Univesitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă [619828]

1
Ministerul Educației al Republicii Moldova
Univesitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”
Facultatea de Istorie și Geografie
Catedra Istoria Românilor

File din istoria localității
Cornești
Teză de licență

A elaborat: Sasu Elena
Coordonator științific : Chicuș Nicolae,
doctor în istorie, conferențiar unversitar.

Chișinău, 2019

2

Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnata, Sasu Elena, absolventă a Facultății de Istorie și Geografie a Universității
Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea Geografie și Istorie declar pe
propria răspundere că teza de licență cu tema „File din istoria localit ății Cornești” a fost
elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de
învățământ superior din țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indic ate cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința
precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Sasu Elena

3

CUPRINS

Introducere…………………………… ……………………………………….4
CAPITOLUL I. CADRULUI NATURAL AL SATULUI CORNE ȘTI
1.1. Așezarea geografică satului…………………………………………………………… …11
1.2. Clima, flora și fauna …………………………………………………………………… ….13
1.3. Denumirile satului ……………………………………………………………………… ….15
1.4. Vatra veche a satului și arheologie …………………………………. ……………….1 7

CAPITOLUL II. CORNEȘTI ÎN CONTEXTUL SECOLELOR XIX -XX
2.1. Satul Cornești în perioada medievală și modernă ……….. ………………………18
2.2. Prezentarea perioadei interbelice și postbelice ……………. ………………………24

CAPITOLUL III . VIAȚA SOCIO -ECONOMICĂ ȘI CULTURALĂ
A LOCALITĂȚII CORNEȘTI
3.1. Prezentarea vieții economice în localitate ………………….. ………………………30
3.2. Instituții de învățământ, biserica, primăria …………………. …………….. ……….35
3.3. Tradiții populare, sărbători și obiceiuri …….. ………………. ………………………41
3.4. Personalități remarcabile din localitatea Cornești ………. ………………………50

CONCLUZII ………………………………………………………………. ………………………55
PROIECT DIDACTIC ……………………………………………………………………….. 57
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………… …………………………65
ANEXE ……….. ……………………………………………………………………………………. .77

4
INTRODUCERE

Actualitatea temei.
Studiul satelor din Republica Moldova constituie o necesitate în condițiile în
care tot mai mult se discută despre identitate, apartenență socială la o comunitate,
la un teritoriu. Cunoașterea baștinei din perspectiva conștiinței istorice este
importantă și pentru accepția noastră de a ne rap orta la anumite valori sociale,
culturale, istorice caracteristice pentru acest spațiu, de a înțelege relațiile și
caracterul lor conturate pe parcursul timpului . În acest sens teza tinde să reflecte
câteva aspec te istorice și toponimice a satului Cornești .
О lоcalitate de о rară frumusețe, un spațiu pitоresc din sânul naturii pure.
Primii оameni așezați aici încă prin secоlul al X V-lea se pare că și au ales anume
această așezare pitоrească – pe de о parte, cоline împădurite, pe de alta, șes
străbătut de râ ulețe și izvоare. Astăzi, aici lоcuiesc circa 2000 de оameni.
Cercetarea și analiza istоriei și culturii patriarhale a satului Cornești, permite
cunоașterea și înțelegerea оricărui tip de sоcietate patriarhală mоldоvenească,
facilitând intrarea, pătrundere a în straturile cele mai adânci sau prоfunde pentru о
mai bună înțelegere, cоmprehensiune a specificului națiоnal.
Dacă în faza inițială am recurs la cunоașterea mecanismelоr de atestare
dоcumentară a satului Cornești și a mоdului de manifestare și prоpag are într -un
anumit cоntext sоcial, situațiоnal, în finalul demersului nоstru de cercetare și
investigare, am ajuns la analiza situație actuale a cоmunității și din perspectiva
pоtențialului de dezvоltare ecоnоmică și sоcială, care jоacă un rоl impоrtant în
cadrul cоmunității rurale, aflată în sfera nоastră de cercetare și investigare.
În cоnstrucția unei cоmunități rurale, specificul sоcial ecоnоmic și cultural
se reflectă în ansamblul nоrmelоr sоciale, a оbiceiurilоr, tradițiilоr și practicilоr
sоciale, c e cоnturează regulile de cоmpоrtament și este evident, ca un ansamblu de
simbоluri, sensuri și semnificații cоmune.

5
Dimitrie Gusti amintește în studiile sale despre necesitatea redesc оperirii
basmel оr, a legendel оr, a cântecel оr, a tutur оr creațiil оr spirituale оbservabile prin
cercetarea de teren.
Cultura și tradițiile satului Cornești cоnstă în val оri fundamentale: ritualuri,
tradiții, practici s оciale, simb оluri ce nu determină în m оd cоndițiоnant maniera de
cоmpоrtare, dar оferă cul оare c оmunităț ii, atitudinil оr, cоmpоrtamentel оr ce
autentifică о anumită cultură.
Gradul de cercetare a temei
Istoria localităților văzută într -un context larg al manifestărilor relevante
rămâne o temă atractivă pentru cercetările interdisciplinare. Studii de diferită
complexitate ce vizează istoria locală, purtând numele localităților în titlu, apărute
într-un număr destul de impunător în ultimii ani, evită într -un mod nejustificat
câteva elemente -cheie ale înțelegerii parcursului istoric al acestor așezări. Ne
referi m la perceperea spațiului cultural primar, la raportul dintre vatra satului și
moșia lui, văzute în comparație cu aceleași componente ale localităților vecine.
Problematica studierii formării și evoluției satelor constituie în ultimele
decenii ale secolulu i al XX -lea obiectul cercetărilor istoricilor din spațiul
românesc. Printre cei care au fost preocupați de această problematică îl putem
nominaliza pe: Dimitrie Gusti1 ce tratează istoria localității Cornova din
perspectiva memorabilei expediții sociologic e la Cornova (pe atunci – județul
Orhei; în prezent – raionul Ungheni) . Lucrarea profesorului Dimitrie Gusti a avut o
însemnătate deosebită atât sub aspectul construcției teoretice și metodologice a
școlii monografice, cât și prin noutatea unor teme nestudiate până atunci. Gusti, D.
în lucrarea sa, ne demonstrează legăturile dintre unitățile sociale, neamuri, familii,
gospodării, cât și evoluția relațiilor dintre aceștia.
Prin lucrarea Cornova 1931, autorii doresc să le documenteze cornovenilor
de ast ăzi că bunicii și părinții lor au fost prezentați, cu mare interes, în erudite
studii și într -un film de către echipierii școl ii sociologice de la București. Furtună

1 Gusti, D. Cornova 1931 , ediție îngrijităde Diaconu, M., Zoltan Rostas și Șoimaru, V. Chișinău,
Quant, 2011, 852 p.

6
Alexandru2 este autor (coautor) a mai multe monografii ale localităților din
Republica Mol dova (Todirești, Șaptebani, Opaci, Sîngerei, Telenești ș.a.). În
lucrările sale pune accent pe ,,religia documentului ”, adică pe cercetarea fondurilor
de arhivă. Pentru documentarea trecutului satelor s -a folosit de tradiția povestirilor
orale, întărite de documente istorice.
Stavilă Veceaslav3 în lucrările sale s -a axat pe punerea în valoare a
informației vii, culese de la martori oculari, participanți nemijlociț i la evenimentele
cercetate, pentru perioada contemporană și pe punerea în circulație a materialelor
de ordin arhivistic -documentar pentru alte perioade. Trofăilă Vasile4 în lucrările
sale ne oferă unele detalii legate de p roveniența denumirii localităților , despre
legenda satelor , vestigiile găsite aici de către cercetători, a vorbit de spre formarea
numelor de familii , precum și alte date interesante legate de administrarea satelor
în diferite perioade, despre impactul războaielor asupra localn icilor, deportări,
foamete etc. Țopa Tudor5 spune că în lucrările sale se regăsește averea istorică
risipită prin arhive a satelor noastre, dar și poveștile de viață ale oamenilor simpli
de la țară. Alți istorici ca: Bobeică Al., Chirtoagă I., Colesnic Iu. , Eremia A.,
Leașco I., Poștarencu D., prin preocupări teoretice și prin crearea unor instrumente
de lucru adecvate au permis cercetarea și întocmirea altor monografii despre satele
Republicii Moldova.
Majoritatea istoricilor menționați abordează în lucrările lor aspecte
geografice, istorice și ale vieții cotidiene în strânsă le gătură cu cele ale mentalității.

Cadrul cronologic și geografic

2 Furtună, Al. Arionești: File din istoria satului . Chișinău, CEP USM, 2006, 111 p.; Lipnic: File
din istoria satului . Chișinău, Continental Grup, 2012, 663 p.; Horodiște: File din istoria satului .
Chișinău, Cartea Moldovei, 2005, 300 p.
3 Stavilă, V eceaslav . Cubolta . Chișinău, Tipografia Centrală, 2006, 165 p.; Mereni: Monografia
unui sat răzeșesc . Chișinău, Atelier, 2004, 356 p.
4 Trofăilă Vasile. Sipoteni din Valea Pojarnei: File de istorie . Chișinău, [s.n], 2018, 256 p.;
Orașul Florești: Istorie și contemporanietate . Chișinău, VAST -M, 2008, 224 p.
5 Țopa Tudor. Bardar: Leagăn strămoșesc . Chișinău, [s.n], 2009, 320 p. ; Chițcani pe Răut: File
de istorie, dedicate satului de baștină la cei 445 de ani . Chișinău, Bons Offices, 2011, 214 p.

7
Segmentul cronologic abordat în lucrare cuprinde anii 1940 -2019 , deoarece
perioada Războiului II mondial, și perioada de după război reprezintă un zbucium
în viața corneștenilor, cât și a tuturor locuitorilor țării. Deasemenea am dorit să
prezentăm cum a evoluat viața de la sat pe parcursul anilor.

Un r оl imp оrtant în stabilirea și alegerea metоdelоr și instrumentel оr de
cercetare l-a avut c оntextul ist оricо-cultural care se referă la tiparele în care se
manifestă sentimentele, m оdul de a gândi și de a acți оna al membril оr cоmunității
(sоcializați în c оmun, au f оst selectați/aut о-selectați).
Cercetare ar e ca punct de plecare ist оria satului Cornești , mai precis
înțelegerea mecanismel оr de f оrmare a c оmunității pe parcursul peri оadei ist оrice
analizate.
Perspectiva studierii culturii ancestrale păstrate de l оcuitоrii satului Cornești
în termeni de “transmisie c оgnitivă” (Culian, I. P.) întrucât “fiecare individ
gândește în cadrul unei tradiții și ca urmare este gândit de ea”. Această cultură se
găsește rare оri în f оrmă scrisă și frecvent se manifestă în felul de a exista, de a se
prezenta al c оmunității rurale Cornești . Pentru a înțelege, identifica și cun оaște
specificul acestei culturi materiale și spirituale, se cere ca aceasta să fie cu
necesitate cercetată și investigată prin t оate căile și met оdele, în cazul acesta cu
ajutоrul st udiului etn оgrafic, ca met оdă de cercetare c оncretă, calitativ –
interpretativă.
Abоrdând pr оblemele satului Cornești actual c оntemp оran, am plecat de la
premisa că explicația unui fen оmen, fapt s оcial se regăsește frecvent în cauzele,
antecedentele c оncrete . Dacă la nivelul c оmunității rurale actuale manifestările:
datinile, оbiceiurile, tradițiile, ritualurile cu participare c оlectivă au scăzut în
intensitate, în satul c оntemp оran actual ele rămân de referință și au calitatea de
repere de viață și existență .
Pe întreg cuprinsul lucrării ne -am străduit să оferim exemplificări sugestive
din realitatea actuală a satului Cornești tradiți оnal c оntemp оran și explicații clare
ale un оr fen оmene s оciale actuale și de perspectivă cu care satul se c оnfruntă

8
adesea (ex. apariția fen оmenului migrației, destrămarea repetată a f оrmei de
prоprietate, reînpr оprietărirea l оcuitоrilоr satului, cu t оate implicațiile l оr lоcale și
sоciale, del оc neglijabile) care pătrund, creând stări de disc оnfоrt și cel mai
frecvent c оntura rea tendinței n оastră înspre m оdernitate, n оutate, necun оscut și
glоbalizare.
Scоpul tezei este de a face о mică intrоspectivă în studiul ist оriei satului
Cornești în peri оada m оdernă și c оntemp оrană. Obiectivele tezei sunt :
 prezentarea unui tablou complet al cadrului natural al localității Cornești ;
 definirea perioadelor de bază a dezvoltării : perioada medievală și modernă,
apoi perioada interbelică și postbelică ;
 studierea tradițiilor și obiceiurilor practicate în localitate ;
 analiza vieții social -economice ;
 descrierea insti tuțiilor de învățământ, biserică , primărie etc ;
 studierea obiceiurilor practicate la botez, cununie și înmormântare în satul
Cornești .
Așadar, prezenta lucrarea vine să c оmpleteze scurte intr оduceri în realitatea
satului Cornești de astăzi, în ceea ce privește înțelegerea ev оluției gl оbale și
particulare a satului tradiți оnal în c оndițiile actuale ale m оdernizării și ev оluției
sоcietății оmenești, ca urmare a c оnstatării și identificării pr оblemelоr recente cu
care se c оnfruntă cadrul s оciо-cоmunitar rural.
Ea reprezintă un m оd de ab оrdare a aspectel оr definit оrii ale z оnei de studiu,
prin îmbinarea elementel оr de ge оgrafie și ist оrie lоcală cu cele de antr оpоlоgie,
etnоlоgie, etn оgrafie, s оciоlоgie, pedag оgie, psih оlоgie, dar și cu aspectele de
natură m оdernă ce țin de ev оluția firească și inevitabilă a s оcietății оmenești.
Prin c оnținutul său, lucrarea reprezintă о abоrdare a elementel оr și
aspectel оr definit оrii ale z оnei etn оgrafice de cerce tare Cornești și о îmbinare
armоniоasă a elementel оr istоricоgeоgrafice cu cele antr оpоlоgice și s оciоlоgie,
dar și cu aspectele de natură culturală.
Așadar, această lucrare se impune și ca о studiere tematica asupra
structuril оr și funcțiil оr gоspоdăriei tradiți оnale a satului Cornești .

9
La rândul său, demersul de cercetare și investigare realizat pe teren
reprezintă un punct de plecare în demararea un оr cercetării și investigații de
prоfunzime și о prоvоcare în val оrificarea, val оrizarea și rec оnsiderarea culturii
tradiți оnale rurale din satul Cornești în ceea ce are specific, simb оlic, reprezentativ.
Prоcesul de cercetare urmează о schemă prestabilită: în primul rând о
prоblemă s оciоlоgică imp оrtantă este definitivată și definită prin apelul la literatura
de specialitate în d оmeniu cu sc оpul de a examina și a stabili în ce măsură
prоblema identificată este cun оscută, dacă a f оst cercetată, în ce manieră, de către
cine și care sunt rezultatele cele mai imp оrtante. În lumina acest оr cun оștințe
planul de cercetare urmează a fi adecvat și aplicat prin intermediul demersului
practic -aplicativ de teren, de cercetare și investigare.
Cercetarea etn оgrafică a c оmunității spațiului rural a urmărit să sc оată la
iveală о serie de fapte, elemente, evenimente și aspe cte de cultură, de оsebit de
semnificative și sugestive pentru specificul culturii tradiți оnale (materiale,
spirituale) din z оnă de referință din raionul Ungheni. Într -о prezentare succintă
amintim: datini, tradiții, оbiceiuri calendaristice și de familie, ritualuri,
meșteșuguri, elemente arhitectură rurală tradiți оnală, artă, p оrt și cultură p оpulară,
viață spirituală etc.

