UNIVRSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI… [606672]

UNIVRSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Coodonator științific: Candidat: [anonimizat].gr.I dr. Farcaș Genoveva Institutor:
Amargheoalei (căs.Mogoș) Maricica
Școala cu clasele I-VIII Maxut
Com.Deleni, Jud.Iași
2013
11

STIMULAREA CREATIVITĂȚII
PRIN INTERMEDIUL ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
ÎN CICLUL PRIMAR
22

CUPRINS
Argument………………………………………………………………………………………………………5
CAPITOLUL I.
CREATIVITATEA ȘI EDUCABILITATEA ACESTEIA LA
ELVII DIN CICLUL PRIMAR
I.1. Creativitatea-delimitări conceptuale și specifice…………………………………………… 8
I.2. Dimensiuni complementare ale creativității…………………………………………………10
I.1.1. Potențialul creativ………………………………………………………………………………….11
I.1.2. Procesul creativ…………………………………………………………………………………….12
I.1.3. Produsul creativ ……………………………………………………………………………………13
I.1.4. Personalitatea creativă……………………………………………………………………………14
I.3. Factorii și condițiile creativității ………………………………………………………………..15
I.4. Particularități ale proceselor psihice ale elevilor din clasele I-IV care favorizează
activitatea de tip creatoare………………………………………………………………………………18
I.5. Educarea creativității în clasele I-IV…………………………………………………………..20
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂȚI ALE CURRICULUM-ULUI DE LIMBA ROMÂNĂ DIN
PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII CREATIVITĂȚII ELEVILOR
II.1. Conceptul de curriculum………………………………………………………………………….22
II.2. Specificul curriculum-ului de limba și literatura română în învățământul
primar…………………………………………………………………………………………………………26
II.3. Modelul comunicativ-funcțional……………………………………………………………….28
II.4. Locul și importanța creativității în programele și manualele școlare actuale…..33
II.5. Căi și mijloace de dezvoltare a potențialului creativ prin intermediul
limbii și literaturii române……… …………………………………………………………………..35
CAPITOLUL III.
MODALITĂȚI DE CULTIVARE A CAPACITĂȚILOR CREATIVE
ALE ELEVILOR DIN CLASELE I-IV ÎN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
III.1. Metode de dezvoltare a creativității în clasele I-IV……………………………….38
III.1.1. Metode tradiționale ………………………………………………………………………. 39
III.1.2. Metode moderne…………………………………………………………………………….47
III.2. Forme de organizare a activității centrate pe cultivarea capacităților creative
III.2.1. Activitatea individuală …………………………………………………………………..58
III.2.2.Activitatea pe grupuri mici…………………………………………………………….. .61
33

III.2.3. Activitățile extracurriculare……………………………………………………………. 69
CAPITOLUL IV
IV. STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR DE CLASA I
PRIN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
IV.1.1. Proiectarea activităților care stimulează creativitatea………………………….71
IV.1.2. Aplicarea strategiilor didactice………………………………………………………..78
IV .1.3. Evaluarea actvităților desfășurate în cadrul demersului aplicativ…………86
IV 2. Propuneri privind elaborarea unei discipline opționale transcurriculare
centrate pe stimularea creativității…………………………………………………………..90
CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………..96
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………98
Anexe ……………………………………………………………………………………………………101
44

“Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învățăm să se adapteze .”

Maria Montessori
ARGUMENT
Creativitatea a devenit un indiciu valoric în multe domenii de activitate, un
indiciu al calității activității în multe profesii și un element de progres al vieții social-
economice. Multă vreme creația a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități
restrânse. De când s-a constatat că noua tehnică înfăptuiește toate muncile stereotipe și
deci omului îi revin sarcinile perfecționare, de înnoire, cultivarea gândirii creative a
devenit o sarcină importantă a școlii.
Dezvoltarea creativității copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru
cadrele didactice înzestrate cu un acut simț al imperativului social. Astfel, copilul
provocat să creeze va deveni omul capabil să găsească soluții și să se adapteze într-o
societate aflată în permanentă schimbare. E nevoie deci de un dascăl creativ, ingenios,
plin de fantezie, bine informat care să descopere mereu noi forme de lucru, noi metode,
procedee și tehnici, noi căi de abordare a fenomenului educațional pentru a depășii
rutina, șablonul.
Ciclul achizițiilor fundamentale reprezintă baza formării deprinderilor de
conduită școlară, înzestrarea elevilor cu capacități de bază citirea, scrierea și cu
orientarea actului comunicării spre baze logico-stiințifice, fără elemente de teoretizare,
ci prin exersare și simulare.
Maniera de abordare a conținuturilor este cea integrată în vederea formării noului
model comunicativ funcțional.
Pentru a realiza noul model comunicativ funcțional, orice învățător trebuie să-și
formeze modelul operațional-strategic al predării limbii române, care are ca premise
formarea și perfecționarea deprinderilor de citire, îmbogățirea , precizarea, activizarea și
nuanțarea vocabularului elevilor, însușirea ortopediei, ortografiei și punctuației în
limitele prevăzute de programa școlară pentru clasele I-IV, redactarea compunerilor și
55

însușirea elementelor de construcție a comunicării de către elevi (în limitele
programei). Imaginația și creativitatea copilului se manifestă în principal în joc și în
creații plastice, însă un rol deosebit de important o au și orele de limba română.
Lucrarea de față este structurată în două părți: cea teoretică și cea practică .
Partea de teorie este formată din trei capitole. Capitollul I :,,Creativitatea și
educabilitatea acesteia la elevii din ciclul primar ” pune accentul pe definirea
conceptului de creativitate, pe factorii care contribuie la dezvoltarea creativității, dar și
câteva aspecte legate de educarea creativității în ciclul primar.-Al doilea capitol
,,Particularități ale curriculum-ului de limba română din perspectiva dezvoltării
creativității a elevilor „ cuprinde delimitări conceptuale asupra Noului Curriculum
Național în general și a celui de limba română în special , aspecte legate de locul și
importanța creativității în programele și manualele școlare, cât și prezentarea unor
mijloace de dezvoltare a potențialului creativ în cadrul orelor de limba și literatura
română. Al treilea capitol ;;Modalități de cultivare a capacităților creative ale
elevilor din clasele I-IV în orele de limba română” prezinttă un inventar al metodelor
care dezvoltă creativitatea elevilor și forme de organizare a activității centrate pe
cultivarea capacității creative. Capitolul al IV-lea: ,, Strategii de stimulare a
creativității elevilor de clasa I în orele de limba română” prezintă demersul aplicativ
prin care s-a urmărit demonstrarea faptului că utilizarea unor metode , procedee și
tehnici de stimulare a creativității în cadrul orelor de limba română va determina o
creștere a nivelului creativității a elevilor din clasa I.
Ca și demers aplicativ lucrarea de față își propune să selecteze și să aplice
metode și procedee moderne, activ participative de stimulare a creativității, în
concordanță cu specificul disciplinei limba română, cu profilul psihologic al elevilor și
cu cerințele programei.
Motivația alegerii acestei teme este justificată, în primul rând, din perspectivă
psiho-pedagogică astfel: avem nevoie de copii care gândesc și au capacitatea de a
prelucra informația primită, nu doar de simpli receptori, se impune trecerea de la
stocarea informației la prelucrarea logică, astfel încât aceasta să-și găsească
aplicabilitatea. Este necesară stimularea creativității, a imaginației și a gândirii flexibile
pentru o structurare temeinică, sistematică a informației, a aptitudinilor, a capacităților;
se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic, de la o arie
curriculară la alta, conținuturile și de a le structura, eventual de a le ierarhiza, în funcție
de trebuințe, de necesități și de contextele situaționale.
66

Dezvoltarea potențialului creativ nu se realizează de la sine, ci este nevoie de
acțiuni continue și organizate de stimulare și activare. Activarea și stimularea
potențialului creativ impun cunoașterea specificului și a nivelului de dezvoltare a
acestuia, ca și cunoaștrea relațiilor determinative în care este implicat. Stimularea și
satisfacerea trebuinței de cunoaștere a elevului determină dezvoltarea potențialui
creativ, amplificarea fexibilității, fluidității, originalității plastice și verbale.
Informațiile, modelele de acțiune însușite prin activitatea de învățare declanșată și
susținută energic de trebuința de cunoaștere, sunt supuse transformărilor creative și
generază un original cu valoare subiectivă.
Învățarea școlară se realizează prin interrelația funcțiilor și proceselor psihice cu
accent predominant pe procesele psihice cognitive. Va trebui să se țină seama de
caracteristicile intrisece ale materialului uman asupra căruia se acționează, dar trebuie
avut în vedere faptul că educatul este un sistem pe care îl creăm noi înșine, în mare
măsură, prin educație.
Necesitatea de a stimula și dezvolta creativitatea elevilor trebuie înțeleasă nu în
sensul de a face ca toți elevii noștri să devină artiști, ci ca ei să conștientizeze forța
eliberatoare și creatoare a cuvântului.
77

CAPITOLUL I
CREATIVITATEA ȘI EDUCABILITATEA ACESTEIA LA ELEVII DIN
CICLUL PRIMAR
I.1 Creativitatea – delimitări conceptuale și specifice
Creativitatea este o problemă care a marcat profund psihopedagogia secolului al
XX-lea, aceasta constituind obiectul a numeroase studii și cercetări.
Aparent, creativitatea este un concept larg cunoscut. Fenomenul creativității,
implicit conceptul, sunt încă subiecte de controversă, deși este studiat științific de peste
o jumătate de secol, iar în întreaga lume se derulează mii de programe de dezvoltare a
creativității.
Etimologic, termenul “creativitate” își are originea în limba latină: ,,creare”
înseamnă ,,a zămisli”, ,,a făuri”, ,,a naște”.
Noțiunea de creativitate este introdus ă în vocabularul psihologic de americanul
Gordon Allport (în 1937) pentru a desemna o formațiune de personalitate. Termenul a
pătruns în dicționarele de specialitate după 1950. Până atunci, manifestările de
creativitate au fost desemnate prin intermediul altor termeni, precum inspirație, talent,
supradotare, geniu, imaginație sau fantezie creatoare.
În 1950 psihologul J.P. Guilford semnala sărăcia studiilor asupra creativității și
schițează câteva direcții de cercetare a acestei dimensiuni a personalității umane. Prin
urmare, în anii 1960 -1970 asistăm la o explozie a studiilor asupra creativității.
În ciuda numeroaselor studii, nu putem vorbi până în prezent de un consens în
definirea creativității. Ana Stoica Constantin ( 1983, p. 5) afirma că în prezent “conceptul
de creativitate nu este clar definit, de și cumulează peste o sută de definiții ”.
Într-una din lucrări, aceeași autoare (2004,p. 93) consideră creativitatea “ca pe
un fenomen complex, unitar si dinamic, care angajeaz ă întreaga presonalitate umană,
implicând structura bio-psiho-socială și culturală a personalității și anumiți factori
externi, pentru a realiza cea mai înaltă formă de manifestare a comportamentului uman,
finalizată prin producerea noului cu valoare socială, fie el concret sau abstract”
Alexandru Roșca consideră creativitatea ca “ansamblu unitar al factorilor
subiectivi si obiectivi care duc la realizarea de către indivizi sau grupuri a unui produs
original și de valoare.” (Creativitate generală și specifică, 1981.p.17 )
88

Alexandru Roșca (1981, p.17) spune că, “în sens restrâns, creativitatea este o
activitate sau un proces care duce la un produs caracterizat prin noutate sau
originalitate și valoare pentru societate ”.
După Paul Popescu-Neveanu (1987, p. 52) „creativitatea presupune o dispoziție
generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem
de personalitate”.
Anca Munteanu în lucrarea sa „Incursiune în creatologie” (1994,p.309) prezintă
peste 35 de definiții ale creativității, elaborate de autori din diferite țări. Amintim aici
doar câteva dintre ele:
„Creativitatea este capacitatea de a modela experiența în forme noi și diferite”
(apud Taylor, 1959)
„Creativitatea este procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei și al
comunicării rezultatelor”(apud E.P. Torrance, 1962)
„Creativitatea este o acomodare cu depășire”(apud J. Piaget,1978)
„Creativitatea este capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora
soluții inedite și originale”(apud E. Limbos, 1988)
„Creativitatea este abilitatea de a produce ceva nou și adecvat”(apud Lubart,1994)
,,Creativitatea este forma superioară de manifestare comportamentală a personalității
creatoare, prin care se produce, în etape , un bun cultural original, cu valoare predictivă
pentru progresul social”(apud A.Stoica, 1983)
,,Creativitatea este capacitatea de a modela experiența în forme noi și diferite,
capacitatea de a percepe mediul în mod plastic și de a comunica altora experiența unică
rezultată”(apud I.Taylor, 1959)
O definiție largă a conceptului de creativitate, cu aplicații directe în procesul de
învătământ, vine din partea unui pedagog și scriitor italian (Rodari G): „Creativitate e
sinonim cu gândire divergentă, capabilă adică să rupă schemele experienței. E creativă
o minte întotdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde
alții găsesc răspunsuri satisfăcătoare, nestingherită în situațiile fluide în care alții
presimt numai pericole, capabilă de judecăți autonome și independente, care respinge
ceea ce este codificat, care manipulează obiecte și concepte fără să se lase inhibată de
conformisme. Toate aceste calități se manifestă în procesul creativ.” (G. Rodari,1980,
p.184)
Dacă examinăm atent definițiile creativității ajungem la concluzia că trăsăturile
esențiale ale activității creatoare sunt: noutatea, originalitatea, ingeniozitatea și valoarea
99

teoretică sau practică. Unii cercetători au considerat multă vreme creativitatea ca fiind
apanajul oamenilor de geniu, al unei minorități.
În contrast cu aceștia, cercetătorii americani susțin că : creativitatea poate fi
dezvoltată în cazul majorității indivizilo r. J.P. Guilford, de exemplu, a susținut că,
fenomenul creativității reprezintă o trăsătură general umană și că toți oamenii pot fi
distribuiți, la niveluri diferite, pe o scală continuă a creativitații.
Analizând actul creator în evoluția sa, de la formele cele mai simple și până la
creația superioară, Irving A. Taylor (1959) distinge 5 niveluri ale creativitații :
* creativitatea expresivă – forma fundamentală a creativităații, necondiționată de
aptitudini, manifestată în desenele copiilor, comportament; caracteristicile principale ale
acestui nivel al creativității sunt: spontaneitatea, libertatea de exprimare, independența și
originalitatea. Ea constituie premisa de dezvotare în procesul educației, a celorlalte forme
ale creației.
*creativitatea productivă – este nivelul specific tehnicienilor, pentru că presupune
însușirea unor deprinderi care permit îmbunătățirea modalitaților de exprimare a creației.
* creativitatea inventivă – cea care se valorifică prin invenții și descoperiri și care pune
în evidență capacitatea de a sesiza relații noi și neobișnuite, căi noi de interpretare a unor
realități cunoscute.
*creativitatea inovativă – care presupune înțelegerea profundă a principiilor
fundamentale ale unui domeniu și apoi modificarea decisivă a abordării fenomenului; în
acest caz e vorba de inovații, care reprezintă aporturi semnificative și fundamentale într-
un domeniu.
*creativitatea emergentă- nivelul suprem al creativitații, la care ajung foarte puțini
indivizi și presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să revoluționeze un
întreg domeniu al cunoașterii. Acest nivel este cel mai greu de înțeles și de explicat, iar
cei care îl ating sunt catalogați drept genii.
Toți cercetătorii în domeniul creativității au avut în vedere cele trei dimensiuni
complementare ale creativității: potențialul creativ, procesul creativ și produsul
creativ.
101

I.2. Dimensiuni complementare ale creativității
I.2.1 Potențialul creativ
După cum am afirmat anterior, unii cercetători privesc creativitatea ca pe o
caracteristică general umană, prezentă așadar la oricine, oamenii dispunând de un
potențial necesar unui anumit nivel de realizare creativă. Acest potențial creativ este privit
ca o sumă a trăsăturilor de personalitate dintre care amintim: capacitatea de a gândi
abstract, flexibilitatea gândirii, fluența, sensibilitatea la probleme, spiritul de observație,
curiozitatea, încrederea în sine, independența în gândire.
J.P.Guilford arată că potențialul creativ reprezintă „ orice abilitate intelectuală
care poate contribui la succesul producției creatoare ”.
Toate însușirile ce alcătuiesc creativitatea potențială a persoanei și care pot
contribui la succesul actului creativ pot exista, dar nu sunt neapărat utilizabile. De aceea,
trebuie făcută distincția între conceptul de potențial creativ și manifestarea creatoare, care
presupune posibilitatea reală de a crea.
Aptitudinile creatoare se situează, după Guilford, în domeniul producției
divergente, concept care se apropie de acțiunea originală, de nonconformism, de evadarea
din sfera ideilor curente și comune ale imitației sau reproducerii.
Creativitatea se deosebește de inteligența generală, care nu este altceva decât
aptitudinea de a înțelege ideile și de a le aplica la soluționarea problemelor practice. Dar
dacă funcțiile esențiale ale inteligenței constau în înțelegere și invenție (J. Piaget) atunci
nu se poate vorbi de creativitate fără participarea inteligenței. Pornind de la această idee,
orice persoană cu o inteligență normal dezvoltată este mai mult sau mai puțin creativă, iar
peste un anumit coeficient de inteligență, aceasta nu mai corelează cu creativitatea.
În acest sens, Ana Stoica-Constantin concluzionează că „există un consens deplin
în a admite că nivelul inteligenței crește proporțional cu cel al creativității până la pragul
plasat în apropierea limitei superioare a normalității” (respectiv CI sau IQ = 120). De aici
în sus, spre valorile superioare ale inteligenței, cele două variabile nu mai corelează, ci au
evoluții independente.( Creativitatea pentru studenți și profesori, 2004, p.19).
Potențialitatea creativă este educabilă. La naștere copilul posedă doar o anumită
potențialitate creativă evidențiată de o anumită flexibilitate, fluență, sensibilitate a
scoarței cerebrale. Ulterior, în procesul educației sporește potențialitatea menționată în
funcție de dezvoltarea și manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali și de
mediu, dezvoltându-se treptat nivelurile creativității.
111

Mihaela Roco afirma că „ orice om poate fi creativ dar pentru a se împlini în
aceasta direcție sunt necesare o serie de condiții.” (Creativitate și inteligență emoțională,
2004)
Creativitatea este rezultatul unui ansamblu complex de factori de personalitate,
prezenți la toată lumea, dar în măsuri diferite, iar potențialul, creativitatea latentă este
inerentă ființei umane. În limbajul psihopedagogic se folosesc noțiunile de necreativ-
creativitate de nivel scăzut, creativitate normală -nivel mediu, prezent la majoritatea
populației și creativ-nivel înalt al creativității.
Putem spune că la copilul cu aptitudini slabe sau normale, creativitatea se prezintă
sub formă de potențial creativ, iar responsabilitatea cadrului didactic constă în
dezinhibarea creativității expresive a copilului și cultivarea factorilor de personalitate care
constituie acest potențial
1.2.2. Procesul creativ
Creativitatea poate fi analizată ca proces de realizare a unui produs creativ. Cea
mai cunoscută analiză a fazelor procesului de creație aparține psihologului Graham
Wallas. El distinge următoarele patru faze: prepararea, incubația, iluminarea,
verificarea.
a) Prepararea este faza inițială și obligatorie a oricărui act de creație. Ea
cuprinde mai multe subetape: sesizarea problemei și formularea ei în termeni foarte
clari, analiza datelor problemei, enunțarea și testarea diferitelor ipoteze rezolutive . Este
o fază complexă și hotărâtoare în realizarea actului creator. Buna ei desfășurare depinde
de creator, de conștiinciozitatea cu care el se ocupă de problema respectivă.
Un aspect important al acestei etape este acela al motivației. Persoanele care
manifestă o motivație creatoare sunt capabile să-și susțină impulsul creator de-a lungul
unei căutări îndelungate
b) Incubația este a doua fază de așteptare, gestație. Aparent pasivă, această fază
este una de arderi intense, când au loc o serie de prelucrări paralele, când se stabilesc
conexiuni care nu au fost realizate anterior. Pentru individul creativ este o fază plină de
neliniști, frustrații, incertitudini chinuitoare complexe de inferioritate.
c) Iluminarea (inspirația, intuiția, insight ) este caracterizată prin apariția
involuntară a soluției la problemă, „ momentul străfulgerării ideii ” când răspunsul pe care
121

îl căutăm „apare ca o iluminare bruscă a conștiinței, ca o intuiție instantanee și aproape
miraculoasă”( Stoica Constantin,A, Creativitatea elevilor, 1983, p.21).
d) Verificarea solicită multă muncă, perseverență, ingeniozitate pentru a duce
creația la bun sfârșit. Este faza finală în care soluția găsită este testată, examinată pentru a
fi eliminate posibile erori sau lacune și pentru a stabili valoarea de originalitate și utilitate
a produsului obținut.
Aceste faze, delimitate de G. Wallas (1926) au fost cercetate de-a lungul timpului
aducându-li-se numeroase dezvoltări. Toate delimitările propuse sunt însă relative. Nu
întotdeauna fazele se succed în ordinea propusă, unele faze pot fi eludate sau comprimate.
Traiectoria procesului de creație are caracter individual, raportul dintre fazele
menționate și duratele lor variind de la un subiect la altul.
I.2.3 Produsul creativ
Produsul creației este criteriul cel mai cunoscut de apreciere a creativității.
Produsul poate fi unic și valoros pentru un grup, pentru societate sau numai pentru
individ.
Creativitatea elevilor poate fi analizată, de asemenea, din perspectiva produselor,
performanțelor procesului creativ.Analiza produselor activității terbuie raportată la câteva
caracteristici de bază ale produsului creativ realizat de către elevi:
*originalitatea-raritatea, unicitatea produsului prin raportare fie la scara unei comunități,
fie chiar la cea individuală;
*noutatea-distanța în timp a apariției produselor creative. Pot exista și produse noi, dar
lipsite de originalitate;
*utilitatea-măsura în care produsul este adecvat, folositor sau în care aduce înbunătățiri
odată valorizat teoretic sau practic de către individ sau comunitate;
*eficiența-caracterul economic al performanței creatoare, randamentul obținut prin
valorizarea produsului creativ.
Produsul este cea mai cunoscută formă de evaluare a creativității elevilor; el
trebuie să fie, așadar, nou, original, de valoare pentru societate, putând avea diferite
forme. El se exprimă fie în ceva material (un proiect, o invenție, un desen original, un
obiect de artă, o compunere, o povestire, rezolvarea unui exercițiu sau a unei probleme,
executarea unei lucrări practice), fie în ceva spiritual (o idee originală, o formulă, un
principiu).
131

Deci, creativitatea poate fi considerată ca o capacitate a persoanei de a realiza
ceva nou și de valoare sau ca un proces prin care se realizează un produs original, de înalt
nivel.
În concluzie, creativitatea se poate defini ca fiind „forma superioară de
manifestare comportamentală a personalității creatoare, prin care produce, în etape, un
bun cultural original, cu valoare predictivă pentru progresul social ( Stoica Constantin,A,
Creativitatea elevilor, 1983, p.25).
I. 1.3.4 Personalitatea creativă
Procesul creației nu poate fi analizat separat de personalitatea creativă. În urma
cercetărilor efectuate de diverși psihologi s-a întocmit o listă de caracteristici tipice pentru
persoanele creative:
* curajos în convingeri;
*curios, cercetător, intuitiv;
*independent în judecată;
*preocupat de sarcinile care i se dau;
*idealist, doritor să-și asume riscuri;
Alți cercetători se concentrează asupra unei singure trăsături pe care o consideră
factor cheie în performanța creativă : motivația.
În anii `80, Teresa Amabile propune un model componențial al creativității care
descrie factorii cu rol important în obținerea performanței creative: deprinderile specifice
domeniului, abilități creative, deprinderi de lucru, motivație intrinsecă.
Cercetările contemporane acordă o atenție deosebită atitudinii creative ,
dimensiune a personalității creative.
Cele mai importante atitudini creative sunt:
ș încrederea în forțele proprii
ș capacitatea de a fi uimit;
ș abilitatea de a te concentra;
ș capacitatea de a accepta conflictele;
ș perseverența;
ș atitudinea antirutinieră;
ș simțul valorii;
ș curajul de a merge dincolo de certitudini;
141

