Unul dintre cele mai dure capitole de negociere a fost Capitolul 22 Mediu. [305709]

I. Introducere

Au trecut 26 [anonimizat], [anonimizat] 1995 a [anonimizat] 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât deschiderea negocierilor cu statul român.

Negocierile au fost deschise în prima jumătate a anului 2000 și s-au derulat până la sfârșitul anului 2004, când Consiliul European a marcat încheierea negocierilor. După 10 [anonimizat] a semnat (pe 25 aprilie 2005), [anonimizat] a fost ratificat de către toate Statele Membre.

Unul dintre cele mai dure capitole de negociere a fost Capitolul 22 Mediu.

[anonimizat] a [anonimizat]: [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a “modelului natural”, [anonimizat], procesarea reziduurilor rezultate din activitatea organismelor vii.

În natură, “deșeurile” [anonimizat]-chimice naturale prin procese de descompunere și „reciclare” [anonimizat].

[anonimizat]-l pe Prof. Dr. [anonimizat] – care se bazează pe raționamentul că „[anonimizat], un material sau o sursa de energie pentru un alt proces”, [http://www.gunterpauli.com/the-blue-economy.html] [anonimizat] a umanității, deșeul pe care îl producem fiecare.

Intr-[anonimizat], [anonimizat]-mă pe ele voi aborda o [anonimizat] a subiectului – [anonimizat] – făcând o paralelă – [anonimizat]-[anonimizat] – ITALIA.

[anonimizat] – care ar putea rezolvă problemele de azi.

[anonimizat] – teza ECONOMIEI ALBASTRE integrată in conceptul european al Economia Circulară.

CAP. I LEGISLAȚIE

I. 1. [anonimizat], [anonimizat]

– [anonimizat]

– [anonimizat], importul și exportul deșeurilor

Principalele legi privind deșeurile:

– Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2006/12/[anonimizat]ii Europene (JOCE) nr. L 114/9 din 27 aprilie 2006

– Directiva nr. 91/689 privind deșeurile periculoase, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 377 din 31 decembrie 1991

Principalele legi privind fluxurile de deșeuri

– Directiva nr. 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate, publicată în Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 194/1975, modificată prin Directiva nr. 87/101/CEE, publicată în Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 42/1987, referitoare la eliminarea uleiurilor uzate

– Directiva 86/278/CEE privind protecția mediului, și în particular, a solului, atunci când nămolul provenit de la stațiile de epurare este folosit în agricultură

– Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L266 din 26 septembrie 2006

– Directiva Parlamentului și Consiliului nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 365/1994, amendată prin Directiva Parlamentului și Consiliului 2004/12/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 047/2004

– Directiva 96/59/CEE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB și PCT), publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 243/33/1969

– Directiva nr. 2002/96/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L037 din 13 februarie 2003 și Directiva nr. 2003/108/EC de modificare a Directivei nr. 2002/96/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L345 din 31 decembrie 2003

– Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 269 din 21 octombrie 2000

– Directiva nr. 78/176/CEE privind deșeurile din industria dioxidului de titan, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 054 din 25 februarie 1978

– Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L102 din 11 aprilie 2006

Principalele legi privind tratarea deșeurilor

– Directiva nr. 1999/31/EC privind depozitarea deșeurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 182 din 16 iulie 1999

– Decizia Consiliului 2003/33/CE stabilind criteriile și procedurile pentru acceptarea deșeurilor la depozite ca urmare a art. 16 și anexei II la Directiva 1999/31/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L11 din 16 ianuarie 2003

– Directiva nr. 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene din 4 februarie 2000

Principalele legi privind transportul, importul și exportul deșeurilor

– Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 din 14 iunie 2006 privind transferul de deșeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 190 din 12 iulie 2006.

La 21 aprilie 2005 Guvernul României pentru a pune în practică și pe temei legal – obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare pe Capitolul 22 Mediu, a emis HOTĂRÂREA nr. 349 (prin care a fost abrogat H.G. nr. 162/2002) privind depozitarea deșeurilor, bazându-se pe temeiulu art. 108 din Constituția României – republicată, și al art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001.

HOTĂRÂRE nr. 349/2005, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1292/2010 – Text în vigoare începând cu data de 22 decembrie 2010, la Art. 6 punctul (2) face vorbire despre Strategia națională privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile care cuprinde măsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz și/sau recuperarea materialelor și energiei, stabilind următoarele obiective:

a) reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001 ;

b) reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;

c) reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001, iar prin prevederile de la punctul (3) – guvernul se declara permisiv si spune ”Termenele prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și c) pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităților de deșeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecția mediului” [http://www.dsclex.ro/ legislatie/2005/mai2005/mo2005_394.htm] din păcate acest obiectiv a rămas nerealizat – unul dintre motive fiind lipsa educației ecologice a populației, lipsa de experiență și viziune asupra folosirii resurselor și optuzitatea autoritățiilor fată de proiectele, inovațiile si tehnologiile propuse de către investitorii autohtoni sau străini.

Doar dacă privim situatia GAZEIFICATORULUI de la Săcele Brașov – instalație autorizată pentru funcționare experimentală, ca mai apoi, din 2013 aceasta ne primind autorizația de funcționare deorece, funcționarii publici din administrația certală – responsabili în sectorul de reglementare – nu au găsit răspuns la întrebarea – ”unde este fumul ?”.

Această instalație – care de fapt este un disociator molecular – folosește o invenție românească – un tun cu plasmă – inventat de inginerul Costin Frâncu.

Proiectul și instalația fiind a II-a în lume care este funcțională. Instalația de la Săcele având o capacitate de valorificare energetică a deșeurilor municipale de 100.000 tone/an – care reprezintă 50% din catitatea de deșeu generat în judetul Brașov.

După propriile ziceri Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor recunoaște că Directiva privind deșeurile, 2008/98/EC  și de abrogare a anumitor directive, are o importanță deosebită pentru România ținând cont de dificultățile întâmpinate și costurile implicate în acest sector. Mai spune că Directiva Cadru privind Deșeurile a fost transpusă în legislația României prin: Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor; HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprizând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase. Documentele programatice din domeniul gestiunii deseurilor, in vigoare fiind: Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD); Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD); Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor (PRGD) și Planurilor Județene de Gestionare a Deșeurilor (PJGD).

Planuri si strategii – greu de aplicat in practică din lipsă de resurse și dezvoltarea durabilă a sectorului, care azi la nivel de document au ajuns la ”Strategia Naționala de Gestionare a Deșeurilor 2014-2020”, Planul Național de Gestionare a Deșeurilor/National Waste Strategy /National Waste Management Plan.” – strategie și plan, care din pacate, autoritatea competentă care administează problematica de mediu din Romania, ne anunta că ”În prezent, aceste documente se află în procesul de revizuire”.

Nu știu daca Consiliul Legislativ de pe langă Parlamentul Romaniei monitorizează activitatea legistativă din domeniul protecției mediului, dar din punctul meu de vedere, legislatia de mediu din Romania incurcata, cu ordine și hotarari de guvern care completeaza cateva paragrafe din legile prost scrise și interpretabile, cu norme metodologice nu intotdeauna foarte clare, cu lipsa transpunerii in practică, urmate de lipsa profesionalismului funcționarilor publici din sector – de la nivel guvernamental pana la nivelul institutiilor de control – nu cred că poate produce progres in acest sector care in opinia mea consituie barometrul nivelului de trai și educație al națiunii.

Plecând de la obiectivele legiferate și prezentate de către autoritățile romane prin STRATEGIA NAȚIONALĂ DE GESTIONARE A DEȘEURILOR 2 – pe termen scurt (anul 2015) și mediu (anul 2020) – pusă în dezbatere publică in ianuarie 2013 de catre MINISTERUL MEDIULUI ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE și in vigoare azi 2016 – constatăm cu plăcere că există un deziderată pentru care trebuie să lucrăm împreună ”România societate a reciclării”.

http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/evaluare_impact_planuri/2012-03-13/2012-02 13_evaluare_impact_planuri_strategianamoluri2012.pdf

Cum putem deveni ”societate a reciclării” greu de spus atata timp cât in 10 ani nu am reușit să ne respectăm angajamentele asumate prin Capitolul 22 mediu din tratatul de adrerare ?

SITUAȚIA DEPOZITELOR CONFORME care urma a fi realizate prin proiectele finanțate din POS Mediu pana în mai 2010 – prezentată de Ministerul Mediului și Pădurilor – care și azi analizează modul în care pot fi reduse în timp cantitățile  de deșeuri ce ajung la depozitare definitivă, taxele care vor fi aplicate și strategiile ce vor fi  implementate în viitorul apropiat pentru încurajarea colectării selective și reciclării deșeurilor, erau la 28.07.2011 –după cum declara titularul portofoliului Ministerului Mediului și Pădurilor prin adresa nr. 3326/LB/28.07.2011, răspunzând întrebării adresate de către Deputatul Daniel Buda – inregistrată la Camera Deputaților cu nr. 7027/2001 :

”Conform inventarului realizat in anul 2004 au fost inregistrate un număr total de 365 de depozite din care 251 depozite municipale neconforme și 14 depozite conforme, dintre care:

11 depozite au sistat activitatea in anul 2003;

139 depozite au sistat activitatea cel mai tarziu la 6 iunie 2009;

101 depozite au primit perioadă de tranziție, urmând să siteze activitatea etapizat până la 16 iulie 2017. pentru aplicarea prevederilor Directivei Consiliului nr. 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, România a obținut perioadă de tranziție până la 16 iulie 2017, pentru sistarea activității, etapizat, pe un număr de 101 depozite de deșeuri municipale neconforme sunt programate să sisteze activitatea astfel:

La 16 iulie 2010 au sistat activitatea de depozitare 26 de depozite neconforme;

La 16 iulie 2011 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 5 depozite neconforme;

La 16 iulie 2012 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 21 depozite neconforme;

La 16 iulie 2013 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 3 depozite neconforme;

La 16 iulie 2014 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 4 depozite neconforme;

La 16 iulie 2015 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 7 depozite neconforme;

La 16 iulie 2016 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 9 depozite neconforme;

La 16 iulie 2017 sunt programate să sisteze activitatea de depozitare 26 depozite neconforme.

La sfârșitu anului 2015, politicile europeane de mediu se conturează și se constriesc în jurul Principiului acțiunii de preventie a generării deșeurilor urmat de reducerea consumului de resurse.

Pentru a ne alinia la politica comunitar, Guvernul a emis Ordonanța de Urgență Nr.195/2005 privind protecția mediului cu modificările și completările ulterioare, iar in 2011 pentru a transpune în legislația națională prevederile Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, după dezbateri lungi și sterile a fost promulgată Legea Nr.211/2011 privind regimul deșeurilor – modificată și republicata, care nici pana in acest moment, din lipsa normelor de aplicare sau deschiderea procedurilor – care satu in atributiile autorităților de mediu – nu este pusă in aplicare în totalitate.