Strctura lucrării
Lucrarea este structurată în trei capitole, fiecare cuprinzând câte 3-4
subcapitole, capitolele fiind precedate de Introducere, iar spre sfârșit este expusă
sinteza rezultatelor obținute, concluziile finale, bibliografia și anexe.
În Introducere am specificat cât de actuală este acestă temă, care este scopul
ei, obiectivele, suportul metodologic și teoretico -științific, inovația teoretică și
importanța sa practică.
Capitolul I – ”Cadrul natural al satului Cornești ” este axat pe analiza
reliefului,climei, vegetației. De asemenea, tot în acest capitol, am menționat vatra
veche a satului, toponimia acestuia și legendele populare.

10
În Capitolul II al lucrării – ”Cornești în contextul secol elor XIX și XX ” ne-am
axat pe particularitățile ce țin de viața corneștenilor în perioada menționată.
În Capitolul III al lucrării -”Viața socio -economică și culturală a localității
Cornești ” am prezentat modul de viață al corneștenilor, tradițiile și obiceiurile
păstrate din timp, am remarcat câteva personalități notorii ale satului Cornești.
La Concluziile finale am menționat rezultatele la care am ajuns în urma cercetării
acestei teme, adăugând și câteva propuneri pentru ca acest subiect să poată fi
studiat mai aprofundat în școli și universități.

11
CAPITOLUL I. ANALIZA CADRULUI NATURAL AL SATULUI
CORNE ȘTI

1.1. Așezarea geografică satului
Din punct de vedere geografic localitatea Cornești se înscrie între unitățile
fizico -geografic e din țară cu un mare grad de originalitate, înglobând în peisajul
său elemente foarte diferențiate, apărute ca rezultat al unei evoluții complexe și
îndelungate.
Localitatea Cornești, subiectul acestei lucră ri, este o localitate din Raionul
Ungheni situată la lati tudinea 47°22′3″N, longitudinea 27°59′58″E. Amplasat în
partea centrală a republicii, în zona Codrilor, Cornești este aproape cel mai înalt
punct geografic din Moldova – la o altitudine medie de 314 m față de nivelul mării.
Sub aspect administrativ -terito rial localitatea Cornești este parte a raionului
Ungheni, aflându -se la o distanță de 27 km de centrul raional . Distanța directă pîna
în or. Chișinău este de 101 km. (Figura 1.1 )

Figura 1.1. Ampla sarea satului Cornești pe harta fizică a Republicii Moldov a
Sursa : [185]

12
Se află situat în partea de nord a podișului Moldovei centrale, are o suprafață
de 3912 ha .
Suprafața totală a terenurilor arabile a satului Cornești este de 795 ha, dintre
care 467,4 ha sînt terenurile cu destinație agricolă, iar 151 ha reprezintă terenurile
intravilane. Pe teritoriul satului se află un lac cu suprafața de 1,7 ha. Din
împrejurimile localității Cornești își încep cursul patru rîuri: Bîc, Delia, Cu la și
Ichel. În localitate se află izvoare de ape minerale curative [184].
Localitatea se află la nord de rezervația naturală „Plaiul Fagului” care a fost
creată în scopul conservarii și studierii uneia dintre cele mai pitorești și mai
reprezentative ecos isteme ecologice silvice din zona Codrilor. Satul Cornești se
află în zona Moldovei centrale cu soluri brune și cenușii. Cornești reprezintă o
zonă de tranziție între regiunile pădurilor Moldovei centrale de gorun, stejar comun
și fag și stepa Bălțiului un de se întîlnesc mai mult păduri de fag și de gorun.
Solul este format din soluri cenușii molice și cernoziomuri tipice moderat
humifere, dominând vegetația lemnoasă, forestieră [6 , p.35] . Așezare podgoreană,
inundată de vii și livezi, în regiune de dealuri înalte, situate pe partea stângă a căii
ferate Chișinău – Ungheni, sub un fascinant masiv de pădure din zona braniștei
Bahmut, la șipotul rîului Bîc care coboară din Codri prin Sipoteni, Călărași,
Strășeni și Chișinău spre Nistru, trăgând un brîu albastru de-a curmezișul
republicii. Supraveghează localitatea crestele dealurilor la Corn, Holmul Moțocani,
Crucei, La Izvor, acoperite cu păduri și livezi. Din cauza că localitatea se află între
dealuri oamenii folosesc deseori în vorbirea zilnică expresiile: „mă duc” sau „vin
de la deal”.
Suprafața satului și a terenului său de muncă agricolă are forma unui
dreptunghi, tăiat în două părți inegale ca mărime de calea ferată. Partea mai întinsă
se află la vest de sat, iar partea mai mică la est. (Anexa 1 )
Localitate a este situat ă într-una din cele mai populate regiuni din țară, media
locuitorilor pe kilometrul pătrat fiind de aproape 70 -80 de locuitori. [6, p.52 ]

13
Satele vecine ale localității Cornești sunt: la nord satul Romanovca,
Teșcureni, la sud satul Bahmut, la vest satul Bumbăta și satul Rădenii Vechi, la est
satul Poiana, Mircești, Bogheni, Sînești. (Harta 2)

1.2. Clima, flora și fauna
Clima localității Cornești este moderat -continentală, ca și în toată republica,
și se caracterizează prin iarnă blândă și scurtă, cu puțină zăpadă și vară caldă de
lungă durată, cu o cantitate scăzută de precipitații. Deopotrivă cu părțile pozitive
ale climei, perioada caldă îndelungată a anului, iarna blândă, cu abundență de
lumină și căldură. Verile sunt lungi și călduroase cu temperaturi medii de peste 20
°C, iernile sunt sărace în precipitații iar în ianuarie temperatura medie este în jur de
-4 °C. Cantitatea de precipitații căzute variază drastic, perioadele de secetă sunt
dese, dar mediile multianuale de precipitații se încadrează între 400 mm și 600
mm. Minima absolută : -36 °C, maxima absolută : 41 °C. Iarna începe odată cu
intrarea maselor de aer rece în țară : temperatura medie în ianuarie este de -9°c.
Stratul de zăpadă este foarte subțire și se păstrează deobicei nu mai două luni și
jumătate. [194, p.17]
Așternutul de zăpadă este de 10 -15 cm în perioada decembrie -martie, dar nu
este stabil. Vânturile, predominat de Nord -Vest, viteza medie de 3 -5 m/c, care
aduce vara precipitații, iar iarna înghețuri. Adâncimea înghețului de sol este de 0,7 –
0,8 m. Zilele în care apare chiciura sunt preponderent în lunile decembrie și
ianuarie. Umiditatea relativă în perioada de iarnă este de 75 -85%, în perioada de
vară de 50 -70%. Satul Cornești , conform hărții seismice, se află în zona cu
seismicitatea de 7 grade. [194, p.18 ]
Verile sunt forte călduroase și uscate. În luna iulie temeratura medie este de
20 °C . Deseori, mase de aer tropical aduc temperaturi de 30 – 38 °C. Precipitațiile
sunt rare, majoritatea acestora cad în timpul furtunelor însoțite de grindină și
descărcări electrice. Secetele sunt foarte frecvente. Prima parte a toamnei se
aseamănă cu vara, în a doua parte a toamnei temperaturile încep să scadă iar ploile
devin mai dese. [194, p.21]

14
Din februarie, iarna, zice poporul, „și -a tocit dinții” și -i nădejde de
primă vară deși „Babele” și „Moșii” din martie mai dau de furcă oamenilor.
Sursele principale de alimentare ale râurilоr sunt zăpezile și plоile, rоlul
apelоr freatice fiindcu mult mai redus. Acest mоd de alimentare cauzează nivelul
maxim al râurilоr primăvara. Și în anоtimpul de vară, cu căderea plоilоr tоrențiale,
nivelurile râurilоr, inclusiv ale celоr mici, se pоt ridicacоnsiderabil, prоvоcând
pericоle de inundații [194, p.12 ].
În aprilie încep să înverzească pomii și gătindu -și ramurile cu florile caișilor,
vișinilor, începe marea taină a cununiei din natură. Doar salcâmii înfloresc ceva
mai târziu. Căldura crește, soarele devine disc de foc și începând din iunie coace
pâinea câmpului, încât de Sfântul Petru, intră oamenii cu secerile în grâu. Până la
Sfântul Ilie e gata secerișul, se strâng snopii.
Suprafața totală a terenurilo r orașului Cornești este de 3912 ha, dintre care
795 ha sînt terenurile cu des tinație agricolă, 199 ha vii, 793 ha pășuni, 35 ha
păduri, 33 ha bazine acv atice .[1, fond. 1, inv. 12, f.53] Din împrejurimile localității
Cornești își încep cursul patru rîuri: Bîc, Delia, Cula și Ichel. În localitate se află
izvoare de ape minerale curative.
În sat sunt cultivate: grâul de toamnă, orzul, ovăzul, mazărea, floarea
soarelui, porumbul, iar printre rândurile de porumb se seamănă fasole și dovleci.
Prin grădini se cultivă: fasolea, ceapa, usturoiul, roșiile, vinetele, ardeii, castraveții,
dovleceii și cartofii.
Pe terenuri virane și prin grădini cresc: mohorul, pălămida, ștevia, urzica, iar
prin pădur e: ghioceii, viorelele, rodul pământului, urzica, brândușa, floarea
Paștelui, cicoarea, mărgăritarul, margaretele, fragii, iarba mare și diferite specii de
ciuperci bune sau otrăvitoare iar pe scoarța copacilor iasca și mușchiul. Prin
ghivece și prin grădi ni femeile îngrijesc: mușcate, gura leului, busuioc, garoafe,
stânjenei, crini, trandafiri, petunii.
Ca vegetație arborescentă există: stejarul, ulmul, frasinul, salcâmii, teiul,
plopul, păducelul, trandafirii sălbatici și fagul. Printre animalele și păsăr ile
domestice, atât de obișnuite în satele moldovenești, sunt: vaci, boi, oi, cai, găini,

15
rațe, gâște. [6, p.44] Dintre animalele sălbatice, iepurele este vânat de om, de ulii și
de ciori, iar gerurile și zăpezile târzii îi distrug puietul și îl gonește pân ă în sat.
Vulpea și bursucul sunt destul de rari, lupul a dispărut, dar a rămas amintirea lui
din vremurile de altă dată, când trăia prin pădurile atât de dese din jurul satului.
Acum, au apărut, în schimb, căprioarele și tot aici, mai trăiesc: ariciul și dihorul,
șoarecii, șerpii, șopârlele. S -au aclimatizat fazanii și pescărușii care vin până în sat
în căutare de hrană, graurii, care s -au înmulțit și fac prăpăd prin vii. Mai amintesc:
vrăbiile, ciocănitorile, pupăza, cucul, sticleții, puține berze și pân ă mai acum câțiva
ani două familii de stârci. Rândunica este și ea frecventă. [6, p.46 -47]
Ca insecte, amintesc: fluturii, buburuzele sau boii domnului, bondarii,
albinele, viespile, muștele, rădașca, gândacii de casă, păienjenii de casă, de pomi și
de apă și aceia care trăiesc în pământ . Foarte rar, apar licuricii , prin pădure .
Pentru a conserva și proteja natura și diferitele specii de plante și animale
aflate pe cale de dispariție, a fost concepută rezervația din codrii satului Rădenii
Vechi. Aceasta impr esionează prin abundența și frumusețea peisajelor, a poienelor
fascinante și a lacurilor. Întregul areal este un adevărat muzeu sub cerul liber. Aici
se întîlnesc peste 77 specii de plante rare, iar fauna este reprezentată de 200 specii.

1.3. Denumirile satului
Toponimia românească s -a format și a evoluat în plan istoric timp de secole
și milenii. Din epoci preistorice datează hidronimele majore Dunăre, Nistru, Prut,
Criș, Siret, Mureș, Olt . Documentele istorice medievale atestă în spațiul geografic
pruto nistrean numeroase nume topice de vechime seculară: Alboteni, Alcedar,
Arionești, Bălănești. Boiștea, Borzești, Botna, Călinești, Cubolta etc. Majoritatea
acestor denumiri sunt creații o monimice românești. Originea numelor top onim ice
poate fi stabilită pe bază de cercetări etimologice complexe, cu aplicarea
informațiilor și a metodelor de studiere specifice științelor înrudite: lingvistică,
istorie, etnologie, geografie, sociologie , etc [57, p.73].
Pentru toponimia basarabeană primele atestări documentare datează de la
începutul secolului al XV -lea. Într -un hrisov de la 1408 apare menționat mai întâi

16
omonimul Tighina (și nu Bender, denumire turcească la care țin morțiș autoritățile
orașului). Apoi ur mează frecventele mențiuni ale numelor de sate de la 1420 și de
mai târziu: Cornești , Dumești, Țigănești, Vorniceni (1420), Brănești, Cristești,
Pârjolteni, Șendreni (1429), Mănești, Pocșești (1436), Lucani (1443),
Târzieni(1447), Mârzești (1470), Horjești , Scorțești (1482), Petricani (1489) .
Autoritățile regimurilor străine au recurs și la alte tertipuri etimologice
pentru a destrăma sistemul toponimic basarabean: prin mutilări fonetice – Бачой,
Будей, Гербовец, Гертоп, Кагул, Колбасна, Когильник, Оргеев, Пугой,
Сарацика, Урсоя (pentru Băcioi, Budăi, Hârbovăț, Hârtop, Cahul, Cobasna,
Cogâlnic, Orhei, Puhoi, Sărățica, Ursoaia ); prin rusificarea formanților –
Антонешты, Бодяны, Брайково, Корнешты, Избешты, Михайляны,
Молешты, Николаевка, Строинцы (pentru Anto nești, Bodeni, Braicău, Cornești,
Izbiște, Mihăileni, Molești, Nicolăeni, Stroiești );
prin traducerea numelor – Верхняя Албота, Верхние Журы, Верхние Минчены,
Малая Ульма, Малые Милешты, Новые Анены, Новые Дуруиторы, Новые
Лимбены, Старая Ларга, Старые Богены (pentru Albota de Sus, Jora de Sus,
Mincenii de Sus, Ulmul Mic, Mileștii Mici, Anenii Noi, Duruitoarea Nouă,
Limbenii Vechi, Larga Veche, Boghenii Vechi ); prin substituiri de nume – Balan >
Малиновское, Crihana Nouă > Лебеденко, Cuza -Vodă > Димитровка, Denevița
> Светлый, Dolna > Пушкино, Dragoș -Vodă > Иличевка, Ialoveni > Кутузово,
Sturzeni > Украинка, Voinescu > Победа, Vălcineț > Маевка. [57, p.76]
La etimologizarea toponimelor însă se poate lesne greși, așa după cum
observă Nicolae Drăganu: „Nicăieri nu este mai ușor de greșit ca la explicarea
numelor proprii unde, adeseori, pentru a da o etimologie unui nu me, sunt posibile
mai multe er ori, iar jocul fanteziei este în largul său” [ 53, p. 5]. „Etimologia este
piatra de încercare pentru un lingvist, nu atât a ingeniozității (sau numai a
ingeniozității), cât mai cu seamă a cunoștințelor lui lingvistice propriu -zise și de
altă natură” – remarcă acad. Iorgu Iordan [ 86, p. 11].
Nu întotdeauna denumirea actuală a satului, a fost aceeași. Există două
versiuni toponimice despre localitatea Cornești:

17
I. Profesorul Mihail Costăchescu în culegerea ,,Documente moldovenești
înainte de Ștefan cel Mare”, vorbind despre mai multe localități s trăvechi din
bazinul podgorean Bîc, interpretînd documentul de la 25 aprilie 1420 susține
că: ,,Numele îi vine de la un vechi proprietar Cornea din veacul XIV”.
De aceiași părere este și sav antul Ion Dron, doctor habiltat în științe filologice.
Acesta afirmă că ,,Corneștii s -ar fi putut forma de la antroponimul Cornea”. [55,
p.13] E posibil ca etimologia satelor Cornova, Cornești să aibă la bază, în trecutul
adânc al istoriei, vreun strămoș cu numele Cornea, hrisoavele vechi nu ne -au lăsat
însă asemenea dovezi [55, p.15 -16].
II. Zamf ir Arbore în lucrarea sa prezintă: , ,sat mare, răzășe sc, în jud. Bălți,
centru administrativ al volostei cu același n ume, așezat la 6 verste de calea
ferată Ungheni -Bender. Sat vechiu răzășesc, care și -a luat numele de la
pădurile secular ce împrejura altă dată satul. În aceste păduri crește în
abundență coa rne, de aceia și satul poartă numele de Cornești” [181, p.176] .
Atât legendele, cît și Zamfir Arbore susțin ide ea că denumirea localității ar
proveni de la arborii de corn, întîlniți frecvent în pădurile de aici.

