. Utilizarea Analizei Economico Financiare In Decizia de Creditare (s.c. Xyz S.a., Alexandria)

CAPITOLUL I

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Analiza economico-financiară

Ca disciplină, analiza economico-financiară este relativ tânără originea sa situându-se la finele secolului XIX-lea. Necesitatea informațiilor financiare prelucrate a fost factorul determinant al apariției sale. Printre evenimentele ce au contribuit la crearea, apariția acesteia amintim :

dezvoltarea și diversificarea societăților particulare și comerciale;

importanța rolului băncilor și instituțiilor financiare.

Acționarii societăților comerciale au simțit rapid necesitatea de a fi informați despre performanțele acestor societăți. Mult timp aceste necesități de informație au rămas nesatisfăcătoare.

În același timp, băncile și alte instituții financiare, cer tot mai mult clienților lor, informații despre situația lor financiară pentru a evalua posibilitatea acestora de a rambursa împrumuturile.

Primele analize economico-financiare ce s-au făcut au fost relativ succinte, sintetice și limitate la verificarea anumitor achilibre financiare. Aceste analize foloseau în special bancherilor pentru evaluarea și aprecierea garanțiilor societăților ce solicitau credite.

La începuturile sale analiza economico-financiară se limita la o sumara analiză a unor indicatori financiari, făcută mai ales pentru a caracteriza solvabilitatea întreprinderilor ce urmau să li se acorde împrumuturi.

Actual, analiza economico-financiară tinde să devină un sistem de tratare a informațiilor ce au ca scop furnizarea datelor necesare elaborării deciziilor financiar-contabile. Față de analiza financiară incipientă, analiza economico-financiară actuala nu se limitează numai la datele financiare ci integrează și datele economice. Mai mult, rezultatele oferite de analiza economico-financiară sunt integrate în modelele financiar-contabile. Din acest punct de vedere analiza economico-financiară servește efectuării de previziuni pe termen scurt, mediu și lung.

I.2. Utilizatorii informațiilor oferite

de analiza economico-financiară

Finalitatea analizei economico-financiare a intreprinderii consta în furnizarea unui diagnostic celor interesați sau celor care au solicitat acest lucru. Întrucât obiectivele urmărite de utilizatori sunt variate analiza economico-financiară se va derula de manieră diferită.

În general, utilizatorii informațiilor oferite de analiza economico-financiară sunt:

proprietarii (acționarii) firmei, care vor să cunoască evoluția averii și câștigul pe care-l așteptă. În funcție de situația dată vor adopta măsurile corespunzătoare referitoare la politica de investiții, dividende și nu în ultimă instanță la modul de administrare a firmei;

conducerea firmei, pentru detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară, cu consecințele care decurg dintr-o astfel de stare. Spre deosebire de prima categorie, conducerea firmei, pe baza informațiilor furnizate de contabilitate și de contabilitatea de gestiune, trebuie să urmărească permanent modul de realizare a tuturor obiectivelor înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli, precum și în planul general al firmei. Urmărirea sistematică a schimbărilor care intervin în amplitudine și calitate, dă posibilitatea înțelegerii și cunoașterii cauzelor care au generat aceste schimbări și luare pe această bază a măsurilor care se impun;

băncile cu care firma este în relație, sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, în operațiunile de creditare, garanțiile pe care le prezintă în recuperarea împrumuturilor acordate;

partenerii de afaceri, sunt interesați să amplifice operațiile pe care le derulează în măsura în care le mărește propriul profitul;

concurența este interesată să cunoască potențialul tehnico-economic și financiar, pentru a-și elabora politica de consolidare a poziției proprii;

organele administrative locale și centrale, întrucât fiecare firmă constituie o sursă de venit și un mijloc de a soluționa anumite probleme economico-sociale;

organele judecătorești în operațiuni de vânzare, fuzionare, lichidare, sechestru etc.;

salariații proprii sunt interesați în păstrarea locurilor de muncă;

sindicatele pot fi și ele interesate în cunoașterea situației financiar-patrimoniale în cadrul negocierilor privind majorările de salarii și încheierea contractului colectiv de muncă.

În toate cazurile analiza se bazează, în principal, pe bilanț și contul de profit și pierdere, care constituie documentele oficiale de gestiune a fiecărei întreprinderi.

I.3. Clienții băncii – Categorii de împrumutați

Clienții băncii sunt persoane juridice, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social, înregistrate în Romania, care desfășoară activități legale, au conturi deschise la bancă și își derulează operațiunile prin aceste conturi.

Categoriile de clienți ai băncii care pot beneficia de credite sunt:

regii autonome, companii și societăți naționale, constituite ca regii autonome;

societăți comerciale cu capital de stat sau privat și alte unități care își desfășoară activitatea în cadrul economiei ;

societăți comerciale cu capital integral străin sau mixt constituite potrivit legii;

societăți agricole cu personalitate juridica, constituite legii;

unități administrativ teritoriale organizate potrivit legii;

fundații și alte organizații nonprofit constituite potrivit legii;

asociații de proprietari și alte forme de asociere prevăzute de lege;

alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea și care desfășoară activități legale.

I.4. Surse de informare cu privire la clienții băncii

Pentru cunoașterea și evaluarea situației economico-financiare prezentă și de perspectivă a clienților, precum și pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare, banca trebuie să-și asigure o bază de informații asupra fiecărui client, pe care trebuie sa o actualizeze periodic. Principalele surse de informații sunt:

a) Informații obținute de la clienți:

din cererea de deschidere a contului, cererea de credite;

din contractul de societate și statutul societății (actul constitutiv);

din bilanțurile contabile, contul de profit și pierdere, raportările contabile periodice, balanțele de verificare și din alte situații financiare.

b) Informații din evidentele băncii privind:

volumul total de credite aprobat și acordat, pe categorii de credite și durate de rambursare;

volumul de incasari și plați lunare;

incidente apărute în derularea operațiunilor de plăți fără numerar, a operațiunilor de creditare, precum și volumul și frecventa acestora;

serviciul datoriei,

c) Informații din surse exterioare, care pot fi obținute de la:

Banca Naționala a României;

Centrala Riscurilor Bancare;

Centrala Incidentelor de Plăți;

Registrul Comerțului;

organisme specializate;

alte banci și organisme care au relații cu clienții;

Institutul National de Statistica și Studii Economice și Direcțiile județene de statistica;

agenții economici care au relații contractuale cu clientul;

camerele de comerț, judecătoriile, birourile notarilor publici și primăriile locale;

mijloacele mass-media etc.

I.5. Categorii de credite

În conformitate cu prevederile Legii bancare nr.58/1998 și cu propriul statut de organizare și funcționare, banca poate acorda clienților săi credite în lei și valuta pe termen scurt, mediu și lung, cu asigurarea resurselor corespunzătoare.

Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.

Creditul poate fi definit ca fiind orice angajament de plata a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Prin credite pe termen scurt se înțeleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durata ce nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație.

Creditele a căror durata de rambursare este între un an și cinci ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depășesc durata de 5 ani sunt credite pe termen lung.

În funcție de specificul activității, durata ciclurilor tehnologice de fabricație, a proceselor bilogice, modalitățile de vânzare și plată, care determină situația economico-financiară și, respectiv, capacitatea de rambursare a fiecărui împrumutat, banca poate stabili în cadrul termenelor maxime de creditare, prevăzute mai sus, termene intermediare de rambursare.

I.6. Clasificarea creditelor și plasamentelor

Creditele și plasamentele se clasifică în următoarele categorii:

standard;

în observație (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

substandard;

îndoielnic;

pierdere.

Clasificarea creditelor și plasamentelor se face prin aplicarea simultană a următoarelor criterii:

serviciul datoriei;

inițierea de proceduri judiciare.

Criteriul suveran în funcție de care se clasifica creditele și plasamentele pentru care nu s-au declanșat proceduri judiciare este serviciul datoriei.

Termenele de plata a ratelor de împrumut și dobânzilor se stabilesc prin documente contractuale încheiate de banca cu imprumutatii.

Serviciul datoriei se stabilește numai în funcție de obligațiile bilantiere ale imprumutatului, eventualele credite si/sau dobânzi evidențiate în afara bilanțului contabil având un regim juridic distinct care nu influențează serviciul datoriei.

I.7. Determinarea și constituirea provizioanelor

specifice de risc de credit

Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferent unui credit sau plasament se face parcurgând următoarele etape:

a) Încadrarea creditului sau plasamentului în categoriile de risc de credit corespunzătoare. La evidențierea elementelor din activul bilanțului și a celor din afara bilanțului (transformate în funcție de gradul de risc de credit) în cele patru categorii de risc de credit, se vor avea în vedere garanțiile aferente, clasificate la rândul lor pe categorii de risc de credit.

b) Determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit prin totalizarea sumelor evidențiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit, astfel:

neponderate în funcție de gradul de risc de credit în cazul unui credit sau plasament clasificat în categoria "pierdere";

ponderate în funcție de gradul de risc de credit în cazul unui credit sau plasament clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute.

Aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obținute; corespondența între categoriile de clasificae și coeficenții de provizioane este următoarea:

Coeficienții de provizioane aferenți categoriilor de clasificare

Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se refera la crearea acestora și se realizează lunar prin includerea pe cheltuielile lunii pentru care se face provizionarea a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.

Categoriile de credite și plasamente ce se clasifica în funcție de serviciul datoriei și inițierea de proceduri judiciare vor fi sistematizate din punct de vedere al cerinței privind constituirea de provizioane specifice de risc de credit, al apartenenței entității de risc la sectorul bancar, precum și al structurării în principal și dobândă.

Categoriile de garanții care pot diminua expunerea bruta sunt:

garanții personale – se refera la garanții furnizate de terți (cauțiunea, avalul);

garanții reale – se refera la bunuri corporale sau necorporale primite în garanție pentru operațiunile realizate cu clientela din sectorul nebancar (ipoteca, garanții reale mobilentela din sectorul nebancar (ipoteca, garanții reale mobiliare cu deposedare – inclusiv depozitul colateral, garanții reale mobiliare fara deposedare);

garanții intrinseci – se refera la garanții incluse în caracteristicile operațiunii însăși, care nu fac obiectul înregistrarii în posturile din afara bilanțului;

calitatea entității de risc – se refera la drepturile pe care banca le are asupra patrimoniului entității de risc, fiind considerată ca garanție implicita pentru orice operațiune.

I.8. Aprobarea și acordarea creditelor

Banca va verifica la sediul agentului economic realitatea datelor din documentele anexate la cererea de credite, efectuând totodată analiza situației economico-financiare, a indicatorilor de bonitate ce caracterizează activitatea clientului, precum și a aspectelor nefinanciare, în conformitate cu precizările din prezentele norme metodologice.

În funcție de specificul și natura activității desfășurate, nivelul și dinamica indicatorilor de bonitate, serviciul datoriei și capacitatea de rambursare etc., se va stabili categoria de credite care corespunde cel mai bine necesităților clientului, afacerii sau proiectului care stă la baza solicitării creditului.

Determinarea necesarului total de credite pe termen scurt, în lei și valuta, al clientului se efectuează anual, cu defalcare pe trimestre, pe baza analizei fluxului de lichidități (cash flow) și a capacității de rambursare.

Fluxul de lichidități (cash flow) reflecta situația tuturor intrărilor de lichidități (încasări) și a tuturor ieșirilor de lichidități (plați) într-o perioada viitoare dată.