Această situație este greu de înțeles, dacă luăm în considerare DECLARAȚIA DE PRESĂ dată pubicității la 18 noiembrie 2015 de DIRECȚIA COMUNICARE ȘI RELAȚIA CU PARLAMENTUL SERVICIUL RELAȚII CU PUBLICUL ȘI MASS-MEDIA prin care a fost făcut public Bilanțul mandatului (17 decembrie 2014 – 17 noiembrie 2015) ministrului Grațiela Gavrilescu, din care redăm parțial declaratia ministrului: ”… am preluat mandatul cu 28 de proceduri de infringement declanșate împotriva României în domeniul protecției mediului! … În domeniul gestiunii deșeurilor, ne-am concentrat pe transpunerea legislației europene în cea națională. Am reușit astfel să rezolvăm mai multe proceduri de infringement inițiate împotriva României, unele dintre acestea aflându-se în faze alarmant de avansate. Vorbim despre 2 HG privind DEEE și VSU și legea privind deșeurile din ambalaje. Un alt aspect extrem de delicat, în care avem nevoie inclusiv de sprijinul dumneavoastră, este taxa pe depozitare la groapă. După cum știți, începând cu 1 ianuarie 2016, expiră perioada de tranziție acordată României de către UE, în ceea ce privește importul deșeurilor pentru depozitare finală. Așadar, nu ne vom putea opune importurilor de deșeuri. Având în vedere că România are, în prezent, cel mai mic tarif de depozitare din Europa, riscăm ca, începând de anul viitor, să devenim groapa de gunoi a Europei. Considerăm că singurul mod în care putem evita acest lucru este să instituim o taxă pentru depozitare, care va crește anual. Această taxă nu trebuie să se transforme în creșterea tarifelor către cetățeni, și trebuie să explicăm lucrul acesta cât mai bine. Obiectivul este să direcționăm o cantitate cât mai mare de deșeuri către reciclare și valorificare. ”

3.http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-11 18_DECLARATIE_DE_PRESA_bilant_mandat_Gratiela_Gavrilescu.pdf

Așa cum am arătat mai sus, abordarea la nivelul Uniunii Europene în domeniul gestionării deșeurilor se bazează pe principii majore, cum ar fi: prevenirea producerii deșeurilor; reciclare, reutilizare și îmbunătățirea eliminării finale și nu în ultimul rand pe monitorizare.

Prevenirea producerii de deșeuri, poate fi realizată utilizând tehnologii ecologice, proiectarea ecologică sau folosind modele de producție și consum mai eficiente din punctul de vedere al mediului.

Prevenirea și reciclarea deșeurilor, care pune accent pe tehnologia materialelor, poate, de asemenea, reduce impactul asupra mediului al resurselor utilizate, prin limitarea extracției de materii prime și a prelucrării în timpul proceselor de producție.

Atunci când este posibil, deșeurile care nu pot fi reciclate sau reutilizate ar trebui incinerate în condiții de siguranță, iar gropile de gunoi ar trebui să fie doar o soluție de ultimă instanță cu o monitorizare atentă, ținând seama de potențialul lor de a aduce daune grave mediului.

Plecand de la aceste principii fundamentale in gestionarea deșeului, în Italia – țară membră – fondator al Uniunii Europene (1958), membră G8 si stat membru OCDE, gasim nemulțumiri față de cum se desfășoară și gestionează deșeul, expimate chiar de către titularul portofoliului – Ministerului Mediului și al protecției Teritoriului și al Marii (Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare) domnul Gian Luca Galletti – membru al Guvernului Matteo Renzi care in Aula Senatului italian – a prezentat situația de fapt din Italia – cerând – nici mai mult nici mai puțin decat intervenția autorității centrale a statului și autorităților regionale – dand termene clare – care să permită Republici Italia să limiteze pericolul de infrigmen și plata de amenzi pe care Italia le pletește deorece nu sunt respectate regulile europene. (Documentul in limba italiana in Anexa la prezenta lucrarea)

Am cautat in Arhiva Parlamentului Romaniei – la Senat și Camera Deputatilor – discursurile miniștrilor mediului din perioada 2005 – 2015 – insă nu am gasit, nici un discurs care să fie atat de realist și critic, care să prezinte o viziunea clară, viabilă și care să de-a termene clare să ceară soluții viablile ca să protejeze banul public.

Discursurile ministrilor noștii au fost – povesti – sinteze din documentele de strategie ale ministerului – dar nimic care să aduca în dezbatere publică – lipsa de respect fată de tratatele și angajamentele luate de către România in problematica de mediu, sau să prezinte pericolele reale care se pot abate asupra economiei și populatiei tării, dacă nu avem un cadru legal clar, ușor de aplicat și în sunt consecințele nerespectării regulilor și normelor comunitare.

Dar să ne intoarecem la fapte și să lăsăm cuvintele pentru editorialiști.

Dacă vorbim de situații reale, și așa cum am arătat în preambulul lucrarii, dorim să prezentăm o realitate transfrontalieră – în oglină – să vedem care este situatia in domeniul gestionarii deseurilor la nivel european – vom incepe cu a reliefată situația statistică publicata de catre EUROSTAR în aprilie 2015 . http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Waste_statistics/ro#De.C8.99euri_totale_generate

Deșeuri totale generate

În 2012, deșeurile totale generate în UE-28 de toate activitățile economice și de gospodării s-au ridicat la 2 515 milioane de tone; această cifră este ușor mai ridicată decât în 2010 și 2008 (2 460 milioane de tone și, respectiv, 2 427 milioane de tone) însă mai scăzută decât în 2004; este posibil ca nivelul relativ scăzut al cifrelor corespunzătoare anilor 2008 și 2010 să reflecte, cel puțin parțial, declinul activității economice ca urmare a crizei economice și financiare. Așa cum se arată în Tabelul 1, au existat variații considerabile între statele membre ale UE-28 în 2012, atât în ceea ce privește cantitatea de deșeuri generate, cât și activitățile care au contribuit cel mai mult la generarea deșeurilor.

Figura 1 indică ponderea fiecărei activități economice și a gospodăriilor în deșeurile totale generate în UE-28 în 2012. Construcțiile și demolările au contribuit cu 33 % din total (cu 821 milioane de tone) urmate de industria extractivă (29 % sau 734 milioane de tone), industria prelucrătoare (11 % sau 270 milioane de tone), gospodăriile (8 % sau 213 milioane de tone) și energia (4 % sau 96 milioane de tone); restul de 15 % au fost deșeuri generate de alte activități economice.

Deșeurile totale generate de activități economice și gospodării în 2012 pot fi, de asemenea, exprimate în raport cu mărimea populației (a se vedea Figura 2). Valoarea medie a deșeurilor generate în UE-28 în 2012 a fost echivalentă cu aproape cinci tone (4 984 kg) pe cap de locuitor. Cu toate acestea, această medie UE-28 nu reflectă diferențele semnificative care au existat între statele membre ale UE. Aceasta se poate observa din cele mai ridicate și cele mai scăzute valori medii: în Bulgaria, au fost generate 22,1 tone de deșeuri pe cap de locuitor, în comparație cu 791 kg pe cap de locuitor în Croația.

Majoritatea (63 %) deșeurilor totale generate în UE-28 au fost deșeuri minerale. Ponderea relativă a deșeurilor minerale în cantitatea totală de deșeuri generată a variat considerabil între statele membre ale UE, ceea ce poate reflecta, cel puțin într-o anumită măsură, structurile lor economice diferite. În general, acele state membre care au avut ponderi mai mari de deșeuri minerale au fost cele care au fost caracterizate de activități importante în industria extractivă (cum ar fi Bulgaria, Finlanda, Estonia, Suedia și România) și /sau activități de construcție și demolare (cum ar fi la Luxemburg). Aceste două activități au contribuit cu 3,0 tone dintr-un total de 3,2 tone pe cap de locuitor de deșeuri minerale, echivalentul a 93,5 % din totalul deșeurilor minerale generate în UE-28 în 2012.

Generarea de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore

În 2012, în UE-28 au fost generate 922 milioane de tone de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore, echivalentul a 37 % din cantitatea totală de deșeuri generate. Atunci când sunt exprimate în raport cu dimensiunea populației, fiecare cetățean din UE-28 a generat în 2012, în medie, 1,8 tone de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore (a se vedea figura 3). Cu toate că nivelul global de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore, a scăzut cu 3,7 % între 2004 și 2012, cantitatea pe cap de locuitor a scăzut cu 5,8 % (deoarece populația UE a crescut, de asemenea, în cursul acestei perioade).

Generarea de deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore, a variat în statele membre ale UE, în 2012, de la o medie de 620 kg pe cap de locuitor în Croația la 8,6 tone pe cap de locuitor în Estonia; în Estonia, majoritatea deșeurilor a fost alcătuită din deșeuri de incinerare periculoase, depuneri și reziduuri chimice periculoase rezultate din rafinarea și incinerarea șisturilor bituminoase.

Figura 4 prezintă originea și evoluția generării de deșeuri din UE-28, cu excepția deșeurilor minerale majore, analizate în funcție de activitatea economică. În 2012, cele mai ridicate niveluri de generare a deșeurilor au fost înregistrate pentru gospodării și activități din industria prelucrătoare (208,1 milioane de tone și 200,8 milioane de tone). Evoluția lor a fost diferită în timp: generarea de deșeuri de către gospodării în 2012 a fost similară cu nivelul înregistrat în 2004, în timp ce deșeurile generate de activitățile industriei prelucrătoare au scăzut cu 26 % în cursul acestei perioade. Nivelul deșeurilor generate de industria extractivă (-25 %) și agricultură, silvicultură și pescuit (-49 %) a scăzut, de asemenea, considerabil în cursul perioadei examinate, în timp ce nivelul deșeurilor generate din gestionarea apei și a deșeurilor (61 %) și din construcții (45 %) a crescut într-un ritm rapid.

Generarea deșeurilor periculoase

Dacă nu sunt gestionate și eliminate în condiții de siguranță, deșeurile periculoase pot constitui un risc pentru sănătatea umană și pentru mediu. În ceea ce privește deșeurile generate în UE-28 în 2012, circa 100,7 milioane de tone (4,0 % din total) au fost clasificate ca deșeuri periculoase (a se vedea Tabelul 2). Cu alte cuvinte, s-a înregistrat o medie de 200 kg de deșeuri periculoase pe cap de locuitor în UE-28 (de la o medie de 5,0 tone din totalul de deșeuri pe cap de locuitor).

În comparație cu 2010, cu 2,2 % mai multe deșeuri nepericuloase au fost generate în 2012 în UE-28 și cu 3,3 % mai multe deșeuri periculoase 3.3 %, acestea din urmă crescând în termeni cantitativi de la 97,5 la 100,7 milioane de tone. În 2012, proporția de deșeuri periculoase din deșeurile totale generate a fost sub 10,0 % în toate statele membre ale UE, cu excepția Estoniei și a Irlandei, unde acestea au reprezentat 41,6 % și, respectiv, 10,3 % din total. Proporția foarte mare pentru Estonia s-a datorat în principal producției de energie din șisturi bituminoase. Dintre țările terțe prezentate în Tabelul 2, Serbia a înregistrat cea mai mare proporție de deșeuri periculoase din deșeurile totale generate (26,3 %) ca urmare a unei activități intense în industria extractivă, urmată de Bosnia și Herțegovina (21,2 %) și Norvegia (12,7 %).

Figura 5 prezintă cantitatea de deșeuri periculoase generate pe cap de locuitor în 2004 și 2012 (de remarcat că cifrele includ toate categoriile de deșeuri periculoase, inclusiv deșeurile minerale). Cifrele deosebit de ridicate pentru Estonia, Bulgaria și Serbia pot fi atribuite, în mare măsură, extracției resurselor naturale specifice prezente în aceste țări. În afară de aceste cazuri speciale, generarea deșeurilor periculoase în statele membre ale UE s-a situat în 2012 între 27 kg pe cap de locuitor în Grecia și 593 kg pe cap de locuitor în Luxemburg.