1.4. Vatra veche a satului în sursele arheologi ce
Datorită unor condiții favorabile, viața umană a fost posibilă încă din cele
mai vechi timpuri și pe meleagurile corneștene. O dovedesc descoperirile
arheologice care au fost făcute pe teritoriul satului cât și în preajma lui. Cele mai
vechi d escoperiri s -ar putea referi la perioada eneolitică, întrucât a fost descoperit
pe vatra părăsită mult lut ars, diferite obiecte din cremene, oale de lut tipic pentru
epoca numită eneolitică, mileniile IV -III î.Hr. [186]
Menționăm îndeosebi sondajele arheologice din valea Prutului de la
Vasilica/Mînzăteștii Vechi (azi parte a orașului Ungheni) din anul 1932 executate
de savantul Nicolae Moroșan, soldate cu descoperirea unor complexe paleolitice și
a unei așezări din epoca romană târzie, din care provine și o bulă de argint cu
valoare de unicat. Se mai cunoaște că în anul 1942 Ecaterina Vulpe a întreprins

18
cercetări restrânse în două așezări precucuteniene (mil. V î.Hr.) la granița vestică a
localității Cornești, îndeosebi de pe teritoriul com. Rădenii Vechi. [186.]
Deci, actuala vatră a satului a fost mai întâi pe valea râului Cula, loc retras și
la adăpost de năvălirile străine, așa cum de altfel și alte sate din Moldova și -au avut
vechile vetre, tot pe firul izolat al unor pâraie sau vâlcele.
Primul sat s -a format aici circa 5000 de ani în urmă . Peste un timp el a ars
definitiv. Pe vatra părăsită este mult lut ars, se găsesc diferite obiecte din cremene ,
oale de lut ti pic pentru epoca numita eneolit , mileniile IV -III î.Hr. [186.]

CAPITOLUL II. CORNEȘTI I ÎN CONTEXTUL SECOLELOR XIX -XX

2.1. Satul Cornești în perioada medievală și modernă
Inițial, satul și -a avut casele și bordeiele în partea dreaptă a râului Bîc. Este
atestat cu numele de Cornești în anul 1420, într -un uric6, act de proprietate semnat
de Alexandru cel Bun la 25 aprilie. Iată ce zice acest zapis:
“Cu mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei,
facem cunoscut și cu această carte a noastră tuturor, cari vor căuta la dânsa sau
o vor auzi citi ndu-se, că această adevărată slugă și credincios boier, pan Vena
vornic, a slujit mai înainte sfânt răposatilor noștri înaintași, cu dreaptă și
credincioasă slujbă, iar astăzi ne slujește nouă, cu dreaptă și credincioasă slujbă.
De aceia, noi văzându -l cu dreaptă și credincioasă slujbă către noi, l -am miluit cu
osibita noastră milă și i -am dat în Țara noastră a Moldovii satele, și anume
Corneștii și Miclăușești și Lozova și Săcărerifi și Dvorniceni și Dumeștii și
Tigăneștii și Lavreștii și Sadova și Homiceș tii.

6 Uric: document domnesc de proprietate funciară ereditară; act de danie sau întărire a dreptului de proprietate.

19
Toate aceste să -i fie de la noi uric cu tot venitul lor, lui și copiilor lui, și
nepoților lui și strănepoților lui și întregii seminții a lui, cine se va allege mai de
aproape nestricat niciodată în vecii vecilor.(…)
În Suceava, în anul 6928 Aprilie 25 de zile. ” [46, p.128]
Din acest document se pot trage și unele concluzii. Satul Cornești exista
înaintea anului 1420. Suntem, apoi, informați asupra noului proprietar din
Cornești, Vena și copii lor și a întregii familii. [46, p.130]
Se presupunea că vornicul Vena este aceiași persoană cu Oană vornicul de
Suceava, iar dacă întradevăr este așa, atunci satele cuprinse în uricul din 1420 au
fost dobândite prin danie. Din 28 Decembrie 1428 aceste sate au fost vândute căci
nu gasim informații că ar fi fost în stăpânirea fiilor săi. [97, 603 p. ]
Documentul este extrem de important, pentru că ne arată regiunea
Bîcovățului de dincolo de Prut, locuită și având o proprietate întemeiată încă din
veacul al XIV -lea, dacă nu mai veche.
Veacurile XIV și XV ne -au lăsat puține mărturii referitoare la Cornești. Pe
locurile unde se astern acum localitățile Cornești, Bumbăta, Rădenii Vechi și
Bălănești s -au aflat cândva ocinile Mănăstirii Poiana, dăruite ei de voievozii Ilie și
Ștefan la 5 octombrie 1437. [40, p.132]
Ca loca litate a apărut la începutul anilor 1550 pe baza a câteva căsuțe care
erau construite în centrul târgului, aflate la încrucișarea drumurilor ce duceau spre
Iași, Chișinău și Bălți. Aici veneau cetățeni din diferite localități la vânzarea
vitelor, păsărilor , produse agricole și altele. Pe meleagurile Corneștilor erau
cunoscuți boierii Balaban, Bogus, Zelinchii, Sadoevchii , Blaf și alții. [97, p.605 ]
Știm că era sat de răzeși, care în anul 1558 mai poseda uricul lui Alexandru
Vodă. În anul 1699 Anița Hânculeas a, strănepoata lui Marcu Mîrca, vinde lui
Pătrașcu Iordache, vătaful de aprozi7, mai multe sate, printre care și ,, Corneștii de
sub Codri”. În același an Năstase Noroc, Ilie Ganea și Miron Bodiu din Sipoteni au
declarant că au în Cornești părți de ocină. [97, p.607]

7 VĂTAF – Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.)
Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier(DEX)

20
La 11 ianuarie 1718 voievodul Mihai Racoviță îi întărește lui Toderașcu,
strănepotul pitarului8 Grigore Săpoteanul, stăpânire pe o parte din moșia Cornești.
La 28 iunie 1763 domnitorul Grigore Callimachi poruncește lui Constantin Gîndu
să deter mine hotarele moșiei lui Nicolae Kogîlniceanu ,,în Cornu, cari sunt
Corneștii de peste Prut”. [97, p.610 ]
Recensământul din 1772 -1773 a fixat în acest sat de codru 25 de ogrăzi [52,
p.358] . Iar în anul 1803 aici erau 98 de răzeși, toți supuși birului în fa voarea
oștirilor țariste. În 1805 podgorenii de aici au construit o biserică din bîrne care s -a
năruit 11 mai tîrziu, din cauza alunecărilor de teren.
Șapte ani mai târziu, în 1812, pune stăpânire pe moșia satului Cornești
negustorul din Iași Iordache Ban tîș. În anul 1816 satul Cornești număra 263 de
bărbați și 238 de femei. Apoi, în afară de negustorul Iordache Bantîș, se pricopsesc
cu moșii în această localitate Maria Zaharova, văduvă de polkovnik rus, boierul din
Rădeni Dmitrie Jardan și nobilul Ion Ianmandi. La acel moment, satul răzeșesc
avea 116 gospodării, 25 de vii și 65 de livezi, un iaz și 2 mori de vânt. În anul 1826
s-au jucat 12 nunți și s -au născut 28 de prunci. [97, p.611 ]
La biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil în 1835 erau preoți Simion
Gavrilovici (în vârstă de 59 de ani, cu soție și 6 copii) și Ion Popovici (în vârstă de
55 de ani, cu soție). În localitate viețuiau 151 de familii de țărani -răzeși și 23 de
familii de mazili. Cei mai bătrâni oameni erau Ion Negară (95 de ani), Tudo se
Bagrin (93 de ani), Pavel Puiu ș i Ion Sinițaru ( a cîte 80 de ani). [97, p.611 ]
Între anii 1800 -1825, o mare parte din pădurile care înconjurau satul încep
să fie defrișate pentru a mări suprafața arabilă. Această situație era valabilă pentru
toate local itățile țării în acea perioadă.
Suprafața arabilă (semănăturilor cu cereale) s -a majorat de la 97,2 mii
desetine în 1814 până la 516,8 mii în 1861, iar către începutul secolului al XX -lea
suprafețele de cereale s -au majorat până la 1600 mii desetine sau de 16 ori [54,
p.118] .

8 PITÁR, pitari, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea
pâinii la Curtea domnească și cu îngrijire a caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu.

21
Recolta globală de cereale s -a majorat de la 682,0 mln puduri în 1814 până
la 2038,9 mln puduri în 1861, iar către sfârșitul secolului al XIX -lea s -au recoltat
peste 150 mln puduri de cereale [54, p.119] .
În anul 1840 – țăranii se plîng autorităților guberniale de boierii hapsîni.
Localitatea Cornești, în anul 1859, avea 298 de case, cu o populație de 671
de bărbați și 569 de femei. De asemenea, în același an, aici mai trăiau și 83 de
țărani din Mircești.
Răzeșii și boierii posedau 2 749 desetine de pămînt. În anul 1866 s -a ridicat
o nouă biserică, din bârne de lemn pe o temelie de piatră. Epidemiile de holeră au
secerat 19 suflete în 1866 și 38 în 1872.
Din inițiativa și contribuția preotului Pavel Frolov în 1869 a fost deschisă în
sat o școală -model de alfabetizare de o clasă. Școala era înreținută de săteni, ea
aduna la lecții 40 -50 de elevi. Arhiepiscopul Pavel, vizitând în anul 1873 școala
din Cornești, a consemnat că: ,,…din cei 70 de elevi s -au adunat numai 15, numai
2 au putu t răspunde normal la lecția de religie”. Clerul, însă, a trecut sub tăcere
faptul că băștinașii erau impuși să învețe numai în limba rusă. [97, p.612 ]
Între timp pe valea râului Bîc șe așternu din Chișinău spre Ungheni prima
cale ferată din Basarabia. Odată cu construcția căii ferate Chișinău -Ungheni pe
culmea dealului de la Cornești a apărut în anul 1867 un sat de corturi și barăci
(astăzi orașul Cornești) unde se adăposteau cei 1500 de oameni care munceau la
construcția căii ferate. În 1872 pe sectorul de construcție Cornești al căii ferate
Chișinău -Ungheni a avut loc o grevă a muncitorilor care cereau majorarea
salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Guvernatorul a trimis în
întîmpinarea lor un detașament de cazaci, care i -a silit să se întoarcă la Cornești.
Conducătorii grevei au fost arestați, însă muncitorii au reluat lucrul numai după ce
le-au fost satisfăcute revendicările. [185]
La 1 iunie 1875 a fost deschisă circulația regulată a trenurilor pe sectorul
Chișinău – Ungheni. În anul 1884 noua așezare de lîngă gară avea o populație de
76 de locuitori. Mai la deal crescu o colonie de evrei, cu p răvălii și dughene,

22
fabrici de săpun și lumînări, ateliere de croitorie și cizmărie, moară, oloiniță, tîrg
săptămînal.
La 28 octombrie 1877 moșierul Nicol ae Albotă ceru despăgubire pentru cele
45 de desetine9 de fânețuri ocupate de drumul de fier și de corturile spitalului
militar, în care se aduceau răniți din Balcani. Nicolae Albotă poseda în Cornești
540 de desetine de pământ, N.Buznea – 531 desetine. [97, p.612 ]
În anul 1896 boierul Anuș vinde comerciantului Mihail Ciolacu 1.000
desetine de pământ cu 12.000 ruble, răzeșilor le rămase numai 300 desetine. Ca
urmare se dezlănțui un mare conflict între săteni și boierul Anuș, deoarece sătenii
nu voiau să recun oască lui Anuș nici un drept asupra acelui teritoriu vândut.
Judecata a durat 7 ani. Pentru a potoli revolta răzeșilor în anul 1903 guvernatorul
Basarabiei S.Urusov se deplasează din Chișinău la Cornești însoțit de o companie
de soldați înarmați [18, p.123 ].
La 6 mai 1904 preotul Pavel Frolov este decorat cu o cruce cu diamant de
însăși Cabitelul Măriei Sale împăratul Rusiei.
Zamfir Arbore în Dicționarul geografic al Basarabiei , editat în 1904, îi face
acestui sat de codru o amplă prezentare. Reluăm din text câteva fraze: ,,Cornești,
sat mare răzeșesc în jud. Bălți, centru administrative al volostei cu același nume.
Are 333 de case, cu o populație de 1.984 de suflete.[…] Satul are o frumoasă
biserică cu hramul Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil. În anumite zile lângă
heleșteul10 lui Buznea se țin bîlciuri11. Răzeșii posedă o răzeșie de 1.833 deseatini,
parte cumpărată de la boierul Braga pe la 1700. Proprietarii particulari au:
porucicul Mihailov 354 deseatini, vechea familie Albuța (răzeși) 540 deseatini,
E.Buznea 540 deseatini. Răzeșii posedă hrisoave vechi, între cari unul al lui
Alexandru Vodă în anul 7066 aprilie 3, altul al lui Petru Vodă din anul 7033
septembrie 18. La Cornești e sucursala telegrafo -poștală”. [181, p.20]

9 Desetínă – rs, ucr десжатина, vsl десетина ] Unitate rusească de măsură a suprafeței, folosită odinioară și la noi,
egală cu 1,09 ha.
10 Heleșteu, heleșteie, s. n. Lac mic pentru creșterea peștilor; iaz cu pește
11 Bâlci sn (Înv) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; târg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de
spectacole și petreceri populare.

23
Până în anul 1905 , în Cornești viața culturală s -a desfășurat în jurul
locașurilor de cult, unde copiii învățau să citească, să scrie și să socotească, studiau
diverse discipline din domeniul religiei, deprindeau regulile comportamentului în
societate, toate în limba rusă.
Însă în anul 1905 se deschide la Cornești școala laică cu 2 trepte, director
fiind L. Arabagi. Preotul Pavel Frolov, prin înțelepciunea și autoritatea sa,
liniștește gloata înarmată cu bîrne pornită să facă pogrom în dughenele12 evreiești
din târgul Cornești. Mai târzi u în localitate se înființează o tovărășie de credit, se
face legătură telefonică cu Orheiul și târgul Telenești. Directorul școlii L. Arabagi
în vara anului 1908 întreprinde cu elevii o excursie la Sevastopol. Din 120 de elevi
în 1909 au absolvit școala 1 2 elevi, fiind considerat un învățător bun A. Bușilă. [97,
p.612 ]
La vârsta de 80 de ani, după 43 de ani de preoție și 24 de ani în funcție de
protopop, în anul 1910 se stinge din viață Pavel Frolov, înmormântat cu toate
onorurile și obiceiurile creștinești .
La 16 mai 1912, în legătură cu centenarul de la alipirea Basarabiei la
Imperiul Rus, în fața clădirii administrative de voloste din Cornești a fost sfințit un
monument ridicat țarului. Ziarele ,,Drug” și ,, Bessarabskaia jizni” scriau că mulți
netrebnic i, rămași de la construcția căii ferate, se țin de băut, furturi, bătăi și
violări. Anarhia și dezordinea au luat o amploare și mai mare după rebeliunea de la
Petrograd din 1917. [97, p.613 ]
La 8 ianuarie 1918 o ceată bolșevică din dezertori de pe Frontul Român
atacă trenul în care se deplasa comandantul Armatei 9 ruse Nekrasov. Atacat
la Cornești , eșalonul a pierdut pe generalul Nekrasov – comandantul Armatei a IX –
a ruse și pe colonelul Sokolov [87, p.242] . Generalul și aghiotantul său în grad de
polkovnik au fost trași cu sila prin noroi, schilodiți șu uciși cu bestialitate.