Rezultatul final poate fi pozitiv (disponibilități) sau negativ (necesar de lichidități).

Efectuarea unei analize corecte a prognozei fluxului de lichidități presupune cunoașterea activității clientului, evoluția istorica a acesteia, ramura în care evoluează, în scopul verificării viabilității și posibilității de realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei. Cunoașterea activității istorice (din perioada trecută) a clientului se realizează pe baza studierii datelor din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, a fluxurilor de fonduri înregistrate în perioada respectivă, care reflecta mișcarea elementelor componente ale bilanțului între două perioade și arată cum sunt create și utilizate fondurile.

Sursele de informare ale băncii pentru realizarea analizei fluxului de lichidități sunt următoarele:

bilanțul contabil, situațiile contabile trimestriale și lunare;

raportul de gestiune însoțit de raportul comisiei de cenzori;

prognozele financiare elaborate de clienți pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere;

studii de fezabilitate;

informații din mass-media;

analize privind ramura/sectorul de activitate/piata, în care funcționează clientul (elaborate de Institutul Național de Statistică și Studii Economice);

studiile de reorganizare și restructurare ale agentului economic și ale ramurii din care face parte;

strategia naționala de dezvoltare economica pe termen mediu;

alte surse.

În cadrul unei activități se pot identifica:

intrări de lichidități:

încasari din activitatea de exploatare, financiara, excepționala;

majorarea capitalului social vărsat prin aport suplimentar în lichidități (cash);

creșterea datoriilor financiare, pe termen lung (credite);

împrumuturi (datorii) subordonate pe termen lung.

ieșiri de lichidități:

plați pentru activitatea de exploatare, financiara, excepționala;

achiziții de active fixe corporale și necorporale;

plați pentru impozite și taxe;

scăderea datoriilor financiare pe termen lung (credite).

În cazul în care după efectuarea analizei economice rezultă că solicitantul îndeplinește condițiile de creditare, unitățile bancare teritoriale vor lua legătura operativ cu Direcția de Trezorerie pentru confirmarea existenței surselor necesare acordării creditului pe feluri de valută și maturități inclusiv pentru creditele care se încadrează în plafonul repartizat.

În vederea acordării creditelor în valuta, se va urmări asigurarea existentei surselor de rambursare corespunzătoare pe întreaga perioada de creditare din incasarile valutare realizate de agentul economic ca urmare a desfășurării activității sale de bază.

În cadrul analizei economico-financiare a activității clienților și a bonității acestora, se va urmări existenta capacității de rambursare a imprumutatilor pe întreaga perioada de creditare și încadrarea volumului total al creditelor și dobânzilor aferente în posibilitățile de rambursare ale acestora.

Un rol important în fundamentarea deciziei de creditare îl are ratingul de credite, care exprima caracteristicile clientului, cât și pe cele ale creditului, avându-se în vedere ca 3 este ratingul acceptabil pentru bancă.

CAPITOLUL II

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

A ACTIVITĂȚII INTREPRINDERII

Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situației economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiara se bazează pe documentele de sinteza contabila (bilanțul contabil și raportul de gestiune, contul de profit și pierdere, raportări contabile periodice etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum și pe analiza fluxului de lichidități (cash-flow-ului) pentru perioada următoare.

Analiza economico-financiara a activității clienților băncii conține:

a) Analiza bilanțului contabil, care presupune:

examinarea bilanțurilor și a situațiilor financiare pe 3 perioade anterioare, respectiv ultimii 2 ani consecutivi încheiați (2 bilanțuri) și ultima situație contabila periodica (balanța de verificare); în cazul clienților a căror activitate se desfășoară de mai puțin de doi ani, cu un standing financiar ridicat, analiza economico – financiara a activității acestora se poate efectua pe baza ultimelor situații contabile disponibile, respectiv, ultimul bilanț contabil incheiat și doua balanțe de verificare sau a ultimelor trei balanțe de verificare.

Bilanțurile contabile ale societăților comerciale sunt supuse verificării și certificării de către cenzori, experți contabili, contabili autorizați cu studii superioare sau societăți comerciale de expertiza contabila, după caz, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor. În același mod se stabilesc și condițiile privind verificarea și certificarea bilanțurilor contabile ale regiilor autonome.

analiza imobilizărilor corporale și necorporale și a surselor de

acoperire a acestora;

analiza decontărilor, datoriilor și obligațiilor fata de terți;

analiza costurilor, în vederea dimensionării corecte a volumului de

credite pentru activele circulante care fac obiectul ereditarii.

b) Analiza veniturilor, cheltuielilor și contului de profit și pierdere, care presupune:

analiza rezultatelor activității și a profitului obținut;

analiza repartizării profitului net;

analiza pierderilor înregistrate și recuperarea lor.

c) Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, oferă posibilitatea unei mai bune înțelegeri, la nivelul fiecărei activități (exploatare, investiții, financiara), a modului în care au fost generate fondurile (sursele) și utilizarea acestora, precum și impactul asupra disponibilităților bănești ale agentului economic, la sfârșitul perioadei analizate.

d) Analiza fluxului de lichidități pe perioada următoare, presupune ca pe baza rezultatelor obținute anterior și a portofoliului de contracte de aprovizionare și desfacere, a programului de producție și a variației stocurilor etc. sa se evalueze și sa se prognozeze:

posibilitățile clientului de a genera în viitor lichidități;

capacitatea clientului de a-și onora obligațiile de plata viitoare.

II.1. Analiza structurii și conținutului bilanțului contabil

si a contului de profit și pierdere

Prudența bancara presupune, în primul rând, cunoașterea și întelegerea activității clienților băncii.

Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de alta parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor. În consecință, în vederea protejării fondurilor proprii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții, deoarece performantele ei depind de eficienta cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acorda un credit ea face, pe baza cunoașterii detaliate a clientului, un act de încredere.

În procesul obținerii de informații despre client, o importanta deosebita o are cunoașterea situației economico-financiare a acestuia. Analiza financiara are ca punct de plecare bilanțul contabil, care este documentul oficial de gestiune al agentului economic. Bilanțul oferă o imagine contabila asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute, pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Pentru obținerea unei imagini cât mai reale asupra situației financiare a clienților este necesar ca pe baza bilanțului sa se elaboreze noi informații care sa corespunda mai bine necesităților de analiza a băncii, respectiv, de diagnostic dar și de evaluare.

De asemenea, pentru analiza financiara a clientului o importanță deosebită o prezintă informațiile furnizate de contul de profit și pierdere, care, ca și în cazul bilanțului contabil, vor fi regrupate și prelucrate pentru a oferi o imagine mai clară privind rentabilitatea și eficienta activității desfășurate.

II.1.1. Bilanțul contabil

Documentul oficial de gestiune a patrimoniului unui agent economic îl constituie bilanțul contabil, care trebuie sa dea o imagine fidela, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, ofițerii de credite vor urmări ca agenții economici sa respecte regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile, după cum urmează:

a) principiul prudentei, potrivit căruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior.

Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer în viitor a incertitudinilor prezente și nu permite decât luarea în considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor câștiguri potențiale cum sunt cele pe titluri sau imobilizări și, dimpotrivă, pierderile sunt luate în considerare imediat ce devin probabile, chiar dacă nu vor fi cunoscute decât după închiderea exercițiului.

De la acest principiu există derogări în ceea ce privește operațiunile de piață, atunci când sunt evaluate la prețul pieței, astfel:

luarea în considerare a rezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzacție;

neprovizionarea minus-valorilor latente pe titlurile de investiții;

luarea în considerare în anumite condiții, a rezultatelor potențiale privind instrumentele financiare la termen;

înregistrarea la prețul de piață a operațiunilor în devize.

b) principiul permanenței metodelor, care conduce la continuitatea aplicării regulilor și normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

Schimbarea metodelor nu poate fi decât excepțională, caz în care aceasta trebuie descrisa și justificata în anexa la bilanțul contabil, iar incidentele contabile trebuie sa fie evaluate. De asemenea, schimbarea metodei trebuie sa fie menționata în raportul de gestiune și în raportul cenzorilor.

c) principiul continuității activității, potrivit căruia se presupune că agentul economic își continua în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității.

d) principiul independenței exercițiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității, pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă.

Rezultatul exercițiului trebuie sa cuprindă, în virtutea acestui principiu, toate veniturile și cheltuielile care se raportează la acest exercițiu, pe măsura ce sunt angajate și nu pe bază de încasări și plăți. Astfel, dobânzile sunt contabilizate la rezultate pe baza dobânzilor scurse, iar, din punct de vedere tehnic, acest scop este atins prin utilizarea conturilor de creanțe și datorii atașate sau a conturilor de regularizare.

e) principiul intangibilitatii bilanțului, potrivit căruia bilanțul de deschidere a unui exercițiu trebuie sa corespunda cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent.

Acest principiu interzice înregistrarea directa a veniturilor sau a cheltuielilor în conturile de capitaluri proprii; ele trebuie sa tranziteze prin contul de rezultate, cu excepția incidentelor datorate schimbării metodelor impuse de reglementarea contabila sau fiscala.

f) principiul necompensarii, potrivit căruia elementele de activ și de pasiv trebuie sa fie evaluate și înregistrate separat, nefiind admisa compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și intre veniturile și cheltuielile din contul de rezultate.

g) principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu și a fost înregistrat în contabilitate trebuie sa fie menținut.

Acest principiu comporta derogări în ceea ce privește operațiunile în devize, titlurile de tranzacție și instrumentele financiare la termen, deoarece acestea fac obiectul unor reevaluări periodice la prețul de piața.

h) principiul regularității, sincerității și imaginii fidele, care are drept scop furnizarea de informații clare, precise și complete asupra patrimoniului, situației financiare, rezultatului, operațiunilor și riscurilor asumate. Acest principiu isi găsește aplicarea atât în bilanț și în contul de rezultate, cât și în anexele la acestea.

i) principiul pragului de importanta semnificativa, potrivit căruia toate informațiile de importanta semnificativa trebuie sa figureze în documentele comunicate terților. În schimb, informațiile nesemnificative pot fi omise. Acest principiu isi găsește aplicarea în bilanțul contabil unde anumite sub-posturi din bilanț și din contul de rezultate pot fi regrupate (dar niciodată posturile insele, cu excepția celor în care nu figurează nici o valoare). La fel, în bilanț și în contul de rezultate se pot adaugă sub-posturi, daca este cazul, iar informațiile care prezintă o importanta semnificativa sunt inscrise în anexele la bilanț.

Prezentarea bilanțului contabil

Prin prelucrarea bilanțului contabil elementele de activ și pasiv se grupează fiecare în trei mari capitole (niveluri), după cum urmează:

ACTIV

I. Active imobilizate

II. Active curente

III. Trezoreria pozitiva

I.Activele imobilizate cuprind imobilizările necorporale, corporale și financiare și creanțele comerciale cu scadenta > 1 an .

II.Activele realizabile sunt formate din stocuri, creanțe de maximum 1 an, conturile de regularizare și asimilate și primele privind rambursarea obligațiunilor.

III.Trezoreria pozitiva cuprinde titlurile de plasament și disponibilitățile (conturi la banci în lei și în devize, carnete de cecuri, acreditive), respectiv acele active existente sub forma de lichidități sau susceptibile sa fie transformate rapid în disponibilități.

