Untitled-2.indd [307776]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE GEOGRAFIE A TURISMULUI SIBIU

DEZVOLTAREA TURISMULUI

ÎN

COMUNA VAMA BUZĂULUI

Coordonator științific: Lector univ. dr. Maria Bud

Absolvent: [anonimizat], 2017

CUPRINS

CAPITOLUL 3.

[anonimizat] 40

Vama Buzăului ca așezare rurală. 40

Legăturile rutiere. 41

Evoluția demografică. 42

Construcții de locuințe și investiții edilitare. 45

Ocupațiile locuitorilor. 47

educație și învățământ 48

Starea de sănătate a populației comunei. 52

Viață culturală. 53

CAPITOLUL 4.

TURISMUL ÎN COMUNA VAMA BUZĂULUI 56

prospectarea turisticăalocalității șiaîmprejurimilor. 56

Starea actuală a turismului în comuna Vama Buzăului. 57

Analiza SWOT a turismului din comuna Vama Buzăului. 62

Potențialul axei turistice a văii Buzăului. 64

Arii protejate în masivul ciucaș. 70

[anonimizat]. 70

[anonimizat]. 70

Șuvițele Benii. 71

Pâlcul de jnepeni de pe muntele Bratocea. 71

[anonimizat]. 72

Zona Chișătorilor (Urlătoare) din Vama Buzăului. 72

Politici și strategii de dezvoltare

privind protecția mediului în zonele analizate. 73

Concluzii și propuneri. 74

Anexa 1 – Harta comunei Vama Buzăului. 78

Anexa 2 – Harta geologică a comunei Vama Buzăului. 79

Anexa 3 – harta geologică a munȚilor Ciucaș. 80

Anexa 4 – Harta cu procese geomorfologice de pe teritoriul comunei Vama Buzăului. 81

Anexa 5 – Harta solurilor din comuna Vama Buzăului. 82

Anexa 6 – Harta turistică a masivului Ciucaș. 83

Bibliografieselectivă. 84

INTRODUCERE

motto: …[anonimizat]. univ. dr. Ion Velcea

A face o lucrare exhaustivă care să analizeze dezvoltarea turismului într-o localitate, este o sarcină, [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Am elaborat această lucrare încercând să fac o sinteză a [anonimizat], analizând spațiul geografic privit ca „materie primă turistică”1, [anonimizat]- ric-[anonimizat] a putea deduce oferta turistică reală a localității și concluziile ce pot fi trase din această analiză.

Înțelegând că această sinteză este de fapt o [anonimizat]- [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], ai vieții sociale și culturale a locuitorilor, în ultimă instanță: [anonimizat], solul, clima, rețeaua hidrografică și biodiversitatea florei și faunei.

[anonimizat], am trecut prin perioadele de istorie zbuciumată de-a lungul secolelor, a [anonimizat], istorie ce explică evoluția societății „Comunelor Buzaie” din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.

Faptul că până la Marea Unire, de la care se va împlini în curând un veac, aceste locuri se aflau la granița de sud-est a Principatului Transilvaniei și apoi a Imperiului Habsburgic, într-o zonă cu trecători ușor accesibile, populația de aici fiind în calea tuturor vitregiilor, obligați să stea mai mult sub poala codrilor și-n văile munților decât la loc de șes, în sate închegate. Acest lucru s-a putut înfăptui numai după ce armata imperială, cantonată în zonă a conferit o oarecare siguranță locuitorilor și le-a creat posibilitatea traiului în comunitate.

Toate vicisitudinile sorții românilor de la hotare, abuzurile și silniciilor de tot felul, la care erau supuși de către grofi și autoritățile maghiare, iau sfârșit odată cu înfăptuirea visului de uni- re, vis pentru care au luptat și s-au sacrificat mulți dintre ei.

În capitolul următor, cel de-al treilea, am încercat să analizez societatea locală din punctul de vedere al geografiei sociale, în speță al geografiei rurale, ca spațiu specific pe care-l avem în vedere, cu economia, ocupațiile locuitorilor, viața lor socială, componența etnică, învățământ, starea de sănătate, etnografia și folclorul, toate în strânsă corelație cu mediul în care-și petrec viața.

În ultimul capitol, al patrulea, am analizat fenomenul turistic existent în faza actuală, pe aceste coordonate, cu aspectele lui bune și mai puțin bune, cu fluctuațiile lui de ritm, de-a lungul anilor, performanțe, inițiative locale, private și comunitare, influența lui asupra stării economice a locuitorilor. Am folosit chestionare, am luat interviuri, am înregistrat datele în tabele și prin grafice am evidențiat dinamismul acestor factori și cumulând toate informațiile obținute am

Muntele I., Iațu C. , Geografia turismului, Editura sedcom Libris, Iași, (2006), p. 43

făcut analiza SWOT, pentru a releva și sistematiza paleta destul de variată a evenimentelor și pentru a putea ajunge la niște concluzii care să mă ajute în susținerea ideilor pe care le-am ex- pus. Ca o contribuție proprie în această lucrare, dedicată unei viitoare dezvoltări a turismului în comuna Vama Buzăului și implicit în întreaga depresiune a „Țării Buzaielor”, am analizat totul pe baza principiilor dezvoltării durabile, a ecoturismului, în baza normelor Dreptului Mediului, atrăgând atenția asupra faptului că acțiunile noastre pot avea urmări nefaste asupra mediului, asupra factorilor topoclimatici, a biotopurilor din întreg arealul.

Acțiunile umane trebuie corelate cu protejarea speciilor de plante și animale ocrotite și nu numai, în general cu protecția mediului pe care urmează să-l lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este aceea dată de către Comisia Mondi- ală pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „ Viitorul nostru comun” cunoscut și sub numele de Raport Brundtland:

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Ea ar trebui să se manifeste sub mai multe aspecte, și aici am putea vorbi despre:

Compatibilitatea dintre mediul antropic și mediul natural;

Egalitatea de șanse între generații care coexistă și se succed în timp și spațiu;

Situarea securității ecologice pe primul plan, în locul maximizării profitului, prin orice mijloace;

Compatibilitatea strategiilor naționale de dezvoltare cu cerințele extinderii interdepen- dențelor în plan geoeconomic și ecologic;

Asigurarea bunăstării generale punând accentul pe calitatea creșterii economice dura- bile;

Integrarea organică dintre capitalul natural și cel uman, în cadrul unei categorii globale ce își redefinește obiectivele economice și sociale și își extinde orizontul de cuprindere în timp și spațiu;

Trecerea la o nouă strategie cu față natural-umană, în care obiectivele dezvoltării eco- nomice și sociale să fie subordonate deopotrivă dezvoltării omului și însănătoșirii mediului.

În ce privește prezentarea geografică și istorică am găsit surse bibliografice de o deosebită valoare, lucrări ale unor specialiști de marcă la care voi face des referire în capitolele ce ur- mează.

Totodată prin deplasări pe teren am căutat să observ fenomenele la fața locului, făcând fotografii și observații detaliate asupra tuturor aspectelor geomorfologice, ale florei și faunei, monumentelor naturale și antropice întâlnite.

Căutând lucrări de specialitate care să analizeze fenomenul turistic al acestei zone, altfel foarte ofertantă din acest punct de vedere, nu am găsit decât referiri tangențiale, temele studiate fiind altele, de aceea consider că aceasta este o lucrare de pionierat.

Informațiile folosite pentru elaborarea ei sunt din datele ultimului recensământ din anul 2011, iar, în cea mai mare parte, sunt informații luate pe teren, din interviurile cu localnicii implicați în activități turistice, din chestionare aplicate, din datele furnizate de funcționarii Primăriei locale, începând cu primarul comunei, secretarul primăriei, serviciul de evidență a populației, de asistență socială, serviciul de urbanism și registrul agricol.

Totodată informații importante privind învățământul și nivelul de educație al tinerelor gen- erații din comună, mi-au fost furnizate cu multă amabilitate de către conducerea Școlii Gimna- ziale din localitate. Tuturor celor amintiți țin să le mulțumesc pe această cale.

Bineînțeles, am lăsat intenționat la sfârșit, pentru a putea sublinia importanța celor în fața cărora mă înclin cu toată considerația, mulțumirile ce sunt cu prisosință meritate.

Mulțumesc pe această cale domnului prof. univ. dr. Ion Velcea, decanul fondator al Facultății de Geografie a Turismului Sibiu, profesor la Facultatea de Geografie a Universității București și prorector al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“ București.

Studiile domniei sale de Geografie Rurală și de Geografie Economică mi-au călăuzit pașii în labirintul cercetării unei societăți, societatea rurală, cu relații economice specifice, ce conservă tradițiile, folclorul, am putea spune chiar esența existențială a poporului, o societate ce astăzi se găsește într-un stadiu de tranziție, cu transformări profunde, multe dintre ele nu tocmai benefice spiritului țăranului român.

Mulțumesc tuturor cadrelor didactice ce ne-au fost mentori în acești ani, deschizându-ne calea spre cunoașterea profundă a lumii în care trăim, spre studiul structural-fenomenologic al naturii privit ca „un mod unitar de explicare a proceselor fizice, biologice, informaționale, mentale și psihologice”2 și, nu în ultimul rând, doamnei lector universitar doctor Maria Bud, fără de ajutorul și îndrumările căreia cu greu aș fi reușit ducerea la bun sfârșit a lucrării de față.

Drăgănescu M. Inelul lumii materiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, (1989) p. 9

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR ÎNTREPRINSE ÎN ZONĂ

Vama Buzăului, situată la marginea imperiului, la granița cu cele mai dese pătrunderi dușmă- noase a fost, multă vreme o zonă a conflictelor și prin urmare cercetarea ei a fost făcută doar de cartografii militari, la ordinele mai marilor vremii, care erau mai puțin interesați de frumusețile și pacea din mijlocul naturii, cât de aspectele strategice ale teritoriului.

Fig. 1.1. Harta Josefină

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ridicarea_topografica_iozefina

Dacă primele date despre istoria acestor meleaguri le aflăm din surse arheologige, din scri- erile cronicarilor sau diferite acte emise de instituțiile vremii, despre o descriere geografică și o încercare de transpunere cartografică pe temeiuri cât de cât științifice, se poate spune că primul pas s-a făcut din ordinul Mariei Thereza, care cere ofițerilor de stat major să cartografieze toate provinciile din imperiu. (Fig. 1.1)

Cercetări științifice încep să apară abia în sec al XIX-lea; Franz Hauer, geolog austriac, cer- cetează și redactează o hartă a conglomeratelor din Zăganu, și Herbrich care realizează o hartă geologică în care sunt prezentate și conglomeratele din Ciucaș.3

Începutul secoloului XX îi aduce pe cercetătorii români în actualitate: L. Mrazek, V. Mer- uțiu, M. Filipescu, I.Popescu-Voitești, Ion Băncilă, Ion Marinescu sunt numai câțiva dintre geologii români procupați de structura Munților Ciucaș, munților Buzăului și în general a Car- paților de Curbură.

Chiar și Emmanuel de Martonne, marele geograf francez, care are o contribuție deosebită în punerea pe baze științifice a geografiei României, se ocupă de elementele periglaciare din acest sector.

N. Orghidan, studiind valea transversală a râului Buzău, combate ipoteza captării acestuia, de la un curs inițial spre Țara Bârsei, de către un alt râu, un Buzău muntean, dovadă fiind și structura rocilor văii, unde se poate observa antecedența acesteia mișcărilor tectonice recente pe aliniamentul Carpaților Orientali.

Someșan se ocupă de analiza geografică a depresiunii Întorsura Buzăului și împreună cu istoricul E. Micu și economistul V. C. Pop, scot un studiu monografic asupra acestei depresiuni. Istoricul brașovean Ion Podea în Monografia județului Brașov, face referiri ample la zona buzaielor, analizând istoria și toponimia locurilor, starea socială și economică a locuitorilor și

permanența lor pe aceste plaiuri.

În a doua jumătate a sec. XX se intensifică cercetările, mulți autori studiind morfologia văii Buzăului, Lacu Vulturilor din munții Siriului (Gr. Posea, V. Gârbacea, T. Naum și alții) iar o contribuție importantă în studiul regionarii Carpaților de Curbură și-au adus Gr. Posea, Valeria Velcea, M. Ielenicz.

Valeria Velcea atrage atenția asupra spectaculozității reliefului pe gresii și conglomerate și remarcă atractivitata turistică a acestor fenomene morfologice, atrăgând totodată atenția asupra instabilității grohotișurilor ce însoțesc aceste formațiuni și că valorificarea turistică a acestora incumbă anumite responsabilități.4

Maria Ciucă studiază flora etajelor subalpine și alpine ale munților Ciucaș iar un mare iubi- tor al muntelui, un pasionat vânător dar iubitor și ocrotitor al faunei munților noștri, A. Stavros, are descrieri minunate ale peisajelor și faunei din munții Ciucaș.

Apar și multe lucrări dedicate turismului, care chiar dacă nu sunt dedicate în întregime aces- tei zone, fac referiri și la valorile peisagistice din Vama Buzăului și la cele câteva trasee pe care drumețul poate urca spre culmile stâncoase ale munților ce ne înconjoară și aș cita aici lucrările lui Ghe. Epuran, cu Popasuri în munți, Ghidul cabanelor, pe Emilian Cristea, un deschizător de drumuri în alpinismul din țara noastră, cu Trasee alpine în munții Ciucaș, pe D. Ionescu-Crîn- guri și O. Manițiu, cu Masivul Ciucaș, ghid turistic iar în lucrarea „Ciucaș” din colecția

„Munții noștri”, Maria Rodica Niculescu analizează cu competență masivul Ciucaș. N-aș vrea să las neamintiți pe cei care provenind din sânul acestor meleaguri și s-au aplecat cu dragoste și deplină considerație spre studiul geografiei, istoriei locurilor și asupra stării sociale și culturale ale acestui neam ce a rezistat cu încăpățânare tuturor vicisitudinilor hărăzite de soarta ce, nu odată, le-a fost potrivnică.

Aș vrea să-i enumăr aici, pe preotul Ghe. Negoescu care face prima lucrare monografică a Buzăului Ardelean, pe etnomuzicologul Felicia Diculescu cu Folclorul muzical din depresi- unea Întorsura Buzăului, pe iscoditorul cercetător al arhivelor profesoara Corina Sporea care vine cu studii deosebit de valoroase în „Cronica învățământului din Vama Buzăului, Primarii comunei Vama Buzăului, și Învățători din Buzăul Ardelean implicați în făurirea României Mari și pe profesorii de geografie Maria Vașlaban și Cătălin Petcu, ale căror lucrări de licență mi-au furnizat multe din datele pe care le-am folosit în lucrare.

Ielenicz face o analiză social-economică a zonei Carpaților de Curbură și vorbește despre potențialul turistic al acestor locuri5 iar împreună cu Laura Comănescu analizând po- tențialul turistic al României, consideră că valea Buzăului are un potențial turistic deosebit, cu foarte multe obiective naturale și antropice care se pot considera ca fiind situate pe o axă turis- tică, această idee fiind și punctul de plecare al aceste lucrări.6

4 Velcea Valeria, Geografia fizică a României, Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu, (2001) p. 81 5 Ielenicz, M. Munții Ciucaș-Buzău : studiu geomorphologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, (1984)

Ielenicz M, Comănescu Laura), România: potențial turistic – Editura Universitară, București, (2006) p.239

CAPITOLUL 1

geografia locurilor

Așezare geografică

În sânul Carpaților de Curbură râul Buzău, împreună cu afluenții ce-i sporesc apele în cursul superior, drenează un mic bazinet, una dintre cele mai mici depresiuni intramontane din lanțul Carpaților românești, depresiunea Întorsura Buzăului, cunoscută și sub denumirea de „Țara Buzaielor”. Aici în sudul acestei depresiuni, la poalele munților Ciucaș, la obârșia râului Buzău, la adăpostul văilor și-n umbra pădurilor de fag sunt așezate, de multe secole niște sate de munte- ni, oameni ce-și trag seva vieții lor din păstorit, munca la pădure și din puținătatea rodniciei pământului din care se-ncăpățânează să dobândească cele trebuitoare traiului.

Aceste sate împreună au format, în timp, o comună, comuna Vama Buzăului. În această lucrare, așezarea geografică a localității Vama Buzăului nu am abordat-o numai în delimitările strict administrative ci este privită în ansamblul zonei din care face parte, cu factorii săi geo- morfologici, generici și determinanți ai mediului natural și antropic de pe aceste meleaguri. Localitatea este delimitată, la est de culmile domoale ale munților Siriului, Tătaru și Tătăruțu, la nord, cu o deschidere spre largul depresiunii, de-a lungul văii Buzăului și nord-vest de Munții Întorsurii, pentru ca la sud privirea drumețului să fie zăgăzuită de înălțimile masivului Ciucaș,

Fig.1.2. Vama Buzăului

podoabă inegalabilă în salba frumuseților munțiilor Carpați.

Latitudinal Vama Buzăului se află situată pe paralela 450 (45°35′00″N 25°59′00″E)7 și se învecinează la nord cu teritoriul comunei Teliu, la nord-est și est cu județul Covasna, la sud-est se află județul Buzău, la sud și sud-vest se învecinează cu județul Prahova și în continuare pe aceași direcție face hotar cu municipiul Săcele, în vest cu teritoriul comunei Tărlungeni iar la nord-vest cu comuna Budila. (Anexa 1 – Harta comunei Vama Buzăului)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Vama_Buzaului,_Brasov

9

Datorită structurii geografice a zonei, satele componente ale comunei au un aspect de așeza- re de tip înșirat, desfășurându-se de-a lungul râului Buzău și a afluenților acestuia. (Fig.1.2)

Satul Vama Buzăului este situat pe cursul râului Buzău, satul Dălghiu pe cursul afluentului Dălghiu , satul Buzăiel pe cursul afluentului Buzăiel , iar satul Acriș pe ultimul afluent de pe teritoriul comunei, Acriș .

Cu toate că poziția depresiunii, în inima Carpaților de Curbură, înconjurată de culmi împădurite, poate părea o poziție adăpostită, ea se găsește așezată acolo unde munții „…sunt mai fragmentați, mai înguști, cu spinările cele mai joase și unde trecătorile adânci….„deschid… spre inima Transilvaniei o mulțime de drumuri”8 depresiunea fiind așezată „tocmai pe axa de circulație a acestora, pe cele două linii care străpung Carpații la Vama Buzăului, Tabla Buții și la poalele Siriului”9 .

Dacă profesorul Laurian Someșan vedea, în urmă cu șapte decenii, importanța economică deosebită a acestor artere de circulație, privindu-le doar strict ca drumuri de legătură între Tran- silvania și Muntenia sau Moldova, noi astăzi putem vedea o adevărată axă turistică ce abia așteaptă să fie exploatată la adevărata ei valoare.

Geomorfologia și structura geologică a zonei

Studiul morfologiei terestre a unui areal, are o importanță deosebită, el explicând și in- terpretând relieful privit în ansamblu și în relație directă cu ceilalți factori de mediu.„Relieful conferă nota dominantă a peisajului geografic, acesta fiind concordant alcătuirii geologice de ansamblu….constitue suportul de dezvoltare al celorlalte componente”10

Trecând peste con- troversele taxonomice ale specialiștilor privin apartenența Carpaților de Curbură și a delimitărilor acestora11 , mă voi rezu- ma la descrierea punctuală a reliefului ce delimite- ază depresiunea Întorsu- ra Buzăului și tangențial, munții Podul Calului, Penteleu, Monteoru, din perspectiva axei turistice, amintită în introducere, ce ar avea punct de plecare obârșia râului Buzău și ar uni de-a lungul văii sale multitudinea de obiective

turistice naturale și antro- pice ce se ivesc la tot pasul.

Fig. 1.3. – În munții Buzăului

Someșan L. (1947), Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și economic, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale – Brașov, pag. 3

Ibidem, pag.4

Velcea Amalia Valeria, Costea Marioara(2006), Geomorfologie generală, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, pag. 11,12

Velcea Valeria, Savu A. (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești – Editura Didactică și Pedagogică, București – pag.74-81;

Analizând morfologia reliefului regiunii putem vorbi, plecând din aval în amonte, pe valea

Buzăului, de trei grupe de relief, care ne inter- esează în mod direct: munții Buzăului-Siriu, pe latura de est și sud est, Clăbucetele Întorsurii, la nord și nord-vest și în deosebi, masivul Ciucaș, la sud.

Fig.1.4.- Structuri geomorfologice în munții Buzăului

Munții Buzăului –

Se desfășoară de la Bâsca Mică, limita estică, până la culoarul depresionar Slon-Crasna, la est, la nord se delimitează altimetric de Clăbucete iar la sud sunt delimitați altimetric și structural de Subcarpații de Curbur㸠aici apărând, totuși, o interferență de roci dure, gresii în amestec cu marne și care au creat o înălțime, culmea Ivăneț. (Fig. 1.3)

Culoarele de vale ale Buzăului și afluenților lui (Bâsca Mare, Bâsca Mică și Nehoiu), împart acești munți în cinci subdiviziuni12: munții Sir- iului, munții Podu Calului, munții Penteleu, munții Monteoru și culmea Ivăneț.

Caracteristic acestor munți, din punct de ve-

dere structural este relieful format pe structuri cutate, din depozite de fliș cretacic13, faciesuri grezoase cu intercalări de structuri eterogene de marne, argile și șisturi, fapt ce a generat un relief specific dar și numeroase alunecări de teren14.(Fig. 1.4)

De reținut în morfologia reliefu- lui munților Siriului, un sinclinal sus- pendat „al cărui ax de desfășoară în lungul văilor Mălâia și Urlătoarea”15 și existența unor forme de relief peri- glaciar.

În estul crestei Mălâia într-o minidepresiune se găsește Lacul Vul- turilor sau Lacul fără Fund, lac „a cărui origine este controversată, gla- ciară și nivală, nivală combinată cu procese periglaciare”16. (Fig.1.5)

Clăbucetele Întorsurii –

Sunt limita nordică și vestică a

depresiunii, a căror structură Fig.1.5. Lacul Vulturilor

Ielenicz, M. (1984) Munții Ciucaș-Buzău : studiu geomorphologic, Editura Academiei Republicii So- cialiste România, București

Pop P. G. (2000), Carpații și Subcarpații Romaniei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Velcea Valeria, Savu A. (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești – Editura Didactică și Pedagogică, București – pag.83

Ielenicz, M. (1984) Munții Ciucaș-Buzău : studiu geomorphologic, Editura Academiei Republicii So- cialiste România, București

Pop P. G. (2000), Carpații și Subcarpații Romaniei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

geologică marno-grezoasă a fost intens studiată de specialiști, îndeosebi la construirea căii ferate Brașov- Întorsura Buzăului, fiind străbătute de cel mai lung tunel din țară (4,5 km) și a șoselei naționale DN10 care trece peste Munceii Teliului prin pasul Predeal care se face legătu- ra cu Țara Bârsei. Acești muncei, munții Întorsurii, termen folosit în zonă și, am văzut, preluat și în lucrări geografice, au și alte puncte de legătură cu regiunile înconjurătoare cum ar fi pasul Hagău prin care se leagă Depresiunea Întorsura Buzăului cu depresiunea Târgu Secuiesc sau pasul Zizin, între localitățile Vama Buzăului și Zizin.

Depresiunea Întorsura Buzăului, – obiectivul principal al cercetării lucrării de față, este datorată atât acțiunilor tectonice cât și eroziunii flișului cretacic exercitate de către apele râului Buzău, în cursul superior al acestuia și de către afluenții captați ce coboară de pe înălțim- ile înconjurătoare.(Anexa 2- Harta geologică a teritoriului comunei Vama Buzăului)

Astfel ea datează din Levantinul superior și este produsul eroziunii laterale și verticale în- tr-un spațiu aflat la contactul unor zone ce se deplasau diferit pe verticală. în evoluția sa sunt delimitate două etape: etapa predepresionară – ilustrată morfologic prin trepte de modelare și etapa depresionară – de la finalul Levantinului care corespunde cu ridicarea unei zone montane pe aliniamentul Penteleu – Siriu – Ciucaș.

In cadrul acestei etape se produce o scufundare tectonică a regiunii, spre finele perioadei pliocene, când se transformă într-un bazin lacustru alimentat de apele montane care au accelerat acțiunea de colmatare prin depunerea peste fundamentul cretacic a sedimentelor transportate.

Astfel că in pleistocenul mediu și inferior a început să se contureze profilul actualei regi- uni. Aici sau acumulat depozite neozoice și cuatemare ca urmare a acțiunii agenților externi formând un depozit cu grosimi apreciabil de material detritic. în aceste depozite este caracter- istică prezența unui strat continuu de argilă care alternează cu formațiuni aluvionare acest lucru influențând regimul de circulație al apelor subterane.

Stratificarea întâlnită în zonă este formată dintr-un orizont de resturi vegetale de până la 50 centimetri sub care urmează un strat de nisip fin (nisip argilos) sau lut argilos.

Fig. 1.6. Depresiunea Întorsura Buzăului

Sub stratul de nisip argilos pe întreaga suprafață a depresiunii se întâlnesc pietrișuri și nisi- puri precum și fliș șistos – grezos cu brecii, fliș șistos – grezos cu intercalații masive (fliș curbi- cortical), fliș șistos – grezos cu șisturi roșii și conglomerate la exteriorul depresiunii.

Vatra ei este la 700m, dominată de culmile înconjurătoare cu cca 300-350 m17, ea are forma unei potcoave cu capetele la Vama Buzăului și respectiv Zăbrătău și are o lungime de aprox- imativ 16 km.(Fig. 1.6)

Fig 1.7. Munții Ciucaș văzuți dinspre Întorsura Buzăului

Munții Ciucaș – podoaba Carpaților de Curbură, închid latura sudică a depresiunii, constituind și grupa de munți cea mai interesantă, prin structura geologică și peisagistică care

„se detașează de ținutul înconjurător prin silueta lui spectaculoasă cu crestele pleșuve și dan-

telate când este privit..mai ales de la Întorsura Buzăului.”18 (Fig.1.7)

Masivul Ciucaș se în- vecinează cu munții Siriului, la sud-est și est, depresiunea Cheia la sud și înșeuările joase ale Bratocei (1267m) și Bon- cuței (1075m), care îl separă de munții Bobu Mare și de culmea Tătarului, din grupa munților Siriului.