Se conturează astfel un profil al personalității creative: inteligentă, originală,
independentă, deschisă, intuitivă, energică, sensibilă, dominatoare, cu simț al umorului ,
care preferă complexitatea și ambiguitatea, are încredere în sine.
I.3. Factorii și condițiile creativității
Numeroase studii efectuate în legătură cu fenomenul numit creație au condus la
concluzia că formarea și dezvoltarea capacităților creatoare este condiționată de mai mulți
factori. Factorii creativității pot fi interni și externi , fiecare dintre ei având efecte
stimulative, inhibitive asupra creativității.
Factorii creativității au fost împărțiți în mai multe grupe:
factori intelectuali (gândire, memorie, inteligență, imaginație)
factori aptitudinali (aptitudinile speciale)
factori noncognitivi și nonaptitudinali (factori aptitudinali, motivaționali si de caracter)
factori externi (sociali)
Deși, creativitatea este un proces complex la care participă întreaga personalitate
pe baza acțiunii unitare a factorilor enumerați mai sus, Stoica Ana (1983, p.8) subliniază
rolul predominant al factorului intelectual „ direct răspunzător de nivelul creativității ”.
Dintre factorii intelectuali implicați în actul creației, gândirea, cu factorul ei
general-inteligența și imaginația creatoare sunt cei mai importanți deoarece ei au și
funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi-operaționali ai creativității.
Dacă luăm în considerare afirmația lui J.P. Guilford (1967) conform căreia
creativitatea este „o operație intelectuală care antrenează abilitățile de gândire divergentă,
redefinire și transformare, puse în mișcare de sensibilitatea la probleme”, observăm
importanța pe care o are gândirea divergentă în actul creației. De altfel, mulți cercetători
au asimilat gândirea divergentă cu însăși gândirea creatoare. Gândirea divergentă se
definește prin calitățile de: fluență, flexibilitate, originalitate și elaborare . Cele mai
multe teste de creativitate se limitează la gândirea divergentă și mai ales la evaluarea
primelor trei constituente.
a) Fluența exprimă rapiditatea și ușurința de a produce, în anumite condiții
cuvinte, idei, asociații, propoziții sau expresii. Fluiditatea este un indicator al ușurinței
actualizării asociațiilor și desfășurării ideilor. Aceasta poate fi ideațională, asociativă și de
expresie. La acestea se adaugă fluiditatea cuvântului, sau verbală.
151

b) Flexibilitatea exprimă capacitatea de a modifica și restructura eficient mersul
gândirii în situații noi, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a
opera transferuri, de a renunța la ipotezele vechi și de a adopta cu ușurință altele noi.
Opusul flexibilității este inerția sau rigiditatea, imposibilitatea de a vedea o situație dintr-
un unghi nou de vedere, manifestare a stereotipiei în gândire. Flexibilitatea poate fi
spontană sau adaptativă, aceasta din urmă presupunând o modificare în modul de a
aborda sau interpreta o situație, în strategia utilizată, fără care nu se poate ajunge la o
soluție valabilă, la o rezolvare.
c) Originalitatea este capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase,
neconvenționale, neobișnuite; se consideră a fi originale acele răspunsuri care frapează,
care sunt ieșite din comun, care ocolesc căile bătătorite de rezolvare.
d) Elaborarea este aptitudine intelectuală creativă care desenmează capacitatea
persoanei de a obiectiva o imagine nouă. Elaborarea reprezintă în esență calea de la idee
(accesibilă doar persoanei care a imaginat-o) la materializarea ei în imagini grafice,
sonore,cuvinte.
e) Sensibilitatea la probleme este capacitatea de a remarca cu multă ușurință
fenomenele obișnuite, sesizând prezența unor probleme acolo unde majoritatea nu le
observă.
Alte operații intelectuale ale creativității sunt: gândirea analogică/metaforică,
transformarea, gândirea regresivă/ludică .
În ceea ce privește inteligența, putem spune că aceasta e o condiție, un factor
important al creativității. În urma numeroaselor cercetări, s-a stabilit următoarea
concluzie: nivelul inteligenței crește proporțional cu cel al creativității până la un prag
( C.I. = 120). De aici în sus, spre valorile superioare ale inteligenței, cele două variabile
nu mai corelează, ci au evoluții independente. Concret, persoanele cu niveluri scăzute ale
inteligenței sunt și slab creative, cele cu nivel mediu au o creativitate corespunzătoare, iar
persoanele „inteligente” au un nivel de asemenea superior. Pot exista persoane cu C.I.
ridicat dar cu o creativitate de nivel normal, dar nu excepțional și invers, eminențe
creatoare care au avut coeficienți de inteligență normali sau ușor deasupra mediei.
Imaginația creatoare este un factor fundamental al creativității, întrucât
realizează fuziunea informațiilor în structuri noi prin contopirea, transformarea și
unificarea imaginilor, ideilor, obiectelor într-o nouă semnificație . Cele mai răspândite
teorii ale imaginației creative susțin că imaginile există și sunt depozitate în mintea
161

inconștientă. Se consideră că în inconștient imaginile se pot asocia, juxtapune, unifica,
recombina pentru a forma imagini în întregime noi, inedite.
Însă inteligența și imaginația nu pot opera în gol. Este nevoie de o experiență
bogată și informații cuprinzătoare, știut fiind faptul că dacă cunoștințele sunt mai diverse,
persoana are material pentru stabilirea unor raporturi mai neuzuale între elemente. De
aici, reiese așadar și importanța memoriei pentru „ însușirea structurilor interioare,
sistematizarea lor și înțelegerea relațiilor dintre ele ” ( Roșca,A. Creativitatea, 1972,
p.45).
Creativitatea nu poate fi însă limitată la factorii intelectuali. Mulți autori consideră
factorii nonintelectuali precum motivația, afectivitatea, aptitudinile și atitudinile creative
ca fiind cel puțin la fel de importante ca și factorii intelectuali.
Motivația intrinsecă este motivația creativă autentică și presupune realizarea unei
activități datorită faptului că e percepută ca fiind interesantă, plăcută, provocatoare prin
ea însăși, generatoare de bucurie și satisfacție. Teresa Amabile consideră acest tip de
motivație catalizatorul principal al creativității, veriga care poate fi folosită cel mai
eficient pentru a stimula creativitatea copiilor.
Caracterul desemnează un set de atitudini orientate spre propria persoană, spre
ceilalți , muncă, norme și valori. Sensibilitatea față de mediu, inițiativa, tenacitatea,
încrederea în forțele proprii și atitudinea activă în fața piedicilor constituie ingrediente
adesea absolut necesare în vederea concretizării în creație a potențialului creativ.
Rolul afectivității în realizarea unei creații este mai mult decât evident. Emoția
pune în mișcare mașina cerebrală, este acel element care asigură unicitate și
personalizează produsul creativ. Afectivitatea susține procesul creativ atât pe parcursul
lui, dar totodată însoțește sfârșitul întregului demers (satisfacția și împlinirea finală).
Un rol esențial în creativitate revine și aptitudinilor speciale . Ele asigură
efectuarea cu succes a unei activități. Rolul lor însă nu este decisiv deoarece fără
conlucrarea tuturor factorilor interni și externi acestea rămân nevalorificate. Acestea se
cer dinamizate și susținute de dorința de a cunoaște, de a descoperi, de a inventa, de a
rezolva probleme. Toate calitățile intelectuale și aptitudinale fără pasiune, perseverență,
încredere în sine rămân în stare potențială.
Paul Popescu-Neveanu (1978, p.157), autorul unui model bifactorial al
creativității, plasează creativitatea în „interacțiunea optimă, generatoare de nou, dintre
aptitudini și atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în
măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creative”.
171

De asemenea, activitatea creatoare este stimulată de existența unui mediu social
favorabil, care să asigure formarea unor personalități creative, să permită libertatea
creației, să recunoască și să aplice valorile create.
Familia ca factor major în socializarea primară, este filtrul prin care copilul
receptează în parte lumea și, în același timp, depozitarul primelor modalități și forme de
răspuns la mediu pe care acesta și le însușește. De modul în care acest mediu încurajează
sau inhibă potențialul creativ al copilului depinde și evoluția lui ulterioară în acest sens.
În ceea ce privește rolul școlii în stimularea creativității s-a constatat că factorul
major îl constituie atitudinea profesorului față de relația cu elevul. Astfel, de multe ori se
poate vorbi de o adevărată inapetență a cadrului didactic în raport cu elevii creativi, acesta
agreând și promovând elevii foarte inteligenți și conformiști (deci prea puțin creativi).
I.4 Particularități ale proceselor psihice ale elevilor din clasele I-IV care
favorizează activitatea de tip creator
Problematica creativității infantile și a stimulării ei a fost frecvent abordată în
cercetările de specialitate și continuă să frământe gândirea psiho-pedagogică
contemporană.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că activitățile de factură creatoare pot fi
introduse, și chiar e necesar, de la o vârstă fragedă. S-a constatat că la vârste mai mici,
copiii se angajează cu pasiune în „inventarea” ideilor, expresiilor, în descoperirea
problemelor și soluțiilor. Dacă activitățile de factură creatoare se introduc mai târziu,
acestea creează dificultăți multiple, elevii acomodându-se cu greu unui nou stil de muncă.
Ei se mențin pe linia gândirii convergente, a acțiunilor conforme unor scheme rigide și se
limitează la soluții obișnuite, cunoscute.
Vârsta micii școlarități, caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de
aventură, este o perioadă propice stimulării creativității. La această vârstă, copiii au
curajul să emită opinii personale, să argumenteze și să găsească soluții inedite în situații
diverse, fără teama de a greși sau de a părea ridicoli. Prin urmare, ucenicia creativității
trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca dezvoltarea ei să se înscrie pe o
direcție ascendentă și dincolo de sfârșitul școlarității.
Momentul prielnic al inițierii școlarilor în activitățile creatoare coincide cu stadiile
inițiale ale proceselor formative. Utilizarea experienței într-o lumină nouă, într-o accepție
inedită nu se realizează brusc, la un moment dat, dacă modelele anterioare de operare n-
181

au pregătit elevul în acest sens. Un elev care a învățat o perioadă mai îndelungată prin
reproducere va trece cu greu peste acest model intelectual și va opune chiar rezistență la
învățarea prin cercetare-descoperire, tip de învățare care cere alte structuri și acțiuni
mintale mai complexe.
Dezvoltarea creativității este mediată de particularitățile psihice ale școlarilor. În
ciclul achizițiilor fundamentale și cel de dezvoltare are loc o intensă dezvoltare
intelectuală a copiilor.
Percepția, care la început este globală, superficială, devine treptat analitică.
Gândirea trece de la stadiul preoperațioanal la cel al operațiilor concrete și în clasele III-
IV chiar la cel abstract, punându-i pe elevi în situația de a analiza, compara, generaliza,
sintetiza.
Asistăm la o coincidență a trăsăturilor psihice caracteristice vârstei și a celor ce
condiționează activitatea creatoare. Potențialul intelectual al elevilor este însoțit de o
curiozitate veșnic trează și activă, de receptivitate, predilecție pentru inedit, atitudine
interogativă. Factorul cognitiv cu cea mai puternică dezvoltare la elevi este imaginația.
Aceasta le înlesnește combinații noi și surprinzătoare, transpunerea în situații hazardate și
crearea fantasticului.
La această vârstă sunt deja educabile anumite componente ale potențialului
creativ. Avem în vedere aici imaginația, gândirea, acumularea de experiență, exersarea
abilităților tehnice în domeniul aptitudinii, stima de sine, perseverența, rezistența la
închidere și sensibilitatea la probleme.
Așadar stimularea creativității elevilor din ciclul de dezvoltare reprezintă nu
numai o sarcină a școlii ci și un aspect al formării personalității, conform particularităților
psihice.
Activitățile creatoare concepute gradat și sistematic sunt atât accesibile cât și
atractive pentru elevi. Putem spune chiar că sunt întru totul pe măsura structurilor
intelectuale și afectiv-motivaționale și că multe din performanțele lor depășesc așteptările.
În concluzie, afirmăm cu certitudine că, la această vârstă, ținând seama de
particularitățile psihice ale copiilor, putem realiza in mod firesc comportamente creatoare.
I.5 Educarea creativității în clasele I-IV
Creativitatea este una din componentele formative fundamentale ale
învățământului. Aceasta se educă, se învață încă din clasele primare, chiar de la grădiniță.
191

Nevoia de inovare este esențială pentru bunul mers al școlii, al vieții, al vremurilor în care
trăim.
Vârsta micii școlarități, caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de aventură
este o perioadă propice stimulării creativității. La această vârstă copiii au curajul să emită
opinii personale, să argumenteze și să găsească soluții inedite în situații diverse. Prin
urmare, ucenicia creativității trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca
dezvoltarea ei să se înscrie pe o direcție ascendentă.
Școala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea
creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative și la educarea
creativității.
La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situații problematice
constituie în același timp o manifestare a creativității gândirii lor.
Principala caracteristică a gândirii creative la elevi e noutatea sau originalitatea
soluțiilor găsite, a ideilor emise. Nu se poate vorbi în ciclul primar de existența unei
creativități deosebite a gândirii școlarului, ci mai degrabă despre formarea unor premise
pentru dezvoltarea ulterioară a creativității.
În procesul de învățământ nu este vorba așadar de a forma „creatori” adevărați în
sensul de inventatori, artiști, cât mai ales de formarea și cultivarea unor capacități de
cunoaștere care devin fundamente ale procesului creator real, nu neapărat imediat, ci
atunci când tinerii vor intra în fluxul activității productive. Prin urmare, în procesul de
învățământ nu se pune accentul pe produsul elevilor ca valoare socială, ci pe suplețea,
nota de originalitate în soluțiile folosite pentru rezolvarea sarcinilor de învățare.
Învățătorul trebuie să aibă în vedere ca elevul să devină factor activ în procesul de
învățare, să devină coautor, alături de învățător, al propriei lui formări. Rolul cadrului
didactic e acela de a-l îndruma pe elev să pătrundă în sensurile multiple ale lucrurilor, să
surprindă relațiile dintre fenomene, să încorporeze datele cunoscute în experiența proprie,
să învețe cum să valorifice cunoștințele în activitatea practică, etc..
Educatorul preocupat de creativitate are în vedere mai întâi aspectul productiv,
menit să-l formeze pe elev, astfel încât să depășească reproducerea materiei, în favoarea
prelucrării și redimensionării ei în structuri inedite și cât mai personale. Învățarea creativă
nu trebuie și nu poate să înlăture preocupările pentru educarea memoriei deoarece fără
aceste instrumente intelectuale, gândirea și imaginația creatoare nu ar dispune de material
de prelucrare, cunoscut fiind faptul că „ din nimic, nu poate fi creat nimic ”.
202

Prin învățarea creativă fiecare copil trebuie să devină participant activ,
independent sau în grup la redescoperirea adevărurilor despre lucruri și fenomene, să-și
pună întrebări cum ar fi : cine? unde? când? prin ce mijloace? în ce scop? deoarece ele
întrețin interesul pentru cunoaștere și corespund spiritului de curiozitate a copilului.
Exersarea creativității prin activități adecvate , relativ libere, în care elevii sunt
solicitați să imagineze soluții și căi multiple de rezolvare a unei situații date, apreciate de
învățător după fluență,grad de originalitate, flexibilitate, efort de elaborare, are o
deosebită importanță.
Dezvoltarea la elevi a capacităților aptitudinale creatoare nu se poate realiza
abordând, în exclusivitate, metode și procedee ce țin de didactica tradițională. Folosind
metode și procedee moderne avem în vedere formarea unor deprinderi de învățare prin
cercetare-descoperire și efort intelectual propriu.
Potențialul creator de care dispun toți copiii nu trebuie lăsat să evolueze
întâmplător, ci trebuie stimulat. Activitatea de instruire și învățare oferă un teren vast
pentru cultivarea la elevi a capacităților creatoare, dar așa cum arăta Alexandru Roșca
(1972, p.45). „în funcție de felul în care este organizat și orientat procesul de învățământ
poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate duce și la formarea unei
gândiri șablon”.
În perspectiva stimulării creativității elevilor, cadrul didactic trebuie să acorde
atenție și modului cum se realizează evaluarea. Se impune deplasarea accentului de la
obiectivele de ordin informativ la cele de ordin formativ.
Dorina Sălăvăstru (2004, p.84 ) arăta că astfel notarea nu va mai avea în ochii
elevilor un caracter coercitiv și punitiv pentru că, așa cum se știe, tensiunea și frustrarea
care însoțesc de obicei actul evaluativ nu pot fi decât dăunătoare exprimării creativității
elevilor.
În vederea educării și valorificării tuturor posibilităților creative ale elevilor din
clasele primare avem în vedere crearea unor condiții favorabile dintre care amintim:
● preocuparea pentru dezvoltarea proceselor intelectuale ale elevilor, un mod progresiv,
de la spiritul de observație până la cele mai complexe capacități ale gândirii și imaginației
creatoare;
● stimularea atitudinilor de ordin caracterial care conduc la formarea personalității
creatoare;
● utilizarea de strategii didactice capabile să activeze întregul potențial creator al
elevilor(problematizarea, învățarea euristică, jocul didactic, brainstormingul, metoda
212

ciorchinelui, metoda bulgărelui de zăpadă, metoda pălăriilor gânditoare, eseul, proiectul,
portofoliul, etc.)
● atitudinea creativă în proiectarea lecțiilor prin aplicarea actualelor cunoștințe din
domeniul psihologiei creativității;
● crearea unor atmosfere permisive în clasă, care să îi elibereze pe elevi de tensiuni și
teamă, o atmosferă care să favorizeze comunicarea, consultarea, conlucrarea. În acest
sens, N.C. Matei arăta că, și „copiii cu tendințe spre pasivitate, neobișnuiți cu efortul
intelectual, intră treptat în procesul muncii intelectuale și prind gustul rezolvării
problemelor școlare, eliberându-și energiile latente”( Educarea capacităților creatoare în
procesul de învățământ, 1982, p.17).
● adoptarea unei atitudini deschise față de manifestările creative ale elevilor, acceptarea
ideilor fanteziste specifice vârstei. Stoica Ana (1983, p.74). afirma că „ la această vârstă
a extirpa fantezia în interesul logicului înseamnă a trasa prea ferm o linie între
intelect și imaginație, conducând copilul spre ideea că imaginația este inutilă ”.
În concluzie se poate spune că educarea creativității presupune stimularea
comportamentului creativ la elevi, crearea de situații în care aptitudinile latente au prilejul
să se manifeste. Nu există copil dezvoltat intelectual normal să nu fie înzestrat cu
capacități creatoare într-o măsură mai mare sau mai mică și că aceste capacitați să nu
poată fi optimizate pe calea unor influențe educative.
Alexandru Roșca arăta că „la orice persoană normală creativitatea poate fi
dezvoltată într-o direcție sau alta, aptitudinile creatoare pot fi deliberat și măsurabil
dezvoltate”.(Creativitate, modele, programare, 1967,p.10).
Creativitatea constituie așadar o problemă fundamentală a procesului educativ
din clasele primare și nu numai, în sensul că premisele ei native și sociale trebuie
cunoscute de la o vârstă fragedă pentru ca învățătorul să acționeze în cunoștință de cauză
prin cele mai eficiente modalități psiho-pedagogice și metodice , atât în procesul didactic
cât și în activitățile extra-didactice.
Comportamentele de tip creativ pot fi educate, în primul rând prin stimularea
diferiților factori care sunt implicați în desfășurarea lor și al asigurării mediului favorabil
necesar manifestării tendințelor creatoare ale elevilor. Modelul permanent este însuși
cadrul didactic prin ceea ce face și concepe, prin relațiile cu elevii și prin organizarea
procesului instructiv-educativ.

222

CAPITOLUL I1
PARTICULARITĂȚI ALE CURRICULUM-ULUI DE LIMBA ROMÂNĂ DIN
PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII CREATIVITĂȚII ELEVILOR
II.1 Conceptul de «curriculum»

Termenul de «curriculum» s-a îndepărtat de sensul originar de cursă, alergare
împrejur (în cerc), reținând în câmpul semantic al pedagogiei semnificațiile verbului de
parcurgere a unui traseu și ale adverbului împrejur, respectiv rotund, coerent, încheiat,
care se închide perfect, semnificații valorificate metaforic în ideea de educație
coerentă ,rotundă, perfectă, raportată la ideal în esența ei și, deci, clasică .
Termenul de «curriculum» înseamnă în liniile lui de forță și în mod acumulativ:
«cultura socială» (John Dewey, l896), «experiențele copilului» (A.I. Olivier, 1965),
«standarde» (Shorter Oxford Dictionary, 1976), «planuri», (Glathom, 1987), «procese
decizionale» (A. Crisan, 1988), «metode» (G. Vaideanu, 1986), dar și «educație
nonformală» (Carmen Crețu, 2000).
Actualele documente curriculare (cf. Curriculum-ului National ,1998)
favorizează structurarea de tip procedural și nu pe cea de ordin reproductiv-factual. Cu
alte cuvinte, primează formarea unor competențe, a cunoașterii de tip procedural ce
permite asimilarea de noi informații si operarea cu acestea (« savoir-faire») și nu simpla
acumulare de cunoștințe (« savoir»), ca în didactica tradițională (Cucos, C., 2002,
p.181).
Definirea conceptului de «curriculum»:
În sens larg, procesual, curriculum-ul reprezintă «ansamblul proceselor
educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său
școlar»;
În sens restrâns, curriculum-ul «cuprinde ansamblul acelor documente
școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele inițiale, privind procesele
educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului» (curriculum
formal sau oficial).
( Crețu, C., Curriculum diferențiat și personalizat, 1998, p.105)
În pedagogia modernă întâlnim tipuri de curriculum, tratate (Curriculum Național):
232

Din perspectiva cercetării fundamentale a curriculum-ului : curriculum
general sau core curriculum, curriculum specializat, curriculum subliminal sau ascuns,
curriculum informal ;
Din perspectiva cercetării aplicative a curriculum-ului : curriculum formal
sau curriculum oficial, curriculum scris, curriculum predat sau curriculum
implementat, curriculum învățat sau curriculum realizat, curriculum testat, curriculum
recomandat (Fig.1)
Fig.1 – Traseul curriculum-ului de la proiectare la realizare (cf. Goodland,
Walkweerr, Glathorn)
Se observă că cea de-a doua clasificare reprezintă o dispunere mai concentrică și
o suprapunere în straturi succesive a aspectelor sau frazelor prin care trece un
curriculum, până la epuizarea sferei lui de aplicare. Cel puțin teoretic acest model pare
să convină realității întrucât ia în discuție perspectivele importante: proiectarea
(curriculum design) și actorii câmpului instructional : cadrul didactic și elevul.
Teoria curriculum-ului a adus mai multă coerență sistematică în organizarea
învățământului până la cele mai mici nivele.
242CURRICULUMRecomandat
oficial, general =
cadru de referință
Scris, oficial,
concret (al unei
instituții)Învățat, realizat
(de către elev)
Testat, evaluat
Suport (al
resurselor)Predat,
realizat,
implementat

Învățământul românesc trece printr-o reformă, numită reformă curriculară,
întrucât vizează atât restructurări de strategii și de abordări, cât și de conținut.
Reforma curriculară este o ,,componentă esențială și, totodată, o garanție a
reușitei la nivelul strategiei globale de reformă a învățământului românesc”; în cadrul
acesteia s-a elaborat Noul Curriculum Național care a avut în vedere trei repere
fundamentale:
► raportarea la dinamica și necesitățile actuale precum și la finalitățile de
perspectivă ale sistemului românesc de învățământ, generate de evoluțiile societății și
formulate în diverse documente de politică educațională;
► raportarea la tendințele actuale și la criteriile internaționalegeneral acceptate
în domeniul reformelor curriculare;
► raportarea la acele tradiții ale sistemului românesc de învățământ care sunt
pertinente din punctul de vedere al reformei în curs.
Componentele curriculum-ului sunt :
Un sistem de considerații teoretice asupra educativului și a societății;
Finalități;
Conținuturi sau subiecte atent selecționate și organizate cu scopuri
didactice;
Metodologii de predare-învățare;
Metodologii de evaluare a performanțelor școlare.
Finalitățile învățământului primar derivă din idealul și finalitățile sistemului
educațional formulate prin Legea învățământului . Curriculum Național pecizează
următoarele finalități pentru învățământul primar:
asigurarea educației elementare pentru toți copii;
formarea personalității copilului, respectând nivelul și ritmul său de
dezvoltare;
înzestrarea copilului cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să
stimuleze raportarea efectivă și creativă la mediul social și natural și să
permită continuarea educației.
În învățământul primar există următoarele cicluri curriculare:
ciclul achizițiilor fundamentale (clasele I-a – a II-a)
ciclul de dezvoltare (clasele a III-a , a IV-a )
252

Ciclul de achiziții fundamentale are ca obiective majore acomodarea la cerințele
sistemului școlar și alfabetizarea inițială . Acest ciclu vizează:
▪ asimilarea elementelorde bază ale principalelor limbaje convenționale (scis, citit,
calcul aritmetic)
▪ stimularea copilului în vederea perceperii, cunoașterii și stăpânirii mediului apropiat;
▪ stimularea potențialului creativ al copilului, al intuiției, al imaginației;
▪ formarea motivării pentru învățare, înțeleasă ca o activitate socială.
Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a, a IV-a în continuare, clasele a V-a,a VI-a) are ca
obiectiv major formarea capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor și
vizează:
▪ dezvoltarea achizițiilor lingvistice, a competențelor de folosire a limbii române, a
limbi materne și a limbilor străine pentru exprimarea corectă și eficientă în situații
variate de comunicare;
▪ dezvoltarea capacității de a comunica, folosind diferite limbaje specializate;
▪ dezvoltarea gândirii autonome și a responsabilității față de integrarea în mediul social.
(Ungureanu,A., 2003, p.11)
Scopurile reformei curriculare sunt: creșterea calității predării și învățării,
transformarea învățării școlare într-un proces care să sprijine cu adevărat integrarea
activă și competența tinerilor în viața privată, profesională și publică, sporirea
interesului elevilor pentru învățarea continuă sau de-a lungul întregii vieți (life – long
learning).
II.2 Specificul curriculum-ului de limba și literatura română în învățământul
primar
Curriculum-ul de limba și literatura română reprezintă o «componentă
fundamentală a parcursului de învățare oferit elevilor în contextul școlarității
obligatorii» ( A. Ungureanu, 2003, p.15).
Obiectivul central al studierii limbii și literaturii române în învățământul primar îl
constituie dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă ale
copiilor, precum familiarizerea acestora cu texte literare și nonliterare, semnificative din
punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6/7-10/11 ani.
262