Activele circulante sunt formate din stocuri, creanțe de maxim 1 an și trezoreria pozitiva.

PASIV

I. Pasive pe termen lung.

II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an

III. Trezoreria negativa

I. Pasivele pe termen lung cuprind acele surse de finanțare cu caracter permanent sau de lunga durata, respectiv:

a) Capitaluri proprii în sens larg

b) Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

c) Datorii cu scadenta mai mare de 1 an

Capitalurile proprii în sens larg cuprind atât elemente de capital propriu-zis, dar și diferentele din reevaluare, subvențiile pentru investiții și provizioane reglementate, care prin natura lor nu pot fi considerate strict o parte a capitalului propriu, deoarece acestea sunt rezultatul unor decizii de politica economica care nu depind de activitatea clientului.

Capitalurile proprii în sens strict se determina prin deducerea din capitalurile proprii în sens larg a diferentelor din reevaluare, subvențiilor pentru investiții și provizioanelor reglementate.

Capitalurile proprii nete în sens strict se determina prin diminuarea capitalurilor proprii în sens strict cu acele elemente de activ cu valoare incerta denumite elemente de activ incert și prin majorarea cu unele elemente de pasiv cu valoare cunoscuta.

Elementele de activ cu valoare incerta pot fi:

a) Imobilizări necorporale care sunt formate din:

Cheltuieli de constituire (ct.201), reprezentând cheltuielile ocazionate de înființarea societății și care se vor recupera în anii următori printr-o cota anuala de amortizare.

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare (ct.203), reprezintă costul cercetărilor actuale în vederea elaborării unor proiecte de viitor. Având în vedere caracterul improbabil al rezultatelor cercetărilor științifice, probabilitatea recuperării acestor cheltuieli este incerta.

Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare (ct.205) reprezintă costul de achiziție al acestor active intangibile și ale căror rezultate prin aplicarea lor în practica nu pot fi cunoscute cu certitudine.

Fondul comercial (ct.207) este un element de activ necorporal care concura la menținerea și dezvoltarea potențialului economic cum ar fi: vadul, clientela, debușeele, reputația, competenta. Valoarea fondului comercial este foarte greu de apreciat, de aceea poate fi considerat un element de activ fictiv, incert.

Alte imobilizări necorporale (ct.208) care cuprinde în general programele informatice create de firma sau achiziționate de la terți.

b) Decontări din operațiuni în curs de clarificare (ct.473) reprezintă sume care nu pot fi înregistrate pe cheltuieli și deci în rezultatele financiare ale firmei (amenzi, locații, cheltuieli de judecată etc.).

c) Clienți incerți (ct.416) reprezintă acele creanțe cu posibilități improbabile de recuperare, ca de exemplu clienți rau platnici, dubioși, aflați în litigiu. În aceasta categorie a clienților incerți înregistrați contabil, trebuie incluse și acele creanțe incerte cu o vechime mai mare de 180 zile determinate de banca în verificările efectuate.

d) Primele privind rambursarea obligațiunilor (ct.169) care reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea de rambursare.

e) Diferența de conversie-activ (ct.476) reprezintă pierderi latente din creanțe (diminuarea valorii lor în lei) sau din datorii (majorarea valorii lor în lei) exprimate în monede străine. Acestea se determina ca diferența intre valoarea de intrare în lei a creanțelor și datoriilor exprimate în devize și valoarea în lei a acestora la cursul ultimei zile a exercițiului.

f) Stocuri nevalorificabile reprezintă acele stocuri de materii prime, materiale, produse finite etc. degradate sau fara perspectiva certa de desfacere. Valoarea acestor stocuri se determina de către ofițerii de credite în procesul de analiza a creditului.

g) Decontări cu asociații privind capitalul (ct. 456) reprezintă aportul la capital subscris și nevarsat de către acționari. Acest aport urmează a fi vărsat în perioada următoare la datele prevăzute în documentele constitutive ale societății sau a adunărilor generale a acționarilor în cazul în care se decide o majorare a capitalului.

h) Alte active incerte pot fi active corporale (mașini, instalații, utilaje degradate) sau unele cheltuieli înregistrate în contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans", cum ar fi: dobânzi neplatite aferente creditelor pe termen mediu și lung, cheltuieli efectuate pentru imobilizări corporale achiziționate sau realizate pe cont propriu, pentru care, în pasivul bilanțului, nu exista surse acoperitoare din amortizare, din repartizarea profitului sau din alte surse.

Elementele de pasiv cu valoare cunoscută care majorează capitalurile proprii în sens strict sunt determinate de diferentele de conversie-pasiv (ct.477) care reprezintă profituri latente din schimburile valutare la sfârșitul exercițiului. Ele sunt diferente favorabile de curs valutar intre data de intrare a creanțelor și datoriilor exprimate în devize și data închiderii exercițiului financiar.

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli reprezintă fonduri constituite pe seama cheltuielilor în scopul finanțării elementelor patrimoniale a căror realizare sau plata se va face intr-o perioada viitoare.

Datoriile cu scadenta mai mare de 1 an cuprind atât datoriile financiare cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an) cât și datoriile nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an).

II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an cuprind partea mai mica de 1 an a datoriilor nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an, datoriile nefinanciare cu scadenta mai mica de 1 an, avansuri primite, alte datorii, precum și veniturile înregistrate în avans și din diferentele de conversie pasiv.

III. Trezoreria negativa este constituită din datoriile financiare cu scadența mai mare de 1 an (partea mai mica de 1 an) și datoriile financiare mai mici de 1 an.

Datoriile totale sunt formate din datoriile cu scadența mai mare de 1 an, datorii curente mai mici de 1 an și trezoreria negativă.

Analiza financiară a bilanțului contabil

Fondul de rulment (FN)

Diferența dintre pasivele pe termen lung și activele imobilizate reprezintă Fondul de rulment. În cazul în care pasivele pe termen lung finanțează nu numai activele imobilizate, dar și o parte din activele realizabile, avem de-a face cu un excedent al pasivelor pe termen lung față de activele imobilizate, care se numește Fond de rulment pozitiv. În caz contrar, când activele imobilizate nu sunt acoperite integral de pasivele pe termen lung rezulta un deficit, care se numește Fond de rulment negativ.

Necesarul de fond de rulment (NFR)

Diferența dintre activele realizabile și datoriile curente cu scadența mai mica de 1 an reprezintă Necesarul de fond de rulment. Necesarul de fond de rulment reflecta nivelul II al bilanțului și se caracterizează prin variații mai mari decât Fondul de rulment, datorită instabilității atât a activelor realizabile cât și a datoriilor curente cu scadența mai mică de 1 an.

Necesarul de fond de rulment poate fi:

a) Pozitiv atunci când activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an și deci exista o insuficienta de resurse la acest nivel al bilanțului, care trebuie acoperita prin excedentul de fond de rulment (daca exista) sau prin credite bancare pe termen scurt.

b) Negativ, atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente cu scadenta mai mica de 1 an și deci exista un surplus de resurse atrase.

Factorii care influențează nivelul Necesarului de fond de rulment sunt:

tipul de activitate desfășurată;

volumul activității;

sezonabilitatea activității;

viteza de rotație a principalelor elemente care constituie necesarul de fond de rulment etc.

Trezoreria netă (TN)

Trezoreria neta se referă la nivelul III al bilanțului și reflectă diferența dintre Fondul de rulment și Necesarul de fond de rulment.

TN = FR – NFR

a) Trezoreria neta poate fi definita și ca diferența intre Trezoreria pozitiva și Trezoreria negativa. Daca Fondul de rulment este superior Necesarului de fond de rulment avem o Trezorerie netă pozitivă, situație în care, de regulă, nu sunt angajate credite pe termen scurt, sau, în mod conjunctural, disponibilitățile depășesc eventuale credite angajate.

b) În situația în care Fondul de rulment este inferior Necesarului de fond de rulment Trezoreria netă este negativă, iar finanțarea activelor realizabile este asigurată prin credite bancare pe termen scurt.

Se va acorda o atenție deosebită corelării Fondului de rulment cu Necesarul de fond de rulment. Acesta este unul din principalele obiective ale unei bune gestionari financiare.

Pentru a optimiza situația financiară se pot avea în vedere:

a) mărirea Fondului de rulment, printr-o intervenție în partea superioară a bilanțului (Nivelul I) prin:

creșterea capitalului prin aport în numerar;

practicarea unei politici de majorare a rezervelor;

împrumuturi pe termen lung;

vânzarea de active imobilizate etc.;

b) micșorarea Necesarului de fond de rulment, printr-o intervenție în partea inferioara a bilanțului (Nivelul II) prin:

accelerarea rotației stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim corespunzător unei anumite cifre de afaceri, reducerea duratei ciclului de fabricație etc.);

accelerarea rotației clienților (diminuarea amânărilor la plata și urmărirea riguroasa a încasărilor, dar fiind foarte atenți la concurenta și posibilitatea pierderii piețelor);

încetinirea rotației furnizorilor (obținerea unor amânări la plata mai lungi, dar fiind foarte atenți la eventualele penalizări în conformitate cu condițiile contractuale).

Conținutul bilanțului contabil

În vederea determinării conținutului bilanțului contabil prelucrat se va proceda la gruparea conturilor din balanța de verificare lunara depusa de agentul economic, în poziții sintetice, potrivit următorului model :

Angajamente în afara bilanțului și alte elemente nepatrimoniale

Bilanțul contabil prezintă, în rezumat, situația financiara a unei firme, respectiv starea activului și pasivului corespunzătoare operațiunilor deja realizate. Dar anumite operații nerealizate inca pot avea o mare importanta pentru aprecierea exactității situației financiare.

De exemplu, atunci când o intreprindere eliberează garanții în favoarea altei întreprinderi sau unui terț, acestea nu apar în înregistrările contabile si, în consecința, ele nu se reflecta în bilanț.

In cazul în care beneficiarul garanției are dificultăți financiare și nu-și poate respecta propriile obligații, exista riscul ca acestea sa se transfere asupra intreprinderii garante.

Datorita caracterului lor, aceste angajamente acordate sau primite care se refera la giruri, avalizarea cambiilor, cauțiuni, garanții etc. constituie datorii sau creanțe potențiale și sunt deci susceptibile de a modifica mărimea și conținutul patrimoniului.

Alături de angajamentele prezentate anterior exista și alte elemente în afara bilanțului care pot influența direct sau indirect situația patrimoniului, ca de exemplu: mijloacele fixe luate cu chirie, valorile materiale primite în custodie, debitorii scoși din activ și urmăriți în continuare, debitorii din amenzi etc..

Având în vedere ca angajamentele și alte elemente în afara bilanțului pot influenta mărimea și conținutul patrimoniului, este necesar ca acestea sa fie cunoscute prin analiza conturilor în afara bilanțului sau prin solicitarea de informații de la celelalte banci.

II.1.2. Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere reprezintă documentul prin care se regrupează fluxurile reale, financiare și excepționale ale unei societăți. Cu ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape, permițând astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performantelor economice ale activității desfășurate de o societate intr-o anumita perioada de gestiune.

Fluxurile economice vor fi grupate in:

a) Fluxurile de exploatare, sunt acele operațiuni economice cu caracter specific, obișnuit și repetitiv, care se refera la activitatea normala și curenta a societății excluzând orice influenta cu caracter financiar sau exceptional.