Ei constitue un nod orografic și hidrografic, evidențiindu-se, în cadrul grupei Carpaților de Curbură, prin altitudine, vârful

Fig.1.8. Peisajul ruiniform al Țiglăilor Mari

Ciucaș (1954m) și prin morfol- ogie.

Pe principalele culmi ce

pleacă de aici, Bratocea care urcă până la vârful Ciucaș și Zăganu cu vârful Gropșoarele (1883) , cu altitudini medii de 1600-1750m, apar formațiuni masive de roci cu forme curioase, care ne încântă ochii cu un peisaj ruiniform, creat pe conglomerate, datorat în special acțiunilor

Ielenicz, M. Munții Ciucaș-Buzău : studiu geomorphologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, (1984)

Niculescu Ghe., Velcea I., Județul Prahova, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,(1973) p.22

Fig. 1.9. Fliș eterogen, pe Chirușca

de gelifracție însumate cu torențialitatea și vântul19 și pe care fantezia populară le-a transformat în: Babele la sfat, Turnuri, Goliat, Mâna Dracului, Cetatea Tigăilor etc. și care atrag curiozitatea turiștilor și-i cheamă spre înălțimi. (Fig.1.8)(Anexa 3 – Harta geologică a masivului Ciucaș)

Structural, masivul Ciucaș, este pre- dominant compus dintr-un orizont masiv de conglomerate poligene de vârstă albi- ană-cenomaniană, roci dure dispuse peste formațiuni compuse dintr-un fliș eterogen, grezos cu intercalații de șisturi marnoase. (Fig.1.9) Stratul de roci conglomerate, al- cătuite din elemente rotunjite de roci cris- taline, sedimentare (calcare) sau eruptiv

bazice, cimentate cu un liant calcaros- grezos, care ajunge până la grosimi de până la 700 m, este puternic fragmentat de văi torențiale abrupte, pe care în perioada viiturilor de vară sau la topirea zăpezilor, sunt purtate roci, pro-

duse ale eroziunii și depuse la bază în stra- turi aluvionare, peste care s-a format un strat subțire de sol ce permite dezvoltare unei vegetații specifice etajului alpin și subalpin. „Fragmentele cristaline din con- glomerate, alături de blocurile calcaroase înglobate, precum și rocile calcaroase din bază au generat o mare complexitate mor- fologică”20 (Fig.1.10)

Eroziunea a fragmentat în timp masa de conglomerate, așa încât la mică depăr- tare de culmile proeminente ale Ciucașu- lui au rămas masive izolate ca Tesla (1613

m) și Dungu (1502 m), în partea de vest, și mici măguri cu înălțime de 1100-1300 m la nord, în apropiere de Vama Buzăului.

Fig. 1.10. Blocuri calcaroase pe culmea Gropșoarelor

(Anexa 4 – Harta cu procese geomorfologice de pe teritoriul comunei Vama Buzăului)

Velcea Valeria, Geografia fizică a României, Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu, (2001)- p.. 81

Velcea Valeria, Savu A. Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești – Editura Didactică și Pedagog-

Solul

Solul poate fi definit ca acea parte a scoarței terestre care se constitue ca mediul ce permite dezvoltarea plantelor, făcând posibilă, totodată, viața animalelor și a oamenilor.

Solul este definit geologic ca fiind un produs de dezagregare a rocilor sub acțiunea conju- gată a diferitor factori; morfologici, climatici și biologici. El este de asemenea, pentru agronom mediul ce asigură plantelor apa, aerul și substanțele nutritive pentru ca acestea să crească și să se dezvolte.

O descriere a solurilor existente în această zonă, în afara considerentelor geostructurale,

consider că trebuie privită ca suport funda- mental al principalei activități umane care asigură existența și dezvoltarea vieții sociale într-un anumit areal.

„Pedogeografia (Geografia solurilor) reprezintă o ramură a Pedologiei dar și a Geografiei, care se ocupă cu studierea car- acteristicilor, genezei și distribuției solurilor, cât și cu relațiile solului cu factorii de mediu și cu protecția acestuia”21.

Prin relațiile solului cu factorii de me- diu, înțelegându-se cred, nu numai interde-

pendența cu factorii de mediu naturali, ci și

Fig 1.11 Sol format pe faciesul bazal

portare cu un profund caracter social.

factorul antropic, felul în care se raportează omul la mediul constituit de solul în sine, ra-

Activitățile antropice pot fi benefice, de ameliorare a solului, prin introducerea de materii organice; gunoiul de grajd, compost, resturi vegetale etc., pentru a ajuta la formarea humusului sau pot duce la degradarea lui prin acțiuni de defrișare excesivă, chimizare excesivă, poluare cu diferite substanțe etc., aspecte pe care le voi avea în vedere în analiza vieții economice a comunității.

În arealul depresiunii Întorsura Buzăului predominarea rocilor bazice ale flișului, variația relativ mare a rocilor în spațiu,

fragmentarea puternică a reliefu- lui au dus la răspândirea arealului solurilor silvestre brune și brune gălbui cu grad variat de podzoliza- re. Solurile silvestre brune gălbui apar mai ales pe conglomerate și ocupă versanții cei mai însoriți iar pe versnții cu multă umiditate și umbriți se găsesc soluri brune găl- bui acide. Tipurile de soluri brune de pădure sunt suficient de bogate pentru vegetația forestieră reprez- entată de păduri de fag în amestec

cu alte specii, ce acoperă peste 80%

Fig.1.12 Sol format în luncile apelor

Demeter Tr., Geografia solurilor, http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_12_3512_Geogra- fia_solurilor.pdf

din suprafața fondului forestier.22(Fig. 1.11)

Apele de infiltrație, împreună cu procesul dezagregării și rădăcinile plantelor, au creat o pătură groasă de sol, deasupra, pe spinarea culmilor, unde activitatea de eroziune și transport

a torenților este minimă și deasemenea s-au format depozite aluvionare în lun- cile pâraielor și îndeosebi în lunca râului Buzău, sol mult mai bogat decât solu- rile aflate pe versanții cu o structură grezoasă-argilo- asă, fenomen favorabil dezvoltării agriculturii, e drept că pe suprafețe destul de restrânse.23(Fig.1.12)

Dacă în sudul depre- siunii, pe cursul superior al Buzăului, pe teritoriul

Fig. 1.13 Două terase de eroziune, Vama Buzăului

comunei Vama Buzăului, putem vorbi de două sau

chiar două terase de eroziune, în aval cursul domolit al apelor au înlesnit procesul de depozitare al aluviunilor.(Fig.1.13)

Modelarea din Cuaternar, deci recentă din punct de vedere geologic, a creat o cuvertură de sol aluvionar peste fundamentul de fliș grezos, în care apele au modelat mica depresiune24. Acest acoperământ de sol aluvionar au permis cultivarea pământului și implicit a dus la crearea de așezăminte statornice.

În tot sectorul montan, atât în depresiunea Întorsura Buzăului cât și mai jos pe valea Buzău- lui nu avem de consemnat nici o exploatare de zăcăminte, cu excepția singurei exploatări din țară, de chihlimbar, de pe culmea Ivăneț. Este un punct important deoarece la Colți se găsește Muzeul chihlimbarului, un important obiectiv turistic. (Anexa 5 – Harta solurilor de pe terito- riul comunei Vama Buzăului)

Vașlaban Maria, Monografia Geografică a munților Ciucaș, Lucrare de diplomă, Coordonator științific, conf. dr. Sârcu I.Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, (1975) p.. 73

Someșan L., Micu E., Pop C. V., Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și economic, Ac- ademia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale – Brașov (1947)

Badea, L., Niculescu Ghe., Cioacă A., Dinu Mihaela, (2014), Carpații de Curbură, Editura Ars Docendi, București pag. 58

reȚeaua hidrografică

Esențială pentru susținținerea vieții apa a avut întotdeauna o importanță deosebită pentru om, care a învățat să-i folosească energia și astfel aceasta devenind suportul multor activități economice.

În depresiunea Întorsura Buzăului, datorită răspândirii uniforme a precipitațiilor pe întreg parcursul anului și a cantităților mari a acestora, rețeaua hidrografică de suprafață este susținută permanent de izvoare bogate și cu debit constant.

Apele freatice și de adâncime – au fost evidențiate în mod empiric (prin săparea fântânilor) și se poate spune că se găsesc la adâncimi de 4-6 m, pe platoul localității Întorsura Buzăului și la adâncimi de 6-12 m, în funcție de morfologia locului, în zona Vămii Buzăului, unde întâlnim două terase de eroziune.

Depozitul acvifer cantonat la adâncimi medii ale teraselor, atmosferă și hidrosferă se află într-un circuit permanent numărul izvoarelor fiind unul foarte mare.

Datorită abundenței resurselor de ape de suprafață nu s-a găsit necesară efectuarea unor cercetări geologice amănunțite a apelor de adâncime, pe de-o parte și nici existența unor resurse minerale pentru a exista motivația unor astfel de studii, nu a fost. De aceea putem spune că apele de adâncime se află cantonate între straturi impermeabile și schimbul dintre ele și apele de la suprafață se face mult mai lent. „Depresiunea face parte din orogenul carpatic al masivelor hidrogeologice da cumpănă iar din punct de vedere hidrochimic din zona A, cu ape dulci car- bonatate utilizate pentru alimentarea cu apă a așezărilor omenești.”25

Prin captarea unei astfel de pânze de ape, în munții Ciucaș, din Valea Dălghiului, s-a realizat unul din punctele alimentare cu apă potabilă și industrială a orașului Brașov.

Apele de suprafață – Aici, în Munții Ciucaș își au obârșia, „ca dintr-un castel de ape”, râuri ce pleacă în cele patru zări, Teleajenul, Telejenelul, Ramura Mică (afluent al Tărlun- gului), Buzăul și principalul său afluent din cursul superior, Dălghiul, aceste ultime două ape trasând și limita sudică a depresiunii Întorsura Buzăului.

Structura de conglomerate permeabile face ca masivul să fie lipsit de ape, izvoarele apărând

la limita straturilor de marne și argile, cam pe la 1350 m altitu- dine, pe aliniamentul cărora apar nenumărate izvoare, surse abun- dente și cu debite constante ce ali- mentează râurile mai sus amintite. În continuare mă voi ocupa doar de râurile ce drenează local- itatea Vama Buzăului și mai de- parte întreaga depresiune a Țării Buzaielor, mai precis râul Buzău și aflenții săi ce coboară de pe ver- sanții ce ocolesc depresiunea pre-

cum zidurile unei cetăți.

Buzăul își are obârșia în

Fig. 1.14 – Cheile Strâmbului

pâraiele ce se unesc venind din

Ujvar I. , Geografia apelor Romaniei, Editura Științifică, București.(1972)

două direcții diferite; Pârâul Fetii, ce coboară dinspre pasul Boncuța, de sub Tabla Buții și Strâmbu, din partea stângă, cu o suprafață a bazinului de 25 km2 și o lungime de 9 km, ce co- boară de pe versantul nordic al Ciucașului și care în mersul său nehotărât, cu neașteptate schim- bări de direcție, mai colectează alte două izvoare; Chirușca cu Apă și Chirușca Seacă, (topic ce definește faptul că, dată fiind structura de conglomerate a masivului, roci permeabile, avem de-a face cu fenomenul văilor seci, de la o anumită altitudine apa lipsește ea apărând doar în urma precipitațiilor sub formă torențială26), pentru ca împreună să ferestruiască calcarele dând naștere unor frumoase chei.(Fig. 1.14)

În aval mai primește aportul pâraielor de pe Valea Laptelui și Albele27, apoi purtându-și apele de-a lungul poalelor împădu- rite ale munților se unește cu Urlătoarele chiar la intrarea pe teritoriul comunei Vama Buzău- lui.

Fig.1.15 – Chișătorile Mari

Un fenomen interesant, din punct de vedere hidrologic, este cel al Chișătorilor sau Urlătoare- lor, unde pânza freatică se evi- dențiază aici șiroind din multe izvoare, peste praguri de tuf cal- caros într-un spectaculos joc de ape, fiind un veritabil monument natural, unul dintre punctele de

atracție turistică din Vama Buzăului. În „Memoriile” sale Constantin Sporea, ne prezintă astfel acest mirific spectacol: „Râul Buzău își are obârșia la poalele Ciucașului pornind din mai multe izvoare. Unul dintre acestea se află la câțiva kilometri de Vama Veche, în comuna Vama Buzăului. Acolo, dintr-un masiv păduros, de la o înalțime de 50-60 de metri și tot pe atâta lățime, țâșnesc din coasta muntelui sute de izvoare, care se despletesc în șuvițe argintii de apă prăvălindu-se cu zgomot la vale peste

pietre, mușchi, frunze și coceni de brad pietrificați. Apa e limpede ca cristalul și rece ca gheața.”28(Fig.1.15)

Nu după mult timp are loc conflu- ența cu râul Dălghiu, ce și-a strâns apele din partea nord-vestică a Ciucașului, cu o suprafață a bazinului de 50 km2 și o. lungime de 13 km.

De aici, Buzăul își trasează ferm opțiunea de a se îndrepta spre nordul depresiunii. (Fig.1.16)

Pierdută printre dealuri înalte și

umbrite de păduri falnice de fagi și

brazi, se află o vale prin care anevoie

Fig.1.16 – Râul Buzău la intrarea în Vama Buzăului

Niculescu Ghe., Velcea I. , Județul Prahova, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București, (1973)

Niculescu, Maria Rodica Masivul Ciucaș : Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, (1986), pag. 22 28 Sporea C. , Memorii, Editura Timpul, Iași (2001)

își poartă apelele, un râușor, Buzăielul, ce are o suprafață a bazinului de 54 km2 și o lungime de 15 km, grăbit să se unească cu fratele său mai mare, râul Buzău, imediat de cum scapă din strâmtoarea văii, valea albiei râului Buzăiel sau Buzăul Mic, cum i se mai spune și de-a lungul căreia se întinde un drum, cu locuințe răzlețe înșirate ca pe ață, de-o parte și de alta, urmându-l până aproape de izvoarele lui, pâraiele Cremenea și Scomarcea.

Buzăielul izvorăște din munții Tătaru și este, unul dintre cei mai importanți afluenți din bazinul superior al Buzăului.

Străbătând o zonă cu tectonică agitată, Buzăul care este principala axă de drenaj a depresi- unii, a avut a se înfrunta, de-a lungul perioadelor geologice, cu mari schimbări morfologice ale

reliefului pe care-l străpunge.

Există în acest sens teorii care spun despre un parcurs inițial al râu- lui, spre părțile transilvane, adică un Buzău ardelean, afluent al Râului Negru, captat fiind apoi de un Buzău muntean, în urma înălțării reliefului curburii interne a munților.29

Aducând argumente geolo- gice, N. Orghidan combate această ipoteză explicând felul în care, prin eroziunea unui fundament de fliș moale și depunere aluvionară, a ajuns la formarea unei adevărate

Fig. 1.17 – Râul Buzău la Crasna

insule în mijocul munților, la o alti- tudine de peste 700 m. Resturile de

terase și rocile tocite atestă vechimea parcursului acestui râu,30a antecedenței acestuia în fața transformărilor tectonice a conformației morfologice a depresiunii.

În zona de izvoare, valea Buzăului este dirijată de o tectonică longitudinală, pe direcția sud-nord, panta de scurgere fiind destul de pronunțată de-a lungul se evidențiază două trepte de eroziune; prima pe care este situat satul Vama Buzăului și o a doua, lunca Buzăului, o zonă des inundată, în primăverile în care abundența precipitațiilor corespunde cu topirea stratului de zăpadă.

Inaintând spre Întorsura Buzăului, panta de scurgere scade brusc, râul își poartă molcom apele drenând un întins bazin colector, făcând întoarceri și ocolișuri neașteptate, generând astfel un platou acoperit de un sol aluvionar.(Fig. 1.17)

În acest fel, prin eroziunea apelor s-a creat un mic bazinet, o mică oază ce adăpostește mai multe așezări cu oameni ce traiesc din dărnicia apelor, ce au format acest sol și pe care cultivă culturi de porumb, păioase, plante furajere, legume dar în special cartofi.

La Întorsura Buzăului în mod cert s-a produs de curând o mișcare regresivă pentru că dacă la Vama Buzăului terasa este de aproape 6 m, dar înaintând spre Întorsură, scade treptat până dispare complet sub masa de aluviuni mai noi31.

Această suprafață întinsă, nivelată în jurul curbei de 1000 m , care înaintează în sus până pe cumpăna dinspre Telejenel (pasul Boncuța), este aceași suprafață socotită de vârstă pliocenă, care stă mărturie că încă din timpul modelării ei, Buzăul reușise să-și croiască drum prin inima

Velcea Valeria, Savu A. , Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești – Editura Didactică și Pedagog- ică, București (1982) p.94,95

Orghidan, N., Văile transversale din România, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București, (1969 ) p.40

Ibidem, p.42

munților. Pe suprafața ocupată astăzi de bazinul superior al Buzăului s-a desfășurat o intensă activitate erozivă, de lungă durată. Așadar nu putem considera Buzăul ca un intrus tardiv în această regiune (prin captare de către un râu muntean, cum susține G. Schilling, în ipoteza s-a despre geneza râului Buzău) ci , dimpotrivă, el este principalul ei modelator32.

Buzăul este unul dintre cele mai importante sisteme ale Siretului care îi aduce circa 14% din debite, adică 811 milioane m3 de apă pe an, cu un debit mediu, la vărsare, de 25,7 m3 pe secundă.

Afluenți mai importanți ai Buzăului, ar mai putea fi amintiți:

Acrișul pe parte stângă, imediat la ieșirea din Vamă, care are 6 suprafață a bazinului de 20 km2 și o lungime de 7 km;

Barcaniul, la Sita, cu o suprafață a bazinului de 102 km2 și o lungime de 18 km. Aces- ta are la rândul său afluenți pâraiele Lădăuți, Sărămaș și Floroaia, creând împreună un sistem foarte dezvoltat, având un aport de ape deosebit.

Zăbrătăul, cu o suprafață a bazinului de 52 km2 și lungime de 12 Km, pe partea stângă;

Ciumemic (un pârâu puternic meandrat având 8 km lungime și o suprafață a bazinului de 29 km2);

Chichirăul (24 km2 suprafața bazinului, 7 km. lungime);

Crasna cu 24 km2 suprafața bazinului și 9 km. lungime, pe partea dreaptă.

La întâlnirea cu rama nordică a munților Întorsurii, Buzăul face o întoarcere de aproape 1800 și apoi, în aval, valea se îngustează iar cu începere de la Crasna, putem spune că am intrat în culoarul Buzăului. culoarul Buzăului. Dacă în depresiune pantele variază de la 3 la 5 metri pe kilometru în culoar ele cresc din nou la peste 10 metri pe kilometru fiind frecvente pragurile

și croindu-și transversal o vale adâncă, prăbușindu-se asupra munților Siriului, printr-un un defileu adânc, de peste o sută de metri, săpat în gresiile rezistente și lung de aproape 22 km, Buzăul tra- sează hotarul ce-i desparte de munții Podu Calului.33

Pe sectorul de culoar mai primește ca afluenți pârâurile Harțagu și Siriu Mare.

Buzăul își adună apele de pe o supra- față de circa 360 km2, altitudinea medie a bazinului de recepție fiind de 917 m,

Fig 1.18 – Cascada Cașoca

cu o pantă medie a reliefului bazinului de recepție de 208 m (m/km).

La postul hidrologic de pe raza comunei Sita Buzăului care este situat la 750 metri altitudine și la 41,7 km. de la izvor, s-a înregistrat un debit mediu multianual de 4,95 m3/s și o sumă medie a precipitațiilor anuale de 821 mm.

Debitele medii anuale înregistrează oscilații multiple acestea variind între 7,19 m3/s în anii ploioși și 2,53 m3/s în anii secetoși. Debitul minim s-a înregistrat pentru perioada rece în ianu- arie 1964 – 0,56 m3 /s iar pentru cea caldă în august 1963 – 0,81 m3/s. Debitul anual specific cu o asigurare de 85 % este de 1,56 1/s/km2.

Debitul minim pe zi cu asigurare specifică de 95 % este de 0,50 m3/s:

Proba luată la Tătara în 27 ianuarie 1962 relevă următoarea compoziție chimică:

Ibidem, pag. 44

Orghidan, N.,Văile transversale din România, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București,

(1969) p.43

pH-ul are valoarea de 7,3

duritatea totală este de 8,4 °G (grade germane)

conținutul de cationi este de 57 mg/1 Ca, 2,4 mg/1 Mg și 97 mgfi Na și K

conținutul de anioni este de 115 mg/1 S04, 14 mg/1 CI și 140 mg/1 ACO3

Omul a interacționat în diferite moduri cu rețeaua hidrografică, aceasta reprezentând atât

un factor de favorabilitate cât și de restrictivitate pentru așezările umane din zonă.

Puternicele viituri înregistrate în anii 1926, 1928, 1942, 1966, 1969,

1970, 1975, 1992, pe râul Buzău au pus în pericol atât terenurile agricole, cât și așezările din depresiune.34

Coborând de-a lungul văii râului reținem doar aspectele morfologice și structurale ce duc la crea-rea de-a

Fig. 1.19 – Pe Bâsca Mică

lungul albiilor afluenților, dezvoltate pe sinclinale de roci erozive cu inter-

fluvii formate din depozite de gresii dure, de peisaje (abrupturi, cascade), ce pot constitui tot atâtea obiective turistice, cum ar fi cele de pe Cașoca, Bâsca Mare și Bâsca Mică etc. văile având adâncimi de 300-650 m, largi în faciesurile moi și înguste în defilee.(Fig. 1.18 și 1.19)

În aval, mai precis la Gura Siriului se află barajul ce zăgăzuiește apele învolburate într-un lac de acumulare artificială, de o deosebită

frumusețe. Barajul este construit, dat fiind tectonica activă a zonei, dintr-un miez de argilă peste care sunt depozitate 8,3 milio- ane de anrocamente.

Lacul de acumulare de la Siriu a fost făcut pentru alimentarea cu apă potabilă a localităților apropiate, producerea ener- giei electrice în centrala de la Nehoiașu, pentru irigații, având și rolul de reglare a debitului apelor în perioadele de exces de precipitații, totodată, prin peisajul deosebit

ce-l oferă, a devenit și un deosebit obiectiv

turistic.

Fig 1.20 Lacul de acumulare Siriu

Șoseaua ce străbate defileul ocolește lacul pe deasupra, pe mai multe viaducte, dintre care viaductul Giurca, lung de 276m se înalță pe piloni de 46m iar viaductul Stânca Tehărău, străpunge stânca versantului, cu acelasi nume, dând senzația unui pod suspendat.35

Lacul poate fi admirat de pe baraj dar și de pe mai multe puncte de belvedere ce se află de-a lungul șoselei.(Fig.1.20)

Petcu C. , Așezările umane din Depresiunea Întorsura Buzăului (lucrare de licență), Consultanți științifici

: lect. univ. Daniela Dumitrescu și lect. univ. Ad. Baltălungă, Universitatea Valahia, Târgoviște, (2004) pag. 22,

23

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Barajul_Siriu

1.5.clima

Depresiunea Întorsura Buzăului, prin așezarea în zona Carpaților de Curbură, are o climă tipic montană, particularitățile fiind imprimate de aspectul de cetate dat de înălțimile formelor de relief ce o înconjoară. Forma și poziția depresiunii favorizează producerea unor puternice inversiuni termice în timpul iernii și la început de primăvară, când masele de aer rece coboară de-a lungul văilor și staționează în depresiune mai mult timp.

Datorită, în principal reliefului, clima în depresiunea Întorsura Buzăului diferă puțin de la o zonă la alta. Ea rezultă din influențele care se resimt dinspre zona montană, poziția acesteia într-o depresiune înconjurată radiar de munți fiind semnificativă. Depresiunea are o climă tem- perat continentală, determinată de așezarea ei pe cursul Buzăului, de altitudine și de barajele orografice ce stau în calea curențior de aer.

Factorii climatogeni sunt factori determinanți în topoclimatul depresiunii, influențând în mod hotărâtor și activitatea umană. Acești factori sunt:

1.5.1 Factorii energetici sau radiativi;

Radiația solară este principalul factor climatogen care influențează celelalte componente climatice, radiația solară determinând în final chiar tipurile de climă de pe suprafața terestră.

Durata strălucirii soarelui, din punct de vedere al sumelor medii anuale, înregistrează val- orile cele mai mici pe vârfurile montane înalte și în depresiunile intramontane, datorită obsta- colelor ce limi-tează orizontul dar și a frecvenței mai mari a ceței și a nebulozității stratiforme.

Numărul zilelor senine scade odată cu creșterea altitudinii până la 90-100 zile, frecvența timpului senin cea mai redusă fiind iarna în luna decembrie și vara, în luna iunie.

În luna februarie timpul noros are frecvența cea mai redusă dar pe ansamblu zilele cu cer acoperit se ridică până la 150-160 de zile pe an.

Factorii fizico-geografici;

Factorii fizico-geografici sunt cei care sunt în interrlație cu factorii climatogeni și compo- nentele lor crează topoclimate ce dau specificul unui areal.

Altitudinea reliefului influențează prin favorizarea nebulozității, prin crearea curenților de aer și a brizelor de munte, ce coboară noaptea curenții lor de aer rece în depresiuni.

Expoziția versanților la radiația solară sau umbrirea pe care o fac formele de relief, adăpostul în fața curenților de aer, reținerea umidității din precipitații, pe versanții împăduriți și apariția fenomenului de evapotranspirație, persistența cețurilor în zonele joase ale depresiunii, inver- siunile termice, atât de frecvente sunt tot atâția factori de influență asupra topoclimei și cum depresiunea în morfologia ei este atât de diferită, vor exista și diferențe topoclimatice datorate acestui fapt.

Temperatura aerului – ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care influențează turismul, evoluția sa fiind legată de regimul radiației solare. Aceasta intră în cal- cul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiația solară este mare, adeseori excesivă, devine inadecvată activităților de recreere, la fel și iarna, când temperatura coboară sub valori de – 15ș C). Temperatura influențează astfel, practicarea sporturilor de iarnă, helioterapia, cât și simpla petrecere a timpului liber în natură.

