. Utilizare Linux [304396]

1. Utilizarea sistemului de operare Linux

1. Scopul lucrării

În cadrul acestui laborator este prezentată utilizarea și configurarea sistemelor de operare Windows și Linux (distribuția KNOPPIX) din linie de comandă.

2. Introducere

Linux este un sistem de operare liber asemănător UNIX (UNIX — like); sistemul este bazat pe proiectul GNU (GNU is Not Unix) pornit de Richard Stallman [1, 2], la care s-a adăugat nucleul (kernel) dezvoltat de Linus Torvarlds [3]. [anonimizat] a căpătat numele GNU/Linux. [anonimizat]/Linux definește un sistem de operare de tip Linux care conține restrictiv software „liber” (free software) de tip GPL (GNU–General Public License) sau asemănător GPL. În alte cuvinte un sistem de operare care conține software proprietar ([anonimizat], [anonimizat]) [anonimizat]. [anonimizat], având angrenate numeroase companii mari precum: Google, Microsoft, Oracle, Cisco, Valve, Intel, AMD, NVidia, [anonimizat], SuSE, Canonical [4].

Licențierea de tip GPL [5] a permis realizarea a numeroase variații („flavors”) [anonimizat]. [anonimizat] — în general CD/DVD sau stick USB — pot fi rulate aproape integral pe un sistem fără preinstalare. [anonimizat]. [anonimizat], cel mai evident fiind testarea preliminară a [anonimizat], [anonimizat], conectare securizată la rețea sau internet etc. Există distribuții specializate și destinate în primul rând utilizării live. Cel mai mare dezavantaj este că datele de configurare ale sistemului nu rămân salvate deoarece mediul live este destinat citirii nu și scrierii. Acesta reprezintă însă un avantaj major acolo unde cerințele țin de securitate. [anonimizat]/DVD.

Knoppix este o distribuție pentru recuperarea de date și/[anonimizat] [6], dar putând fi și folosită și sub formă instalată. Knoppix este bazat pe sistemul Debian.

Windows 10 și Knoppix 7.7 sunt asemănătoare în ce privește mediul desktop (Fig. 1).

[anonimizat] [7]. În Fig. 1 se observă interfețele grafice de tip desktop ale Windows 10 și Knoppix 7.7.

Spre deosebire de o [anonimizat]-o interfață grafică (mediu Desktop) și prelucrează evenimente de la interfața în linie de comandă. O [anonimizat] ([anonimizat], Fig. 2). O interfață text permite interacționarea în linie de comandă cu sistemul de operare fără a părăsi mediul Desktop aferent.

Tab. 1 prezintă o [anonimizat].

Tab. 1: Avantaje și dezavantaje pentru interfețele grafice și cele text/linie de comandă [8]

3. Comenzi în sistemul de operare Windows

Sintaxa de utilizare a comenzilor a fost preluată din sursele [9] și [10].

3.1. Comenzi pentru documentarea comenzilor din sistem

Help — afișează informații ajutătoare despre comenzile sistem Windows

sintaxă: help [command]|[command]/?

Ex: :\> help — afișează informații pe scurt despre toate comenzile sistem

Ex: :\> help help, help /?":

:\> help [command] — afișează informații ajutătoarea despre comandă cerută

:\> [command] /? — parametrul "/?" afișează informații ajutătoare despre comanda care îl precedă; este echivalent cu :\> help [command] (Fig. 4)

3.2. Comenzi pentru navigare și modificarea sistemului de fișiere

Chdir (Cd) (Change Directory) — afișează numele directorului curent sau schimbă directorul curent

sintaxă: chdir [[/d] [Drive:][Path] [..]] [[/d] [Drive:][Path] [..]]

cd [[/d] [Drive:][Path] [..]] [[/d] [Drive:][Path] [..]]

Ex: :\> cd \, cd\ — schimbă locația cu directorul sursă al volumului/partiției actuale

Ex: :\> cd .., cd.. — schimbă directorul curent cu directorul părinte al locație actuale

Observație: Directorul curent se reprezintă prin „.”sau „.\”, iar directorul părinte prin „..” sau „..\”.