Specificul curriculum-ului actual de limba română constă în mutația
fundamentală propusă de programa școlară – noul model comunicativ-funcțional care
vizează, în primul rând, modalitățile de structurare a competențelor de comunicare.
Conform acestui nou model, « comunicarea este un domeniu complex care înglobează
procesele de receptare a mesajului oral și a celui scris («citirea/lectura»), precum și cele
de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă».
Competența de comunicare este un concept socio-lingvistic apărut în anii ’60 ca
o extensie a conceptului de competență lingvistică, teoretizat de Noam Chonskz.
Conceptul de competență lingvistică, ce definea o facultate lingvistică înnăscută, a
evoluat spre ideea de capacitate de producere și interpretare a mesajelor, uneori și spre
tranzacția sensului în funcție de context. În interiorul competenței comunicative s-au
destructurat și analizat și procesele de comunicare: comprehensiunea și producerea de
texte, ceea ce reprezintă și fundamentul teoretic al modelului comunicativ-funcțional al
studierii unei limbi.
Competența de comunicare, în calitatea sa de competență fundamentală este
centrul de interes, nucleul în jurul căruia gravitează toate conținuturile de învățare, toate
strategiile didactice proiectate, desfășurate și evaluate în câmpul de studiere a limbii
române în învățământul primar.
Noul curriculum precizează necesitatea centrării obiectivelor pe formarea de
capacități proprii folosirii limbii române în contexte concrete de comunicare .
Deci, competența de comunicare este identificată cu ,,ansamblul cunoștințelor
(savoir) și capacităților de utilizare a cunoștințelor (savoir faire) pe care subiectul le
utilizează în situația de comprehensiune sau de producere a limbajului/textului” ( Alina
Pamfil, 2004).
Competența de comunicare este un concept supraordonat competențelor de
receptare și de producere de text, deoarece actul de comunicare presupune atât
înțelegerea cât și crearea de text, acțiuni ce se pot manifesta diferit: oral și scris (Fig. 2).
272COMPETENȚA DE COMUNICAREComprehensiune de text
Producere de text

Fig. 2 – Competența de comunicare
O altă caracteristică a curriculum-ului de limba română o constituie
,,definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacități: receptarea
mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală și cea scrisă”.
Reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale față de cea scrisă precum
și procesele de producere a mesajelor proprii față de cele de receptare a mesajelor
constituie o altă caracteristică a curriculum-ului actual. De asemeni, specificul
curriculum-ului actual de limba română constă în:
Centrarea obiectivelor pe formarea de capacități proprii folosirii limbii în
contexte concrete de comunicare;
Structurarea programei pe baza unor obiective cadru și de referință
sintetice, în măsură să cuprindă ceea ce este esențial în activitatea de învățare;
Conținuturile incluse în programa școlară sunt sugerate și orientate spre
încurajarea creativității învățătorului, acordându-i acestuia libertatea de alegere a
acestora (conținuturilor);
Studiul limbii române în învățământul primar este conectat la realitățile
comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea, se pune accent deosebit pe învățarea
procedurală, adică se urmărește structrarea unor strategii și proceduri proprii de
rezolvare de probleme, de explorare și de investigare caracteristice activității de
comunicare.
Învățarea oricărui conținut de citire/lectură, elemente de construcție a
comunicării este condiționată și motivată de rezultatul ei asupra competenței de
comunicare a elevului. Este saltul de la învățământul tradițional ,, a învăța să știi” la
învățământul preconizat de reforma curriculară ,, a învăța să știi să faci ”:
Toate aceste caracteristici atrag reconsiderarea evaluării și autoevaluării ca
modalități de ameliorare a propriului progres școlar.
Specificul curriculum-ului actual de limba și literatura română
(învățământul primar), este explicat și precizat în Programele școlare pentru
învățământul primar .

282

I.3 Modelul comunicativ – funcțional
Noul curriculum de limba română impune un nou model pedagogic al
studierii disciplinei respective.
Noul model pedagogic al studierii limbii si literaturii române în
învățământul primar se prezintă astfel: (fig. 3) – (A. Ungureanu, 2003, p. 17):
Fig. 3 – Noul Model pedagogic al disciplinei Limba și literatura română
Reforma curriculară obligă la investigarea și descoperirea unor modele
pedagogice de studiere a disciplinelor școlare care să fie în concordanță cu finalitățile
unei trepte de învățământ, cu obiectivele ciclurilor curriculare, cu programele școlare.
292Noul model pedagogic al disciplinei Limba și literatura română
Curriculum intenționat
Modelul instrucțional
Indică:
– Obiectivele cadru
– Obiectivele de referință
Precizează:
– Conținuturile noționale
– Standardele curriculare de
performanță
Sugerează:
– Tipuri de activități de
învățare
Elaborat de M.E.N.
Regăsit în programele
curriculareCurriculum realizat
Constă în
rezultatele școlarizării
– concepte, atitudini,
capacități de
comunicare orală și
scrisă.
VIZEAZĂ ELEVULCurriculum implementat
Modelul
operațional-
strategic
Reprezintă:
– conținutul disciplinei
Limba și literatura
română așa cum el este
interpretat de învățător și
făcut accesibil elevilor.
Implică:
– Planificarea anuală și
semestrială.
– Proiectarea didactică

Acestea impun, la rândul lor, selectarea / imaginarea / utilizarea unor strategii didactice
adecvate de predare – învățare – evaluare, în centrul cărora se află elevul, important
fiind ceea ce știe să facă acesta, nu ceea ce se face pentru el.
Abordarea integrată a conținuturilor specifice învățării limbii și literaturii române
înseamnă focalizarea pe un anume obiectiv în fluxul predării – învățării – evaluării,
abordarea conținuturilor din perspectiva tuturor domeniilor limbii române (literatură,
fonetică, lexic, morfologie, sintaxă, ortografie, ortoepie, punctuație), precum și aplicarea
celor patru obiective cadru (receptarea mesajului oral, dezvoltarea exprimării scrise) ca
un tot pe conținuturile studiate, mai ales în clasele I și a II-a când conținuturile învățării
sunt studiate în mod integrat, fără nici o compartimentare, deoarece noțiunile de limbă
se succed și se completează în aceeași unitate tematică, pe când în clasele a III-a și a IV-
a intervin în curriculum și noțiunile specifice de elemente de construcție a comunicării
cu o pondere principală, însă nu neglijînd celelelte compartimente ale limbii.
În cazul limbii române, noul model pedagogic constituie esența noului model
comunicativ – funcțional. Acesta trebuie privit din trei perspective:
•I. Din perspectiva limbii ca sistem
Pentru elevi, noul model se supune, în primul rând logicii învățării și nu neapărat
logicii științifice a domeniului căruia îi aparține – știința limbii.
Limba trebuie abordată ca sistem, ca un întreg deoarece, în actul comunicării, nu
se face o distincție între fonetică, vocabular, gramatică (morfologie, sintaxă), ortografie
ortopie și punctuație. Aceste domenii ale științei limbii se condiționeză reciproc, dând
caracterul de sistem al limbii.
Întreg sistemul limbii conduce la înțelegere și la comunicare prin
instrumentalizarea limbii ca principal mijloc de comunicare.
Situația de comunicare determină studierea unor elemente științifice de limbă,
după caz, fonetică, lexic, gramatică, ortoepie, ortografie, punctuație. Aceste elmente
susțin corectitudinea comunicării, necesitatea respectării unor norme/reguli de
exprimare orală și scrisă.
•II. Din perspectiva programei de limba și literatura română (obiective cadru și
de referință, conținuturile învățării, exemple de activități de învățare, standarde
curriculare de performanță ).
303

Acest model presupune dezvoltarea integrală a capacităților de receptare și de
exprimare orală, respective de receptare a mesajului scris (citirea \lectura) și de
exprimare scrisă, deoarece
« comunicarea nu este altceva decât funcționarea concretă, în fuziune a celor patru
deprinderi (…): receptarea mesajului oral, exprimarea orală, receptarea mesajului
scris, exprimarea scrisă ». (Fig. 4)
Fig. 4 – Noul model comunicativ – funcțional
Odată cu elaborarea acestui curriculum s-au fixat în termeni fermi unele relații
din interiorul procesului didactic.
Astfel, în raport cu exprimarea scrisă, ponderea revine exprimării orale, măsură
justificată de caracterul oral al celei mai mari părți / durate din comunicarea interumană.
Un alt raport în care se intervine – deși nu este prima dată – este cel care
angajează învățătorul și elevii. Ponderea o va deține producerea de mesaje proprii, și nu
receptarea mesajelor. Cerința este foarte veche: în timpul orelor nu învățătorul trebuie să
313NOUL MODEL
COMUNICATIV
– FUNCȚIONALDezvoltarea
capacității de
exprimare orală
Dezvoltarea
capacității de
exprimare
scrisă
Dezvoltarea
capacității de
receptare a
mesajului scrisDezvoltarea
capacității de
receptare a
mesajului oral

vorbească cel mai mult / să elaboreze mesaje, dreptul acesta trebuie acordat elevilor,
rolul învățătorului fiind de a crea circumstanțe de comunicare, de a favoriza producerea
mesajelor elevilor și de a-include ajuta să ajungă la exprimarea corespunzătoare.
•III. Din perspectiva conștientizării modelului comunicativ – funcțional de către
învățător (Fig.5)
Fig.5 Abordarea integrata
Orice individ se exprimă într-o manieră globală, fără să recurgă la diferențieri
conștientizate între fonetică, semantică, sintaxă, ortografie, retorică și participarea lui la
comunicare este spontană. De aceea, învățătorul trebuie să țină seama de aceste evidențe
și să evite pe cât posibil menținerea rigidă a compartimentării limbii.
Texele, în sens larg, joacă un rol de neînlocuit nu numai ca modele de limbă
scrisă, ci și ca mijloace care îi permit elevului să ajungă la înțelegerea lumii, a valorilor FINALITATE :
Limba – cel
mai important
mijloc de
comunicare
umana
ACTIUNE
DIDACTICA:
Formarea
formatorilor NECESITATE
Particularitatile
individuale
si de varsta
ale elevilorCERUTA:
Structura
sistemica
a limbiiIMPUSA:
Curriculum
National
ABORDAREA
INTEGRATA
ESTE:
323

acesteia, care îi ajută să-și formeze un sistem propriu de valori, să participe la
dezvoltarea culturii, dezvoltându-și astfel originalitatea, devenind creativi.
Valoarea acestui model rezultă din accentul pus pe capacitățile de comunicare, pe
încercarea de echilibrare a raportului dintre capacități și cunoștințe așezate sub semnul
competenței de comunicare.
II.2 Locul și importanța creativității în programele și manualele școlare actuale
Numeroase modele și soluții prin care se poate cultiva creativitatea se găsesc și în
programele și manualele de limba română.
Curriculum-ul actual are la bază modelul comunicativ-funcțional, model ce
presupune dezvoltarea integrată a capacităților de receptare orală, de exprimare orală,
respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.
Scopul studierii disciplinei Limba și literatura română în perioada școlarității
obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază,
capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, să-și
exprime: gânduri, sentimente, emoții, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile
de rezolvare a problemelor în viața de zi cu zi.
Dacă luăm în considerare standardele curriculare de performanță la finele
învățământului primar la disciplina limba română observăm că mare parte din acestea
implică creativitatea.
Dintre ele amintim: redactarea unui text propriu pe baza unui plan de idei,
redactarea textelor scurte cu destinație specială, formularea ideilor principale ale unui
text narativ, adaptarea mesajului la partener în situații de comunicare dialogată, etc..
La nivelul ciclului de achiziții fundamentale activitățile angajate în dezvoltarea
capacității de receptare a mesajului oral și de exprimare orală vizează: construirea de
dialoguri , jocuri de rol de tipul vorbitor-ascultător, simulări ale unor situații concrete
de comunicare, construire de enunțuri, dezvoltarea unor enunțuri, exerciții de
formulare de întrebări și răspunsuri, exerciții de antonimie/sininimie, activități de
exprimare a propriilor păreri în legătura cu întâmplări, personaje .
În ceea ce priveste dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris și a
capacității de exprimare scrisa ă amintim activități ca : formulare de întrebări și
răspunsuri pe marginea textului, realizarea unor desene pornind de la enunțuri citite,
333

activități de creare de povești din amestecul a două sau mai multe povesti cunoscute,
schimbarea finalului unor texte citite, exercitii de integrare a achizițiilor lexicale noi în
enunțuri, povestirea textelor citite, exerciții de redactare a unor texte de mică întindere
pe baza suportului vizual a unui șir de întrebări.
În ciclul de dezvoltare multe din obiectivele de referință, activitățile de învățare
dar și conținuturile propuse vizează exersarea capacităților creatoare ale elevilor.
Activitățile angajate în dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și de
exprimare orală , cum ar fi: simularea unor situații de comunicare diverse, discuții libere
pe teme date, construire de texte orale după imagini sau pe baza unui șir de
întrebări/plan de idei, integrarea achizițiilor lexicale noi în enunțuri, exprimarea
propriilor opinii au o reală contribuție la cultivarea creativității elevilor.
Scrierea imaginativă este concretizată în: compunerea unor texte pe baza unui
suport vizual, al unui șir de întrebări, pe baza unor cuvinte de sprijin, după plan de idei,
compunerea cu început sau sfârșit dat, compunerea cu titlu dat și compunerea narativă
liberă.
De asemenea, Scrierea după textul literar : povestirea unor fragmente din text,
formularea de întrebări în legătura cu conținutul textului , etc. sunt doar câteva prevederi
ale programelor școlare cu mari resurse de exersare a capacităților creatoare.
În ceea ce privește studiul elementelor de construcție a comunicării trebuie pornit
de la teza potrivit căreia aceste construcții se învață prin mijlocirea limbii, nu invers. A
cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcție a comunicării înseamnă a
asigura aplicarea în practică a noțiunilor și categoriilor gramaticale, domeniul aplicării
acestora în practică fiind comunicarea. Și în această direcție programa școlară conține
diverse exemple de activități de învățare ( exerciții de completare, transformare, de
înlocuire, compuneri gramaticale).
Activitatea de formare a capacității de lectură-citire are drept conținut creații
literare. Acestea au rolul de a orienta elevii atât în ceea ce privește redarea conținutului
lor , într-o exprimare originală cât și în elaborarea , de către ei înșiși , a unor compoziții.
Programa școlară dar și manualele prevăd și în acest caz o serie de exemple de activități
și exerciții care să stimuleze potențialul creativ al elevilor continuarea povestirii,
schimbarea finalului unei povestiri, exprimarea opiniei personale în legătură cu un fapt,
personaj, povestiri prin analogie, etc.
Totuși, în urma analizei manualelor alternative pentru clasele I-IV am constatat
că acestea nu prezintă întotdeauna situații- problemă pentru elev sau nu solicită efortul de
343

a găsi soluții noi , de a ieși din șablon. Deși acestea conțin texte care se disting printr-o
mare varietate de conținuturi , totuși uneori sunt deficitare în ceea ce privește sarcinile
care să-i solicite pe elevi în exploatarea creatoare a textului literar. Aici intervine rolul
învățătorului care preocupat fiind de dezvoltarea gândirii divergente, a flexibilității,
originalității, trebuie să vină cu exerciții, teme, întrebări, care să-l pună pe elev în situația
de a analiza, compara, interpreta , crea.
De acest aspect ne vom ocupa în capitolele următoare.
II.3 Căi și mijloace de dezvoltare a potențialului creativ prin intermediul
limbii și literaturii române
Orele de limba și literatura română oferă prin conținutul lor diverse posibilități de
stimulare și dezvoltarea a creativității.
Limba și literatura română urmărește , în același timp , constituirea receptivității
estetice cât și dezvoltarea spiritului creator care presupune formarea receptivității
creatoare, dezvoltarea capacității de a restructura într-o viziune proprie elemente decupate
din lectura unei opere, dar și dezvoltarea mijloacelor de autoexprimare , cultivarea
expresiei artistice.
Ciclul primar oferă numeroase posibilități de valorificare a creativității în cadrul
orelor de limba și literatura română. Chiar începând cu clasele I-II există momente care
pot fi valorificate în direcția cultivării creativității ca de exemplu: interpretarea
ilustrațiilor, jocurile didactice , emiterea unei păreri proprii, exerciții de creare de cuvinte
pornind de la o silabă, schimbând poziția literelor, unind două cuvinte , etc.
În ciclul de dezvoltare aceste posibilități se înmulțesc considerabil. Acum
învățătorul poate propune elevilor exerciții care implică actul creativ cum ar fi:
*realizarea unui text opus ca și conținut celui studiat , * crearea unui personaj cu
trăsături opuse ,*schimbarea finalului unui text , *povestiri prin analogie dar la timpul
viitor, *exprimarea unor opinii personale cu privire la fapte, personaje, evenimente,
*crearea unor structuri de limbă, *crearea unor versuri, alcătuire de texte cu titlu dat, pe
baza unor cuvinte de sprijin, după benzi desenate, după un proverb, pe baza unui plan de
idei, etc.. De altfel, compunerile școlare reprezintă cel mai generos prilej de valorificare a
experienței de viață și de manifestare a imaginației creatoare, a fanteziei.
353

Creațiile literare din manuale oferă structuri model pe baza cărora elevii pot
construi texte proprii. Unii elevi vor avea tendința de copiere, alții vor reuși să se
distanțeze de text prin capacitatea de a veni cu elemente noi din alte lecturi sau din
experiența de viață.
Însușirea elementelor de construcție a comunicării are rolul de a optimiza
exprimarea elevilor, oferindu-le posibilitatea de autocontrol asupra propriei elaborări
orale și scrise. Dintre multele forme de exerciții gramaticale amintim pe cele de
modificare, completare, transformare dar mai ales compunerile gramaticale.
O altă cale de dezvoltare a creativității elevilor o reprezintă activitățile
extracurriculare care dezvoltă capacitatea de exprimare și gândirea creativă.
Conform obiectivului propus și anume stimularea creativității elevilor la limba și
literatura română pentru clasele I-IV se pot utiliza mai multe tipuri de sarcini și activități
didactice:
restructurarea conținutului povestirilor;
modificarea deznodământului unei povestiri;
continuarea unei povestiri cu început dat;
exprimarea atitudinii personale în raport cu…sau
față de…;
stabilirea de titluri pentru texte date;
elaborarea de dialoguri cu personaje neobișnuite;
relatarea unei experiențe proprii;
formulare de răspunsuri la întrebări ipotetice(dacă…
voi cum ați fi procedat?)
dramatizarea acțiunii unui text;
inventarea unor scenarii de poveste;
completarea unor rime;
formulare de întrebări pe baza textului literar;
introducerea în enunțuri proprii a noilor achiziții
lingvistice;
completarea propozițiilor lacunare;
construirea propozițiilor după scheme;
crearea unor figuri de stil;
363

dezvoltarea propozițiilor;
compuneri gramaticale;
compuneri după imagini, cu cuvinte de sprijin, pe
baza unui șir de întrebări;
compuneri libere;
„binomul fantastic”;
„salata de povești”
povestiri din cuvinte fantastice, etc.;
De asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv am apelat la o serie de metode,
strategii didactice atât tradiționale, cât și moderne; problematizarea, jocul didactic, jocul
de rol, dezbaterea, brainstrorming-ul, scaunul autorului, metoda cadranelor, cubul,
strategii ce vor fi tratate mai pe larg într-unul din capitolele următoare.
Lucrând într-un climat care imprimă elevului încredere, optimism, încurajare și
folosind sarcini de lucru ce solicită gândirea divergentă, antrenăm, educăm și dezvoltăm
potențialul creativ al acestuia. Elevii trebuie lăsați să-și manifeste curiozitatea,
spontaneitatea, inițiativa, iar evaluarea să se facă după parametrii actului creativ.
373

CAPITOLUL III.
MODALITĂȚI DE CULTIVARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN
CICLUL PRIMAR
III.1. Metode de dezvoltare a creativității în clasele I-IV
Literatura de specialitate oferă o imagine fidelă asupra antitezei care se creează
între metodele tradiționale și cele moderne utilizate în predare. Metodele tradiționale au
următoarele caracteristici:
• pun accentul pe însușirea conținutului, vizând, în principal, latura informativă a
educației,;
•sunt centrate pe activitatea de predare a învățătorului elevul fiind văzut ca un obiect al
instruirii, așadar, comunicarea este unidirecțională;
•sunt predominant comunicative,;
•sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a
cunoștințelor;
•au un caracter formal și stimulează competiția;
•stimulează motivația extrinsecă pentru învățare;
Aceste metode generează pasivitatea în rândul elevilor.
La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:
•acordă prioritate dezvoltării personalității elevilor, vizând latura formativă a educației;
•sunt centrate pe activitatea de învățare a elevului, acesta devenind subiect al procesului
educațional;
•sunt centrate pe acțiune, pe învățarea prin descoperire;
•sunt orientate spre proces;
•sunt flexibile, încurajează învățarea prin cooperare și capacitatea de autoevaluare la
elevi, evaluarea fiind una formativă;
•stimulează motivația intrinsecă;
•relația învățător-elev este democratică, bazată pe respect și colaborare, iar disciplina
derivă din modul de organizare a lecției. Prin metodele moderne se încurajează
participarea elevilor, initiațiva și creativitatea.
383

Din toate cele menționate rezultă faptul că învățătorul trebuie să-și schimbe
concepția și metodologia instruirii și educării, să coopereze cu elevii, să devină un
model real de educație permanentă, să se implice în deciziile educaționale, să asigure
un învățământ de calitate. (Ionescu, M., Radu I., 2001, p.134)
III.1.1. Metode tradiționale
În metodologia tradițională, elevul rămâne mai mult un spectator în clasă, gata să
recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori de câte ori i se demonstrează. În cadrul lecției,
metoda tradițională se bazează exclusiv pe transmiterea de cunoștințe de către învățător, pe
receptare și imitare de către elev. Acest model de comunicare are la bază ideea că anumite
cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit și se comunică
elevului prin intermediu l limbajului.
Astfel la clasa I procesul învățării citirii și scierii, însăși metoda utilizată –
fonetică, analitico-sintetică – solicită activități ce dezvoltă spiritul creativ. Demersul
făcut în vederea predării-învățării unui sunet nou și a literei corespunzătoare, îndeosebi
analiza și sinteza fonetică, sunt operații care solicită gândirea cu elemente de creație .
Sinteza propoziției implică un include creator, ca și compunerea de propoziții pe baza
ilustrațiilor.
Varietatea de jocuri didactice folosite în cadrul lecțiilor, solicită, de asemenea, include
un efort creator: exercițiile de completare a silabelor, de inversare sau substituire a
acestora; jocuri de rol pe teme cotidiene date; jocuri de grup cu teme date; povestirea
unor întâmplări personale; recitări, dramatizări, repovestiri; jocuri de sinonimie,
antonimie, omonimie; jocuri pentru alcătuirea de propoziții conținând cuvinte noi .
( Șerdean,I.,2007, p.228)
Tot în râdul unei asemenea activități trebuie amintită varietatea de jocuri
didactice, printre care pot fi amintite cele de completare a silabelor, de inversare sau
substituire a acestora ș.a. În lecturarea textelor din a doua parte a perioadei alfabetare și
a celei postalfabetare, punerea elevilor în situația de a povesti, pe cât posibil în manieră
originală ( nu pe baza memorării și a reproducerii mecanice) a conținutului textului
solicită efort creator.
Jocul didactic ( S. Nuță, 2001,p.224) poate fi utilizat pentru stimularea fluidității
și flexibilității verbale. Evidențiez următoarele sarcini ca având o mare valoare
formativă:
393