Temperatura medie multianuală este de 7,20 C, cu variațiile datorate morfologiei reliefului diferă în funcție de altitudine, de topoclimatele imprimate de vegetație, (munții ce înconjoară zona sunt în mare parte împăduriți) și de topoclimatele antropice; pe creste media fiind de 00C

pentru ca în localități temperatura medie să fie 8,50 C și de vânt și precipitații.

Poziția geografică, munții înconjurători și depresiunea în care se află localitatea determină deosebiri pronunțate de temperatură dintre vară și iarnă, între zona de munte și depresiune, iar în anotimpurile de tranziție, adică primăvara și toamna, precipitațiile sunt mai bogate decât cantitatea medie anuală înregistrată la nivelul țării.

Temperatura și variațiile ei reprezintă o componentă importantă a climei. În Vama Buzăului, variațiile de temperatură sunt imprimate, așa cum spuneam, de relief.

„Izoterma medie anuală de 00C este caracteristică munților ce înconjoară comuna, iarna valoarea menținându-se în jurul la –80 C în medie, dar și cu perioade mai friguroase, chiar reci și cu viscole, iar vara valoarea medie trece de +90 C.

Dacă pe munte temperaturile sunt mai scăzute, indiferent de anotimp, în zona satelor, unde altitudinea este de 700-820 m, izoterma medie anuală are o valoare de +8,50 C, iarna în jur de

–30 C, iar vara de circa +160 C. După unele măsurători efectuate la stația meteorologică Întor- sura Buzăului, minima absolută înregistrată a fost de –35,80 C ( în data de 8 februarie 2005).

Până la această dată, de-a lungul timpului, s-au mai înregistrat temperaturi extrem de scăzute:

-34,10 C (decembrie 2002), -35,50 C (ianuarie 1990).

Maxima absolută s-a înregistrat în luna iulie a anului 2002 și a fost de +360 C, urmată de alte șapte zile cu temperaturi apropiate, când prin unele locuri a crăpat pământul și unele izvoare au secat. Tot în anul 2002, în luna august maximele, au fost situate între + 250 C și +360 C, dintre care șapte zile tropicale.

Înghețul se manifestă în comună mult mai devreme decât obișnuit, el putând să se producă oricând în intervalul septembrie – mai. Acest fenomen durează mai bine de o jumătate de an și are efecte dăunătoare asupra faunei și florei din zonă, asupra culturilor agricole, asupra pomi- lor, îndeosebi a celor fructiferi. Alteori, scăderea temperaturilor mult sub 00 C duce la apariția înghețurilor puternice ce creează poduri de gheață pe râul Buzău și pe văile afluenților. Alteori, iernile sunt mai blânde atât în vatra așezărilor cât și la înălțimi de peste 1000 m. Verile, care uneori sunt calde și uscate, te îmbie spre drumeție pe cărări de munte.

Nu putem să nu amintim că zona depresionară Întorsura Buzăului este un veritabil pol al frigului, aproape în fiecare iarnă înregistrându-se la stația meteo de aici temperaturi negative record. Nu de mult chiar în acest an, în data de 11 ianuarie 2017, s-a înregistrat temperatura de

-320 C și au fost închise școlile timp de trei zile.

Umezeala aerului – reprezintă cantitatea de vapori de apă din atmosferă și este influ- ențată de circulația maselor de aer dar și de caracteristicile locale ale suprafeței active. Umezea- la relativă a aerului crește în apropierea unor bazine de apă și în păduri sau în apropierea lor, deoarece acestea sunt surse de evaporație și evapotranspirație.

Nebulozitatea – este un factor și un parametru climatic important în desfășurarea turismului. Astfel, nebulozitatea determină în mod direct durata de strălucire a soarelui, influ- ențând drumețiile în zona montană. De altfel, nebulozitatea influențează regimul tuturor ele- mentelor climatice, la rândul ei, ea fiind influențată de circulația generală a maselor de aer și de relief.

Pe versanți la aceași altitudine, nebulozitatea diferă în funcție de expunerea față de direcția de deplasare a fronturilor și maselor de aer umed. Astfel pe versnții vestici, nebulozitatea este mai mare decât pe cei sudici și expuși, aici se intensifică procesul de formare a norilor și de cădere a precipitațiilor prin ascendența dinamică a aerului pe pante, când aerul în deplasare descendentă, provoacă destrămarea norilor până la mare distanță de munți.

Nebulozitatea se caracterizează printr-un maxim în lunile mai și iunie și un minim spre toamnă în lunile septembrie, octombrie. Iarna zona de mare altitudine se găsește deasupra stra-

turilor de nori și datorită convecției termice și dinamice nebulozitatea este mai mare deasupra zonelor joase. De nebulozitate depinde durata strălucirii soarelui cu influență mare asupra ac- tivității turistice.36

Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt o consecință imediată a nebulozității. Dacă sunt lichide reprezintă un parametru climatic restrictiv în desfășurarea activităților turistice, deoarece deter- mină reținerea turiștilor într-un loc și reprezintă o neplăcere, pe plan psihologic și o pierdere pe plan economic, afluxul turiștilor pe timp ploios fiind foarte scăzut.

În schimb, dacă sunt sub formă de zăpadă precipitațiile au un efect benefic asupra activității turistice, deoarece pot fi practicate diferite tipuri de sporturi de iarnă (schi, săniuș, patinaj). De altfel, zăpada și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent mai mare de 64 de zile sunt indispensabile practicării sporturilor de iarnă37.

Media anuală a precipitațiilor, în zona Vămii are o valoare moderată, fiind de circa 762 mm anual. Această cantitate diferă în funcție de altitudine, ea fiind de cca. 600 mm pe an în zona Întorsura Buzăului și pe măsură ce altitudinea crește, sporește și cantitatea precipitațiilor, care în zona montană, la 1800-1900 m, ajunge și la 1200 mm anual dar repartizarea lor este foarte neuniformă, contând mult orientarea pantelor; versanții nordici și vestici sunt mai bogați în precipitații decât cei cu expunere estică sau sudică.

Lipsa de uniformitate în precipitații de-a lungul anotimpurilor, face ca vara să cadă nu mai mult de o pătrime din cantitatea anuală, iar iarna cam o cincime, restul precipitaților, de aproape 2/3, cad primăvara și toamna.

Măsurătorile au arătat că cel mai mult plouă în lunile mai și iunie, când au loc și viituri pe văile râurilor și pâraielor. Cantități de precipitații mai reduse se înregistrează în iulie și august, când în verile secetoase, o parte dintre pâraie seacă.

Totuși, luna cu cele mai puține precipitații este februarie, după care cantitatea acestora sporește, până ce atinge maxima în iunie, apoi scade din nou. Media zilelor cu precipitații este de circa 86 de zile pe an, din care circa 38 sunt cu ninsoare. Iarna, primăvara și toamna precip- itațiile sunt atât lichide (ploaie), cât și solide (ninsoare) și mixte (lapoviță). Stratul de zăpada se menține aproximativ 85 de zile pe an, în jurul satelor, și crește direct proporțional cu altitudinea, ajungând la înălțimea de 1500 m la 165 zile, iar la 2000 m , la circa 237 zile pe an.

Presiunea atmosferică

Presiunea atmosferică se definește ca fiind forța exercitată de aerul atmosferic pe unitatea de suprafață și reprezintă unul din parametrii fundamentali în meteorologie.

În regiunile montane, la altitudini mai mari, datorită presiunii atmosferice mai reduse (ra- refierea aerului) pot fi afectați turiștii meteosensibili, prin apariția durerilor de cap, a palpi- tațiilor, a amețelii, a insomniei, frecvența pulsului, a răului de munte, cunoscut sub denumirea populară de „boala de munte”, îndeosebi la peste 1000 m altitudine.

Factorii dinamici sau circulația generală a atmosferei;

Vânturile sunt influențate de circulația generală a maselor de aer și de relief, în special de munți, prin altitudine și orientarea culmilor.

Situată într-o zonă depresionară, înconjurată de culmi înalte, altitudinea medie fiind de 750- 800m, depresiunea Întorsura Buzăului este ocrotită de vânturi prea puternice și dăunătoare dar

Vașlaban Maria, Monografia Geografică a munților Ciucaș, Lucrare de diplomă, Conduc. științific conf. dr. Sârcu I., Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, (1975)

Dragnea Mirela-Valentina(2009), Relația climă-turism pe teritoriulRomâniei(Teză doctorat), Îndrumător științific: prof. univ. dr. Sterie Ciulache, Universitatea București

asta nu înseamnă că iarna nu se simt, câteodată răbufnirile Crivățului sau curenții reci ce co- boară de pe înălțimi și se opresc în depresiuni producând frecvente inversiuni termice. Aceste fenomene fac să nu reziste pomii fructiferi în fundul depresiunii, la Întorsura Buzăului dar să le meargă bine pe dealurile înconjurătoare.38 La sfârșitul iernii începe să bată un vânt cald din- spre sud asemănător foenului care aduce după sine topirea zăpezilor uneori chiar prea repede, provocând inundații.

Mișcarea aerului în zonă este variată. Ca urmare a circulației atmosferice anticiclonice, ier- nile sunt reci, chiar geroase, cu vânturi ce viscolesc zăpada. Iarna vântul rece, polar, care bate din nord și nord-vestul țării ajunge pe înălțimile munților. În satele comunei, aceste mase de aer rece se simt, dar nu așa de puternic, fiind adăpostite de crestele munților Ciucaș și Siriu, care constituie un important baraj orografic în calea circulației nordice și adiacente. Precipitațiile care însoțesc frecvent aceste mase reci de aer nu ajung prea des în depresiune, ci se opresc pe culmi.

Datorită impactului produs de relief, deseori la munte ninge, pe dealurile limitrofe cade lapoviță, iar în așezările din depresiune, plouă. Dar sunt și zile de iarnă, când vântul din nord troienește localitățile cu zăpada căzută și spulberată de viscol și se înregistrează geruri mari.

Sunt însă și ierni în care advecția de aer cald, datorat ciclonilor mediteraneeni, determină o circulație a aerului dinspre sud și sud-vest, care se manifestă prin precipitații bogate, sub formă de lapoviță și ninsoare, iar temperaturile minime nu scad de –20 C sau –30 C.

Acest tip de circulație este preponderentă spre sfârșitul iernii, care aduce un aer mai cald, iar creșterea temperaturii determină topirea zăpezii.

Vara, predomină vânturile din vestul țării, care aduc mase de aer cu caracter oceanic, bogate în precipitații. Rareori și numai pe înălțimile munților, ajung și vara mase de aer rece, polar, care determină scăderea temperaturii și precipitații mixte și solide, care însă nu sunt de durată. În mijlocul verii, câteodată, pătrunde și în depresiune aerul tropical uscat și cald, care face căldura înăbușitoare și determină perioade de secetă prelungite (de la un interval de 15 zile până la o lună și jumătate). Vânturile acestea, care creează mișcări de aer, sunt benefice dacă nu suflă prea tare și dacă aduc precipitații la timp. Dar ele pot fi păgubitoare când suflă cu viteze mari, în rafale, când capătă aspect de vijelie și determină efecte negative – smulg arborii din rădăcină, culcă culturile agricole la pământ, smulg stâlpii de înaltă tensiune și de telecomunicații etc. Dacă aerul pus în mișcare este uscat, aceste vânturi aduc secetă, usucă pământul și favorizează evaporarea apei din sol…„se întrepătrund cele două tipuri de mase de aer, rece și cald, și odată cu acestea, numeroase fenomene meteo-climatice de iarnă sau de vară cu caracter de haz-

ard”39.

Fenomenele meteorologice

Particularitățile circulației generale a atmosferei de la un sezon la altul determină producerea diverselor fenomene și procese meteorologice. Astfel, pentru sezonul rece al anului sunt carac- teristice fenomenele de îngheț, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheață pe conductori aerieni, ninsoarea viscolită, strat gros de zăpadă, ceață și mai rar ploaia înghețată. Frecvența, durata și intensitatea acestora sunt condiționate de regimul termic de iarnă a cărui caracteristică princi- pală o constituie coborârea temperaturii în aer și pe suprafața solului sub 0ș C, ca și advecțiile de aer rece polar.

Pentru sezonul cald al anului sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploile torențiale, grindină, oraje.

Someșan L., Micu E., Pop C. V. , Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și econom- ic, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale – Brașov (1947)

Bogdan Octavia, Costea Sanda, Climatologie Generală, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, (2013)

Aceste fenomene pot avea un rol hotărâtor în demersul acțiunilor de turism și presupune o bună informare din punct de vedere meteo pentru a preîntâmpina problemele ce se pot ivi, de exemplu poleiul în timpul iernii, orajele vara.

Inforamțiile meteo sunt preluate de la Stația Meteorologică Întorsura Buzăului, situată la altitudinea de 707 m.

10. Influența climatului asupra turismului

Majoritatea activităților umane sunt influențate de starea vremii. Turismul care, în ultimul timp, a devenit o activitate economică de prim rang, așa zisă „industrie a turismului” este, la rândul ei puternic influențat de vreme. Astfel, se dovedește importanța studierii topoclimatelor în momentul când se decide o investiție în turism, pentru că o zonă devine viabilă, pentru o anumită activitate turistică în funcțiile de condițiile climatice, factorii climatogeni fiind cei care potențează sau dimpotrivă inhibă potențialul turistic al arealului respectiv.

O stațiune montană va depinde în foarte mare măsură de factorii climatici, aceștia deter- minând afluența turiștilor în anumite perioade; de exemplu precipitațiile în timpul iernii sunt benefice deoarece acestea determină grosimea stratului de zăpadă iar temperatura aerului și poziționarea pârtiilor de ski la radiația solară și durata acesteia, determină durata stratului de zăpadă, deci un sezon al sporturilor de iarnă mai lung sau mai scurt.

Să nu uităm de beneficiile climatoterapiei, în condițiile presiunii atmosferice mai scăzute, a purității aerului și apei, a influenței pe care o are asupra psihicului topoclimatul montan.

Deci factorii climatogeni sunt factori determinanți în activitatea turistică aceștia dând as- pectul topoclimatului zonei, creând atractivitate asupra activității turistice sau dimpotrivă per- turbând-o cu influențe negative.

Totodată trebuie dată o foarte mare importanță aspectelor vremii, mai ales când hotărâm o drumeție montană, pentru a știi cum să ne echipăm, să calculăm timpii de mers, locurile de adăpost etc.

Trebuie amintit că dacă factorii climatici influențează activitatea antropică, și factorul om poate, prin acțiunile sale să influențeze, topoclimatele și chiar clima la scară planetară. Sunt mai mult decât cunoscute înfluențele nocive ale poluării, ale tăierilor masive de păduri, deze- chilibrele naturale provocate prin dispariția unor specii de animale datorită vânatului excesiv, poluării mediului sau distrugerea habitatelor diferitelor specii prin intruziunea noastră în aceste medii.

Nu putem vorbi despre un turism ecologic și despre dezvoltare durabilă fără să înțelegem că durata în timp a demersurilor noastre vor depinde de modul rațional în care vom acționa și că nepăsarea, neglijența, reaua voință sau căutarea profitului imediat, fără să ne gândim la reper- cusiuni, se pot transforma în situații catastrofale ale căror urmări va fi greu sau chiar imposibil de înlăturat, vorbind aici despre poluare pentru că întreg cumulul acțiunilor noastre, îndreptate

asupra mediului se vor reflecta și în acțiunea factorilor climatogeni cu consecințele lor.

Flora

Situată la o altitudine ce pornește de la 700 de metri, în părțile joase și ajunge pe culmile munților Ciucaș la o înălțime medie de peste 1700, pe cuprinsul depresiunii Întorsura Buzăului putem vorbi de mai multe etaje de vegetație, submontane, montane și subalpine.

Pe platoul din partea de nord a depresiunii, unde avem un sol aluvionar, prielnic agriculturii, vom întâlni culturi de cartofi, porumb, legume, plante furajere etc.

Pe dealuri se pot vedea livezi de pomi fructiferi dar fără o răspândire prea mare.

Agricultura, dată fiind zona de cultură, este una de subzistență, doar cartofii mai făcând, în

anii buni, obiectul schimburilor cu cereale sau alte produse, troc făcut în satele din subcarpați, care se înșiră pe valea Buzăului.

Dealurile ce se ridică imediat sunt acoperite de iarba fânețelor, încrustate cu nestematele flo- rilor de câmp ce-și îmbie oaspeții, albine, fluturi, și alte insecte cu o simfonie de culoare și miresme îmbătătoare.(fig.1.21) Fânețele încep să se co- loreze mai întâi în galben mai apoi apar campan- ulele, păpădiile, margaretele cu petalele lor albe, sacrificate la numărarea sorților iubirii, garofițele

Fig. 1.21 – Întindere de fâneață – Vama Buzăului(Dianthus superbus), bulbucii (plantă ocrotită),

orhideele și vulturica (Hieracium auriantlacum),

păiușul roșu (Festuca rubra), bulbucii (Trollius europaeus), ca un mic trandafir galben, și ei fiind plante ocrotite.

Pe coastele însorite, imediat după topirea zăpezii apar primii ghiocei (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia), dedițeii (Pulsatilla alba), ciuboțica cucului (Primula Officinalis), floar- ea Paștelui (Anemone nemorosa), toporașii ((Viola silvestris), măcrișul iepurelui (Oxalis ace- tosella), măcrișul (Rumex acetosella), păpădia (Taraxacum officinale), iarba vântului (Agrostis tenius), firuța (Poa pratensis).

De la limita de 800m în sus putem spune că începe etajul pădurilor, zona forestieră40, care înconjoară muntele ca un brâu până la limita de 1400 m.41 Arborele predominant în pădurile zonei este reprezentat de fag (Fagus sylvatica) în pro- prție de 60%, urmat de molid (Picea abies) 25%, brad (Abies alba) 10% și alte specii forestiere în proporție de 5%. (Fig.1.22)

Din aceste specii lemnoase întâlnim: pin (Pi- nus silvatica), frasin (Fraxinus excelsior), carpen

(Carpinus betulus), mesteacăn (Betula verruca- sa), gorun (Quercus petrea), salcie (Salix sp.). În

Fig. 1.22 – Făget

pădurile de fag cresc felurite soiuri de ciuperci dintre care comestibile sunt: mânătărcile(Bole- tus edulis), ce cresc în poienile și coastele însorite alături de piciorul căprioarei, sau în umbra pădurilor cum ar fi gălbiorii, bureții lătoși ( Lactarius deliciosus), vineciori (Cortinarius vio-

Ciucă, Maria. , Flora și vegetația pajiștilor din Munții Ciucaș, Academia Română, București, (1984) pag. 91

Niculescu, Maria Rodica, Masivul Ciucaș : Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, (1986) pag. 27

laceus), ghebele (Collybia longipes), bureții de copac și multe altele.

În tăieturi apar zmeurișuri (Rubus idaeus), tufe de fra- gi (Fragaria vesca) și rugii murelor ce se-ntind pe arbuști sau ne-mpiedică prin iarba înaltă a golurilor de pădure.

Pe văile cu apă își face loc arinul cu frunze verzi al- bicioase (Alunus glutinosa), salcia și prin locurile unde este suficientă umiditate crește din abundență brustanul (Telekia speciosa) cu frunze late și flori gabene, coada calului sau chiar flori gingașe de „nu mă uita”.(Fig. 1.23) Flora dominantă din pășuni și goluri alpine este

compusă din plante

Fig. 1.23 Nu mă uita

Fig.1.24 Gențiene

erbacee. Dintre acestea întâlnim degetăruțul (Slodanel- la hungarica ssp. Major), ochiul găini (Primula elatior), stânjeneii pitici (Iris ruthenica), clopoței pitici (Campan- ula alpina), gențiana (Gentiana verna).(Fig.1. 24)

Alături de păiuș (Festuca ovina), firuța (Poa alpina), pajiștile sunt pătate cu vulturica (Hieracium alpinum), macul cucului (Luzula campestris), anghelina (Angelica arhangelica), garofițe de munte (Dianthus superbus, D. Tenuifolius, D. compactus), sângele voinicului (Nigritel- la nigra), roșioara (Silene acaulis), luceafărul (Scorzonera

rosea), ciurul zânelor (Carlina acualis)

Plantele medicinale se găsesc din abundență: traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), tătăneasa sau iarba băloasă (Symphyum officinale), patlagina (Plantago major), coada șoricelu-

lui (Achillea milefolium), izma (Mentha longifo- lia), lumânărica (Verbascum phomoides), mușețelul (Matricharia chamomilla), coada calului (Equisetum palustre), sunătoare (Hypericum perforatum).

Urmează apoi un etaj de trecere, în care fagul se întrepătrunde cu rășinoasele, pentru ca mai sus fagul să cedeze locul coniferelor, acestea ajungând, pe alocuri, până la limita de 1600m (Fig.1.25).

Coniferele îmbracă pantele masivului până la

Fig. 1.25 – Pădure de amestec

1500-1600 m altitudine. În aceste păduri mai întâl- nim, în ames-

tec, bradul (Abies alba) și laricele (Larix decidua).

De la 1600 de metri în sus întâlnim o serie de arbuști pitici: jneapănul (Pinus mugo), ienupărul (Iuniperus co- munis) și alte formațiunii de afin (Vaccinium myrtillus) și de smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), o plantă lemnoasă, cu frunze lucioase, verzi și iarna. În- florește în perioada mai-iunie și toamna în buchete mai mici, acoperind muntele ca un covor de foc, roz-viola- ceu. Este o specie ocrotită, iar abundența sa a dat numele de Muntele Roșu, parte componentă a masivului Ciucaș. (Fig.1.26)

Fig.1.26- Bujori de munte

Fauna

În comparație cu vegetația, limitele în care animalele își desfășoară activitatea sunt mai largi și mai puțin conturate, iar numărul speciilor scade o dată cu altitudinea. Dintre mamifere, căprioara (Capreolus capreolus) sălășluiește în păduri fără să urce prea sus, iar cerbul (Cervus elaphus) se face simțit până la limita superioară a pădurii.

Pe culmile mai puțin accesibile saltă capra neagră (Rupicapra rupicapra), reintrodusă în are- alul munților Ciucaș, râsul (Linx linx), un animal cunoscut pentru timiditatea lui și pisica sălbatică (Felix silvestris), dintre feline, viezurele, nevăs- tuica. Prin desișurile pădurii, dar noaptea dând târcoale stânelor sau coborând până în apropierea așezărilor, venind la cules în livezi, putem întâlni ursul (Ursus arctos), apoi mistrețul (Sus scrofa), ce mai dă iama, prin ogoare, făcând mari pagube,

lupul (Canis lupus), atât de cunoscut câinilor de la stână, vulpea (Canis vulpes), zeciuitorul cotețelor

Fig. 1.27 – O vulpe curioasă

(Fig. 1.27) și iepurele (Lepus europaeus), ce te sperie țâșnind de lângă picioarele noastre, când ne plimbăm prin fânațuri. Printre crengile arborilor, se zăresc alergând veverițe (Sciurus

vulgaris).

Acvifauna cuprinde numeroase specii, pe care le întâlnim în păduri, în poieni sau traversând teritoriul în zboruri largi. Păsări ceva mai mari sunt: șoimul călător (Falco peregrinus), șorecarul comun (Buteo buteo), uliul păsărar (Accipiter nis- us), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), mierla de apă (Cinclus cinclus), bufnița (Buba buba). În pădurile de munte se adăpostesc cocoșul de munte (Tetrao urogallus), gaița de munte (Nucifraga caryocatactes), corbul (Corvus corax).

Pe câmp, prin păduri dintre reptile cel mai des întâlnim șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de casă (Natrix natrix), vipera comună (Vipera berus),

Fig. 1.28 – Salamandră

ce stă pe stâncile golașe și însorite iar în locurile umede putem întâlni salamandra (Salamandra salamandra).(Fig.1.28).

Râurile de munte, limpezi și bogat oxigenate constituie arealul multor specii de pești printre care cel mai des întâlniți în zonă sunt: păstravul indigen (Salmo trutta fario) și păstrăvul cur- cubeu (Salmo gairdneri iridaeus), lipanul (Thymallus thymallus), cleanul (Leuciscus cephalus) și zglăvoaca (Cottus gobie) iar acolo unde apele s-au retras, lăsând în urmă bălți nămoloase, se înmulțesc nenumărați batracieni, ce fac deliciul berzelor și șerpilor de casă.

Multe din speciile de plante și animale existente în acest areal sunt rare, pe cale de dispariție, unele, sau chiar endemice și pătrunderea în aceste areale este o mare responsabilitate a fiecăruia dintre noi. Recoltarea plantelor, zgomotele puternice, facerea focului în alte locuri decât în cele amenajate în acest scop, părăsirea traseelor marcate sunt acțiuni ce pot deveni dăunătoare atât pentru natură cât și pentru persoanele implicate. Numai prin practicarea unui turism ecologic putem conserva potențialul turistic al zonei și exploatarea lui pentru o perioadă de multe

generații.

CAPITOLUL 2.

PAGINI DE ISTORIE LOCALĂ

Poziția geografică, deosebit de favorabilă așezărilor omenești, a făcut ca depresiunea Întor- sura Buzăului să fie locuită încă din cele mai vechi timpuri. Siturile arheologice ne vorbesc de urme ce atestă prezența omului pe aceste plaiuri încă din paleolitic.

2.1. Epoca veche – Vetrele paleolitice și neolitice de pe teritoriul comunei Sita Buzău- lui42 și comunei Vama Buzăului43, au adus la lumina zilei nenumărate urme de locuire a oame- nilor din epocile îndepărtate. „Teritoriul … a început să fie locuit încă din paleolitic, după cum o dovedesc de exemplu: săpăturile și cercetările făcute la Lădăuți, Sita Buzăului, Brăduț sau Valea Brădetului și altele. La Sita Buzăului a fost descoperită o stațiune în aer liber datând din perioada aurignaciană mijlocie, a cărei cercetare a început încă din 1 9 1 1 . Săpăturile făcute în 1 956 – 1 9 6 1 au dus la descoperirea unei așezări paleolitice cu două nivele de locuire: unul din aurignacianul mijlociu și tardenoasianul și apoi un al doilea, aparținând neoliticului timpuriu. Tot aici au fost identificate urme de locuire paleolitică de la sfârșitul lui Wiirm II și Wiirm III și s-au descoperit ateliere sezoniere de prelucrare a silexului cu unelte de tip gravet- tian”44.