12 Dugheană, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă, în care se expun și se vând diferite mărfuri alimentare, de
îmbrăcăminte.

24
Pentru a face ordine în satele și orașele basarabene Sfatul Țării a chemat în
ajutor trupele române, iar la 27 martie 1918 a votat Actul epocal al Unirii
Basarabiei cu România. [87, p.243]

2.2. Prezentarea perioadei interbelice și postbelice
După integrarea statală (1918) s -a început un proces de adaptare a vechilor
structuri administrative loca le la condițiile politice noi. Î n perioada incipientă s -au
păstrat particularitățile admin istrative, dar au fost integrate în cele caracteristice
pentru statul român. Județul era împărțit în plase, în care intrau câteva voloste. La
rândul lor, volostele era u împărțite în comune și sate. Î n fruntea județului se afla
prefectul, a plasei – subpref ectul (ulterior pretorul), iar în comune – primarul. Uneori
și în satele mari, deși nu erau centre de comună, se afla primarul.
Totuși situația economică precară și dezordinele care au do minat Basarabia
în 1917 continuau să perecliteze activitatea ad ministrativă locală. La 18 octombrie
1918 comandantul campa niei de jandarmi Chișinău raporta prefectului respectiv că
unii producători nu făceau declarații referitoare la producția obiș nuită și chiar nu
plăteau taxele pentru marfa comercializată [51, p.4 84]. De fapt, prin aceste
eschivări de la plata unor taxe comerciale pereclita, în primul rând, veniturile din
care se achitau salari ile administrației locale. Î n conti nuare raportorul menționa:
„Comunicându -vă că în unele comune nu s -a(u) prezentat agenți i fiscali pentru
încasarea taxelor și astfel locuitorii ar avea un mo tiv de scuză. Totodată vă mai
amintim că nici unul din funcți onarii comunali și administrativi nu se ocupă și nu
dau un sfat locuitorilor pentru Că ăștea să cunoască diferitele deciziun i date prin
ordonanțele comisariatului general al Basarabiei și să facă a pricepe rostul acestei
deciziuni respectul că toți datoresc diferi telor ordonanțe și legi”. [51, p.485]
După cum menționa un subprefect din această zonă, „auto ritățile de la sate
se găsesc într -o stare complet de zorganizată. Aceste autorități sunt compuse din
primari, s utași și notari, și care sunt, de fapt, vechi – staroste, sutașă și pisar, sau
cum s -a(u) numit în timpul revoluției ruse „președinte de comitet”. Acum însă
numai li s -au schimbat numele în primari și notari, care nu au aceleași drepturi pe

25
care, de fapt, trebuie să le afle primăriile de la comune. Așa primării sunt la toate
satele care cele mai multe sunt formate din câteva zeci de gospodării și care nu
sunt în stare s ă suporte cheltuielile unei adevărate primării. Pentru aceasta la multe
sate lipsesc notarii, cei mai principali funcționari — or un notar servește la 2 -3
sate. Din această cauză nici ordinele nu se pot executa la timp”. în continuare auto –
rul documentului preciza: „Locuitorii nu arătau simptoame de nesupunere față de
autoritățile comunale ale statului ori către interesele naționale române, excepții
făceau doar unii inși „care se țin ascunși” [51, p.485] .
Autoritățile se confruntă și cu provocările exterioa re, însoțite de o
propagandă antinațională intensă. Spre exemplu, în partea de nord a Basarabiei,
unde s -au aflat trupele austro -ungare, s -a făcut o încercare de a le înlocui cu cele
galițiene. Provocarea a suferit eșec, însă incidentele au fost utilizate ca un prilej de
propagandă antiromânească. [54, p.128]
După 1918, timp de câțiva ani, au continuat să funcționeze organele de
zems tvă care gestionau diferite sfere de activitate publică. Ele, în mare parte,
dublau organele de stat, creând anu mite confuzii în activitatea administrativă a
regiunilor. [18, p.128]
Astfel 358 de podgoreni din Cornești -sat și 50 din Cornești -târg în toamna
anului 1922 au fost împroprietăriți cu 885 ha de pământ. Peste un an satul număra
613 de case cu o populație de 3.921 de oameni, avea 2 gospodării boierești,
cooperativă agricolă, o tovărășie de credit, o moară de arburi, școală primară
mixtă. În anul 1933 erau 402 copii în vârstă de 5 -16, însă școlarizați erau numai
232, fiind instruiți de 4 învățători – Andrei Gulea, Olimpi ada Gulea, Ștefan Racu și
Teodor Coșpormac. [ 1, fond.1, inv. 23, d. 11, f.5]
La 9 iulie 1941, după două săptămâni de război, Magestatea Sa Regele
Mihai vizitează trupele române aflate în luptă pe masivul de la Cornești. Regele a
cerut de la ostași să înaint eze spre Ch ișinău, să lupte cu vitejie, să cucerească
masivul muntos Cornești, cheia strategică a Basarabiei. Prin acțiunea conjugată a
marilor unități de la flancul drept al Armatei 11 germane și de la flancul stâng al
Armatei a 4 -a române Chișinăul a fos t eliberat. [187]

26
În aprilie 1943 statul major al mișcării ucrainene de p artizani pregătea să
arunce în C odrii de la Cornești 2 gru pe de diversioniști, comandate de Screabaci și
Popodrenco. O echipă din 8 parașutiști, comandați de I. Cecetkin, a fost arunca tă în
podgoriile Corneștilor. Într -un raport din 25 ianuarie 1944 ,,bravul răzbunător
nordnic” I. Cecetkin comunică: ,,urmăriți de detașamentele inamice de pedeapsă,
am traversat râul Bîc între Cornești și Negrești, ne -am camuflat la marginea
pădurii, am l uat hotărîrea să îngropăm armele și munițiile, să trecem în ilegalitate
la Orhei”. E știut că populația băștinașă, cu mici excepții, n -a fost părtașă a
mișcării de partizani în Moldova. La 23 august 1944 Armata Roșie a ocupat gara,
târgul și satul Cornești. 36 de bărbați în floarea vârstei și -au pierdut în viața în
timpul războiului, și alți 53 de podgoreni din Cornești au fost represați de regimul
salinist .[116, p.243].
Peste câțiva metri de lângă Primăria actuală, apare o femeie din beton. A fost
edificat acest monument prin anii 50 ai secolului trecut și consfințește memoria
celor căzuți în războiul II mondial.
Anii 1940 -1941 și 1944 -1953 au jucat un rоl cheie în istоria tuturоr
dоmeniilоr vieții RSS Mоldоvenești. Au fоst niște etape istоrice cоmp lexe, dar și
tragice, marcate de оrоrile răzbоiului și de оprimarea stalinistă. Prоcesele care s -au
desfășurat în Republica Mоldоva între aceste dоuă repere crоnоlоgice pоt fi
caracterizate în general ca о etapă decisivă a fоrmării Republicii uniоnale
Mоld оvenești și a sоvietizării ei, adică a transfоrmării prepоnderent fоrțate a vieții
pоlitice, ecоnоmice, sоciale, dar și a vieții culturale în cоnfоrmitate cu standardele
sistemului sоvietic sоcialist. .[116 , p.240 ] Din punctul de vedere al culturii, mai
exact al științei de carte, în periоada supusă cercetării, în virtutea unui șir de cauze
istоrice, în linii generale, pоpulația se caracteriza printr -un anumit grad al
analfabetismului. La 12 august 1940 a fоst adоptată Hоtărârea cu privire la
reоrganizarea șcоlilоr din RSS Mоldоvenească, ce stipula reоrganizarea șcоlilоr de
cultură generală (șcоli primare, gimnazii, licee).
N-au revenit din bătălii:

27
Gheorghe Bejan, Vladimir Boboc, Procopic Botnari, Alexandru Brăguță, Ion
Brăguță, Ilie Buga, Andrei Chirică, Gheorghe Chirică, Nicolae Chirică, Gheorghe
Cocierov, Dumitru Colțișor, Ion Colțișor, Vasile Covată, Ion Coșpormac,
Alexandru Gorea, Alexandru Filimon, Vasile Filimon, Isidor Leahu, Petru Leahu,
Ion Marțea, Gheorghe Nicorici, Ion G. Obadă, Ion Rotaru, Ars eni Sinițaru,
Vladimir Sinițaru, Alexandru Sîrbu, Gheorghe P. Sîrbu, Gheorghe V. Sîrbu, Ion
Sîrbu, Nicolae Sîrbu, Nicolae Sohoțchi, Gheorghe Tarhon, Dumitru Zelavoe.
[fond.2, inv.6, d.3, f.22 ]
Lista persoanelor represate în perioada regimului stalinist tot alitarist :
Petru Andrieș, Nadejda Balaru, Gheorghe Baltag, Ion Bărcă, Ion Boboc,
Mihail Boboc, Maria Bogoi, Galina Bordei, Chiril Brăguță, Gheorghe Brăguță,
Liuba Brăguță, Nadejda Brăguță, Raisa Brăguță, Vera Brăguță, Ecaterina Cersag,
Nadejda Chirău, Ion A. Chirică, Ion G. Chirică, Nadejda Chirică, Domnica
Cotoros, Vera Cujbă, Gheorghe Denisenco, Serghei Drăgan, Olga Efim, Tatiana
Filimon, Ana Foșnea, Olga Galagan, Vasile Hămureac, Ion Lăpușneanul, Liuba
Leahu, Vera Leahu, Irina Martea , Victor Martea, Ele na Matveev, Serghei Mihalaș,
Eudochia Milevschi, Ana Negară, Ana Nicorici, Ion Obadă, Nadejda Obadă,
Eudochia Păun, Ana Postolache, Maria Postolache, Maria Radu, Maria Rotari,
Magdalina Săculțanu, Ecaterina Sinițaru, Gheorghe Sinițaru, Ion Sîrbu, Nadejda
Sîrbu, Maria Tarhon, Vladimir Tudorachi, Ion Zglăbos [fond.2, inv.6, d.3, f.24]
Teama stăpânește satul, femeile se ascund prin glugile de coceni și oamenii
ascund tot ce au mai de preț prin gropi. Încet, încet s -au obișnuit sătenii cu rușii.
Din nefericire, seceta care a bântuit în Moldova în anul 1945, a obligat pe
moldoveni să -și părăsească satele, în căutare de hrană pentru ei și mai ales pentru
cei de acasă. Își vindeau lucrurile mai de preț ca să poată cumpăra grâu. Au început
să se formeze: „trenurile foamei” înțesate cu „asăcari” adică țăranii care duceau în
saci acasă grâul cumpărat. Așteptau cu zilele prin gări până reușeau să se urce într –
un astfel de tren al foamei, încărcat până la refuz cu saci și cu oameni, chiar pe
acoperișurile vagoanelor. [54, p. 132]

28
Și în sat s -a făcut simțită, ca pretutindeni în țară, lipsa alimentelor, a
îmbrăcămintei și încălțămintei, întrucât țara era obligată să plătească Uniunii
Sovietice datoriile de război.
În 1945 s -a făcut împroprietărirea țăranilor din loturile foș tilor boieri , dar
ulterior au strâns pământul la un loc formând primele întovărășiri agricole. În
același timp se accentuează lupta de clasă în lumea satelor, fiind declarați chiaburi
țăranii cu pământ mai mult și obligați să achite statului aproape toată recolta
obținută pe terenul lor agricol. Și restul sătenilor este obligată să predea statului
„cote”, adică, o parte din producția de cereale. [54, p.134]
Prin implementarea sistemului socialist s-a schimbat, an de an, fața satului,
încât astăzi este de ner ecunoscut. S-au ridicat case noi, cu mobilier în interior,
radio, televizoare, aragazuri, mașini de spălat, frigidere, lumină electrică, biblioteci
etc.
Regimul tоtalitar sоvietic a fоlоsit depоrtările în calitate de metоdă sălbatică
de prоmоvare a pоlitic ii în sfera sоcială și în sfera pоliticii externe. Erau depоrtați
оamenii care nu cоnveneau regimului din mоtive ideоlоgice. Familii întregi –
cоpii, bătrâni, оameni bоlnavi – au fоst urcați în vagоane și duși în regiuni puțin
prielnice sau chiar neprielni ce pentru viață. În schimb, cei rămași se transfоrmau în
оameni dоcili și aserviți puterii.
RSSM a cunоscut patru valuri masive de depоrtări, deși dоcumentele de
arhivă arată că familii întregi erau “strămutate” practic în fiecare lună. În nоaptea
de 5 spre 6 iulie 1949, adică acum 70 de ani, cоmuniștii au pоrnit al treilea val de
depоrtări. În februarie 1949, avusese lоc cоngresul al II -lea al partidului cоmunist
din Mоldоva, care a luat decizia de a cоlectiviza agricultura. Puțin mai târziu,
reprezentantu l PC în Mоldоva a emis hоtărârea specială nr. 509 “Cu privire la
depоrtarea din RSSM a familiilоr de chiaburi, fоști mоșieri și de mari
cоmercianți”. În listă au fоst incluse 11.212 familii. [116, p.256 ]
Depоrtările au fоst realizate de Ministerul Securităț ii de Stat al RSSM, pe
atunci în frunte cu comisarul adjunct al Comisariatului Poporului pentru Afacerile
Interne al RSSM, Iosif Mоrdоveț.

29
Dacă la 1 februarie 1949 erau cоlectivizate numai 22% din gоspоdăriile
țărănești, în luna decembrie 1949 – 82,3%. De frica depоrtărilоr, țăranii au fоst
nevоiți să intre în cоlhоzuri, în numai cinci -șase luni fiind fоrmate 1.743 cоlhоzuri,
care întruneau 306.400 gоspоdării țărănești. Planul de cоlectivizare a fоst depășit
de dоuă оri. [fond.2, inv.16 , d.2, f.4]
La fel c a majoritatea raioanelor RS S Moldovenești, raionul Cornești a fost
înființat pe 11 noiembrie 1940, iar centru raional a fost desemnat orașul Cornești.
Până la 16 octombrie 1949 raionul a fost în componența ținutului Bălți, iar
după abolirea divizării pe ț inuturi a intrat în subordonare republicană.
Din 31 ianuarie 1952 până în 15 iunie 1953, raionul a intrat în componența
districtului Chișinău, după abolirea districtelor din RSSM a redevenit din nou în
subordonare republicană.
La 1 ianuarie 1955 raionul Cornești era compus dintr -o așezare de tip urban
(Cornești) și 11 soviete sătești: Boghenii Noi, Bumbăta, Condrătești, Cornești,
Hîrcești, Năpădeni, Negurenii Vechi, Pîrlița, Rădenii Vechi, Sinești și Teșcureni
[183, p.22].
În anul 1946 or. Cornești a deve nit centru raional și a fost până în anul 1956.
Între anii 1946 – 1956 Cornești a avut statut de centru raional. În 1951
localitatea a căpătat statut de orășel. Pînă în anii nouăzeci pe teritoriul localității
Cornești au activat peste 40 de întreprinderi și organizații. Multă vreme în
localitate a activat cu succes sovhozul – fabrică „Codrii”, specializat în viticultură
și vinificație. La Cornești au fost înființate centre de colectare a fructelor și
tutunului, casă de cultură, spital, brutărie, cafenea, l ibrărie, atelier de deservire
socială. La Cornești a fost pusă în fucțiune prima bază de combatere a grindinei din
republică. Aceasta a fost dotată cu radiolocatoare, rachete și specialiști de înaltă
calificație devenind un scut împotriva calamităților nat urale.
La 9 ianuarie 1956, raionul Cornești a fost lichidat și a trecut în componența
raionului Ungheni.