* identificarea cuvintelor, silabelor, sunetelor în propoziții date sau formulare
după anumite cerințe;
*găsirea unor cuvinte noi prin schimbarea/adăugarea unui sunet/silabă
(inițial(ă)/final(ă) din interiorul cuvântului în cuvinte date (exemplu; dor-dur, pol-pod,
nod-rod, pas-vas, sac-suc etc.)
* identificarea sinonimelor, antonimelor, paronimelor și polisemiei unor cuvinte și
integrarea lor în propoziții în vederea evidențierii modificării semnificațiilor;
* identificarea tuturor adjectivelor care pot fi asociate unor substantive ( flori albe,
mici, parfumate, minunate )
* identificarea tuturor adverbelor care pot fi asociate unor verbe( merg mult,
repede, oriunde, mâine)
*formularea a cât mai multor propoziții/întrebări referitoare la un
obiect/ființă/imagine;
*formularea unor propoziții legate prin înțeles utilizând cuvinte date
/expresii/imagini;
Se cere elevilor să găsească toate sinonimele/antonimele unor cuvinte date și să
formuleze propoziții.Se evidențiază păstrarea sau modificarea semnificațiilor.
Într-o altă variantă a jocului se cere înlocuirea în propoziții date a unor cuvinte cu
sinonimele/antonimele lor. Se cultivă flexibilitatea gândirii, gândirea analogică.
Formularea unor propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu același
sunet/literă.
Exemplu: Paula pune.
Trenul traversează tunelul. ș.a
Sunt cultivate flexibilitatea și originalitatea.Propoziția este elaborată de un singur
elev (mai întâi propoziții simple, apoi se ajunge la propoziții dezvoltate), antrenând mai
mulți copii fiecare continuând propoziția.
Exemplu:Paula pune.
Paula pune penarul.
Paula pune penarul pe pupitru .
Gianni Rodarii propune, în seria de jocuri care descătușează fantezia copiilor,
realizarea de enunțuri sau scurte narațiuni pe baza așa-numitului binom fantastic. El
propune căutarea sau imaginarea unor legături între două cuvinte distanțate din punct de
vedere al sensului. Sunt mai multe posibilităță de a ajunge la aceste cuvinte: doi elevi
scriu separat pe câte o foaie de hârtie un cuvânt, ele urmând a fi citite de învățător/elevi
404

să scrie separat pe a două jumătăți ale tablei câte un cuvânt, unul propus de învățător și
altul de un elev ( fără a cunoaște cuvântul propus de învățător).
De exemplu: ( la clasa a II –a) Folosind cuvintele poezie și muzica enunțul ar putea fi :
Ionescu a reușit să pună versurile poeziei pe muzică .
Se poate continua până se ajunge la o narațiune de mici dimensiuni. Pentru Gianni
Rodarii jocul se poate transforma într-o dezlănțuire de imaginație, în care cuvintele să
nu mai asculte de nici o formă, să acționeze într-o libertate totală.
Exemplu : Se cere elevilor să spună/să scrie cuvinte care le vin în minte.Cele două
cuvinte sunt asociate în relații diferite. Se formulează propoziții care pot fi punctul de
plecare pentru scurte povestiri. Exercițiul are la bază asocierea și dezvoltă gândirea
laterală și imaginația.
Cu ajutorul cuvintelor : basm, desen se poate formula enunțul:
Când am citit un basm mi-a venit în minte cum voi realiza desenul pentru mâine.
În povestirile create de elevi se îmbină arta și jocul, realul și imaginarul. Povestirile sunt
scurte, fără divagații, fără explicații, inspirându-se în principal din experiența personală.
Metoda lecturii explicative este metoda fundamentală pentru însușirea tehnicilor
cu cartea.Una din dominantele curriculumu-ului actual de limba română o constituie
punerea accentului pe însușirea procedurală, cu alte cuvinte pe structurarea unor
strategii și proceduri proprii de rezolvare de probleme, de explorare și de investigare-
caracteristice activității comunicative. (Programa școlară)
Prin intermediul acestei metode, elevul va trece de la lectura pasivă (cantitativă) , la
lectura activă a unui text, indiferent de natura acestuia.Trecerea nu se face brusc sau la
comandă; ea va fi rezultatul folosirii corecte a metodei în timp și va fi posibilă atunci
când elevul și-o însușește ca pe un instrument de lucru. Numai exersarea și punerea
elevului în contact permanent cu metoda lecturii explicative vor duce la conștientizarea
etapelor acesteia de către elev, la algoritmizatrea metodei, în final, ea devenind, în
adevăratul sens al cuvântului, tehnică de lucru cu cartea.
.( Ungureanu, A. Metodica studierii limbi și literatrii române,2003 p.213)
În manualele școlare de la ciclul primar o pondere însemnată o au textele care
aparțin genului epic. Acestea, datorită prezenței întâmplărilor și personajelor, sunt mai
accesibile școlarilor mici. Ele înfățișează aspecte din viața copiilor sau adulților,
momente din trecutul sau prezentul țării, aspecte din viața animalelor, etc..
Textele care creează dificultăți mai mari în înțelegerea lor sunt textele cu
caracter liric. Ponderea lor în manualele școlare este mai mică, dar valoarea lor este
414

incontestabilă. În textele lirice autorul operează cu imagini și procedee artistice care
transmit în mod direct sentimentele acestuia, pe când în textul epic se face apel la acțiuni
și personaje pentru materializarea sentimentelor autorului. Analiza celor două tipuri de
texte diferă. Așadar lectura explicativă are specificul ei în funcție de tipul textului.
Lectura explicativă, analiza literară specifică folosită în funcție de caracterul creației
literare accesibilizează receptarea mesajului textului.
Calea sigură spre receptarea mesajului creațiilor artistice cât și spre însușirea
instrumentelor muncii cu cartea o constituie utilizarea în mod creator a lecturii
explicative, în funcție de conținutul și formele de expresie specifice fiecărei creații
literare.
Nu voi insista pe etapele lecturii explicative sau pe specificul acesteia în funcție
de tipul de text ci voi încerca să prezint câteva căi, modalități de intervenție creatoare în
activitățile de receptare a textelor literare.
Prin urmare, unele elemente de intervenție creatoare în cazul textului epic ar putea
fi: exprimarea unor opinii personale cu privire la personaje, fapte, chiar și la stilul
realizării creației, la ceea ce le-a plăcut mai mult; răspunsuri la întrebări precum: „ce s-ar
fi întâmplat dacă…? Voi ce-ați fi făcut ?, cum ați fi procedat?”, povestiri prin analogie și
prin contrast. Alte cerințe ar putea fi: continuați povestirea, găsiți un alt final povestirii,
schimbați cursul povestirii.
În vederea angajării efortului creator activitățile de receptare a textelor trebuie să
se împletească cu cele de compunere.O formă de solicitare a efortului creator este redarea
(repovestirea) într-o exprimare originală a textelor citite. Contribuția elevilor poate consta
în folosirea unor imagini artistice noi fața de cele din text sau regruparea elementelor
narațiunii în manieră personală. Chiar și în activitatea de formulare a ideilor principale,
fiecare elev trebuie solicitat să caute și să găsească formularea cea mai adecvată, ceea ce
implică o activitate de creație.
Achizițiile noi de vocabular, expresiile cu sens figurat, imaginile artistice
reprezintă fiecare în parte prilejul de folosire a lor în contexte diferite, în vederea
înțelegerii sensului și a utilizării în exprimare.
În ceea ce privește textele aparținând genului liric, calea principală prin
care se poate cultiva spiritul creator o constituie demersurile întreprinse pentru înțelegerea
sensului figurat al cuvintelor, folosirea lor în contexte noi, crearea unor structuri de limbă,
figuri de stil, etc. Pentru dezvoltarea creativității pe parcursul claselor a I- IV a am folosit
diverse tipuri de exerciții, sarcini didactice.
424

De exemplu:
Formulați cât mai multe întrebări pe baza textului
citit;
Găsiți cât mai multe titluri pentru imaginea/ textul
dat;
Găsiți și alte titluri care se potrivesc textului;
Argumentați pro și contra atitudinea personajului…;
Găsiți un alt final pentru următorul text;
Imaginează-ți un dialog între tine și șarpe ( Judecata
vulpii, P. Ispirescu, cl. a III-a);
Imaginați-vă ce „isprăvi” poate face iarna folosind
expresii deosebite( Joc de chiciuri,T. Arghezi, cl. a
III-a);
Formulați cât mai multe întrebări referitoare la
conținutul imaginii care însoțește textul „ La săniuș”
de I. Agârbiceanu;
Desenați o scenă din povestirea „ Fram, ursul polar”
de C. Petrescu. Dați-i un titlu potrivit.
Imaginează-ți că ești în locul Lizucăi , iar răchita
refuză să-ți ofere adăpost. Poartă un dialog cu
aceasta. (Dumbrava minunată, M. Sadoveanu, cl. a
III-a);
Dați un alt sfârșit povestirii „ Iepurele toboșar” de
Spiridon Vangheli (cl a III-a);
Imaginați-vă lumea fantastică pe care o bănuia
băiatul din povestirea „ Țara de dincolo de negură ”
după M. Sadoveanu (cl. a IV-a);
Scrieți un bilețel lui Moș Crăciun în care să folosiți
cuvintele și expresiile explicate la vocabular
„Darurile” după E.T.A. Hoffman, cl. a IV-a);
434

Ce s-ar fi întâmplat dacă mama îl primea în castel pe
domnitor? (Muma lui Ștefan cel Mare, D.
Bolintineanu, cl a IV-a);
Desenează muzica. Audiați „ Rapsodia română” de
G. Enescu și realizați un desen sau notați la ce vă
duce cu gândul audiția piesei. ( George Enescu, după
P. Câmpeanu, cl a IV-a );
Imaginați-vă povestea spusă de Vasilică copiilor
(Ciocârlia, I. Agârbiceanu, cl a IV-a );
Redactați o scurtă compunere în care să vă imaginați
o aventură a Cireșarilor în peșteră ( Cireșarii, după C.
Chiriță, cl a IV-a ;
Exercițiul presupune executarea unei acținui în mod repetat și conștient, înseamnă a
face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei deprinderi, a supune la efort
repetat anumite funcții mentale sau motrice în scopul dezvoltării și menținerii în formă.
În școala activă exercițiul nu se reduce numai la formarea priceperilor și
deprinderilor , ci explorează domenii noi:
înțelegerea noțiunilor, regulilor, principiilor și
teoriilor învățate;
dezvoltarea operațiilor mentale și constituirea lor în
structuri operaționale;
sporirea capacității operatorii a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor;
revenirea uitării și evitarea tendințelor de indiferență;
dezvoltarea unor capacități și aptitudini intelectuale și
fizice, a unor calități morale și trăsături de voință și
caracter;
înlăturarea deprinderilor incorecte.
Aplicate la nivele de vârstă diferite, exercițiile de limbă și literatură vor viza operații
de tipul: citirii conștiente, scrierii corecte și rapide, înțelegerii diferitelor tipuri de limbaj,
deprinderii de a formula idei principale, de a rezuma un conținut sau de a-l reda cursiv,
expresiv și clar, de a exprima oral și scris noțiuni judecăți, raționamente cu ajutorul
444

unităților lingvistice: cuvinte, propoziții, fraze.(Metodica studierii limbi și literatrii
române, Ungureanu , A., p.222)
În vederea stimulării creativității este necesar ca în paralel cu demersurile
tradiționale pentru îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului să se utilizeze și
exerciții, jocuri a căror scop este dezvoltarea capacităților de comunicare și de creație.
Precizarea dificultăților întâmpinate de copii în receptarea, înțelegerea și utilizarea
cuvintelor este importantă pentru a stabili strategiile pentru cultivarea vocabularului.
Frecvența în circulație și importanța în comunicare a cuvintelor sunt factori care ușurează
sau fac dificilă înțelegerea și fixarea lor în vocabularul individual.
La baza dezvoltării capacităților creatoare și activizării vocabularului micilor
școlari stă textul literar , ca model de exprimare corectă și plastică.
În analiza textului se realizează exerciții lexicale care au ca centru de interes
îmbogățirea, activizarea , nuanțarea vocabularului prin:
identificarea cuvintelor și expresiilor noi;
însușirea explicației cuvintelor și expresiilor noi;
utilizarea noilor achiziții lexicale în contexte proprii;
exerciții lexicale cu sinonime, antonime, omonime;
alcătuirea familiei lexicale și câmpului lexical al unui cuvânt;
utilizarea cuvântului în locuțiuni/expresii, proverbe și zicători;
folosirea de calambururi, îmbinări cu sensuri figurate, plastice,
expresive.
Astfel, la clasele a III-a și a IV-a, se poate utiliza o mare varietate de exerciții
creative care să aibă ca efect îmbogățirea, nuanțarea și activizarea vocabularului.Voi
exemplifica câteva tipuri de exerciții pe baza textelor literare din manualele pentru clasele
a III-a și a IV-a.
Pentru textul „Moș Miron prisăcarul” de Cezar Petrescu, inclus în manualul de
clasa a IIIa , am propus următoarele exerciții:
1.Introduceți în contexte cuvintele și expresiile: luări-aminte,
prisăcar, a-i veni de hac, urdiniș , i-au făcut capătul;
2.Formulați cât mai multe expresii pornind de la verbul a face;
3.Alcătuiți familia de cuvinte a substantivului bătrân;
4.Găsiți cât mai multe cuvinte din câmpul lexical al cuvântului
apicultură;
454

5.Cine creează? Compuneți o ghicitoare despre albină;
Pentru textul „Țara de dincolo de negură” după Mihail Sadoveanu (clasa a IV a) :
1.Alcătuiți enunțuri cu sensurile cuvântului ochi;
2.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru expresiile
următoare, apoi folosiți-le în enunțuri: am rămas pe
gânduri, eram ochi și urechi;
3. Găsiți cât mai multe însușiri neobișnuite pentru cuvintele:
dealuri, păduri;
4. Gândiți-vă la zece cuvinte/expresii pe care le-ați folosi
dacă ați scrie un text despre toamna târzie;
5.Găsiți un cuvânt care să cuprindă toate cuvintele și
expresiile din lista următoare: a se înveseli, a sări în sus, a-
i străluci ochii, priviri jucăușe.
O dificultate deosebită o reprezintă cuvintele cu sens figurat și cele cu polisemantism
dezvoltat. În aceste cazuri am propus exerciții de tipul:
1.Precizați înțelesul cuvântului subliniat:
Mama leagănă copilul.
Codrii și lacurile ne-au legănat anii fragezi ai copilăriei.
Bătrâna se legăna plângând fără nădejde.
Ana se leagănă în scrânciob.
2.Unește ce se potrivește:
El mușcă din pâine. Îi pare rău
Își mușcă mâinile. Rupe
Și-a mușcat limba. Ascunde adevărul
3.Alcătuiți enunțuri cu sensurile cuvântului calcă.
4.Dă exemplu de cât mai multe expresii în componența cărora intră cuvântul
trage.
De asemenea, pentru îmbogățirea vocabularului se pot organiza diverse jocuri
didactice ce pot fi folosite ca momente de relaxare în timpul activităților sau ca activități
propriu-zise. Un joc propus de Gianni Rodari este acela bazat pe cuvinte-stimul.
Învățătorul comunică un cuvânt, iar elevii trebuie să transmită cuvinte (pornind de la
cuvântul stimul ) obținute prin asociere fonetică, semantică, circumstanțială.
464

Posibilitățile creative ale cuvântului-stimul pot fi aplicate astfel: se scrie cuvântul
cu literele una sub alta, după care elevii vor continua fiecare literă pentru a obține alte
cuvinte sau, mai dificil, pentru a obține o propoziție .
Exemplu: BILE COPILUL
AER ALEARGĂ
NOR PE
CAL ALEEA
ALBINĂ CURATĂ
Alte exemple de jocuri care au rolul de a stimula creativitatea, îmbogățind în
același timp și vocabularul elevului, sunt: Jocul silabelor, Litera buclucașă , Continuă
propoziția, Cuvântul interzis, Găsește cât mai multe însușiri, Alintăm cuvintele, Spune
în alt fel, Cuvântul își caută rudele, Măria-Sa , cuvântul, Sensul ascuns al cuvintelor
și altele.
Cert este că problemele cultivării limbii și limbajului sunt cele mai importante ale
educației intelectuale a copilului, pentru că un vocabular bogat, nuanțat este instrumentul
argumentării ideilor, este un suport al originalității și creativității.
Problematizarea. Esența acestei metode constă în crearea, pe parcursul învâțării,
a unor „situații-problemă” și rezolvarea acestora de către elevi care, pornind de la
cunoștințe anterior însușite, ajung la adevăruri noi. Noile cunoștințe nu mai sunt astfel
„predate” elevilor gata elaborate, ci sunt obținute prin efort propriu.
Problematizarea este o metodă cu un înalt potențial formativ; ea contribuie la
dezvoltarea operațiilor gândirii, a capacităților creatoare, la cultivarea motivației
intrinseci, la educarea independenței și autonomiei în activitatea intelectuală.
Problematizarea poate deveni un procedeu eficient de activare a elevilor în cadrul
altor metode (expunere, demonstrație) sau poate căpăta o extindere mai mare în metoda
studiului de caz (cazul este o problemă mai complexă).
Exemple:
Ce s-ar fi întâmplat daca iezii nu deschideau ușa
lupului?
Imaginați-vă ce „isprăvi” poate face iarna folosind
expresii deosebite( Joc de chiciuri,T. Arghezi, cl. a
III-a);
474

Imaginează-ți că ești în locul Lizucăi , iar răchita
refuză să-ți ofere adăpost. Poartă un dialog cu
aceasta. (Dumbrava minunată, M. Sadoveanu, cl. a
III-a);
Dați un alt sfârșit povestirii „ Iepurele toboșar” de
Spiridon Vangheli (cl a III-a);
Imaginați-vă lumea fantastică pe care o bănuia
băiatul din povestirea „ Țara de dincolo de negură ”
după M. Sadoveanu (cl. a IV-a);
Ce s-ar fi întâmplat dacă mama îl primea în castel
pe domnitor? (Muma lui Ștefan cel Mare, D.
Bolintineanu, cl a IV-a);
Imaginați-vă povestea spusă de Vasilică copiilor
(Ciocârlia, I. Agârbiceanu, cl a IV-a );
3. 2 Metode moderne
În cadrul orelor de limba română, în vederea stimulării și dezvoltării creativității
elevilor este necesară alegerea acelor metode și procedee de lucru care să activizeze
predarea- învățarea, care să-i implice pe elevi în procesul de învățare, să-i ajute să devină
participanți la propria lor formare.
Se știe că la vârste mici potențialul intelectual al elevilor este acompaniat de o
curiozitate veșnic trează și activă, receptivitate, sensibilitate, predilecție pentru inedit.
Sarcina învățătorului este de a crea o atmosferă permisivă, caresă favorizeze
comunicarea, conlucrarea și să găsească cele mai adecvate căi , mijloace prin care să
stimuleze imaginația și potențialul creativ.
Metodele activ-participative se disting prin caracterul lor solicitant; „ ele pun în
acțiune, sub multiple aspecte, forțele intelectuale ale elevului –gândirea, imaginația,
memoria și voința acestuia” (Adalmina Ungureanu, 2003, p. 239). Participarea implică
creativitate, afirmare, realizare de sine.
Dintre metodele active care stimulează gândirea și creativitatea, valorifică
experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare , de
deliberare pe plan mintal și vizează formarea unei atitudini active, amintim : ,
484

brainstorming-ul, brainwriting (metoda 6-3-5), metoda ciorchinelui, metoda
cadranelor ,metoda cubului, metoda R.A.I., eseul de cinci minute, jurnalul reflexiv,
metoda pălăriilor gânditoare, etc.
Nu ne propunem inventarierea metodelor didactice, ci încercăm să realizăm o
vedere de ansamblu asupra acelor metode care se impun în practica educațională a
studierii limbii române în clasele I-IV ca metode de stimulare a creativității. De
asemenea, vom încerca să venim și cu exemplificări din activitățile desfășurate la clasă.
Dintre metodele specifice de stimulare a creativității, putem utiliza
brainstorming-ul , una din cele mai cunoscute metode de grup, folosită pentru
producerea ideilor creative. Această metodă are avantajul că provoacă și solicită
participarea activă a elevilor, dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situații, de a le
analiza, de a lua decizii. Un principiu al brainstorming-ului este: cantitatea generează
calitatea .Conform acestui principiu pentru a ajunge la idei viabile și inedite este
necesară o productivitate creativă cât mai mare. Metoda poate fi utilizată cu succes în
orice moment al lecției. Spre exemplu, se cere elevilor :
● să găsească cât mai multe titluri pentru un text dat sau o imagine dată;
● să formuleze cât mai multe întrebări pe baza unui text citit;
● să propună soluții pentru schimbarea comportamentului unui personaj
● să găsească cât mai multe însușiri pentru cuvinte date
● să atribuie cât mai multe însușiri omenești unor lucruri, etc
O variantă neliniară a brainstorming-ului este metoda ciorchinelui .Cuvântul
stimul dă naștere altor cuvinte sau expresii care la rândul lor generează alte idei. Se
realizează totodată și conexiuni între ideile obținute. Etapele acestei metode sunt:
scrierea unui cuvânt/sintagmă în mijlocul foii sau tablei, găsirea cât mai multor
cuvinte/sintagme în legătură cu această temă, asocierea ideilor care se leagă. Regula este
ca elevii să scrie tot ce le trece prin minte și să nu se oprească până la expirarea
timpului. Această metodă se utilizează foarte des atât la lecțiile de predare-învățare cât
și la cele de consolidare.
Spre exemplu : clasa a II-a
Găsește cât mai multe cuvinte care să conțină grupurile de litere ce și ci . Notează-le !
494

Metoda mai poate fi folosită la lecțiile de consolidare a elementelor de
construcție a comunicării dar și la compunere, unde ciorchinele poate ține locul
cuvintelor de sprijin sau ajută la stabilirea planului de idei.
Metoda 6-3-5 sau brainwriting e un exercițiu complex care asigură cu succes
activizarea învățării. Stabilește că nu impun perfecțiunea; accept alte idei decât cele la
care m-am așteptat inițial. Se pot naște astfel lucrări neobișnuite, neașteptate,
interesante.
Se formează echipe de câte 6 elevi. Fiecare elev scrie 3 soluții la problema
propusă pe o foaie fiecăruia dintre cei 5 colegi de grup. Foaia circulă într-un sens
stabilit. Prin preluarea ideilor colegului se deschid perspectivele și se îmbunătățesc
ideile fiecărui participant.
Exemplu: Găsiți 3 soluții pentru ca Nică să fie iertat de mama lui!
Discuția are semnificația unui schimb reciproc și organizat de informații și idei,
impresii, păreri. Moderatorul discuției trebuie să aibă grijă să orienteze cu subtilitate
răspunsurile elevilor, să lanseze întrebări provocatoare care să genereze cât mai multe
răspunsuri.
Exemplu: De ce credeți că…? De ce s-a întâmplat așa…?ce ai fi făcut tu într-o
astfel de situație? Ce crezi că a simțit personajul?
Aceste întrebări îi ajută pe elevi să aprofundeze problema pusă în discuție, să-și
clarifice perspectiva asupra cazului, să înțeleagă cauzele și efectele, să găsească soluții.
Metoda cadranelor este des utilizată la lecțiile de limba română în cadrul
activităților de receptare a textului literar (epic sau liric). Metoda constă în împărțirea
foii în patru sectoare cu ajutorul a două perpendiculare, fiecare cadran având o sarcină
de lucru:
Exemplu: La receptarea textului „Iarna pe uliță” de G. Coșbuc , clasa a IIIa , se
poate folosi metoda astfel:
1.Transcrie strofa care ți-a plăcut mai mult: 2. Găsește-i titluri cât mai potrivite
505

3 Alcătuiește un scurt text despre jocurile
copiilor iarna4. Crează un desen inspirat din strofa aleasă.
Termenii cheie este altă metodă care stimulează imaginația elevilor dar
și capacitatea de a crea un text pe baza unor cuvinte cheie. Metoda se folosește în
secvența introductivă a lecției.
Învățătorul identifică pe tablă 4-5 cuvinte cheie din textul ce urmează a fi
studiat. Li se cere elevilor ca în perechi sau individual să alcătuiască un scurt text
utilizând cuvintele date. După un timp limitat, perechile citesc textele apoi se citește
textul original.
Cvintetul reprezintă un instrument de sistematizare a informației și în
același timp un mijloc de exprimare a creativității elevilor. Această metodă poate fi
utilizată pentru lucrul în grup dar și individual. Regula de formare este următoarea:
•1 substantiv
•2 adjective
•3 verbe la modul gerunziu
•1 propoziție formată din 4 cuvinte
•un cuvânt cheie
Exemplu:Degețica H.CH.Andersen ( clasa a II-a)
Firavă, drăgălașă
Dormind, plutind , plângând.
Fetița a fost răpită.
Mititică
515