Operațiunile de exploatare permit determinarea rezultatului de exploatare care este un rezultat real deoarece este generat de activitatea propriu-zisa, de baza a societății.

b) Fluxurile financiare sunt acele operațiuni economice care se refera la activitatea financiara și care au un caracter obișnuit, repetitiv și specific cuprinzând, de asemenea, și acele operațiuni excepționale cu caracter financiar.

Aceste fluxuri permit determinarea rezultatului financiar. Fluxurile de exploatare și financiare formează fluxurile curente, care sunt generatoare ale rezultatului curent.

c) Fluxurile excepționale sunt acele operațiuni economice care nu au o legătura directa cu obiectul normal de activitate al societății. Ele au un caracter nereprezentativ, accidental.

Fluxurile excepționale permit determinarea rezultatului exceptional.

Contul de profit și pierdere pune în corelație următoarele rezultate:

Rezultatul din exploatare

În aceasta parte a contului de profit și pierdere sunt prezentate date contabile cuantificate în indicatori care permit determinarea performantei societății la nivelul activității de baza, respectiv activitatea de exploatare.

Acești indicatori sunt:

a) Marja comerciala reprezintă valoarea nou creata obținută în sfera comerțului en gros și en detail, atat de societățile de profil cât și de alte societăți care desfășoară o astfel de activitate prin magazine proprii de desfacere.

Marja comerciala = Vânzări de mărfuri – Costul mărfurilor vândute

b) Cifra de afaceri este constituita din totalitatea veniturilor obținute din activitatea de vânzare a produselor, serviciilor, mărfurilor etc. intr-o anumita perioada. Cifra de afaceri reprezintă volumul de afaceri realizat cu terțe persoane în cadrul activității normale și curente a societății.

Cifra de afaceri = Vânzări de mărfuri + Producția vânduta

Acest indicator este foarte important în caracterizarea mărimii unei societăți și a situației economico-financiare a acesteia. Cifra de afaceri este influențată atât de variațiile de preț cât și de cele de volum.

c) Producția exercițiului reprezintă valoarea totala a bunurilor executate și serviciilor prestate de o societate intr-o anumita perioada, vândute sau păstrate în stoc sau utilizate drept active fixe.

Producția exercițiului = Producția vânduta + Producția stocata + Producția imobilizata

d) Producția exercițiului + Vânzări de mărfuri măsoară volumul global al activității unei societăți intr-o anumita perioada. Utilizarea acestui indicator este necesara în vederea determinării ponderii elementelor din contul de profit și pierdere fata de întreaga activitate a clienților, întrucât agenții economici pot desfășura în același timp atât activitate de producție cât și de comerț.

Producția exercițiului + Vânzări de mărfuri = Producția vânduta + Prod. stocata +

+ Prod. imobilizata + Vânzări de mărfuri

e) Marja industriala reprezintă valoarea nou creata, obținută din activitatea productiva desfășurata de o societate, alta decât cea pur comerciala, intr-o anumita perioada de timp.

Marja industriala = Producția exercițiului – (Chelt. cu mat. prime, materiale, energie +

+ Lucrări și servicii executate la terți)

f) Valoarea adăugata este valoarea nou creata obținută de o societate din întreaga sa activitate, atât din cea productiva cât și din cea de comerț.

Valoarea adăugata = Marja comerciala + Marja industriala

Valoarea adăugata reprezintă sursa de constituire a Rezultatului de exploatare și prin acesta a Rezultatului net al exercițiului.

Valoarea adăugata este un indicator care permite măsurarea puterii economice a unei societăți, fiind importanta pentru banca, intrucat ea exprima posibilitatea reala a clientului de a plați costul creditelor angajate.

g) Excedentul brut din exploatare reprezintă rezultatul obținut de o societate comerciala din exploatare, respectiv din activitățile sale curente, neinfluentat de volumul amortizărilor și provizioanelor precum și de alte venituri și cheltuieli din exploatare.

Se obține astfel un rezultat neafectat de elemente de politica economica interna a clientului privind constituirea amortizării și provizioanelor. Excluderea "altor venituri și cheltuieli din exploatare" se explica prin aceea ca acestea se refera la perioade de activitate altele decât exercițiul curent, care face obiectul contului de profit și pierdere analizat.

In cazul în care acest indicator este negativ el se numește insuficienta bruta a exploatării.

h) Venituri totale din exploatare sunt constituite din totalitatea veniturilor unei societăți înregistrate intr-o perioada.

Venituri totale = Cifra de afaceri +/– Producția stocata + Producția imobilizata +

+ Subvenții din exploatare + Alte venituri din exploatare +

+ Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

i) Cheltuieli totale din exploatare reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate intr-o anumita perioada.

Cheltuieli totale = Cheltuieli materiale + Lucrări și servicii pt. terți + Impozite și taxe +

+ Cheltuieli cu personalul + Alte cheltuieli de exploatare +

+ Cheltuieli cu amortizări și provizioane

j) Rezultatul din exploatare este un indicator prin care se evaluează rentabilitatea economica a unei societăți din activitatea de exploatare.

Atunci când rezultatul din exploatare este pozitiv se înregistrează profit din aceasta activitate, iar când rezultatul este negativ se înregistrează pierdere din activitatea respectiva.

Acest indicator poate fi calculat în doua feluri:

Rezultatul din exploatare = Venituri totale din – Cheltuieli totale din

exploatare exploatare

sau

Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (alte venituri din exploatare + alte chelt. din exploatare) +/– Amortizări și provizioane

Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economica a unei societăți comerciale și corespunde activității normale și curente a acesteia.

Rezultatul financiar

k) Excedentul brut financiar reprezintă rezultatul obținut de societate din fluxurile financiare neinfluentat de provizioane și amortizări financiare.

Excedent brut financiar = Venituri financiare (mai puțin venituri din provizioane) –

– Cheltuieli financiare (mai puțin amortizările și

provizioanele)

I) Venituri financiare totale sunt veniturile obținute din toate fluxurile generate de acest nivel economic al activității unei societăți.

m) Cheltuielile financiare totale sunt acele cheltuieli aferente fluxurilor financiare, respectiv creanțelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferentelor de curs valutar și plații dobânzilor.

Pentru banca, deosebit de importante sunt cheltuielile pentru plata dobânzii, deoarece volumul acestora arata gradul de risc pe care si-l asuma în relațiile cu clienții.

n) Rezultatul financiar este un indicator care măsoară rentabilitatea societății obținută în activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare.

Rezultatul financiar = Excedent brut financiar +/– Amortizări și provizioane

financiare

sau

Rezultatul financiar = Venituri financiare totale – Cheltuieli financiare totale

o) Excedentul brut curent este un sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului obținut în activitatea1 curenta (de exploatare și financiara) neinfluentat de alte venituri și cheltuieli din exploatare precum și de amortizări și provizioane din exploatare și financiare.

Excedent brut curent = Excedent brut din exploatare + Excedent brut financiar

p) Rezultatul curent al exercițiului este un indicator care măsoară rentabilitatea unei societăți în întreaga sa activitate de exploatare și financiara.

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

Rezultatul excepțional

q) Excedentul brut excepțional este un sold intermediar de gestiune care arată volumul rezultatelor obținute în activitatea excepțională neinfluențate de amortizările și provizioanele specifice acestor fluxuri.

Excedentul brut exceptional = Venituri excepționale (mai puțin venituri din provizioane)

– Cheltuieli excepționale (mai puțin amortizările și

provizioanele)

r) Veniturile excepționale totale sunt acele venituri obținute la acest nivel al activității economice.

s) Cheltuielile excepționale totale constau în cheltuielile efectuate la acest nivel al activității economice.

ș) Rezultatul exceptional este un indicator care comensureaza rentabilitatea unei societăți obținută la acest nivel de fluxuri economice, respectiv cel exceptional.

Rezultatul exceptional = Excedentul brut exceptional +/- Amortizări și provizioane

excepționale

sau

Rezultatul exceptional = Venituri excepționale totale – Cheltuieli excepționale totale

Rezultatul brut

t) Excedentul brut total reprezintă un sold intermediar de gestiune care arată volumul rezultatelor tuturor fluxurilor economice, mai puțin cele corespunzătoare altor venituri și cheltuieli din exploatare, amortizărilor și provizioanelor din exploatare, financiare și excepționale.

Excedent brut total = Excedent brut din exploatare + Excedent brut financiar +

+ Excedent brut exceptional

sau

Excedent brut total = Excedent brut curent + Excedent brut exceptional

ț) Rezultatul înaintea dobânzii și impozitului pe profit este un sold intermediar de gestiune care măsoară volumul rezultatului obținut de o societate neinfluențat de cheltuielile cu plata dobânzilor și cu impozitul pe profit.

Rezultatul înaintea dobânzii = Rezultatul curent + Rezultatul exceptional +

și a impozitului pe profit + Cheltuielile cu dobânzile

u) Veniturile totale sunt veniturile obținute de o societate din toate fluxurile economice, respectiv de exploatare, financiare și excepționale, într-o anumita perioadă.

v) Cheltuielile totale reprezintă cheltuielile efectuate pentru desfășurarea întregii activități a unei societăți într-o anumită perioadă.

w) Rezultatul brut al exercițiului este un sold intermediar de gestiune care măsoară rezultatul obținut de o societate în întreaga sa activitate înaintea plății impozitului pe profit.

Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent al exercițiului + Rezultatul exceptional

sau

Rezultatul brut al exercițiului = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul brut al exercițiului se calculează la volumul livrărilor de mărfuri efectuate și nu la volumul încasării contravalorii acestora, deci el nu este un rezultat fiscal. De aceea, impozitul pe profit nu se deduce direct din rezultatul brut al exercițiului, ci printr-o metodologie specială care are în vedere volumul încasărilor efective în perioada respectivă.

x) Rezultatul net al exercițiului este un sold intermediar de gestiune care comensureaza rezultatul final al activității unei societăți după plata impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut al exercițiului – Impozitul pe profit

y) Capacitatea de autofinanțare reprezintă surplusul de resurse de finanțare rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune.

Mărimea ei arata capacitatea reala a unei societăți de a finanța creșterea sa economica din surse proprii.

Capacitatea de autofinanțare se poate calcula în 2 modalități:

pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă alte venituri din exploatare, veniturile financiare și excepționale (fără provizioane) și se scad alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli financiare și excepționale (mai puțin amortizări și provizioane) și impozitul pe profit;

pornind de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă suma amortizărilor și provizioanelor.

z) Capacitatea de autofinanțare neta reprezintă surplusul de resurse rezultat din activitatea unei societăți pe parcursul unei perioade, după repartizarea dividendelor.

Capacitatea de autofinanțare neta = Capacitatea de autofinanțare – Dividende

În vederea prelucrării conținutului contului de profit și pierdere, se va proceda la gruparea conturilor din balanța de verificare lunara depusă de agentul economic în poziții sintetice, potrivit modelului prezentat în continuare :

II.2. ANALIZA BONITĂȚII AGENTULUI ECONOMIC

Pornind de la conținutul bilanțului contabil prelucrat (situației contabile periodice) și de la contul de profit și pierdere prelucrat, banca va analiza situația bonității clienților pe baza unui sistem de indicatori de structura și performanță .