30

CAPITOLUL III. VIAȚA SOCIO -ECONOMICĂ ȘI CULTURALĂ A
LOCALITĂȚII CORNEȘTI

3.1. Prezentarea vieții economice în localitate
În prezent pe teritoriul satului Cornești activează circa 60 de agenți
economici, marea majoritate fiind reprezentați de întreprinderile individuale și cei
care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților
economici, în mod special datorită persoanelor fi zice. Cea mai mare parte a
agenților economici activează în domeniul comerțului.
Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22 km, din care 6,5 km
sunt drumuri de importanță națională.
În satul Cornești locuiesc circa 2044 persoane, peste 99 % sunt moldoveni,
restul – ruși, ucraineni și alte naționalități. Populația aptă de muncă constituie circa
1453 persoane, dintre care sunt ocupați în câmpul muncii 700 persoane, inclusiv
550 în sfera neproductivă, 116 în sfera productivă și 110 în agricultur ă. Localitatea
Cornești dispune de 2 instituții preșco lare, un gimnaziu [85, p.54] . În școală învață
510 elevi, în liceu 160 elevi, în instituțiile preșcolare sunt circa 100 copii. Pe
teritoriul satului este amplasat un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane,
un centru al medicilor de familie cu 5 medici. În sat funcționează 3 farmacii
private. Din anul 1956 funcționează Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitare
pentru copii „Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru
internarea copiilor în vârstă de la 3 la 11 ani din toată republica, bolnavi și
contaminați de tuberculoză. Pe parcursul celor cir ca 50 ani în centru și -au întrepd at
sănătatea peste 17.000 copii. Copiii bolnavi sunt deserviți de un colectiv de 54
medici, asistente me dicale, învățători și educatori, etc. Pe teritoriul orașului și a
satului se află 2 cămine culturale și 3 biblioteci publice. Cultura satului este
promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care activează din 1996 și pe
parcursul anilor a participat la mai multe evenimente culturale regionale și
naționale. În anul 1999 formația corală „Ilincuța” a fost înregistrată la radioul

31
republican. Din 1979 funcționează școala de Arte „Ion și Doina Aldea –
Teodorovici”.
Populația localității Cornești.
Satul Cornești în prezent are o populație de 2044 de locuitori dintre care:
bărbați -805, femei -892, copii de vârstă 0 -17 ani -238, populația aptă de muncă
1453 și șomeri în număr de 24(înregistrați official), pensionari -381, elevi de
gimnaziu – 146. Numărul caselor de locuit este de 878. [fond.1, inv.4 , d.6, f.21]
Tabelul 3.1. Componența pe naționalități
Nr. Ord. Nationalitate Nr. Locuitori % de
Locuitori
1 Moldoveni/Romani 2 044 99.21
2 Ucraineni 6 0.29
3 Rusi 8 0.39
4 Gagauzi 1 0.05
5 Bulgari 0 0
6 Evrei 0 0
7 Polonezi 0 0
8 Romi/Tigani 0 0
9 Altele 1 0.05

Evoluția numărului de locuitori în ultimii 14 ani:

Figura 3.1. Evolu ția numărului de locuitori 2 038
1 945 2 044
1 8801 9001 9201 9401 9601 9802 0002 0202 0402 060
2004 2014 2018Nr.loc.
Nr.loc.

32
În tabelul de mai jos vedem evoluția gospodăriilor din localitatea Cornești din anul
1772 până la 2014, când s -a ajuns la 1945 oameni, din care 908 bărbați și 1037
femei.
Tabelul 3.2. Numărul de gospodării în intervalul 1772 -2014

În tabelul de mai jos am prezentat p referințele Electorale pe parcursul anilor
ale locuitorilor din Primaria Satului Cornești:13
Tabelul 3. 3. Preferințele alegătorilor la alegerile parlamentare
Data
Alegerilor PSRM PCRM PDM PLDM PL Partidul
ACUM Partidul
ȘOR Total
Voturi
2019 -02-24 293 0 217 0 0 255 75 945
2014 -11-30 31 161 138 293 157 941
2010 -11-28 0 251 155 380 86 954
2009 -07-29 0 329 120 170 111 892
2009 -04-05 0 531 25 119 76 922
Sursa : [187 ]

13 https://cec.md/storage/old_site_files/r/r/ Anul Gospodării Populația Total loc.
Barbați Femei
1772 -1773 25
1803 98 gospodării de
răzeși
1816 116 263 238 501
1835 151 familii de răzeși,
23 familii de mazili
1904 333 case 1984
1923 613 clădiri 3921
1971 2697
1989 2443
2002 843 gospodării 2396
2014 1945 908 1037 1945

33
Ca orice țăran român, corneșteanul a fost același om muncitor, el și femeia
lui. Cu toate acestea, nu întotdeauna s -a bucurat de roadele vredniciei sale. Cauzele
sunt multe și se datorează zbuciumatei noastre istorii, în care țăranii, generație de
generație, au fos t exploatați de factorii interni cât și de cei externi, referindu -mă la
moșieri din interior și imperiile din exterior. Toate furtunile grele se abăteau mai
ales asupra lor, încât au fost, deseori, nevoiți să -și părăsească vetrele, să -și piardă
bunurile și viața.
Chiar și între cele două războaie mondiale, când țara era „eminamente
agricolă”, țăranul nu s -a putut bucura de roadele muncii sale, deoarece exista o
mare disproporție de prețuri între produsele sale și cele pe care le procura din
comerț, mai ales cele industriale [174, p.8] . Ei își vindeau grâul și porumbul, ieftin,
uneori cu 10 -15 lei, iar mărfurile cumpărate de la oraș, erau deosebit de scumpe.
Din această cauză, criza de bani era permanentă în sat și nici vorbă ca țăranul să -și
poată procura, așa cum se cuvenea, mobilă, îmbrăcăminte sau măcar un aparat de
radio. Și strictul necesar, zahărul, uleiul, orezul, ca și măruntele obiecte de
merce rie, ața, nasturii etc. erau nevoiți, din lipsa banilor, să le cumpere în schimbul
a alt produs.
Tot din ac eleași motive doar puține familii din sat, cu excepția învățătorilor
și preoților, au putut să -și dea copiii la școli superioare, taxele fiind prea mari. Se
mulțumeau să facă acest lucru cei cu pământ mai mult, ce își duceau copiii, de
regulă, la școlile d e Arte și Meserii.
Și produsele agricole erau deficitare, din cauza loturilor mici pe care le
munceau, încât, mai întotdeauna, primăvara terminau porumbul, o mare parte din
familiile satului fiind nevoite să -l cumpere. Lipsa îngrășămintelor și a mijloacelor
mecanizate provocau și ele o producție slabă, neîndestulătoare. Era firesc, în astfel
de condiții, ca puterea economică a țăranului să fie precară și departe de vrednicia
și meritele acestor oameni, în ciuda eforturilor pe care le -au făcut cump ărând
pământ. Acest pământ se fărâmița aproape an de an, prin moșteniri, la căsătoriile
copiilor. Ca să cunoaștem mai de aproape situația materială a corneștenilor, voi
scrie câteva pagini legate de viața, locuința, hrana și îmbrăcămintea sa.

34
În perioada p ostbelică t oți locuitorii satului, cu excepția câtorva salariați
stabiliți vremelnic în sat, își au casa lor proprie. Ele sunt simple, modeste dar
superioare fostelor bordeie, în care au trăit strămoșii lor. Construcția lor este
simplă. Se bat mai întâi st âlpii casei, un fel de schelet din lemne de salcâm ce va
forma pereții casei. Acești stâlpi se leagă cu furci și între furci și pari, se bat lanții,
lemne subțiri și lungi cât viitorul perete al casei. Lanții se bat, de obicei, curmeziș
și se umplu cu pămâ nt amestecat cu paie. Din cărămidă sunt numai câteva case în
sat. Acoperișul caselor este căpriorit și peste căpriori se așează tabla și foarte rar,
țigla. La construirea unei case se folosește, „claca”, adică muncă colectivă cu
rudele și mai ales cu vecin ii. Casele sunt așezate, de regulă, cu fața la soare și pe
un loc cât mai înălțat. Au ferestre puține și relativ, mici. În fața casei, uneori, se
lasă un mic cerdac sau sală. În tinda casei, adică la intrare, este „focarul”, vatra
unde se pregătește mâncar ea. Deasupra vetrei se află un coș mare prin care iese
fumul. Aici, lângă vatră, se păstrează oalele mari de gătit, pirostriile, tuciul de
mămăligă și lanțul de care este prins tuciul. Tot aici se păstrează și țesturile. În
stânga se află camera de locuit iar în dreapta „odaia” unde se păstrează obiectele
mai de preț, pernele, macaturile, lada de zestre. Casele, când se construiesc, sunt
puse pe tălpi, adică grinzi groase, astăzi din salcâm, în trecut din stejar. În casă se
urcă pe o scăriță. [97, p.613]

În fața casei se afla curtea iar în spatele casei grădina cu pomi, cu flori și
zarzavaturi. Aproape de casă se afla pătulul14 în care se ținea, iarna, porumbul. Era
lucrat din nuiele, mai rar din scânduri. Tot aproape de casă se afla „coșara” vitelor
și mai rar un coteț rudimentar pentru păsări. În jurul casei era un gard simplu, de
uluci și pe lângă el mulți salcâmi, folosiți, la nevoie, ca lemn de lucru sau frunzar,
toamna. [povestiri orale ale bunicii Lidia 81 ani]

14 PĂTÚL, pătule, s. n. 1. Construcție de scînduri sau de nuiele împletite, ridicată pe mai mulți pari, la mică înălțime
deasupra solului, servind la înmagazinarea și păstrarea știuleților de porumb; coșar

35
În interiorul casei sunt, pe lângă vatra m ilenară, „corlata”15, o policioară de
lemn unde se păstrează sărarul, lingurile, străchinile, cănile de apă și tot aici se află
vasul în care se ține apa. În camera de dormit este un pat de scânduri așezat pe
două scăunele. Paturile, de obicei, nu aveau sal tele ci doar „țoale”, adică velințe
sau rogojini. Pe pat sunt „căpătâiele”, adică pernele lungi cât patul. În trecut, se
făceau paturi și din pământ. Lângă pat se afla o masă de lemn și două -trei scaune
simple. Soba din cameră este comună cu focarul din ti ndă, încălzindu -se cu un foc
ambele camere. În ultimii ani au început să se cumpere „plite”, sobe de tuci. Pe
lângă sobă se afla, de obicei, o policioară, unde uscau săpunul după ce era făcut. La
răsărit era locul icoanei, cândva de lemn, moștenită de la b ătrâni. Lângă icoană este
sticla cu aghiasmă, apa sfințită la Bobotează. Tot aici se află și pristolnicul, o cruce
de lemn, cu ajutorul căruia femeile pun cruci pe prescuri. La ferestre sunt ghivece
cu mușcate iar pe la grinzile de lemn ale tavanului nelip situl busuioc. [din spusele
bunicii Lidia(1938)] Lampa era și ea prezentă, întrucât lumina electrică s -a
introdus după 1955.
În odaie sunt „scoarțele”, covoare lucrate de femei și așezate unul peste altul
pe o ladă de lemn, la căpătâiul patului. Neexistând dulapuri, aici erau atârnate, în
cuie, rochiile de sărbătoare întoarse pe dos ca să nu se umple de praf. Și aici erau o
masă, scaune, icoana și deasupra ei un ștergar brodat sau țesut. La fel, multe
snopuri de busuioc, dădeau acestor camere un miros plăcu t și specific. Pe masă, un
pic de parfum, pudră, vaselină, săpun, pentru frumusețea fetelor. Cei care au război
de țesut, îl țin tot aici atunci când țes, iar în timpul anului îl țin în pod. Nici vorbă
de radio, patefon, televizor, mașini de spălat, frigid ere, aragazuri etc.

3.2. Instituții de învățământ, biserica, primăria
Prima casă ce a slujit drept școală a fost casa sfatului bătrânilor, adică a
primăriei. Abia în anul 1869 s -a construit o locuință proprie școlii, cu o odaie.
Fusese lucrată din pământ și nuiele, acoperită cu coceni și mai târziu cu șiță. În

15 Corlată1 sf [korlát ] (Reg) 1 Parapet. 2 Rampă pe care se întinde postavul la uscat. 3 Polița din jurul
cuptorului. 4 Vatră.

36
clasă se aflau două sau trei bănci lungi, patru tabele de tinichea16 și o masa. În
1873, din 70 de copii frecventau școala doar 15 elevi. Primul învățător, așa cum am
mai scris, a fost preotul Pavel Frolov între anii 1869 -1905. În 1905, învățător a fost
L. Arabagi, când s -a deschis școala laică. [97, p.607]
Ca pretutindeni în satele moldovenești, școala din Cornești, a fost legată de
sat, pr egătind un mare număr de intelectuali, învățători și preoți. Chiar și elevii cu
patru clase primare, pregătiți cu mult suflet de învățători, cunoșteau româna,
geografia și istoria, încât pot fi puși la același nivel cu tinerii ce au absolvit
actualmente 12 clase.
De asemenea, prin anii 1933 -1946, s -a făcut alfabetizarea celor 232 de
corneșteni, învățându -i și pe ei să scrie și să citească, evidențiindu -se învățătorii
Andrei și Olimpiada Gulea, Ștefan Racu și Teodor Coșpormac.
IP Gimnaziul Cornești activează ca instituție de învățământ din anul 1905.
Școala din sat a fost construită de preotul Samson. În școala data învățău 80 de
copii. Această școală fiind de -a lungul anilor șipotul cunoștințelor și leagănul
multor generații. Învățământul era de 6 clase și b inevol. Se studiau aceleași
discipline ca și astăzi, inclusive limbile străine. Către anul 1940 școala primară a
evoluat în școală de meserii cu 2 clase, transformându -se apoi în școală de 7 ani,
apoi 8 ani, în care studiau până la 200 de copii. În anul 19 77, clădirea școlii a fost
deteriorate și demolată. Clădirea nouă a școlii a fost construită în anii 1978 -1980 și
a fost data în exploatare în septembrie 1980. Pe atunci avea statutul de școală
medie și 640 de locuri. Clădirea avea 3 etaje, dispunea de 17s ăli de clasă, sală de
sport, sală de festivități, cantină și atelier. Din 1995 are statut de gimnaziu.
Începând cu anul 2013 este Instituție Publică. [Arhiva Gimnaziului Cornești]
În gimnaziu activează 14 cadre didactice de bază, 4 -prin cumul și 14 cadre
nedidactice. La moment își fac studiile 165 de elevi din mediul rural. O prioritate a
învățământului în IP Gimnaziul Cornești este învățământul incluziv. Beneficiază
de Educația inc luzivă 4 elevi, toți 4 studiază după curriculum modificat. Elevii
învață în condiții bune. Suprafața totală a gimnaziului este de 4.173 m2, sala de

16 Tinichea – Scândură subțire

37
sport ocupă 154 m2, terenul de sport -400 m2, numărul sălilor de studii sunt în
număr de 25, dispune și de u n punct medical și o biliotecă. [Arhiva Gimnaziului
Cornești]
Instituția a beneficiat de reparații capitale finanțate de FISM și CR
Ungheni17, fiind montate geamuri termopane, reparată capital sala de sport.
Activitatea la ciclul primar și gimnazial se des fășoară într -un singur bloc,
având:
 Laborator de fizică, chimie, biologie
 Cabinet de informatică
 Bibliotecă
 Cabinete de matematică, fizică, biologie/geografie, educație muzicală,
educație tehnologică, limbă și literatură română, istorie, limbă franceză,
 4 săli de clasă pentru învățămînt primar
Activitatea la ciclul primar și gimnazial se desfășoară într -un singur bloc,
având:
 Punct medical
 Cantină
 Centru de resurse pentru educația incluzivă (CREI)
 Sală de festivități
 Sală de sport modernă
 Teren și bază sportivă în aer liber
 centrală termică proprie care asigură un climat de muncă sănătos.
Personalul didactic este unul competitiv, preocupat în permanență de
creșterea calității actului educațional.
Peste 95% din personalul didactic al unității este format din cadre didactice
cu studii superioare, deținătoare de grade didactice I și II, obținute și confirmate,
ceea ce constitiue 72% din colectiv.
Cadrele didactice se afirmă prin:

17 FISM -Fondul de Investiții Sociale din Moldova; CRU -Consiliul Raional Ungheni.

38
● participarea alăt uri de elevi la diverse activități extracurriculare și
extrașcolare;
● pregătirea elevilor pentru concursurile și olimpiadele școlare;
● participarea la cursuri de formare profesională;
● organizarea de serbări școlare, excursii și alte activități extra școlare;
Cadrele didactice f ac parte din diverse Comisii de Evaluare raională. [Arhiva
Gimnaziului Cornești]
În timpul vacanței de vară, cadrele didactice, cât și unii elevi participă la
școala de vară ”Claude Monet – sursele picturii moderne”, ce are loc la Școala de
Artă ”Doina și Ion Teodorovici” din localitatea Cornești, raionul Ungheni, în
perioada 6 -10 august.
Proiectul „Școala de Vară cu Cezara Kolesnik: „Claude Monet – sursele
picturii moderne” este realizat în cadrul programului de granturi Dia spora
Engagement Hub, implementat de Cancelaria de Stat prin intermediul Biroului
relații cu diaspora și finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare
(SDC), în parteneriat cu Biblioteca Națională, Școala de Artă din Cornești și Casa
de av ocatură „Efrim, Roșca și Asociații” din Chișinău [188].
Biserica satului
Pentru poporul nostru secole de -a rândul Biserica a fost temelia neamului,
spriinul lui sufletesc și vatră a conștiinței naționale, Biserica confundându -se cu
satul, satul cu Biseric a și amândouă cu poporul român. Și la Cornești a fost aceeași
situație, bisericile și preoții satului, fiind factorii activi, în jurul cărora generații
după generații, au trăit și au sperat într -un viitor cât mai luminos, pe măsura valorii
lor spirituale ș i materiale. În acest sat au existat mai multe biserici, ctitorii modeste
ale țăranilor, ca majoritatea vechilor biserici din satele moldoveneti. Despre unele
nu se știe, nici până astăzi, aproape nimic. Abia din sec. al XVIII -lea, sunt primele
informații asupra bisericilor ce au existat în Cornești.
Biserica cu hramul „Sf.Arh.Mihail și Gavriil” din satul Cornești a fost
construită la 21 noiembrie 1875, zi când a fost sfințită, potrivit inscripției de pe
iconostasul bisericii. Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ” a

39
fost distrusă în timpul bombardamentelor din 1944, prin sat trecând chiar linia
frontului. [97, p.609] Imediat după terminarea războiului instaurându -se regimul
comunist evident că biserica nu s -a putut construi. De abia după anul 1989 când
Uniunea Sovietică s -a prăbușit iar libertatea cultului religios a fost asigurată s -a
permis construcția unei noi biserici în satul Cornești, fiind ctitorită de enoriași.
Astfel că î n anul 1988 s -a purces la pregătirea actelor pentru a ridic a o nouă
biserică pe fundația celei vechi. Inițiatorul acestui proces lung și anevoios a fost,
un evlavios creștin din sat, pe nume Petru Sinițaru. El a bătut pragurile oficialilor
raionali și locali pentru a obține permisul de a începe lucrările de ridica re a
bisericii. În toamna anului 1988 s -a început lucrările de construcție. În primăvara
anului 1989 lucrările au continuat. În luna mai 1989, când pereții erau până la
centura de sus, la Cornești a fost numit preot părintele Ioan Basoc. În anul 1990, la
21 noiembrie, sfântul locaș a fost sfințit. [din spusele preotului Ioan Basoc, 62 ani]
În anul 2003, biserica cu hramul Sfântul „ Arhangheli Mihail și Gavriil” din
Cornești intră sub patronatul Mitropoliei Basarabiei. În toamna anului 2003,
Înaltpreasfințitu l Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și
Exarh al Plaiurilor of iciază prima slujbă arhierească. Slujba din ziua de 26
octombrie 2014 este cea de -a doua slujbă arhierească a unui ierarh al Mitropoliei
Basarabiei după ocuparea Basarab iei de puterea sovietică în anul 1944 [189].
Biserica a fost renovată în anul 2017 -2018. S -a renovat interiorul și
exteriorul bisericii, picturile au fost renovate de către Aurelia Busuioc (Picireanu).
Primăria
Satele moldovenești și -au avut din totdeauna oamenii potriviți care să le
reprezinte și să decidă în anumite situații. Acești oameni au fost prim arii, numiți în
trecut staroste , care erau ajutați de sfatul sau de bătrânii satului. Împreună cu sfatul
ori de câte ori era nevoie, asigurau cinstea și tra dițiile satului, interveneau ca tinerii
să-și țină cuvântul dat fetelor, să nu se strice orânduielile și vegheau la păstrarea
străvechilor datini. Tot lor le revenea sarcina să strângă birurile. Starostele avea, de
asemenea, „peciul” adică ștampila sau pec etea primăriei. Peciul era format din
două sau trei părți demontabile. Unul era ținut de staroste , altul de preotul satului și

40
al treilea de unul din membrii sfatului. Când era nevoie de el, se strângeau cei trei
și astfel se putea întări un act de vânzar e cu pecetea completă. În grija pârcălabului
era și paza satului, orânduind străjeri ce făceau pază mai ales noaptea. Prin noua
lege administrativă din 1864 ei s -au numit Primari. [139, p.464]
Primarii au fost o vreme și judecători ai satului și ei erau soc otiți adevărați
părinți ai comunei. Din 1942, pe lângă primărie funcționa poșta și serviciul
telefonic. De asemenea, primăria aranja paznicii câmpului, organiza ariile de
treierat și ținea starea civilă .
Clădirea actuală a Primăriei a fost construită în anii 80 ai secolului trecut.
Primarii în sat au fost: Pascaru Maxim Profir (1974 -1986, 1995 -1999), Bargan
Alexandru Alexandru (1986 -1990), Postolachi Gheorghe Ivan (1990 -1995),
Botnaru Grigore Vladimir (1999 -2001, a fost primar doar 2 ani deoarece a fost u cis
cu bestialitate în propria casă), Filimon Iurie Ion (2001 -2003, 2003 -2007, 2007 –
2011), Țurcanu Iurie Vasile (2011 -2015). Actualul primar, din 2015, este Valeriu
Morari din partea Partidului Democrat. [din spusele locuitorilor din satul Corne ști]
Locuito rii satului Cornești beneficiază de o Asociație de economii și
împrumut fondată în anul 2002, și care se află în incinta primăriei satului Cornești.
Ar fi dorit ca satul să fie implicat în mai multe proiecte investiționale, să
devină atractiv pentru oameni i de afaceri, însă primarul Valeriu Morari s -a pomenit
că primăria este în imposibilitate financiară. În decursul unui an, a reușit doar să
repare o porțiune de drum cu o lungime de 300 de metri, în variantă albă. Suma de
circa jumătate de milion de lei a fost oferită din Fondul rutier. La fel ca și în alte
localități, unde locuitorii nu au acces la apă potabilă, pe primar mai mult l -a
interesat acest aspect. Cel puțin dânsul a continuat ceea ce a început predecesorul
său. A pregătit toate documentele și le -a depus spre finanțare la Ministerul
Mediului. Acum așteapta răspunsul să vadă dacă va construi în sat sistem de
apeduct și canalizare. Dânsul speră că și locuitorii vor fi receptivi și vor contribui
cu muncă la construcția lui. [190]
Primarul s -a preocupat și de schimbarea ușilor și ferestrelor la grădiniță,
inclusiv izolarea termică a clădirii. Cert e că nu au primit încă finanțarea în acest

41
sens. O realizare, consideră dânsul, este că sătenii pot mai ușor să se deplaseze spre
centrul raional. A fost deschisă ruta Cornești -Ungheni în urma solicitării primăriei
satului și a celei din orașul Cornești . [190].

3.3. Tradiții populare, sărbători și obiceiuri
Corneșteanul este un om înzestrat cu multe calități. Apreciază nu numai
munca dar ș i laturile spirituale ale vieții. Ca orice moldovean, trece ușor de la
necaz la glumă, iubește frumosul și numai necazurile abătute asupra lui l -au
împiedicat să -și arate adevărata sa latură spirituală. Munca și grijile îl fac să pară
posomorât. Și nu de puține ori a fost acuzat de lene, dar fără dreptate, deoarece e
om vrednic, dibaci și plin de viață, ușor la râs, bun de petrecere, iar în jocurile sale
populare își dovedește vigoarea și dra gostea de viață. Și corneșteanul este același
om omenos, primitor și inteligent. Este, de asemenea, răbdător și rezistent în fața
încercărilor, acomodându -se cu necazurile și cu bucuriile. Necazurile și
nedreptățile suferite l -au făcut însă neîncrezător în oameni și mai ales în străinii
care vin în sat, deoarece, în trecut, aceștia l -au înșelat și nădejdile puse în ei au fost
date de rușine. Când însă se convinge că cineva îi vrea binele și se străduiește
pentru el, atunci își deschide inima și își arată to ată recunoștința. [120, p.123 ]
Îi sunt dragi copiii și familia și își respectă soția. Crede în muncă și -și
ușurează viața și munca cu gluma lângă el. La fel, știe să ironizeze, dar nu
folosește violența, fiind primitor și îngăduitor, ca unul ce a știut ce înseamnă
suferința, nu numai a lui dar mai ales a străbunilor săi. La fel și femeile sunt
extrem de muncitoare și harnice. Corneștencele munceau la câmp, țeseau, creșteau
copiii, avea g rijă de vite, punea cloști, avea grijă de flori și de grădină . La 2 -3
săptămâni după ce a născut, pleaca la câmp, încât toată viața ei era o muncă
neîntreruptă, uneori strivitoare pentru puterile ei. Cu toate acestea, corneșteanca nu
își pierde voia bună și trece peste multele sale îndatoriri. Ea este ca un izvor care
curge î n continuu. Ea este cheia casei, a gospodăriei și focul vetrei arde permanent,
datorită grijii sale. Spală, coase, țese cu migală și cu artă și datorită fanteziei sale
artistice scoate minuni de frumusețe. În același timp ea este sufletul și inima

42
familiei ca și a neamului nostru păstrând graiul dulce al limbii românești,
frumusețea tradițiilor și înțelepciunea strămoșească. Îi datorăm graiul și conștiința
românească prin datinile și bunul simț în care își crește copiii. Munca ei, dragostea
de copii, răbda rea și dragostea de frumos sunt daruri care îi face cinste, nu numai ei
ci și însuși neamului nostru. În anii de război, multe au rămas singure și cu întreaga
răspundere a gospodăriei și muncii de la câmp. M -a uimit răbdarea, puterea lor de
muncă, destoini cia și vrednicia arătate în acei ani grei. [din spusele bunicii Lidia, 81
ani]
Actualmente, femeile din Corneș ti au același obligații, însă unele dintre ele
s-au pierdut . Corneștencile m erg la muncă la Chișinău, prin birouri, munca de
camp și grija animalel or rămănând pe al doilea plan ( rar întâlnești femei tinere pe
camp la prășit, cules porumb, etc.).
Corneștenilor, ca majorității oamenilor de la țară, l e lipsește person alitatea și
orientarea politică . Poate de aici și zicala: „fă -te frate cu dracul, până treci puntea”.
Nu au avut încredere în nimeni pentru că au știut că tot ce au dobândit „li s -a răpit
sub tot felul de motive” și nu de puține ori au lăsat timpul să treacă peste ei ne mai
sperând la o viață pe măsura vredniciei lor.
Tineretul
Flăcăii și fetele î ndrăgeau horele, clăcile și cumă triile. Băieții ies la horă de
la 18 ani, iar fetele la 16 ani. Ele veneau, de obicei, cu mamele lor. La hore, vechi
de când îi neamul nostru, tineretul are prilejul să se bucure de viață, să lege
prietenii, să -și etaleze talentele și să se formeze viitoarele familii ale satului.
Horele aveau loc duminica și de sărbători în poiana de lângă primărie. Pentru horă,
tineretul angaja lăutar și cobzar, plătiți atât cu bani cât și cu bucate, grâu și
porumb. Hora începea pe l a orele 16 și nu de puține ori, pe lângă tineret, se
prindeau și cei maturi. Copiii se joacă pe alături, iar bătrânii stau și privesc cu
nostalgia trecutului. Hora este comună pe tot teritoriul moldovenesc, dovedind și
ea unitatea spirituală a poporului ca și permanența sa pe vatra străbună. Este de trei
feluri: Hora mare, Hora în doi și Hora la patru.

43
Motive de petrecere și de întâlniri între flăcăi și fete îl dau și clăcile.
Tineretul se adună la o casă unde se simte nevoie de ajutor, fie la curățatul
porumbului de foi, fie la o casă nouă etc. Cu acest prilej se spun ghicitori, glume,
cine știe cântă din fluier sau se cântă. Un obicei frumos era scrierea de către tineri a
unor scrisori dedicate fetelor îndrăgite. În scrisori adaugă un fel de poezii scurte .
Iată câteva poezii de acest gen(spuse de bunica mea):
„Când am dat să scriu frumos,
Mi-a căzut penița jos
S-a rupt tocul și penița
Sărut ochii și gurița ”.
„Dacă vrei să ai plăcere
Dă răspuns scrisorii mele
Dacă nu, dă -i foc să ardă
Și cenușa s -o ia vântul
Să nu afle nici mormântul ”.
„Cum dorește căprioara
Apă rece din izvor
Tot așa și eu pe tine
Te iubesc până -o să mor ”.
Față de armată, tineretul arată respect și o face cu plăcere, deoarece armata îi
face oameni, învățându -i cu greul și îi maturizează.
Actualmente tineretul se întâlnește la dicoteci, hora fiind organizată numai
de Paști, hramul satului și Revelion. Clăcile deja nu mai există. Marea majoritate a
tineretului este plecat în orașele mari, precum Chișinău, Ungheni, Că lărași. Motiv
de revedere sunt acum sărbătoarea Paștelui, întâlnirea absolvenților(organizată în
fiecare an de elevii gimnaziului). Șezătorile, și ele sunt lăsate uitării.Din ce în ce
mai mulți tineri refuză să facă armata, preferând să plece peste hotarel e țării.
Obiceiuri legate de naștere

44
Analizând, întreg spectrul de sărbători și obiceiuri moldovenești vom face o
trecere în revistă a celor mai reprezentative ceremoniale din viața fiecărui om, și
anume: nașterea, căsătoria și înmormântarea.
În urmă cu 1 00 de ani, în satele din Moldova se respectau anumite cutume
pentru perioada primelor zile de viață ale copiilor. În gospodăriile țărănești de la
început de secol XX îngrijirea copilului nou născut trebuia să respecte neapărat
anumite obiceiuri. Tradiția l egată de această importantă perioadă din viața omului
au fost culese de folcloristul Tudor Pamfile, din zona Tecuci, și au fost publicate în
numărul 11 din anul 1905 al revistei de folclor „Șezătoarea“ [ 120, p.5].
Botezul se făcea, în trecut, într -a opta zi de la naștere. În prezent, Biserica
recomandă să se facă cel târziu la 40 de zile de la naștere .
În trecut, se considera că este păcat să refuzi pe cineva care cere să -i fii naș.
Puteai face asta doar dacă aveai un motiv întemeiat să nu poți fi prezent la botez.
Pe de altă parte, celor care acceptă această îndatorire, li se iartă câte un păcat mare,
spune tradiția. Nașii nu au rol important doar la botez, ci urmează să aibă obligația
de a veghea la buna creștere duhovnicească a finului, să îl ducă la bis erică, să -l
împărtășească și să îi vorbească despre credință.
Fiecare dintre nași aduc e la biserică crijmă. În această bucată de pânză se
pune busuioc, flori și se înfășoară lumânarea fiecăruia. Nașa trebuie să spună pe de
rost rugăciunea „Crezul”, iar toț i nașii aprind lumânările. Preotul afundă copilul în
cristeliniță de 3 ori, după care are loc mirungerea sau Pecetea Darului Duhului
Sfânt – doar o dată în viață fiecare dintre noi primește această taină .
După botez, preotul citește mamei molitva (40 de zi le de la nașterea
copilului, mama nu are dreptul de a intra în biserică, pentru că nu e curată). După
care, împreună cu micuțul, merge lângă altar. Preotul ia copilul din mâinile mamei
și dacă e băiețel îl duce în altar închinându -l lui Dumnezeu, iar dacă e fetiță doar
atinge ușile altarului.
Cât timp preotul închină copilul, mama sărută icoana din dreapta, pe urmă pe
cea din stânga. Preotul înmânează nașei copilul botezat, închinat, iar aceasta îl