Cele mai importante săpături arheologice în zonă au fost făcute sub îndrumarea unuia dintre cei mai cunoscuți arheologi români, C.S. Nicolăescu-Plopșor iar – prof. Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa „Istoria Românilor”, vorbind despre drumurile romane din Dacia, crede că a existat un drum natural în această epocă dealungul văii Buzăului, care lega „în scurt și ușor Siretul inferior și Dunărea cu partea estică a Ardealului”. 45

2.2 Epoca daco-romană

Vestigiile perioadei daco-romane continuă să ateste continuitatea prezenței umane; trecătoa- rea prin pasul Buzău (peste Tabla Buții), este marcată ca o ,,via strata”, între castrul roman de la Drajna–Prahova și Cumidava –Râșnov și probabil Angvstia–Brețcu, drumul pavat cu piatră în stil roman de la Sărămaș-Întorsura Buzăului, cele cca. 20 de lingouri de aur, descoperite în apropierea localității Crasna, pe valea Buzăului, purtând ștanțe de atestare a purității aurului și efigiile a trei împărați romani din sec. IV (367-383), lingouri ce au fost confecționate la Sirmium și care probabil constituiau subsidii acordate vizigoților de către împărații romani.

Toate acestea dovedesc faptul că aici era o zonă foarte circulată, prin pasurile lesne de tre- cut făcându-și drum carele cu poveri ale negustorilor, turmele de animale ori drumeți dar, din păcate tot atât de lesne au pătruns și oștile răuvoitoare ale năvălitorilor atrași de bogățiile Țării Bârsei.

Astfel, aceste drumuri au fost ca niște porți deschise popoarelor migratoare care au pătruns de nenumărate ori în Ardeal.46

Nicolăescu Plopșor, C. S., Dacia, 2, Editura Academiei, București, 1958, 384, 387. [Publicație]

Popescu, Dorin, Studii și cercetări de istorie veche, 12, 1,Editura Academiei, București, 1961, pag. 4

Podea, I. (1938), Monografia județului Brașov : vol I, Institutul de Arte Grafice „Astra”, Brașov

Someșan L., Micu E., Pop C. V. (1947), Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și eco- nomic, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale

– Brașov, pag. 26 46 Ibidem, pag. 26

Epoca medievală, până la Imperiul Habsburgic

În anul 1211, sunt aduși cavalerii Ordinului Teutonilor, de către regele Ungariei, Andrei al II-lea, cu scopul de a proteja granița de năvălirile cumanilor.47 Aceștia se așează în Țara Bârsei și pentru o mai ușoară apărare a hotarelor, își întind stăpânirea până la trecătoarea și cetatea de la Tabla Buții.(Fig.2.1)

Despre această cetate, cu numele de Kreuzburg sau Cetatea Crucii croni- carii sași spun că a fost zidită de către acești cavaleri dar se pare că începu- turile ei se pierd în negura veacurilor deoarece regele Ungariei îi cheamă pe teutoni în anul 1211, ei aflându-se la Acaron în Siria, pentru ca apoi să-i aflăm pe aceștia în cetatea de la Tab- la Buții. În acele vremuri pentru ca o scrisoare să ajungă până în Siria iar cavalerii să ajungă și ei în Țara Bârsei și să și apuce, cu mijoacele tehnice de atunci, să construiască o cetate mare, de piatră și asta într-un singur an, nu prea pare cu putință.48

După conflictul dintre regele ungar și cavalerii teutoni, aceștia din urmă, părăsesc zona, alungați de armata regelui iar cetatea, rămasă pe mâna regelui și care avea doar o mică garnizo- ană, nu poate face față năvălililor ce vor urma: tătarii în 1241, 1285, 1345; apoi turcii în 1421, 1432, 1438, 1530.

Chiar și Petru Rareș, domnul Moldovei, calcă, trecând prin pasul Buzău, Țara Bârsei și primește de la brașoveni suma de 1500 de fiorini „ca să nu facă pagubă”, pentru ca în 1599, domnitorul Mihai Viteazu, trece cu un corp de armată prin pasul de la Tabla Buții și adastă o noapte aici pentru ca apoi să plece, atrăgând și pe secui alături de el, spre împlinirea visului de a vedea unite cele trei țărișoare române. Ultima intrare a turcilor a fost la 1834, fiind respinși în Tara Bârsei de brașoveni.

Cronicarul Stefan Szamoskozi susține că, „la 15 octombrie 1599 Mihai Viteazul și oastea sa ar fi ajuns pe fânețele stăpânite de familia grofului Ioan Beldi, fânețe situate între Vama Bu- zaului și Tabla Buții, unde aștepta venirea secuilor. Domnitorul a trecut prin pasul Buzăului și cand s-a întors după înfrângerea suferită la Mirăslău”49.

Această poziție geografică a zonei a fost vitregă pentru locuitori, puși mereu pe fugă și ne- siguranță, fapt ce a frânat dezvoltarea firească a societății.

Teritoriul a fost înfeudat, în sec XlV, nobililor Beldi, Mikes și Nemes din Tara Bârsei, care au menținut un regim feudal excesiv, locuitorii fiind în mare parte jeleri.

Perioada imperiului până la Primul Război Mondial

Înglobarea Transilvaniei în Imperiul Austriac la 1699, a produs atât schimbări pe toate planurile vieții sociale; noi relții economico-sociale și administrative acestea privind în primul

Ibidem, pag. 27

Podea, I. (1938), Monografia județului Brașov, vol,1, Institutul de Arte Grafice „Astra”, Brașov, pag. 62 49 http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/romanii-covasna-harghita/intorsura-buzaului

rând organizarea habitatului zonei.

Așezările umane erau pe văi, prin luminișurile pădurii, la fereală de năvălitori, dar cantonar- ea armatei împeriale pe valea Buzăului la graniță, a dat și protecție și locuitorilor, care au ieșit

Fig. 2.2 Documentul care face referință la decretul „Aulic”, prin care se cerea constituirea de sate concentrate pe Valea Buzăului

Sursa: Sporea, Bărăgan, Corina (2014), Pri- marii comunei Vama

Buzăului.

Editura Scrisul Pra- hovean, Cerașu

la calea circulată și au conturat astfel localitatea așa cum o vedem și în ziua de astăzi.

Fenomenul s-a produs după DECRETUL AULIC, din 12 dec.1774, dat de Curtea Imperială de la Viena care cerea populației să se așeze în localități compacte să se constituie în sate și comune în Valea Buzăului (Fig. 2.2).

Harta din 1798, mentionează localitatea Vama Buzăului cu ,,case răzlețe”, ca făcând parte din Comitatul Alba Superioară.(Fig.2.3).

Informațiile documentare sunt destul de puține despre zonă datorită faptului că fiind sub stăpânirea feudalilor de la Budila și Ozun, Vama Buzăului a făcut parte din Comitatul Alba de Sus, aspect nefast din cauza instabilității administrative a comitatului, care între 1763- 1867, s-a desființat și reorganizat de mai multe ori.50

După anul 1699, când Transilvania a intrat sub dominația Imperiului Austri- ac, vama comercială a fost coborâtă la intrarea în localitatea Vama Buzăului. Din această perioadă datează și clădirile fostului post de grăniceri și ale punctului vamal

Sporea, Bărăgan, Corina, Primarii comunei Vama Buzăului. Editura Scrisul Prahovean, Cerașu (2014) p.28

(construite în secolul al XVIII – lea), astăzi monumente istorice pe raza comunei. Ulterior anului 1784, trecătoarea își pierde din importanța militară și economică, datorită deschiderii căii din pasul Bratocea-Săcele iar la 1839 se deschide drumul pe valea Buzăului pe la Siriu și se mută și oficiul vamal de la Vama Buzăului, la Siriu, în aval pe râul Buzău. Anul 1848, este nefast pentru comuna Vama Buzăului fiind prădată de insurgenții secui, supuși la represalii de aceștia și de stăpânii lor, locuitorii au fost nevoiți să fugă peste graniță în Țara Românească pentru a-și salva viața. La 23 nov.1848, pe teritoriul comunei, pe Dălghiu, au loc confruntări mulitare, rebelii secui fiind respinși de trupele de lăncieri din Țara Bârsei

Fig. 2.4 Trecătoarea de la Tabla Buții și împrejurimile ei

Sursa: Sporea, Bărăgan, Corina (2014), Primarii comunei Vama Buzăului.

Editura Scrisul Prahovean, Cerașu

conduse de viceprefectul Țării Bârsei, Constantin Secăreanu. 51

Inspectorul școlar Berecz Gyula dă anul 1820 ca an de referință privind înființarea comu- nei ca unitate administrativă, „în anul 1820 așezările care alcătuiau un sat, s-au despărțit în trei părți, luând naștere cele trei Buzae”52 dar nu dă sursa informațiilor.

Preotul Gheorghe Negoescu, în lucrarea sa Cronica comunelor Buzae în general și în special a comunei bisericești și politice Întorsura Buzăului, scrie că „prin anii 1830 sporindu-se locuit- orii Buzăului, s-au împărțit în trei comune mici având fiecare biserica sa”53

Istoricul Emil Micu, consideră că momentul constituirii comunelor buzăiene trebuie coborât mult în timp, dovadă fiind hrisoavele bisericești scrise în chirilică și vechimea bisericilor de lemn existente în fiecare așezare.54

Primul Război Mondial

Evenimentele din primul război mondial readuc în atenție această zonă de graniță a Car- paților de Curbură.

La declanșarea Primului Război Mondial localnicii așteptau cu nerăb- dare intrarea armatei române în Ardeal. Pentru înlesnirea trecerii graniței de către armata română liderii lor, au cute- zat să spioneze întăriturile de la fronti- eră, așezarea și efectivele trupelor ma- ghiare deși știau că riscau pedeapsa cu moartea. Reteaua de spionaj era o pro- vocare a autorităților maghiare pentru a anihila acțiunile românilor din Țara

Bârsei.

În Buzăul Ardelean, spionaj au fă- cut preoții Ghiță Neagovici Negoescu, din Întorsura Buzăului, Ioan Coman, din Sita Buzăului și cumnatul său, Ioan Modroiu, preot în Vama Buzău- lui. Rețeaua de spionaj a fost arestată în 22 octombrie 1915 și ei condamnați pentru înaltă trădare, nouă la moarte și șapte la temniță grea. Preoții din Sita și

Întorsura au fost condamnați la moarte iar Ioan Modroiu din Vama Buzăului la temniță grea. La recurs Împăratul a

Fig.2.5 Monumentul eroilor din Primul Război Mondial

comutat pedeapsa capitală cu întemnițare pe viață, iar după eliberarea Transilvaniei, în noiem-

Pârvu Seb.,, Românii din scaunele secuiești în revoluția de la 1848-1849, Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheor- ghe,(2014)p.. 216

Someșan L., Micu E., Pop C. V. , Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și econom- ic, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale – Brașov, (1947) pag. 33

Sporea Bărăgan, Corina. (2012), Cronica învățământului din Vama Buzăului, Editura Scrisul Prahovean, Cerașu, (2012)

Someșan L., Micu E., Pop C. V., Depresiunea Întorsurii Buzăului – studiu geografic, istoric și economic, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov, Institutul de Cercetări Economice și Sociale, Brașov, (1947) p..36

brie 1918 preoții noștri s-au întors acasă și s-au implicat activ în constituirea organelor civile și militare pentru Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918. În semn de încredere și prețuire preotul Ioan Modroiu din Vama Buzăului a fost ales delegat la Adunarea Națională de la Alba Iulia.55

Armata românăatrecut granițaînsearazileide14/27augustprintrecătorileTablaBuțiișiTătaru la Vama Buzăului și prin Siriu, la Cheia – Crasna. În câteva ore de lupte pe 15 august 1916, românii cu pierderi minime, au învins, trupele austro-ungare la Crasna și Vama Buzăului, eliberând zona. Contra ofensiva armatei germane din toamna anului 1916, cu intenția de ,, a stăpunge Carpații de Curbură prin trecătorile Bran, Predeal, Predeluș, Bratocea, Tabla Buții, Buzău, efortul fiind concentrat pe cele care asigurau pătrunderea directă spre Câmpulung, Ploiești, Buzău”56 a transformat zona și trecătorile Buzăului în teatru de război. Începând din 26 septembrie /9 oc- tombrie, până la sfârsitul lunii octombrie s-au desfășurat ostilitățăle între Divizia 6 românească și Divizia 71 honvezi inamică cu pierderi grele pentru români dar trecătorile au fost apărate și armata germană nu a străpuns apărarea romănească. La Vama Buzăului și Tabla Buții apărarea a durat pâna la sfârșitul lunii noiembrie. Zeci de eroi de pe plaiuri buzăiene, și-au jertfit viața în luptele de pe fronturile războiului ce pentru ei devenise un război sfânt.(Fig. 2.4)

Mărturie pentru aceste bătălii este Cimitirul Eroilor amenajat în urma luptelor date în 15 /16 August 1916 chiar în trecătoare. În acesta sunt îngropați 166 de victime ale unuia dintre cele mai crunte războaie din câte cunoscuse omenirea până atunci. Mânați în focul luptei de stăpâni ce nu-și mai ajungeau în lăcomia de a tot împărți și reîmpărți lumea, aici dorm laolaltă soldați români, germani, unguri și câte alte neamuri ce vor fi alcătuit armata unui imperiu multinațional și care sunt comemorați în fiecare an la cimititul din Tabla Buții, în data de 6 august (Schim- barea la Față) de către locuitorii și autoritățile din comunele de pe ambii versanți ai muntelui.

Ruine, cimitire, cruci, troițe și monumente stau mărturie faptelor de eroism ale ostașilor români ce au luptat în Războiul de Reîntregire; Trecătoarea de la Tabla Buții a fost unul din locurile în care românii din Ardeal îi așteptau pe frații lor din regat „la trecători”.

În 14 august 2016, când se împlineau 100 de ani de la intrarea Armatei Române, în Tran- silvania, aici, în valea Buzăului, în Strâmbu, cum spun localnicii, a fost ridicat, la inițiativa despărțământului ASTRA – „Buzăul Ardelean”, un monument care omagiază sacrificiul atâtor tinere vieți pentru împlinirea visului de veacuri, de a se afla toți cei de-o mamă sub oblăduirea aceluiaș steag.(Fig.2.5)

Perioada interbelică

Încă din timpul stăpânirii austriece, localitatea Vama Buzăului împreună cu localitățile vecine: Întorsura Buzăului, Sita Buzăului și Barcani erau cunoscute sub denumirea de “Buzăul Ardelean” sau “Satele Buzae”.

Până la reforma administrativă din 1925, Brașovul era împărțit era împărțit în trei plăși, 23 de secretariate comunale – cărora le corespundeau 23 de comune rurale – și o comună urbană (Brașov).

După 1925, suprafața județului a fost împărțită similar, în teritoriul orașului Brașov și trei plăși: Plasa Bran, Plasa Săcele și Plasa Buzăul Ardelean (care includea atunci localitățile: Bar- cani, Budila, Dobârlău, Întorsura Buzăului, Mărcuș, Sărămaș, Sita Buzăului, Teliu și Vama Buzăului).57( Fig.2.6)

Corina, Sporea, Bărăgan, Preoți și învățători din Buzăul Ardelean implicați în făurirea României Mari.

Editura Scrisul Prahovean, Cerașu, (2013)

Giurcă I, Acțiunile Grupul de acoperire „Tabla Buții” în primele zile de război, Revista „Buzăul Ardelean”, nr omagial,Vama Buzăului, (2016) p. 28

Sporea, Bărăgan, Corina, Primarii comunei Vama Buzăului. Editura Scrisul Prahovean, Cerașu (2014 pag.67,68

Tot din perioada Imperiului Austro-Ungar datează și actuala problemă a fondului funciar, specifică zonei “Buzăului Ardelean”. Din 1910 s-au produs un număr mare de „cumpărături românești de pământ”, din moșiile grofilor ce se îndreptau cu capitalurile spre alte domenii

Fig.2.6 Împărțirea administrativă în plăși

Sursa: Sporea, Bărăgan, Corina (2014), Primarii comunei Vama Buzăului.

Editura Scrisul Prahovean, Cerașu

de activitate economică. Multe din actele de vânzare-cumpărare din acea perioadă (redactate în limba maghiară) nu au fost operate în cărțile funciare din diferite motive.

„Acte de proprietate (urice, acte de proprietate în limba maghiară) ale sătenilor sunt puține, ei fiind și la începutul sec. XX, iobagi și jeleri ai grofilor. Puțini vămășeni au reușit să cumpere mici parcele de pădure de la grofi. Populația întregii zone fiind săracă, lipsită de pământ. Situ- ația din zonă este ilustrată, destul de veridic, de către diplomatul săcelean, George Moroianu, care în urma unei vizite în satele buzăiene, relata situația, într-o scrisoare către Alexandru Vaida Voievod la 15 august 1906… “întorcăndu-mă dintr-o excursiune în Munții Buzăului Ardealului nostru, …am găsit acolo o populație românească săracă și lipsită cu totul de pământ. Proprietarii pământului din partea locului sunt familiile Mikeș și Beldi … Nu s-ar putea oare ca parte din acele pământuri sa fie răscumpărate de stat și date la țărani cu plata în rate? ” Ilustrul economist, atașat cauzei românilor, vine și cu această propunere salvatoare pentru țărănimea română, în situația în care “…se spunea că sub guvernul Tisza era vorba ca statul să colonizeze acolo un număr de ceangăi și să le dea pământuri. ”58

O primă încercare de reparare a acestei situații se face după 1929, prin înființarea de no- tariate în zonă și înregistrarea situației de fapt a proprietarilor, în registre și foi de avere noi.

Cu toate acestea, problema documentelor care să ateste proprietatea este încă nerezolvată, deoarece intabularea terenurilor deținute de localnici este realizată într-un număr mic de cazuri; în primul rând datorită costurilor mari (în raport cu veniturile proprii) dar și a timpului mare de așteptare implicat de procedurile legale.

Acestă situație se reflectă în starea materială, economică și socială a locuitorilor și în zilele

Ibidem, pag. 57, 58

noastre, căci inexistența cărților funciare este una dintre cauzele care frânează investițiile în această comună cu repercusiuni asupra veniturilor populației și bineînțeles și asupra turismului. Dar , pentru că-n tot răul este și un bine, acest deficit a avut și partea lui bună, fiindcă a sto- pat dezvoltarea imobiliară haotică, de care au avut parte multe zone din țară, de exemplu zona

Branului.

In perioada interbelică exploatarea masivă a pădurilor din zonă a făcut necesară asigurarea transportului spre centrele de preluclare și desfacere a acestui material. În acest scop s-a con- struit o linie ferată îngustă din Vama Buzăului prin pasul Boncuța, la Măneciu – Prahova. Pe acest traseu pitoresc circula “mocănița” cu lemne, cherestea, grâne și alte materiale care asigu- rau „trocul”, la care parti- cipau oamenii de la ambele capete ale acestei linii ferate.

Al Doilea Război Mondial și perioada imediat următoare;

Cel de-Al Doilea Război Mondial a adus mari suferințe locuitorilor din Buzăul Ardelean. Sute de jertfe omenești aduse pe altarele zeilor neîndurători ai războiului (numai în Vama Buzăului sunt consemnați peste cincizeci), mari lipsuri materiale, jafurile și silniciile la care au fost supuși de către ostașii Armatei Roșii, „eliberatoare”, în trecerea lor spre vest, cred că au fost suficiente suferințe ca viața să li se pară acestor oameni a fi un iad. În aceste condiții nu este de mirare rezistența pe care au opus-o noii orânduiri pe care comuniștii, sprijiniți de tancurile sovietice voiau s-o impună acestui popor, împotriva voinței lui. Pentru că au susținut Mișcarea Legionară sau au făcut parte din organizația de tineret „Frățiile de Cruce” preotul Ioan Modroiu și Achim Borcea din Vama Buzăului au fugit și au stat ascunși ani de zile iar Ioan Sporea a fost arestat și condamnat la 7 ani de închisoare dar cea mai mare mișcare a fost organizația „Vlad Țepeș” condusă de Victor Lupșa din Sita Buzăului, organizație ale cărei aripi s-au întins din munții Vrancei până în județele Brașov, Dâmbovița și Argeș.

„Frământările localnicilor din acei ani tulburi s-au identificat cu acțiunile de sabotare a regimului comunist, coordonate de Victor Lupșa, acțiuni alimentate de speranța românilor că

,,vin americanii să-i ajute să înlăture dominația sovietică, să răstoarne regimul zis democrat popular, sau măcar le va parașuta armament ,alimente, medicamente și tot ce au nevoie pentru reușita lor” Acesta era Crezul și a lui Victor Lupșa cu care alimenta speranța oamenilor, cum declară la interogatoriul securității, Iosif Țapu din Rucăr care l-a ținut ascuns pe Victor Lupșa

,,l-am găzduit între aprilie 1951-/27 noiembrie 1955”59

Nutrind speranța că vor putea duce o luptă de rezistență până la primirea unui ajutor din afară, mulți locuitori ai Sitei Buzăului au aderat la această organizație.

„La îndemnul lui Victor Lupșa în Sita Buzăului s-a constituit un grup subversiv, nu știm precis la ce dată, știm însă cine erau cei care aveau curajul să-și asume calea jertfei: Nicolae Stroie, Gheorghe Chelemen, Petre Chelemen, Teodor Harabulea, Virgil Neagoe (cumnat cu Lupșa), Dumitru Onu, Ionică Stroie, Țică Neguț, Eugen Rusu, Alexandru Ticușan, Gheorghe Terzea, Andrei Banciu, Dinu Banciu, Gheorghe Olaru, Silvestru Neagoe, Gheorghe Tudorache și alții.”

Organizația a fost, în cele din urmă, anihilată de trupele de securitate ale regimului nou instaurat și dintre cei arestați, 24 au primit sentințe de ani grei de închisoare, iar 2 au fost con- damnați la moarte, unul fiind chiar Victor Lupșa, care refuză comutarea pedepsei în închisoare pe viață, cu condiția să-și trădează colaboratorii.

Corina Sporea, Nicolae Stroie din Sita Buzăului luptător în rezistența anticomunistă, Buzăul Ardelean, nr. 3/2016, p.27

Perioada comunistă;

Încercările de a introduce și aici colectivismul, (a fost o încercare de a crea o întovărășire), au eșuat, Satele Buzaie fiind printre puținele zone din țară rămase necolectivizate.

Industrializarea forțată, Brașovul devnind unul dintre cele mai importante centre industriale ale țării, a condus la migrarea forței de muncă de la sat la oraș, locuitorii comunelor din zonă preferând naveta la o fabrică, muncii în agricultură, gospodăria rămânând doar un mijloc de-a avea câteva resurse în plus pentru asigurarea traiului.

Criza anilor ‘80, aduce mari nemulțumiri locuitorilor de aici prin faptul că nu mai erau stăpâni pe nimic din avutul lor, neavând voie să vândă sau să sacrifice niciun animal din gos- podărie, totul era preluat de stat în baza unor contracte dezavantajoase, aceasta ducând la dez- interesul omului față de creșterea animalelor, față de tradiția gospodăriei țărănești.

Perioada postdecembristă

După 1990, această tendință s-a diminuat, datorită reducerii volumului activităților industri- ale. Oamenii s-au întors la vetrele lor dar lipsa veniturilor, totul reducându-se la agricultura de subzistență, a dus la o scădere dramatică a nivelului de trai. Începutul migrației forței de muncă în țările cu economie dezvoltată, aduce și aici o gură de oxigen, mulți tineri alegând drumuri- le Apusului, cu gândul unor câștiguri mult mai mari decât cele oferite de economia țării care

„duduia” dar bătea pasul pe loc. Din păcate câștigurile realizate prin țări străine nu au fost folos- ite pentru a fi investite în activități creatoare de plusvaloare, ci au intrat în consum creând iluzia unui nivel de trai în creștere, iluzie susținută și de propaganda politică. Poate printr-o legislație adecvată și cu îndrumări bine intenționate situația ar fi fost alta, și nu numai aici, ci în toată țara. Acum multe din veniturile celor din zonă sunt provenite din subvențiile pe agricultură acor- date de către Uniunea Europeană, fonduri ce se risipesc tot în consum. Mă tem de clipa când

aceste subvenții vor înceta.

Aș fi nedrept, totuși, dacă nu aș consemna câteva inițiative private ale unor oameni inimoși, care cu curaj și pricepere au investit banii lor și multă, multă muncă și au creat câteva micro- ferme de ovine și taurine.

Investițiile în agroturism, deși s-au pornit prin anii ‘90 cu entuziasm, au stagnat, cele câteva pensiuni deschise ori au închis ușile ori trăiesc de azi pe mâine de pe urma câtorva turiști care vin să petreacă două-trei zile la aer.

Câteva consideraȚii asupra toponimiei locale

Nu pot încheia capitolul de istorie fără a mă opri puțin asupra toponimiei locale, căci multe din oronimele și hidronimele din această Țară a Buzaielor, sunt mesageri ai istoriei, vorbin- du-ne despre evenimente din trecut și care s-au transmis prin veacuri, dovadă grăitoare a per- manenței unei populații românești băștinașe.

După Constantin C. Giurăscu, denumirea de “Buzău” apare pentru prima dată în anul 372, într-un document grecesc, referitor la martiriul Sf. Sava Gotul.

Pătrunderea nomazilor spre Europa Centrală prin această zonă a fost reflectată în toponimele locale (Vârful lui Crai, Drumul Nemțesc, munții Tătaru Mare și Tătaru Mic, Casele Neamțului, Râul Cetății etc.).

Stăpânirea acestor pământuri de diferiți profitori ai bunăvoinței regelui Ungariei, care prob- abil că adusese cu el terenul, din stepele Asiei, și-au lăsat amprenta numelui pe diverse to- ponime, Beldi-Plai, Lunca sașilor, Dealul Secuiului și altele.