CVINTETUL
D E G EȚ IC A
F IR A V Ă D R Ă G ĂL AȘ Ă
D O R MIN D P L UT IND P L ÂN G ÂN D
F E T IȚ A A F OS T
R ĂP IT Ă.
MIT IT IC A
Diamantul și piramida povestirii este o strategie didactică foarte atractivă
pentru elevi. Se utilizează, de obicei, tot în activitățile de receptare a textelor și dezvoltă
capacitatea de sinteză dar și creativitatea.
Regula de formare este următoarea:
•1 cuvânt pentru locul unde se desfășoară întâmplarea
•2 cuvinte pentru personajul principal
•3 cuvinte pentru însușirile lui
•4 cuvinte pentru faptele lui
•5 cuvinte pentru analiză
Continuând descrescător până la un cuvânt se obține diamantul. De
exemplu, la lecția „Peste 50 de ani” de I.L. Caragiale, clasa aIII-a elevii pot crea
următoarea piramidă: Moldova
Cuza – Vodă
Cinstit, iubit, curajos
A luptat, a biruit, a unit, a ajutat
Respectat, admirat, prețuit, pomenit, iubit
Metoda R.A.I. – este o metodă utilizată în lecțiile de fixare a cunoștințelor, care
urmărește realizarea feedback-ului printr-un joc didactic. Se poate folosi o minge
ușoară.Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecția predată,
elevului care o prinde. Cel care o prinde răspunde la întrebare , apoi o aruncă la un alt
525

coleg punând o altă întrebare.Elevulcare nu știe răspunsul iese din joc , la fel și cel care
nu formulează corect o întrebare, o repetă sau nu cunoaște răspunsul propriei întrebări.
Exemplu : Textul ,, Toamna” de Octavian Goga ( clasa a II-a ) întrebări posibile :
Ce anotimp este descris în această poezie?
Care este titlul textului?
Care este numele autorului?
Ce este toamna ?
Ce mijloace a folosit autorul pentru a prezenta acest anotimp?
Ce este bruma?
Cum sunt norii?
Ce sens are cuvântul podoabă?
De ce poetul spune ,, podoaba-i zdrențuită”, ,,tremură pe câmp porumbul” ?
Metoda celor „Șase pălării gânditoare ” este o tehnică interactivă, de stimulare a
creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria
aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:alb, roșu, galben, verde,
albastru și negru. Elevii se împart în șase grupe- pentru șase pălării. Membrii grupului
își aleg pălăriile și vor interpreta rolul așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot
inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul impus
de culoarea pălăriei:
pălăria albă- neutră, gândește obiectiv;
pălăria roșie-perspectivă emoțională asupra evenimentelor;
pălăria neagră- gândire negativistă, pesimistă;
pălăria galbenă-gândire pozitivă, optimistă;
pălăria albastră- dirijorul orchestrei, monitorizează jocul;
pălăria verde-cere creativitate, gândire divergentă.
Exemplu: Textul ,, VIZITĂ” după I. L. Caragiale ( clasa a III-a)- metoda pălăriilor
gânditoare
Pălăria albă → informează
Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informații și imagini
atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări și opinii.
Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite
computerul, să se concentreze strict pe problema discutată, în
mod obiectiv și să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe
este disciplinat și direct.
535

Pălăria roșie → spune ce simte despre…
Purtând pălăria roșie, gânditorul poate spune așa: ”Așa simt eu în legătură
cu…”
Această pălărie legitimează emoțiile și sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea
face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roșie permite
gânditorului să exploreze sentimentele celorlalți participanți la
discuție, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei
roșii”, adică din punct de vedere emoțional și afectiv.
Cel ce privește din această perspectivă nu trebuie să-și justifice
feeling-urile și nici să găsească explicații logice pentru acestea.
Pălăria galbenă → aduce beneficii creative
Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Se concentrează
asupra aprecierilor pozitive, așa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative.
Exprimă speranța; are în vedere beneficiile, valoarea informațiilor șI a faptelor date.
Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice și practice pentru
aceste beneficii și valori oferă sugestii, propuneri concrete și
clare. Cere un efort de gândire mai mare.Beneficiile nu sunt
545
De ziua onomastică a lui Ionel Popescu scriitorul îi duce acestuia o minge mare și
elastică. Madam Popescu și băiatul au fost încântați de cadou. Ionel era îmbrăcat în
uniformă militară. Doamna Popescu vorbește cu musafirul, iar băiatul o deranjează pe
servitoare. Mama îl cheamă,îl ia în brațe și îl sărută. Ionel făcea gălăgie cu trâmbița și
toba,iar mama îl roagă să plece dincolo deoarece îl deranja pe musafir. Copilul trântește
toba și trâmbița și pornește atacul cu sabia scoasă. Mama o salvează pe servitoare și
primește în obraz o lovitură puternică de spadă. După ce o sărută pe mamă, ia cheseaua cu
dulceață și o varsă în șoșonii musafirului.
Musafirul pleacă și acasă își dă seama de ce a ieșit băiatul cu dulceața în vestibul.
Noi suntem indignați de comportamentul pe care-l are Ionel
Popescu și considerăm că ar trebui să-i fie rușine . Nouă nu ne-a plăcut
cum a procedat el. Vouă v-a plăcut ceea ce a făcut el? Ce-ați simțit când
ați citit că și-a lovit mama?

sesizate întotdeauna rapid și trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot
constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau
soluții, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Pălăria neagră → identifică greșelile
Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a
lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect și care sunt erorile.
Explică ce nu se potrivește și de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele,
greșelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a
evidenția elementele negative.
Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu
se potrivește cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”.
Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparținând
pălăriei roșii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei
galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită
înaintea pălăriei negre.
• Pălăria verde → generează ideile noi – efortul
555
Autorul i-a adus un cadou frumos băiatului.
Deși nu s-a comportat foarte bine, Ionel este mic și are timp să
învețe să se comporte civilizat.
Mama îl iubește prea mult pe Ionel și de aceea nu-l ceartă.
Ionel a greșit de mai multe ori:
când a vorbit urât cu servitoarea;
când făcea foarte multă gălăgie cu trămbița și cu toba;
când a turnat dulceață în șoșoni.
Madam Popescu a greșit :
când l-a pupat și mângâiat pe Ionel, deși greșise;
.

Simbolizează găndirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renașterea,
valoarea semințelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub
pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte și noi percepții, noi variante,
noi posibilități. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de
creație.
Pălăria albastră → clarifică
• Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. Pălăria albastră
este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei albastre
definește problema și conduce întrebările,
reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile
principale și concluziile la sfârșit.
Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor.
Rezolvă conflictele și insistă pe construirea demersului gândirii.
 Intervine din când în când și de asemeni la sfârșit.
Poate să atragă atenția celorlalte pălării, dar prin simple interjecții.
 Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i
adreseze comentarii și sugestii.
565
Propuneri concrete:
-Madam Popescu să-l educe cum trebuie pe Ionel!
-Ionel să-i asculte pe adulți, atunci când este sfătuit!
Problema:
Lipsa de educație a lui Ionel Popescu
Întrebări diverse:
De ce trebuie să-i fie rușine lui Ionel Popescu?
Cine îl va educa pe băiat?
De ce credeți că o să se îndrepte și că o să se comporte civilizat?
De ce l-a alintat mama pe băiat, deși o supărase pe servitoare?
Concluzia:
Ionel Popescu este un copil nerespectuos, needucat. Modul de a se
purta al lui Ionel are legătură cu modul în care se comportă mama sa cu el
atunci când greșește.

Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții
antrenați în discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Astfel se pot folosi
formule de genul: “Hai să încercăm și pălăria verde. Căutăm idei noi.” Sau “ Să lăsăm
pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă.” Cineva care nu este încântat de ideea pusă
în discuție, nu face nici un efort să găsească elemente pentru dezvoltarea ei. Utilizând
tehnica pălăriilor gânditoare, gânditorul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-
se astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibe doar o singură
perspectivă.
Elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări.
Metoda „Exploziei stelare ”-este o metodă nouă de dezvoltare a creativității,
similară braistormingului, scopul ei este de a obține cât mai multe întrebări individuale
și de grup. Organizată în grup, starbusting facilitează participarea întregului colectiv,
stimulează creearea de întrebări, așa cum braistormingul dezvolăa construcția ideii pe
idei. Modul de procedură este simplu, se scrie pe o foaie apoi se înșiră cât mai multe
întrebări care au legatură cu tema . Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul:
ce?, cine?, cum?, de ce?, când?.
Exemplu. Stejarul din Borzești după Eusebiu Camilar (clasa a IV-a)
Formulați cât mai multe întrebări pe baza textului citit,pentru a primi răspunsuri
complete. Cine?
Când? Unde?
Cum? De ce?
Metoda cubul este o metodă care facilitează analiza unui subiect din diferite
puncte de vedere.Poate fi folosită în orice moment al lecției.Această metodă oferă
elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe.
Lucrul individual, pe echipe sau participarea întregii clase la realizares cerințelor
,,cubului” este o provocare ce determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă și
575
Stejarul
din
Borzești

completă a cunoștințelor. Face parte din metodele de învățare prin cooperare care
poate fi adaptată și folosită și la clasele I-IV.
Inițial, pe cele șase fețe ale cubului este scris: descrie, compară, asociază,
analizează, aplică, argumentază .
Exemple:Elevii clasei sunt împărțiți în șase grupe , fiecare grupă va rezolva câte o
sarcină de pe cub: Este rcomandabil ca fețele cubului să fie parcurse în ordinea
prezentată, urmând pașii de la simplu la complex.
1.Pentru povestea „Fata babei și fata moșneagului”, fețele cubului pot cuprinde
următoarele sarcini:
Descrie fata babei și fata moșneagului;
Compară cele două fete;
Descrie baba și moșul;
Compară cei doi părinți;
Găsește alte perechi de personaje : bun- rău;
Argumentează de partea cui ești și de ce ;
2.O altă lecție la care se poate folosi metoda „Cubul” adaptată, este lecția de
recapitulare „Părți de vorbire” clasa a III-a. Sarcinile de lucru pot fi
următoarele:
Substantivul – definiție, exemple, analiză;
Adjectivul – definiție, exemple, analiză;
Pronumele – definiție, exemple, analiză;
Numeralul – definiție, exemple, analiză;
Verbul – definiție, exemple, analiză;
Cuvinte de legătură – exemple, recunoaștere;
Pe tablă poate fi scrisă pentru analiză următoarea propoziție:
„Noi și Maria am cules cinci mere mari și verzi .”
Freewriting este o altă tehnică de stimulare a creativității . se propune elevilor un
citat, un enunț sau un cuvânt adecvat pentru declanșarea imaginației. Elevul scrie fără a
se opri orice asociații, gânduri care îi vin în minte, fără a urma logica expunerii și
corectitudinea celor scrise, fără a se opri din scris pe parcursul unui interval de timp.
Eseul de zece minute -se utilizează la clasele a III-a și a IV-a . Este o metodă
prin care se cere elevilor să dezvolte în manieră proprie anumite idei. Se pot obține
lucrări interesante.
585

Exemplu:Dezvoltă ideile: Norii au acoperit cerul. Se stârnește vânt. Ploaia cade.
Stropii lovesc în geam. Privesc pe fereastră. Natură stranie.
Metoda care educă, stimulează cel mai bine creativitatea este jocul didactic. Jocul
se îmbină cu învățarea dar și cu creația, astfel dându-i posibilitatea copilului de a
experimenta rolul creator al realității. Utilizând jocul didactic în procesul de învățare,
activitatea didactică devine interesantă, plăcută, atractivă. Prin joc, elevul își angajează
tot potențialul psihic, își cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.
În realizarea jocurilor didactice trebuie pus accentul pe introducerea unor
procedee care să implice în mod creativ elevul, să-l determine să creeze. Aplicând
această metodă vom stimula interesul și curiozitatea copiilor și le vom antrena
capacitățile creatoare.
Aplicând jocuri, metode și tehnici de învățare creativă, observăm că activitatea
noastră dar și a elevilor nu va mai fi un chin, ci se va transforma într-o adevărată
plăcere. Rolul cadrului didactic este de a selecta și de a adapta metodele la conținuturile
învățării și la posibilitățile elevilor, de a instaura un climat favorabil în care elevii să fie
mereu stimulați, să formuleze întrebări pentru clarificarea propriilor idei, să-și exprime
punctul de vedere, să caute conexiuni, să asocieze, să-și imagineze, să creeze.
III. 2 Forme de organizare a activităților centrate pe cultivarea capacității creative
III.2.1. Activitatea individuală
Prin activitatea individuală elevul este pus în situația de a se folosi de achizițiile
însușite , în mod independent , formându-și primele deprinderi de muncă fizică și
intelectuală . Acest tip de activitate îl obișnuiește pe elev cu responsabilitatea față de
anumite sarcini încredințate ; solicită include propriu de rezolvare, capacitate de
concentrare , un anumit ritm de lucru ; elevul știe că , în urma rezolvării sarcinilor este
verificat și apreciat , ceea ce îi sporește încrederea în forțele proprii ; sarcinile de muncă
independentă au de multe ori un suport creativ , ceea ce cultivă elevilor inițiativă,
flexibilitatea gândirii, originalitatea și imaginația mai ales în sarcinile care vizează
scrierea imaginativă . De asemeni , dezvoltă spiritul de inițiativă și priceperea de
organizare a timpului . Elevul este antrenat în propria formare și dezvoltare .
595

Activitatea individuală poate conține cerințe de rezolvare pe baza sarcinilor unice
, adresate tuturor elevilor , mai ales în secvențele de întărire a retenției (fixare) sau în
feedback ; este forma cea mai des practicată de mulți învățători .
Diferențierea sarcinilor în cadrul activității independente presupune o bună
cunoaștere a elevilor sub aspectul particularităților de vârstă și psihoindividuale . În
această situație e necesar să se cunoască aptitudinile și interesele elevului ,
caracteristicile proceselor lui intelectuale , afective și voliționale , rezistența la include
intelectual, particularitățile organelor de simț .
Învățătorul trebuie să cunoască exact nivelul pregătirii anterioare a elevului :
care notiuni sunt insusite corect , care eronat , care priceperi și deprinderi sunt formate
corect , care nu sunt bine consolidate , care sunt gresite . În funcție de toate acestea
învățătorul va diferenția sarcinile de activitate individuală ; va putea trece de la un
învățământ pentru toți la un învățământ pentru fiecare .
Există în clase elevi cu potențial aptitudinal deosebit (buni recitatori , interpreti
de muzică , copii ce se remarcă prin frumsețea și originalitatea compunerilor , prin
expresivitatea compozițiilor plastice etc) . Chiar dacă este mai greu , învățătorul trebuie
să aibă permanent sarcini precise pentru acesti copii , fise de dezvoltare sau de creație .
În acest scop se pot propune elevilor exerciții de tipul:
* Scrieți cât mai multe cuvinte folosind literele: a) m, a, e, r, n, b) c, e, r, t, i, a.
* Scrieți cât mai multe cuvinte folosind silabele: ma, ra, și, ca, nă, le, me.
* Scrieți cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele date:
geroasă crengi a se uita silitor
voioasă pildă a se duce pădure.
4.Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele date:
prieteni lung geroasă leneș
închide săteni supărată a sosit.
* Găsiți cât mai multe însușiri pentru cuvintele:
iarna albina copac școlari păsări.
4.Precizați înțelesurile cuvântului nouă din următoarele exemple:
Cosmin are nouă ani.
Irina și-a cumpărat o carte nouă.
Nouă ne plac foarte mult poveștile.
4.Scrieți explicația următoarelor expresii:
606

„cu capul în nori“ „a dat din cap“
„îl bate la cap“ „cu capul luminat“
*Scrieți cuvintele care fac parte din familia cuvântului om, copil, școală.
* Formează cu ultima silabă a cuvântului anterior alt cuvânt:
temă – măsea – seacă – ………….
4.Transformați în adjective următoarele cuvinte:
aramă pădure a cânta
trandafir floare a citi
soare ger a plânge
Forma ideală de dezvoltare a creativității elevilor din clasele I și a-II-a este jocul
didactic care crează motivația corespunzătoare pentru comunicare și învățare. Toate
jocurile sunt îndrăgite de copii. Jocurile le dezvoltă copiilor curajul, atenția, imaginația,
creativitatea și dorința de a relaționa cu grupul.
În scopul activizării și dezvoltării creativității vocabularului am folosit la clasă
jocuri ca:
„Înlocuiește o consoană “ –Înlocuind una din consoane elevii vor obține cât mai multe
cuvinte. Exemplu: dar, mare, loc, sac.
„Cuvinte care rimează “pentru cuvintele: masă, soare, voioasă, zburând, cade.
„Alintăm cuvintele “: copil, carte, floare, mamă, bancă, măr, rochie.
„Citește invers“și vezi ce obții: topor, toc, rac, dor, mare, dac, dar, rar, soc, cuc, coc.
„Eu spun una, tu spui multe “ : elev, caiet, carte, școală, mamă, soră, dulap, creion.
„Eu spun multe, tu spui una “: ierni, broaște, castraveți, uși, ghete, povești, exerciții.
Pentru dezvoltarea creativității am folosit și exerciții care îi îndeamnă să
cerceteze, să analizeze și să descopere rezolvarea unor situații problemă.
Exemple:
* Ordonați cuvintele pentru a obține propoziții:
a) harnică, polenul, din, albina, adună, flori
b) șapte, parfumați, Sorina, ghiocei, are
* Completează cuvintele cu grupurile de litere potrivite:
măr__le pa__te __reșe __tuțe
ru __ nă o__lari pa__nă a__le
*Scrieți enunțuri cu înțelesurile cuvintelor: broască, ochi, poartă, lac, sare, vin, car.
* Scrieți toate obiectele roșii care vă vin în minte.
* Scrieți toate obiectele rotunde care vă vin în minte.
616

* Scrieți toate cuvintele care se pot forma de la silaba ,,- car”.
* Compuneți un catren după rime date.
* Scrieți o propoziție în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași literă.
* Alcătuiți o propoziție în care să existe un pronume personal la persoana a III-a, nr.
singular, gen feminin și un pronume personal de politețe la persoana a III-a, nr.
singular, gen feminin.
* Alcătuiți o propoziție în care să existe un adjectiv situat în fața substantivului.
* Scrieți o propoziție în care toate cuvintele să înceapă cu litera cuvântului anterior.
* Desenați cât mai multe obiecte pornind de la un cerc.
* Desenați cât mai multe obiecte pornind de la două cercuri.
* Găsiți utilizari neobișnuite pentru o mătiră.
* Găsiți utilizări neobișnuite pentru o cheie.
( a se vedea Anexa 1)
Astfel, o muncă susținută din partea învățătorului corelată cu o participare activă
a elevilor, la toate obiectele de învățământ, lecție de lecție, va duce la formarea unei
motivații superioare în învățare și la dezvoltarea capacităților creatoare. Permanent
trebuie să-i învățăm pe elevi cum să învețe, să-și pună și să pună întrebări, să formuleze
probleme și să dea cât mai multe soluții, adică să gândească creativ.
Numai o muncă continuă și conștiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare,
la formarea omului ca personalitate.

III.2.2. Activitatea pe grupuri mici
Activitatea pe grupuri mici/în echipă are la bază învățarea prin cooperare.
Cooperarea este modalitatea de a studia cu eficiență sporită o temă teoretică sau practică
în echipă , îmbinând inteligența și efortul individual cu inteligențele și eforturile
grupului/echipei.
Lucrul în echipă poate fi folosit în diverse momente ale predării – învaățării , ale
fixării unor cunoștințe .
Echipele pot fi formate din elevi cu un nivel de pregătire relativ asemănător sau din
anumiți membri ai grupului școlar cu nivele de pregătire deosebite .
Etape ce trebuie respectate :
*stabilirea conținutului de învățare în echipă : tema , obiective , acțiuni de îndeplinit
626

*împărțirea sarcinilor de învățare pe echipe și stabilirea liderului (coordonatorului)
echipei
*discutarea la nivelul echipei a rezultatelor obținute
*discutarea , corectarea , completarea și omologarea rezultatelor obținute la nivelul
clasei
Lucrul în echipă trebuie să îmbine în mod armonios învățarea în echipă dirijată de
învățăor , învățarea în cooperare cu învatatorul cu învățarea independentă a echipei ,
dirijată de liderul echipei . Trebuie să asigure un climat deschis , colegial , democratic în
dezbaterea și rezolvarea problemelor încredințate echipei .
Învățătorul trebuie să ajute la omologarea rezultatelor corecte , încuranjând
manifestarea capacităților elevilor de a le omolgoa singuri , de a-și asuma răspunderea
corectitudinii rezolvării sarcinii , dezvoltând prin aceasta capacitățile de autoinstruire,
autoconducere, autocontrol și autoevaluare .
Activitatea de învățare prin colaborare are loc atunci când elevii lucrează împreună
în perechi , în grupuri mici , pentru a rezolva una și aceeași problemă , pentru a explora
o temă nouă sau pentru a creea idei noi , combinații noi .
Caracteristicile unei lecții de învățare prin colaborare sunt :
-independența pozitivă
-răspundere individuală
-caracterul eterogen al grupului
-conducerea în comun
-predarea directă a deprinderilor sociale
-rolul de observator al cadrului didactic care
poate interveni când e nevoie
-munca în grup eficientă
Rezultatele învățării sunt mai bune atunci când învățarea se desfășoară prin
cooperare Johnson și Johnson(1989) definesc rezultatele acestui tip de învățare astfel :
– performanțe superioare și capacitate de reținre sporită ;
– raționamente de ordin superior mai frecvente , înțelegere mai aprofundată și
gândire critică ;
636

– concentrare mai bună asupra învățării și comportament indisciplinat mai redus ;
– motivație sporită pentru performanță și motivație intrinsecă pentru învățare ;
– capacitate sporită de a vedea o situație și din perspectiva celuilalt ;
– relații mai bune , mai tolerante cu colegii , indiferent de etnie , sex , capacități
intelectuale , clasa socială sau handicapuri fizice
– sănătate psihologică sporită , adaptare , senzație de bine ;
– încredere în sine bazată pe acceptarea de sine ;
– competențe sociale sporite ;
– atitudine pozitivă față de materiile de studiu , de învățătură și școală ;
– atitudine pozitivă față de cadrele didactice și alte persoane din școală .
Elementele de bază ale învățării prin colaborare sunt :
– interdependența pozitivă – elevii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la
bun sfârșit sarcina grupului (“ori ne scufundăm , ori înotăm toți”) . Învățătorul poate
structura aceasta interdependență pozitivă stabilind scopuri comune (“învață și vezi să
învețe toți din grup”) , recompense comune (dacă toți membrii grupului realizează un
lucru , fiecare va primi o bonificație) , resurse comune (o coală de hârtie pentru întregul
grup sau fiecare membru deține o parte din informații) , roluri distribuite (cel care
rezumă , cel care încurajează pe ceilalți , cel care formulează răspunsul) .
– interactiunea directă – elevii se ajută unii pe alții să invețe încuranjându-se și
împărtășindu-și ideile . Ei explică ceea ce știu celorlalți , discută , se învață unii pe alții .
Cadrul didactic aranjează grupurile în așa fel încât elevii să stea unii lângă alții și să
discute fiecare aspect al temei pe care il au de rezolvat .
– răspunderea individuală – se evaluează frecvent performanța fiecărui elev și rezultatul
include se comunică atât lui cât și grupului . Învățătorul poate scoate în evidență
răspunderea individuală alegând , pentru test elevi din doi în doi sau alegând la
întâmplare un membru al grupului pentru a da un răspuns .
646

– deprinderi interpersonale și de grup mic – grupurile nu pot exista și nu pot funcționa
eficient dacă elevii nu au și nu folosesc anumite deprinderi sociale absolut necesare .
Elevii trebuie învățați cu orice altceva . Ele include conducerea , luarea decizilor ,
clădirea încrederii , comunicarea , managementul conflictelor .
– procesare în grup – grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta cât de
bine și-au atins scopurile și pentru a menține relații eficiente de muncă între membrii lor
. Învățătorul creează condițiile necesare acestei procesări prin sarcini ca : enumerați cel
puțin trei acțiuni ale membrilor care au condus la succesul grupului ; enumerați cel putin
o acțiune care ar putea spori succesul grupului mâine . Învățătorul monitorizează
permanent învățarea grupurilor și asigură feedback – ul întregii clase despre cum
lucrează .
Tehnici ce pot fi utilizate în cadrul activității în echipă: Gândiți-Lucrați-
Comunicați, Știu-Vreau să știu-Am învățat, Termenii cheie, Prelegerea intensificată,
Creioanele la mijloc, Copacul ideilor, Linia valorilor, ș.a
Gândiți –Lucrați –Comunicați
Clasa de elevi este împărțită în perechi. Fiecare elev din pereche trebuie să
răspundă individual la întrebări puse de învățător (întrebări cu mai multe variante de
răspuns), sau să-și exprime părerea în legătură cu un fapt, apoi fiecare partener își
citește răspunsurile și convin asupra unui răspuns comun care să încorporeze ideile
perechi respective, după care învățătorul pune 2-3 perechi să rezume ( timp de 3 minute)
conținutul discuțiilor purtate și concluziile la care au ajuns partenerii de comun acord.
Exemplu : Spuneți-vă părerea! Textul ,, Premiul Întâi “( fragment din
Moromeții ) de Marin Preda
De ce familia a fost uimită să afle că Niculae a luat Premiul întâi?
*nu avea încredere în aptitudinile băiatului;
*acesta nu mergea frecvent la școală;
*în familia lor ceilalți nu urmaseră școala;
656