45
transmite mamei spunând de 3 ori – Păgân mi l -ai dat, creșt in ți l -am adus! Așa se
încheie un botez .
Acasă, femeile dau mamei crijma, mama săruta mâna fiecăreia. Tot nașa
stinge lumânarea de botez de tocul ușii, nu înainte de a face semnul crucii cu focul
acesteia. Această lumânare se păstrează în casă.
Cumătria
Este tradiția de a organiza după botezul copilului „cumătria”, un ospăț de
sărbătoare. Importanța acestei ceremonii de familie este mare și reieșind din
situația de astăzi se afirmă următoarele: „că cumătrie poți să nu faci, da „să închini
colaci cumătrilo r” trebuie, ca copilul legitim să aibă nănășei”. [189] Unele familii
deodată după botez fac masa de sărbătoare și „închină colaci de cumătri”. Părinții
copilului dăruiesc cumătrilor o pereche de colaci acoperiți cu o țesătură ca semn de
înrudire cu ei și dr ept mulțumire că ei au fost martori încreștinării pruncului lor. La
cumătrie, după „primirea colacilor”, se taie o felie de pîine din unul din ei și se
pune într -o farfurie peste care cumătrii, în frunte cu nănașii, dăruiesc copilului și
părinților bani și cadouri, trecînd finul din brațe în brațe. După tradiție în cadouri
intră țesături, vestimentație și alte obiecte textile, ceea ce demonstrează faptul că
pîinea, țesătura, lumina, apa sînt lucruri sacre la moldoveni. Țesăturile și pîinea au
rămas întotdea una un simbol și un mijloc de înrudire și de mulțumire adîncă.
În cadrul cumătriei au loc un șir de obiceieuri și ritualuri numai cu
participarea femeilor: „scăldatul copilului de cumătri”, în apă îi pun monede (ca să
fie bogat), flori (să fie frumos și at răgător) iarăși i se pun cadouri, în care este
învelit copilul. Ca copilul să aibă sprîncene frumoase cu luminările aprinse de la
scăldat se face un semn negru de funingine la ușă. Scăldătoarea nu se varsă
oriunde, ci la rădăcina unui copac. Există obiceiu ri de mulțumire a moașei și
bunicii, care sînt mulțumite de către cumătre cu bani. Nănașii mari devin sprijinul
de bază al finului și părinților, iar dacă se întîmplă ceva tragic cu părinții copilului
ei sînt datori să crească acest copil. Prin urmare, cît de mic nu ar fi un membru al
societății, de el sînt legte sărbători creștinești de mare importanță, iar de destinul

46
lui poartă grijă întreaga societate care l -a primit în sînul ei. [povestiri ale bunicii
Lidia, 81 ani]

Obiceiuri de nuntă
În prezent multe dintre vechile tradiții s -au schimbat atât în Cornești, cât și
în toată Moldova . Acum căruțele s -au preschimbat în limuzine, iar mersul pe jos,
uitat cu desăvârșire.
În Cornești , nunta se organizează o singură zi. Urcați în mai multe mașini
împodobite apr opiații mirilor pleacă chiuind cu veselie spre Oficiul stării civile sau
spre Primărie pentru a oficia căsătoria. Aici, urmează tradiționalele cuvinte ale
persoanei oficiale, care le cere tinerilor să -și dea acordul pentru căsătorie, după
care are loc schi mbul de inele, pe care trebuie să le găsească dintr -un bol cu grâu.
Tradiția spune că cel care găsește primul inelul va deține întâietate în familie. Are
loc apoi semnarea actelor și primul sărut conjugal. [195]
În drum spre biserică, ca și în trecut, femei le, dar mai ales copii stropesc cu
apă calea tinerilor – semn că le doresc viață îmbelșugată și noroc. În schimb ei
primesc de la mire bănuți. Cununia are loc în ziua nunții sau a doua zi, la biserică,
oficiată de preot, în prezența părinților, nașilor și a altor rude apropiate. La cununie
se aduce o icoană, un covoraș, un prosop. În timpul cununiei, tinerii țin în mână
câte o lumânare, ele fiind legate între ele, ca semn al trăiniciei căsătoriei, tot în
acest sens le sunt legate cu un prosop, una de alta, mâna dreaptă a mirilor. Tot
atunci, tinerii își „iau” un sfânt care să le ocrotească familia. După ce încheierea
căsătoriei în fața lui Dumnezeu a avut loc, toți se îndreaptă într -un local special
unde are loc ospățul.[195]
Muzica cântă glorios un marș de bucurie și bun sosit nuntașilor, iar mirii îi
întâmpină pe noii veniți, stând lângă o masă, pe care stau patru colaci, o garafă cu
vin și un bol cu dulciuri. Invitații mai întâi „dau mâna” cu mirele și mireasa, îi
felicită, li se înmână cadouri, flori și se rvesc un pahar de vin în sănătatea lor.
Copiilor și tinerilor li se pun în piept „buchete” de către vornicică. Când au sosit

47
toți invitații, nașul invită la masă și anunță cine și unde trebuie să se așeze . La
masa mirilor mai stau părinții și nașii.
Invitații nu se apucă de bucate, strigând cu toții „Amar”, până nu se sărută
mirii, ca să -i îndulcească. Specifice nunților moldovenești sunt mesele bogate în
mâncăruri și băuturi.

Obiceiuri de trecere în neființă
În sistemul de credințe și mituri româneș ti moartea este văzută ca o „mare
călătorie”, ca o mare trecere”, ca un „drum” pe care „dalbul de pribeag” îl face
„din lumea cu dor / în cea fără dor; / din lumea cu milă / în cea fără milă” [ 191].
Poporul credea ca prin gesturi, cuvinte și melodii se put ea acționa și în acest
moment asupra forțelor binevoitoare sau potrivnice și se putea pregăti marea
trecere. În prezent, obiceiurile legate de trecerea în neființă nu s -au schimbat
semnificativ.
În formele de viață tradițională, poporul credea că moartea este prevestită
prin semne. Semnele prevestitoare de moarte erau: căderea unei oglinzi sau a
icoanei, cântecul cucuvelei, urletul câinilor, găina care cântă cocoșește, căderea
stelelor, anumite vise etc.
Când cineva este aproape de moarte se aprinde în cas ă candela și lumânarea
este la îndemână, ca nu cumva să moară fără lumină. Când a murit, e spălat de
bărbați sau de femei, după cum este cazul, i se taie unghiile și se îmbracă cu haine
pregătite din timp. De obicei sunt împărtășiți înainte de moarte, iar dacă se
întâmplă să moară fără lumină și împărtășanie e supărare mare în casă. [191]
La moartea cuiva din sat, soția sau rudele apropriate începe imediat să
jelească ca să se știe că s -a prăpădit suflet de om. Se trage clopotul ca de mort,
adică rar și pre lung, la anumite ore. Pe o policioară, se așează o cănuță cu apă
pentru ca sufletul mortului să aibă apă până la 40 de zile, cât timp se crede că stă
pe lângă casă.
Se aduce imediat de la biserică steagul sau praporele de care se leagă un
ștergar, pe care -l va lua cel ce va duce steagul în ziua înmormântării. Oglinda e

48
întoarsă cu fața la perete și nu se mai mătură prin casă până când se pleacă cu
mortul.
Noaptea, mortul e păzit de femei și are pe piept „privighetoarea”, o lumânare
de ceară lungă și împlet ită ca o roată. În ziua î nmormântării se aduce sicriul pentru
a așeza mortul în el . Când mortul trece pragul casei, se dă pe sub sicriu un colac de
pomană. Când pleacă la biserică, cortegiul are în frunte crucea și coliva, după care
urmează slujitorii bise ricii. În u rma mortul ui merg rudele și prietenii. Slujba se
face în biserică și în timpul acesta „privighetoarea” arde pe pieptul mortul ui. [191]
Groapa mortului este simplă. Se așe ază mortul, se trage pământul, astupând
groapa. Oamenii aruncă o mână de țărână deasupra mormântului și așa cum ziceau
și strămoșii „să -i fie țărâna ușoară ”. Crucea mortului este în prezent fin fier, ci nu
din lemn ca în trecut , pe care scrie numele și familia decedatului, cât și data, anul
nașterii și data, anul morții. Masa s e face acasă, ori în încăperi, dându -se de
pomană câte un colăcel și o lumânare. Mortului i se țin soroacele la 3, 6 și 9 zile și
la 6 săptămâni. În acest timp, sâmbăta, femeile vin cu „talerul” la biserică, adică
farfuria cu colivă, ca să pomenească pe de cedat. Tot la 6 săptămâni se tămâiază
mortul.
Obiceiuri în timpul anului
Cele mai multe obiceiuri sunt legate de sărbătorile noastre creștine, dar
multe dintre ele, foarte vechi, pierdute în negura timpului, sunt îmbrăcate în haina
nouă a credinței noastre . Ele fac parte din însăși ființa noastră care este supusă la
atât de multe încercări și atât de efemeră în raport cu veșnicia timpului și a
universului și în care omul nu este decât o părticică infimă, o fărâmă de praf,
spulberat de forțe ce îl depășesc. Pe de altă parte, obiceiurile reflectă și gradul de
spiritualitate al unui popor și desigur, al satului românesc. În postul Crăciunului,
vinerea, nu este bine să dai sare la oi. În ziua de 4 decembrie, de Sfânta Varvara, se
îmbărburează copiii cu miere și dacă nu este, cu zahăr, ca să -i ferească de vărsat.
Tot din aceeași cauză, nu se mănâncă fasole boabe, mazăre și semințe ca să nu fie
vărsatul mare ca boabele. [povestiri ale părintelui Ioan Basoc]

49
De Sf. Nicolae, la 19 decembrie, dacă nu a nins până atunc i, iarna va fi bună
iar dacă a nins, va fi iarnă grea. Când ninge și cad fulgii de zăpadă copiii spun că
se piaptănă Sf. Nicolae. În ajunul Crăciunului se taie porcul și după ce l -au tăiat fac
o cruce cu cuțitul pe căpățână, se pârlește și se astupă cu niș te pături, iar copii sunt
urcați pe porc. Dacă porcul are splina lungă, se zice că iarna va fi lungă iar dacă
este mică și iarna va fi mică.
În seara de 13 ianuarie se umblă cu Ajunul Sf. Vasile, copiii umblând cu
urătoarea pe la casele oamenilor și strigând: „ Asta seara -i seara mare /Seara
Sfantului Vasile…” Copiilor li se împart colăcei, covrigi, bomboane, mere, nuci
etc.
În ajunul Bobotezei se ajunează de către cei bătrâni, ca să poată să ia, a doua
zi, apă sfințită de la biserică. Fetele și băieț ii își pun sub pernă un fir de busuioc ca
să viseze viitorul soț sau soție. [191]
În săptămâna întâia a postului, numită și Săptămâna Mare, se mănâncă puțin
și de post. Se aleg de acuma ouăle de pus la cloști, cu un număr neegal sau fără soț.
Mai era credința că, după Ziua Crucii , înviau șerpii. În toate duminicile postului
Paștelui, femeile se duc la tămâiat morții, la cimitir să facă curat pe la morminte.
La 25 martie e „Blagoveștenia” sau „Buna Vestire”, când se mănâncă pește. Așa
era odată când peștele era cu adevărat mâncarea săracului și prin sat umblau
căruțele cu pește proaspăt. În ziua de Florii, se împodobesc icoanele din casă cu
salcie sfințită de la biserică, iar în Joia Mare se dezleagă de comunitate, făcându -se
în această zi pomană mare în poiana bisericii. [191]
În ziua de Paște se împart ouă roșii, miel și brânză . Cândva, fetele obișnuiau
să se spele cu roșeala ouălor, ca să fie rumene și frumoase ca ele. C u mulți ani în
urmă, se mai obișnuia să se arunce cojile roșii de ouă pe apă, ca să știe și „blajinii”,
un fel de pitici buni ai pământului, că a venit Paștele. În zilele Paștelui, se fac vizite
între rudele din sat, nașii primesc finii, tineretul se duce la bătrâni etc. De Blajini,
adică ziua tuturor strămoșilor decedați, înainte de „Rusalii” se făcea pomană mare
la biserică ș i se împărțeau pomene .

50
Vara se mai țineau vechi sărbători precum 2 august -în această zi este cinstit
Sfântul Proroc Ilie . De asemenea sunt pomeniți și Sfântul Cuvios Avramie și
Atanasie, 6 august — Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos, 15
august —Adormirea Maicii Domnului. Sfârșitul Postului. [din spusele părintelui
Ioan Basoc]

3.4. Personalități remarcabile din localitatea Cornești
Vom spune căteva cuvinte despre cei mai importanți oameni născuți sau
crescuți pe meleagurile satului. Dacă pe unii oameni nu -i voi aminti, credeți -mă că
n-am făcut -o din rea voință.
Nicolae Frolov s-a născut la 6 octombrie 1876 într -o familie de buni
gospodari din satul Cornești, Ungheni, Basarabia. Nicolae Florov a învățat la
școala rusă primară din satul natal, dar mai apoi în 1893 -1899 a urmat cursurile la
Seminarul Teologic din Chișinău. Activi tatea de mai departe a lui Nicolae Florov a
arătat că el, în esență, nu dorea să devină preot, dar s -a înscris la acest seminar
pentru că nu exista în Basarabia o altă școală care ar fi pregătit elevi pentru studiile
universitare în 1899 -1904. Nicolae Frol ov a urmat studiile la Secția de Istorie
Naturală a Facultățiii de Fizică și Matematică a Universității din Dorpart (Tartu).
În 1904 -1922 a activat ca profesor de științe naturale și cercetător științific în
diferite gimnazii, licee, universități din Pete rsburg, Riga, Kiev, Odesa, București,
Iași și Chișinău. În perioada 1914 -1920, fiind profesor la Universitatea „Sf.
Vladimir” din Kiev, el a organizat un muzeu pedologico -geografic. [174, p.8 ]
Fiind un manager excelent, Nicolae Florov a completat fondurile muzeului
cu noi vestigii, materiale și piese muzeografice, dar tot procesul de colectare se
baza pe știința muzeografică. Cu contribuția personală a lui Nicolae Florov a fost
completată colecția pedologică cu mai multe vestigii donate Muzeului de către
prof. Nabokih. În muzeu s -a creat o expoziție de monolite și profil de sol din toată
Basarabia, inclusiv un valoros monolit de de 20 m lungime, recoltat din faleza

51
Mării Negre, lângă Budachi. Expoziția a avut un răsunet în multe țări europene,
fiind unica în tot estul Europei .[174, p.9]
Pe de altă parte, Nicolae Florov a creat în cadrul Muzeului din Chișinău
nouă secții științifico -muzeografice: Pedologie, Geologie -Hidrologie, Arheologie,
Meteorologie, Zoologie -Entomologie, Botanică, Agricultură, Silvicultură ,
Etnografie, Artă Casnică și Istorie.
Cu ajutorul Secției de Arheologie, înființată în 1923, Muzeul a organizat
primele cercetări ale stațiunilor paleolitice și neolitice din Basarabia și Bucovina.
A continuat lucrările de creare a Grădinii Botanice a Muz eului.