Între 2004 și 2012, UE-28 a înregistrat o creștere de 11,1 % a producției de deșeuri periculoase pe cap de locuitor. Creșterea semnificativă înregistrată în unele state membre ale UE (de exemplu, Letonia și Danemarca) a fost compensată, într-o anumită măsură, prin reduceri în alte 11 state membre (de exemplu, Cipru, Portugalia și România).

Tratarea deșeurilor

În 2012, în UE-28 au fost tratate aproximativ 2 303 milioane de tone de deșeuri; această cifră include tratarea deșeurilor importate în UE. Tabelul 3 prezintă mai multe informații în legătură cu tipul operațiunilor utilizate pentru tratarea deșeurilor. Aproape jumătate (48,3 %) din deșeurile tratate în UE-28 în 2012 au fost supuse altor operațiuni de eliminare decât incinerarea deșeurilor; aceste operațiuni au constat, în principal, în depozite pe sau în sol (de exemplu, gropi de gunoi), dar au inclus, de asemenea, tratarea la sol și deversarea deșeurilor în corpuri de apă. Alte 45,7 % din deșeurile tratate în UE-28 în 2012 au fost supuse unor operațiuni de valorificare (altele decât valorificarea energetică), care includ reciclarea (36,4 %) și operațiunile de rambleiaj (9,3 %): rambleiajul este utilizarea deșeurilor în zonele în care s-au efectuat excavări pentru refacerea sau consolidarea taluzelor sau pentru amenajări de arhitectură peisagistică. Proporția restantă de 6,0 % din deșeurile tratate în UE-28 a fost incinerată: 4,4 % cu recuperare de energie și 1,6 % fără recuperare de energie. S-au observat diferențe semnificative între statele membre ale UE cu privire la utilizarea diverselor metode de tratament. De exemplu, unele state membre au înregistrat proporții foarte ridicate de valorificare (altele decât valorificarea energetică) (de exemplu, Slovenia, Italia, Belgia, Polonia și Germania), în timp ce altele au utilizat mai degrabă eliminarea deșeurilor (de exemplu, Bulgaria, România, Grecia și Malta).

Eliminarea deșeurilor a vizat aproape jumătate (47,8 %) din deșeurile periculoase care au fost tratate în UE-28 în 2012 (a se vedea Tabelul 4):

Aproximativ 10,5 milioane de tone (sau 13,9 %) din totalul de deșeuri periculoase au fost incinerate sau utilizate pentru valorificare energetică, iar 28,8 milioane de tone (sau 38,3 %) au fost valorificate.

Figura 6 prezintă evoluția tratării deșeurilor în UE-28 în funcție de principalele categorii de tratare în perioada 2004-2012. Cantitatea de deșeuri tratate prin eliminare în 2012 a fost ușor mai mică (0,4 %) decât în 2004. Cantitatea de deșeuri valorificate (cu excepția valorificării energetice) a crescut de la 890 milioane de tone în 2004 la 1 053 milioane de tone în 2012, ceea ce reprezintă o creștere de 18,3 %. Prin urmare, ponderea deșeurilor valorificate din totalul deșeurilor tratate a crescut de la 42,1 % în 2004 la 45,7 % în 2012. Incinerarea deșeurilor (inclusiv valorificarea energetică) a cunoscut, între 2004 și 2012 , o creștere globală de 27,4 %.

Strategia de dezvoltare durabilă  și al șaptelea program de acțiune privind mediul  ale UE, care identifică prevenirea și gestionarea deșeurilor ca una dintre cele șapte strategii tematice – intitulată, „Dezvoltarea utilizării durabile a resurselor: o strategie tematică privind prevenirea și reciclarea deșeurilor” [COM(2005) 666 final], subliniază relația dintre utilizarea eficientă a resurselor și generarea și gestionarea deșeurilor. În acest domeniu, politica UE își propune să decupleze utilizarea resurselor și generarea deșeurilor de creșterea economică, asigurând, în același timp, un consum durabil care să nu depășească resursele mediului. În vederea evaluării progreselor înregistrate în ceea ce privește politica UE privind deșeurile, o evaluare a strategiei tematice a fost efectuată în 2010 [COM(2011) 13 final].

Raportul menționat a afirmat că au fost înregistrate progrese în mai multe direcții, printre care se numără modificări legislative, cote de reciclare mai ridicate, cantități mai mici de deșeuri care ajung la gropile de gunoi și o reducere a substanțelor periculoase pentru anumite fluxuri de deșeuri.

Cu toate acestea, concluziile au evidențiat și o serie de aspecte care ar putea fi îmbunătățite, inclusiv: impactul negativ asupra mediului cauzat de creșterea preconizată a generării de deșeuri, o incapacitate de a profita de diferitele posibilități de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și o lipsă de progrese în ceea ce privește crearea de locuri de muncă în serviciile de mediu.

De asemenea, raportul face apel la definirea unor obiective de prevenire și reciclare, noi și mai ambițioase, precum și la o tranziție către obiective specifice în funcție de materiale pentru a contribui la realizarea obiectivului strategiei Europa 2020 de promovare a unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor.

Valoarea medie a deșeurilor generate în UE-28 în 2012 a fost echivalentă cu aproape cinci tone (4 984 kg) pe cap de locuitor. Cu toate acestea, această medie UE-28 nu reflectă diferențele semnificative care au existat între statele membre ale UE.

Aceasta se poate observa din cele mai ridicate și cele mai scăzute valori medii: în Bulgaria, au fost generate 22,1 tone de deșeuri pe cap de locuitor, în comparație cu 791 kg pe cap de locuitor în Croația.

Majoritatea (63 %) deșeurilor totale generate în UE-28 au fost deșeuri minerale. Ponderea relativă a deșeurilor minerale în cantitatea totală de deșeuri generată a variat considerabil între statele membre ale UE, ceea ce poate reflecta, cel puțin într-o anumită măsură, structurile lor economice diferite.

În general, acele state membre care au avut ponderi mai mari de deșeuri minerale au fost cele care au fost caracterizate de activități importante în industria extractivă (cum ar fi Bulgaria, Finlanda, Estonia, Suedia și România) și /sau activități de construcție și demolare (cum ar fi la Luxemburg). Aceste două activități au contribuit cu 3,0 tone dintr-un total de 3,2 tone pe cap de locuitor de deșeuri minerale, echivalentul a 93,5 % din totalul deșeurilor minerale generate în UE-28 în 2012.

Aceasta prezentare – preluată așa cum am precizat de la Institutul european de statisctica EUROSTAT, oferă o imagine de ansamblu a evoluției generării și tratării deșeurilor în Uniunea Europeană (UE) și în mai multe țări terțe.

Studiul se bazează exclusiv pe datele colectate conform  Regulamentului 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului referitor la statisticile privind deșeurile.

De citit si decizi unde ai nevoie de ea Definitia – DEȘEURILOR – așa cum este prezentată la Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE – spune că  „orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce”, pot constitui o risipă enormă de resurse, atât de materiale, cât și de energie; în plus, gestionarea și eliminarea deșeurilor pot avea un impact grav asupra mediului”.

De exemplu, gropile de gunoi, ocupă terenuri și pot cauza poluarea aerului, a apei sau a solului, în timp ce coincinerarea poate genera emisii de poluanți periculoși ai aerului, dacă reglementarea nu este făcută într-un mod adecvat sau proiectele, construcția și gestionarea instalațiilor de incinerare și coincinerare nu sunt supuse doar regulilor dar si interesului si binelui comun.

Prin urmare, politicile UE privind gestionarea deșeurilor, propun să se reducă impactul deșeurilor asupra mediului și a sănătății și să îmbunătățească eficiența resurselor în UE. Obiectivul pe termen lung al acestor politici este de a reduce cantitatea de deșeuri generate și, atunci când generarea deșeurilor nu poate fi evitată, de a promova utilizarea acestora ca resursă și de a obține niveluri mai ridicate de reciclare și eliminare în condiții de siguranță.

Conferința ONU de la Paris privind schimbările climatice, 30/11-12/12/2015 – trebuie să scrii tu

Partea practică/aplicativă (Studiu de caz, etc.). Prezintă contribuțiile autorului lucrării. Contribuțiile se pot concretiza într-o cercetare cantitativă sau calitativă empirică, un proiect, un studiu de fezabilitate, prezentarea unui model, studiu experimental, studiu de caz și analiza lui, ș.a., în funcție de specificul domeniului.

studiul de caz

Deșeul produs și colectat in Regiunea Calabria, supus tratamentului mecano-bilogic în instalația autorizată cu Autorizatie Integrată de Mediu – Calabra Maceri e Servizi S.p.a. situată in Italia via Marco Polo – C.da Lecco – 87036 RENDE (Cosenza) și valorificat energetic in Romania in fabrica de ciment CRH Ciment (Romania) S.A. Medgidia strada Poporului nr. 1 jud. Constanta Romania, autorizată cu Autorizație Integrată de Mediu /IPPC clasa 5.1

DENUMIREA INSTALAȚIEI – PLATFORMĂ DE TRATARE A DEȘEURILOR SOLIDE URBANE ȘI PRODUCȚIE COMBUSTIBILI DERIVATI DIN DEȘEURI (RDF) / COMBUSTIBILI SOLIZI SECUNDARI (SRF) CU STAȚII ANEXE PENTRU BIOSTABILIZARE ACCELERATĂ – în continuarea numită PLATFORMĂ

Gestionar – Calabra Maceri e Servizi S.p.a. via Marco Polo – C.da Lecco – 87036 RENDE (Cosenza) Italia, Cod Fiscal / IVA 01668030784, Tel: 00390984/446267 Fax: 00390984/446287, e-mail: info@calabramaceri.it, pagina internet: www.calabramaceri.it

CERTIFICATĂ RINA

CERTIFICAT RINA Nr. 14061/06/S ISO 9001:2008

CERTIFICAT RINA EMS-741/S ISO 14001:2004

Platforma situata in : C.da Lecco Via Marco Polo – RENDE (CS)

Autorizata cu A.I.M. n° 5441 din 07.05.2014 emisă de catre Regione Calabria

DESCRIERE SUMARĂ A PROCESULUI DE PRODUCȚIE

Platforma este dimensionată pentru tratarea următoarelor cantități de deșeuri:

135.000 t/an de deșeuri solide urbane din colectarea nediferențiată, urmand ca la finalizarea investițiilor incepute la finele anului 2015 – instalația să atinga potențialitatea de tratarea pna la 155.000 t/a, la care se adaugă alte 15.000 t/an deșeuri voluminoase

Instalația printre altele are următoarle caracteristici nominale de operativitatea:

– Zile de lucru – pentru preluarea deșeului și prelucrarea lui 312

Numărul de schimburi de lucru 2

Orele de lucru pe schimbul de lucru 6

Dimensionarea liniilor principale de lucru au fost realizate bazanduse pe următoarele caracteristici și considerații:

Deșeu nediferențiată

Total anual : 155000 t/a

Zile de lucru/tratament: 312 z/a

Deșeuri Solide Urbane la intrarea în instalație: 496,79 t/z

Numărul de schimburi de lucru 2,00 n/z

Orele de lucru pe schimbul de lucru 6,00 h/z

Potențialitatea totala evaluată 41,40 t/h

factorul de deservire a instalației: 100,00 %

Potențialitatea orara nominala proiectataă 41,40 t/h

Instalația are două linii de tratare mecanică a deseurilor care lucrează in paralel.

