercetarea investitiilor, tranzactii online

Programul de implementare pentru serviciul IP Intranet

Etapele principale parcurse pînă la activarea conexiunilor sunt:

vizite la locatiile sediilor si determinarea vizibilitatii cu site-urile GSM, intocmirea proiectuluiradio

pregatirea echipamentului si rutei radio de la noi la locatia Dvs

obtinerea tuturor acordurilor de instalare

instalarea echipamentelor radio

executarea de probe de functionalitate

obtinerea acceptului clientului

activarea contractului

Termenul mediu pentru instalarea serviciului este de 10 zile lucratoare.

4. STUDIU DE CAZ

Intranetul, fiind bazat pe tehnologia Internetului, aplicatia cea mai utila si care se potriveste cel mai bine in tema este un site. Utlizarea limbajului HTML inseamna intelegerea sa de catre server si de catre clientul care cere o anumita informatie, de obicei sub forma de hyperlink-uri, care au asociate cate o adresa IP, ce directioneaza browserul spre locatia dorita.

Crearea unui site necesita utilizarea unor programe care permit introducerea si editarea codului HTML. Se poate folosi foarte usor un editor text, iar apoi pentru salvare trebuie doar sa schimbam extensia acestuia in .htm, .html, pentru a putea fi citite de browserul (browserele) existent (e). Mai nou, au aparut medii de dezvoltare a limbajelor HTML, care usureaza munca programatorului prin introducerea de interfete grafice prietenoase, si de unelte din ce in ce mai sofisticate. Cateva exemple ar fi Microsoft Front Page, de la Microsoft, care este cel mai bun pentru incepatorii in domeniu, pentru ca nu are functii asa de avansate, iar programatorul incepator poate invata foarte rapid utilizarea limbajului, fie prin cod fie prin obiectele grafice. Un alt pachet de programe destinat designului web este Macromedia, care cuprinde o suita de programe cu cele mai multe posibilitati de creare, de la modul grafic, foarte usor de utilizat, pana la scripturi Visual Basic si Java. Pachetul Macromedia cuprinde programele: Dreamwaver, Flash, Fireworks, Freehand, Cold Fision.

Dreamwaver – este probabil cel mai utilizat program pentru crearea paginilor web; poate fi utilizat si de incepatori, datorita functiilor usoare. Permite crearea site-urilor cu ajutorul codului sau a graficii, generand imediat codul HTML.

Flash – creaza animatii utilizand cadrele (frame-urile) pentru realizarea acestora.

Fireworks – creaza fisiere de tip .png cu un design avansat, foloseste grafica vectoriala. Fisierele .png pot fi exportate ca imagini (jpg,gif) sau in format HTML.

Freehand – este un program ce permite designul profesional.

Cold Fusion – este un utilitar cu care se creaza sau gestioneaza serverele de baza de date.

In aplicatia de fata, s-a folosit din pachetul Macromedia, programul Fireworks. S-a preferat această soluție deoarece intamplator, crearea aplicatiei pentru proiect a coincis cu crearea site-ului pentru firma, si pentru crearea unei grafici avansate a site-ului, s-a utilizat acest mediu.

Firma pentru care s-a dezvoltat acest site se ocupa cu comercializarea mobilei. Crearea unui intranet avansat, pentru aceasta firma nu ar fi eficient in acest moment. Cand va avea mai multe puncte de desfacere, in locatii diferite, atunci implementarea unui intranet va fi necesara si utila.

Pentru a fi mai usor de imbunatatit, s-au introdus si cateva functii specifice unui site destinat unei retele intranet, dupa cum se vede in continuare:

Se pot observa functiile “CALENDAR”, “CONDUCERE”,”DESPRE NOI”, care in momentul introducerii intranetului, vor contine:

CALENDAR: datele evenimentelor importante pe tot parcursul anului

CONDUCERE: date despre directori, sefi de departamente, pentru ca angajatii sa fie in permanenta la cunostinta cu noile schimbari

DESPRE NOI: informatii despre succese, istoria firmei, locatii etc.