După secolul XII, o dată cu dezvoltarea cetății Brașovului și creșterea activității comer- ciale, importanța trecătorii Tabla Buții sporește mult în timp. Denumirea de Tabla Buții derivă

din acea perioadă, probabil, de la „tablele” ștanțate care erau aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă când se făcea vămuirea. Această explicație, întâlnită la aproape toți autorii, fără nici o dovadă documentară mi se pare puțin cam forțată, căci într-o vreme când găsitul unei potcoave era considerat un mare noroc, simbol purtător de noroc păstrat până-n zilele noastre, să faci atâta risipă de fier prin ștanțarea unor butii mi se pare nerealistă, și mai curând aș opta să cred că s-a pierdut înțelesul orginar și s-a transmis apoi eronat, făcându-se doar apropierea de ter- meni lingvistici cunoscuți. Ceva similar, prin transmitere eronată, s-a întâmplat și cu denumirea Tigăilor din masivul Ciucaș, a căror denumire corectă este Țiglăi, termen folosit și de Valeria Velcea, în Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești, dealtfel DEX-ul explicând foarte bine acest lucru:

– „țiclắŭ n., pl. ăĭe (ung. szikla, stîncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. și cu Ceahlăŭ, un pisc în Mold., cu Țicăŭ, o mahala pe o rîpă a Ĭașilor, cu țigăŭ, și cu cĭocălăŭ [!]). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. – În Trans. țiglăŭ (BSG. 1928, 130 și 136). Și țigmăŭ (Nț.).

Este clar că termenul provine din limba sașilor (zickle= stâncă) și nu are nicio legătură cu obiectul, atât de familiar femeilor, din inventarul bucătăriei.

Maria Rodica Niculescu, în lucrarea sa „Câteva considerații privind toponimia masivului Ciucaș”, spune că „Profesorul lorgu lordan amintește intr-una din lucrările sale că un articol dintr-o revistă de prin anul 1935 menționa în Ciucaș Muntele Tigălia, nume care pare să facă trecerea intre o denumire autentică Țiglaia (la singular) și cea consemnată azi pe hărți.”60

Chiar numele munților Ciucaș este de origine recentă, el apare doar în sec. al XIX-lea, în documentele maghiare, vechea denumire fiind Pietrosu, toponim întâlnit în toate hrisoavele cancelariilor domnești sau alte acte întocmite până atunci, iar în Transilvania denumirea „Pet- ros Mons apare în documentele locale încă din sec. XVI-lea”61 , Ciucaș, ca oronim, derivând pe cât de posibil dintr-un antroponim și vehiculat mai mult în cartografie căci impunerea lui generală, ca nume al masivului, s-a realizat mult mai târziu.

Fără doar și poate există o toponimie autentică ce derivă din aspectele morfologice sau structurale ale reliefului: Piatra Laptelui, Muntele Roșu, Albele, Grohotișul etc dar harțile abundă și de denumiri, în special ale unor stânci sau formațiuni stâncoase, care relevă impre- sia imagistică lăsată primilor drumeți și care le-au transmis sau notat pe hărți cu aceste nume, denumirile originale, dacă au existat, pierzându-se, astfel avem: Babele la sfat, Mâna dracului, Sfinxul, Goliat etc.

În lucrare am optat pentru denumirile locale, Chirușca și nu Pirușca, Buzăiel (diminutiv de la Buzău) și nu Buzoel, cum des am întâlnit pe hărți sau în diferite lucrări iar pentru foarte cunoscutele, în zonă, Urlători am folosit, în paralel denumirea populară de Chișători, deși poate sună mai puțin plăcut pentru unele urechi sensibile dar acele izvoare nu urlă, în niciun caz.

Niculescu, Maria Rodica, Masivul Ciucaș : Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București (1986)

V. Chindea Despre trecutul oronimului Ciucaș, https://toponime.wordpress.com/2012/11/13/despre-tre- cutul-oronimului-ciucas/

CAPITOLUL 3.

VIAȚA ECONOMICO-SOCIALĂ

Am făcut această prezentare, mai detaliată, a așezării geografice a comunei Vama Buzăului cât și a regiunii în limitele căreia se înscrie ca parte intrinsecă a acesteia, a morfologiei reliefu- lui, structurii acesteia, biodiversistății mediului ei natural, fixând, totodată și câteva coordonate ale parcursului istoric al acestor meleaguri, din convingerea că omul, ca parte componentă a mediului natural și ca factor creator și determinant al mediului antropic, este într-o legătură in- trinsecă cu natura din care a apărut, care l-a adăpostit, hrănit și i-a oferit mijloacele de adaptare la mediu de-a lungul întregii sale evoluții pe plan biologic, social și cultural.

Deci, starea actuală a societății, a comunității locale, inclusiv a problemelor ei sociale, este reflexia interdependenței acestor factori geografici, economici, sociali, culturali și istorici și că nu se poate vorbi despre o dezvoltare durabilă, fie ea prin turism sau prin orice alt domeniu al economiei, fără o cunoaștere profundă a mediului, cu laturile lui componente, altfel putând fi oricând în pericolul de a făptui grave dezechilibre ecologice, greu de remediat sau chiar im- posibil.

Istoria cunoaște nenumărate astfel de dezastre și planeta noastră nu cred că mai poate supor- ta multe, fără a fi pusă în pericol însăși existența omului pe pământ.

Vama Buzăului ca așezare rurală

Privită din perspectiva mediului rural, chiar al comunei Vama Buzăului, cu factorii ei naturali și reflexia lor în viața de zi cu zi a oamenilor, atunci evoluția societății, problematica ei și normele de conviețuire, toate trebuie înțelese într-o interrelație, într-o strânsă dialectică a tuturor factorilor componenți, factori studiați de una dintre cele mai importante ramuri ale geografiei umane, ale geografiei sistemice, geografia rurală.

„Geografia rurală se înscrie ca o știință cu evidente subramuri de adâncime și specializare, având în vedere dimensiunile și complexitatea dezvoltării umane, evoluția habitatului rural și a activităților economice a regiunilor rurale. Astfel, se conturează următoarele subramuri:

Geografia utilizării terenurilor (land use);

Geografia agricolă (agrară);

Turismul rural (agroturismul și ecoturismul);

Geografia habitatului rural;

Geografia industriei rurale.”62

„Ruralul reprezintă spațiul integrat al formelor primare și rezidențiale, amplificat și cu structuri secundare și terțiare, într-o corelare strânsă cu potențialul productiv al factorilor de mediu”63

Astfel, în această lucrare consider necesar să fac, în mod special, analiza turismului pornind de la o analiză profundă a habitatului rural, morfostructura lui, situația așezărilor de tip rural, a gospodăriilor țărănești, analiza factorului demografic, cu tot ce implică acest lucru; elemente de tradiție, cultură, potențial uman, structura demografică pe diferite categorii (vârstă, sex, religie, etnie etc.), nivel de educație, calificare și de perspectivă (natalitate, emigrație etc.).

Apoi voi analiza habitatul respectiv din perspectiva practicării turismului rural și pentru că factorii naturali și antropici ai potențialului turistic au fost prezentați în capitolul anterior, voi

Velcea I, Geografia rurală, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, (2010) pag 15 63 Ibidem, pag. 19

vorbi de infrastructură: despre rețeaua de transporturi și comunicații (poștă, telefonie, internet), despre utilități (rețele electrice, apă și canalizare, termoficare), despre infrastructura turistică; posibilități de informare, de cazare, posibilități de agrement, trasee turistice, montane; marcaje, refugii, cabane etc.

Și dacă este adevărat că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spune marele nostru poet ardel- ean, Lucian Blaga, atunci agroturismul este singura modalitate, ca în zonele cu un mediu natu- ral deosebit sau în zone folclorice de renume, să se conserve, să se perpetueze individualitatea mediului rural aflat într-o continuă competiție cu mediul urban.

Satul Vama Buzăului (reședința de comună) este situat la:

37,5 km de municipiul Brașov (45 km pe ruta ocolitoare prin județul Covasna)

37,0 km de municipiul Săcele;

9,0 km de orașul Întorsura Buzăului;

5,0 km de satul Acriș;

5,5 km de satul Buzăiel;

9,0 km de satul Dălghiu

Centrul comunei, în satul Vama Buzăului, are grupate într-un nucleu principalele instituții: Primăria, Școala Gimnazială, Grădinița, Banca Cooperatistă, Căminul Cultural, Biblioteca și Biserica, Poliția, iar puțin mai jos (spre Brașov) este situat un al doilea nucleu, mai mic, compus dintr-un complex comercial, dispensarul uman și cel veterinar și farmacia.64

Suprafața totală a comunei este de: 156,63 km2. Conform ultimului Plan Urbanistic Gener- al, structura fondului funciar al comunei Vama Buzăului este următoarea:

Terenuri agricole: 7492 ha, din care:

arabil: 411 ha;

fânețe: 1902 ha;

pășuni: 5174 ha;

livezi: 5 ha

Terenuri neagricole: 8171 ha, din care:

păduri și tufăriș: 7229 ha;

cursuri de apă: 60 ha;

drumuri: 72 ha;

Terenuri construite: 401 ha;

terenuri neproductive: 409 ha65

Legăturile rutiere

Teritoriul administrativ al comunei este străbătut de următoarele căi de comunicații:

Drumul Județean 103 A care se desprinde din DN 10 (din localitatea Brădet ce aparține de orașul Întorsura Buzăului ), trece prin Acriș, Vama Buzăului și satul Dălghiu. Acesta are o lun- gime de 13,8 km pe teritoriul administrativ al localități, dintre care în intravilan 8,5 km; DJ 103 A are îmbăcăminte asfaltică pe tronsonul cuprins între DN 10 și satul Dălghiu inclusiv.

Drumul Comunal 49 care se desprinde din DJ 103 A în dreptul satului Vama Buzăului și asigură legătura între acesta și satul aparținător Buzăiel. El se continuă sub formă de drum forestier până sub pantele abrupte ale Muntelui Tătaru, aparținător Masivului Siriu. Toate dru- murile comunale sun deasemenea asfaltate.

Satul Vama Buzăului, reședință de comună, este situat la o distanță de 45 kilometri de Muni- cipiul Brașov (pe varianta ocolitoare ce trece prin județul Covasna), respectiv DN 10 și DN 11,

Sursa: Secretarul Primăriei comunei Vama Buzăului

Sursa: Biroul agricol al comunei Vama Buzăului

la o distanță de 37 de kilometri de orașul Săcele și la 9 kilometri de orașul Întorsura Buzăului, județul Covasna.

Distanțele de la reședința de comună la satele aparținătoere sunt următoarele: 5.0 kilometri față de satul Acriș, 5,5 kilometri față de satul Buzăiel, 9.0 față de satul Dălghiu.

Geografic comuna Vama Buzăului este cuprinsă între două trecători consacrate Pasul Bra- tocea (1263 m ), parcursă de DN 1 A – Brașov-Cheia, și Pasul Siriului, cu DN 10 Brașov-În- torsura Buzăului-Nehoiu. Ambele drumuri au fost dezvoltate după anul 1850.

Localitatea se află la punctul de trecere între Transilvania și Țara Românească ce face legă- tura peste Pasul Boncuța respectiv pe drumul forestier Vama Buzăului-Pasul Boncuța-Cheia.

Cea mai apropiată gară de comuna Vama Buzăului se află în orașul Întorsura Buzăului pe tronsonul căreia se află construit cel mai lung tunel din țară.

Descrierea principalelor drumuri din împrejurimi și a celor de acces în localitate:

Din nord se poate ajunge în localitatea Vama Buzăului prin Brădet, respectiv pe DN 10 Brașov-Prejmer-Teliu-Brădet ( Întorsura Buzăului )-Siriu-Nehoiu-Buzău. Acest drum a luat fi- ință după anul 1850 când în Pasul Siriu s-a deschis punct vamal și de trecere spre zona de șes. Are un pitoresc deosebit fiind zonă de trecere peste Munții Buzăului, unde lacul de acumulare de la Siriu a făcut ca drumul să fie suspendat.

În amonte, pe teritoriul Buzăului Ardelean întâlnim marea curbură a Buzăului, acesta dân- du-ți impresia că se întoarce spre izvoare. La mică distață de Brașov, drumul traversează Pre- deluțul, care în sezonul estival abundă de flori viu colorate. La baza acestui deal, în localitatea Teliu, își are obârșia maiestosul tunel, prin care se face legătura între Brașov și Întorsura Buzău- lui.

Din vest, drumul județean 103 A, Zizin-Dălghiu-Vama Buzăului, (momentan impracticabil pe tronsonul Dălghiu-Zizin ). Ocolește Masivul Ciucaș prin nord-est, și trece pe sub Tesla (1613

m) și Dungu (1502 m), coborând în satul Zizin și mai apoi în Brașov.

Tot din vest se desfășoară DN 1A, Brașov-Săcele-Babarunca-Cheia-Măneciu Ungure- ni-Vălenii de Munte, prin pasul Bratocea (1263 m). Pe parcursul acestui drum se pot admira pereții Masivului Ciucaș, Sfinxul și Colții Bratocei. Stațiunea Cheia așezată într-o mică depre- siune la poalele muntelui, are un peisaj deosebit de atrăgător cu poieni, păduri umbroase, ape limpezi cu albii puternic aluvionate. Este un loc de unde se pot admira măreți colții ai Muntelui Zăganu. Din aceste vecinătăți ale Vămii Buzăului pleacă trasee spre vârful Ciucașului ce se pot continua, cu trasee spre Vama Buzăului, coborând spre Valea Dălghiului sau prin șaua Ciu- cașului spre cabana forestieră Chirușca.

Pe suprafața comunei întâlnim, pe o lungime de 52,5 kilometri, drumuri asfaltate și o rețea de drumuri forestiere de aproximativ 60 de kilometri, care asigură accesibilitatea în teritoriu în proporție de 98%.

Evoluția demografică

Pentru abordarea structurii demografice a comunității la care facem referință, este necesară cunoașterea dinamicii factorilor ei componenți. Această dinamică ne dă posibilitatea estimării potențialului uman de care dispune localitatea; populația activă, nivelul de studii, starea de sănătate etc. Toți acești factori sunt definitorii în instituirea unei anumite activități, respectiv activitatea turistică ce este o activitate de anvergură la care participă, într-un fel sau altul, în- treaga comunitate.

Factorul demografic este factor primordial în studiul nostru.

Populația comunei Vama Buzăului este, după datele ultimului recensământ, de 3490 de locuitori, după domiciliu dar populația reală, stabilă în localitate este de cca. 3220 locuitori, în

descreștere față de recensământul anului 2002 când populația era de 3356.66 Densitatea medie este 22.3 locuitori/km2.

Populația pe categorii de vârstă

Grafic nr.1

Categoria 0-19 ani 25.87%

Categoria 20-64 ani – 59.31%

Categoria 65 de ani și peste

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

În ultimii 5 ani, se observă o ușoară creștere a numărului de locuitori (2,37%), astfel: Pe grupe de vârstă populația comunei Vama Buzăului se împarte astfel:

Categoria 0 – 19 ani – 903 locuitori;

Categoria 20 – 64 ani – 2070 locuitori;

Categoria 65 și peste – 517 locuitori.

Tabel nr.1 Evoluția populației comunei Vama Buzăului la 1 ianuarie, în perioada 2012-2016

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

Se poate observa că populația majoritară este populația cuprinsă între vârstele de 20 și 64 ani, adică populația activă, de asemenea copiii de vârstă preșcolară, școlară și liceană sunt în număr destul de mare. Aceasta înseamnă că populația comunei este o populație tânără cu mult potențial.

Tabel nr.2

Distribuția populației pe sexe și localitățile componente ale comunei

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

Sursa: secretarul comunei Vama Buzăului

La categoriile de mai sus pe vârste și după sex situația este următoarea:

La categoria 0-19 ani numărul femeilor este de 429 iar bărbații sunt în număr de 474;

La categoria 20-65 ani, numărul femeilor este de 968 iar al bărbaților este de 1102;

La categoria 65 și peste, femeile sunt în număr de 298 și bărbați sunt 219.

La categoria femeilor cuprinse între 20 și 65 ani, cele cu vârsta între 20 și 40 de ani sunt în număr de 468 de persoane.

Se poate observa că populația masculină depășește cu puțin populația de sex feminin dar

Tabel nr.3

Structura etnică a populației

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

Tabel nr.4

Evoluția natalității între anii 2010-2015

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

Tabel nr.5

Sporul natural al populației din comuna Vama Buzăului

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

diferențele nu fac decât să reflecte un echilibru căci diferențele sunt nesemnificative.

Ca structură etnică populația comunei este majoritar română, 3051 locuitori, rromi – 107 locuitori și alte etnii – 60 locuitori.

În ultimul an, anul 2015, au fost înregistrate 51 de nașteri și 31 decese. Tot în anul 2015 au fost oficiate 32 de căsătorii.

Populația comunei nu este una îmbătrânită, aici ne fiind foarte evident fenomenul de migra- re a tineretului către zonele urbane, aceștia preferând să facă naveta către un loc de muncă, în zonele imediat apropiate, în special în Brașov, decât să părăsească definitiv localitatea.

Construcții de locuințe și investiții edilitare

Tabel nr.6 Evoluția numărului de locuințe din comuna Vama Buzăului, înperioada 2010-2016

Sursa: Secretarul Primăriei Vama Buzăului, Recensământul populției și al locuințelor 2011

Comuna are o dinamică bună și în ce privește construcția de locuințe proprietate privată. între anii 2010 și 2015 s-au construit 69 de noi locuințe.

Locuințele sunt spațioase, construite din cărămidă și/sau lemn multe din ele fiind cu etaj, situate în aceași curte cu restul acareturilor, grajd, șură, magazii etc., formând gospodării speci- fice zonelor montane.

Imediat lângă locuință se află și terenul agricol, în parcele destul de limitate, dat fiind specificul reliefului, compus de regulă dintr-o grădină de zarzavat și o arătură cultivată, îndeo- sebi, cu cartofi, porumb, sfeclă furajeră, mai rar păioase sau plante furajere; trifoi, lucernă etc.

În curte sau în spatele casei se mai găsesc sădiți și câțiva pomi fructiferi.

Mulți locuitori dețin mașini agricole, tractoare, majoritatea lucrărilor din ferme făcându-se mecanizat; aproape nu este locuință în curtea căreia să nu se vadă un automobil iar casele dis

Tabel nr.7 Distribuția locuințelor din comuna Vama Buzăului pe localitățilecomponente,

în funcție de dotările acestora

Sursa: Primăria comunei Vama Buzăului, Serviciul de Urbanism

pun de sisteme de termoficare prin centrale termice cu încălzire pe lemne și nu mai vorbim de dotările din interior cu baie, mobilier, aparatură electrică și electronică.

Pe plan edilitar, între anii 2010-2015, au fost făcute multe investiții : s-au asfaltat peste 20 km de drumuri comunale (practic toate drumurile comunale ce țin de vatra satului, sun asfal- tate) iar rețeaua de aducțiune de apă s-a extins cu peste 25 km.

S-a construit un nou local pentru grădiniță, cu dotări de ultimă oră, s-au reabilitat școlile,

Grafic nr.2 Dinamica construcțiilor de locuințe proprietate privată din 2009 până în anul 2015

Sursa: Primăria comunei Vama Buzăului, Serviciul de Urbanism

căminul cultural, dispensarul uman cât și cel veterinar, s-a dat în folosință un nou sediu al poliției, o farmacie și s-a înființat un birou de evidență a populației.

Iluminatul public cuprinde întreaga rețea de drumuri a comunei iar rețelele de telefonie și televiziune prin cablu acoperă întreg teritoriul comunei.

Ocupațiile locuitorilor

Principala ocupație a locuitorilor din comuna Vama Buzăului este agricultura, sectorul zootehnic, cu preponderență, creșterea ovinelor având cea mai mare pondere, teritoriul așeză- rii fiind bogat în pășuni și fânețe. Fiecare familie are în grajd cel puțin o vacă, câteva oi, cai, porci și altele dar aici întâlnim și microferme cu 10 – 20 sau chiar mai multe capete de bovine și crescători de oi cu turme de sute de capete.

O altă ocupație importantă a sătenilor este activitatea forestieră, pădurea ocupând un imens teritoriu de jur împrejurul așezării. Oamenii de aici nu au fost numai simpli tăietori de lemne ci din rândurile lor s-au ridicat și oameni care au gospodărit și ocrotit pădurea, pădurari și ingineri silvici.

Bineînțeles, dintr-o comunitate rurală nu puteau lipsi meseriașii, gata oricând să repare unelte sau să făurească altele noi, toate fiind de folosință în gospodărie, așa că și aici găsim, ca-n orice sat de oameni gospodari, tâmplari, fierari sau constructori dar din păcate, multe din- tre meșteșugurile tradiționale, rotăria, fierăria sau țesutul la război și altele sunt deja pe cale de dispariție din nomenclatorul ocupațiilor rurale deoarece noile tehnologii, pătrunse și la sat au făcut ca acestea să devină nerentabile sau inutile.Forța de muncă din comună este, în mică măsură angajată pe perioade nedeterminate, o mare parte fiind necalificată sau slab calificată și obligată să lucreze ca zilieri sau sezonieri la pădure sau vara la stânele de oi.

Acest fapt este din cauză că odată cu restructurarea economiei, a industriei, s-au desființat și școlile profesionale și foarte mulți oameni s-au rezumat la absolvirea învățământului oblig- atoriu sau dacă au terminat liceul, chiar și o facultate se confruntă cu lipsa locurilor de muncă.

Numărul total de salariați este de 134, din care:

În silvicultură și exploatare forestieră – 16;

Industria alimentară – 22

Fabricarea băuturilor – 49

Prelucrarea lemnului – 2

Construcții – 1

lucrări speciale de construcții – 1

Comerțul cu ridicata – 5

Comerțul cu amănuntul – 8

Transporturi – 25

Alimentație publică – 3

Activități juridice – 1

Management – 1

Numărul total al șomerilor înregistrați este de 64 din care 28 sunt femei și 36 bărbați.

La o populație activă de peste 2000 de locuitori (grupa de vârstă 20-64 ani), se poate obser- va că cea mai mare parte a locuitorilor trăiesc de pe urma veniturilor din gospodăria proprie sau sunt nevoiți să facă naveta la mari distanțe (30 – 50km) pentru un loc de muncă.

De câtva timp mulți dintre localnici sunt angajați de firmele de pe platforma industrială brașoveană, asigurându-le transportul, dar majoritatea prestează munci necalificate, sunt plătiți la salariul minim pe economie, și doar faptul că au o gospodărie acasă îi ajută să-și supliment- eze veniturile.

O primă problemă socială cu care se confruntă populația comunei ar fi cea a locurilor de muncă de pe plan local. Aproape toate inițiativele private, cu excepția comerțului cu amănuntul, au dat faliment; brutăria, fabrica de îmbuteliere a apei, secția de prelucrare a laptelui, miniferme de creștere a porcilor, gatere, unități de alimentație publică (baruri), majoritate pensiunilor. Că a fost din lipsa banilor de investiții, că a fost nepricepere, lipsa unui ajutor din partea autorităților sau cadrul legslativ neadecvat sau chiar toate la un loc dar realitatea este că pe raza comunei inițiativa privată este aproape inexistentă.

Nici situația meșteșugarilor nu stă mai bine. Cei câțiva meseriași care existau în comună (fierari, dulgheri, cizmari, croitori, tâmplari, morari, curelari etc.) au renunțat la practicarea meseriei din lipsă de comenzi sau sunt la o vârstă înaintată și nu au avut cui să transmită mai departe cunoașterea meșteșugului.

În turism activitatea a început empiric, fără niște studii inițiale, o prospectare a pieții tur- istice, a potențialului și ofertei turistice. Din păcate s-a crezut că este suficient să înființăm o pensiune și asta va rezolva problema turismului, fără ca nimeni să se gândească la necesitatea creării unei infrastructuri turistice; o să detaliez mai jos în capitolul dedicat analizei turismului.

educație și Învățământ

Istoria învățământului pe aceste meleaguri ale Buzăului Aredelean nu se pierde în negura vremurilor, începuturile unui învățământ organizat, în limba română fiind făcut de către biseri- ca ortodoxă, în carul unor școli confesionale, acest lucru putându-se face doar după realizarea unor așezări închegate pe o vatră a satului. Istoricul Emil Micu crede că cea mai veche așezare de acest fel din regiunea buzaielor este Vama Buzăului, mai precis satul Dălghiu, care a putut lua naștere în jurul oficiului vamal coborât de autoritățile imperiale la intrarea dinspre sud a

așezării67. Cea mai sigură mărturie rămâne, deocamdată cea a istoricului maghiar Berecz Gyula care spune că la 1824 cele trei comune buzăiene aveau biserică și școală68.

După 1918 se deschide prima Școală Primară de Stat, avându-i ca primi învățători pe preoții David Coman și Ioan Modroiu.69

Astăzi comuna Vama Buzăului dispune de o școală gimnazială, clasele I -VIII, două școli primare, clasele I – IV și trei grădinițe.

Tabel nr.8

Date statistice de baza pentru anul scolar 2015-2016 ȘCOALA GIMNAZIALĂ VAMA BUZĂULUI

ȘCOALA PRIMARĂ ACRIS

Sporea Bărăgan, Corina. , Cronica învățământului din Vama Buzăului, Editura Scrisul Prahovean, Cerașu, (2012), p. 21

Ibidem p. 23

Ibidem p. 45

Sursa: Secretariatul Școlii Gimnaziale Vama Buzăului

Școala gimnazială, pe lângă cele 13 săli de clasă dispune și de un laborator informatică, două ateliere (educație tehnologică și educație plastică), un Centru de Documentare și Infor- mare, bibliotecă, ludotecă, sală de conferințe, o sală de sport și un teren de sport cu gazon artificial, multifuncțional.(Fig.37)

Fiecare clasă este dotată cu mobilier și aparatură de informatică și video modernă. Pentru elevii care vin de la mari distanțe școala este dotată cu 2 microbuze școlare.

Cu toate că învățământul se poate desfășura în foarte bune condiții cu profesori bine pregătiți ne confruntăm cu o rată de abandon destul de mare, vizibil mai ales în rândul elevilor care pro- vin din familii sărace și care sunt folosiți la munci în gospodărie. Majoritatea acestora sunt de etnie rromă. Specific acest lucru pentru că mai jos voi vorbi și de acțiunile care se întreprind pentru prevenirea și diminuarea abandonului școlar.

