Urbanismul și mediul se află, din punct de vedere teoretic și operațional într -o relație greu [625142]

Capitolul 1 . ECOSISTEMUL URBAN ȘI EFECTUL ASUPRA MEDIU LUI

Urbanismul și mediul se află, din punct de vedere teoretic și operațional într -o relație greu
de cuantificat și definit. Aceasta se datorează faptului că urbanismul referindu -se la totalitatea
activităților ce țin de amenajarea teritorială a localităților se intersectează în multe planuri și
subdomenii cu mediul, fie cel natural, fie cel influențat de activitățile umane. Mediul și urbanismul
se referă în aceeași măsură atât la aspecte material e, cât și la relații sociale, păreri ale colectivității
umane. [2]
Problema relației urbanism -mediu, este mijlocită de dezvoltarea economică și constă în
identificarea și aplicarea unor procedee, metode și tehnici, în vederea păstrării unui echilibrului
ecologic, ce asigură, în același timp, dezvoltarea unor politici și programe care să asigure investiții
în dezvoltare a tehnologică care să asigure o dezvoltare sustenabilă a resurselor umane și naturale
existente, în condițiile satisfacerii necesități lor de igienă, sociale și culturale a colectivităților
umane.
Din punct de vedre istoric, accepțiunea urbanistică a mediului s -a schimbat foarte mult.
Unui urbanist, dacă i s -ar fi cerut în urmă cu 20 de ani o listă cu factorii care definesc un mediu
sănăt os și corect pentru un oraș, el ar fi inclus aspectul estetic al clădirilor, spațiile urbane, străzile
și piețele publice. Aceiași întrebare pusă în zilele noastre ar primi un răspuns mult mai cuprinzător
și s-ar referi la aspecte mai concrete ale mediului , incluzând pe cele sociale, economice și mai
multe de natură fizică.
Fără doar și poate, dezvoltarea orașului are consecințe nefavorabile asupra mediului și
spațiului înconjurător, precum și asupra calității vieții oamenilor. Un efect dramatic al procesu lui
de urbanizare este cel legat de transformarea mediului. Când vorbim de progres sau de sărăcie
vorbim, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră, pentru că între toate acestea
și poluarea, degradarea aerului și a apei, amenințarea s tratului de ozon, deșeurile toxice și
radioactive, deșertificarea, și multe altele există o simbioză.
Dintre factorii de risc asociați urbanizării amintim:
– poluarea aerului;
– accidentele de trafic;
– zgomotul
– Prolemele și stresul ce țin de schimbarea s tilului de viață.

Unul dintre elementele cu o importanță majoră în derularea normală a activităților
desfășurate de om ziua, seara sau noaptea este confortul acustic care se poate definii ca menținerea
nivelului zgomotului în parametrii recomandați. F ormare de aglomerări urbane de dimensiuni
mari are ca o primă consecință creșterea numărului de surse de zgomot.
În comparație cu tehnicile vechi, actualele tehnicile în construcții, favorizează propagarea
zgomotului și vibrațiilor datorită caracterist icilor vibro -acustice folosite. Principalele surse de
zgomot în mediul urban sunt transportul feroviar, rutier, aerian, industriile, activitățile publice și
de construcții.
La nivelul zgomotului, limita admisă în cazul mediului urban se dau diferen țiat pe zone
urbane. Limitele admisibile ale nivelului de zgomot se aplică în cazul amplasării de zone urbane
protejate, al amplasării surselor de zgomot în cadrul sau vecinătatea zonelor protejate,
restructurării în zone urbane și în cazul proiectării de orașe sau zone urbane noi
Limitele admisibile p entru zonele urban e existente, sunt orientative și folosesc la adoptarea
măsuri lor de îmbunătățire a condițiilor locale. Limitele admisibile ale nivelului de zgomot se dau
diferențiat pentru următoarele zo ne urbane protejate:
a) Zonă de locuit, formată din clădiri de locuit și dotări social -culturale de folosință zilnică ,
aferente acestor locuințe, cum ar fi spațiile destinate învățământului preșcolar și școlar, spațiile
destinate pentru deservirea populaț iei, spațiile comerciale și asistență medicală curentă și diferite
amenajări.
b) Zonă de odihnă și recreere .
c) Centru de cartier, reprezentat de suprafața din zona centrală a cartierului de locuit în care
se află dotările social -culturale de folosință p eriodică, cum sunt licee, policlinică, spații
comerciale, cluburi, cin ematografe .
d) Dotări social -culturale protejate, care impune o protejare deosebită împotriva zgomotului,
cum sunt bibliotecile, spital ele, cămine le pentr u bătrâni și sanatorii le,.
e) Centru orășenesc, adică suprafața din zona c entrală a orașului în care se găsesc principalele
dotări social -culturale cu caracter unicat sau de folosință periodică: administrativ -politice,
culturale (teatre, case de cultură), comerciale și de alimentație p ublică. .[2-5]
În Uniunea Europeană aproximativ: 40% din populație este expusă zgomotului de trafic
rutier a cărui nivel depășește 55 dB(A), pe durata unei zile, ca nivel de presiune acustică,
ponderată A iar 20% din populație este expusă la un nivel ce depășește 65 dB(A). Pentru a opri