Indicatorii care stau la baza analizei și evaluării bonității clienților pot fi grupați în:

A. Indicatori de nivel și structura :

a) cifra de afaceri;

b) capitaluri proprii;

c) rezultatul exercițiului (profit/pierdere);

d) fondul de rulment;

e) necesarul de fond de rulment;

f) trezoreria netă;

g) lichiditatea :

– lichiditate imediată;

– lichiditate curentă;

– lichiditate la o dată viitoare;

h) solvabilitatea;

i) gradul de îndatorare :

– gradul de îndatorare generală;

– gradul de îndatorare financiară;

j) viteza de rotație :

– rotația activelor circulante;

– rotația stocurilor de materii prime;

– rotația stocurilor de produse în curs de fabricație;

– rotația stocurilor de produse finite/mărfuri;

– durata medie de încasare a clienților;

– durata medie de plata a furnizorilor;

B. Indicatori de performanță :

k) rentabilitatea :

– rentabilitatea de exploatare;

– brută;

– netă;

– rentabilitatea economică;

– rentabilitatea financiară;

I) riscul financiar :

– gradul de acoperire a dobânzii;

m) rata valorii adăugate;

n) politica de dividende;

1. Cifra de afaceri – reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei (luna, trimestru, an) cu terții. Pentru o intreprindere viabilă, cu perspective certe de dezvoltare, evoluția cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendentă, orice declin al Cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.

În aprecierea dinamicii Cifrei de afaceri se va avea în vedere și influența creșterii prețurilor, aceasta fiind necesară a se calcula atât în termeni nominali cât și în termeni reali.

De asemenea, în cadrul analizei Cifrei de afaceri se va urmări evoluția producției fizice la principalele produse.

2. Capitaluri proprii. În cadrul acestui indicator se va acorda o atenție deosebită analizei atât a capitalurilor proprii în sens larg și în sens strict cât și, mai ales, a capitalurilor proprii nete în sens strict.

În acest sens, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor și altor active incerte care diminuează valoarea Capitalurilor proprii.

3. Rezultatul exercițiului (profit/pierdere) în cifre absolute reprezintă indicatorul sintetic care caracterizează eficienta activității desfășurate, aceasta influențând direct capitalurile proprii în sensul majorării lor cu profitul și al diminuării cu pierderea.

De regulă, banca nu poate intra în afaceri cu agenții economici care nu reușesc să-și recupereze cheltuielile din veniturile realizate și deci înregistrează pierderi, iar afacerile cu clienții cu un profit mic se vor face cu mare prudență.

4. Fondul de rulment = Pasive pe termen lung – Active imobilizate.

În cazul unei bune gestionari financiare Activele imobilizate trebuie sa fie acoperite integral cu Pasivele pe termen lung, și deci Fondul de rulment trebuie să fie pozitiv.

În cazul clienților cu Fond de rulment negativ, la care Activele imobilizate depășesc Pasivele pe termen lung, se va urmări preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea Capitalurilor proprii, a rezervelor și a altor fonduri din profitul realizat, obținerea de subvenții, vânzarea de active imobilizate etc., evitându-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.

5. Necesarul = Active – Datorii

de fond de rulment realizabile curente < 1 an

O atenție deosebită se va acorda determinării corecte a Necesarului de fond de rulment cunoscându-se ca atunci când activele realizabile sunt superioare Datoriilor curente cu scadența mai mică de 1 an, și deci Necesarul de fond de rulment este pozitiv, poate interveni creditul bancar pe termen scurt.

6. Trezoreria netă = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment

sau

Trezoreria netă = Trezoreria pozitivă – Trezoreria negativă

Ceea ce face ca trezoreria să varieze, nu este atât Fondul de rulment, care este relativ stabil în cursul unui exercițiu, cât mai ales Necesarul de fond de rulment, în funcție de ciclul de exploatare, agentul economic având un Necesar de fond de rulment pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricație este mai îndelungat.

7. Lichiditatea reprezintă capacitatea unui client de a face fata datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapida a activelor sale circulante în disponibilități.

Calculul lichidității se face cu ajutorul următorilor indicatori :

– Lichiditatea = (Active circulante – Stocuri – Clienți incerți) x 100

imediata Datorii cu scadenta < 1 an

Active Stocuri Clienți

– Lichiditatea = circulante – nevalorificabile – incerți x 100

curenta Datorii cu scadenta < 1 an

Disponibilități Încasări prog- Credite bancare

bănești proprii nozate până la și alte împrumuturi

– Lichiditatea și împrumutate + finele perioadei + prevăzute a se obține

la o data până la finele perioadei

viitoare = x100

Plați exigibile prevăzute pana la finele perioadei

Nota: – prin finele perioadei se înțelege orizontul de timp pentru care se face analiza lichidității viitoare (peste o luna, un trimestru, 6 luni etc.).

Importanta pentru banca este capacitatea agentului economic de a-și transforma activele sale circulante în "cash", pentru a-și achita la timp datoriile pe termen scurt. Utilizând acești indicatori, care măsoară cât de repede agenții isi pot transforma activele lor circulante în lichidități, o banca prudenta trebuie sa elimine acele active care nu se pot transforma rapid în numerar la o valoare prestabilita.

Analiza pe verticala și pe orizontala a indicatorilor de lichiditate reflecta:

– tipul de activitate desfășurata de societate (de exemplu: daca nu apar diferente semnificative intre Lichiditatea curentă și Lichiditatea imediată, înseamnă că activitatea este preponderent comercială sau viteza de rotație a stocurilor este foarte mare; dacă diferențele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productivă cu ciclu lung de fabricație, având o viteza mică de rotație a stocurilor de producție neterminată);

– eficiența conducerii societății, modalitățile de finanțare a societății (de exemplu : o valoare mare a lichidității ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o finanțare a societății din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de rulment).

Modul de interpretare a lichidității:

– mai mic de 100% : lichiditate necorespunzatoare;

– intre 100-120% : lichiditate satisfăcătoare;

– între 120-150% : lichiditate bună;

– peste 150% : lichiditate foarte bună.

8. Solvabilitatea reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate activele sale (ajustate cum s-a prezentat anterior) în "cash" pentru plata tuturor datoriilor.

În cadrul acestei analize, banca urmărește evidențierea ponderii contribuției personale a acționarilor la finanțarea datoriilor, comparata cu participarea terților (inclusiv banca).

Solvabilitatea se va calcula după următoarea formula :

Total Stocuri Clienți Alte active

active – nevalorificabile – incerți – incerte

Solvabilitatea = x 100

Datorii totale – Diferente de conversie pasiv

În aprecierea acestui indicator se va urmări ca pe total el sa fie supraunitar, iar pe structura acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale să fie acoperită, de regulă, cu surse proprii, și în total activ, ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, bancă etc.) să nu fie mai mare de 50%.

9. Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii și se calculează astfel:

Gradul de indatorare Datorii totale

generala (Leverage) = x 100

Capitaluri proprii nete în sens strict

Gradul de indatorare Datorii financiare totale

financiara (Gearing) = x 100

Capitaluri proprii nete în sens strict

unde:

Datorii financiare = Datorii financiare + Datorii financiare totale cu + Datorii financiare

cu scadenta < 1 an scadenta > 1 an (partea <1 an) cu scadenta > 1 an

În aprecierea acestui indicator se va avea în vedere că banca participă ca partener la finanțarea unei firme alături de proprietari, dar nu poate risca mai mult decât aceștia, întrucât singurul beneficiu pentru bancă este dobânda, iar pentru proprietar dividendele și creșterea valorii acțiunilor ca urmare a capitalurilor proprii.

Scara de apreciere a gradului de îndatorare este următoarea:

10. Viteza de rotație :

Viteza de rotație a activelor circulante arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade și se determina astfel :

Viteza de rotație Cifra de afaceri

a activelor =

circulante Active circulante

Cu cât numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare, cu atât activele circulante au fost folosite mai eficient.

Pentru a avea o imagine clara asupra acestui indicator, el trebuie analizat în evoluție și în comparație cu situația din alte societăți comerciale din ramuri de activitate similare.

Viteza de rotație poate fi calculata și distinct pentru diverse tipuri de stocuri (materii prime, produse în curs de fabricație, produse finite etc.).

In aceste cazuri indicatorul se poate determina în doua modalități:

– număr de rotații efectuate de stocuri în decursul unei perioade și se exprima printr-un număr de rotații;

– durata medie de staționare a stocurilor și se exprima în zile.

Rotația stocurilor de materii prime:

– exprimata în număr de rotații:

Costul aprovizionărilor

Stocul mediu

– exprimata ca durata medie de staționare în zile:

Stocul mediu x 360

Costul aprovizionărilor

unde

Stocul initial + Stocul final

Stocul mediu =

2

Rotația stocurilor de producție în curs de fabricație :

– exprimata în număr de rotații:

Cifra de afaceri

Stocul mediu

– exprimata ca durata medie de staționare în zile a producției în curs :

Stocul mediu x 360

Cifra de afaceri

Rotația stocurilor de produse finite/mărfuri :

– exprimata în număr de rotații:

Cifra de afaceri

Stocul mediu

– exprimata ca durata medie de staționare în zile a produselor finite :

Stocul mediu x 360

Cifra de afaceri

Durata medie de incasare a clienților

– exprimată în zile, reprezintă amânarea medie a plații acordata clienților și se calculează astfel:

Soldul mediu x 360

Cifra de afaceri

Mărfurile livrate și neîncasate reprezintă valoarea creditelor comerciale acordate clienților și acest indicator arată durata medie a acestor credite.

Durata creditului comercial acordat clienților depinde de natura activității, de forța financiară a societății creditoare, de raporturile acesteia cu clienții săi.

În spiritul unei bune gestionari financiare a societății, conducerea acesteia trebuie sa urmărească reducerea amânărilor la plata acordate clienților, fara însă a prejudicia prin aceasta piețele de desfacere.

Durata medie de plata a furnizorilor

exprimata în zile, reprezintă amânarea medie a plății către furnizori, calculată astfel:

Soldul mediu x 360

Costul aprovizionărilor

În cazul în care costul aprovizionărilor este dificil de determinat, se poate folosi Cifra de afaceri.

Valoarea furnizorilor neplatiti reprezintă mărimea creditelor comerciale obținute, iar indicatorul arata durata acestor credite.

Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporește volumul surselor atrase de care societatea are nevoie pentru finanțarea activelor sale circulante. Aceste surse nu sunt gratuite și societatea trebuie sa aleagă intre costul creditelor-furnizori și costul creditelor bancare.

11. Rentabilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.

Având în vedere modul de structurare a contului de profit și pierdere și baza de raportare, indicatorii de rentabilitate pot fi grupați astfel:

Rentabilitatea de exploatare exprima capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din activitatea propriu-zisa, inaintea oricăror influente ale elementelor financiare și excepționale și poate fi calculata astfel:

Rentabilitatea Excedentul brut din exploatare

bruta de = x 100

exploatare Producția exercițiului

Rentabilitatea neta Rezultatul din exploatare

de exploatare = x 100

Cifra de afaceri

Rentabilitatea economica exprima capacitatea unei societăți comerciale de a obține profit din întreaga sa activitate economico-financiara.

Dintre indicatorii care exprima Rentabilitatea economica se pot folosi :

Excedentul brut curent

x 100

Total bilanț

Rezultatul curent

x100

Total bilanț

Capacitatea de autofinanțare

x 100

Total bilanț

Rezultatul net al exercițiului

x 100

Total bilanț

Cu cât acești indicatori au valoare mai mare, cu atât rentabilitatea este mai buna.

Rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului investit de a produce profit.

Indicatorii care reflecta Rentabilitatea capitalului sunt:

Capacitatea de autofinanțare

x 100

Capitaluri proprii nete în sens strict

Rezultatul brut al exercițiului

x 100

Capitaluri proprii nete în sens strict

Rezultatul net al exercițiului

x 100

Capitaluri proprii nete în sens strict

12. Indicatori ai riscului financiar

Riscul financiar apare în momentul în care se apelează la credite pentru a completa sursele de finanțare ale unei activități.

Premisa fundamentala ca o firma sa-și sporească rentabilitatea financiara în condițiile apelării la credite, este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei dobânzii. În caz contrar, când apelarea la credite se face în condițiile în care rata rentabilității este inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilității financiare datorită diminuării profitului.

Din punct de vedere bancar, acești indicatori au o importanță deosebită întrucât ei prezintă indicii asupra posibilității societăților comerciale de a rambursa împrumuturile și de a plați dobânda.

Riscul financiar se exprima prin indicatorul de acoperire a dobânzii care arată capacitatea societății de a plati dobânda la creditele angajate.

El se exprima astfel:

Rezultatul înaintea plații dobânzii și impozitului pe profit

Acoperirea dobânzii =

Cheltuieli cu dobânzile

Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflecta o bună capacitate a agentului economic de a-și achita dobânda.

În procesul de analiză a riscului financiar mai pot fi folosiți și alți indicatori, ca de exemplu:

Datorii financiare totale

x 100

Excedentul brut curent

Datorii financiare totale

x 100

Excedentul brut total

Cu cât valoarea indicatorilor este mai mica, cu atât rambursarea datoriilor se va face mai rapid.

Cheltuieli cu dobânzile

x 100

Excedentul brut curent

Cheltuieli cu dobânzile

x 100

Excedentul brut total

Acești indicatori reflectă capacitatea agentului economic de a plati dobânzile și arată perioada de timp necesară pentru plata acestora.

Cu cât valoarea acestor indicatori este mai mică, cu atât plata dobânzii este mai sigură.

Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta < 1 an

Excedentul brut curent

Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta <1 an

Excedentul brut total

Indicatorii de mai sus comensureaza capacitatea clientului de a-și plăti toate datoriile financiare cu scadența < 1 an și arată perioada de timp necesară acestor plăți.

Cu cât valoarea indicatorilor este mai mica cu atât plata acestor datorii este mai sigura și se face mai rapid.

Cheltuieli cu dobânda

x 100

Cifra de afaceri

Acest indicator reflecta ponderea cheltuielilor cu dobânda în cifra de afaceri realizata de client.

Indicatorul este mai bun cu cât este mai redus.

Cheltuieli cu dobânda

x 100

Datorii financiare

Indicatorul reprezintă de fapt rata dobânzii. El prezintă informații cu privire la natura creditelor angajate (termen scurt, mediu și lung, în lei și valuta) și la ratele dobânzilor practicate de banei la creditele acordate.

13. Rata valorii adăugate reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul activității sale.

Rata valorii adăugate calculata în funcție Valoarea adăugata

de volumul cifrei de afaceri realizat = x 100

Cifra de afaceri

Cu cât valoarea acestui indicator creste de la o perioada la alta, cu atât aprecierea sa va fi mai buna.

14. Politica de dividende, respectiv politica conducerii societății de repartizare și utilizare a profitului poate fi reflectata de următorul indicator:

Dividendele

Politica de dividende = x 100

Rezultatul net al exercițiului

Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât acționarii au beneficiat de o pondere mai mare de dividende din totalul profitului obținut, cunoscut fiind faptul ca banca agreează reinvestirea intr-o proporție cât mai ridicata a profitului net.

Pentru a efectua o apreciere finala corespunzătoare asupra bonității întreprinderilor, se va urmări coroborarea rezultatelor și interpretarea tuturor indicatorilor prezentați intr-un sistem unitar care sa scoată în evidenta punctele tari și pe cele slabe ale respectivului agent economic, și mai ales sa poată conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.

Analiza bonității agenților economici se va efectua :

– ori de cate ori se solicita un credit;

– pentru creditele aflate în portofoliu la data stabilita pentru revizuirea creditelor;

– ori de cate ori conducerea unităților bancare considera necesar.

In scopul urmăririi cu ușurința a evoluției indicatorilor de bonitate, banca va întocmi pentru toți clienții cu credite aflați în portofoliu dinamica indicatorilor privind bonitatea acestora potrivit modelului urmator :

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.

Sucursala jud./Sucursala/Agenția________________

DINAMINA INDICATORILOR

PRIVIND BONITATEA CLIENTULUI __________________

OFIȚER DE CREDITE

Pentru asigurarea comparabilitatii datelor privind indicatorii de bonitate se vor extrapola rezultatele obținute la trim.II, trim.III ș.a.m.d. (numai acei indicatori de nivel și structură care pot fi extrapolați), la nivelul unui an prin înmulțire cu 4, cu 2 etc.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

ARAN PROD COM S.A. ALEXANDRIA

III.1. Prezentarea societății comerciale

ARAN PROD COM S.A. Alexandria

Societatea comerciala S.C. ARAN PROD COM S.A. ALEXANDRIA, s-a înființat din inițiativa cetățenilor români Popescu Marin și Ionescu George, domiciliați în Alexandria.

Cei doi asociați au întocmit actul constitutiv al societatii, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, republicată în 1998 privind societațile comerciale care au fost autentificate la Notariat sub nr.3142/1993

Prin actul constitutiv al societății au fost stabilite următoarele:

denumirea societății – S.C. ARAN PROD COM S.A.;

sediul societății – str.Dunării, bl.L12, ap.4;

forma juridică – societate cu răspundere limitată;

durata de activitate a societății este nelimitată și poate înceta cu respectarea prevederilor Legii nr.31/1990, republicata în 1998;

obiectul de activitate al societății:

producția și desfacerea de bunuri de larg consum din piele, lemn, metal, cauciuc și alte materiale naturale, sintetice;

prestări servicii, alimentație publică, turism, autoservice, reparații obiecte uz casnic și gospodăresc;

operațiuni de intermediere, vânzări, cumpărări de bunuri nealimentare.

capitalul societății – este de 2.221.428 mii lei, împărțit în 185.119 acțiuni cu valoarea nominală de 12.000 lei/acțiune;

administrarea și conducerea societății – se realizează de către consiliul de administrație condus de un președinte;

atribuțiile adunării generale:

aprobarea bilanțului și a contului de profit și pierderi;

desemnarea administratorilor și descărcarea acestora de gestiune;

modificarea actului constitutiv;

modificarea capitalului social;

modul de dezvoltare, fuziune, dizolvare sau lichidare a societății;

modul de salarizare a asociaților si angajaților;

modul de efectuare al controlului societății;

modul de participare la beneficii și pierderi;

Principalii clienți și furnizori sunt reprezentați prin societățile comerciale care comercializează mărfuri en-gross și en-detail din zona Alexandria.

Ținând cont de permanenta dezvoltare a firmei și de poziția strategică pe care o ocupă pe piață, administratorii societății a hotărât obținerea unei linii de credit în valoare de 350 de milioane lei, fiind necesară pentru completarea necesarului de materii prime constând în piele pentru confecționarea de pantofi, ață pentru cusut și adezivi de calitate.

Societatea comercială ARAN PROD COM S.A. are conturi în lei deschise la Banca Comerciala din anul 1999, derulând toate operațiunile de încasări și plăți numai prin bancă. Societatea este bun client al băncii, derularea operațiunilor de încasări și plăți prin virament făcându-se într-un număr mare.

III.2. Realizarea calcului necesar

determinării bonității societății

CAPITOLUL IV

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ PENTRU DETERMINAREA PERFORMANȚEI ECONOMICE A S.C. ARAN PROD COM S.A.

ȘI ÎNTOCMIREA RATINGUL DE CREDITE

IV.1. Analiza economico-financiară

a societății comerciale ARAN PROD COM S.A.

În anul financiar 2003, S.C. ARAN PROD COM S.A. a realizat o activitate profitabilă, realizând un profit brut de 777.215 mii lei și un profit net de 762.959 mii lei.

În situația de față putem spune că întreprinderea are aparent o activitate rentabilă.

Rezultatele raportate sunt mai bune decat cele înregistrate în 2002, astfel profitul net a crescut cu 59,1%.

Din bilanț se observă că activului firmei a crescut față de perioada precedentă cu 5,1 %.

La nivelul situației patrimoniale capitalul propriu al societății la 31.12.2003 este de 3.150.986 mii lei în creștere față de anul 2002 cu 285.356 mii lei (+9,95%).

De remarcat este faptul ca societatea nu înregistrează datorii pe termen lung (>1 an), datoriile societății în sumă de 1.748.841 mii lei (+25,94% față de 31.12.2002 și +30,45 față de 31.12.2003) sunt exclusiv de natură curentă (<1 an). Lipsa datoriilor pe termen scurt va fi evidențiată în continuare și prin existența Nevoii de Fond de Rulment pozitive pe cele trei perioade studiate.

Fondul de rulment reprezintă marja de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

Fondul de rulment este pozitiv pe toate cele trei perioade ceea ce crează premizele asigurării unui echilibru financiar, astfel, pasivele pe termen lung finanțează nu numai activele imobilizate, dar și o parte din activele realizabile.

Necesarul de Fond de rulment este pozitiv deci activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an și deci exista o insuficienta de resurse la acest nivel al bilanțului.

Aceasta insuficiență trebuie acoperită prin excedentul de fond de rulment sau prin credite bancare pe termen scurt.

Fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de rulment, înregistrându-se astfel o trezorerie pozitivă, fondul de rulment fiind suficient de mare pentru acoperirea necesarului de fond de rulment și pentru asigurarea unei trezorerii pozitive.

Principalul semn de întrebare care se ridică în cazul unei astfel de situații este legat de motivele existenței unui sold de trezorerie pozitiv. O astfel de situație poate semnifica și o rentabilitate nesatisfăcătoare a capitalurilor proprii, care face ca aceste sume execedentare să fie plasate în afara întreprinerii. Nu întotdeauna putem aprecia drept negativ un asemenea caz, mai ales în condiții de inflației ridicată, care descurajează investițiile productive în detrimentul plasamentelor de trezorerie, mai avantajoase și mai puțin riscante.

Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei cu terții.

Din grafic se observă că pe parcursul perioadei analizate trend-ul Cifrei de afaceri este crescător. Pentru o intreprindere viabilă, cu perspective certe de dezvoltare, evoluția cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendentă, orice declin al Cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.

Lichiditatea reprezintă capacitatea intreprinderii de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități.

Valoarea supraunitara a ratei dovedește că, cel puțin pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile curente. Această constituie pentru bancă, un grad de siguranță, în acordarea noilor credite, concretizat în existența unui fond de rulment pozitiv care îi permite întreprinderii să facă față incidentelor care apar în mișcarea activelor circulante, sau a deprecierii valorii acestora.

Dar având în vedere că lichiditatea generală are o marjă sporită de aproximare datorită numărului mare de variable care o influențează (natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rotația activelor circulante, etc.) vom studia și evolutia ratei lichidității imediate.

