Uterul artificial [615574]

Uterul artificial

Incepand
cu
anii
1920,
subiectul
ectogenezei
incepe
sa
fie
viguros
dezbatut
in
cercurile
medicale

si
intelectuale
ale
Regatului
Unit.
In
1923,
J.
B.
S.
Haldane
publica
o
carte
intitulata
“Dedalus,
sau
Stiinta

si
Viitorul”
in
care
prezinta,
din
propria
viziune,
care
sunt
cele
mai
importante
sase
descoperiri
din
lumea

stiintei
de
pana
atunci:
1)
imblanzirea
animalelor,
2)
domesticirea
plantelor,
3)
cultivarea
fungilor
in

vederea
producerii
alcoolului,
4)
schimbarea
progresiva
a
ideii
de
frumusete
fizica
a
femeilor
de
la
idealul

reprezentat
de
Venus
din
Brassempouy
la
celebra
statuie
infatisand-o
pe
Venus
din
Milo.
La
aceste
4

realizari
ale
lumii
moderne,
Haldane
mai
adauga
2:
dezvoltarea
bactericidelor
si
de
asemenea
dezvoltarea

unor
tehnologii
care
sa
permita
un
control
artificial
al
reproducerii,
culminand
cu
ectogeneza:
o
gestatie

100%
extracorporala.
Tema
preocuparilor
lui
Haldane
nu
este
intamplatoare,
intrucat
societatea

intelectuala
pe
care
acesta
o
frecventeaza
ii
vizeaza
de
asemenea
si
pe:
H.
G.
Wells,
Bertrand
Russell,
D.

H.
Lawrence
si
pe
scriitorul
Aldous
Huxley
(care
va
ilustra
aceeasi
tema
utopica
in
celebrul
sau
roman

“Minunata
lume
noua”),
impreuna
cu
care
va
duce
o
lupta
asidua
in
vederea
emanciparii
sociale
si

sexuale.
Haldane
a
imaginat
sarcina
extracorporala
ca
o
solutie
tehnologica
ce
va
permite
comunitatilor

umane
sa
controleze
reproducerea
in
scopul
augmentarii
speciei,
fara
a
obliga
indivizii
umani
la
sterilizare

sau
deportare.
In
ciuda
tumultului
pe
care
l-a
generat
controversata
idee
in
randul
intelectualilor,
impactul

asupra
publicului
general
a
fost
nesemnificativ,
deoarece
nici
societatea
si
nici
stiinta
nu
erau
pregatite
sa

intampine ectogeneza.

Subiectul
a
retrezit
interesul
in
anii
1970
si
1980,
cand
a
luat
forma
relatiilor
femeie-barbat,
a

raportului
sexualitate-reproducere,
sanatatea
fizica
si
psihica
a
generatiilor
viitoare
si
probabil
cel
mai

important
aspect:
valoarea
pe
care
societatea
in
general
si
femeile
in
particular
ar
trebui
sa
o
acorde

corpului
uman.
Principala
cauza
pentru
care
dezbaterea
privind
ectogeneza
a
esuat
atat
in
anii
1920-1930

cat
si
in
anii
1970-1980
este
faptul
ca
atat
publicul
general
cat
si
societatea
stiintifica
erau
de
parere
ca

subiectul
apartine
mai
degraba
de
domeniul
​
science
fiction
​
decat
de
domeniul
medical.
Cu
toate
acestea,

in
1985,
Peter
Singer,
filosof,
si
Deane
Wells,
membru
al
Parlamentului
Australiei
au
redactat
lucrarea

“Making
Babies:
The
New
Science
and
Ethics
of
Conception”
in
care
argumenteaza
actualitatea
si

necesitatea
metodei
din
doua
motive
principale
[1]
:
in
primul
rand,
varsta
de
supravietuire
fetala
incepe

sa
cunoasca
valori
din
ce
in
ce
mai
mici
datorita
dezvoltarii
terapiei
intensive
neonatale
(catre
anii
1980

este
posibil
sa
salvezi
copii
nascuti
la
6
luni
sau
chiar
5
luni
si
jumatate,
cantarind
mai
putin
de
100g)
si
in

al
doilea
rand,
tehnica
de
fertilizare
in
vitro,
noua
la
acea
vreme,
este
capabila
sa
sustina
un
embrion
in

viata dincolo de stadiul de 32 de celule, uneori chiar pana la 9 zile.