Ex: :\> cd /d d: — schimbă volumul curent cu alt volum (d:) — echivalent cu :\> d:

Ex: :\> cd /d d:\testdir — permite schimbarea directorului curent cu un director de pe alt volum/partiție

Dir (Cd) (Directory)) — afișează o listă de fișiere și subdirectoare ale directorului curent

sintaxă: dir [Drive:][Path][FileName] […] [/p] [/q] [/w] [/d] [/a[[:]attributes]][/o[[:]SortOrder]] [/t[[:]TimeField]] [/s] [/b] [/l] [/n] [/x] [/c] [/4]

Ex: \>: dir Appdata, dir test.txt, dir [FileName] — afișează listingul directorului sau fișierului selectat

Ex: :\> dir D:\testdir, dir [Drive:][Path] — afișează listingul locației reprezentate prin partiție și calea locației de pe volumul/partiția respectivă

Ex: :\> D:\testdir /o:ge — optimizarea listingului cu opțiuni din informațiile de tip help

Rename (Ren) — schimbă denumirea unui fișier/set de fișiere

sintaxă: rename [Drive:][Path] filename1 filename2

ren [Drive:][Path] filename1 filename2

Ex: :\> ren test.txt newtest.txt — redenumește fișierul "test.txt"

Observație: „*” este caracter de tip wildcard. Caracterele wildcard din Windows sunt:

Asterisc (*) — este folosit pentru substituirea a zero sau mai multe caractere (cunoscute sau necunoscute):

Ex: :\> dir *test* — afișează toate fișierele/directoarele care conțin stringul „test” (test poate fi urmat și precedat de oricât de multe caractere de orice tip) (Fig. 13).

Semnul întrebării (?) — este folosit pentru a înlocui un singur caracter cunoscut sau necunoscut.

Ex: :\> dir d:\testdir\Bitmap?.bmp (Fig. 13)

Observații:

Mediul Command Prompt este „case-insensitive”. Astfel „:\> D:" și „:\> d:", „:\> dir” și „:\> Dir” sau „:\> dIR”: au aceeași semnificație.

Completarea argumentelor de tip [Drive:][Path] poate fi făcută folosind tasta Tab și păs-trând la fiecare pas opțiunea corectă.

Tastele „Săgeată Sus” și „Săgeată Jos” permit selectarea unei comenzi aflate în istoricul comenzilor executate.

Copy — copiază unul sau mai multe fișiere de la o locație la alta

sintaxă: copy [/d] [/v] [/n] [/y|/-y] [/z] [/a|/b] Source [/a|/b] [+ Source [/a|/b] [+ …]] [Destination [/a|/b]]

Ex: :\> copy d:\testdir\Folder1\filetest1.txt d:\testdir\Folder2\filetest2.txt — copiază fișierul „filetest1.txt” din locația „d:\testdir\Folder1” în locația „d:\testdir\Folder2\” sub un nume nou: „filetest2.txt”

Observații:

Operatorul „&&” (Fig. 14) permite execuția a două comenzi consecutive cu condiția ca prima comandă să aibă valoarea de adevăr „true” (execuția să se termine fără eroare). Complementar acestuia este operatorul „||” care permite execuția celei de-a doua comenzi numai dacă prima comandă se evaluează cu valoare de adevăr „false”. Combinarea acestor comenzi implică o tipologie "if [command] then [command_true] else [command_false]" și arată astfel:

[command] && [command_true] || [command_false]

Operatorii „&&” și „||” sunt operatori condiționali.

Operatorul "&" permite execuția consecutivă a două comenzi fără vreo condiționare (Fig. 17).