Tabel nr. 9

Informații de tip cantitativ si calitativ Scoala Gimnaziala Vama Buzăului

Sursa: Secretariatul Școlii Gimnaziale Vama Buzăului

Tabel nr.10

Informații de tip cantitativ si calitativ Scoala Primară Acriș

Tabel. nr.11

Informații de tip cantitativ si calitativ Scoala Primară Buzăiel

Sursa: Secretariatul Școlii Gimnaziale Vama Buzăului

Începând cu anul școlar 2015-2016, pentru micșorarea ratei abandonului școlar, s-a înființat funcția de mediator școlar, funcție care presupune o mai bună comunicare și legătură perma-

nentă, între școală și familiile în cadrul cărora au apărut probleme de această natură, școala având un substanțial aju- tor din partea autorităților. Școala a in- trat în anul școlar trecut într-un proiect numit „Autostrada către școală”, proiect ce presupunea o serie de activi- tăți extrașcolare, activități culturale, civ- ice, excursii, tabere etc. cu scopul de a-i motiva pe acești elevi.

O atenție deosebită s-a acordat ele- vilor cotați cu CES (Cerințe Educațio- nale Speciale), creându-li-se un parcurs special, în cadrul programului școlar,

Fig. 3.1 Școala Gimnazială Vama Buzăului

viitorul lor profesional și social.

astfel ca și ei să poată fi integrați în co- lectivele claselor și să aibă șanse egale în

De remarcat este participarea școlii la mai multe proiecte finanțate din fonduri europene,

proiecte Comenius sau Erasmus, desfășurate în parteneriat cu școli din alte țări ale Uniunii Europene. Trei dintre aceste proiecte au avut ca temă principală ecologia, educația ecologică a tinerei generații, cunoașterea obiceiurilor, tradițiilor, culturii altor popoare, educarea simțului civic, respectul pentru valorile altor culturi, înțelegerea ideii de unitate în diversitate.

Participările elevilor noștri la concursuri județene, naționale și internaționale, s-au soldat cu multe premii de locurile unu, doi sau trei; numai anul acesta, la Olimpiada de Limbă și Literatura Română o elevă din clasa V-a a luat mențiune la faza națională iar la un concurs or- ganizat de „Radio România Cultural”, desenul unei eleve din clasa IV-a, a luat premiul I pe țară. S-au luat premii pentru participări la activități și concursuri pe teme ecologice (Let’s be ECO), cu apariții televizate și excursii gratuite pentru elevii participanți (au participat peste 60 de elevi) sau în competiții antreprenoriale (Jobs, locul doi la faza județeană), chiar cu teme de

turism.

Dintre absolvenții Școlii Gimnaziale Vama Buzăului peste 50% urmează cursurile liceale, ceilalți îndreptându-se spre școli profesionale, numărul celor care nu-și continuă studiile spre una din direcțiile arătate sunt din ce în ce mai puțini. Absolvenții de liceu, în proporție de peste 90% urmează cursuri postliceale și studii superioare. (Fig.3.1)

Din păcate și asta se observă din ce în ce mai mult, dintre absolvenți, cei care se întorc să lucreze în comună, sunt tot mai puțini, cu tendința spre deloc. Este un aspect normal atâta timp cât comuna nu oferă locuri de muncă, sau posibilități de deschidere a unor afaceri.

Poate deschiderea către turism ar fi un mod de a atrage forța de muncă locală; ar fi nevoie de agenți de turism, ghizi turistici, constructori de baze de agrement, manageri de pensiuni și unități de alimentație publică, medici, bucătari ospătari, instalatori, electricieni și multe ale profesii și meserii ce se cer într-o intensă activitate turistică.

Starea de sănătate a populației comunei

Pe teritoriul comunei se află un dispensar cu două cabinete medicale (medici de familie), un cabinet stomatologic și două farmacii.

Starea generală de sănătate a populației este bună, nu au fost probleme epidemiologice sau sanitare. La Biroul de Asistență Socială al Primăriei sunt înregistrate 19 persoane cu handicap care au nevoie de însoțitor.

Pe teritoriul comunei există un servicu de salubritate ce colectează o dată pe săptămână gunoiele menajere de la fiecare casă iar în cele mai importante puncte ale comunei s-au constru- it insule în care se găsesc containere în care populația poate depune deșeurile pe sortimente: hârtie, plastic, metal și sticlă.

Străzile au pe tot parcursul, instalate coșuri de gunoi iar curățenia stradală se face în mod regulat, întreținerea șanțurilor și trotoarelor din fața fiecărei case revine proprietarilor.

Serviciul de gospodărie locală al primăriei are în grijă întreținerea spațiilor publice, locurile de agrement, obiectivele culturale, zonelor declarate de interes turistic..

Viață culturală

În comună există două cămine culturale și o bibliotecă publică. Școlile au și ele cîte o bib- liotecă proprie.

Tabel nr.12 Dinamica numărului de cititori, la bibliotecile comunei Vama Buzăului

Sursa; secretarul Primăriei comunei Vama Buzăului

Sursa; secretarul Primăriei comunei Vama Buzăului

În cadrul Căminului Cultural au loc periodic diverse manifestări culturale: în cea de-a doua zi de Paște un festival folcloric „Primăvara Vămășeană”, la care participă ansambluri folclo- rice din localitate și invitați din zonele apropiate, în prima duminică după Sfântă Mărie Mare are loc o sărbătoare câmpenească, tradițională, „Gospodarul Vămășan”, prilej de cântec, joc și voie bună la care participă, de asemenea, formații de dansuri populare și interpreți de muzică populară iar la Crăciun un spectacol intitulat„Seara colindelor”, spectacole susținute de coruri orchestre de cameră și interpreți de prestigiu cum ar fi: Aurel Tămaș, Irina Loghin, Cristian Pomohaci și alții.

Pe scena Căminului Cultural au putut fi urmărite spectacole cu mari maeștrii ai teatrului românesc: Maia Morgenstern, Horațiu Mălăiele, Rodica Popescu-Bitănescu, Stela Popescu, Alexandru Arșinel și alții.

Programul cultural anual la nivelul comunei Vama Buzăului cuprinde următoarele eveni- mente cărora li se alocă fonduri din bugetul local:

,,Primăvara folclorică la Vama Buzăului’’ – luna mai;

,,Fiii satului – Vama Buzăului’’ – luna mai;

,,Ziua Eroilor – Vama Buzăului’’ – luna iunie;

,,Gospodarul vămășan’’ – luna august;

„Mlădițe românești” – octombrie

,,Seara colindelor – Vama Buzăului’’ – luna decembrie;

Teatru pentru adulți și copii – organizat lunar;

Spectacole de divertisment – organizate lunar.

Pentru buna desfășurare a evenimentelor culturale, comuna Vama Buzăului deține 2 cămine culturale, în satele Vama Buzăului și Acriș, ambele recent modernizate și dotate recent cu re- cuzită scenică și mobilier adecvat.

În urmă cu câțiva ani s-a ținut o tabără de sculptură cu artiști consacrați și studenți la arte plastice de pe urma căreia comuna se poate mândri cu câteva lucrări de sculptură, în lemn și metal, lucrări ce străjuiesc drumul de la intrarea în comună sau și-au găsit locul în curțile diferitelor instituții.

Ca și populația, tradițiile și folclorul acestor locuri au un mare grad de eterogenitate, această

zonă fiind la o confluență a culturilor ardelene, buzăiene (de pe valea Buzăului) și cele din zona Teleajen, Prahova, pe aceste trecători nu se făcea numai schimb de produse ci și culturale, fără să mai socotim migrația populației în ambele sensuri; de exemplu lângă comuna Măneciu, din județul Prahova a luat ființă o altă localitate, Măneciu Ungureni, cu populație strămutată din Ardeal, silită fiind să emigreze din cauza prigoanei la care eru supuși de grofii și autoritățile maghiare.

Totuși acest amestec de tradiții și obiceiuri, în timp s-a cristalizat într-un specific local al portului, cântecelor, dansurilor și al obiceiurilor, toate transmise din generație în generație și revitalizate în zilele noastre prin diferite festivaluri de muzică și dansuri populare și serbări câmpenești, prilej de etalare a produselor culinare autohtone, un punct de atracție pentru turiști. Un reputat etnomuzicolog, profesoara Felicia Diculescu, a studiat folclorul musical și con- lindele din zonă. Autoarea înțelege perfect rolul avut în existența neamului a manifestărilor culturale în colectiv, în grupuri umane, care au ținut unitatea neamului și a limbii, a obiceiurilor și a tradițiilor culturale. Slujind acestui scop și fiind o bună profesionistă, profesoara a analizat colindele din zona Întorsurii Buzăului, cele mai vechi colinde cântate în cete, mai numeroase sau mai mici, culese de la veteranii satelor. Conținutul celor mai multe colinde este cel religios, vestind nașterea pruncului Iisus, dar și unele laice, cu conținut moral, cicluri ale naturii sau alte

obiceiuri:

,,Următorul colind redat de Gh. Baciu ,,Aste case mari și ‘nalte”, este nelipsit, se pare , în cadrul obiceiului. Textul literar aparține categoriei biblice apocrife, tipul 176- ,,Maica Dom- nului cu pruncul în brațe”, varianta A (,,Pentru a potoli pruncul care plânge, Maica Domnului îi oferă două mere (…) cheile raiului (….)”). Conform bibliografiei, care însoțeste această variantă, ea este extrem de răspândită nu numai în Transilvania, dar și în sudul țării.

I I A Aste case mari și nalte (8)

2 B Dar în ele cine șade,

C Domeleu și Domn din cer (x) (7) II /:3:/ A B Șade Maica și cu Fiul

III /:4:/ Fiul plânge tânguiește (8) IV 5 Maica Sfântă așa-I grăiește:

6 – Taci fiule nu mai plânge V /:7:/ că de toate ți-oi aduce. VI /:8:/ Două mere d-aurele,

VII /:9:/ Ca să te joci Tu cu ele, VIII /:10:/ Și cheile raiului, (7) IX /:11:/ Ca tu raiul să-l descui.

X – refrenul plasat invariabil după al doilea rând melodic.

XX – Gh. Baciu susține că ambele melodii prezentate, sunt cântate de vătași”70

Gheorghe Baciu, amintit mai sus, în context, este un foarte cunoscut poet popular, rapsod și culegător de folclor al zonei Buzăului Ardelean.

Deși istoria a fost presărată cu multe evenimente, aceste meleaguri nu le-a amprentat cu prea multe vestigii ale acestora; doar ruinele vechii cetății de la Tabla Buții, ale cărei începuturi se pierd în negura veacurilor sau șirul de construcții ale fostului punct vamal, în schimb, Mama Natură a fost foarte generoasă și a înzestrat aceste meleaguri cu monumente ce-ți încântă ochiul și sufletul cu frumusețea și măreția lor, tot atâtea puncte de atracție pentru turiști și punerea lor în valoare ar putea da alt curs vieții acestor locuitori ce stau pe o comoară dăruită de pronia

cerească.

Diculescu Felicia,, Folclorul muzical din depresiunea Întorsura Buzăului, Angustia 4, Editura „Carpații Răsăriteni” Sfântu Gheorghe, (1999) p. 367

CAPITOLUL 4.

TURISMUL ÎN COMUNA VAMA BUZĂULUI

prospectarea turistică a localității și a împrejurimilor

Am consacrat un ultim capitol analizei factorilor potențiali, ei „exprimă relațiile cu mor- fologia spațiului amenajat productiv și rezidențial. Ei însumează entități naturale și antropice (create prin tehnica și munca perenă a omului), strâns legate între ele prin relații de transfer reciproc între natură și societate.”71

O analiză a tuturor factorilor implicați în procesul apariției turismului, la dinamica acestuia și la relțiile dintre acești factori reprezintă prospectarea turistică.

În această prospectare factorii implicați sunt:

Potențialul turistic natural și antropic;

Infrastructura turistică, cu tot ce ține de organizarea și valorificarea spațiului geograf-

ic;

Pe baza analizei celor doi factori anteriori, emiterea unei strategii de dezvoltare a tur-

ismului în zona studiată.72

Ținând cont de aceste puncte definitorii ale unei prospectări turistice, am analizat în prima parte a lucrării zona geografică în care ființează, din punct de vedere morfologic, structural, din punctul de vedere al biogeografiei, și geografiei umane, apreciind că nu pot face o partajare pe criterii pur administrative a spațiului acestui areal cel constitue depresiunea Întorsura Buzăului, ci din contră, trebuie privită ca un organism unitar, atât geografic, morfologic, structural, cât și din punct de vedere demografic, căci relațiile dintre oameni transced cadrul administrativ-in- stituțional, artificial creat pe criterii pur politice. De aceea chiar și proiectele de dezvoltare a zonei, indiferent în ce domeniu, dar în special în cel turistic, ar trebui să fie proiecte comune cu implicarea tuturor factorilor responsabili pe plan politic, economic, social și cultural.

Cred că un prim pas în această perspectivă a fost făcut de Asociațiunea ASTRA, despărțămăn- tul „Buzăul Ardelean” care în toate acțiunile sale a avut o abordare unitară a fenomenului cul- tural și istoric, reușind să releve cu ocazia diferitelor activități organizate și în publicațiile sale, aspecte ale etnografiei, folclorului și istoriei comune.

În urma analizei făcute se poate spune că depresiunea Întorsura Buzăului și Vama Buzăului, în special, are un bogat potențial turistic dar ale cărui componente „… sunt slab cunoscute și încă puțin vizitate (în stare latentă)”73.

Analiza de la punctul doi ar trebui să privească conținutul în date cantitative și calitative al infrastructurii turistice existente, modul ei de organizare și valorificare.

În cadrul acestui demers m-am rezumat la spațiul strict al comunei Vama Buzăului, pentru că o analiză amplă pe întreaga regiune este mult prea laborioasă și depășește cadrul aceste lu- crări.

Informațiile le-am cules de pe teren prin chestionare și interviuri și din datele statistice fur- nizate de secretarul primăriei, registrul agricol și serviciul cadastral și de urbanism.

Se știe că trecătoarea de la Tabla Buții, Pasul Buzăului, cum mai era cunoscut, a fost una dintre cele mai frecventate rute de legătură dintre Transilvania și Muntenia. Timp de veacuri, poate milenii, mulți călători sau caravanele negustorilor, vor fi bătut acest drum și probabil zona era foarte cunoscută dar din lipsa securității cei ce treceau prin zonă, rar se opreau pe aici, ci

Velcea I., Geografia rurală, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, (2010)

Gerasim Virginia, Geografia turismului, Editura Universității „Lucian Blaga” – Sibiu (2010)

Ielenicz M, Comănescu Laura, România: potențial turistic – Editura Universitară, București, (2006)

se grăbeau să ajungă mai repede spre siguranța adăpostului ce le ofereau hanurile din cetatea Brașovului, asta dacă nu punem la socoteală vizitele reciproce ce-și făceau locuitorii de pe cei doi versanți ai munților ce veneau la rude, prieteni sau cu vreo afacere măruntă.

Abia în a doua jumătate a sec. al IX-lea putem vorbi de un început timid și asta odată cu primii pași ai turismului făcuți în Țara Bârsei, de drumeți care treceau prin pasul Zizinului sau Teliului intrând în depresiune, fie atrași de frumusețile Ciucașului, fie la vânătoare, pescuit sau în trecere pe valea Buzăului spre gurile Dunării.

O influență deosebită asupra circulației prin pasul Siriu, l-a avut construcția drumului pe valea Buzăului în 1834 și mutarea punctului vamal de la Vama Buzăului la Crasna.

Construirea căii ferate Brașov-Întorsura Buzăului cu cel mai lung tunel din țară, 4370 m, inaugurată în anul 1931 are o mare influență în dezvoltarea economică a regiunii, facilitând traficul de persoane și mărfuri între localitățile din zonă și capitala județului, Brașov.

Cu toate acestea; situarea, ca zonă geografică, în centrul țării, cu potențial turistic natural deosebit, regiunea rămâne, atât în perioada interbelică, cât și în anii ce au urmat, neinteresantă pentru economia turistică și chiar economic era o zonă nu prea dezvoltată.

Cele câteva drumuri, ce îndrumau pașii și două cabane forestiere ce ofereau, uneori, adăpost iubitorilor de drumeții montane nu puteau fi luate în considerare ca amenajări turistice.

Deși munții Ciucaș erau cunoscuți pentru frumusețile lor, erau cutreierați de turiști, existau hărți, descrieri și marcaje de trasee turistice, toate se întâmplau pe ceilalți verasanți unde ex- istau deja amenajări ale unor stațiuni; Cheia, Muntele Roșu sau accesul mult mai lesnicios de la cabana Babarunca sau din Pasul Bratocea.

Starea actuală a turismului în comuna Vama Buzăului

Primi pași într-o activitate turistică se fac după 1989, când ideile agroturismului pătrund și în zonă, sunt preluate de autorități, se fac mari planuri pe plan local și chiar la nivel județean. În anul 1993 a fost inițiată o acțiune de demarare a agroturismului și ecoturismului în Vama Buzăului, în cadrul unui program de parteneriat cu o asociație de promovare a turismului din Piemonte, Italia, se înființează cu avânt primele pensiuni, un Centru de Informare Turistică, se finanțează o tabără de sculpturi în aer liber, se pun câteva indicatoare turistice, se vorbește despre amenajarea unei pârtii de ski și montarea unei instalații de teleski, apar articole entu- ziaste în presă, pentru ca apoi prin ani 2002-2003 totul să se termine într-un fiasco total, din cauze neclare și neelucidate până acum. Ca urmare turiștii au rămas la ei acasă, pensiunile abia deschise au tras obloanele una câte una iar cele ce au supraviețuit constitue doar o mică sursă de venit suplimentar și în nici un caz posibilitatea unei afaceri aducătoare de profit și de taxe plătite la bugetul local.

Ca atare, am considerat că trebuie cunoscute problemele cu care se confruntă ori s-au con- fruntat cei care au avut pensiuni și care au renunțat la exploatarea acestora, de ce alți locuitori nu au înființat altele, cu ce fi pot fi spijiniti de către autorități.

Pentru ca localitatea să devină o stațiune turistică de interes local, este nevoie ca pe lângă investițiile autorităților locale și județene, locuitorii din zona să agreeze ideea și să se implice în activitatea de turism cu propriile lor cunoștințe și bani, în primul rând, pentru înființarea de spații pentru primirea turiștilor și a unor unități de alimentație publică.

Unul dintre criteriile de atestare că stațiune turistică de interes local, conform H.G.867/2006, este ca în localitate să fie clasificate minim 100 de locuri de cazare. Pentru ca localitatea să devină o stațiune turistică de interes local, este nevoie ca pe lângă investițiile autorităților locale și județene, locuitorii din zona să agreeze ideea și să se implice în activitatea de turism cu pro- priile lor cunoștințe și bani, în primul rând, pentru înființarea de spații pentru primirea turiștilor și a unor unități de alimentație publică.

În momentul de față, în comuna Vama Buzăului există următoarele 4 structuri de primire turstice cu funcții de cazare:

Pensiunea Alina:

Pensiunea Alina este situată în satul Vama Buzăului și este clasificată la categoria de două margarete, dispunând de 4 camere duble, o sală de mese amenajată rustic, dotată cu bucătărie, mini bar, cablu tv și internet, terasă însorită, dotată cu foișor grătar pentru barbeque, balansoar

și locuri de parcare asigurate.

Pensiunea Bastion

Pensiunea Bastion este situată în satul Dălghiu, la ieșirea către Cascada Urlătoarea, construită chiar în clădirea vechiului punct vamal.

Capacitatea de cazare a pensiunii este de 22 de locuri în 9 camere cu pa- turi duble matrimoniale și un aparta- ment. Pensiunea are o sală de conferințe și un restaurant. În curtea pensiunii sunt amenajate locuri de parcare, foișoare cu grătare și loc de joacă pentru copii. Pen-

siunea dispune aer condiționat, încălzire

Fig.4.1 Pensiunea Bastion

Sursa: http://www.vama54.ro/

centrală și conexiune internet.(Fig.4.1)

Pensiunea Vama 54 Boutique –

Pensiunea este situată în satul Dălghiu, fiind alcătuită din restaurant, chill-bar,

zonă interioară de citit, terasă, loc de joacă exterior, piscină exterioară, zonă exterioară de

relaxare.

Vama 54 Boutique dispune de 31 de locuri în 14 camere, toate cu băi, balcoane și conexiune internet camerele fiind categorisite astfel:

4 camere duble standard: Camera Bibliotecii, Camera Poveștilor, CameraFocului și Camera Echilibrului;

5 camere duble superioare: Camera Pământului, Camera Bucuriei, CameraCaldaquin, Camera Aerului, Camera Generozității;

4 camere alăturate: Camera Apei, Camera Lămpilor, Camera Imaginației, Camera Cli- pelor;

1 suită de lux: Apartamentul esențelor de lemn.

Vama 54 Boutique oferă diverse posibilități de agrement în interior, precum: cititul, degus- tările de vin, jocurile xbox.Totodată, unitatea organizează diferite activități în aer liber, precum: închirieri biciclete, vizitare-observare urși, plimbări cu trăsura / sania trasă de cai, parcurgere trasee montane, echitație, plimbări cu poneiul pentru copii și expediții, off-road.

Complexul Pastel Chalet – Sursa: http://www.pastelchalet.ro/ro/

Pastel Chalet este clasificată la categoria de trei margarete, situată în satul Dăghiu, ferită de agitația cotidiană, fiind alegerea ideală pentru regăsirea liniștii interioare. Unitatea constă într-un complex cochet format din 3 corpuri: unul pentru zona de recepție, restaurant și bar și două corpuri de cazare cu 15 camere duble, dotate cu băi, conexiune Wi-fi, dotate cu mobilier din lemn, amenajate cu elemente romantice și elegante, înnobilat cu picturi manuale.

Fiecare dintre cele 15 camere are denumirea și specificul său, fiind împărțite în 3 categorii, în funcție de stilul abordat:

Chalet Romantic – îmbină stilul rustic românesc cu cel săsesc, combinat cu elemente romantice și contemporane, alcătuind un spațiu unic, plin de visare pentru romantici, dar și de

energie pentru cei activi. Chalet Romantic cuprinde un living confortabil, o cameră de diver- tisment și 5 camere elegante: Camera Florilor, Camera Frunzelor, Camera Viselor, Camera Borangic și Camera Romantică;

Chalet Charm – este amenajat în stil rustic și dotat cu mobilier de brad antichizat, fie- care cameră fiind pictată într-o combinație de nuanțe unică și încălzită cu detaliile decorative tradiționale româneti. Motivele de pe ștergare, regăsite în ornamentele tapițeriei, se combină perfect cu eleganța vaselor din ceramică albastră de Corunt. Chalet Charm cuprinde un living modern și contemporan și 5 camere viu colorate: Camera Albastru Celest, Camera Ciocolată cu Căpșune, Camera Miere, Camera Cafe au Lait și Camera Apă de Izvor;

Chalet Cosy – este destinat relaxării, cuprinzând un living și 5 camere care spun câte o poveste: Camera Gențiana, Camera Coral, Camera Macilor, Camera Vișinie și Camera Mărțișor. În scopul relaxării, complexul oferă turiștilor acces la o colecție bogată de cărți și la un salon de masaj.

În incintă se regăsesc și spații de joacă și un atelier de creație pentru copii, iar afară sunt amenajate o terasă și un complex de joacă în aer liber.

Complexul organizează, pentru turiști, diferite activități în aer liber, precum: plimbări re- laxante în natură, plimbări cu căruța trasă de cai și parcurgerea traseelor montane conduși de ghidul unității.

Aceste două ultime locații, trebuie să subliniez, nu aparțin unor investitori locali, sunt situ- ate cu mult în afara localității și nu au nimic din ceea ce înțelegem prin unități agroturistice și prin extinderea investițiilor pe același aliniament, se va crea în viitor, un pol turistic, un nucleu care se va dezvolta pe o osatură de tip stațiune montană. Poate nu ar strica prospectarea și a unei astfel de variante în vederea creării unui proiect viitor de dezvoltare urbanistică. Un astfel de proiect se poate face și în colaborare cu localitățile vecine și care au terenuri în proprietate în zonă. Poate fi un studiu de caz într-o cercetare viitoare.

În afara celor 4 structuri de cazare, există 4 cabane pe Valea Dălghiului unde turiștii se pot odihni în timpul drumețiilor montane

Dată fiind poziția geografică a localități, extrem de pitorească, datorită existenței masivului Ciucaș în imediata apropiere de-a lungul timpului s-a format o rețea de drumuri care să poată satisface nevoile zilnice ale locuitorilor.

De secole întregi locuitorii zonei țin o legătură foarte strânsă cu zona montană, aceasta ofer- indu-le un mod de a-și asigura veniturile necesare. Pe timp de vară zona montană servește ca pășunat iar mai jos sunt fânețe pentru obținerea furajelor pentru hrana, pentru animale, pe timp de iarnă, iar pădurile oferă posibilitatea colectării fructelor de pădure, a ciupercilor și pentru lucrări de exploatare a masei lemnoase.

Dacă la început au fost poteci înguste care făcea accesibilă pătrunderea în masiv și chiar trecerea pe partea opusă a versanților munților Ciucaș și Siriu, după o vreme a venit perioa- da construiri liniilor de cale ferată înguste pe majoritatea văilor principale, care făcea posibil transportul lemnelor și a oamenilor. De ceva vreme, mocănița-linia de cale ferată îngustă a fost abandonată, iar în locul acesteia s-au construit drumuri forestiere care fac accesibilă deplasarea în zona montană din imediata apropiere.