Lichiditatea imediată are un trend crescător ajungând ca la finele ultimei perioade să fie foarte aproape de valoarea unitară. O valoare supraunitară a acestei rate evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datorii pe termen scurt, cel mult prin avansuri și aconturi primite de la clienți.

Viteza de rotație a activelor circulante exprimă, în medie, de câte ori activele circulante au parcurs toate stadiile circuitului economic în cursul unei perioade de timp determinată.

Se observă evoluția pe un trend crescător a nivelului acestui indicator pe fiecare perioadă ceea ce denotă o mai mare eficiență.

IV.2. Întocmirea ratingul de credite

Ratingul de credite reprezintă un calificativ exprimat numeric aferent calității portofoliului de împrumuturi al fiecărei unități bancare teritoriale.

Scopul introducerii ratingului de credite este acela de a diferenția nivelurile de risc în cadrul portofoliului de împrumuturi al băncii pentru:

evitarea situației grupării creditelor în categoriile cu risc major;

determinarea trendului calității portofoliului astfel încât să se poată întreprinde măsurile necesare pentru a evita o deteriorare, în timp, a acestei calități;

asigurarea managementului riscului de credite și protecția corespunzătoare a băncii împotriva acestui risc.

Ratingul de credite se bazează atât pe comparația de ordin statistic (istoric) cât și pe analiză economico-financiară si prognoză.

Criteriile cantitative (cuantificabile), cifra de afaceri și indicatorii de bonitate folosiți in determinarea ratingului au fost calculați în capitolul anterior.

Criteriile calitative (necuantificabile) vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducătorilor agenților economici solicitanți de credite, a principalilor asociați și colaboratori, precum și a reputației privită prin calitatea produselor, serviciilor și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate în relațiile cu partenerii de afaceri. Astfel, se va face evaluarea cât mai reală a riscului, iar banca va analiza atât riscurile financiare, cât și cele nefinanciare la care se expune. Factorii financiari care influențează activitatea clientului pot fi interni sau externi.

Ratingul de credite se determină prin marcarea căsuței corespunzătoare pentru fiecare indicator ce caracterizează societatea (atât cei cantitativi, cât și cei calitativi); pentru același indicator, nu se poate marca decât o singură casuță rezervată, astfel încât pentru fiecare client se vor marca 14 casuțe, tot atâtea cât indicatori cuprinde rating-ul.

Funcția folosită pentru determinarea ratingului de credit este următoarea:

, unde :

gs = greutatea specifică atribuită fiecărui criteriu (cantitativ / calitativ)

NCr1,……, NCr5 = numărul criteriului de rating îndeplinit

CR = ratingul îndeplinit

Ratingul determinat pentru societatea comercială ARAN PROD COM S.A. este: CR = 0,1*1 + 0,06*1 + 0,07*2 + 0,08*1 + 0,06*1 + 0,02*5 + 0,1*1 + 0,08*3 + 0,1*3 + 0,09*2 + 0,08*3 + 0,09*2 + 0,03*2 + 0,04*4 = 1,78

Performanța financiară a clientului este A creditul încadrându-se în categoria STANDARD.

Volumul maxim de credit ce poate fi acordat este dat de minimul dintre capacitatea de rambursare și deficitul de resurse.

Capacitatea de rambursare este dată de relația:

, unde:

Cr = capacitatea de rambursare;

I = încasări zilnice realizate de împrumutat în ultimul semestru;

p = perioada de creditare (zile);

Fe = factor de extrapolare, care extrapolează în perioada viitoare media încasărilor realizate în perioada expirată.

IV.3. Aprobarea si acordarea creditului solicitat

societății comerciale ARAN PROD COM S.A.

Solicitarea clientului

S.C. ARAN PROD COM S.A. solicită obținerea unei linii de credit în valoare de 350 de milioane lei, fiind necesară pentru completarea necesarului de materii prime constând în piele pentru confecționarea de pantofi, ață pentru cusut și adezivi de calitate.

Identificarea clientului

Denumirea client: S.C. ARAN PROD COM S.A.

Sediul social: Alexandria, str.Dunării, bl.L12, ap.4, jud. Teleorman

Forma juridică: societate cu răspundere limitată

Data înființării: 11.12.1992

Număr înmatriculare la Registrul Comerțului: J34/1582/1992

Cod fiscal: R3124208

Obiectul de activitate: producția și desfacerea de bunuri de larg consum din piele, lemn, metal, cauciuc și alte materiale naturale, sintetice

Capital social subscris 2.221.428.000 lei, capital vărsat 2.221.428.000 lei împărțit în 185.119 acțiuni cu valoarea nominală de 12.000 lei/acțiune.

Structura capitalului: 100% privat

Structura acționariatului: doi acționari: POPESCU MARIN și IONESCU GEORGE

Conducerea : POPESCU MARIN, studii superioare în domeniu – economist – este administrator al S.C. ARAN PROD COM S.A. din 1992, de la înființare.

Societatea comercială este client al băncii din data de 23.08.1999

Dacă deține participații la alte societăți comerciale: NU

Istoricul societatii: înființată în 1992, a desfășurat o activitate comercială și de producție fără întrerupere până în prezent cu rezultate financiare bune.

Ofițerul de credite a efectuat o vizita la sediul și punctele de lucru ale clientului, urmărind desfășurarea activității de producție și distribuție a comenzilor.

Situația economico – financiară

Descrierea generală a activității: S.C. ARAN PROD COM S.A. desfășoară la momentul o activitate de producție și comercializare de încălțăminte din piele.

Contul de profit și pierdere – prezentare generală a veniturilor si cheltuielilor

– mii lei –

Bilanțul anual (sinteza ultimului bilanț anual, a ultimei raportari semestriale și la data solicitarii creditului constituit pe baza ultimei balanțe de verificare)

– mii lei –

Ratingul determinat, încadrarea creditului:

ratingul determinat este 1,78;

performanța financiară a clientului este A;

creditul se încadrează în categoria STANDARD.

Prezentarea proiectului:

Scopul finantarii:

Creditul este necesar pentru completarea necesarului de materii prime constând în piele pentru confecționarea de pantofi, ață pentru cusut și adezivi de calitate, sub formă de linie de credit pe o perioadă de 12 luni

Planul de finantare:

Valoarea investiției: nu este cazul;

Valoarea creditului solicitat: 350.000.000 lei;

Contribuția proprie a clientului (cash/natura): nu e cazul.

Informații despre piață și concurență:

politica de prețuri: prețuri comparabile cu cele ale concurenței;

evaluarea concurentei;

modalitati de desfacere: en-gros și prin magazinele proprii.

Calitatea managementului:

morală și profesională: bună;

prestigiu și experiență în ramură/sector de activitate: bună;

reputație managerială: bună.

Garanții propuse:

clădire birouri, aflată in centrul municipiului Alexandria, evaluată la valoarea de 670 milioane lei.

Durata de creditare: 12 luni

din care perioadă de grație: fără perioadă de grație

Mod de utilizare a creditului: utilizarea creditului se va face conform modului de utilizare al unei linii de credit

Modalitatea de rambursare: lunară.

Rata dobânzii propusă: 23%

Costurile creditului:

Dobânda: 23%

Comisioane aferente:

comision de analiză: 0,1 %

comision de gestiune: 1,0%

comision de evaluare: 0,5%

Alte aspecte relevante (puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări etc.):

Societatea comercială ARAN PROD COM S.A., conform cererii nr.12.305/11.04.2004 nu figureaza in sistemul CRB (Centrala Riscurilor Bancare).

Din analiza economico-financiară și proiecțiile Bugetului de venituri și cheltuieli pe perioada creditării, rezultă că societatea S.C. ARAN PROD COM S.A. are capacitatea de a rambursa creditul solicitat și dobânzile aferente.

PUNCT DE VEDERE – OFIȚER CREDITE:

Din punctul de vedere al analizei economico-financiare, S.C. ARAN PROD COM S.A. îndeplinește toate condițiile cerute de normele în vigoare.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Funcția de bază a unei bănci în economie este creditarea, funcție care le conferă băncilor responsabilități majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței.

În procesul de creditare a economiei, banca trebuie să filtreze afacerile și să le promoveze pe cele eficiente, viabile și legale, impulsionând astfel desfășurarea unor activități eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.

Promovarea unor afaceri eficiente și implicit credite de calitate depinde de calitatea investigației pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului.

Banca trebuie să evalueze riscurile cu care au de-a face în creditarea unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o creditează.

Abilitatea debitorului de a restitui creditul depinde atât de situația financiară a firmei, cât și de o serie de factori interni și externi agentului economic, pe care banca trebuie să-i identifice și să-i evalueze în mod corect.

Analiza bazei de credit a solicitantului vizează două aspecte:

analiza istoricului firmei, care scoate în evidență punctele slabe și bune ale evoluției financiare a firmei, cât de eficient utilizează managementul resursele firmei comparativ cu alte firme cu oportunități și riscuri de piață asemănătoare;

analiza viitorului firmei vizează toată perioada derulării și rambursării creditului, având menirea de a evidenția posibilitățile reale de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente, să furnizeze informații cuprinzătoare asupra viitorului firmei.

Metodele de analiză utilizate în prezent se bazează pe o serie de concepte și tehnici de analiză economico-financiară si nefinanciară care constituie centrul de greutate în analiza cantitativă și canlitativă a bazei de credit.

Astfel, băncile nu mai manifestă o dependență mare în decizia lor privind acordarea creditului față de indicatorii de bonitate și de garanțiile solicitantului.

Calitatea managementului, eficiența firmei și siguranța afacerii constituie factorii hotărâtori în luarea deciziei de creditare.

În practică, se constată două tendințe privind tehnica de calcul al performanțelor firmei pe baza indicatorilor de bonitate și anume: fie pe baza bilanțului contabil al contului de profit și pierdere și a anexelor aferente, întocmite conform metodologiei elaborate de Ministerul Finanțelor, fie pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere reclasificat, care, permite o fundamentare mai riguroasă a indicatorilor de bonitate, precum și calculul unor alți indicatori (trezoreria netă, necesar de fond de rulment, ratele de lichiditate, ratele de îndatorare etc.) specifici țărilor cu economie de piață dezvoltată.

În urma regrupării posturilor de activ și de pasiv după criteriile de lichiditate și exigibilitate, se ajunge la construcția bilanțului financiar.

Pentru a respecta cât mai fidel criteriile de lichiditate și exigibilitate sunt necesare anumite corecții privind cele patru mari grupe ale bilanțului financiar: activ imobilizat și activ circulant, în activ si capitaluri permanente și datorii cu scadențe mai mici de un an, in pasiv.

Analiza performanței pe baza bilanțului și contului de profit și pierdere reclasificat are la bază următoarele argumente:

activul bilanțului este restructurat în funcție de gradul de lichiditate a activelor care-1 compun;

pasivul bilanțului este restructurat în funcție de exigibilitatea și apartenența resurselor;

bilanțul restructurat permite calculul și următorilor indicatori: trezoreria netă, fondul de rulment și necesarul de fond de rulement; indicatorii de lichiditate, solvabilitate și grad de îndatorare reflectă mai bine realitatea, în practică, se constată că valoarea indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, grad de îndatorare diferă foarte puțin de valorile indicatorilor calculați pe baza bilanțului utilizat în prezent, nepermițând practic încadrarea creditului într-o altă categorie (inferioară sau superioară) față de încadrarea rezultată din calculul pe baza bilanțului utilizat în prezent.