Xcopy — copiază fișiere și directoare, inclusiv subdirectoarele aferente

sintaxă: xcopy Source [Destination] [/w] [/p] [/c] [/v] [/q] [/f] [/l] [/g] [/d[:mm-dd-yyyy]] [/u] [/i] [/s [/e]] [/t] [/k] [/r] [/h] [/a|/m] [/n] [/o] [/x] [/exclude:file1[+[file2]][+[file3]] [/y|/-y] [/z]

Ex: :\> xcopy Folder1 .\Folder2 — copiază fișierele directorului „Folder1” în directorul „Folder2” (Fig. 15). Încercați opțiunile „/T” și „/E” folosind informațiile help.

Observație: „.\” reprezintă directorul curent și modalitatea prin care o aplicație/program executabil din directorul curent poate fi executat, dacă acesta nu este conținut în variabila de mediu „%PATH%”:

.\[program_executabil]

O altă modalitate o reprezintă folosirea căii complete a directorului de lucru.

Del (erase) — șterge fișiere

sintaxă: del [Drive:][Path] FileName [ …] [/p] [/f] [/s] [/q] [/a[:attributes]]

erase [Drive:][Path] FileName [ …] [/p] [/f] [/s] [/q] [/a[:attributes]]

Ex: :\> del d:\testdir\testfile1.txt — șterge fișierul "testfile1.txt" din aflat în locația "d:\testdir"

Mkdir (Md) — creează directoare și/sau subdirectoare

sintaxă: mkdir [Drive:]Path

md [Drive:]Path

Ex: \>: mkdir d:\testdir\MkdirFolder\MkdirSubfolder — crează directorul MkdirFolder și subdirectorul MkdirSubfolder

Rmdir (Rd) — șterge un director

sintaxă: rmdir [Drive:]Path [/s] [/q]

rd [Drive:]Path [/s] [/q]

Ex: :\> rmdir /s d:\testdir\MkdirFolder — parametrul "/s” permite ștergerea recursivă a directorului "d:\testdir\MkdirFolder”, adică ștergerea directorului împreună cu toate subdirectoarele și fișierele sale

4. Comenzi în sistemul de operare Linux

Sistemul de operare Linux conține un număr mare de aplicații destinate utilizării în linie de comandă. Fiecare aplicație poate primi parametrii și opțiuni, iar toate acestea fac învățarea comenzilor un obiectiv dificil, dacă nu imposibil. Astfel, este necesară cunoașterea modului de accesare al documentației fiecărei comenzi și interpretarea acesteia.

4.1. Comenzi pentru documentarea comenzilor din sistem

man — afișează pagini manual (documentare) pentru aplicațiile și/sau comenzile din sistemul de operare Linux. Paginile man sunt scrise de dezvoltatorul aplicației și, uneori, pot lipsi. În locul acestora, sau împreună cu acestea, este disponibil argumentul „––help”. Multe aplicații suportă echivalentul scurt „–h” dar acesta nu este un lucru general valabil.

Ex: $ man -f man — afișează secțiunile disponibile pentru comanda man și descrierea lor.

Observație: În general avem nevoie de secțiunea 1, care este selectată implicit de cele mai multe distribuții. Dacă un program nu are secțiunea 1 completată se va afișa prima secțiune disponibilă în ordine crescătoare a numărului secțiunii.

Ex: $ man man — afișează paginile manual din secțiunea 1 a comenzii man. Pentru a afișa paginile din secțiunea 7 se utilizează comanda $ man 7 man.

Ex: $ man 7 man — afișează informații pentru dezvoltatori despre formatarea paginilor man

Observații:

Interpretorul de comenzi (linia de comandă), în Linux, Unix și Windows poartă numele de shell. Există numeroase tipuri de shell-uri, mai ales în Linux, însă shell-ul implicit este bash (Bourne Again Shell). Spre deosebire de shell-urile Windows 10 – Command Promt și Windows Powershell – shell-urile Linux și Unix sunt case-sensitive, cu alte cuvinte, comanda $ firefox, nu va rula dacă este scrisă în alt mod: ex. $ Firefox. Un ajutor important îl reprezintă tasta Tab care, prin apăsare repetată, poate face sugestii sau chiar completări pentru comenzile care suportă această funcție.