*participând la treburile gospodărești, nu știau când Niculae se pregătea
pentru școală
*școala nu reprezenta mare lucru pentru o familie săracă de țărani
Sau alte sacini de lucru în echipă:
1.a ) Găsiți cât mai multe însușiri pentru cuvintele : cărți, pălărie, copil, părinți
b)Scrieți ce însușiri apreciați la Niculae, personajul povestiri.
Știu – Vreau să știu – Am învățat
Această tehnică este utilizată mai ales în faza de evocare dar și în cea de realizare
a sensului, fiind o modalitate de conștientizare , de către elevi, a ceea ce știu sau cred că
știu referitor la un subiect, o problemă și totodată, a ceea ce nu știu ( sau nu sunt siguri
că știu ) și ar dori să învețe. Se realizează un tabel cu trei rubrici și se lucrează
individual, în perechi sau în grup.
Exemplu :Tema – Pronumele personal de politețe (clasa a III-a)
Ștu Vreau să știu Am învățat
-exprimă respectul făță de
persoaneCum se prescurtează aceste
pronume?-are doar două persoane:a II-a și
a III-a;
-se poate înlocui cu pronume
personale, nume;Ce parte de vorbire mai are
categoria de persoană?Nu are loc stabil în cadrul
propoziției.
În fiecare rubrică apar notate ideile corespunzătoare, evidențiindu-se foarte clar
situația de plecare ( ceea ce știau elevii), aspectele și întrebările la care au dorit să
găsească răspunsuri( consemnate la rubrica ,,Vreau să știu)și ceea ce au dobândit elevii
în urma activității de învățare ( idei consemnate la rubrica Am învățat)
Termenii dați în avans ( termenii cheie ) această tehnică stimulează elevii să-și
reactualizeze unele cunoștințe anterioare care au o anumită legătură cu tema lecției.
Cadrul didactic alege patru/cinci termeni/noțiuni cheie dintr-un text (ce urmează a fi
studiat) pe care-i scrie la tablă. Elevii în perechi decid 4/5 termeni, prin discuție sau
brainstorming, ce relație poate exista între acești termeni. După ce perechile au ajuns la
666

o concluzie privind legătura dintre termeni, învățătorul cere elevilor să citească cu
atenție textul pentru a descoperi termenii avansați inițial și relația dintre aceștia. Ei
trebuie să compare relația existentă între termenii-cheie, așa cum apare în text, cu cea
anticipată de ei în cadrul discuției inițiale, anterioare citirii textului. Această tehnică
poate fi utilizată și în etapele următoare:
Exemplu: Se explică elevilor că li se cere să citească un fragment dintr-un text în
care este vorba despre o vizită pe care a făcut-o un domn unei familii cu ocazia zilei
onomastice.În acest fragment vor apărea patru termeni.Întâi, fiecare elev va trebui să-și
imaginezeo poveste cât mai interesantă sugerată de acești patru termeni. Ce crede
fiecare că se va întâmpla, știind cei patru termeni?
Termenii sunt: ziua onomastcă, jucărie, dulceață, șoșoni . Se acordă elevilor trei
minute , timp de gândire, apoi fiecare elev va discuta cu perechea de bancă și va spune
la ce s-a gândit.. Împreună vor tebui să ajungă la formularea pe scurt, a povești pe care
aștepta să o lectureze. Se numesc două perechi dde elevi care vor prezenta versiunile în
fața clasei. Se cere elevilor, ca atunci când vor lectura fragmentul să fie atenți la
asemănările și deosebirile dintre povestea lor și cea pe care o citesc. În momentele când
vor face acele opriri, vor face predilecții și vor aduce argumente din text la ceea ce
afirmă.
Prelegerea intensificată poate fi folosită la orele de prezentare ale unui scriitor, la
orele de început al unui capitol, fiind o variantă a clasicei prelegeri, care este dinamizată
prin valorificarea cunoștințelor anterioare ale elevilor.Aceștia la rândul lor, pot pune
întrebări pe tema dată. Cadrul didactic poate aduce informații suplimentare, după care
trebuie să pună întrebări la care elevii răspund, pe baza celor prezentate.Se poate
finaliza prin realizarea unei schite tip ciorchine pentru a rezuma cele discutate.
Exemplu:Realizarea unei prelegeri despre viata și opera scriitorului Mihai Eminescu
(clasa a IV – a) (a se vedea Anexa 2)
676

Tehnica numită ,, Copacul ideilor „ presupune munca în echipă. Este o metodă
grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea
centrală. De la cest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate
cunoștințele evocate. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul
al echipei și fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Este o formă
de activitate avantajoasă deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare și
sistematizare a cunoștințelor.
Exemplu: Textul ,,Primăvara”(clasa I )
-lecția cuprinde propoziții despre vreme, sosirea rândunicilor și o srofă de cântec
care exprimă bucuria copiilor și urarea de ,,Bun venit!” adresată primăverii.
,,Copacul ideilor”- clasa se împarte în patru grupe. Sarcini:
– grupa I trebuie să găsească patru cuvinte care să ne ducă cu gândul la vremea din
amotimpul primăvara;
– grupa II – să denumească animale,insecte vestitori ai primăverii;
– grupa III-să spună ce se întâpmlă cu plantele primăvara;
– grupa IV – ce activități desfășoară oamenii în acest anotimp;Mihai
EminescuLocul
natal
Prietenii
literareData
nasteriiProfesiuni
Teme
Creatii
literareStudiiVienaCernautiIpotesti
Ion Creanga Poezii Proza Iubirea Natura
a CosmiculSufleur
Ziarist
a BibliotecarRevizor
scolar
Istoria
Timpul
15 ianuarie 1850
686

Cuvintele sau ideile se vor scrie pe frunze , apoi se vor prinde cu ace pe
trunchiul de copac
.
,,Creioanele la mijloc” Elevii clasei formează patru grupe a câte 4 copii.Sarcini:
Să găsească patru cuvinte care să conțină litera f;
Să scrie sub fiecare cuvânt numărul de silabe;
Să alcătuiască o propoziție cu două dintre cuvintele scrise .
Când au rezolvat toate sarcinile pun creioanele la mijloc.
Linia valorilor este o metodă care promovează învățarea prin
cooperare.Discuțiile cu colegii îi provoacă pe elevi să își exprime opiniile în legătură
cu faptele personajelor, să analizeze, să interpreteze, să evalueze opiniile celorlalți, să
susțină o idee, să găsească argumente cât mai relevante pentru a-și pune în valoare
opinia.Întregul demers ppresupune participare activă și efort de gândire din partea
elevilor.Metoda poate fi utilizată frecvent în lecțiile de limba română.elevii se așează
pe linie în funcție de părerea lor.
Exemplu: Se folosesc notațiile : + informația este nouă
– nu știu;
? ideile sunt neclare
cred că știu
Textul ,,Amintiri din copilărie „ (fragment) după Ion Creangă (clasa a III-a )
Ideea √ – + ?
* sărbătoarea Sf.Vasile √
* ,,vătrar cu belciug” –
*,,am luat-o la fugă”
*,,pocinog bun” –
*,,răbegiță de frig” ?
*,,hapsână” +
*,, ogradă” √ +
*,,capul satului”
*,,cociorvă”
*,,a sta de capul tatei” ?
696

Încurajând discuțiile scurte concentrate pe o sarcină , deci un scop , între elevi ,
aceste tehnici de învățare prin cooperare îi obișnuiesc pe elevi cu relația de colaborare .
Pe măsură ce elevii ajung să lucreze în echipe pentru a rezolva sarcini mai complexe ,
aceste structuri pot fi folosite pentru a facilita interacțiunea în cadrul grupului . Toate
aceste tehnici pot fi incluse destul de ușor și de repede în predare . Ele pot fi aplicate la
toate disciplinele și le oferă elevilor ocazia de a lucra în colaborare în toate etapele
cadrului de gândire critică .
Pentru a ne bucura de succes, se impune promovarea unor relații învățător-elev,
bazate pe cooperare, pe libertatea inițiativei, respect, toleranță, luarea deciziilor în
comun, pe munca în echipă, pe stimularea elevilor în vederea expunerii propriilor
păreri. Din păcate însă, lectura se află într-o concurență acerbă cu televizorul și cu
calculatorul, pierzând teren în fața acestora.
Pentru elevi, cartea trebuie să rămână principalul mijloc de formare, o sursă de
informație certă și avizată, un mijloc de a cunoaște frumosul din viață, societate și lume,
un mod plăcut și util de petrecere a timpului liber. Toate acestea depind în mare măsură
de învățător.
Activitatea în grup și cea individuală amplifică manifestările creative ale fiecărui
elev . Deci , ambele activități ajută la dezvoltarea potențialului creativ
III.2.3.Activitățile extracurriculare
Educația nu este un proces limitat , spațial și temporal cu incidența determinată
asupra biografiei personale . Formarea individului după principii etice și axiologice
solide trebuie să devină un proces continuu , o coordonată a școlii și a societății
românești .Transformarea educației într-un proces permanent este imperativ pentru
lumea contemporană . Îndeplinirea acestora reclamă efortul solidar al familiei , al școlii
de toate gradele , al instituțiilor cu profil educativ și al mass-media care prin impactul
covârșitor asupra audienței poate deveni o tribună a educației . Individul aflat în centrul
acestui proces , trebuie ajutat să-și formeze o conceptie corectă asupra existenței
întemeiată pe moralitate și pe respect social , să adopte drept puncte de reper valori
autentice și să se integreze armonios în societate .
707

Școala , oricât de bine ar fi organizată , oricât de bogat ar fi conținutul
cunoștințelor pe care le comunicăm elevului , nu poate da satisfacție setei de investigare
și cutezanță creatoare , trăsături specifice copiilor .
Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală , să le împlinească
setea lor de cunoaștere , să le ofere prilejul de a se emoționa puternic , de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile .
Activitățile extracurriculare contribuie la adâncirea și completarea procesului de
învățamânt , la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor , în organizarea rațională
și plăcută a timpului liber .
Ele prezintă unele particularități prin care se deosebesc de activitățile din cadrul
lecțiilor.Aceasta se referă la conținutul activităților, durata lor, la metodele folosite și la
formele de organizare a activităților.
Conținutul acestor activități nu este stabilit de programa școlară, ci de către
cadrele didactice, în funcție de interesele și dorințele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună și
optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități.
Activitățile extracurriculare pot îmbrăca variate forme: spectacole cultural-
artistice,excursii,vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive,
concursuri,etc.
Alegerea din timp a materialului și ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă
centrală este o cerință foarte importantă pentru orice fel de activitate extracurriculară.
Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preșcolară și este continuată
la școală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora.
Se știe că jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră
la condiția adultului. Jocul socializează, umanizează ; prin joc se realizează cunoașterea
realității.Se exersează funcțiile psihomotrice și socioafective, el are rolul de a bucura,
destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea și
neîmplinirile individuale.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive
pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învățat
la școală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să demonteze jucării.
Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativității copiilor și
presupune o cunoaștere aprofundată a materiei învățate. Întrebările pot cuprinde:
interpretare, recitare, priceperi și deprinderi formate în activitățile practice.
717

Serbarea școlară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de
vorbire și a înclinațiilor artistice ale elevilor.Prin conținutul vehiculat în cadrul serbării,
elevii culeg o bogăție de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan și sincer situațiile date.
Stimularea și educarea atenției și exersarea memoriei constituie obiective
importante care se realizează prin imtermediul serbării. Intervenția, la momentul
oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elevși susținută de suportul afectiv-
motivațional, contribuie la mărirea stabilității atenției, iar cu timpul sporește capacitatea
de rezistență la efort.
Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilității
estetice.Valoarea estetică este sporită și de cadrul organizatoric :sala de festivități, un
colț din natură (parcul sau grădina școlii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuția copilului la pregătirea și realizarea unui spectacol artistic nu trebuie
privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinței de a oferi ceva spectatorilor: distracție,
înălțare sufletească, plăcere estetică, satisfacție, toate îmbogățindu-le viața, făcând-o
mai frumoasă, mai plină de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reușește să trezească o emoție
în sufletul spectatorilor. Reușita spectacolului produce ecou în public, iar reacția
promptă a spectatorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.
O activitate deosebit de plăcută este excursia. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală
și fizică a copilului, la educarea lui civică.
Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale
importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural stiițific. Prin excursii elevii își
suplimentează și consolidează însușirea cunoștințelor și deprindrilor. Ea reprezintă
finalitatea unei activități îndelungate de pregătire psihologică a elevilor pentru a-i face
să înțeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării , din atmosfera de muncă, ci și
ca un act de ridicare a nivelului cultural.
Vizionarea în colectiv a filmelor este o activitate foarte îndrăgită de copii, nu
numai datorită fascinației pe care imaginea filmului o exercită asupra lor, ci și a dorinței
de a se afla în grupul prietenilor și colegilor cu care pot să facă schimb de impresii.
Dacă în clasel I și a II-a elevii sunt mai mult atrași de desene anumate, în clasele a III-a,
a IV-a urmăresc și alte emisiuni ( filme cu caracter istoric, emisiuni legate de viața
plantelor, a animalelor, etc.).
Un rol deosebit în stimularea creativității îl constituie biblioteca școlară, care îl
pune pe elev în contact cu cărți pe are acesta nu le poate procura. Lectura ajută foarte
727

mult la dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii frumoase pe care
să le folosească oriunde.
. În activitățile extrașcolare, copilul creativ este perseverent și tenace, până la
încăpățânare, cu spirit de observație, manifestă nemulțumire creatoare tot timpul, propune
mereu ceva spre îmbunătățire, este curios, cu tendința de informare, are interese multiple,
are tendința de a-i domina pe ceilalți, are un fond emoțional bogat, este sensibil, trăiește
intens, are încredere în sine, se autoapreciază destul de corect, nu-l deranjează situațiile
neclare- tolerează ambiguitatea și o valorifică, nu se mulțumește cu prima formă a
produsului activității sale, îi îmbunătățește și cizelează, preferă tovarăși de joacă de alte
vârste, mai mari sau mai mici. (Stoica,A., Psihologia creativității, 1998, p.42)
Nu este domeniu al activității umane în care să nu manifeste o puternică înrâurire
actul educativ din activitatea extracurriculară.
CAPITOLUL IV
STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVIT ĂȚII ELEVILOR DE CLASA I
PRIN ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ
Demersul aplicativ își propune următoarele obiective:
1-evaluarea inițială a nivelului creativității la disciplina limba și literatura română;
2. selectarea și experimentarea unor metode și procedee moderne activ-participative
de stimulare a creativității în concordanță cu specificul disciplinei , cu cerințele
programei și profilul psihologic al elevilor;
3 aplicarea strategiilor didactice de stimulare a creativității în lecțiile de limba
română pe parcursul unității de învățare ;;În cireșul verii”;
4 evaluarea finală a nivelului creativității la finalul experimentului pedagogic
realizat.
737

În cadrul demersului aplicativ am pornit de la ipoteza că utilizarea unor metode și
procedee și tehnici de stimulare a creativității în cadrul lecțiilor de limba română va
determina o creștere a fluenței verbale, originalității și capacității de elaborare .
Pentru a ne îndeplini obiectivele propuse am lucrat cu clasa I formată din 17 elevi –
10 fete și 7 băieți.
Am elaborat acest test individual pentru a verifica nivelul gândirii creative a elevilor
prin raportare la cei trei factori: fluență, originalitate și elaborare.
Test inițial
1.Probă orală . Formulează un răspuns pentru următoarea întrebare:
Dac-ai fi o floare ce-ai face?
2.Scrie cuvinte noi după model (joc,,Lanțul cuvintelor”):
fragi – inel – lup- …. ( 5 minute )
4.Adaugă și alte cuvinte propoziției pentru a o înfumuseța:
Ana scrie.
Ana scrie……………………………………………………………………… ( 5 minute)
La itemul 1 .am acordat un punctaj de la 0 -5 în funcție de răspunsul elevului
Pentru itemul 2 am acordat câte 1 punct pentru fiecare cuvânt scris corect.
La itemul 3 am notat cu 1 punct fiecare cuvânt adăugat de elev pentru a înfrumuseța
propoziția.
Tabel cu rezultatele obținute de elevii clasei I la proba de evaluare inițială-pretestare.
(a se vedea Anexa 3)
În desfășurarea demersului aplicativ am parcurs patru etape:
► Prima etapă – a constat în elaborarea testelor și în pregătirea activităților ce urmau a
fi desfășurate.
Testul a conținut trei itemi. Fiecare din aceștia urmărind cu preponderență unul din
factorii gândirii creative enunțați mai sus.
► Etapa a doua- a constat în testarea inițială. Aceasta s-a desfășurat la începutul
unității de învățare ,,În cireșul verii” , semestrul al II-lea , an școlar 2011/2012. Am
aplicat testul individual. Elevilor li s-au dat câteva explicații preliminare după care s-a
747

trecut la rezolvarea itemilor.Timpul de lucru acordat pentru fiecare exercițiu a fost de 5
minute. Acesta a conținut și o proba orală.
► Etapa a treia –a constat în microproiectarea Unității de învățare ,,În cireșul verii” ,
din manualul ,,Abecedar” autor Marcela Peneș, editura Marcela Peneș.
► Etapa a patra –a constat în aplicarea strategiilor didactice de stimulare a creativității
în cadrul orelor de limba și literatura română la clasa I.
Activitățile desfășurate au urmărit creșterea nivelului creativității prin
folosirea unor metode, procedee și tehnici moderne activ-participative.
IV. 1.1 Proiectarea activităților din Unitatea de învățare ,,În cireșul verii”
Pentru aplicarea strategiilor didactice de stimulare a creativității elevilor din
clasa I prin orele de limba și literatura română , am ales unitatea de învățare ,, În cireșul
verii”căreia îi sunt alocate 22 de ore. Am realizat proiectarea acestei unități de învățare
ținând seama de obiectivele urmărite la clasa I prin predarea obiectului limba română
pentru a obține din partea elevilor performanțe observabile și măsurabile.
Manualul utilizat ,, Abecedar”, Marcela Peneș, Editura Marcela Peneș
Unitatea de învățare : ,, ÎN CIREȘUL VERII”
Nr. ore: 22 ore
Perioada: mai—iunie
N
r
c
r
tDetalieri
de
conținutOb
de
ref.Activități de învățareResurse
EvaluareNr.
ore
Vara de
Marin
Sorescu 1.1
1.2
2.2
3.3-ex.de citire a textului;
-ex. de identificare a
cuvintelor ce conțin
grupurile de litere învățate;
-ex. de scriere corectă a
grupurilor de litere separat
și în cadrul cuvintelor;-Conversa-
ția,
-Observa-
ția dirijată,
Braistor
ming
-Exercițiul, Observa-
rea
sistema-
tică
(probe
orale, fise
de dezvol-2
757

13.4
4.1
4.2
4.3-ex.de identificare a unor
însușiri pentru cuvinte
date;
-ex.de completare a unor
propoziții;
-ex.formulare a
răspunsurilor la ăntrebări;
-ex. de alcătuire a unor
propoziții folosind cuvinte
noi;
-ex. de transcriere, copiere;
-scriere după dictare-Jocul
didactic;
Abecedarul
,
fișe de
dezvol
tare
Activitate
frontală, în
grup și
indepen-
dentă;tare )
evaluare
formativa
2
–
O ajut
pe
mama,
Sunetul
și literele
k și K1.1
3.3
3.4
4.1
4.2
4.3-ex. de formulare de
răspunsuri la întrebări după
studierea imagini din
manual
-ex. de copiere și
transcriere
-ex. de formulare de
propoziții după imaginea
din manual
-ex. de citire conștientă, în
ritm propriu a textului;
-ex. de citire expresivă a
textului;
-ex.de formulare de
enunțuri folosind cuvinte
date;
ex. de completare de
cuvinte pornind de la o
literă dată;
-ex.de sinonimie/antonimie
Joc de rol ,,La piață ”Conversa-
ția,
–
Observația
dirijată,
-Exercițiul
Explozia
stelară,
-Jocul
didactic;
–
Abecedarul
,
-Activitate
frontală, în
grup și
independen
-tă;Observa-
rea
sistema-
tică (probe
orale, fise
de lucru,
teme de
lucru
clasă/
acasă )
evaluare
formativa2
767

3
Xenia și
pușculița
, Sunetul
și literele
x și X1.1
1.2
2.2
3.3
3.4
4.1
4.2
4.3
4.4-ex. de formulare de
răspunsuri la întrebări după
studierea imagini din
manual
-ex. de formulare de
propoziții după imaginea
din manual;
-ex. de citire conștientă, în
ritm propriu a textului;
-ex. de citire expresivă a
textului.
-ex.de despărțire a
cuvintelor în silabe;
-ex. de identificare a
sensurilor unui cuvânt;
-ex. de utilizare a
cuvintelor în contexte noi;
-ex. de copiere și
transcriere-Conversa-
ția,
–
Observația
dirijată,
-Exercițiul,
Metoda
R.A.I.
-Jocul
didactic;
–
Abecedarul
fișe de
recuperare/
dezvoltare
Activitate
frontală, în
grup și
individualăObserva-
rea
sistema-
tică (probe
orale, fișe
de lucru,
teme de
lucru
acasă )
evaluare
formativa2
4La ZOO .
Sunetele
și literele
q,Q, w,
W, y, Y1.1
1.2
2.2
3.3
3.4
4.1
4.2
4.4-ex. de scriere corectă a
literelor, separat și în
cadrul cuvintelor
-colorarea unor imagini cu
personajul preferat din
desene animate;
-ex.de creare a unor
ghicitori despre animale;
-ex. de completare a unor
enunțuri;
-ex. de identificare a unor
însușiri ale personajelor
din text;
-ex de sinonimie/-Conversa-
ția,
Observația
dirijată,
-Exercițiul
creator,
-Jocul
didactic;
Abecedarul
-Activitate
frontală, în
grup și
individualăobservarea
sistemati-
că (probe
orale, fișe
de lucru)
evaluare
formativa4
777

antonimie;
-ex. de copiere și
transcriere
5
Alfabe-
tul1.1
1.2
2.2
3.4
3.5
4.1
4.3
4.4-ex. de despărțire în silabe
-ex. variate de citire
-ex. de sinonimie/
antonimie/ omonimie
-ex. de formulare de
întrebări și răspunsuri
-ex. de compunere a
cuvintelor pornind de la o
silabă dată;
-ex. de identificare a unor
cuvinte care încep cu un
sunet/literă dată(Scara
cuvintelor);
-ex.de ordonare a literelor
date pentru a obține
cuvinte (anagramă)
-ex. de formare de cuvinte
din literele unui cuvânt dat;
-ex. de formulare a unor
enunțuri alcătuite din
cuvinte care încep cu
același sunet/literă;
Ex. de schimbarea sensului
unui cuvânt prin
modificarea unui sunet
/silabă
-ex. de scriere după
dictare;
-transcrierea unor texte de
mici dimensiuni;-Conversa-
ția,
–
Observația
dirijată,
-Exercițiul
creator
-Jocul
didactic;
Metoda
Stiu/vreau
să stiu/am
învățat;
–
Abecedarul
-Activitate
frontală, în
grup și
individuală
;observarea
sistema-
tică (probe
orale, fișe
de
dezvoltare
/creație4
787

6
“Somno-
roase
păsărele
”de M.
Eminescu1.2
2.5
3.4
3.7
4.1
4.3
4.4-ex. de despărțire în silabe;
-ex. variate de citire;
-ex. de identificare a
însușirilor unor cuvinte
date;
-ex de realizare a unor
desene pornind de la textul
citit;
Ex. de formulare de
enunțuri în cuvintele încep
cu același sunet;
-ex. de creare de dialoguri;
-ex. de sinonimie/
antonimie/ omonimie
-ex. de formulare de
întrebări și răspunsuri;
-Scriere după dictare;
-Transcrierea unor texte de
mici dimensiuni;-Conversa-
ția,
–
Observația
dirijată,
Metoda
cadranelor,
-Exercițiul,
-Jocul
didactic;
–
Abecedarul
-Activitate
frontală, în
grup și
independen
-tă;observarea
sistema-
tică (probe
orale, fise
de lucru,
teme de
lucru
acasă )
evaluare
formativa2
7-Recapi-
tulare
“Ciubo-
țelele
ogarului
” după
Călin
Gruia1.2
2.5
3.4
3.5
4.1
4.3
4.4-ex. de despărțire în silabe
-ex. variate de citire
-ex. de sinonimie/
antonimie/ omonimie
-ex. de formulare de
întrebări și răspunsuri
-ex. de schimbare a
finalului unei povești;
-ex. de creare de dialoguri;
-ex. de ilustrare prin desen
a conținutului textului citit;
-ex, de creare de
comparații-
Conversa-
ția,
–
Observația
dirijată,
-Exercițiul,
-Jocul
didactic;
–
Abecedarul
,
-Activitate observarea
sistema-
tică (probe
orale, fise
de lucru)
evaluare
formativa4
797