Momentan ele sunt doar informative pentru cei care utilizeaza site-ul.

La momentul oportun, va fi nevoie si de un server web, si de un server de baze de date, sau chiar de serviciul e-mail.

In aceasta aplicatie s-au inclus si cateva comenzi pentru utilizarea bazelor de date online (dupa cum vom vedea in mai incolo).

Prezentarea site-ului

Site-ul, creat in Fireworks, merge pe ideea “simplu si usor de utilizat”. Iata cum este acesta structurat:

– Pagina “index”:

Pe pagina principala sunt prezentate principalele link-uri la paginile secundare ce contin produsele firmei;

pagina “sufragerii”:

Pagina “sufragerii” cuprinde modele de biblioteci, iar modelul site-ului este folosit si la restul paginilor, unele avand in partea de jos a paginii si sageti de defilare, daca numarul de produse nu incapea intr-o singura pagina.

pagina “produse” prezinta toate produsele, asemanator ca in pagina index.

pagina “CALENDAR” va fi prezenta atunci cand va fi pus in functiune intranetul, si va contine datele importante pe un an, culese dintr-o baza de date, si firma va avea serverul Web propriu.

pagina “CONDUCERE”, culege datele dintr-o baza de date cu ajutorul scripturilor Visual Basic. Iata codul sursa HTML si VB Script al paginii respective:

<html>

<head>

<title>Conducere</title>

</head>

<body>

<h2> Conducerea firmei S.C. Mebdesign S.R.L.</h2>

<%

dim dbconnection

dim rsConducere

set dbconnection=Server.CreateObject("ADODB.Connection")

dbconnection.open "Provider=Microsoft.Jet.OLEDB.4.0;" _ &

"Data Source=H:\!teme\server\bd\cond.mdb"

SQLQuery="SELECT nume FROM conducere"

set rsConducere=dbconnection.Execute(SQLQuery)

do until rsConducere.eof

n=n+1

Response.Write n & "."

Response.Write rsConducere("nume")

Response.Write rsConducere("prenume")

Response.Write rsConducere("functie")

%>

<br>

<%

rsConducere.movenext

loop

rsConducere.close

set rsAuthors=nothing

%>

</body>

</html>

Rezultatul este:

pagina “DESPRE NOI” ofera locatia exacta a firmei, oferind si harta zonei:

Pentru a face incarcarea paginilor cat mai rapida si pe calculatoarele ce nu au o conexiune le Intrenet prin cablu sau radio, ci poseda modemuri de pana la 56Kbps, am folosit o functie foarte importanta in crearea site-ului. Aceasta este felierea imaginii, dupa ce este prelucrata in Fireworks. Aceasta permite impartirea in zone a paginii, si exportarea acestora sub forma de tabele pentru formatul HTML. Cand clientul intra pe site, pe orice pagina, aceasta se incarca celula cu celula, fiecare celula continand o imagine creata prin feliere. Marginile tabelului sunt 0, si astfel imaginea va aparea in final ca un tot unitar, iata exemplul preluat din Fireworks, si codul dupa exportarea in format HTML:

<html>

<head>

<title>bucatarii2.gif</title>

<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html;">

<!–Fireworks MX 2004 Dreamweaver MX 2004 target. Created Sun Jun 06 16:36:22 GMT+0300 2004–>

</head>

<body bgcolor="#cccccc">

<table border="0" cellpadding="0" cellspacing="0" width="1010">

<!– fwtable fwsrc="bucatarii2.png" fwbase="bucatarii2.gif" fwstyle="Dreamweaver" fwdocid = "1014120877" fwnested="0" –>

<tr>

<td><img src="images/spacer.gif" width="37" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="107" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="103" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="147" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="14" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="210" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="216" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="142" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="34" height="1" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="1" height="1" border="0" alt=""></td>