În partea de nord-vest accesul în masiv se face pe drumul județean 103A care ajunge până la poa-lele acestuia prin valea Dălghiului și care își continuă drumul șerpuit spre Zizin, după care ajunge în Brașov,

În partea de nord-est avem drumul care face legătura între comuna Vama Buzăului și Mă- neciu Ungureni prin pasul Boncuța (1078 m). Drumul pleacă din Vama Buzăului și își continuă traseul pe Valea Strâmbului unde atenția ne este captată de frumoasele poieni de pe marginile Buzăului și de umbritele păduri neterminabile. În continuare drumul străbate teritoriul comu- nei prin valea Fetei și delimitează zona Vămii de zona regatului prin Paul Bratocea. De aici în

59

ușoară coborâre drumul parcurge Valea Stâni-Valea Teleajenelului și ajunge în stațiunea Cheia. Acest drum are multe alte ramificații care face posibil accesul în masiv. În continuarea drumu- rilor forestiere sunt amenajate o serie de trasee turistice care pătrund în Masivul Ciucaș până pe culmile cele mai înalte.

An de an exploatările forestiere au impus dezvoltarea rețelei căilor de acces spre rampele de încărcare ale aurului verde. Înaintea construirii acestora – mai ales pe malurile râurilor – oamenii locurilor au bătut poteci spre stâni și sălașuri de animale. Din secolul trecut multe din ele au fost cunoscute și ca trasee turistice, care acum sunt, în mare parte marcate.

Acestea trasee marcate sunt:

Vama Buzăului – Poiana Dălghului – Șaua Ciucaș – Vârful Ciucaș – Cabana Ciucaș,

marcaj bandă roșie, durata 7.00-7.30 ore;

Vama Buzăului – Poiana Dălghiului – sub Dungu – Poiana Teslei – Cabana Baba- runca, cruce albastră până în Poiana Teslei și cruce roșie din Tesla până la Cabana Babarunca, durata 2.30 (plus 8 kiometri drum forestier din Vama Buzăului);

Vama Buzăului – Valea Strâmbu – Curmătura Stânei – Cabana Ciucaș, marcaj cruce albastră, durata 5.30-6.00 ore. (Anexa 6 – Harta turistică a munților Ciucaș)

Prin prisma existenței acestor drumuri de acces dinspre arterele urbane spre localitate și dinspre localitate spre zona montană crează oprtunități deosebite pentru dezvoltarea localității din punct de vedere al turismului rural.

Drumurile comunale și forestiere au servit și mai servesc pentru procurarea materiilor necesare în gospodării. În perioada de vară poienile de pe malul râului Buzău și cel al Dălghi- ului abundă de oamenii care recoltează și transportă fânul pentru hrana animalelor. Tot în acest sezon crescătorii de albine își desfășoară activitatea în condiții deosebit de prielnice pe aceste văi, iar pescarii sportivi cutreiră văile.

Pentru o imagine cât mai clară asupra potențialului turistic al acestui colț de natură, dăruit cu toate frumusețile; cu păduri umbroase, poieni smălțuite cu un alai de flori, cu munți falnici și ape cristaline, a trebuit să ies din nota romantică și să privesc cu obiectivitate fața reală a lucrurilor; să văd pensiuni închise, o infrastructură turistică, practic inexistentă, cu aspecte ale activității umane, departe de a fi ecologice (pășunat în păduri, chiar în zone ocrotite), gunoaie aruncate pe malul râului sau chiar în albie, un râu secătuit de pește, câini de la stână lăsați liberi în preajma potecilor turistice sau chiar pe drumurile comunale de acces spre pensiuni și cabane, și altele.

Am vrut să aflu și părerea altor cetățeni despre starea turismului în comună și despre felul în care văd viitorul unei astfel de activități. Pentru asta am aplicat chestionare unui număr de 60 de persoane, din diferite categorii sociale cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani. Am primit răspuns numai de la 48 de persoane dar rezultatele mi s-au părut concludente. Apoi am aplicat un număr de 10 chestionare unor foști și actuali proprietari de pensiuni.

De asemenea am primit răspunsuri care mi s-au părut a fi conforme cu realitatea.

Din ansamblul răspunsurilor am tras concluzii pe care le-am folosit într-o analiză SWOT ce dezvăluie foarte bine punctele nevralgice ale turismului în comuna Vama Buzăului și căile de dezvoltare.

În final primarul comunei domnul Tiberiu Nicolae Chirilaș a avut amabilitatea să stăm de vorbă pe această temă, făcând o analiză realistă a stadiului actual al economiei în domeniul turismului din comună și să-mi expună punctele din strategia de dezvoltare viitoare a localității și cum este privit turismul în această viziune. Deși nu am fost de acord cu toate punctele de vedere am constatat că majoritatea sunt realiste realizabile și că programul vizează o dezvoltare integrală și integrată cu perspective de viitor și realizarea lor depinde doar de factori economici și politici favorabili.

Formularele chestionarelor aplicate le-am prins în anexă iar răspunsurile le voi analiza în

cele ce urmează.

Din întrebările adresate am constatat că în mod unanim se consideră ca ocupație de bază a locuitorilor sectorul zootehnic, urmată îndeaproape de activitatea de exploatare forestieră.

Tot ca răspuns unanim se consideră activitatea turistică ca fiind o potențială viitoare sursă de venit pentru populație, alții adăugând și alte servicii și activități de producție de bunuri ma- teriale: industrie alimentară, de prelucrare a lemnului.

La întrebarea asupra condițiilor pe care ar trebui să le îndeplinească o localitate pentru a deveni un punct de atracție turistică, răspunsurile au fost variate dar converg spre concluzia că este necesară o infrastructură turistică dezvoltată.

Cea mai mare problemă pe care o întâmpină un potențial investitor este lipsa intabulării terenurilor și imobilelor, fapt ce împiedică obținerea avizelor necesare, posibilitatea aplicării pentru obținerea de fonduri europene sau eventualelor credite de la o bancă.

Referitor la sprijinul pe care-l așteaptă de la autorități, mulți au spus că sunt mulțumiți de sprijinul acordat iar alții consideră că autoritățile locale au responsabilitatea în mare măsură, realizării infrastructurii turistice, investitorii particulari neavând fondurile necesare acestui de- mers.

Am constatat că, referitor la fondurile structurale, marea majoritate a celor întrebați au știut foarte puțin sau de loc, pe alții nu-i interesează pentru că se tem d îndatorări cărora nu le-ar mai putea face față iar alții au încercat să obțină și nu au reușit sau nu au avut fondurile necesare investiției inițiale. Unii consideră că aceste fonduri sunt o mare păcăleală.

Deși toți cei chestionați sunt localnici, singurele obiective turistice din localitate enumerate sunt „Valea Zimbrilor și Urlătoarea, dovadă că pentru mulți turismul este ceva static, de ime- diată vecinătate deși munții cu toate frumusețile lui sunt la o azvârlitură de băț. Asta dovedește lipsa educației în materie de turism, de viziune și chiar o înțelegere greșită a acestei acțiuni. Pentru localnici muntele și pădurea au constituit obiecte ale muncii, fie ca oier, fie ca țapinar. Turistul este, pentru el, cel ce vine cu mașina la iarbă verde, face un grătar, bea bere și lenevește la soare. Și în această direcție este necesară educația. În vederea includerii obiectivelor în cir- cuitul turistic majoritatea consideră necesară o mai bună promovare. Ca direcții de urmat se consideră necesară dezvoltarea infrastructurii turistice, a capacității de cazare, a unităților de alimentație publică etc.

La întrebarea „Ce ar trebui evitat?”, au fost notate poluarea, degradarea mediului, pășu- natul excesiv, aglomerarea urbanistică.

Majoritatea consideră că segmentul de piață țintă ar fi oameni doritori de liniște de relaxare, familiști cu copii, cei care iubesc natura și cărora le place mișcarea în aer liber. Toți sunt con- vinși că turiștii au așteptări mari de la serviciile oferite și probabil că o masă cu produse eco-

logice și sănătoase, și calitatea serviciilor pot face diferența cu alte destinații asemănătoare.

Foștii sau actualii proprietari de pensiuni consideră că lipsa infrastructurii turistice și a fon- durilor sunt cauzele principale pentru care activitatea turistică din comuna Vama Buzăului este o activitate de rangul doi, veniturile obținute din această activitate neconstituind, pentru nici unul, sursa principală de venit.

Proprietarii celor două locații turistice de care amintisem în prezentarea structurii actuale ale turismului din localitate, Vama 54 Boutique și Complexul Pastel Chalet, nu au fost ches- tionați deoarece din punct de vedere administrativ aparțin de primăria comunei Tărlungeni și activitatea lor nu are aspect de agroturism ci ține de industria hotelieră.

Analiza SWOT a turismului din comuna Vama Buzăului

Din analiza SWOT reiese clar că pe raza comunei Vama Buzăului există un potențial turistic deosebit cu multiple posibilități de pu- nere în valoare a patrimoniului natural și an- tropic, că există pași importanți care s-au făcut în dezvoltarea agroturismului, a unui turism ecologic, atât de către autorități cât și de către investitori particulari dar că există, încă foarte multe puncte slabe în dezvoltarea infrastruc- turii turistice, că investițiile sunt frânate mult de lipsa cărților funciare, de lipsa fondurilor de investiții de pregătirea precară, în domeniu, a celor ce doresc să înceapă o astfel de activitate. Într-o localitate care vrea să se dezvolte în viitor, să aibă o dezvoltare durabilă reală, tre- buie să se înțeleagă că trebuie să se păstreze autenticul rural, să se înțeleagă că dezvoltar- ea zootehniei are limite, date de limitele su- prafețelor de pășunat și a fânețelor, că activi- tatea forestieră va fi și ea limitată în viitor și că singura șansă de bunăstare este un turism rural, un turism ecologic, la care să participe întreaga comunitate, pentru o dezvoltare proporțională și în deplina egalitate de șansă a fiecărui par-

ticipant.

Potențialul axei turistice a văii Buzăului

Plecând de la poalele munților, râul Buzău străbate longitudinal comuna ce-și înfiră sal- ba gospodăriilor de-a lungul albiei și a afluenților lui, ce-și adună apele, cristaline și repezi, și care, spre nordul depresiunii întâlnind Munții Întorsurii face o întoarcere de aproape 1800 de unde și numele depresiunii și localității, Întorsura Buzăului, cunoscută astăzi și ca pol al frigurilor din țara noastră, pentru ca apoi tăind transversal straturile de fliș cretacic ale munților Siriului, să creeze un frumos defileu de circa 10 km lungime, până la Gura Siriului, unde a fost zăgăzuit de forța umană într-un lac de acumulare, lac de mare însemnătate economică dar și un deosebit obiectiv turistic al zonei.

Cam așa aș începe o prezentare a unei axe turistice dezvoltate de-a lungul văii Buzăului, dacă ar trebui să fac o promovare a zonei și a potențialului ei turistic.

Când vorbim despre potențialul turistic dintr-o anumită zonă avem în vedere potențialul natural și și potențialul cultural-istoric al zonei. Pentru valorificarea acestui potențial este nece- sară o infrastructura turistică; căi de acces, locuri de cazare, unități de alimentație publică, posibilități de îngrijire a sănătății și tratament, unde este cazul, amenajări pentru agrement etc. De regulă în cadrul potențialului turistic primează fie obiectivele naturale, fie ponderea celor cultural-istorice este mai mare și asta mai ales când vorbim de stațiuni mici a căror ofertă se rezumă la un număr redus de obiective și atunci, pentru a reține turistul cât mai mult timp, trebuie să lărgim baza ofertei turistice, fie investind pentru dezvoltarea infrastructurii turistice, de exemplu în baze de agrement, fie, fără a neglija dezvoltarea infrastructuri, prin lărgirea zonei turistice, adică prin organizarea de deplasări, excursii spre destinații apropiate, unde se poate ajunge cu piciorul, bicicleta sau, de ce nu, călare sau excursii făcute cu autocare pe rute dinainte organizate cu parteneri de pe o anumită axă turistică. Aici vorbesc despre oportunitatea creării unei astfel de axe pe valea Buzăului, cu punct de plecare comuna Vama Buzăului, celălalt capăt

sprijinindu-se pe Subcarpați, cu posibilitatea de prelungire până la municipiul Buzău

Dacă vorbim despre o axă turistică, atunci spațiul de referință se extinde, efectuîndu-se o extrapolare a ofertei turistice pe o anumită direcție, legând ca-ntr-un șirag obiective turistice ce pot fi grupate după diverse caracteristici,

după necesități, după tipul de turism ce se vrea desfășurat, după categoriile de vârstă, dorințele exprimate de turiști etc.74

Astfel turistul nu va fi tributar, pe par- cursul unui sejur, unei singure oferte, fapt ce poate fi plictisitor, ci va putea să opteze, prin excursii organizate, să viziteze și alte obiec- tive, chiar la distanțe mai mari de zona de cazare.

Am luat ca punct de plecare, al aceste axe, zona comunei Vama Buzăului, obiectul principal al cercetării din această lucrare, dar

nu acesta este singurul motiv.

Comuna Vama Buzăului ocupă un areal cu

Fig.4.2 Creasta Ciucașului

un potențial turistic excepțional dar care, din păcate, nu este aproape deloc sau insuficient pus în valoare și exploatat.

La o altitudine de peste 700 m, cu un climat temperat montan, înconjurată cu o mare nes- fârșită de păduri de fag și brad, Vama Buzăului este o oază de aer curat, liniște și binefacere.

Ielenicz M, Comănescu Laura ,România: potențial turistic – Editura Universitară, București, (2006),

Împrejurimile comunei oferă multiple posibilități de petrecere a unui sejur, pentru cei în- drăgostiți de natură și drumeții montane.

Vama Buzăului este punctul de plecare pe multe trasee în masivul Ciucaș, Tătarul, munții Siriului. Natura virgină a multor locuri, oferă

posibilitatea observării viețuitoarelor în habitatul lor, aici se poate practica vânatul și pescuitul sport-

iv. (Anexa 6- Harta turistică a masivului Ciucaș) Nu vreau să revin asupra traseelor din masivul Ciucaș, trasee ce pleacă din Vama Buzăului, sunt doar trei marcate dar ar putea exista mult mai multe și deosebit de frumoase. Mă voi opri doar asupra unuia singur, foarte accesibil, ca de altfel, mai toate traseele din Ciucaș, dar deosebit de spectaculos; traseul ce pleacă de pe Valea Dălghiului, marcaj

cruce albastră, apoi se ramifică spre stânga, în ur- care, pe marcaj bandă roșie, pe Valea Dudului.

Fig. 4.3 Mâna Dracului

Traseul se desfășoară într-o urcare ușoară pe serpentinele unei poteci ce ne poartă prin-

tr-o frumoasă pădure de fag, ce apoi face loc brădetului, care și el după traversarea unei văi torențiale, marcată de stânci din conglomerate, aproape brusc cedează locul golului alpin care ne întâmpină cu o superbă panoramă a Ciucașu- lui, cu vârful din care se desfășoară de-o parte și de cealaltă, creastele Bratocei și cea a Zăganu- lui.(Fig. 4.2)

Dar cea mai mare surpriză este imaginea unor stânci imense, impresionante, ce par în- mănunchiate degetele unei mâini ce se ridică

disperată spre cer, poate în intenția de a cere

Fig. 4.4 Babele la sfat

îndurare sau ajutor.

Este vorba de Mâna Dracului, iar dacă ne

continuăm drumul spre vârf vom întâlni „Babele la sfat, pe Goliat, turnuri de cetăți ruinate de vremuri, văi torențiale cu abrupturi de te ia amețeala și

mult e alte frumuseți neasemuite. (Fig. 4.3, 4.4, 4.5)

Situl ,,Ciucaș’’ este foarte important, fiind unul dintre puținele teritorii cu o valoare foarte înaltă a biodiversității. Astfel, deși ocupă doar 0,09% din suprafața țării, situl cuprinde o impresionantă diversitate ecologică și

biologică, reprezentată prin:

12 grupe de ecosisteme;

15 tipuri de stațiuni forestiere, amplasate pe 3 etaje fitoclimatice;

38 de tipuri de pădure grupate în 8 formații fores- tiere;

16 tipuri de ecosisteme forestiere constituite din păduri virgine și extravirgine;

22 de tipuri de habitate naturale protejate de interes Fig.4.5 Goliat

comunitar, dintre care 5 prioritar protejate;

3347 de specii, dintre care 1738 specii de animale, 1200 specii vegetale și 409 specii de fungi, 334 dintre acestea (10%) fiind protejate de lege.

Un viitor complex turistic va fi dezvoltat la inițiativa primăriei locale, în parteneriat cu investitori străini și români.

Este vorba despre proiectul ,,Valley 21 – Building The Future in Vama Buzăului’’ a fost inițiat în anul 2009, prin fondarea companiei Dălghiaș Development, de către o echipă de in- vestitori olandezi și români.

În luna decembrie 2010, a fost înființat parteneriatul public-privat, concretizat într-un con- tract de asociere în participațiune, semnat între Dălghiaș Development și Primăria comunei Vama Buzăului.

Scopul asocierii a fost acela de a dezvolta un proiect de tip condominiu, concretizat într-o stațiune ecologică pe o suprafață de 68 de ha, care să cuprindă 68 de case de vacanță și un cen- tru de facilități, cu servicii de informare și activități turistice, în cadrul căruia investitorii alocă resursele financiare, iar Primăria pune

la dispoziție terenul, cu condiția păstrării nealterate a aspectului zonei.

Înaintea asocierii în acest proiect, Primăria comunei Vama Buzăului a obținut acordul local- nicilor și s-a

asigurat că investiția propusă este într-o perfectă integrare cu mediul.75

În anul 2011, un grup de arhitecți olandezi au început colaborarea cu o firmă de arhitectură românească, în vederea obținerii PUZ-ului pentru ,,Valley 21’’, acesta fiind finalizat și aprobat de către Consiliul Local al comunei Vama Buzăului în anul 2012.

În anul 2013, arhitectul italian Luca Fornarolii, împreună cu o firmă de arhitectură peisagis- tică din Rotterdam, au colaborat pentru elaborarea Masterplanului și a graficului de execuție, iar în anul 2014 a fost obținută autorizația de construcție pentru prima casă pilot a stațiunii ,,Valley 21’’.

Construcția primei case, SOLIS, a început în luna mai 2015 și a fost finalizată în anul 2016. Specificul ecologic al proiectului a pornit de la dorința de a construi o stațiune într-un peisaj montan superb, fără a altera în niciun fel mediul înconjurător sau aspectul zonei, motiv pentru care poziționarea caselor este făcută la distanță unele de altele pentru a avea cât mai multă lu- mină naturală și a nu obtura priveliștea. Casele se încadrează perfect în teren, chiar sub nivelul solului, au panouri fotovoltaice pentru energie electrică și apă caldă, șeminee moderne cu con- sum redus de energie, iar terasele au acoperiș verde care vara ține răcoare și eliberează oxigen în atmosferă.

Locuințele vor avea între 93 și 129 mp suprafață utilă și vor dispune de bucătărie+ living, câte 2 sau 3 dormitoare cu câte 2-3 băi și terase.

O parte din case vor fi vândute direct clienților, iar o altă parte vor putea fi închiriate de către turiști. Pe lângă cele 68 de locuințe, la intrarea în stațiune va fi construit un Centru de facilități pentru rezidenți și turiști, cu servicii de pază, întreținere a locuințelor, informare turistică, pi- scine naturale cu apă captată din râu și filtrată, precum și cafenele și restaurant unde se vor putea servi produsele tradiționale ale zonei.

Cei dornici de cunoaștere a trecutului pot face vizite la ruinele ceății Kreuzburg, de la Tabla Buții, fost bastion așezat la hotare în calea prădătorilor, pot cunoaște trecutul tumultos al acestei zone prin vestigiile rămase, cum ar fi Festungurile, amplasamente militare din sec al XVII-lea, constând din valuri de pământ, înconjurate de șanțuri și, probabil întărite cu palisade din lemn, așezate la intrarea în comună, pe direcția din care veneau vrășmașii ce călcau hotarele, pentru a le sta în cale și a le stăvili înaintarea pe cât era de putință.

Sursa: http://www.valley21.ro/

Da, căci această trecătoare, pe la Tabla Buții, a fost nu numai un pas de legătură între românii de pe cei doi versanți ai muntelui dar a fost și locul pe unde au pătruns, multe oști vrășmașe venite după pradă, potopind cu hoardele lor aceste meleaguri, răvășind viețile locuitorilor, nevoiți să se ferească prin păduri și pe văi ascunse din calea răutăților lor, dovadă sunt multe toponime ce au întipărit în memoria locurilor aceste fapte; muntele Tătaru, Tătăruțu, Părăul Turcului, Valea Sasului, Vârful lui Crai etc.

Ruine, cimitire, cruci, troițe și monumente stau mărturie faptelor de eroism ale ostașilor români ce au luptat în Războiul de Reîntregire; aici, trecătoarea de la Tabla Buții a fost unul din locurile în care românii din Ardeal îi așteptau pe frații lor din regat „la trecători”.

În 14 august 2016, când se împlineau 100 de ani de la intrarea Armatei Române, în Tran- silvania, aici, în valea Buzăului, în Strâmbu, cum spun localnicii, a fost ridicat, la inițiativa despărțământului ASTRA – „Buzăul Ardelean”, un monument care omagiază sacrificiul atâtor tinere vieți pentru împlinirea visului de veacuri, de a se afla toți cei de-o mamă sub oblăduirea aceluiaș steag.

Nu putem părăsi teritoriul comunei fără a face o vizită la rezervația de zimbrii „Valea Zim- brilor”, din satul Acriș, reper important pe harta comunei, atât de interes turistic cât și un demers important în acțiunile de conservare și

protejare a speciilor aflate pe cale de dispariție.(Fig. 4.6)

Proiectul a demarat în ianuarie 2008, ideea înființării unei rezervații de zimbri fiind aprobată de către co- munitatea locală, în urma consultărilor publice pe această temă.În luna martie 2008, Primăria comunei Vama Buzău- lui, în parteneriat cu Primăria comu- nei Prejmer și cu Agenția de Dezvoltare Durabilă a Județului Brașov (ADDJB)

au inițiat demersurile de înființare a

Asociația ,,Valea Zimbrilor’’, având ca obiective:

Fig. 4.6 În Valea Zimbrilor

Conservarea speciei zimbru printr-o serie de acțiuni de educație ecologică și conștientiza- re publică în rândul populației;

Dezvoltarea unui brand (ceea ce s-a și reușit), al localității, pentru atragerea turiștilor în zonă și dezvoltarea lui ulterioară prin mărirea arealului de răspândire a speciei, la început în semilibertate pentru ca apoi, în viitor, zimbrul să devină una dintre podoabele pădurilor noastre. În luna mai 2008, au început lucrările de amenajare a rezervației, conform standardelor europene, pe o suprafață de 12 ha de pășune, apelându-se în acest sens, la cei mai buni experți

din domeniu.

În luna noiembrie 2008, în urma contactării diferiților crescători de zimbri din Europa de către reprezentanții ADDJB, au fost achiziționate primele 5 exemplare: 2 dinAustria, 2 din Elveția și 1 din Italia.

În anul 2009, alte 5 exemplare de zimbri au fost aduse din Franța. Pe lângă cei 10 zimbri, în rezervație au fost aduși 3 cerbi și 2 ciute. În decurs de 7 ani, în rezervație s-au născut 24 de pui de zimbri, numărul exemplarelor ajungând în prezent la 34, ceea ce reprezintă cea mai mare rată de creștere a numărului de zimbri în captivitate din România.76

Următoarea etapă fiind extinderea terenului alocat rezervației la o suprafață totală de 98 ha,

Sursa: Roth Cristian Fabian, administratorul Rezervației „Valea Zimbrilor”

suprafață ce se întinde pe cele două maluri ale râului Buzău cuprinzând și o bună porțiune de arboret.

Fig. 4.7 Lacul Vulturilor

Părăsind teritoriul comunei, pentru cei interesați de turism montan, mai au posibilitatea parcurgerii unor trasee, fără prea mare grad de dificultate, dar interesante și spectaculoase. Primul ar fi o incursiune pe munții Siriului, cu relief structural și periglaciar, traseu abordabil atât din Vama Buzăului, din satul Buzăiel, pe poteci nemarcate, din păcate, fie aproape de ieșirea din depre- siune, din localitatea Crasna, pe drum forestier și apoi pe poteci marcate, ur- când spre vârful Mălâia, la baza căruia vom întâlni un frumos lac, de origine glaciară, nivală sau de baraj natural, după tot atâtea opinii, lac cu o suprafață

de peste 10.000 m2 și o adâncime maximă de cca. 3 m. (Fig.4.7)

În oglinda acestui lac vin vulturii, primăvara, să-și scuture penele și să-și astâmpere setea cu apa aceasta dătătoare de tinerețe, sune legenda. Frumusețea locurilor și legendele spuse de păstorii ce-și poartă turmele pe acești munți au inspirat pe marele povestitor ce a descris frumusețile locurilor într-o memorabilă operă, o odă, un elogiu adus patriei mamă, România.

Este vorba de Alexandru Vlahuță care vizitând aceste locuri spunea „…ne uităm în apa lucie, în adâncul albastru al acestui crâmpei de cer încopcit în stânci, la picioarele noastre. Ș-o clipă trăim în basme. Aici spun ciobanii că vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să-nti- nerească, aici își învață puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor”. (România pitorească. În munții Buzăului. Siriu.)

Trecând apoi prin „Poarta Vântu- rilor”, potecile ne poartă pașii spre vârfu- rile Mălâia (1668 m) și Siriu sau Bocâr- nea(1657), unde se deschide o minunată panoramă asupra depresiunii Întorsura Buzăului, spre Ciucaș, și pe valea Buzău- lui, până departe, spre Penteleu.

De la Crasna intrăm în defileul Buzău- lui ce delimitează, printr-o vale transver- sală, munții Siriului de Podu Calului și ne conduce printr-un peisaj mirific, ce poate fi admirat, de-a lungul șoselei ce urmează firul apei, din diferite locuri de popas, locuri minunate de belvedere, de

unde putem privi cu emoție firul văii ce se desfășoară cu aproape 50 m mai jos,

Fig.4.8 Cascada Cașoca

putem face fotografii și ne desfăta privirea admirând peisajul sălbatic cu pereți de gresie în care Buzăul și-a croit, cu milioane de ani în urmă cale spre dealuri și câmpii.