Tastele „Săgeată Sus” și „Săgeată Jos” permit căutarea în istoricul de comenzi executate.

Din secțiunile man se iese numai cu tasta ’Q’ sau cu combinația ’Ctrl+Z’ care trimite către man semnalul SIGSTOP.

Ex: $ man iagno — afișează secțiunea 6 – Jocuri a comenzii iagno (joc)

Ex: $ man ––html=firefox man, man –H firefox man — permite vizualizarea informațiilor man în browserul Firefox

Ex: $ man ––help , [command] ––help — afișează informații pe scurt despre parametrii și opțiunile comenzii man

Ex: $ man ––usage , [command] ––usage — arată o listă scurtă a parametrilor și opțiunilor pe care comanda man îi poate primi. Parametrul „––usage” este disponibil și pentru alte comenzi, dacă apare în informațiile man sau help.

4.2. Comenzi pentru afișare și printare de informații

echo — afișează o linie de text

Ex: $ echo "Hello World!" — printează o linie cu mesajul "Hello World!"

Ex: $ echo –e "Hello World! \nI am feelling good today!" — opțiunea –e permite interpretarea caracterelor escape și astfel mesajul poate fi extins pe mai multe linii de text. Comanda $ man echo afișează, printre altele, și o listă de secvențe escape suportate.

printf — printează formatat informații și date

Ex: $ printf "Hello World!\n" — printează "Hello World!"

Observație: Comanda printf necesită formatare chiar și pentru afișarea unei singure linii text. Încercați $ printf "Hello World!"

4.3. Comenzi pentru lucrul cu sistemul de fișiere

pwd — afișează numele directorului curent/de lucru

Ex: $ pwd — afișează directorul curent

Observații:

Comanda $ pwd are asociată variabila $PWD.

Ex: $ echo $PWD — afișează conținutul variabilei $PWD — locația curentă

Directorul "/home/knoppix" aparține utilizatorului "knoppix". La instalarea unui sistem Linux, modul obișnuit de creare/alegere al directorului corespunzător utilizatorului este de tipul /home/<nume_utilizator>. Astfel unui utilizator cu username-ul "andrei" îi este asociat directorul home "/home/andrei".

Odată logat, un utilizator poate lista directorul său cu ajutorul variabilei sistem $HOME.

Ex: $ echo $HOME — afișează conținutul variabilei $HOME — locația directorului utilizator

4. Dacă suntem logați ca root atunci directorul utilizator este /root.

cd — schimbă directorul/locația de lucru

Ex: $ cd Desktop — schimbă directorul curent cu directorul Desktop

Ex: $ cd, $ cd ~, $ cd $HOME — schimbă directorul curent cu directorul rădăcină al utilizato-rului curent.s

Observație: „~” nu este o variabilă și are semnificații diferite în funcție de shell [11, 12]. În bash poate fi folosit pentru a schimba directorul curent cu directorul rădăcină al utilizatorului.

ls — listează conținutul directoarelor

Ex: $ ls — listează conținutul directorului curent

Ex: $ ls -a — listează conținutul directorului curent, inclusiv „.”, „..”, și directoarele/fișierele ascunse

Observații:

Directoarele „.” și „..” au aceeași semnificație ca în sistemul de operare Windows 10.

„.” este directorul curent

„..” este directorul părinte al directorului curent și reprezintă modalitatea de trecere la acesta cu ajutorul comenzi cd:

$ cd .. sau $ cd ../

Atenție! Arborele sistemului de fișiere Linux este descris folosind „/" („slash") în loc de „\" („backslash”) — Windows

„.” Poate fi folosit de asemenea la execuția unei comenzi/aplicații din directorul curent:

$ ./<comandă_locală>

Înlănțuirea condițională a comenzilor (<command> && <command_true> || <command_false>) este folosită foarte des în Linux.

Execuția secvențială a două comenzi se realizează cu ajutorul „;”

$ <command1>; <command2>; <command3>; …

"&" facilitează execuția unei comenzi în fundal ("background").

Ex: $ ls & — lansează comanda ls în background.