această tendință au fost adoptate măsuri legislative de diminuare a nivelului de zgomot care au
acționat atât “la sursă”, mai precis asupra elementelor care au generat zgomotul, cât și “la
receptor”, adică asup ra acelor elemente care trebuie să fie protejate față de zgomot. În ceea ce
privește zgomotul, în cadrul politicilor Comunității Europene, începând cu anul 1997 s -a lucrat
pentru elaborarea unei directive în domeniu, care a fost adoptată în 2002 – Directiva 2002/49/EC
a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene și se referă la evaluarea și
gestionarea zgomotului ambiental. Această directivă a fost transpusă prin Hotărârea de Guvern.
nr. 321 din 14.04.2005. O situație centralizată ce cu prinde nouă aglomerări urbane cu un număr
mai mare de 250.000 locuitori, drumurile și căile ferate principale, pentru care s -au realizat hărți
de zgomot strategice, începând cu anul 2007, a fost realizată la nivelul Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului, în conformitate cu art. 9 din Hotărârea de Guvern nr.321/14.04.2005 privind
evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental. [6]
Sursele care produc cel mai mare zgomot și asupra cărora trebuie să se intervină sunt
traficul feroviar, rutier și a erian, construcțiile și lucrările publice, comerțul și zonele industriale,
inclusiv porturile. Sursele de poluare fonică sunt clasificate astfel:
o surse fixe , care includ zonele industriale, de construcții și demolare;
o surse mobile, acestea sunt rețeaua de transport urban de suprafața și aeroporturi.
La reuniunea de la Paris, care a avut loc în anul 1990, s -a stabilit că principala sursă de
zgomot în societatea modernă este data de transporturile rutiere, astfel apro ximativ 80% din
poluarea fonica în mediul urban este zgomotul emis de autovehicule rutiere.
Dacă ne referim la circulația rutieră, observăm că zgomotul este dat de:
o transmisiile mecanice;
o sistemul de propulsie;
o contactul pneu -cale de rulare;
Nivelul de zgomot este influențat de următorii factori:
o factorii meteorologici.
o factorii de emisie;
o factorii de propagare ( mai precis distanța față de sursa de zgomot);
Pentru că arterele feroviare sunt mai puțin numeroase, traficul este concentrat pe anumite
zone și direcții iar zgomotul se propagă în lungul axei căii ferate zgomotul produs de traficul
feroviar, nu are un impact atât de mare asupra populației orașelor.