Potențialitatea orară nominală pe line: 20,70 t/h

În caz de urgență – cand una din linii trebuie oprită, toate lucrările trec pe o singura linie efortul de sarcină fiind asigurat prin prelungirea timpului de lucru.

Tratamentele la care sunt supuse deșeurile și subprodusele sale sunt in cea mai mare parte mecanice: macinare, separare dimensională, separare magnetică, separare pe tipologii de materiale și compoziție, etc.

Alt tratament este acela biologic -degestarea anaerobă a fracției umede cu extracția de biogaz, urmat de stabilizarea aerobică a fracției umede.

In perimetrul instalaâiei doar o foarte mică parte din deșeuri sunt valorificare termoenergetic, prin arderea biogazului in vederea producției de energie electrică și termică, componente ce sunt folodite 100% pentru buna funcționare a instalației a spațiilor de repaus și a birourilor societății.

Plantforma a fost proiectată pentru a permite valorificarea maxim posibilă de material, și a combustibililor derivati din deșeuri RDF/CDR precum și a combustibilului solid secundar CSS/SRF, cu scopul de a reduce drastic utilizarea deponeului de deșeuri și alocarea materialul recuperat și a RDF/CDR/CSS pe piață pentru reutilizareși/sau recuperare, astfel fiind reduse costuriloe de gestionare a platformei.

Cat privește secția de tratament biologic anaerob a fracției organice, putem dicuta de un dublu rezultat pozitiv. In primul rand reducerea volumelor ce trebuie depozitate și apoi recuperarea substanțele volatile conținute în deșeuri, care altfel ar fi pierdute.

Biogazul produs permite printre altele să se producă o cantitate interesantă de energie electrică care este distribuită in retea și care imbunătățește bilantul energetic și ambiental al sistemului..

În general Platforma este formată din:

secția cântărire și primire deșeuri

secția descărcare și stocare a deșeurilor predate instalației

secția încărcare, macinare primara si separare

secția biostabilizare accelerată

secția producție CDD/RDF (acum CSS)

secția tratarea aerului contaminat prin biofiltru

secția de de-pulverizare

secția servicii și utilități incluzând:

clădirea de birouri

clădirea atelierului și depozitul

instalația de distribuire a apei

instalația anti incendiu

sistemul de colectare și depozitare a levigatelor

sistemul de colectare și tratare a apelor meteorice

platformă de spălare a utilajelor

Zona de primire a deseurilor și controlul radioactivitatii

Recepția are ca obiectiv evaluarea cantității și a conformității deșeurilor in funcție de umiditatea care rezulta din documentele care il insotesc. Aceste controale sunt distincte in funcție de destinația si periculozitatea deșeului. Când camioane cu deșeuri vin în instalație, responsabilul cu acceptarea examinează conformitatea documentelor care insoțesc deșeul, verifica corecta completare a F.I.R. (formularelor de transport) si unde este cazul verifica prezenta buletinelor de analiză. Dacă dupa verificarea documentelor rezultă că deseul prezintă probleme, intregul transport este respins. In caz contrariu transportul este acceptat și camionul este supus controlului privind radioactivitatea după care este emis bonul de cantar in care este indicată greutatea încărcată la bord. Apoi soferului de pe camio îi este indicată zona în care trebuie să descarce deșeul.

Secția descărcare și stocare a deșeurilor predate instalației

Contextual acceptarea si controlul este facută de catre Responsabilul depozitului care are puterea de a evalua calitatea deșeului ce vine descărcat. Daca in faza de descărcare, este relevată neconformitatea deșeului, intreaga cantitate este depozitată in zona de segregare pana la rezolvarea problemelor de neconformitate.

După descărcare conducatorul auto aduce masina in zona de recetpție, se face catrarirea si se emite Bonul de cantar pentru masina goala, prin diferenta rezulta cantitatea de deseu decărcată. In acest timp Responsabilul biroului tehnic face înregistrarea datelor in registrul electronic de intrari si iesiri.

Pentru o bună evidentă, intregul parcurs al deșeului de la receptie si pana la centrul de stocare si tratament al instalatiei Calabra Maceri e Servizi, este monitorizat si se desfasoare conform hartii planimetrice prezentată mai jos.

Precizăm că intreaga zonă de interes privind tranzitul camioanelor cu deseuri la bord, este acoperita cu beton industrial , astfel incat sa fie evitată contaminarea solului cu levigate sau lichidele ce pot fi pierdute de caminoanele in tranzit.

Printre altele, este prevazut ca intreaga arie sa fie maturata mecanic saptamanal.

Fosa de recepție a deseului

Zona de descărcare și stocare Deseurilor Solide Urbane este prevăzută cu o capacitatea de stocare cu o autonomie de trei zile lucrătoare.

Cu bena mecanică se face și acumularea și organizarea cumulului de material stocat.

Secția încărcare, macinare primara si separare

Linia este prevăzută cu un sistem de shredderuire primară.

Primul tratament caruia ii este supus materialul a fost decis sa se faca utilizand un utilaj shredder primar de tip rotativ lent cu comandă hidraulică care sfarteca saci cu deseu si face prima macinre la dimensiuni care permit dozarea in mod uniform si constant al benzii transportatoare postata in aval.

Prin utilizarea acestui shredder se garantează:

siguranta si precizia exercitiului;

eficienta macinarii si controlul dimensiuni;

optimizarea consumurilor;

optimizarea operatiunilor de curatare, interventie si reparatii;

capacitatea de reglare a debitelor in faza de alimentare, monitorizate din aval.

In ciclul de macinare eventualele materiale feroase sunt separate prin ciclul de deferizare realizat în deferizatorul magnetic cu bandă.

Materialele feroase extrase de benzile magnetice vor fi dirijate prin coș direct la containerul basculabil plasat sub acestea.

Materialul ieșit prin cădere din shredder este luat de benzi transportoare și dus la sita rotativă plasată deasupra fiecărei benzi transportoare și transversal pe aceasta. In ciclul de macinare eventualele materiale feroase sunt separate prin ciclul de deferizare realizat cu deferizatorul magnetic cu bandă așezată deasupta rampei, apoi sunt aruncate direct intrun container așezat sub aceste instalații.

Materialul dupa macinarea primară vine trimis către sita rotativă pentru separarea in două fluxuri:

Fracția umedă – compusă din material cu o dimensiune de < 80 mm este destinat biostabilizării accelerate;

Fracția uscată, material destinat producția de CDR/RDF/CSS/SRF

Fracția uscată cu ajutorul benzilor transportatoare este trimisă către sectia de producție a CDR/RDF (acuma CSS/SRF) iar fracția umedă tot cu benzi transportatoare este trimisă catre secțiunea adiacentă sectorului de biostabilizare.

Secția biostabilizare accelerată

După ce deșeul rămâne in aria de tratament biologic anaeron intre 15 ți 23 de zile – dar niciodata mai putin de 5 zile – perioadă minimă – care se traduce prin sintagma biostabilizare accelaerata la 55 C – materialul este descărcat pe platforma de primire de unde sunt alimentate cu bena mecanică coșurilor de încărcare a instalatiei de selectare mecanică.

Descrierea procesului de biostabilizare accelerată

Fracția umedă constituită în principal din fracție organică, separat în fazele de cernere trebuie supus unui tratament aerob de biostabilizare înainte de a fi trimis la rampa de gunoi sau de folosire a sa ca material destinat valorificare în recostrucțiile de mediu.

Faza de biostabilizare este realizată intrun sistem de biotuneluri (biocelule) închise in care este injecata aer.

Fracția umedă este purtată cu benzile transportoare în zona dedicată unde se formează un cumul, de aici este preluat prin intermediul unei bene mecanice care face încărcarea și completarea biotunelurilor.

Instalația este prevăzută cu 3 biocele cu infuzie, unde deseul este supus tratamentului aerobic pentru 15 -23 de zile.

Materialul destinat producției de CDR/RDF (acuma CSS/SRF), așa cum am arătat mai sus, este depus in instalația de biostabilizare accelerată la temperaturi superioare a 55°C pentru cel putin 5 zile.

Intregul sistem este monitoarizat asistat de un software și sunt verificați parametri din procesul continuu,

Dimensiunile fiecarei biocele sunt:

• Lungimea 40,00 mt

• Inaltimea de umplere 3,20 mt

• Latimea 20 mt

Volumul util pentru fiecare biocelă este de 2560 mc. Cu o cota de stivuire/ de 0,6 Ton/Mc, cu o capacitate anuala de 55.000 ton, acoperind in acest moment necesitatile instalatiei.

Producția zilcică compusă din fracția umedă provenită în urma separării mecanice este de circa 145 ton/zi

Densitate aparentă a marfii este de circa 0,5÷0,6 ton/m3 iar volumul zilnic realizat este cuprins între 250÷290 m3

Odată încărcat la capacitate un biotunel, se închide și începe în mediu controlat procesul de biostabilizare.

Fiecare biocelulă este dotată cu un sistem de distribuție a aerului, format dintr-o cameră de expansiune și de un fund perforat dotat cu diuze de distribuție.

Diuzele sunt poziționate sub partea liberă a plăcilor din ciment pentru a nu fi avariate de mijloacele de transport și manipulare.

Fundul camerei de aerare este înclinat corespunzător pentru a permite colectarea și evacuarea levigaturilor.

Un sistem de sonde care pot fi introduse pe deasupra la începutul ciclului anaerob permite măsurarea continuă a temperaturii.

Aerul necesar procesului este suflat în interiorul biotunelului prin intermediul unui sistem de ventilatoare, conducte de aducțiune și distribuție a aerului din camerele de aerare.

Stația de alimentare a fiecărui biotunel este echipată cu un indicator de debit și de închidere motorizată pentru a permite reglarea fluxurilor de aer la intrarea.

Un sistem computerizat permite reglarea continuă a debitelor de aer în funcție de temperatura din interiorul biocelulei și conform unui ciclu programat.

La începerea ciclului, pentru o perioadă prestabilită (1÷2 zile) în funcție de gradul de umiditate a deșeului, se procedează cu aerare forțată la valoare specifică de 60÷650C.

După această perioadă inițială, reglarea debitului de aer se efectuează prin intermediul sondelor de temperatură, care reglează debitele de aer acționând asupra sistemelor de închidere de reglare de la intrare, ceea ce permite menținerea unui control al temperaturii cu o variație de ±2°C în jurul valorii de set-point, în genere, fixată între 60÷65°C.

Un sistem de măsurare a presiunilor în colectorul general, reglează printr-un inverter viteza de rotație a ventilatoarelor și în consecință debitul total de aer insuflat în funcție de nevoile reale ale procesului.

Trei ventilatoare de dimensiune identică extrag aerul din biotuneluri și îl trimit în biofiltru. Dupa 20 zile, ciclul de biostabilizare fiind complet, materialul este extras prin gurile de evacuare care se găsesc la extremitatea biotunelului, pe latura corespunzătoare încărcării și trimis in statia de ambalare sau către sectia de productie CDR/RDF (acuma CSS/SRF) dacă rezultatele rapoarteor de probă – garntează că materilaul pote fi valorificat energetic in termovalorizatoare – pentru producerea energiei electrice sau către fabicile de cime.

Dacă insă parametri fizio – chimici – nu permit, intrega cantitate este trimisă la eliminare prin depozitarea.