Execuția în fundal a unei comenzi/aplicații este utilă, printre altele, atunci când nu se poate trece la execuția comenzii următoare fără finalizarea comenzii deja lansate. Încercați.

$ lxterm; ls și $ lxterm & ls

Ex: $ ls –A — la fel ca –a, dar fără „.”, „..”

Ex: $ ls –l — afișează fișierele și directoarele locației curente într-un format extins

Observații:

În Knoppix sunt disponibile comenzile ll și la, însă acestea reprezintă alias-uri declarate pentru comanda ls. Un alias se bazează pe o comandă plus un număr de opțiuni:

Ex: $ alias ll=’ls -l’ și $ alias la=’ls -a’

Alias-urile locale pot fi declarate în fișierul text " /.bashrc" sau în alt fișier refererat în acesta. În mod obișnuit, se declară în " /.alias". Dacă distribuția nu conține aceste fișiere ele pot fi adăugate și vor fi tratate corespunzător de sistem. Alias-urile globale sunt definite fie în "/etc/profile", fie pot fi conținute de fișierele din "/etc/profile.d/".

Iată lista de alias-uri din fișierul "/etc/profile":

Temă: Testați alias-urile definite pentru comanda ls. Observați înlănțuirea parametrilor "-l" și "-a".

touch — schimbă timestamp-urile fișierelor primite ca argument (datele când au fost modificate fișierele). Cu toate acestea, principalul motiv pentru care prezentăm comandă este capacitatea de a crea un fișier nou dacă acesta nu este prezent deja.

Ex: $ touch fisiernou — creează fișierul "fisiernou", dacă acesta nu există deja; altfel actualizează data modificării acestuia

Observații:

Fișierul nou creat poate fi deschis și modificat cu un editor text (Ex: Dublu click direct pe fișier lansează editorul text implicit asupra acestuia).

Tendința în Linux este de a păstra fișierele text fără extensii.

mkdir — creează fișiere

Ex: $ mkdir DirectorNou — creează directorul "DirectorNou"

Ex: $ mkdir –p DirectorNou/InDirectorNou/AltDirector — creează directorul "AltDirector" la locația cerută, completând directoarele lipsă (în cazul nostru "InDirectorNou")

Observație: Argumentul „–R” determină comanda ls să listeze recursiv directorul curent (Desktop), adică listarea tuturor nivelurilor de adâncime prezente (Fig. 42).

rmdir — șterge directoare vide

Ex: $ rmdir DirectorNou/InDirectorNou/AltDirector — șterge directorul „AltDirector”

Temă: Încercați $ rmdir DirectorNou.

rm — șterge fișiere și/sau directoare

Ex: $ rm fișiernou — șterge fișierul „fisiernou”

Ex: $ rm –R DirectorNou — șterge recursiv directorul „DirectorNou” (directorul și conținutul său: fișiere + subdirectoare)

Observații:

Pentru a evita confirmarea ștergerii, se poate adăuga opțiunea ––force sau echivalentul scurt –f.

Opțiunea –R are variantele echivalente ––recursive și –r (vedeți $ rm ––help). Forma scurtă –r/ –R se poate combina cu –f rezultând –Rf/–rf. Aceasta șterge recursiv conținutul unui director fără avertisment și fără a mai exista posibilitatea de recuperare a datelor pierdute. De aceea se recomandă precauție sporită în folosirea acestei combinații [13] (de ex: $ rm –rf *) — putând avea drept consecințe pierderea unei cantități uriașe de date sau, în cazul utilizării ca administrator (root), pierderea sistemului/serverului. Recomandarea [13] este de a construi mai întâi comanda folosind ls în loc de rm și a observa lista de fișiere ce urmează a fi șterse.

cp — copiază fișiere și directoare

Ex: $ cp /.bash_history bash_history — copiază fișierul „/home/knoppix/.bash_history” în locația curentă sub numele „bash_history”

ln — creează link-uri (legături) între fișiere și directoare

Ex: $ ln –s bash_history bashhistory — creează link-ul simbolic bashhistory către fișierul bash_history din directorul de lucru.