Munții Podu Calului sunt împărțiți de văile Harțagu și Cașoca în trei culmi cu un relief structural format din gresii, marne și șisturi, dând naștere, în funcție de duritatea rocilor la chei

și cascade sau provocând alunecări de teren.77(Fig.4.8)

Munții Penteleu, cu vârful Penteleu (1772m), pot impresiona cu masivitate gresiilor strâns cutate, cu văile înguste, cu sectoare de chei pe Bâsca Mare

Până aici, la Harțagu, am putut vedea adevărate ziduri de gresie în văile adânci, defilee tăi- ate în gresia dură, grohotișuri, lacuri, în munții Siriului sau

Lacul Negru și Lacul Roșu pe culmea Penteleu sau lacurile de pe culmea Ivăneț; Lacul Tâlharilor și Lacul Mociaru.78

Șoseaua se strecoară prin chei peste viaducte suspen- date pe piloni de peste 40 de metrii și ne poartă de-a lungul lacului de acumulare Siriu, spre baraj, o impunătoare con- strucție, ce pune stavilă apelor spre bucuria ochilor ce au în față un minunat peisaj cu lacul în care se oglindesc deopo- trivă culmile împădurile ale munților de pe ambele maluri ale lacului. Puțin mai jos, de la Gura Teghii, urmând talve- gul văilor râurilor ce contribuie la plinătatea vadului Buzău- lui, prin aportul ce și-l aduc prin tumultul apelor afluenților ce se scurg de pe versanți, putem urca pe drumuri forestiere și poteci bătute de turmele de oi de de turiști, de asemenea, spre culmile Penteleului, trecând prin spectaculoase rupturi de pantă cu pereți de gresii și marne, în care apele au săpat adânc sau unde duritate rocilor le-a stat în cale le-au depășit prin praguri, repezișuri și cascade, cum este valea afluentu-

lui Cașoca. Fig. 4.9 Piatra altarului

Pentru cei dornici de aventuri de neuitat râul Buzău

oferă și această posibilitate. Câteva cluburi de rafting din Brașov se-ntrec în a organiza ture de rfting, pe acest râu, începând din luna aprilie și până târziu în octombrie, ture ce se desfășoară pe distanțe de 10-15 km, chiar de la baraj și mergând până mai jos de Nehoiu.

Pentru că tot suntem în zonă, se poate combina o drumeție prin munții Buzăului cu o îm- bogățire a cunoștințelor despre istoria aceste locuri, vizitând așezările rupestre și așezăminte

monahale, ce se-ntind pe o arie largă, începând din munții Siriului, culmea Ivăneț, ajngând până în Subcarpați, pe valea Nucului.(Fig. 4.9, 4.10)

În localitatea Colți se poate vizita și singurul muzeu din țară al chihlimbarului.

Oferta turistică este la fel, foarte bogată și dacă ne continuăm periplul spre Măgura pentru a admira sculpturile în piatră sau alegem să mergem spre Berca la vulcanii noroioși.

Am făcut doar o trecere succintă a potențialu- lui unei axe turistice, rezumându-mă la a puncta

Fig. 4.10 Chilie monahală rupestră

câteva obiective doar, (multe din ele fiind prez- entate în capitolele anterioare râul Buzău, Lacul

Siriu, etc.) din vasta ofertă a unei astfel de axe iar acest demers s-ar vrea constituit într-un vast proiect ce ar duce la dezvoltarea turismului în zonă cu beneficii mari pentru toate comunitățile acestei axe.

Ielenicz, M. (1984) Munții Ciucaș-Buzău : studiu geomorphologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, (1984) p. 15

Ielenicz M, Comănescu Laura (2006), România: potențial turistic – Editura Universitară, București, (2006)

Arii protejate în masivul ciucaș

Țiglăile Mari-Vârful Ciucaș

Această zonă protejată se află în centrul masivului și înglobează două dintre cele mai în- alte vârfuri: Vf.Ciucas (1954 m) și

Vf.Tigăile mari (1862 m). Această zonă concentrează grupuri de turnu- ri, ciuperci, abrupturi și stânci cu di- mensiuni uriașe și forme deosebite. (Fig. 4.11)

Ceea ce se impune de la prima vedere este ansamblu de turnuri țu- guiate sau rotunjite, când înșirate când grupate în mănunchiuri cu înălțimi diferite: “Babele la Sfat”, “Ciupercile”, “Turnul lui Goliat”, “Mana Dracului” și altele. De re- marcat sunt și abrupturile de peste

30 metri, ce par a fi șanțurile de apărare a unei imense cetăți.

Fig. 4.11 Țiglăile Mari

Țiglăile Ciucașului au fost propuse ca rezervație atât pentru frumusețea lor morfologică, cât și pentru flora și fauna ce-o adăpostesc. Aici te bucuri în luna iunie de roșul de foc al bujorului de munte, mai apoi de parfumul vanilat al sângelui voinicului sau grațioasele albumițe ce cresc pe brânele suspendate. Deasupra crestelor poți vedea zborul planat al vulturului pleșuv sau al acvilei.

Fig. 4.12 Culmea Zăganu

Culmea Zăganu-Gropșoarele Se află în sud-estul Munților Ciu- caș, separând Teleajenul de Telejenel. Privită de departe această culme iese în evidență prin două aspecte: vâr- furile înșirate de la nord la sud, ceea ce crează imaginea unei lame de fi- erăstrău, și versanții abrupți de peste 600 m, orientați spre est și vest. În partea sa nordică în masă conglomer- atelor predomina elemente provenite din roci cristaline și eruptive, pe când

în partea sudică întâlnim calcar.

Creasta poate fi împărțită în două sectoare: jumătatea superioară (1500-1862 m), cu vârfuri și turnuri, separate de hornuri și văi adânci, și

poalele cu pante domoale, acoperite de păduri de conifere. Rezervația propriu-zisă se afla în treimea superioară a culmii și include tot ansamblu de coloane, vârfuri și culmi secundare ce se desprind din cele două vârfuri importante, Gropșoarele(1862 m) și Zăganul(1785 m). (Fig. 4.12)

Deși fiecare dintre aceste două regiuni, prezentate mai sus, se caracterizează prin specii de plante răspândite neuniform, asemănările sunt destul de mari ca să putem vorbi de vegetația ambelor regiuni. Floarea de Colt (Leontopodium alpinum) este rar întâlnită în zona Țiglăilor Mari.

Foarte întâlnite în pajiști sunt tufișuri de ericaceae: afin (Vaccinium myrtillus), smirdar(Rho- dodendrom kottschyi) și ienupăr (Juniperus sibirica). Vegetația pajiștilor e dominată de speciile de graminee și leguminoase. Ca plante cu flori amintim campanulele (Campanula napuligera),

toporași (Viola declinată), stânjen- elul de munte (Iris ruthenica), ga- rofița (Dianthustenuifolius). Aces- tea ar fi doar câteva exemple din vastă vegetație a rezervațiilor din masivul Ciucaș.

Fig. 4.13 Șuvițele Benii

Șuvițele Benii

Cea de a treia zonă pusă sub oc- rotire se afla în bazinul superior al Teleajenului. Ea rezultă din unirea apelor mai multor pâraie care co- boară în depresiunea Poiana Stanei.

Două dintre ele – Valea Stanei și Pârâul Alb – se impun în peisaj prin dimensiuni și debite bogate. Interfluviu care le separă, Culmea

Șuvițelor, constituie unul dintre cele mai frumoase sectoare ale munților.

Prezența calcarelor și a conglomeratelor calcaroase a facilitat dezvoltarea în lungul Pârâului Alb a două mici sectoare de chei. Ele impresionează prin îngustime, versanți abrupți și izvoare cu debit foarte mari. Aici există și

trei peșteri mici la o altitudine de cca 1200 m. Și în această zonă se întâlnește floarea de colț, datorită faptului că locurile sunt mai in- accesibile celor care au distrus-o în celelalte părți ale masivului. (Fig.4.13)

Pâlcul de jnepeni de pe muntele Bratocea

Între Pasul Bratocea (sud), șaua Țiglăilor (nord), valea Bratocea (vest) și pârâul Berii (est) se în- tinde pe aproape 6 km o culme cu înălțimi destul de mari (1600m).

Pe latura de sud-vest a culmii,

Fig. 4.14 Jnepeni pe culmea Bratocei

aproape de limita superioară a pădurii de molid se afla “Sfinxul din Bratocea”, stanca meșteșu- git dăltuita de îngheț-dezgheț, spălare de suprafață și vânturi.

Vârful Bratocea (1769m) se află în centrul culmii, este conic și are poalele îmbrăcate în ceea mai mare parte în ienupăr și jneapăn. (Fig.4.14)Pe această culme apare un grup de jnepeni aflați sub ocrotire, dar sunt și multe alte specii de plante.

Zona cu rhododendron din munții Ciucaș – Muntele Roșu

Se afla la punctul de întâlnire a potecii care urcă pe Muntele Roșu cu cea care vine de

pe Culmea Gropșoarele (1862 m), oferind spre încântare, pe o suprafață de aproximativ 2 ha de smirdar (Rhododendron kotschy) sau bujor de munte, plantă ocrotită și declarată monument al naturii, o pajiște imensă care la începutul lunii iu- nie se colorează în roșu datorită miilor de flori de bujori. (Fig 4.15)

Fig. 4.15 Muntele Roșu

Zona Chișătorilor (Urlătoare) din Vama Buzăului

Acest sit a fost descris la prezentarea rețelei hidrografice a masivului și asta pentru că nu este cuprinsă încă în ariile ocrotite ale Ciucașului.

Deși s-au făcut demersuri de către mai multe organizații ecologiste, în acest sens, se pare că lentoarea birocrației instituțiilor noastre face ca acest splendid monument natural, de un de- osebit interes turistic, să nu figureze printre zonele protejate, fapt care a și permis autorităților locale, în urmă cu aproape douăzeci

de ani, să capteze o parte din izvoarele Urlătoarei Mici, aducându-se un grav prejudiciu mediului prin deteriorarea aspectului natural și reducerea debitelor cascadelor. (fig.4.16, 4.17)

Acestea sunt principalele zone ocro- tite din munții Ciucaș, zone de o deose- bită atracție și dată fiind și accesibilitatea traseelor montane fac din masivul Ciucaș unul dintre cei mai căutați munți pentru turiști, sursă economică importantă pent- ru localitățile din preajmă dar și un mare

pericol de degradare a acestor situri na- turale prin acțiunile rău intenționate ale

Fig. 4.17 Cascada Gențiana

Fig. 4.16 Cascada Urlătoare

unora. De aceea este necesară o supraveghere deosebită din partea celor îndrituiți, personal silvic, jandarmerie montană, salvamont etc. pentru ocrotirea acestora.

Principalele pericole ce ar putea afecta ariile protejate din munții Ciucaș ar fi păstoritul abu- ziv, defrișări masive (tăierea pădurilor la ras), braconajul și turismul haotic.

Creșterea numărului de ovine, este o latură a creșterii economice dar a dus la alocarea spre a fi locuri de pășunat a unor suprafețe ce erau inițial fânețe și astfel se crează distrugerea a nu-

meroase specii de plante cu flori ce înmiresmează aerul și dau farmecul poienilor de munte, știut fiind că pășunatul oilor este cel mai distructiv, plantele fiind retezate la nivelul solului și astfel sunt împiedicate să se mai poată înmulți.

De asemenea păstoritul la lizieră sau chiar prin pădure duce la degradarea fondului forestier prin distrugerea puieților.

Tăierile la ras sunt lepra munților noștri și dacă fenomenul nu este foarte frecvent în această zonă, exemplele negative din alte masive muntoase, ar trebui să îndemne la mai multă vigilență organele silvice..

Braconajul nu este o practică des întâlnită dar cred că poate fi considerată ca acțiune de braconaj lăsarea câinilor ciobănești liberi, fără jujeu, fapt care duce la distrugerea speciilor de animale mici de pe anumite areale.

„ … valoarea cantitativă și calitativă a componentelor naturale a potențialului turistic este determinantă în dezvoltarea turismului, exploatarea irațională după un anumit timp poate con- duce la distrugerea principalului suport din care turismul e desprins …” 79

Este foarte adevărat, valoroase din punct de vedere economic, siturile naturale pot fi deg- radate sau chiar distruse de exploatare irațională și aici am putea să enumerăm culegerea plan- telor, în special a celor ocrotite, de către turiști, aruncarea gunoaielor la întâmplare, camparea în locuri nepermise, poluarea sonoră, degradarea voită a arboretului, a indicatoarelor, marcajelor și refugiilor etc.

Politici și strategii de dezvoltare privind protecția mediului în zonele analizate

Dezvoltarea durabilă oferă un cadru prin care comunitățile pot folosi în mod eficient re- sursele, pot crea infrastructuri eficiente, proteja și îmbunătăți calitatea vieții, pot crea noi ac- tivități comerciale, care să le consolideze economia. Ea poate ajuta la crearea de comunități sănătoase, care să poată susține atât noua noastra generație, cât și pe cele care urmează. Agro- turismul este o formă particulară de turism, mai complexă care cuprinde pe lângă activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestarea de servicii, sport, distracții, etc.) și activitatea agricolă practicată de gazde (activități productive și de prelucrare a produselor agricole și de comercializare a acestora). Pentru locuitorii din zona munților Ciucaș acesta se constituie ca o alternativă economică la ocupația lor de bază, agricultura.

Agroturismul este și o alternativă ecologică fiind mult mai bine integrat mediului natural, prin raportarea neagresivă la acesta, prin protejarea, conservarea și dezvoltarea resurselor na- turale, nepoluante.

Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin Ordi- nul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România), conform Directivei Habitate a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.864 hectare.

Suprafața ariei naturale fiind acoperită în cea mai mare parte (60 %) de păduri; manage- mentul sitului este asigurat de Direcția Silvică Ploiești (Ocolul Silvic Măneciu).

Prima inițiativă de înființare a Parcului Național Ciucaș a fost lansată la Brașov de Agenția Națională pentru Protecția Mediului în data de 3 martie 2008, la propunerea Institutului Națion- al de Cercetare-Dezvoltare pentru Silvicultură (ICAS), însă reprezentanții Regiei Publice Lo- cale a Pădurilor Kronstadt și Ocolului Silvic Ciucaș R.A. Tărlungeni s-au opus proiectului.

Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habi- tatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de co- nifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni

Gerasim Virginia (2010), Geografia turismului, Editura Universității „Lucian Blaga” – Sibiu (2010)

montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic.80

Prin aceste măsuri s-a făcut un prim pas dar numai definitivarea declarării masivului Ciucaș ca parc național va duce la asigurarea protecției, conservării și dezvoltării acestui areal de o neasemuită valoare peisagistică și de o mare importanță pentru turismul din zonă.

O instituție cu un rol de mare importanță pentru realizarea acestor obiective este Agenția Națională pentru Protecția Mediului pe scurt ANPM, în subordinea Ministerului Mediului, „in- stituția de specialitate a administrației publice centrale cu competențe în implementarea politi- cilor și legislației din domeniul protecției mediului” și „Secțiunea Natura 2000 în România din cadrul proiectului 17609 SMIS-CSNR “Campanie Națională de conștientizare privind impor- tanța conservării Biodiversitații prin Rețeaua Natura 2000 în România”, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2206 din 07.12.2010, cofinanțat de Uniunea Europeană din Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operational Sectorial (POS) Mediu 2007-2013, Axa Prioritară 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru prote- jarea naturii, Domeniul Major de Intervenție 4.1 și implementat de Fundația Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD) în parteneriat cu Ministerul Mediului și Pădurilor.”

Concluzii și propuneri

Am încercat să cuprind în aceste patru capitole cât mai multe aspecte din vastul spectru ce-l formează prezentarea unei zone, încercând să pătrund subtila împletire a valențelor mediului natural cu cel antropic și desfășurarea ei atât de-a lungul secolelor, cât și împletirea lor pe ver- ticală pe o scară axiologică, a valorilor materiale, social și culturale. Am încercând să întrevăd și să explic anumite fenomene sociale, stări de fapt actuale ca reflectare a multor evenimente petrecute în secole, care deși au fost date uitării, continuă să fie active în conștiința colectivă, definitivând trăsăturile de caracter ale munteanului, care a muncind din zori și până seara, vară- iarnă, pe pământuri ce ar fi fost de drept ale lui, dar i-au fost răpite de legea celui mai tare și care niciodată nu a putut să se bucure pe deplin de roadele efortului depus.

Obișnuit să privească mediul natural ca pe un mediu cu care trebuie să te împrietenești pentru a supraviețui, țăranul de la munte caută să îmblânzească natura, să ia de acolo doar cât îi este de trebuință, să adapteze cerințele lui la factorii de mediu, fără să invadeze hotarele ce le-au fost hărăzite altor viețuitoare, fără să distrugă ce nu mai poate înlocui.

Înțelepciunea de veacuri l-a învățat un comportament pe care noi, acum îl redescoperim după secole în care am privit natura ca pe ceva ce trebuie cucerit.

De-a lungul istoriei, acțiunile omului în raport cu natura au fost, de regulă, invazive. Omul, cel puțin până la jumătatea sec. XX, s-a raportat la mediul natural ca un cuceritor, ba mai mult, literatura de anticipație a sec. al IX-lea prefigura, că pe baza cercetărilor științifice și a real- izărilor tehnice, omul să devină un incontestabil stăpân și modelator al naturii.

Consecințele nu întârzie să apară; pescuitul și vânatul excesiv au dus la extinția unor specii de animale (bizonul nord american, focile din marea Bering etc.) sau la dezvoltarea necontro- lată a altor specii (cazul iepurilor din Australia), exploatările forestiere masive, apariția agricul- turii intensive, dezvoltarea mineritului, odată cu apariția motorului cu abur ce a adus după sine o adevărată revoluție industrială (exploatările miniere din Marea Britanie, aglomerările urbane etc.), toate acestea ducând la degradarea mediului natural și antropic.

Dezvoltarea industrială a sec.XX adaugă noi leziuni grave mediului. Prin degajarea în atmosferă a unor cantități uriașe de gaze, în special dioxid de carbon, de praf și vapori s-au format deasupra marilor aglomerări urbane nori sau prin condensarea vaporilor de apă din at- mosferă pe particulele de praf, s-au format cețuri dense, ducând și la apariția unui nou cuvânt în dicționar, acela de smog, format din alăturarea a două cuvinte din limba engleză (smoke =

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciucas_(sit_SCI)

fum și fog = ceață). Ploile acide au dus la distrugerea masivă a vegetației, cu consecințe grave asupra calității mediului.

Au existat glasuri care să atragă atenția asupra impactului negativ cel pot avea unele acțiuni ale oamenilor în raport cu mediu și au fost unele încercări timide de reglementare juridică a acestor raporturi și anterior sec. XX, totuși trezirea conștiințelor are loc cu adevărat după dușul rece al crizei ecologice a anilor 60.

În aceste condiții ONU adoptă o rezoluție prin care este convocată o conferință ce va avea loc la Stokholm și unde se adoptă 26 de principii generale ce vor sta la baza construirii unei legislații coerente asupra mediului și totodată la apariția DREPTULUI INTERNAȚIONAL AL MEDIULUI ca știință juridică de sine stătătoare.

„Dreptul mediului reprezintă acea ramură a dreptului contemporan constituită din ansam- blul normelor juridice care reglementează relațiile sociale stabilite în legătură cu protecția, con- servarea și dezvoltarea mediului, astfel încât aceasta să asigure existența și dezvoltarea speciei umane și menținerea echilibrului ecologic.” 81

Poate că vorbind despre dreptul mediului nu ar fi rău să definim și ceea ce se înțelege prin noțiunea de mediu, definiție ce a fost elaborată prin colaborarea juriștilor, ecologiștilor, economiștilor și a altor factori implicați în acest proces și anume:

“Mediul cuprinde:

resursele naturale abiotice și biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna și flora, precum și interacțiunile între acești factori;

bunurile care compun moștenirea culturală;

aspectele caracteristice ale peisajului”.

Aceasta este definiția juridică a mediului oferită de Convenția privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de activități periculoase pentru mediu, redactată de Consiliul Euro- pei și deschisă spre semnare la Lugano la 21 iunie 1993.82

Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător.

Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic și social și mediu, fără a pune în pericol echilibrul natural al mediului.

Ideea care stă la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai bună a vieții, atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare.

Plecând de la principiile conceptului de dezvoltare durabilă și în urma analizei factorilor potențiali făcută în capitolele precedente putem spune că dezvoltarea turismul rural în comuna Vama Buzăului este o șansă reală și chiar, putem spune, șansa dezvoltării viitoare a comunei.

Pentru a se putea pune în fapt acest deziderat, aproape unanim al locuitorilor, este necesar un efort concertat al comunității, al factorilor de decizie și al fiecărui membru în parte.

În zona Buzăului Ardelean avem de-a face, cel puțin în enunț cu două forme de turism, care au la bază aceleași principii și care se pot completa reciproc: un turism rural sau agroturism și un turism ecologic.

Deși au par a nu fi altceva decât doar forme de turism și atât, unul într-o locație rurală iar celălalt se desfășoară într-un cadru natural, nealterat de factorii stresanți ai unei urbe aglome- rate, există elemente definitorii ale fiecăruia în parte.

Turism rural înseamnă:

Localizarea afacerii în zona rurală;

Trăsături rurale; pace, stil de viață, natură, tradiție, recreere, aventură

Bud Maria, Dreptul mediului, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu (2008)

Bud Maria, Legislația în turism, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu (2006)

Servicii și produse turistice specifice mediului rural

Întreprinzătorii; de regulă locuitori ai zonei rurale.Turismul ecologic, pe de altă parte se deosebește ca locație, el desfășurându-se în afara oricărui tip de așezare umană și-și propune desfășurarea activităților turistice fără alterarea calității mediului în care se desfășoară, pentru

perpetuarea calităților acestuia în vederea pațtrării integre pentru generațiile viitoare.

Amândouă felurile de turism se raportează la mediu la păstrarea integră a celui natural și la conservarea specificului rural, a tradițiilor obiceiurilor, folclorului și a întreg patrimoniu natu- ral și cultural.

Agroturismul presupune existența unor pensiuni unde turistului i se oferă cazare și masă, mâncarea constând în mâncăruri tradiționale, cu specific local, acesta fiind și un punc de atracție a unui astfel de turism.

În afara acestei oferte turistul trebuie să mai aibă și posibilitatea participării la viața satului, la viața gospodăriei în care locuiește, să cunoască tradișiile și obiceiurile locului.

Ieșirile în natură, mijloacele de agrement, sunt o componentă importantă a ofertei turistice și constă în infrastructura construită în acest scop. O infrastructură diversă și dezvoltată va con- stituii tot atâtea puncte de atracție și motive de revenire în localitate.

În localitate se simte nevoia imperioasă a pârtiilor de ski amenajate, a unităților de alimen- tație publică, a creșterii numărului de trasee marcate, a altor forme de turism, cum ar fi: observa- rea și fotografierea animalelor în habitatul lor natural, observarea și elaborarea de albume foto cu flora munților, ture pentru fotografierea peisajelor.

Pot fi construite zone de agrement pentru copii gen „parc aventura”, excursii călare, plim- bări cu trăsuri sau cu sănii trase de cai, în perioada hibernală etc. etc.

Toate aceste investiții trebuie făcute în folosul comunității, după modelul austriac de stați- une turistică.

Din analiză reiese clar lipsa investițiilor în infrastructura turistică, lipsa investitorilor partic- ulari și necesitatea revigorării pieței turistice prin implicarea întregii comunități într-un astfel de demers.

Dezvoltarea unui turism ecologic pe valea Dălghiului la cca. 5 km de localitate, sperăm să fie de bun augur și să nu devieze într-o dezvoltare urbanistică tip zona Branului și sper să fie și un furnizor de locuri de muncă, pe viitor.

Eu rămân la crezul că viitorul localității va fi în dezvoltarea agroturismului, în gospodăria primitoare a țăranului cu bucate tradiționale pe masă și ieșiri relaxante în natura binefăcătoare a locurilor.

Partea de originalitate pe care vreau să o dau lucrării este ideea parteneriatelor între loca- lități, a unui proiect de anvergură la care să participe localitățile situate de-a lungul axei râului Buzău prin schimburi reciproce de turiști, excursii organizate la nenumăratele obiective de pe această axă, cu programe turistice deosebite.

Deși pare un proiect de prea mare amploare sunt sigur de faptul că ar fi viabil că doar lipsa de voință și bună organizare ar fi singurele impedimente în realizarea lui.

Deci, pentru a sintetiza consider că dezvoltarea turismului în comuna vama Buzăului rezidă în patru puncte:

Dezvoltarea agroturismului pe raza comunei, în acest fel pot exista cât mai multe pensi- uni și fiecare gospodar își poate valorifica produsele propriei gospodării;

Dezvoltarea infrastructurii turistice începând cu pârtii de ski (acestea amenajate cât mai aproape de sat, eu aș propune Muntele Comunei, accesul făcându-se chiar pe jos și din mai multe puncte ale localității, pante cu diferite lungimi și înclinații, terenul fiind pășunatul comu- nal este deja defrișat, deci nu mai trebuie sacrificate alte zone împădurite, expunerea pantelor este spre nord și spre vest), dezvoltarea și altor modalități de agrement expuse mai sus în ma- terial.

Dezvoltarea infrastructurii turistice de agrement, va aduce după sine revigorarea pen- siunilor, deschiderea unităților de alimentație publică, revigorarea meșteșugurilor artizanale, a tradițiilor, o mai mare amploare a festivalurilor de folclor, a sărbătorilor tradiționale.

Nu în ultimul rând, deschiderea către colaborări și parteneriate cu comunități din afară, în vederea extinderea zonei turistice și realizarea axei turistice mai sus amintite. Cred că un prim pas ar fi existența unei agenții turistice, care ar contacta parteneri din alte agenții situate pe axa amintită, ar putea fi încheiate contracte, oferte turistice etc.

Anexa 1 – Harta comunei Vama Buzăului

78

Anexa 2 – Harta geologică a comunei Vama Buzăului

Anexa 3

Harta geologică generală a munților Ciucaș

Sursa: Vașlaban Maria(1975), Monografia Geografică a munților Ciucaș, Lucrare de diplomă, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași

80

Anexa 4 – Harta proceselor geomorfologice de pe teritoriul comunei Vama Buzăului

Anexa 5 – Harta solurilot de pe teritoriul comunei Vama Buzăului

Anexa 6 Harta turistică a

MASIVULUI CIUCAȘ