Sectia de producția a CDR/RDF (acuma CSS/SRF)

Fracția uscată cu ajutorul benzilor transportatoare este trimisă către secția de producție a CDR/RDF (acuma CSS/SRF).

Pentru a obține CDR/RDF (acuma CSS/SRF), fracția lejeră/fracția uscată rămasă în sitela rotativă este supusă unei serii de tratamente mecanice înainte de a fi trimisă către linia de presare și ambalare.

Sunt prevăzute următoarele faze de prelucrare:

A doua fază de deferizare

Măcinare materialului prerafinat

A doua fază de deferizare

Separator a metalelor neferoase prin intermediul curenților paraziți

Rafinare prin sistemul de aerare și separarea deșeurilor

Presare în baloți a CDR/RDF (acuma CSS/SRF).

Intalația nu este prevăzută cu unu sistem de inspectare a fluxului pentru separarea plasticurilor clorurate.

Deferizarea primară

Este prevăzut un stadiu ulterior de deferizare pentru separarea eventualelor materiale feroase încă prezente în materialul rămas în sită după cernere. Deferizatorul instalat este similar din motive evidente de întreținere, celor instalate înaintea fazei de cernere.

Materialele feroase separate sunt colectate într-un container basculabil.

Rafinarea materialului pretratat

După procesul de deferizare primară, materialul este trimis către un rafinator pentru reducerea aeraulică a dimensiunii si omogenizarea produsului pentru a atinge calitatea de CDR/RDF (acuma CSS/SRF).

La ieșirea din shredder cu ajutorul benzilor transportatoare , materialul este supus unei noi faze de separare a metalelor, pentru a evita prezenta de materiale feroase și neferoase .

Shredderuirea fractiei uscate pentru productia de CDR/RDF (acuma CSS/SRF), este supusa procesului de depresurizare, dotat cu grilaje de colectare a levigatelor, evitand astfel eventualele emanații de mirosuri, lichide si pulberi.

Deferizarea secundară

Este prevăzut un stadiu ulterior de deferizare pentru separarea eventualelor materiale feroase încă prezente în materialul rămas în sită după cernere. Deferizatorul instalat este similar din motive evidente de întreținere, celor instalate înaintea fazei de cernere. Materialele feroase separate vor fi colectate într-un container basculabil.

Separator pe curenți paraziți

După separarea materialelor feroase, fluxul de deșeuri mai conține materiale metalice non magnetice (în mod special aluminiu), care trebuie separate deoarece sunt de evitat pentru producerea de CDR/RDF (acuma CSS/SRF) de calitate.

După ce a materialul rezultat a fost supus si tratamentului de deferizare, benzile transportoare incarcate traversează separatoarele cu curenți paraziți care sunt dotate cu un coș vibrant care distribuie omogen materialul pe o bandă magnetizată de curenți permanenți, care provoacă respingerea metalelor nemagnetizabile care sunt expulzate din flux și canalizate într-un coș de colectare care va descărca materialele într-un container basculabil de colectare.

Eventualele prezențe de materiale feroase încă prezente vor fi prinse de banda magnetizată și descărcate prin intermediul unei benzi transportoare in containerul de materiale feroase prevăzut, pentru preluarea rezidurilor feroase din cea de a II-a fază de deferizare magnetică.

Fluxul de deșeuri, astfel curățat de materialele metalice, va continua procesul de tratarea mecanică prin fărâmițare in a doua teaptă de macinare si preluat de benzile transportatoare și putrat către statia de ambalare și filmare /acoperite cu pelicula de plasti..

Prese de ambalare și înfoliere

Produsul final este presat în baloți de 1,1 x 1,1 x 1,5 m având un volum de 1,815m3/balot. Masa specifică a materialului presateste de 0,8ton/m3. Se prevede producția a 150 baloți/zi, cu o productivitate zilnica de 120 tone/zi. Baloții sunt apoi înfoliați pe două linii paralele. De aici rolere vor transfera CDD (acum CSS) în zona de stocare unde o mașină de mutat va încărca camioanele pentru a le transfera în aria de stocare.

Eliminarea resturilor

Resturile de lucru cu ajutorul contaierelor vin transferate in zonele dedicate de unde se preiau pentru a fi directionate care groapa.

Secția de tratare a aerului

Se utilizează ca aer în procesul de biostabilizare aerul aspirat din sălile de pretratare în timp ce aerul aspirat din hala de primire este trimis direct la biofiltre. În ce privește zona CDD (acum CSS), ventilatoarele din sistem aspiră aerul din mediul intern.Aerul aspirat va fi trimis la o instalație de filtrare cu manșoane care va evacua la exterior aerul epurat. Sunt prevazute 4 schimburi/ora.

SCHIȚA PLATFORMEI

Acest tip de combustibil alternativ –poate fi transferat transfrontalier doar dacă este inoșit de o serie de document printre care și FIȘĂ DE SIGURANTA. În cazul nostru vom prezenta documentul elaborat în conformitate cu legislatia italiana D.M. 07/09/2002 – document care contine:

FIȘA DE SIGURANTA

DENUMIRE

Deșeuri Combustibile (CDD/CDR/RDF combustibili derivați din deșeuri si CSS/SSF combustibili solizi secundari, care provin din Deșeurile Dolide Urbane.

Deșeu: nepericulor Codice CED/EWC: 19.12.10

Codul vamal : 3825 90 90

Codul OECD : ne listat

Altele: In conformitate cu cu legislatia natională (Decretul Legislativ nr.152/2006, art. 229) Norma UNI: 9903-5 Combustibili solizi ne minerali recuperati din deșeuri (RDF) – Determinare după puterea calorifică a combustibililor. Pentru SSR in conformitate cu legislatia natională (Decretul Legislativ nr.152/2006, art. 183) care defineste SSR drept combustibil solid produs din deseuri care respecta caracteristicile de clasificare si specificatiile individuate de Norma UNI EN 15358:2011, UNI EN 15359:2011 și D.M. nr. 22 din 14.04.2013 privind Combustibili solizi secundari – determinarea dupa puterea calorifică UNI EN 15400

Cod Basel: ne listat

Cod H (1):niciuna

Numar ONU: niciunu

Clasificare ICS: 75.160.10

COMPOZITIA ȘI INFORMAȚII PRIVIND COMPONENTELE

CDD –ul este un derivat rezultat după selectarea fracțiunii uscate din deșeul solid urban urmată de macinare, constituit din substanțele descrise mai jos;

produsul este identificat drept ne periculos pentru transport și stocare.

PROPRIETĂȚI FIZICO – CHIMICE SUSPECTE

ASPECT: elemente de marine neomogene

MIROS: neperceptibil

PH: neutru nesolubil in apa

PUNCT DE FIERBERE: Nu este cazul;

PUNCT DE TOPIRE: superior la 110 °C;

PUNCT DE INFLAMABILITATE: combustibil

INFLAMABILITATE: nici una

UTOIMFLAMARE: nici una

PROPRIETĂȚI EXPLOZIVE: nici una

PROPRIETĂȚI DE OXIDARE: nici una

DENSITATE: 0,8 t/mc in funcție de puterea de presare a materialului;

SOLUBILITATE IN APĂ: ne solubil

LIPOSOLUBILITATE: ne liposolubil

ALTE INFORMAȚII:

a se vedea tabelul de mai jos, prezentată in acord cu Norma UNI 9903 – 1 și Norma UNI EN 15403, UNI EN 15400,UNI EN 15407, UNI EN 15408, UNI EN 15410, UNI EN 15411, UNI CEN/TS 15412, UNI CEN/TS 15414 -1, UNI CEN/TS 15414 -2, UNI EN 15414

figura 2

figura 3

IDENTIFICARE PERICULOZITĂȚII

CLASIFICARE

Materialul conform Directiva 1999/CE/45 este clasificat drept ne periculos

PERICOL PENTRU SANATATE

Nu este periculos pentru sănătate

PERICOL PENTRU MEDIU

Dacă partea foare lejeră a materialului este supus dispersiei eolice, prin impraștierea pe sol poate produce poluarea soluli.

Cantitatea de metale poluante și compuși chimici poluanți care se regăsesc în compoziția CDD sunt în concentrații minime, fapt care face să nu prezinte nici un risc real de poluare a solului și a apelor subterane, a florei și faunei.

COMPOZITIE SI INFORMATII ASUPTA COMPONENTELOR

CDD-ul este un produs multimateriale cu o componenta semnificativă de plastic care are clor in compoziția chimică inferioară a 1%.

Pentru acest material nu exista nici o clasificare de pericol in ce priveste transportul si stocarea.

MĂSURI DE PRIM AJUTOR

CONTACTUL CU OCHII

După contactul cu materialul din timpul manipulări, este necesar să vă spalați cu apă, pentru a elimina rezidurile și pulberile foarte fine acumulate în timpul operațiunilor de pregatire a materialului, stocării, transportului și manipulării in vederea introducerii in instalațiile de coininerare (ardere).

INHALAREA DE PULBERI

Purtați o mască de praf în timpul manipulării.

CONTACTUL CU PIELEA

Impune spalarea cu apă și săpun.

INFLAMABILITATE

Materialul nu este inflamabil, este combustibil. Pericolul de incendiu este prezent numai în cazul în care intra în contact cu flacără deschisă/sau scântei. In caz de incendiu folosiți mijloace și materiale de stingere, după cum urmează: nisip, pamânt, hirdanți cu jet fracțional, spumă. In timpul operațiuni de stingere a focului, folosiți maști antipraf, combinezoane și salopete anticăldură deoarece prin ardere degajă o mare putere calorifica.

MĂSURI IN CAZ DE DISPERSIE ACCIDENTALĂ

Nu prezintă nici un pericol pentru om și mediu; în caz de vărsare, adunați deșeul cu bene mecanice și lopeți apoi curațati suprafața cu mătura. Pe durata curațarii (decontaminarii), purtați maști anti praf și manuși rezistente la manipulari mecanice.

MANIPULARE ȘI STOCARE

MANIPULAREA

Aduceți la cunoștința personalului și instruiți panouri de averizare, privind riscurile la care se supun în timpul manipulari, atenționând că: manipularea deșeului trebuie făcută în așa fel încât să fie redusă la minimum posibilitatea dispersiei (imprastieri) în mediu; folosirea în timpul manipularii de manuși de protecție rezistente la manipulare mecanică, pentru a evita ranirea prin tăiere sau înțepare ; pe durata manipulării purtați maști anti praf și ochelari de protecție.

STOCAREA

Stocarea în area portuală, sau pe platforma instalației de valorificare energetice, in cazul livrarilor vrac, trebuie facută pe o suprafață cimentată sau pe o suprafață impermeabilizată dotată cu sisteme de colectare a apelor pluviale și a percolatului produs în cazul în care materialul este udat. RDF-ul ambalat cu film impermeabil (ECO BALLE) nu permite dispersia eoliană si nu necesită suprafete impermeabilizate, este sufiecientă protejarea cu bariere de ciment pentru protectia de vânt puternic.

CONTROLUL EXPUNERII/PROTECȚIA INDIVIDUALĂ

EXPUNEREA

În timpul descărcării autovehiculeor/navelor, uzați următoarele dispozitive de protecție: măști de praf, încălțăminte de protecție, mănuși rezistente și ochelari de protecție, în cazurile de depășire a limititelor admise de emisie de praf (10 mg / metri cubi). Dacă în timpul încărcării/descărcării limitele privind praful, sunt depășite, nu este nevoie de intervenția medicului. Medicul trebui să fie contactat doar în cazul în care întâmpinați orice dificultăți de respirație sau mancarimi si arsuri la nivelul tractului respirator. Adresați-vă medicului dumneavoastră încă în faza de evaluare a riscurilor pentru sarcini specifice.