In
acest
fel
se
naste,
asadar,
dilema
etica
a
construirii
unui
dispozitiv
complex
capabil
sa
sustina
o

sarcina
extracorporala,
ajutand
la
dezvoltarea
fatului
in
afara
organismului
matern.
In
lucrarea
cu
acelasi

nume,
Singer
si
Wells
prezinta
perspectiva
gestatiei
extracorporale
prin
5
argumente
pro
si
5
argumente

contra.
Primul
argument
favorizant,
si
cel
mai
puternic
este
reprezentat
de
faptul
ca
uterul
artificial

constituie
o
alternativa
viabila
si
solida
la
mamele
surogat
pentru
femeile
care
nu
pot
sustine
o
sarcina
sau

pentru
care
sarcina
se
contraindica
din
considerente
medicale.
Printre
inconvenientele
angajarii
unei

mame
surogat,
Gelfand
si
Shook
enumera
[2]:
dovezi
ca
mamele
surogat
au
consumat
alcool,
tutun
si

droguri
in
timpul
sarcinii,
de
aceea
se
prefera
mediile
artificiale
ce
pot
fi
controlate
cu
strictete;
raportarea

unor
cazuri
in
care
mamele
surogat
au
refuzat
sa
cedeze
custodia
copilului
partintilor
naturali
si
nu
in

ultimul
rand
perspectiva
faptului
ca
odata
ce
va
deveni
procedura
standard,
ectogeneza
va
fi
o
metoda
mai

economica.
Al
doilea
argument
in
favoarea
dezvoltarii
uterului
artificial
este
posibilitatea
de
a
pune
capat

controversei
avortului.
In
momentul
de
fata
nu
exista
posibilitatea
indepartarii
unui
fat
aflat
in
primul

trimestru
sau
inceput
de
al
doilea
trimestru
de
dezvoltare
fara
a-l
ucide.
Insa
construirea
unui
uter
artificial

ar
putea
permite
inlaturarea
fatului
din
organismul
matern
cu
posibilitatea
ca
acesta
sa
isi
poata
continua

dezvoltarea.
Singer
si
Wells
precizeaza
ca
desi
mama
are
dreptul
de
a
“scapa”
de
fat,
aceasta
nu
ii
ofera
in

mod
obligatoriu
dreptul
de
a-l
ucide.
Daca
primele
doua
argumente
favozitante
aduse
de
cei
doi
sunt

predominant
de
natura
medicala,
restul
apartin
de
sfera
etica
a
problemei.
Al
treilea
rationament
sprijina

ideea
ca
o
sarcina
biologica
nu
este
in
favoarea
femeilor
deoarece
contribuie
la
lipsa
de
influenta
si
putere

a
femeilor
in
afara
sferei
domestice,
iar
in
al
patrulea
rand,
sarcina
biologica
este
in
defavoarea
copilului,

deoarece
le
determina
pe
mame
sa
ii
considere
pe
copiii
lor
niste
posesiuni
speciale
pe
viata.
Dintre

argumentele
impotriva
perspectivei
unui
uter
artificial,
cei
doi
amintesc:
ectogeneza
face
parte
din

cospiratia
barbatilor
de
a
le
priva
pe
femei
de
drepturile
biologice
de
a
reproduce;
este
o
tehnologie
ce

contravine
firii
si
legii
lui
Dummnezeu;
este
un
plan
ce
urmareste
resturnarea
democratiei
si
instaurarea

unui
regim
in
care
autoritatile
sa
aiba
puterea
si
dreptul
de
a
reproduce
doar
acei
indivizi
care
sa
aduca

beneficii maxime societatii.

Principiul autonomiei – capacitatea de a actiona liber, in directia dictata de propria constiinta.

Principiul beneficientei – obligatia morala de a actiona spre binele altora (datoria de a ingriji

pacientul)

Principiul non-maleficientei – obligatia de a nu face rau

Principiul justitiei – a trata pe cei egali in mod egal si pe cei inegali in mod inegal.