Observație: În Fig. 47 săgeata arată destinația link-ului simbolic.

Ex: $ ln –f bash_history bashhistory — suprascrie link-ul simbolic „bashhistory” cu un link „hard” având aceeași destinație. Opțiunea „–f" sau „––force" permitea suprascrierea unui fișier deja existent cu comanda ln. Dacă fișierul „bashhistory” nu ar fi fost prezent, am fi folosit:

$ ln bash_history bashhistory

de unde putem observa că funcția implicită a comenzii ln este crearea de link-uri hard

Temă: Ștergeți fișierul „bashhistory” cu comanda rm și refaceți link-ul hard.

Observații:

În Linux, un link (legătură) reprezintă o cale de a acorda unui fișier identități multiple și/sau de a facilita accesul la acesta în locații în care nu este disponibil [15].

Un link simbolic este un nou fișier (cu inode nou) care ține o referință către locația unui fișier. Fișierul poate fi accesat prin intermediul referinței create (Fig. 49).

Un link hard este un fișier care are ca destinație același inode cu fișierul original. „Ambele nume de fișiere sunt în aceeași măsură valide; nu există un fișier mai adevărat decât celălalt” [15]. Comparând figurile 47 și 48 observăm că link-ul hard apare ca un fișier obișnuit (Fig. 49).

Link-urile simbolice pot fi folosite pentru fișiere distribuite pe sisteme de fișiere (partiții) diferite, în timp ce link-urile hard pot exista numai în același sistem de fișiere. Implicit, nu se pot crea link-uri hard pentru directoare. Link-urile simbolice sunt cele mai des utilizate – datorită flexibilității lor, însă au ca dezavantaj timpul mai mare de căutare a fișierului original. Pentru a elimina cu succes un fișier trebuie șterse și link-urile hard existente ale acestuia. [15]

Directoarele „.” și „..” sunt link-uri hard [16]:

„.” → către directorul curent

„..” → către directorul părinte

4.4. Comenzi pentru afișare și selectare de informații. Caracterele "Wildcard" și "|" ("pipe")

cat — concatenează și printează conținut de fișiere

Ex: $ cat /etc/profile — afișează conținutul fișierului "/etc/profile". Figura 39 este o captură parțială de ecran afișând ultimele rânduri, mai precis rândurile care declară alias-uri.

Încercați comanda din exemplu. Ce observați? Răspunsul corect este că nu puteți vizualiza conținutul întreg al fișierului „/etc/profile". Pentru afișarea și prelucrarea de informații text, shell-ul Linux oferă un număr impresionant de soluții de diferite grade de complexitate, unde numai îndemânarea și experiența fac posibile obținerea rezultatului dorit cât mai eficient.

Cele mai simple soluții cuprind folosirea caracterelor de tip „wildcard” și „|” (pipe).

Caracterele „wildcard” — Un caracter „wildcard” este un caracter special folosit pentru a reprezenta unul sau mai multe caractere. Cele mai întâlnite caractere „wildcard” sunt asterisk (*) și semnul întrebării (?) [17, 18] iar semnificația lor este cea prezentată în secțiunea 3.2.

Ex: $ ls -d .gnome*, ls -d .gnome?* — comanda afișează directoarele (–d) care încep

cu ".gnome";

cu ",gnome" plus obligatoriu un caracter – oricare ("?") – urmat de oricât de multe caractere sub orice combinație:

„Pipe" (|) — În programare, pipe reprezintă o tehnică pentru trimiterea de informații de la un program/proces către altul. Spre deosebire de alte metode de comunicare între procese, un pipe (|) trimite date unidirecțional către alt proces. Într-un shell Linux/Unix un pipe este specificat într-o linie de comandă printr-o linie verticală (|) între două secvențe de comandă și atribuie informația rezultată din execuția primei comenzi către comanda plasată după "|" [19].

grep — printează linii care corespund unui șablon

sintaxă: grep [OPTIONS] PATTERN [FILE…]

grep [OPTIONS] [-e PATTERN | -f FILE] [FILE…]

Observație: Sintaxa arată că grep se pretează afișării de informații din fișiere. Acest lucru poate fi evitat prin folosirea "pipe" (|)

Ex: $ cat /etc/profile | grep alias, grep ’alias’, grep "alias" — afișează liniile din fișierul text "/etc/profile" care conțin stringul "alias". Potrivirea este case-sensitive.