PROTCȚIA INDIVIDUALĂ

Purtați haine de protecție, manuși rezistente la agenți mecanici, maști anti praf, ochelari de protecție și încălțamite de siguranță.

STABILITATE SI REACTIVITATE

CONDIȚII DE EVITAT: contactul cu flacăra deschisă și scântei

MATERIALE CU CARE SA NU INTRE IN CONTACT: solvenți organici

NEVOIA DE STABILIZARE: nu este nevoie (material biostabilizat)

PERICOL DE REACȚII EXTREME: pericol de aprindere si ardere în cazul în care intra in contact cu flăcări deschise și / sau scântei, cu putere calorifică de 7.500 kcal / kg;

PRODUSE PERICULOASE : în caz de aprindere, in raport de concentrația de combustibil și oxidant (oxigen) și temperatura degajata la flacară este sub 1200 ° C, crează potențial pentru producerea de emisii poluante, nocive pentru mediul și cancerigene pentru ființele umane.

STAREA FIZICĂ DE PERICULOZITATE: nici una

GRAD DE DEGRADARE: nici una

INFORMAȚII TOXICOLOGICE

Nu există date și infomații bazate pe experimente privind produsul. Concentrația de substanțe periculoase sunt prezente, dar în cantități mici, sau nesemnificative care exclud o toxicitate acută a produsului, in sensul stabilit de Degretul Legislativ nr. 65/03.

CO INCINERAREA COMBUSTIBILILOR DERIVATI DI DESEURI

Combustibilii derivați din deșeuri, sunt utilizate ca substituenți parțiali ai combustibililor principali, iar căldura generată în procesul de co-incinerare este recuperată integral în procesul de producere a clincherului.

Acețti combustibili corespund următoarelor norme și parametri:

Denumirea și destinatia deșeurilor: DEȘEURI COMBUSTIBILE (COMBUSTIBILI DERIVATI DIN DEȘEURI) / Refuse derived fuel (RDF) sunt destinate valorificarii energetice R1 fiind utilizate drept substituienți ai combustibililor fosili.

Informatii privind clasificarea RDF/CDR-ului si a CSS/SRF-ului

Cod EWC: 19 12 10,

Cod tarifar vamal: 3825 90 90

Cod OCSE: Lista: cod NE LISTAT

Conventia de la Basel: cod NE LISTAT

Umiditate: sub 20%;

Conținutul de substante organice: sub 10%;

Categoria ONU: nici o restricție

PIC minim: 15.000kj/kg ~ 3.582,6 kcal/kg

 Clor maxim: 1 %

 Sulf maxim: 2 %

 Continut de metale grele total:

(Sb+As+Pb+Cr+Co+Mn+Ni+V) : mai mic de 2.500 ppm

 Biostabilizat dacă provin din deseuri urbane neselectate

 Macinat conform standardelor UNI/EN.

 Metode pentru determinarea puterii calorifice: TC 343 / EN 15359:2011 / UNI 9903-5.

 Ambalat in Baloti filmati cu legaturi de plastic – dotat cu slinguri

2.2. b. Combustibil solid secundar /Solid Recovered Fuel ( CSS/ SRF)

Cod de identificare a deseurilor: EWC 19 12 12

Conventia de la Basil: cod  NE LISTAT

Cod OCSE:Lista: NE LISTAT

Altele – cod vama: 3825 90 90

Aceaste tipologii de combustibili alternativi, sunt livrati de catre producător in baloti inveliti in peliculă de plastic. Fiecare balot este etichetat si numerotat. Transferul este efectuat in regim intermodal – rutier (R) pe tritoriul Italiei – parasește Italia – și este transportat matitim si fluvial cu nave autorizate (S / W) – prin apele internationale și teritoriale române – Canal Dunăre Marea Neagra.

De la bordul navei după ce au fost efectuate și formalitățile vamale, marfa este descărcare ăn Portul Medgidia, de unde, se transportată pe cai rutiere industriale (R) pana in incinta instalatiei de valorificare din perimetrul zonei industriale Medgidia str. Poporului nr. 1, loc. Medgidia, jud. Constanța

Deșeurile combustibile sunt recepționate la bordul navei in portul de descărcare Medgidia.

Recepția se face pe baza:

Pentru cantitate – draft survey;

Pentru calitate: Declarația pe proprie răspundere a producătorului;

Buletinele de anlaiză – pentru lotul de producție existent la bordul navei,

Buletinele de analiză efectu efectuate pe un esantion de 5 kg in laboratorul S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. – Punct de lucru Medgidia – la încheierea contractului de NOTIFICARE;

Acordul de transfer emis de către Autoritate competenta de destinație Agenția Națională pentu Protecția Mediului

Document de notificare pentru circula ția/transferurile transfrontaliere de de șeuri Anexa 1A –

Document de circula ție pentru circula ția/transferurile transfrontaliere de de șeuri Anexa 1A -,

emise de către Autoritatea competenta de expediție italiană și validate de Autoritatea competenta de destinație prin ștampilare in Casutele 19 și 20.

Predarea deseurilor

Predarea combustibililor alternativi proveniți din state membre ale Uniunii Europene ca de fapt și cele predată de colectorii și procesatori autorizayi din Romania – destinate valorificarii prin co incinerare sau eliminare prin incinerare, vor specifică codul fiecărui tip de deseu conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta deseurilor și a procedurilor stabilite prin legislatia romana și europeană.

După ce au fost verificate documentele și sunt prelevate eșantioane destinate laboratorului/elor de analize ale Autorității de controla romane, europene sau iteliene, combustibilii alternativi urmează circuitul tehnologic autorizat prin Autorizatia Integrata de Mediu nr. 5 /20.12.2013 și NORMATIVELE TEHNIC în vigoare.

Instalația de valorificare, proprietate a S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. Bucuresti, Punct de lucru Medgidia str. Poporului nr. 1, jud. Constanța, funcționează in baza AUTORIZAȚIE INTEGRATĂ DE MEDIU nr. 5 emisă la data de 20.12.2013, valabilă pina la 31.12.2023, pentru activitățile de fabricare a clincherului de ciment și fabricarea a cimentului. Capacitate proiectată privind producția de clincher este de 8000 t clincher /zi și o producție de 800 t/h ciment, cu două linii de fabricație:

Linia de fabricatie cuptor 10 – 3.800 t clincher/zi respectiv , respectiv

Linia de fabricatie cuptor 11 – 4.200 t clincher/zi.

Combustibilii utilizati în procesul tehnologic, sunt cocsul de petrol, praful de cocs, carbunele si deseurile combustibile. .

Capacitatea instalată de coincinerare a deșeurilor este pentru Linia de fabricatie cuptor 10 de 87.500 t/an – momentant in stare de conservare, iar pentru Linia de fabricatie cuptor 11 – 120.380,58 t/an.

Principalele materii prime și materiale utilizate în activitate:

In scopul cresterii productivitatii, a competitivitatii si a eficacitatii managementului deseurilor , S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. a investit 3, 7 milioane de euro in statia de co-procesare a deseurilor solide municipale in vederea utilizarii lor ca si combustibili alternativi in procesul de fabricatie, in vederea eficientizarii productiei de ciment (Ecocim)”. Investitia a fost co-finantată prin Fondul European de Dezvoltare Regionala.

Combustibilii alternativi – deșeurile interne și din exteriorul uzinei, utilizate în procesul arderii în cuptoarele de clincher

Lista substituentilor de materii prime

Cu o durata de realizare a investitiei de 19 luni, S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. continuă acest proiect care a incepand in luna mai 2015 in cadrul “Polului National de Competitivitate in Promovarea Sistemelor Moderne de Fabricatie pentru Implementarea Principiilor Economiei Verzi – MEDGREEN” prin constructia civila a unei Instalatii By-pass Clor care are ca scop reducerea nivelului de clor din gazele de ardere si a nivelului emisiilor rezultate ca urmare a procesului de fabricare a cimentului, process ce va duce la cresterea procentului de combustibil alternativ utilizat in productia de ciment.

Ca urmare a acestei constructii civile, va creste si numarul de locuri de munca, precum si a afacerilor conexe care se axeaza pe valorificarea deseurilor solide municipale, asigurandu-se astfel conservarea resurselor naturale neregenerabile.

Instalația By pass-ul cloruri, este amplasat lângă clădirea schimbătorului de căldură de la linia de fabricație cuptor 11 .

Descrierea procesului

Clorurile propriu-zise trec printr-un filtru cu saci și sunt stocate în silozul de by-pass.

Sarcina însumată a filtrului și a silozului a fost estimată la 780 tone.

Structura metalică de susținere a silozului și filtrului este o clădire cu structură metalică cu dimensiunile de 11.00m x 11.00m și cu o înălțime de 10m.

Deasupra acestei structuri, la cota de 10.00 m, se reazemă silozul de 600mc și filtrul cu saci. Clădirea are 3 planșee cu funcții tehnologice. Structura este alcatuită din europrofile și a fost încadrata în clasa C5- I, M de agresivitate a mediului, 3m, și a fost stabilită conform SR ISO 9223 / 1996 și SR EN ISO 12944-2 /2002 (tabel 2.2 din GP111-2004). Calitatea oțelului considerat este S355JR. Structura este contravântuită pentru a prelua eforturile orizontale

DEȘEURI COMBUSTIBILE (COMBUSTIBILI DERIVATI DIN DEȘEURI – CDD) / Refuse derived fuel – RDF),

Combustibili alternativi de tip RDF/CDR/CSS/SRF ce provin din state ale Uniunii Europene, așa cum am arătat mai sus, ajung în instalația de valorificare S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. Bucuresti – Punct de lucru Medgidia, balotati si infoliati in peliculă de plastic. Fiecare balot fiind etichetat si numerotat. Recepția fiind făcută așa cum am descris mai sus. Transportul deșeului combustibil, preluat de la bodul navei se face cu camioane autorizate să transporte deșeuri.

Marfa este transportată pe caile rutiere industriale, pana in incinta instalatiei de valorificare din perimetrul zonei industriale Medgidia str. Poporului nr. 1, loc. Medgidia, jud. Constanța.

Fiecare transport de deșeuri este cântărit și verificat din punct de vedere al parametrilor calitativi, prin verificarea Buletinelor de analize și verificarea conformității documentelor care însoțesc transportul.

Așa cum am aratat mai sus S.C. CRH Ciment (Romania) S.A. deține o instalație de coprocesare a deșeurilor de noua generație, finalizată la sfarșitul anului 2015 – investitia fiind evaluata la peste 3,7 milioane de euro.

Această investiție perimte instalatiei de productie a cimentului să folosească fara riscuri, utilizand cele mai bune tehnici disponibile, cobustibili alternativi rezultati din coprocesarea deșeurilor solide urbane, proveniti din instalații aurorizate din țara și din Uniunea Europeană.