În acest moment luarea deciziei de creditare doar pe baza interpretărilor obținute de la analiza economico-financiară poate conduce în anumite cazuri la situația când firme cu un management bun să nu primească credit

Performanțele clientului sunt evaluate de către bancă în comparație cu celelalte întreprinderi asemănătoare din ramură (vezi formularul pentru calculul ratingului de creditare).

Cu alte cuvinte, trebuie evaluată eficiența cu care-și utilizează resursele disponibile. Pentru a fi eficientă, o întreprindere trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producția și desfacerea, să dispună de o organizare care să-i permită obținerea unor rezultate maxime.

Analiza calitativa vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducătorilor agenților economici solicitanți de credite, a principalilor asociați și colaboratori, precum și a reputației privită prin prisma calității produselor, serviciilor și modului de îndeplinire a obligațiilor asumate in relațiile cu partenerii de afaceri.

CAPITOLUL VI

APLICAȚIE INFORMATICĂ

VI.1. Caracteristici generale ale

procesorului de tabele Excel

Un procesor de tabele (Spreadsheet) este un program generator de aplicații ce manipulează și procesează date numerice organizate matriceal în linii și coloane.

Microsoft Excel, ca aplicație informatică ce întrunește exhaustiv toate caracteristicile unui procesor de tabele, oferă utilizatorului multiple facilități.

Un procesor de tabele are posibilitatea de a efectua numeroase calcule utilizând formule simple sau complexe. Pe baza formulelor, utilizatorul poate calcula indici, coeficienți, poate genera relații între valori și parametrii, poate construi modele de analiză și diagnostic. Excel încorporează peste 250 de funcții predefmite, grupate pe categorii cum ar fi: matematice, statistice, date calendaristice, de consultare, financiare, condiționale, text, de informare, baze de date, inginerești, etc.

De asemenea, cu ajutorul subsetului limbajului de programare Visual Basic, aplicat procesoarelor de tabele (VBA), utilizatorul are posibilitatea de a-și defini propriile funcții în raport cu cerințele aplicației pe care o construiește.

Un procesor de tabele gestionează un spațiu de lucru uriaș oferit de suprafața foilor de calcul, cu utilizări bidimensionale și tridimensionale. Beneficiind de un astfel de spațiu, utilizatorul își poate organiza lucrul – generând aplicații complexe care să înglobeze informații suficiente din punct de vedere cantitativ.;

Un procesor de tabele oferă utilizatorului posibilitatea formatării spațiului de lucru (celule, linii, coloane, foi de calcul), a manipulării acestuia (copiere, mutare), vizualizării (partajare în ferestre, blocarea titlurilor, previzualizare înainte de imprimare) și protejării acestuia. Aceste elemente sunt menite să confere un plus de formă, de siguranță în exploatare și de securitate în manipularea aplicațiilor definite de utilizator.

O altă caracteristică a unui procesor de tabele este portabilitatea informațiilor conținute în foile de calcul și implicit în celule, ceea ce conduce, prin procedura de comunicare între aplicații, la schimbul de date și informații între aplicații de același tip sau de tipuri diferite. Prin această facilitate, utilizatorul poate apela și integra în propria aplicație, date și modele construite pe documente diferite. Portabilitatea informațiilor funcționează în dublu sens, adică un procesor de tabele poate ceda informații către alte aplicații receptoare sau poate primi respectivele informații de la aplicațiile furnizoare. în ultimul rând, prin portabilitate se mai poate înțelege capacitatea unui procesor de tabele de a lucra cu aplicații complementare – furnizoare de date.

Procesoarele de tabele oferă utilizatorilor posibilitatea reprezentării grafice a datelor numerice conținute în foile de calcul, demonstrat fiind faptul că diagramele sunt mai relevante și mai ușor de interpretat decât prezentarea tabelară a datelor, fie ele brute sau sintetizate. Reprezentările grafice pot exprima evoluția unor parametrii, mărimea, structura și gradul de corelare a acestora. Diagramele, prin tipurile și categoriile lor multiple pot avea relevanță dacă reprezentările datelor numerice respectă semnificația logică a obiectivului fixat.

Un procesor de tabele oferă utilizatorilor importante facilități de exploatare și interogare a bazelor de date. Astfel, se pot construi aplicații ce înglobează calcul tabelar complex care pot furniza date pertinente utilizatorilor prin localizări și extrageri de informații ce răspund unor criterii bine definite. Procesorul de tabele Excel oferă următoarele facilități în exploatarea bazelor de date:

multiple posibilități de interogare a bazelor de date prin localizări și Extrageri .metoda formularului, a filtrului automat și a filtrului elaborat;

multiple posibilități de construire a câmpurilor de criterii în care sunt fixate restricțiile impuse modelului de cerere de interogare, la care trebuie să reacționeze baza de date (criterii simple, multiple, calculate);

posibilitatea sortării bazelor de date pe mai multe rubrici de grupare, pentru a oferi utilizatorului o mai ușoară interpretare a datelor din bază sau a datelor ce tocmai au fost extrase;

posibilitatea validării datelor din bazele de date, în scopul verificării și parametrării informațiilor ce sunt introduse în modelele construite de utilizator;

Procesoarele de tabele dispun de o gamă largă de instrumente de asistare a deciziei, ce sunt menite să ofere utilizatorului o imagine sintetică asupra datelor pe care se fundamentează decizia. Instrumentele de asistare a deciziei înglobează proceduri care, aplicate datelor, permit punerea în evidență a unor informații, pe care utilizatorul își poate construi viitoarele raționamente.

Procesorul de tabele Excel încorporează puternice facilități de automatizare a aplicațiilor construite, utilizând un limbaj de programare orientat pe obiecte (cum ar fi Visual Basic for Aplication. Codurile limbajului definesc colecții de proceduri ce reprezintă prelucrări bine definite ce sunt apte a executa automat secvențe complexe de operații. Aplicând aceste facilități de programare la o aplicație construită cu un procesor de tabele, utilizatorul are posibilitatea exploatării acesteia prin intermediul meniurilor proprii, butoanelor personalizate, formularelor și casetelor de dialog.

VI.2. Realizarea aplicației informatice pentru analiza

economico-financiară folosind procesorul de tabele Excel

Aplicația este formată din patru fisiere de tip Excel, trei, identice ca structură, denumite "Perioada I.xls ", "Perioada II.xls ", "Perioada III.xls " iar ultimul "Analiza ec-fin.xls".

Fișierul "Perioada I" conține șase foi de calcul, astfel:

În foaia de calcul "balanta" celulele în care nu se introduc sume au fost protejate cotra editării.

Pentru a facilita introducerea sumelor în celulele aferente soldurilor debitoare si creditoare am construit o macrocomandă, numită "forma" care este apelat de la tastatură cu scurtătura "Ctr+I".

Pe forma "frmBalanta" se desenează urmatoarele controale:

Procedura de mai jos denumită "introducereValoare()" este o procedură definită de utilizator si este redactată în secțiunea (General).

Această procedură caută adresa contului editat sau selectat în controlul cmbCont și în funcție de starea controlului chkBox introduce suma conținută de controlul txtVal în celula corespunzătoare soldului debitor sau creditor al contului.

Public Sub introducereValoare()

With Worksheets(1).Range("a8:a205")

Set c = .Find(cmbCont.Text, LookIn:=xlValues)

If Not c Is Nothing Then

adresaCont = c.Address

If chkDebit.Value = True Then

Range(adresaCont).Offset(rowOffset:=0, columnOffset:=2).Activate

ActiveCell.Value = txtVal.Text

Else

Range(adresaCont).Offset(rowOffset:=0, columnOffset:=3).Activate

ActiveCell.Value = txtVal.Text

End If

cmbCont.SetFocus

cmbCont.SelStart = 0

cmbCont.SelLength = cmbCont.TextLength

End If

End With

End Sub

Evenimentului click atașat controlului shkDebit i se atașează următoarele linii de cod care au rolul ca la apariția evenimentului click pe controlul chkCebit programul sa focalizeze pe controlul txtVal și sa selecteze conținutul acestuia.

Private Sub chkDebit_Click()

txtVal.SetFocus

txtVal.SelStart = 0

txtVal.SelLength = txtVal.TextLength

End Sub

Evenimentului KeyPress atașat controlului chkDebit îndeplinește următoarele:

în momentul în care dacă controlul chkDebit este focalizat și este apasată tasta "." (punct) aferentă blocului numeric de pe tastatură atunci controlul chkDebit este selectat sau deselectat în funcție de starea în care se află;

în momentul în care dacă controlul chkDebit este focalizat și este apasată tasta "Enter" aferentă blocului numeric atunci programul va focaliza controlul txtVal și va selecta conținutul acestuia.

Private Sub chkDebit_KeyPress(ByVal KeyAscii As MSForms.ReturnInteger)

If KeyAscii = 46 Then

If chkDebit.Value = True Then

chkDebit.Value = False

Else

chkDebit.Value = True

End If

End If

If KeyAscii = 13 Then

txtVal.SetFocus

txtVal.SelStart = 0

txtVal.SelLength = txtVal.TextLength

End If

End Sub

În momentul în care dacă controlul txtVal este focalizat și este apasată tasta "Enter" se apelează procedura definită mi sus "introducereValoare" și se focalizează celula activa din foaia de calcul.

Private Sub txtVal_KeyDown(ByVal KeyCode As MSForms.ReturnInteger, ByVal Shift As Integer)

If KeyCode = 13 Then

Call introducereValoare

ActiveCell.Show

End If

End Sub

În momentul inițializării formei frmCont se încarcă în controlul cmbCont folosindu-se proprietatea "RowSource" lista cu simbolurile conturilor din foaia de calcul "balanta"

Private Sub UserForm_Initialize()

cmbCont.RowSource = "balanta!$a$8:$a$203"

cmbCont.SetFocus

End Sub

La apelarea macrocomenzii "forma" este afișată prin itermediul modulului "module1" forma frmBalanta.

Sub forma()

frmBalanta.Show

End Sub

Foile de calcul "bilant prelucrat", "capitaluri strict larg", "cont pp prelucrat" și "indicat bonitate" preiau din "balanta" si "conturi chelt venit" valorile și le folosesc pentru calculul bilanțului, contului de profit și pierdere, indicatorilor de bonitate.

Pentru a obține o mai mare lizibilitate a formulelor introduse in celule au fost redenumite celulele folosindu-se nume semnificative cum ar fi: cifra_de_afaceri, clienti_incerti, cont425cred, cont503deb, cont5126cred, EBE, imobilizari_necorporale, datorii_sub_1an, lichiditatea_generala etc.

Astfel formulele sunt mult mai usor de construit si depanat in cazul erorilor.

Prezentăm în continuare structura foii de calcul "indicat bonitate".

Fișierul "Perioada I.xls" este multiplicat de încă doua ori și redenumit "Perioada II.xls" și "Perioada III.xls" astfel obținem trei fișiere identice câte unul pentru fiecare perioadă necesară analizei economico-financiare.

În fișierul "analiza ec-fin.xls" se face o sinteză a tuturor datelor obținute din cele trei perioade. Acest fișier conține trei foi de calcul: "dinam indicator", "flux de lichidităti" și "rating".

Pe baza datelor centralizate în acest fișier și folosind facilitățile puse la dispoziție de Excel au fost create graficele folosite în Capitolul IV.

BIBLIOGRAFIE