-ex. de găsire a unor rime;
-ex. de alcătuire a familiei
lexicale a unui cuvânt dat;
-Scriere după dictare;
-Transcrierea unor texte de
mici dimensiuni;frontală, în
grup și
independen
tă;
9
Evaluare1.2
2.5
3.4
3.5
4.1
4.3
4.4-ex. de despărțire în silabe
-ex. variate de citire
-ex. de sinonimie/
antonimie/ omonimie
-ex. de formulare de
întrebări și răspunsuri
-Scriere după dictare;
-Transcrierea unor texte de
mici dimensiuni;Fișă de
evaluare- probă
scrisă
– evaluare
sumativă2
IV 1. 2. Aplicarea strategiilor didactice pentru stimularea creativității elevilor de
clasa I pe Unitatea de învățare ,, În cireșul verii ”
Activitatea nr. 1
Obiective : dezvoltarea fluenței, originalității și a capacității de elaborare;
Metode și procedee: brainstorming-ul, jocul didactic.explicația;
Materiale :hârtie, stilou, fișe de lucru în grup;
1. Captarea atenției – se va realiza printr-un brainstorming „ Ce putem spune
despre anotimpul vara?”
Elevii vor primi câte o fișă în care trebuie să scrie cât mai multe cuvinte care au
legătură cu cuvântul vara Ei dau răspunsuri interesante, neobișnuite, neașteptate într-un
interval de timp. La semnalul Stop scrisul încetează și se citesc răspunsurile. Se
808

apreciază soluțiile ingenioase.
2 Joc didactic
Se cere elevilor să răspundă la întrebarea: Ce poate face ( soarele, cocostârcul …)?
Elevii găsesc cât mai multe răspunsuri.Se notează toate răspunsurile, iar la sfârșit se
aleg cele mai deosebite, surprinzătoare.
3.Fișă de dezvoltare
Elevi vor lucra în perechi sarcinile din fișa de dezvoltare,
(a se vedea Anexa 4)
Activitatea nr. 2
Obiective: dezvoltarea capacității de elaborare, a originalității și fluenței,
Metode și procedee :jocul de rol , metoda cadranelor, explicația, exercițiul
Materiale:hârtie, stilou, fișe de lucru, bilete cu roluri;
1. Captarea atenției – se va realiza prin intermediul jocului „ Ce poate face?”
Regula : conducătorul jocului alege un cuvânt. El adresează întrebarea Ce poate
face….? Elevii scriu cât mai multe răspunsuri interesante, neobișnuite, neașteptate într-
un interval de timp. La semnalul Stop scrisul încetează și se citesc răspunsurile. Se
apreciază soluțiile ingenioase.
Exemplu: Ce poate face(codrul, luna, lebăda) ? Ce pot face florile?vara
818

2.Se împarte clasa pe grupe. Fiecare grupă primește câte o fișă ce conține
fragmente/strofe din poezia ,, Somnoroase păsărele ”. Se aplică metoda cadranelor. Cele
patru sarcini sunt:
1.Găsiți cât mai multe însușiri pentru:
păsărele,codru, , flori ;3.Ilustrați în enunțuri sensul cuvântului trece
2.Alcătuiți enunțuri folosind cuvintele: noapte,
lebăda în care cuvintele să înceapă cu aceeași
literă ;4.Creați un desen inspirat din versurile date;
( a se vedea Anexa 5)
3.Imaginează-ți că esti ….
Cu ajutorul bilețelelor elevii își aleg rolurile propuse și imginează un dialog.
Exemple de dialoguri : cuib și păsărele, lebădă și trestie, codru și pasărele, ș.a.
Sunt apeciate perechile care realizează cele mai frumoase dialoguri.
Activitatea nr. 3
Obiective: să alcătuiască enunțuri folosind cuvinte date, să formuleze răspunsuri
la întrebări.
Metode și procedee : hârtia de un minut, explozia stelară, explicația
Materiale : hârtie, stilou, fise de lucru;
1. Captarea atenției- se va realiza prin intermediul procedeului Hârtia de un
minut.
Fiecare elev scrie pe o foaie de hârtie numele ființei celei mai dragi. Plecând
de la cuvântul mama voi cere elevilor să scrie ce înseamnă pentru ei acel cuvânt.
828

Exemplu : mama iubire
ajutor
grijă ș.a
4.Metoda ,,exploziei stelare”
Clasa de elevi se împarte în grupe de câte patru. Fiecare grupă primește o fișă de
lucru Elevii au ca sarcină de lucru formularea de întrebări pentru răspunsurile date, pe
baza textului citit din manual.
Sunt apreciate întrebările formulate corect.
4. Joc de rol pe tema ,,La piață”
Apreciez perechile care au interpretat cel mai bine rolul ales.
Activitatea nr. 4
Obiective: dezvoltarea capacității de elaborare, fluența și originalitatea;
Metode și procedee : exercițiul creator, jocul de rol

Materiale: suport vizual, hârtie, stilou, bilete cu roluri;
1.Captarea atenției- se va realiza prin intermediul unui joc de rol. Elevii își vor alege
personajul de la Zoo pe care doresc să-l interpreteze.
Exemple de roluri : leul și maimuța, papagalul și elefantul, ursul și maimuța
Elevii vor primi bilete pe care sunt scrise numele animalelor de la Zoo. Li se cere ca
într-un timp dat (5 minute) să scrie cât mai multe însușiri ale animalului de pe bilețel.
838

2. Voi împătți clasa în patru echipe .Elevii vor avea ca sarcină de lucru să creeze două
ghicitori despre două animale de la Zoo.
Se vor citi ghicitorile și vor fi apreciate cele mai interesante .
3. Se va lucra în perechi pe o fișă de lucru. Sarcini de lucru:
a) Completați enunțurile dezvoltându-le:
Elefantul Kim dansează,………….,………………………
Papagalul Ry discută……………………………………….
Leul Quick se plimbă………………………………………
b)Găsiți cuvinte cu înțeles opus ( cuvinte certate ) pentru:
adeseori……………… prieteni……………………
liniștit……………….. râd………………………..
Activitatea nr. 5
Obiective: dezvoltarea capacității de elaborare, fluenței și a originalității
Metode și procedee : jocul didactic, exercițiul creator , explicația.
Materiale:hârtie, stilou, fișe de dezvoltare;
1. Captarea atenției -se realizează jocul ,,Scara cuvintelor” . Un elev va spune un
cuvânt format din 2/3 sunete, următorii elevii vor găsi cuvinte care conțin un număr
crescător, dar cuvântul să înceapă cu același sunet /literă..Timpul acordat este de cinci
minute.
Exemplu : nu, nor , nucă, nimic, numere, numărăm…ș.a
848

2 Se împarte clasa pe grupe.Fiecare grupă va primi o fisă de dezvoltare cu următoarele
sarcini:
1.Ordonați literele date pentru a obține cuvinte:
……………………….. ……………………… ……………….
2. Formulează cât mai multe cuvinte din literele cuvintelor:
anotimpurile: ………………………………………………………………………..
învățătoare:…………………………………………………………………………..
Exemplu : (an, timpuri, pur, timp, oare învăț. Învățat, în )
3. Schimbă prima literă a cuvântului pentru a obține cuvinte noi:
sar ………………………………………………………………………………………
lac………………………………………………………………………………………..
( a se vedea Anexa 6)
Activitatea nr. 6
Obiective dezvoltarea capacității de elaborare, a originalității și fluenței,
Metode și procedee :jocul didactic, dramatizarea, problematizarea
Materiale . stilou, bilete, z, a e, b, l, i,
mă, f, a, r, g, o, a R, i, c , n
858

1.Captarea atenției se va realiza prin intermediul jocului ,, Pro și contra”.Se
împarte clasa în două grupe: o grupă va trebui să găsească argumente pro, iar cealaltă
contra personajelor din textul,,Ciuboțelele Ogarului” după Călin Gruia.
2 Creare de dialoguri între ogar și iepuraș – dramatizare .Se va lucra în perechi
Voi aprecia perechile de elevi care au creat cele mai interesante și mai originale
dialoguri.
3. Jocul întrebărilor –elevii vor extrage dintr-un bol un bilet pe care va avea ca
sarcină să formuleze răspunsul pentru o întrebare.
Voi aprecia intrebările formulate corect.
4. Imaginați-vă un alt final al povestirii ,,Ciuboțelele ogarului”. Sunt apreciate
finalurile mai interesante și originale.
Activitatea nr. 7
Obiective dezvoltarea capacității de elaborare, a originalității și fluenței,
Metode și procedee : jocul didactic, explicația, metoda R.A.I,
metoda pălăriilor gânditoare
Materiale . stilou, minge ușoară, fișe de lucru, pălării
1.Captarea atenției se va realiza prin metoda R.A.I Numesc un elev care aruncă
mingea la un altul și formulează o întrebare din lecția ,,Ciuboțelele ogarului”. Cel care
prinde mingea răspunde la întrebarea colegului și formulează altă întrebare și aruncă
868

mingeaunui alt coleg .Elevul care nu știe răspunsul iese din joc și răspunde la întrebare
cel care a formulat-o. Prin acest joc sunt antrenați toți elevii la activitate.
Apreciez formularea corectă a întrebărilor și răspunsurilor.
2 Elevii vor fi împărțiți în 6 grupe. Fiecare grupă va primi câte o pălărie repectiv :
albă, roșie, neagră, galbenă, verde și albastră. Fiecare grupă va primi câte o fișă cu
sarcini corespunzătoare pălăriei. După rezolvarea sarcinilor, fiecare elev din grupă ,
când răspunde va pune pe cap pălăria care le reprezintă grupa .
(a se vedea Anexa 7 )
Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții
antrenați în discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Astfel se pot folosi
formule de genul: “Hai să încercăm și pălăria verde. Căutăm idei noi.” sau “ Să lăsăm
pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă.” Cineva care nu este încântat de ideea pusă
în discuție, nu face nici un efort să găsească elemente pentru dezvoltarea ei. Utilizând
tehnica pălăriilor gânditoare, gânditorul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-
se astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibe doar o singură
perspectivă.
Elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări.
IV.1.3 Evaluarea activităților desfășurate în cadrul demersului aplicativ
Evaluare finală
Test final
1.Probă orală Formulează un răspuns pentru următoarea întrebare:
Ce-ai face, dacă ai fi un robot?
2 Scrie cât mai multe cuvinte care să înceapă cu ultima literă a cuvântului anterior:
joc,,Lanțul cuvintelor”. (5 min.)
Exemplu elev- vara-avion-
3. Completați propoziția adăugând cât mai multe cuvinte:
Vacanța vine (5min,)
878

Punctajul acordat la proba de evaluare finală este identic (explicat la pag. 72,)
(a se vedea Anexa 3)
Fluenta
0123456789
A.GA.AC.MC.MD.AG.IE.I.H.VL.FM.FO.FO.MP:DS.AS.SS.RV.A
Nume si prenume (initiale)Puncte
Grafic nr. 1
ș Evaluare inițială -pretestare
ș Evaluare finală-posttestare
Graficul nr.1 ,,Fluența” reprezintă rezultate pretestare și posttestare
Observăm că în etapa de posttestare din cei 17 elevii din clasa I un număr de 11
au obținut un punctaj superior față de etapa de pretestare, 4 elevi au obținut rezultate
similare și 3 elevi un punctaj mai mic
888

Grafic nr. 2
ș Evaluare inițială –pretestare ș Evaluare finală-posttestare
Graficul nr.2 ,,Originalitate” reprezintă rezultatele elevilor pretestare și posttestare
În acest grafic am reprezentat în paralel rezultatele obținute de elevii clasei I în etapa
de pretestare și postestare în ceea ce privește originalitatea. Se observă că în urma
posttestării un numar de 9 elevi au înregistrat o ușoară creștere în ceea ce privește
originalitatea; 7 elevi au obținut rezultate similare și un elev rezultate mai mici decât în
etapa de pretestare.

Graficul ,,Elaborare” reprezintă rezultatele elevilor din clasa I , pretestare și
posttestare.
Grafic nr.3 ș Evaluare inițială –pretestare ș Evaluare finală-posttestare
În acest grafic am reprezentat comparativ rezultatele obținute de elevii clasei I în
urma posttestării și pretestării în ceea ce privește factorul elaborare.
898

Observăm că în cazul a 10 elevi se constată o creștere a capacității de elaborare.;
3 elevii o ușoară scădere a capacității de elaborare și 4 elevi au obținut rezultate
similare.
Punctaj total
024681012141618
A.GA.AC.MC.MD.AG.IE.I.H.VL.FM.FO.FO.MP:DS.AS.SS.RV.A
Numele si prenumele (intiale)Puncte
Grafic nr.4
ș Evaluare inițială -pretestare
ș Evaluare finală-posttestare
Graficul nr.4 reprezintă punctajul total – pretestare și posttestare.
În acest grafic am reprezentat comparativ nivelul creativității ca sumă a celor
trei factori (fluența, originalitate, elaborare ) pentru fiecare elev al clasei I în etapele
de pretestare și posttestare.
Observăm că în etapa de evaluare finală rezultatele au indicat creșteri
semnificative; fapt ce reiese clar din graficul de mai sus.
CONCLUZIE
În cadru demersului aplicativ desfășurat am plecat de la ipoteza că ,, utilizarea
unor metode , procedee și tehnici de stimulare a creativității în cadrul orelor de
limba românăva determina o creștere a fluenței verbale, originalității și capacității
de elaborare”.
Obiectivele urmărite în cadrul demersului aplicativ au fost:
1 –evaluarea inițială a nivelului creativității ;
909

2.–selectarea și experimentarea unor metode și procedee moderne activ-
participative de stimulare a creativității;
3. –aplicarea strategiilor didactice de stimulare a creativității;
4 –evaluarea finală a nivelului creativității.
Am parcurs patru etape: * prima etapă- elaborarea testelor și pregătirea
activităților: *a doua etapă-testarea inițială * a treia etapă-proiectarea activităților din
unitatea de învățare ,,În cireșul verii”* a patra etapă -aplicarea strategiilor didactice de
stimulare a creativității.
În urma aplicării strategiilor didactice selectate am constatat următoarele:
►în etapa de posttestare majoritatea elevilor au obținut rezultate superioare celor din
etapa de pretestare în ceea ce privește nivelul creativității.
►în cazul factorilor fluență și elaborare s-au obținut rezultate mai bune , în timp ce
urmărind factorul originalitate s-au înregistrat rezultate mai modeste.
Am constatat că utilizarea metodelor , procedeelor și tehnicilor moderne în cadrul
orelor de limba și literatura română a fost eficientă, lucru justificat prin rezultatele
probei de evaluare finală. Aceste rezultate sunt explicate prin asigurarea condițiilor
favorabile pentru dezvoltarea creativității:
▪ elevii au fost implicați în mai multe situații de învățare și au avut posibilitatea să își
dezvolte capacitățile creatoare;
▪ s-au utilizat metode activ-participative eficiente, specifice dezvoltării creativității
( jocul didactic, jocul de rol , brainstorming-ul, metoda cadranelor,.metoda exploziei
stelare, metoda pălăriilor gânditoare, exercițiul creator, metoda R.A.I.);
▪am asigurat permanent un climat educativ optim;
▪am ținut cont de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor, de potențialul
creativ al fiecărui elev, de inteligențele multiple, de cunoștințele și experiențele
anterioare ale acestora.
Astfel putem concluziona că metodele moderne activ-participative sunt
eficiente în formarea și dezvoltarea capacității creatoare la școlarii mici și astfel
ipoteza demersului nostru aplicativ s-a confirmat.

IV.2 Propuneri privind elaborarea unei discipline opționale transcurriculare
centrate pe stimularea creativității
919

Conform OMEC nr. 3638/2001, în schema orară a fiecărui elev din învățământul
obligatoriu trebuie să existe minimum o oră de opțional.
Consider că disciplinele opționale îi pot ajuta pe școlarii mici să răspundă la
problemele și întrebările pe care și le pun în legătură cu experiențele de viață cotidiene.
Cred că disciplina opțională propusă de mine vine în întâmpinarea cerințelor a mai
multor direcții: interesul elevilor, dorința părinților și nu în ultimul rând împlinirea unor
obiective majore ale instrucției și educației.
Argument
,,Există adesea în copilărie o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită, un
fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât
cu mare greutate”( Gaston Berjer)
Mulți dintre elevii claselor primare, manifestăîn mod spontan curiozitate,
independență, imaginație bogată,cu alte cuvinte,caracteristici de creativitate în formare.
Cadrele didactice trebuie doar să descătușeze fantezia elevilor și să le cultive
imaginația.
Trebuie înlăturată tendința de a-l imita pe celălalt și se impune orientarea
școlarului mic spre original și util.
Opționalul de față își propune ca obiectiv fundamental dezvoltarea imaginației și
creativității elevilor prin implicarea mai multor arii curriculare.
Fiecare activitate dă posibilitatea oricărui copil să se afirme, și să se manifeste
liber, lăsând imaginația să-și spună cuvântul. Astfel se descoperă aptitudini nebănuite
pentru diverse activități, care pot fi cultivate în cadrul disciplinelor școlare: limba și
literatura română, educație plastică, educație muzicală și educație tehnologică.
Opțional ,, Fantezie, îndemânare și curiozitate ”
Clasa a III-a, a IV-a
929

Nr.ore -1/săptămână
Tipul de opțional: transcurricular
Arii curriculare implicate: Limbă și comunicare
Arte și Tehnologii
OBIECTIVE CADRU
1. Dezvoltarea capacității de dezvoltare a mesajului literar și plastic, muzical;
2. Dezvoltarea capacității de dezvoltare orală și scrisă;
3. Dezvoltaarea capacității imaginative și creative;
Obiective de referință ți exemple de activități de învățare
1.Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului literar și plastic, muzical ;
1.1 să citească fluent , conștient, expresiv texte date
-exerciții de citire a textului respectând intonația;
-exerciții de selectare a imaginii artistice;
-exerciții de fixare a cromaticii sugerate de text;
1.2 să înțeleagă conținutul unui text studiat ;
-exerciții de utilizare a dicționarului pentru explicarea cuvintelor;
-exerciții de extragere a aspectelor esențiale dintr-un text;
-exerciții de stabilire a tablourilor dintr-un text,( descriere);
1.3 să identifice procedee și imagini artistice dintr-un text și semnificația
textului;
-exerciții de identificare a însușirilor neobișnuite atribuite de autor unor
obiecte ( epitete),
-exerciții de recunoaștere a comparațiilor;
-exerciții de identificare a personajelor;
-exerciții de sesizare a repetițiilor ca mijloc artistic.
1.4 să manifeste interes pentru lectură și pentru creațiile unor artiști plastici sau
muzicieni;
-dialoguri pe baza unei bibliografii sugerate anterior;
-exerciții de formulare de întrebări și răspunsuri argumentate vizând
tematica propusă,
– exerciții de exprimare a unor opinii, gânduri, sentimente în legătură cu
operele studiate,
939

2. Dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă;
2.1 să redea conținutul textului literar;
-exerciții de povestire , respectând șirul întâmplărilor al unui text
narativ,
-exerciții de formulare a ideilor principale;
-exerciții de caracterizare a personajelor și de grupare a acestora după
anumite caracteristici;
-exerciții de formulare a tilurilor sugestive/dramatizări și joc de rol;
2.2 să creeze conținuturi noi valorificând textele studiate,
-integrarea unor cuvinte și expresii în contexte noi;
-exerciții de creare de noi expresii artistice pornind de la un model;
-continuarea conținutului textului studiat;
-exerciții de găsire a altui final;
-redactarea unor texte pe teme date;
-exerciții de creare a unor versuri;
2.3 să se implice activ în realizarea de compoziții și momente artistice
manifestându-și trăirile emoționale, prim mimică, gesturi, cântec, etc;
-folosirea unor materiale și tehnici de lucru variate, în
realizarea unor decorațiuni pentru sebările școlare;
-realizarea unor colaje;
-realizarea unor costume,măști;
-interpretarea unor cântece, poezii, diverse roluri;
3.Dezvoltarea capacității imaginative și creative
3.1 să-și exprime trăirile interioare făță de conținutul textelor citite;
-relatarea expresivă a conținutului textului sub forma unor desene,
schițe, gesturi sau momente dramatizate;
-realizarea unor dialoguri improvizate pe teme legate de textul literar;
3.2 să-și dezvolte aptitudinile creative în domeniul literar
-participarea activă la desfășurarea unor jocuri de dezvoltare a vorbirii;
-realizarea unor texte scurte, în versuri și în proză;
-redactarea compozițiilor elevilor și publicarea în revista școlii;
-realizarea unor postere/benzi desenate pe diverse teme.
949

STANDARDE DE PERFORMANȚĂ
Obiective cadru Standarde de performanță
I. Dezvoltarea
capacității de receptare
a mesajului literar și
plastic, muzical
II.Dezvoltarea
capacității de exprimare
orală și scrisă
III. Dezvoltarea
capacității imaginative
și creativeS.1 Citirea corectă, fluentă, expresivă și conștientă a unui
text;
S.2 Desprinderea semnificației globale și a unor informații
de detaliu dintr-unmesaj literar, plastic sau muzical;
S.3 Identificarea elementelor,descrierii;
S.4 Identificarea cromatici propuse de autor și a
mdominantei de culoare;
S.5 Recunoașterea unor fragmente muzicale;
S.6 Desprinderea semnificației globale și a unor informații
de detaliu dintr-un mesaj literar, plasticsau muzical;
S.7 Stabilirea unor cuvinte și expresii literare folosite de
autor;
S.8 Creare de imagini artistice pe baza modelelor
identificateîn texte;
S9 Formularea unor enunțuri corecte din punct de vedere
lexical și gramatical;
S.10 Desprinderea semnificației globale și a unor
informații de detaliu din mesajul scris;
S.11 Redactarea unor texte pe baza unui suport vizual sau
muzical;
S.12 Stabilirea unei melodii potrivite pentru un text liric;
S.13 Redactarea unor texte în versuri sau în proză;
S.14 Organizarea echilibrată a copozițiilor;
S.15 Folosirea elementelor de limbaj plastic în compozitii;
S.16Redactarea unui text narativ scurt, respectând cerințele
unei compoziții și inspirat de compoziția plastică propusă:

CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII
959

Vocabularul- exerciții de exprimare corectă expresivă nuanțată;
Lumea basmului- povești, basme din literatura română
-povești, basme din literatura universală
Univesul copilăriei –texte lirice/narative
Din lumea viețuitoarelor – texte și versuri/proză
Lucrări cu diferite materiale și diferite tehnic

BIBLIOGRAFIE
1. ,,Discipline oționale la clasele I-IV” Collegium, Polirom, 2000
2. Giurgea, Doina ,, Discipline opționale”, Editura Eficient, 1999
3. Constandache Mirela Curriculum pentru învățământul primar, Editura Ex Porto,
2008
4. Curriculum școlar- www.edu.ro
5. Plan cadru pentru învățământul primar –www.didactic.ro
CONCLUZII GENERALE
969

Creativitatea se relevă ca o însușire deosebit de complexă a întregii personalități.
Este un fenomen complex, expresie a interacțiunii dintre factorii cognitivi și cei
noncognitivi. Relevarea factorilor creativității oferă, pe lângă o înțelegere adecvată a
fenomenului, și unele repere ale acțiunii privind stimularea creativității individuale și de
grup.
Creativitatea se dovedește a fi o trăsătură general-umană, existând în formă latentă
la toți indivizii în diferite măsuri. Potențialul creativ nu reprezintă o variabilă constantă,
putând fi stimulat sub influența mediului socio-educațional.
Depistarea potențialului creativ la vârste fragede și valorificarea superioară a
acestuia revine în special școlii.
Specificul curriculum-ului actual de Limba și literatura română se bazează pe noul
model comunicativ funcțional , ce vizează modalitățile de structurare a competențelor de
comunicare. Comunicarea reprezintă funcționarea în fuziune a capacităților ce formează
esența celor patru obiective cadru: receptarea mesajului oral, exprimarea orală,
receptarea mesajului scris, exprimarea scrisă.
Reforma curriculară impune selectarea/imaginarea/utilizarea unor stategii
didactice adecvate de predare-învățare-evaluare, în centrul cărora se află elevul,
important fiind nu ce și cât știu elevii, ci mai ales ce sunt în stare să realizeze folosind
cunoștințele dobândite.
Conținuturile din programa școlară încurajează atât creativitatea învățătorilor, cât
și a elevilor prin exercițiu continuu.
Cultivarea spiritului inovator reprezintă una din sarcinile școlii de azi, putându-se
realiza, în special, în cadrul orelor de limba și literatura română făcând apel la diferite
metode , procedee și tehnici activ-participative: (exercițiul, jocul didactic,
problematizarea , brasinstorming-ul, ciorchinele, ș.a).
Îmbinând aceste metode în mod armonios se poate dezvolta imaginația
reproductivă și creatoare a școlarilor .
Limba și literatura română reprezintă câmpul cel mai potrivit de manifestare a
capacităților creative ale elevilor din ciclul primar. În stimularea și dezvoltarea
creativității prin intermediul orelor de limba română este vorba atât de utilizarea unor
metode, procedee și tehnici specifice, cât și despre folosirea celor cunoscute, dar într-o
manieră creativă. Strategiile crative pun accentul pe :spontaneitate, originalitate, gândire
divergentă.
979