Parcursul deșeurilor combustibile – duoă recepționare

Deseurile sunt stocate temporar (R13) in incinta uzinei Medgidia pe platforme betonate, prevazute cu sistem de preluare a apelor pluviale. De aici deșeurile combustibile urmează circuitul tehnologic autorizat prin Autorizatia Integrata de Mediu nr. 5 /20.12.2013, adică – chiar dacă deșeurile importate corespund parametrilor pentru a fi coincinerați, trebuie sa urmeze intregul proces tehnologic, trecand prin stație de coprocesare a deșeurilor solide municipale sortate, care are urmează următorul traseu tehnologic:

Funcționarea echipamentului de mărunțire (conform cărții tehnice a utilajului JUPITER 2200) este următoarea – vezi Figura 1: materialul care urmează a fi mărunțit respectiv omogenizat, este dirijat printr-o pâlnie de încărcare (1) supradimensionată spre camera de tăiere(2) . O instalație hidraulică masivă de post-presare (HNDE) (3) presează materialul spre un rotor de frezare e (4) cu mișcare lentă. Materialul comprimat în acest fel este tăiat între contra-cuțitul (5) și cuțitele de tăiere amplasate spiral pe rotor. Materialele mărunțite sunt presate prin baretele sitei (6) sau prin sită dacă este necesar, sunt tăiate la pieptenele de raclare (7) superior și cad în instalația transportoare de evacuare(8) .

După atingerea limitatorului de cursă frontal, HNDE (3) se deplasează în sens invers, pentru a precomprima alt material. Mărimea granulatului (materialul mărunțit) poate fi modificată prin secerele sitei (6) interschimbabile cu diferite distanțe sau prin sitele cu perforații de mărimi și forme ale cuțitelor diferite.

Fracția mai mare de 30 cm rezultata prin sortarea balistică, de la capatul primei trepte de tocare, este reintrodus la tocar asa cum am aratat mai inainte ;

Transportul de evacuare al granulatului se realizează prin melcul transportorului, banda transportoare și/sau transportorul cu lanț și albia Lindner (8) patentat.

In urma procesului de shredded-uire primară deseul ajunge la dimensiunea de cca 25 cm.

Pentru activitățile de curățare și întreținere curentă, clapeta pentru material perturbator (9) (peretele din spate al carcasei) a mașinii poate fi deschisă hidraulic prin rabatare spre interior sau exterior, astfel încât să se asigure accesul liber la rotorul (4) și la camera de tăiere (2). Prin deschiderea ușii de întreținere (10), se obține un acces facil la camera sitei (11) cu secerele sitei (6). Sitele (opțiune) pot fi rabatate hidraulic în jos, în caz de nevoie.

În continuare materialul premărunțit este alimentat într-o instalație de separare de corpurile grele – inertele.. Corpurile grele sunt evacuate din flux cu ajutorul unui transportor cu bandă și depozitate într-un țarc împrejmuit de unde se îndepărtează cu ajutorul unui încărcător cu cupă. De la instalația de separare corpuri grele, materialul mărunțit este alimentat în tocator deseuri nr.2 LINDNER – POWER KOMET 2800, utilaj al cărui principiu de funcționare este următorul (conform cărții tehnice a utilajului) vezi Figura 1 : materialul care urmează a fi mărunțit este dirijat printr-o pâlnie de încărcare (1) supradimensionată spre camera de tăiere (2). O instalația hidraulică masivă de post-presare (HNDE) (3) presează materialul spre un rotor de frezare (4) cu mișcare lentă. Materialul comprimat în acest fel este tăiat între contra-cuțitul (5) și cuțitele de tăiere amplasate spiral pe rotor. Materialele mărunțite sunt presate prin baretele sitei (6) sau prin sită (opțiune); dacă este necesar, sunt tăiate la pieptenele de raclare (7) superior și cad în instalația transportoare de evacuare (8). După atingerea limitatorului de cursă frontal, HNDE (3) se deplasează în sens invers, pentru a precomprima alt material. Mărimea granulatului (materialul mărunțit) poate fi modificată prin secerele sitei (6) interschimbabile cu diferite distanțe sau prin sitele cu perforații de mărimi și forme ale cuțitelor diferite. Transportul de evacuare al granulatului se poate realiza prin melcul transportorului, banda transportoare sau transportorul cu lanț și albie Lindner (8) patentat.

Pentru activitățile de curățare și întreținere curentă, clapeta pentru material perturbator (9) (peretele din spate al carcasei) a mașinii poate fi deschisă hidraulic prin rabatare spre interior sau exterior, astfel încât să se asigure accesul liber la rotorul (4) și la camera de tăiere (2). Prin deschiderea ușii de întreținere (10) este facilitat accesul la camera sitei (11) cu caseta cu sită (6), care poate fi rabatată hidraulic în jos, în caz de nevoie (cu/fără pieptenele de raclare).

Materialul mărunțit în stadiu final, ajuns la dimensiunea de cca 2 – 3 cm. este preluat de un releu de două transportoare cu bandă carcasate și trasportate la un transportor cu racleți, care la rândul său alimentează un transportor tubular. Transportorul tubular realizează transportul materialului tocat către bateria de silozuri de stocare. De la silozurile de depozitare, deșeurile tocate și omogenizate, care reprezintă produsul final al funcționării acestei instalații, sunt transportate și dozate în vederea alimentării arzătorului cuptorului rotativ de clincher.

Silozurile de depozitare a deșeurilor tocate sunt în număr de 6 cu capacitate 100 mc fiecare. Silozurile sunt alimentate pe rând.

Extracția din silozuri se face cu ajutorul unui șnec elicoidal rotativ care dirijează materialul către gura de evacuare, de unde prin intermediul unei pâlnii materialul este descărcat pe două transportoare cu racleți, care la rândul lor alimentează un transportor tubular. Instalația de extracție este dotată cu o serie de limitatoare care asigură funcționarea în regim automat, precum și semnalizarea oricărui blocaj de material în sistem.

Prin intermediul transportorului tubular, este alimentată instalația de dozare deșeuri tocate și transport la arzătoarele cuptoarelor liniei de fabricație cuptor 11 și liniei de fabricație cuptor 10 (în prezent oprită). Transportorul este dotat cu o serie de senzori care să asigure funcționarea automată a acestuia. Instalația de dozare și transport la arzătoarele cuptoarelor este amplasată pe platforma de coacere a cuptoarelor. Instalația constă dintr-un siloz de capacitate 50 mc montat pe doze tensiometrice prin intermediul cărora se controlează cantitatea de material aflată în siloz. Pe fundul silozului este prevăzut un agitator care să asigure alimentare uniformă a instalației de extacție. Sunt prevăzute două extracții, fiecare fiind alcătuită din două șnecuri elicoidale, dotate cu un set de senzori care să asigure funcționarea automată a instalației și să oprească extracția în caz de blocare cu material.

După extracție, materialul este preluat de un dozator cu bandă care asigură dozarea volumetrică a materialului.

De la dozatorul cu bandă, materialul este preluat de un sistem format din ecluză celulară, suflantă și țevi, care asigură transportul pneumatic la arzătorul cuptorului.

O importantă majoră pentru stabilitatea și siguranța funcționării in siguranță a incineratorului o are omogenitatea deseurilor introduse în incinerator și schimbarea maximă a parametrilor deseurilor în unitatea de timp. Instalatiile moderne, cum este si aceea de la Fabrica de ciment CRH Ciment (Romania) S.A. Medgidia, sunt proiectate pentru un spectru larg de puteri calorifice inferioare și de compozitii ale deseurilor.

Alte dotări tehnice privind activitatea de co-incinerare: – guri de deșeuri – reprezintă un sistem cu clapeți de protecție în trei trepte – amplasate în zona de intrare în cuptoare (camera de trecere), câte un sistem la fiecare linie de fabricare a clincherului; – instalații și relee de benzi – pentru alimentarea cu: – anvelope întregi din hală sau de pe platforma de pretratare – anvelope și/sau alte materiale solide tocate din hala de pretratare – echipamente de tocare, în două trepte prevăzute cu dispozitive de sortare atât a materialului tocat, cat și a diverselor impurități (metalice, sticlă etc.) amplasate în hala de pretratare, depozitare și tocare; materialele solide – așa cum am arata mai sus.

Comparativ și conform studiilor de caz realizate de specialisti romani care au participat la realizarea NORMATIVELOR TEHNICE – pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor municipale in fabricile de ciment și a propriul studiu de caz realizat in Italia in doua regiuni – Calabria ți Sicilia – in care nivelul de trai este similar cu acela din Romania – putem spune că: Deseurile municipale formate, în general, dintr-un amestec de deseuri menajere, deseuri comerciale similare celor menajere, deseuri din piete, parcuri și grădini, deseuri stradale, deseuri din demolări, nămol municipal, materii fecale și nămol fecal, reziduuri de la incineratoare etc., pot fi caracterizate după:

greutatea specifică [kg/mc]

umiditate [%]

puterea calorică [kJ/kg sau kcal/kg]

raportul carbon/azot [C/N]

Greutatea specifică a deseurilor

Prin greutatea specifică a deseurilor se înțelege greutatea unitătii de volum, în starea în care se găsesc acestea.

Datorită formelor multiple în care se găsesc, determinarea greutății specifice este diferită cel mai des astfel: greutatea specifică în recipient și in depozit cu sau fără tasare.

Greutatea specifică de referință, de exemplu în cazul deseurilor menajere, are în general o tendintă de scădere, datorită cresterii continue a procentului deseurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane, ambalaje diverse, plastice etc.) și scăderea procentajului de materiale inerte (zgură, cenușă, pământ, moloz etc.) ca urmare a imbunătătirii gradului de confort a locuintelor.

Deseurile menajere au greutatea specifică relativ mare, în special datorită procentului ridicat de deseuri fermentabile (vegetale și animale), cât și a umiditătii ridicate a acestora. Aceasta variază între 300-350 kg/mc. la colectare.

Greutatea specifică medie a componentelor deseurilor menajere, este:

Umiditatea deseurilor

Unimiditatea are o influența majoră asupra greutătii specifice a deseurilor menajere, dar nu numai – umiditatea are influență directă și asupra puterii calorice și nu în ultimul rand asupra proceselor de fermentare/biostabilizare, când deșeul este destinat producției de compost.

Umiditatea totală a deseurilor se exprimă matematic prin formula:

W(h) ● [100 – W(r)]

W(t) = W(r) + ─────────────────── [%]

100

în care:

W(t) – umiditatea totală a deseurilor [%]

W(r) – umiditatea relativă [%]

W(h) – umiditatea higroscopică [%]

Umiditatea din deșeul urban este reprezentată în două moduri:

umiditate relativă – care în practică reprezintă conținutul de apă care se poate indepărta prin evaporarea în aer liber la temperatura de 16-20°C cu o umiditate relativă a aerului de circa 50% și umiditatea higroscopică sau absolută, care reprezintă conținutul de apă din deșeurile urbane care nu poate fi indepărtată decât prin uscarea în etuva de laborator la temperatura de 105°C.

De exemplu, in general umiditatea totală din deșeurile menajere variază între 25 și 60%, fiind mai mare vara datorită procentului mare de deșeuri vegetale și implicit de aria din care provine.

În țara nostră umidiatate deșeului menajer se cifrează între între 55 și 60% fată de 25-30% cât se inregistrează pentru tările din vestul Europei sau între 40 – 45% cât se inregistează in Regiunea Calabria sau 35 – 45% in Sicilia.

Puterea calorică a deseurilor

Din punct de vedere tehnic și științific puterea calorică este căldura de reacție (căldura de ardere) produsă în condițiile stării normale fizice (p0=1.013 bar; t=0°C). In același timp puterea calorică (căldura de ardere) poate să fie definită mai simplu, ca fiind căldura dezvoltată prin arderea completă a unității de cantitate de combustibil.