</tr>

<tr>

<td colspan="9"><img name="bucatarii2_r1_c1" src="images/bucatarii2_r1_c1.gif" width="1010" height="63" border="0" alt=""></td>

<td><img src="images/spacer.gif" width="1" height="63" border="0" alt=""></td>

</tr>

<tr>

<td rowspan="10"><img name="bucatarii2_r2_c1" src="images/bucatarii2_r2_c1.gif" width="37" height="537" border="0" alt=""></td>

<td colspan="7"><img name="bucatarii2_r2_c2" src="images/bucatarii2_r2_c2.gif" width="939" height="44" border="0" usemap="#m_bucatarii2_r2_c2" alt=""></td>

<td rowspan="2"><img name="bucatarii2_r2_c9" src="images/bucatarii2_r2_c9.gif" width="34" height="179" border="0" alt=""></td>

…

5. CONCLUZII

Crearea si utilizarea unui intranet in activitatea curenta a unei firme are certe avantaje. Dintre acestea mentionam urmatoarele:

se creeaza un mediu care permite o legatura mai rapida intre angajatii firmei respective;

viteza de transfer a informatiilor in interiorul firmei creste, crescand astfel si viteza de reactie a elementelor de decizie la factorii perturbatori;

disponibilitatea informatiilor creste atat pentru utilizatorii interni cat și pentru cei externi;

se reduce cantitatea de documente pe hartie realizandu-se astfel o economie din multiple puncte de vedere (se reduc consumurile de materiale specifice, se reduce necesarul de spatiu de arhivare si depozitare, se reduce cantitatea de munca depusa pentru multiplicarea si distribuirea respectivelor documente;

se impune o forma unitara pentru documentele firmei.

Dintre dezavantajele pe care le poate produce un intranet firmei mentionam:

necesita investitii in echipamente hardware si in aplicatii software dedicate;

necesita o instruire a personalului si o perioada de acomodare cu noua tehnologie;

necesita solutii de protectie sofisticate, mai ales cand intranetul folosește Internetul ca mijloc de comunicare cu toate segmentele sale.

Cu toate dezavantajele sale, intranetul s-a dovedit a fi un instrument util care aduce reale avantaje utilizatorilor astfel ca dezvoltarea acestuia este în crestere.

BIBLIOGRAFIE

Buraga Sabin, Aplicatii Web la cheie, Editura Teora, București, 2004

Lynn M. Bremner, Antony F. Iasi, Intranet-Mică enciclopedie, Editura Teora, București, 2004

Roșca Ion, Nicolae Țăpuș, Internet & intranet, Editura Economică, București, 2002

Răzvan Daniel Zota, Rețele de calculatoare în era Internet, Editura Economică, București, 2003

Darie C., Bucică M., PHP și MySQL pentru comertul elecronic, Editura Teora, București, 2005

Tim Parker, Mark Sportack, TCP/IP, Editura Teora, București, 2004

***, www.intranetjournal.com

***, www.intranetconnections.com

***, www.intranetroadmap.com

***, www.intranets.com

***, www.intranet.com

***, www.intranet-services.com

BIBLIOGRAFIE

Buraga Sabin, Aplicatii Web la cheie, Editura Teora, București, 2004

Lynn M. Bremner, Antony F. Iasi, Intranet-Mică enciclopedie, Editura Teora, București, 2004

Roșca Ion, Nicolae Țăpuș, Internet & intranet, Editura Economică, București, 2002

Răzvan Daniel Zota, Rețele de calculatoare în era Internet, Editura Economică, București, 2003

Darie C., Bucică M., PHP și MySQL pentru comertul elecronic, Editura Teora, București, 2005

Tim Parker, Mark Sportack, TCP/IP, Editura Teora, București, 2004

***, www.intranetjournal.com

***, www.intranetconnections.com

***, www.intranetroadmap.com

***, www.intranets.com

***, www.intranet.com

***, www.intranet-services.com