Ex: $ cat /etc/profile | grep –i AliAS, grep –i ’aliaS’, grep –i "ALIAS" — opțiunea –i permite potriviri case-insensitive.

Ex: $ cat /etc/profile | grep –i ’AliAS’ | grep -i -v "Su" — opțiunea –v are alternativa lungă ––invert-match și permite eliminarea liniilor care conțin stringul "su".

Bibliografie

Linux Si GNU – Proiectul GNU – Free Software Foundation.

https://www.gnu.org/gnu/linux-and-gnu.ro.html, accesat la 2016-12-04.

The GNU Manifesto – GNU Project – Free Software Foundation.

https://www.gnu.org/gnu/manifesto.html, accesat la 2016-12-04.

History of Linux, Who Invented Linux, How Was Linux Invented.

http://www.livinginternet.com/i/iw_unix_gnulinux.htm, accesat la 2016-11-09.

Members | The Linux Foundation.

https://www.linuxfoundation.org/members/corporate, accesat la 2017-01-15.

A Quick Guide to GPLv3 – GNU Project – Free Software Foundation.

https://www.gnu.org/licenses/quick-guide-gplv3.html, accesat la 2017-01-15.

Rankin, Kyle: Knoppix Hacks. O’Reilly, Ediµia 2nd ed, ISBN 978-0-596-51493-8.

Interfata Cu Utilizatorul – Incepator.Pinzaru.Ro.

incepator.pinzaru.ro/abc/interfata-cu-utilizatoru/, accesat la 2017-01-15.

Interfete Cu Utilizatorul.

http://labs.cs.upt.ro/labs/so/html/so1.html, accesat la 2017-01-18.

Command-Line Reference A-Z.

https://technet.microsoft.com/en-us/library/bb490890.aspx, accesat la 2016-11-21 .

Microsoft Windows XP – Command-Line Reference A-Z. https://technet.microsoft.com/en-us/library/bb490890.aspx, accesat la 2016-11-21.

Meaning of Tilde in Linux Bash (Not Home Directory) – Stack Overflow.

https://stackoverflow.com/questions/998626/meaning-of-tilde-in-linux-bash-not-home-directory, accesat la 2017-01-15.

Bash Reference Manual: Tilde Expansion.

https://www.gnu.org/software/bash/manual/html_node/Tilde-Expansion.html, accesat la 2017-01-15.

Learning the Shell – Lesson 5: Manipulating Files.

http://linuxcommand.org/lts0050.php, accesat la 2017-01-15.

What Is the Difference between a Hard Link and a Symbolic Link? – Ask Ubuntu.

https://askubuntu.com/questions/108771/what-is-the-difference-between-a-hard-link-and-a-symbolic-link, accesat la 2017-01-17.

Gestionarea Legăturilor În Linux. Comanda Ln.

https://www.bobses.eu/2016/09/13/gestionarea-legaturilor-in-linux-comanda-ln/, accesat la 2017-01-17.

The Ultimate Linux Soft and Hard Link Guide (10 Ln Command Examples).

http://www.thegeekstuff.com/2010/10/linux-ln-command-examples/, accesat la 2017-01-17.

What Is Wildcard Character? – Definition from WhatIs.Com.

http://whatis.techtarget.com/definition/wildcard-character, accesat la 2017-01-15.

What Is Wildcard?

https://www.computerhope.com/jargon/w/wildcard.htm, accesat la 2017-01-15.

What Is Pipe? – Definition from WhatIs.Com.

searchenterpriselinux.techtarget.com/definition/pipe, accesat la 2017-01-15.