Unitatea de măsură a puterii calorice (căldurii de ardere), pentru combustibilii solizi și lichizi, este [kJ/kg], iar pentru combustibilii gazoși este [kJ/m3N].

In aceeași matrice prin puterea calorică a deseurilor menajere se înțelege cantitatea de căldură degajată prin arderea greutătii de deseuri brute – indice care se exprimate în kJ/kg sau kcal/kg.

Ca orice alt combustibil, deseurile au o putere calorică superioară [H(s)] – care este căldura de reacție pentru cazul în care aceasta conține căldura de vaporizare a apei (apa reprezintă un produs al arderii în stare lichidă, iar toate produsele arderii sunt obtinute în condițiile de temperatură și presiune corespunzătoare stării normale fizice – starea inițială a combustibilului și comburantului, înainte de arderea propriu-zisă) și o putere calorică inferioară [H(i)] care in fapt este căldura de reacție pentru cazul în care aceasta nu conține căldura de vaporizare a apei, deoarece aceasta se regăsește în gazele de ardere (apa reprezintă un produs al arderii în stare de vapori, iar toate produsele arderii sunt obtinute în condițiile de temperatură și presiune corespunzătoare desfășurării arderii).

Puterea calorică superioară presupune că vaporii de apă au fost condensati și au restituit căldura de evaporare. Deoarece la incinerare, vaporii de apă formati sunt evacuati la cos impreună cu gazele de ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare.

Dacă apa rezultată în urma arderii, se regăsește în gazele de ardere sub formă de vapori, căldura latentă de vaporizare a apei (Qvap) este conținută în gazele de ardere.

Dacă apa rezultată în urma arderii, se regăsește ca produs de ardere sub formă lichidă, căldura de vaporizare a apei (Qvap) este conținută în căldura de reacție.

Între cele două tipuri de puteri calorice există relația evidentă:

Hi  Hs  Qvap

Pentru combustibili solizi și lichizi se poate scrie:

Q = 2510 (h + w) kJ/kgcb vap

unde h și w sunt participațiile masice ale apei rezultate din arderea hidrogenului, respectiv apei conținute inițial de combustibilul solid, sau lichid.

In cazul deșeurilor menajere, putere calorică este destul de greu de determinat, deoarece deseurile menajere au o compozitie foarte eterogenă și variază în mod cu totul aleatoriu în functie de numerosi factori.

Pentru determinarea unei valori medii cât mai apropiate de realitate, se folosesc mai multe metode, care conduc la rezultate acceptabile.

Metoda cea mai folosite pentru determinarea puterii calorice este măsurarea directă a puterii calorice într-o instalație denumită bombă calorimetrică.

Puterea calorică (căldura de ardere) reală a combustibilului derivat din deșeuri ca și a deșeului menajer se determină prin arderea unui kg de deșeu – esantionat din lotul destinat valorificării, care se arde în bomba calorimetrică – astfel determinându-se puterea calorică superioară [H(s)].

Puterea calorică inferioară (Hi) se obtine printr-un coeficient de corectie, calculat conform relatiei: H(i) = [H(s) – 5,83 ● W] ● 4,18 [kJ/kg]

în care:

H(i) – puterea calorică inferioară

H(s) – puterea calorică superioară

W – procentul de apă în greutate a materialului prelevat pentru probă.

Procentul de apă în greutate a materialului prelevat pentru probă se determină astfel:
W = W(t) + 9^3 H [%]

unde: W(t) – umiditatea totală (procentul masic al apei din combustibil)

H – procentul masic în hidrogen a combustibilului.

În practică se utilizează formula aproximativă:

H(i) = [H(s) – 6^3 ● (Wt + 9^3H)] ● 4,18 [kJ/kg]

Această metodă precisă de determinare a puterii calorice inferioare are dezavantajul de a fi făcută pe esantioane mici.

b) Calculul puterii calorice medii pe baza puterii calorice a componentelor deseurilor.
Această metodă permite calcularea rapidă a puterii calorice prin efectuarea mediei tuturor componentilor, de exemplu a deseurilor menajere și periculoase care aduc aport caloric. Cunoscând procentajele p(1), p(2), …, p(n) ale componentilor deseurilor [p(1) – resturi alimentare, p(2) – hârtie, p(3) – sticlă etc.) și puterile calorice inferioare h(1), h(2), …, h(n) ale acestora, se stabileste puterea calorică a deseurilor menajere, astfel:

1 ┌ ┐ W(t)

H(i)=── ●│p(1)●h(1)+p(2)●h(2)+ … +p(n)│h(n)[ – ─── ● 600 ● 4,18 [kJ/kg].
100 └ ┘ 100

Această metodă, destul de rapidă și care permite un calcul usor, ce poate fi folosită și pentru deseurile periculoase, are dezavantajul unei aproximări mari datorită variatiei compozitiei și a puterii calorice inferioare.

Puterea calorică inferioară a componentilor deseurilor menajere

Apoi avem o altă metode indirecte de determinare a puterii calorice a deseurilor menajere și periculoase care se realizează în instalatiile de incinerare și co incinerare, pe baza căldurii recuperate și a pierderilor din instalatie.
Formula de calcul este următoarea:
                  Q(r) – Q(p)
H(i) = ─────────── [kJ/kg]
                      M
în care:
H(i) – puterea calorică inferioară [în kJ/kg]
Q(r) – cantitatea de căldură recuperată [în kJ]
Q(p) – cantitatea de căldură pierdută prin instalații [kcal] și cuprinde:
– căldura pierdută prin gazele de ardere evacuate la cos
– căldura pierdută în zgură și cenușă
– căldura inmagazinată de materialele care nu ard (metale, etc.)
M – masa deseurilor incinerate în perioada de determinare a puterii calorice [kg]

Această metoda are avantajul de a se aplică pe instalatiile existente și de a fi foarte aproape de condițiile de exploatare industrială. În schimb, are dezavantajul că necesită măsurători foarte complexe.

Puterea calorică a deseurilor menajere românești este situată în jurul valorii de 2650-3000 kJ/kg (615-700 kcal/kg) fată de cea 8000 kJ/kg cât este puterea calorică a deseurilor menajere în tări ca Franța sau Germania, ori 5341 kJ/kg in Italia Regiunea Calabria sau 6761 kJ/kg in Regiunea Sicilia.

Figura 4

Metale grele

O importantă deosebită în tratarea deseurilor o constituie conținutul de metale grele care sunt deosebit de poluante, în special în cenusi sau composturi.

Ținând cont de compozitia deseurilor menajere din România, conținutul în metale grele este mult diminuat, având o medie de aproximativ 30-35% din conținutul de metale grele corespunzător statelor puternic industrializate.

Compozitia în metale grele a deseurilor menajere românești comparativ cu cele din deșeul italian din cele doua regiuni, este prezentată în tabelul de mai jos:

Principalele surse de metale grele, din deseurile menajere, sunt:
a) baterii și acumulatori care aduc în deseurile menajere din totalul de metale grele 90% din Hg, 45% din Zn și 20% din Ni.

b) metalele – care aduc în deseurile menajere din totalul de metale grele 40% din Pb, 30% din Cu și 10% din Cr.

deseurile mărunte (< 20 mm) care sunt purtători importanti de Cu, Pb, Ni și Zn.
d) hârtia și cartonul care aduc în deseurile menajere din totalul de metale grele 20% din Pb și 10% din Cr.

Ca regulă un incineratoarelor pentru deseurile municipale trebuie proiectat si construit luând în considerare un domeniu de variatie a puterii calorice de 7 până la 12,5 Mj/kg, cu un continut de apă de 20 până la 50% și un continut de cenușă de 20 până la 40% .

Se cunoaște că durata incinerării, în urma unor procese fizico-chimice, deseurile își reduc volumul și mare parte din continut devine inert. Sistemul general include următoarele componente principale:

sistemul de ardere,

sistemul de recuperare al căldurii,

sistemul de tratarea gazelor reziduale și

sistemul de tratarea a reziduurilor rezultate din incinerare.

In cazul cuptoarelor rotative, instalatia de incinerare este alcătuită din cuptorul rotativ și camera de postcombustie.

Cu o geometrie corespunzătoare a cuptorului și un control al procesului de ardere este posibilă influentarea proceselor de conversie și a debitului de substante, astfel incât să se minimizeze emisia de poluanti în aer (incluzând substante organice, CO, NO(x)) în sistemul general al incineratorului.

Deseurile sunt, de asemenea, mineralizate intr-o proportie mare și reduse la stare inertă. În ciuda optimizării calității zgurei, ca urmare a controlului procesului de ardere crește incărcătura în poluanti în gazul neepurat (gaz rezidual după ardere).

De când deseurile și combustibilii alternativi sau combustibilii secundari produsi din acestea au fost acceptati ca surse de energie, sunt folositi tot mai mult ca substituenti ai combustibililor traditionali în procesele industriale, în principal, în centralele electrice, fabricile de ciment și otelării.

Deseurile municipale nu sunt, de regulă, considerate materie primă pentru sistemele industriale de ardere și sunt folosite numai ca și combustibili alternativi.

Datorită densitătii lor precum și proprietăților fizice și chimice, un mare număr de deseuri de productie sunt folosite, în special, în sistemele de ardere industrială.

Uneori, datorită proprietăților fizice și chimice, justifică investitii pentru facilitarea folosirii lor în

Măsurile de optimizare a costurilor trebuie să ia în considerare proiectarea tehnică a incineratorului în corelatie cu cerințele legale de functionare. Pentru optimizarea costurilor trebuie luate în considerare următoarele elemente: oportunitatea tehnologiei alese; standardizarea componentelor instalațiilor și alegerea de proceduri verificate anterior (marcaj de conformitate); perioade scurte de realizare a investitiei; asigurarea și a altor servicii care pot fi realizate de operatorul statiei, distanta cat mai mică între statia de incinerare și consumatorii energiei recuperate.

Dacă tehnologia a fost proiectată corect, reducerea costurilor se poate face prin: neinchiderea completă a depozitelor de deseuri, folosirea de buncăre de suprafața în locul buncărelor adanci (se reduce volumul fundatiei construite), fundarea pe piloni a construcțiilor și instalațiilor, folosirea unei structuri din otel pentru clădirea buncărului, etc.

Un factor decisiv pentru reducerea costurilor îl reprezintă utilizarea optimă și continuă a capacitătii incineratorului (evitarea supradimensionării) și cooperarea cu alte instalații de incinerare în perioadele de supraalimentare.

În cazul coincinerării, costurile de procesare depind de natura deseurilor procesate, în functie de aceasta putand fi determinate: modalitatea de co-procesare a deseurilor, procentul de substitutie al combustibilului traditional etc.

În oricare din aceste variante, costurile de coincinerare sunt mai mici decat în cazul incinerării și rezultatul infinit mai rentabil decat depozitarea definitiva in gropile de gunoi.

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.minambiente.it/sites/default/files/archivio/documenti/testo%20ministro%20Galletti%20QT%20Senato%2015%20ottobre%202015.pdf

2.https://www.youtube.com/watch?v=2Y3fttNMvnE

3.http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/evaluare_impact_planuri/2012-03-13/2012-02 13_evaluare_impact_planuri_strategianamoluri2012.pdf

4.http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-11 18_DECLARATIE_DE_PRESA_bilant_mandat_Gratiela_Gavrilescu.pdf