Modernizarea progresivă a parcului de tramvaie, a calității șinelor, vor avea un efect
bene fic transportului urban, de suprafață, acest mijloc de transport având o circulație fluentă, fiind
percepută bine de populație ca fiind nepoluant, rapid și sigur.
Traficul aerian generează la rândul său poluare fonică prin derularea ciclului de decolare
– aterizare, ceea ce afectează populația care locuiește în vecinătatea aeroporturilor.
Pentru evaluarea stării de sănătate a populației identificăm următorii factori de risc, care
țin de:
o alimentarea cu apă potabilă;
o zgomotul urban;
o colectarea și înlă turarea reziduurilor solide și lichide de orice natură;
o calitatea aerului în zona urbană ;
o calitatea serviciilor (de orice tip) oferite populației.
o habitatul – condiții improprii ( luminat, zgomot, aglomerarea populațională etc.);
Sănătatea poate să fie i nfluențată de mediul ambiant prin:
– factori fizici (climă, sol, aer, apă, poluare, zgomot, radiații);
– factori biologici (hrană, calitatea nutritivă și microbiologică a alimentelor,
microorganisme);
– factori socio -comportamentali și organizaționali (factori economici, structura socială,
educație, cultură mobilitatea populației, stres).
Sănătatea populației este influențată atât direct cât și indirect de poluarea aerulu i. Efectele
directe sunt modif icările apărute în starea de sănătate a populației apărute ca și consecință a
expunerii la agenții poluanți. Efectele indirecte sunt modificările produse de poluarea aerului
asupra mediului care se reflectă indirect asupra sănătății umane ( schimbări ale climei și
deprecierea stratului de ozon).
Primul și cel mai grav afectat în cazul în cazul poluării aerului ambiant este aparatul
respirator. Evaluarea gradului de afectare a aparatului respirator în acest caz, se face ținând cont
de următorii indicatori de sănătate:
o mortalitatea datorată bolilor respiratorii, calculată la un eșantion de 1.000 de
locuitori;
o numărul bolnavilor internați în spital cu boli respiratorii acute sau cronice;

o morbiditatea specifică din cauza unor boli ale aparatului respirat or, calculată la un
eșantion de 100.000 de locuitori;
o alți indicatori specifici.
În prevenirea îmbolnăvirilor din cauza expunerii populației la diferiți poluanți atmosferici,
o importanță deosebită se acordă, profilaxiei primare (prevenția apariției bol ilor), dar și profilaxiei
secundară. Pentru aceasta, se ține cont următoarele:
 concentrația din mediu a substanțelor toxice trebuie menținute sub nivelul maxim al
concentraților admise de normative ;
 screening -ul/ investigarea populației pe lotur i reprezentative cu risc crescut de
îmbolnăvire, prioritar pentru grupe de populație sensibile (bătrâni , femei gravide, nou născuți,
copii mici), pentru poluanți cum sunt:
o poluanții atmosferici iritanți (NO2, SO2,TSP,) care duc la apariția unei pato logii
respiratorii specifice, prin expunere de lungă sau scurtă durată, manifestându -se
cu precădere la grupa de vârstă 7 -11 ani;
o plumbul (produs de sursele fixe – industriale dar și mobile – trafic) prin
măsurători ale plumbemiei l a grupa cu ri sc a populației ( femei gravide, copii de 0 –
6 ani)
o alte metale grele (cadmiu, arseniu etc.);
 studii epidemiologice ce redă efectul poluării atmosferice asupra indicatorilor
demografici de mortalitate și morbiditate.
Asupra stării de sănătate a populaț iei, cel mai mare impact este dat de expunerea la
particulele în suspensie (PM10, PM2,5, TSP). Repercursiunile expunerii la pulberi în suspensie,
la toate grupele de vârstă, favorizează apariția și accelerarea/ agravarea evoluției unor boli cum
sunt astmul bronșic, bronșita acută și cronică, bronhopneumopatia obstructivă cronică, emfizemul
pulmonar, cancerul pulmonar; la copii acesta determină dezvoltarea unei predispoziții la infecții
respiratorii și astmă bronșic.
Când se discută despre progres sau sărăcie se discută de fapt în termenii cei mai globali,
de mediul care ne înconjoară, care caracterizează planeta, pentru că există o interdependență
strânsă între acestea și poluarea, deșertificarea, degradarea apei și a aerului, deșeurile toxic e și
radioactive amenințarea păturii de ozon, și multe altele.
În concluzie, „fenomenele perturbatoare” ce țin de urbanizare sunt:

• consumul de spațiu cu impact asupra ecosistemului prin modificări ale raportului între
populație și habitat, defrișă ri, desecări, eroziuni;
• exploatarea resurselor naturale fără restricție, cu precădere a resurselor neregenerabile, a
materiilor prime, a masei lemnoase, a apei;
• problema deșeurilor urbane, poluarea și degradarea spațiilor verzi, influențe asupra fau nei
,modificări în climat etc consecință a efectelor poluării marilor orașe
• creșterea traficului auto și aerian și a poluarea aerului cu substanțe deosebit de toxice; [7].