Școlarul mic dispune de un potențial creativ care integrează experiența
cognitivă, mecanismele informational-operaționale ( modalități de operare a gândirii și
procedee imaginative aflate în curs de formare) declanșate și susținute de trebuințele de
cunoaștere, de autoexprimare, de independență, de atitudinea cognitivă care începe să se
cristalizeze.
Realitatea cu realizările ei uriașe în sfera economică și spirituală cer de la
învățători și părinți o minte ageră, căutarea permanentă a unor noi principii de educație
a copilului, de a le crea copiilor condiții psihologice optime pentru dezvoltarea
creativității ca: încrederea în sine, încurajarea, stimulând la copii buna dispoziție,
creativitatea, emoțiile pozitive și de a înlătura acele condiții care inhibă creativitatea:
spiritul autoritar în familie, frica, teama, neîncrederea în sine, emoțiile negative, etc.,
atât în cadrul activităților cât și în afara lor, în familie.
În ultimul timp s-a subliniat cu putere, ideea că însușirea cunoștințelor e
dependentă de activitatea elevilor. În acest context, apare importanța deosebită a
principiilor și metodelor care situează elevul din poziția de obiect în aceea de subiect al
actului instructiv – educativ: .
Așadar se impune , necesitatea promovării unei metodologii didactice
participative, care situează elevul în poziția de subiect al actului de cunoaștere și de
educație.
Utilizarea cu precădere a unor strategii activ – participative duce la dezvoltarea
gândirii critice a elevilor, ceea ce constituie un important obiectiv formativ .
Dezvoltarea creativității elevilor în vederea obținerii de performanțe presupune o
schimbare de viziune în practica pedagogică, bazată pe:
•învățarea centrată pe elev;
•promovarea învățării prin colaborare;
•utilizarea unor strategii didactice care să stimuleze
creativitatea, care să pună elevii în situații concrete de
comunicare, de rezolvare de probleme, de realizare a unor
produse originale.
Pe lângă metodele specifice de stimulare a creativității (brainstorming-ul,
metoda ciorchinelui, metoda pălăriilor gânditoare, etc) e foarte importantă folosirea
jocului didactic. Nu trebuie uitat că jocul duce la formarea spiritelor creatoare, e calea
989

cea mai sigură de a comunica deschis cu elevii, fără limite între real și imaginar. De
aceea, în debutul fiecărei activități concepute, la momentul de captare a atenției am
introdus un joc. De fapt toate activitățile propuse au stat sub semnul jocului.
Atât metodele și procedeele cât și mijloacele didactice utilizate pe parcursul
demersului aplicativ au stimulat potențialul creativ al elevilor. Ei au dovedit o vie
imaginație, simț al umorului, atitudine de joc, libertate în asocierea ideilor și nu în
ultimul rând, originalitate în găsirea soluțiilor.
Pe tot parcursul derulării activităților am încurajat, am lăudat permanent
implicarea elevilor și am evidențiat soluțiile noi și neobișnuite.
De asemenea, un rol important o are evaluarea, aprecierea rezultatelor. Modul
cum am realizat acest lucru a influențat conduita emotivă a elevilor. Am apreciat mereu
răspunsurile originale, spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opinii. Aprecierile
pozitive pe tot parcursul activităților desfășurate au determinat stări afective tonifiante și
mobilizarea subiecților în rezolvarea sarcinilor.
Fiecare activitate trebuie pregătită cu mare grijă ținând cont că actul creației nu
există fără stimulare, fără stârnirea curiozității . De aceea, în momentul în care
învățătorul cere elevului să realizeze, de exemplu, un alt final al unei povestiri și nu-i
stârnește curiozitatea, nu-l impulsionează spre o finalitate, rezultatele nu vor fi cele
așteptate. Altfel se va desfășura activitatea dacă dascălul va ști să pregătească terenul.
Când vine vorba de creativitate, învățătorul trebuie să țină seama de următoarele:
•creativitatea nu se dezvoltă întotdeauna și la toți elevii, de la
sine;
•trebuie să se pună accent , alternativ, pe imaginația
descătușată și apoi pe gândirea logică severă (altfel se
stânjenesc reciproc);
•ideile valoroase ale elevilor trebuie evidențiate;
•să nu se aștepte de la elev la descoperiri revelatoare (la ei
originalitatea se manifestă și prin rezolvarea unor probleme
banale pentru noi).
Rezultatele obținute pe parcursul demersuli aplicativ m-au determinat și
încurajat să abordez în continuare procesul instructiv-educativ din perspectiva stimulării
potențialului creativ al elevilor
999

Bibliografie
1)Agrigoroaie, Dan,(2005)- Educație pentru gândire creatoare , Ed. Alfa,
Piatra Neamț;
2)Amabile, Tereza, (1996)- Creativitatea ca mod de viață , Ed. Știință și
tehnică, București.
3)Binet, Alfred, (1975)- Ideile moderne despre copii . E.D.P , București;
4)Caluschi, Mariana,(2001)- Grupul creativ de formare , Ed. Cantes, Iași;
5)Căpâlneanu, Ioan, (1978)- Inteligență și creativitate , Ed. Militară; București
6)Crăciun, Corneliu, (2007)- Metodica predării limbii române în învățământul
primar, Ed. Emia, Deva;
7)Crișan, Lucica, Șindilă, Daniela, (2008)- Stimularea creativității elevilor prin
metode de cooperare , Ed. Axa, Botoșani,
8)Cojocaru, Constantin, (1975)- Creativitate și inovație , Ed. Științifică și
Enciclopedică, București;
9)Cosmovici, Andrei, (1996)- Psihologie generală , Ed. Polirom, Iași;
10)Cerghit, Ioan, (2006)- Metode de învățământ , Ed. Polirom, Iași;
11)Cucoș, Constantin, (2006)- Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iași;
12)Decun, Livia Contribuția activităților extracurriculare în optimizarea
procesului de învățământ ,Revistă pentru învățământ primar nr.4/1998;
13)Ionescu, Miron, Radu, Ioan, (2001)- Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj-
Napoca;
14)Învățământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice , Ed. Miniped,
nr. 2-4/2002;
15).Învățământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice , Ed. Miniped,
nr. 2-3/2004;
16)Landau, Erika, (1979)- Psihologia creativității , E.D.P. București;
17)Mândru, Elena, Niculae, Areta, (2010), Strategii didactice interactive ,
Ed Didactica Publishing Hous,
18)Matei, Nicolae.Constantin,(1982)- Educarea capacităților creatoare în
procesul de învățământ, E.D.P. București;
1001

19)Ministerul educației și cercetării, (2004)- Programe școlare pentru clasele
aIII-a și a IV-a,
20)Ministerul educației și cercetării, (2004)-Programe școlare pentru clasele
a III-a și a IV-a,
21)Moraru, Ion, (1997)- Psihologia creativității , Ed. Victor, București;
22)Munteanu, Anca, (1994)- Incursiuni în creatologie , Ed. Augusta, Timișoara;
23)Muster, Dumitru , Moldoveanu, Mihaela , (1998)- Gradul I în învățământ,
Elaborarea și susținerea lucrării metodico-științifice de grad , E.D.P
București;
24)Nuță, Silviu,(2001) Metodica predării limbii române în clasele primare ,
vol.I și vol.II, Ed. Aramis
25)Planchard, Emile, (1972)- Cercetarea în pedagogie , E.D.P București;
26)Popescu-Neveanu, Paul, Zlate, Mielu, Crețu, Tinca, (1993)- Psihologie-
manual pentru cls. a Xa, E.D.P București, cap. Creativitatea;
27)Rawilson, J.Geoffrey, (1998)- Gândire creativă și brainstorming , Ed.
Codecs, București;
28)Radu, Ioan, Ionescu, Miron, (1987)- Experiență didactică și creativitate , Ed.
Dacia, Cluj-Napoca ;
29)Roco, Mihaela, (2004)- Probleme ale stimulării creativității individuale , în
Revista de psihologie, nr. 12, 1991;
30)Roco, Mihaela, (2004)- Creativitate și inteligență emoțională , Ed. Polirom,
Iași;
31)Rodari, Gianni, (1980)- Gramatica fanteziei. Introducere în arta de a inventa
povești, trad. Gheorghe Anca, E.D.P București
32)Roșca, Alexandru, (1967)- Creativitate, modele, programare , Ed. Științifică,
București;
33)Roșca, Alexandru, (1972)- Creativitatea, Ed. Enciclopedica Română,
București;
34)Roșca, Alexandru, (1981)- Creativitate generală și specifică , Ed. Academiei
R.S.R, București;
35)Sălăvăstru, Dorina, (2004)- Psihologia educației , Polirom, Iași;
36)Stoica-Constantin, Ana, (1983)- Creativitatea elevilor , E.D.P București;
37)Stoica-Constantin, Ana, (2004)- Creativitatea pentru studenți și profesori ,
Ed. Institutul European, Iași;
1011

38)Șerdean, Ioan, (2007)- Didactica limbii și literaturii române în învățământul
primar, Ed. Corint, București;
39)Ungureanu, Adalmina, (2003)- Metodica studierii limbii și literaturii române
–învățământ primar , Ed. ASS, Iași;
40)www. didactic. ro
1021

ANEXE
1031

Anexa 1
Exerciții de dezvoltare a creativității
1. Scrieți toate obiectele roșii care vă vin în minte.
2. Scrieți toate obiectele rotunde care vă vin în minte.
3.Scrieți toate cuvintele care se pot forma de la silaba ,,- car”.
4.Compuneți un catren după rime date.
5.Scrieți o propoziție în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași literă.
6.Alcătuiți o propoziție în care să existe un pronume personal la persoana a III-
a, nr. singular, gen feminin și un pronume personal de politețe la persoana a
III-a, nr. singular, gen feminin.
7.Alcătuiți o propoziție în care să existe un adjectiv situat în fața substantivului.
8.Scrieți o propoziție în care toate cuvintele să înceapă cu litera cuvântului
anterior.
9.Desenați cât mai multe obiecte pornind de la un cerc.
10. Desenați cât mai multe obiecte pornind de la două cercuri.
11.Găsiți utilizari neobișnuite pentru o mătiră.
12.Găsiți utilizări neobișnuite pentru o cheie.
13.Găsiți asemănări între soare și lună.
14.Găsiți asemănări între Patrocle și Zdreanță.
15.Gasiți deosebiri între un munte și un deal.
16.Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar avea aripi ?
17.Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar trăi sub apă ?
18. Ce sa-ar întâmpla dacă am fi nemuritori ?
19.Ce s-ar întâmpla dacă ar fi mereu noapte ?
1041

Anexa nr. 2
Realizarea unei prelegeri despre viata și opera scriitorului Mihai Eminescu
(clasa a IV – a))
Mihai
EminescuLocul
natal
Prietenii
literareData
nasteriiProfesiuni
Teme
Creatii
literareStudiiVienaCernautiIpotesti
Ion Creanga Poezii Proza Iubirea Natura
a CosmiculSufleur
Ziarist
a BibliotecarRevizor
scolar
Istoria
Timpul
15 ianuarie 1850
1051

Anexa nr. 3
Tabel cu rezultate obținute de elevi clasei I la evaluarea inițială – pretestare
Nr.crt. Fluenta Originalitatatea Elaborarea Punctaj total
1. A.G 3 2 1 6
2. A.A 4 3 3 10
3. C.M 3 2 1 6
4. C.M 2 1 1 4
5. D.A 4 2 2 8
6. G.I 2 1 1 4
7. E.I. 5 5 4 14
8. H.V 4 1 1 6
9. L.F 5 5 4 14
10. M.F 3 3 2 8
11. O.F 1 1 1 3
12. O.M 2 2 3 7
13. P:D 4 3 2 9
14. S.A 2 1 1 4
15 S.S 3 3 3 9
16 S.R 4 5 4 13
17 V.A 2 1 1 4
Tabel cu rezultate obținute de elevii clasei I la evaluarea finală – posttestare
Nr.crt. Nume și
prenume
(initiala)Fluenta Originalitatatea Elaborarea Punctaj total
1061

1. A.G 4 3 3 10
2. A.A 7 4 4 15
3. C.M 3 3 1 7
4. C.M 2 3 3 8
5. D.A 4 3 1 8
6. G.I 3 2 2 7
7. E.I. 8 5 4 17
8. H.V 3 3 3 9
9. L.F 7 5 3 15
10. M.F 6 3 3 12
11. O.F 2 2 2 6
12. O.M 4 1 3 8
13. P:D 6 3 3 12
14. S.A 2 1 2 5
15 S.S 2 4 3 9
16 S.R 8 5 4 17
17 V.A 3 1 3 7
Anexa nr.4
Fișă de dezvoltare (1 )
Scrieți ce cuvinte vă vin în minte când vă gândiți la anotimpul vara :
1071

Fișă de dezvoltare (2)
1.Scrieți însușiri pentru cuvintele (Cum poate fi…?):
vara………………………………………….
soare………………………………………….
cocostârc……………………………………..
2.Completează propozițiile adăugând cuvinte pentru a o înfrumuseța:
Cocostarcul umblă.
………………………………………………………………………
3.Scrie cuvinte cu înțeles opus( cuvinte certate) pentru:
iarna ……………… tanăr……………………..
mult ……………… frumos…………………
deal ……………… noapte…………………
4.Înlocuiți litera subliniată din cuvant cu o altă literă pentru a obține cuvinte noi:
mare……………………………………………………………
sar…………………………………………………………….
cal ……………………………………………………………………….
Anexa nr.5
Fișă de dezvoltarevara
1081

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină –
Dormi în pace!Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie –
Noapte bună!
Date despre autor
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 în Botoșani și a murit la 15 iunie
1889 în București.
Este considerat „Luceafărul poeziei românești”.
A fost prieten cu Ion Creangă, pe care l-a îndemnat să scrie „Poveștile” și
„Amintirile din copilărie”.
1.Metoda cadranelor
1.Găsiți cât mai multe însușiri pentru:
păsărele,codru, , flori ;3.Ilustrați în enunțuri sensul cuvântului
trece
2.Alcătuiți enunțuri folosind cuvintele:
noapte, lebăda în care cuvintele să înceapă
cu aceeași literă ;4.Creați un desen inspirat din versurile
date;
Anexa nr. 6
PROIECT DIDACTIC
ARIA CURRICULARA : Limbă și comunicare
DISCIPLINA : Limba și literatura română
1091

CURRICULUM EXTINS
UNITATEA DE INVATARE : În cireșul verii
SUBIECTUL LECTIEI: Alfabetul (ora a II-a)
TIPUL LECTIEI: fixare și sistematizare a cunoștințelor;
SCOPUL LECTIEI : *consolidarea cunoștințelor referitoare la alfabet;
*repetarea cunoștințelor de citit-scris însușite până în prezent, cu
accent pe sunete/litere, cuvânt, propoziție;
*dezvoltarea atenției , a spiritului de observație și a vitezei de
reacție;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1 – să recunoască literele mari și mici, de mână și de tipar;
O2 – să pronunțe corect literele alfabetului;
O3 – să aleagă corect litera anunțată;
O4 – să scrie corect cuvintele corespunzătoare imaginii;
O5 – să alcătuiască propoziții cu cuvintele scrise;
O6 – să rezolve corect rebusul;
O7 – să găsească cuvintele ascunse;
O8 – să utilizeze corect instrumentele de lucru;
O9 – să manifeste interes pentru activitățile desfășurate;
O10 – să colaboreze eficient cu colegii din grupă;
METODE ȘI PROCEDEE : conversația , explicația, demonstrația, exercițiul,
observația, instruirea asistată de calculator, jocul ;
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT : manualul, planșă, calculatorul, CD – Alfabetul
FORME DE ORGANIZARE : frontală, pe grupe;
MATERIAL BIBLIOGRAFIC :
* Manual-Abecedar – pentru clasa I, Marcela Peneș, Editura Ana, 2004
* Metodica predării limbii și literaturii române, Adalmina Ungureanu, Editura
AS, 2003
1101

* Programa școlară pentru clasele I și a II a, Ministerul Educației și Cercetării,
2004
* Planificarea calendaristică și Proiectarea unităților de învățare, Editura
Euristica, Iași
1111

DESFASURAREA ACTIVITATII
1121

Nr.
crt SECVENTELE
LECTIEICONTINUTUL INSTRUCTIV- EDUCATIVSTRATEGII DIDACTICE
EVALUARE Metode si
procedeeMijloace
didacticeForme de
organizare
1. Moment
organizatoricStabilesc liniștea și disciplina necesară unei bune
desfășurări a lecției. Organizez elevii pe grupe. Voi așeza
câte trei elevi la fiecare calculator.
Cer elevilor să-și pregătească materialele necesare lecției.instructajul manual,
caiete,
creionfrontală
2. Captarea atentieiPrezint elevilor următoarea ghicitoare:
„E-o cutie cu ecran
Are clape, dar nu-i pian,
Mai are și-un șoricel
Nu face rele de fel.
Dacă știi să-l folosești,
Nu-i chip să te plictisești,
Timpul trece mai ușor,
Poți păși în viitor.” conversația
exercițiul
problemati-
zareatextul
ghicitoriifrontală apreciez răspunsul
corect al ghicitorii
3. .Anunțarea temei
și a obiectivelor – Astăzi vom repeta cunoștințele referitoare la alfabet și
ne vom juca mai multe jocuri pe calculator.
Comunic într-un limbaj accesibil, obiectivele și sarcinile
de învățare, subliniind necesitatea participării active și
conștiente a elevilor la lecție. Se scrie titlul pe tablă.conversația frontală
4. 4.Actualizarea
cunoștințelor cheie Prezint o planșă mare care cuprinde toate literele
învățate. Se citesc literele de către elevi. Voi atrage
atenția asupra pronunțării corecte.
Le voi adresa următoarele întrebări:
Cum sunt prezentate literele pe planșă?
Cu ce literă începe alfabetul? Cu ce literă se încheie?
Câte litere cuprinde alfabetul limbii române?
De câte feluri sunt literele?conversația planșă cu
alfabetulfrontală
5. .Dirijarea învățării
conversația calculatorulpe grupe
1131

1141

PROIECT DIDACTIC
CLASA: I A
ARIA CURRICULARA : Limba și comunicare
DISCIPLINA: Limba și literatura română
CURRICULUM EXTINS
UNITATEA DE INVATARE : În cireșul verii
SUBIECTUL LECTIEI: ,,Ciuboțele ogarului” după Călin Gruia
TIPUL LECTIEI: fixare și consolidare a cunoștințelor
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ
1.1Să înțeleagă semnificația globală a mesajului oral;
2.1 Să formuleze clar și corect enunțuri verbale potrivite unor situații date;
3.2 Să sesizeze legătura dintre enunțuri și imaginile care le însoțesc;
4.2 Să scrie corect, lizibil și îngrijit propoziții scurte.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
a)cognitive
O1- să citească corect, fluent și expresiv textul ” Ciuboțele ogarului” ;
O2 -sa răspundă corect la întrebările referitoare la conținutul textului;
O3 –să găseacă în text enunțurile ajutătoare în rezolvarea sarcinilor primite;
O4- să alcătuiască enunțuri cu accent pe pronunția clară, corectă;
O5-să redea prin cuvinte proprii părerea despre o situație dată;
O6-să sesizeze și să corecteze enunțurile greșite ale colegilor;
b)psiho-motrice

O7-să scrie cuvinte ,propoziții fără omisiuni, adăugiri sau înlocuiri de litere;
O8- sa deseneze obiecte ale caror denumire contin sunetul ge
c) afective
O9-sa participe activ la lectie
STRATEGII DIDACTICE :
a) Metode si procedee : conversatia, explicatia, exercitiul, pălăriile gânditoare,
problematizarea
b) Mijloace didactice : fise de lucru, imagini din textul ,,Ciuboțelele ogarului” , pălăriile,
manualul
c) Forme de organizare : frontal, individual, in echipă
MATERIAL BIBLIOGRAFIC :
* Manual-Abecedar – pentru clasa I, Marcela Peneș, Editura Ana, 2004
* Metodica predării limbii și literaturii române, Adalmina Ungureanu, Editura AS, 2003
* Programa școlară pentru clasele I si a II a, Ministerul Educației si Cercetării, 2004
* Planificarea calendaristică și Proiectarea unităților de învățare, Editura Euristica, Iași
1151

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Nr.
crt SECVENȚELE
LECȚIEICONȚINUTUL INSTRUCTIV- EDUCATIVSTRATEGII DIDACTICE
EVALUARE Metode și
procedeeMijloace
didacticeForme de
organizare
1. Moment
organizatoric Se asigură liniștea și disciplina necesare desfășurării în
bune condiții a lecției de limba română.
Elevii au pregatite materialele necesare. conersatia
2. Captarea atentiei
Se va realiza prin metoda R.A.I Un elev aruncă mingea
la un altul și formulează o întrebare din lecția
,,Ciubotelele ogarului”pentru elevul care o prinde. Cel
care prinde mingea răspunde la întrebarea colegului și
aruncă mingea mai departe altui coleg adresând o nouă
întrebare.Elevul care nu știe răspunsul va ieși din joc, iar
răspunsul va fi dat de cel care a adresat întrebarea. Prin
acest joc sunt antrenati toți elevii la activitate.
Jocul
didactic
Metoda
R.A.I.mingefrontal
evaluarea
capacității de a
formula întrebări
răspunsuri
3.Verificarea
cunoștințelor
Verificarea temei calitativ si cantitativ. Transcrierea
unui fragment din textul ;;Ciubotelele ogarului”, așezarea
corectă a textului în pagină, cu respectarea alineatului.conversatia
frontal
4. Anunțarea temei Astăzi, la ora de Limba și literatura romana vom citi
textul „Ciuboțelele ogarului ” și vom răspunde la
întebările din lecție.
1161

5. Dirijarea învaățării Ce lecție ați avut de pregătit pentru astăzi?
(„Ciuboțelele ogarului „după Călin Gruia)
*Citirea lecției integral ( un elev va citi lecția)
* Citirea lecției de către doi- trei elevi.
* Discutarea textului :
– Despre cine este vorba în această lecție?
– Care sunt personajele dintext?
– Unde a plecat iepurașul?
– Unde au poposit iepurașul și ogarul?
– Cine a luat ciuboțelele ogarului?
* Citirea selectivă:
– Cititi propoziția din care aflăm unde au poposit cei
doi!
– Cititi prima propozitie!
– Cititi al treilea alineat!
* Citirea lecției în lanț.
•Elevii vor fi împărțiți în 6 grupe.Fiecare grupă va
primi câte o pălărie respectiv: albă, roșie, neagră,
galbenă,verde, și albastră.
•Fiecare grupă va primi câte o fișă cu sarcini conversația
citirea
integrala a
lecției
povestirea
orală
citirea
selectiva
citirea in
lant
explicația
metoda
pălăriilor
gânditoare
problema-
tizarea
exercițiulmanualul
fișe de
lucrufrontal
frontal
grupeEvaluarea
capacității de
citire prin diferite
tipuri de lectură
evaluarea
1171

corespunzătoare pălăriei.
Fișele cu sarcini sunt următoarele:
Fisa nr.1 Pălăria albă- POVESTITORU L
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
a) Unde a plecat iepurașul?
b) Unde au poposit iepurașul și ogarul?
2. Găsiți întrebarea potrivită pentru următorul răspuns:
Ogarul a băut și a mâncat bine.
Fisa nr.2 Pălăria roșie PSIHOLOGUL
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
a) Care personaj v-a plăcut mai mult?
b)Cu cee personaj v-ar place să semănați?
2. Găsiți întrebarea potrivită pentru următorul răspuns:
Iepurașul a înțeles că ogarul nu îi este prieten.
Fisa nr.3 Pălăria neagră CRITICUL
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
a)Cine a greșit în această întâmplare?
b)Este justificat felul în care a procedat iepurașul?
De ce ?
2.Formulați o întrebare despre ogar.explicația
metoda
pălăriilor
gânditoare
problema-
tizarea
exercițiulcapacității
elevilor de a lucra
în grupe
1181

Fisa nr.4 Pălăria galbenă CREATORUL
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
A)Ce alt final ar putea avea povestirea?
b)Cum trebuia să procedeze iepurașul ca să nu rămână
fără bani?
2.Formulați o întrebare despre iepuraș.
Fisa nr.5 Pălăria verde GÂNDITORUL
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
a)Cum a-i fi procedat dacă erai în locul iepurașului?
b)Când și-a dat seama iepurașul ce urmărește ogarul?
2. Formulați o întrebare al cărei conținut se află în text.
Fisa nr.6 Pălăria albastră MODERATORUL
1, Răspundeți la următoarele întrebări:
a)Cum trebuie formulate întrebările pentru a fi înțelese?
b)Cum trebuie formulat răspunsul pentru a fi corect?
2. Formulați o întrebare și un răspuns din text.evaluarea
capacității elevilor
de a lucra în grupe
6.Asigurarea
feed-back-ului După rezolvarea sarcinilor fiecare elev va purta pălăria
pe cap și va da răspunsurile care le reprezintă grupa: fișa de
lucruîn echipăevaluarea
capacității elevilor
de a găsi soluțiile
sarcinilor de lucru
în echipă
.
1191

7. Încheierea
activitățiiTema pentru acasă: Exercițuil nr.2 (din manual )
Se fac aprecieri generale și individuale.
Se notează în catalog elevii care s-au evidențiat.conversația
1201

De c l a r aț ie de a ut e nti c it a t e ,
Subsemnata Amargheoalei căsătorită Mogoș, cadru didactic la Școala cu
clasele I-VIII din localitatea Maxut , județul Iași, înscrisă la examenul de acordare
a gradului didactic I, seria 2011-2013, cunoscând dispozițiile articolului 292 Cod
penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propria răspundere următoarele:
a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
b) nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;
c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte
surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în
care sursa o reprezintă alte lucrări ale subsemnatei
Amargheoalei (căs. Mogoș ) Maricica ;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Dau prezenta declarație fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico-
științifice în vederea avizării de către conducătorul științific,
doamna Prof., gr.I, dr. Farcaș Genoveva
Declarant,
Amargheoalei (căs.Mogoș) Maricica
(semnătura)…………………………………

Data: 24.08.2012