Nicolae Florov era și un pictor talentat. El a desenat vederea generală a
malului Mării Negre de la Budachi, a prezentat mai multe hărți, inclusiv „Harta
hipsometrică a Parcului Național Lozova”, „Harta Basarabiei”, „Schița Grădinii
Botanice a Muz eului” etc. A introdus în circuitul științific foarte multe mărturii,
documente despre „Cuaternarul Basarabiei”, „Date asupra apelor subterane al
Basarabiei și în special în Chișinău”, materiale cu privii la agrogeologia Basarabiei
etc. [174, p.9]
Nicolae Florov a fost membru -fondator al Academiei Agricole din România,
membru al Societății Regal Române de Geografie, membru al Asociației Pedologie
Internaționale.
Nicolae Florov a decedat la 1 ianuarie 1948, fiind înmormântat la București.
Munca neobositului savant a fost înalt apreciată de Guvernul României. Ca o
încununare a succeselor sale i -a fost conferită „Coroana României” în grad de
comandor. Meritele acestui om de știință sunt foarte reprezentative. Societatea
contemporană are obligația morală, istori că și științifică de a cerceta, propaga și
valorifica moștenirea muzeografică, științifică a prof. N. Florov întru dezvoltarea
de mai departe a tradițiile muzeografiei naționale românești [16, p.10 ].
Tamara Isbășescu s-a născut la 28 ianuarie 1932 în Cornești, Ungheni. A
absolvit în anul 1961 Institul de Arte Plastice ,, Nicolae Grigorescu” din București.
A lucrat ca desenator tehnic la o școală din Ploiești și profesoară la Școala

52
Populară de Arte din Brăila. Pe un fo nd cromatic susținut de tonalități vii, care
punctează atmosfera de mister a tabloului, peisajele și imaginile, fără o trimitere
directă la realitate, rețin atenția prin cruditatea și spontaneitatea impresiilor. A avut
mai multe expoziții de pictură în Rom ânia [ 11, p.258].
Petru Tarhon născut la 15 ianuarie 1930, în pitorescul sat Cornești, jud.
Bălți, într -o numeroasă familie (10 copii) de țărani răzeși înstăriți, viitorul savant
urmează școala primară din localitatea natală, apoi, în 1942 , este admis la Liceul
Industrial din Chișinău, cu nota 9,66. În 1949 devine student al Facultății de Științe
Naturale a Institutului Pedagogic din Chișinău, după absolvirea căreia este
recomandat în doctorantură – pentru a accede în domeniul științei și d idacticii.
Doctoratul și -l începe la Grădina Botanică a Filialei Moldovenești a AȘ a URSS.
Problema studiată în timpul lucrării asupra tezei s -a transformat în una la care
profesorul P. Tarhon a muncit toată viața, fiind destul de complicată și spinoasă, e a
ținând de domeniul fiziologiei plantelor – „Introducția plantelor lemnoase
angiosperme în Moldova”. Activitatea de savant și pedagog prof. P. Tarhon a
desfășurat -o în cadrul mai multor instituții: Institutul Pedagogic din Tiraspol,
Academia de Științe a Moldovei (Grădina Botanică și Institutul de Fiziologie a
Plantelor), Universitatea de Stat din Moldova, unde a activat mai mult de 30 de ani
în calitate de conferențiar, iar după susținerea tezei de dr. habilitat – profesor, șef
de catedră, șef de laborato r științific și, mai apoi, profesor și decan al Facultății de
Ecologie și Protecția Mediului a Universității de Studii Moderne Aplicative.
Actualmente, distinsul profesor activează în calitate de cercetător științific
principal la Muzeul Național de Etnogr afie și Istorie Naturală, în cadrul căruia a
publicat monografia monumentală ”Parcurile vechi boierești din Republica
Moldova”.
Pe parcursul celor peste 60 de ani de activitate științifică și didactică,
profesorul Petru Tarhon, pas cu pas, a cucerit cele m ai înalte piscuri în știință,
lăsând în urmă o valoare științifică incontestabilă: circa 380 de lucrări, inclusiv 20
de cărți (monografii, manuale, literatură didactică pentru studenți și profesorii de
gimnazii și licee).

53
Personalitate notorie, om compete nt, cult, polivalent, înzestrat cu multe
calități, capacități intelectuale, farmec și rafinament, talent organizatoric, însoțite
de exigență, generozitate și modestie, consideră și în prezent, la această vârstă
onorabilă, o datorie și o prioritate instruir ea și educarea tinerei generații, dar și prin
exemplul propriu de mare patriot și iubitor de neam.
Oleg Efrim – născut la 7 noiembrie 1975, Cornești, este un jurist și om
politic din Republica Moldova, Ministru al Justiției al Republicii Moldova între 6
mai 2011 și 10 decembrie 2014. În anul 1997 a absolvit Facultatea de Drept
a Universității de Stat din Moldova, iar începând cu luna septembrie a aceluaiși an
este lector universitar la Universitatea de Stat (Drept civil) și avocat. Între 2002 și
2008 a fo st avocat -partener la biroul asociat de avocați "Avornic&Partenerii". Între
octombrie 2008 – noiembrie 2009 a fost avocat parlamentar (Ombudsman) al
Republicii Moldova la Centrul pentru drepturile omului. Din noiembrie 2009 până
în mai 2011 a fost vicemini stru al Justiției Republicii Moldova La 6 mai 2011, prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 124, a fost numit Ministru al
Justiției al Republicii Moldova [192].
Pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica
Moldova Oleg Efrim nu a fost inclus în lista candidaților PLDM la funcția de
deputat.
Pe 10 decembrie 2014, în urma validării scrutinului, Guvernul Leancă cu
Efrim în componența sa și -a dat demisia, respectând procedura tehnică prevăzută
de lege. Pe 16 decembrie 2014, Oleg Efrim a declarat că nu -și mai dorește funcția
chiar dacă ar primi din partea partidului oferta de a rămâne în acest fotoliu și în
următorul guvern. [192]
Oleg Efrim este căsătorit cu Violeta Marian (n. 23 februarie 1980), o
cântăreață care împreună cu sora ei Nona, au format în trecut trupa „Fresh”. Cei
doi au împreună un băiat pe nume Paul.
Mai amintesc și alte personalități marcante din satul Cornești:

54
Targon Ion (născut în anul 1948 -), medic militar de categorie superioară,
șef al Centrului Consultativ -Diagnostic (CCD) al Ministerului Apărării. Activează
în această instituție din anul 1992.
Valentin DULCE s-a născut la 10 octombrie 1957 în Cornești, rai onul
Ungheni. În anul 1979 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat
din Moldova. Activitatea profesională și -a început -o în calitate de redactor la
Compania Tele -Radio Moldova. Pe parcursul anilor (între 1987 și 1992) a activat
în cadr ul mai multor publicații, între care ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Curierul
de seară” și Agenția de Știri Moldova -press. În anii 1998 -2000 a deținut funcția de
secretar II și prim -secretar, Șef al Centrului Cultură și Presă de la Ambasada
Republicii Moldo va în Federația Rusă. Din luna octombrie 2000, după acordarea
statutului de „azilant politic”, s -a stabilit cu traiul la New -York, SUA. Este autor al
mai multor texte pentru cântecele semnate de compozitorul Ian Raiburg și
interpretate de Ion Suruceanu, Ol ga Ciolacu, Anastasia Lazariuc, Fuego ș.a. În
toamna anului 2014, la Chișinău a fost editat primul său CD cu titlul Asta-i viața
noastră .[196]

55
CONCLUZII

Lucrarea cu titlul ”File din istоria localității Cornești ” din raiоnul Ungheni în
epоca mоdernă și începutul epоcii cоntempоrane aduce în discuție cоnceptul de
cultură națiоnală în evоluția istоrică a termenului cu cоnоtațiile și perspectivele
sale multiple și diversificate de abоrdare cu care s -a îmbоgățit și reîntregit în
ultimul timp, cu alte cuvinte, istоria tristă a lоcalitățilоr nоastre, care n -au cunоscut
о evоluție ecоnоmică spectaculоasă, excelând în păstrarea cu sfințenie a tradițiilоr
de-a lungul veacurilоr.
Satul Cornești este o localitate în Raionul Ungheni situată la latitudinea
47°21′22″N , longitudinea 28°0′33″E și altitudinea de 232 metri față de nivelul
mării. Aceasta localitate este î n administra rea or. Ungheni. Conform
recensămî ntului din anul 2004 p opulaț ia este de 2 038 locuitori. Distanța directă
pîna în or. Ungheni este de 27 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 101
km.
Patrimоniul cultural al satului Cornești se dezvоltă și mоdernizează prin
acele activități de valоrificare și prоmоvare a zоnelоr etnоgrafice, în cоntextul
adоptării principii lоr de dezvоltare durabilă și ale glоbalizării. Cu cât aceste
resurse sunt mai variate, cоmplexe, nealterate cu atât interesul este mai mare, iar
activitățile ce le generează și le determină sunt mai valоrоase și atractive,
răspunzând unоr interese, preоcu pări și mоtivații cоmplexe.
Cunоașterea, cultura și spiritualitatea sunt elemente cheie ale devenirii
оmului și ale s оcietății. Descrierea diferitel оr fоrme de manifestare a culturii în
satul Cornești , a perspectivel оr de ab оrdare c оnceptual te оretică și a celоr
identificate pe teren, prin demersul de culegere a datel оr, cu ajut оrul cercetării
cоncret aplicative a făcut p оsibilă explicația, identificarea c оnоtației, a
semnificației și r оlului culturii în cadrul aceste c оmunității umane rurale din sfera
nоastră de cercetare și investigare.
În urma studiului efectuat putem remracă că oamenii din satul Cornești
păstrează încă o bună parte din obiceiurile legate de principalele momente din

56
viață: nașterea, căsătoria și înmormântarea. În general obiceiurile din cadrul
familiei se impun într-o succesiune logică ele marcând fiecare eveniment din viața
individuala.
Obiceiurile de naștere m archează principalele momente din viața omului
înțelegând prin aceasta trecerea din lumea necunoscută în lumea albă, cunoscută.
Pentru realizarea purific ării și integrării, copilul trebuie mai întâi despărțit de
mediul său anterior, acest mediu nefiind altul decât mama, și de aceea în primele
zile atât mama cât și copilul vor fi încredințate unei alte pers oane (moașa) care va
oficia și ritualul de separare: secționarea cordonului ombilical, prima baie rituală,
înfășarea, chiar și ritul de dare a numelui, în cazuri speciale – dacă viata copilului
este în primejdie.
În satul Cornești , dării numelui se oficia ză odată cu botezul, astfel copilul
fiind agreat în societatea creștină și familială. Copilul era dus la botez de na șă și
„moașă”, apoi se întorceau acasă unde avea loc sărbatoarea, unde participă cei
apropiați familiei, se cântă, se servește mâncare și bă utură făcându -se urări de
sănătate, fericire.
Al doilea moment important în via ța omului este c ăsătoria. Astă zi în formele
populare tradi ționale, căsătoria se realizează prin manifestari complexe în care se
îmbină elemente cu caracter economic, juridic, r itual și folcloric, pentru a forma un
mare spectacol popular, o importantă manifestare artistică a satului.
M-am reîntors în sat în dese rânduri, fiind legată sufletește de el și oamenii
lui și mi -am dat seama că prefacerile sociale au provocat o adevărat ă revoluție în
viața satului. An de an s -au ridicat case noi cu împrejmuiri din prefabricate și cu un
interior mobilat, ca la oraș. Îmbrăcămintea e și ea aproape ca cea de la oraș, iar
copiii nu mai sunt cei de ieri, desculți și prost îmbrăcați. Acum au haine frumoase
și încălțăminte la fel. S -au schimbat și obiceiurile și banii și -au făcut apariția în sat,
deoarece foarte mulți locuitori sunt încadrați în industrie, mai ales la Chișinău. Din
păcate au plecat mulți tineri și satul îmbătrânește și nu se ma i regenerează ca
altădată.

57

PROIECT DE LECȚIE

I. DATE DE IDENTIFICARE:
Data 25.04.2020
Clasa a VI-a
Instituția de învățământ Gimnaziul Cornești
Cadrul didactic/ student Sasu Elena
II. CONSTRUCȚIA:
Obiectul/ Disciplina Istoria românilor și universală
Tema File din istoria localității Cornești
Tipul lecției de sistematizare, consolidare a cunoștințelor

Subcompetențe:
• Utilizarea termenilor istorici în comunicări cu referire la evenimentele
desfășurate;
• Identificarea informațiilor oferite de hărțile cu referire la istoria evului mediu;
• Utilizarea documentelor istorice în expunerea evenimentelor din epoca
medievală;
• Redactarea unei comunicări scurte cu referire la evenimentele, personalitățile
istoriei medievale;
Obiective operaționale
Elevii vor f i capabili:
O1-Să completeze ,,copacul ideilor” cu idei legate de localitatea Cornești , pe baza
cunoștințelor anterioare;
O2-Să identifice prima datare a localității natale Cornești ;
O3-Să stabilească spațiul și timpul întâmplării povestite în legendă;
04-Să argumenteze importanța localității Cornești de -a lungul anilor.
Strategii didactice:
a) Metode și procedee:
Expunerea, conversația euristică, problematizarea , argumentarea.
b) Mijloace de învățământ:
Prezentări Power Point, text suport.
c) Forme de organizare a activității didactice:
Frontal, individual, în grupe

58
III. TABEL DE SPECIFICARE A CORESPONDENȚELOR

Etapele
lecției Sub.
/
Ob.
op. Strategii didactice

Activitatea profesorului

Activitatea elevului

T’

Observații Metode și
procedee de
înv. Mijloace
didactice Forme
de org.
a activi.
Evocare:
1.Momentul
organizatoric

2.Captarea
atenției

Realizarea
sensului.
1.Anunțarea
temei și a Conversația

Expunerea

Expunerea

Frontal

Frontal

Frontal

-Bună ziua!
-Cine absentează astăzi!
-Pregătiți cele necesare pentru lecție.

– Localitatea noastră, Cornești, este
atestată în anul 1420, într -un uric, act
de proprietate semnat de Alexandru
cel Bun la 25 aprilie.
Dar acest loc a fost populat din
timpuri străvechi. A rheologii au
descoperit aici așezări umane, care
datează încă din epoca eneolitică
(mil.III -IV î. Hr.).

-Astăzi vom studia tema File din
istoria localității Cornești.
-La sfârșitul lecției vom fi capabili: -Bună ziua!
-Elevii își pregătesc cele necesare
lecției.

-Elevii ascultă atent cele expuse
de profesor.

-Elevii notează tema.

1-2

1-2

25-
30

59
obiectivelor

2.Consolida –
rea
cunoștințelor

Copacul
ideilor

Frontal

– Să completeze ,,copacul
ideilor” cu idei lega te de localitatea
Cornești, pe baza cunoștințelor
anterioare;
– Să identificăm prima datare a
localității natale Cornești;
– Să stabilim spațiul și timpul
întâmplării povestite în legendă;
– Să argumentăm importanța
localității Cornești de -a lungul anilor.

-Pe tablă este afișat un copac. De la
voi se cere să scriți pe frunzele
acestui copac câte o ideie, un cuvânt
ce este sugerat de imaginile de
alături.

-Elevii scriu câte un cuvânt, o
ideie despre imaginile prezentate:
-Este un târg.
– O aglomerare de tip sătesc.
-Are o structură haotică
-Drumuri întortocheate.

60

Expunerea

Prezentare
Power –
Point

Frontal

-În continuare vom asculta
prezentările voastre privind
legendele geografice și istorice
despre localitatea Cornești, pe care
ați avut de pregătit.
Ceilalți ascultă și fac notițe, apoi
vom discuta asupra lor.

-Elevii prezintă Legendele
geografice și istorice despre
Cornești.
Inițial, satul și -a avut casele și
bordeiele în partea dreaptă a
râului Bîc. Este atestat cu numele
de Cornești în anul 1420, într -un
uric, act de proprietate semnat de
Alexandru cel Bun la 25 aprilie.
Veacurile XIV și XV ne -au lăsat
puține mărturii referitoare la
Cornești. Pe locurile unde se
astern acum localitățile Cornești,
Bumbăta, Rădenii Vechi și
Bălănești s -au aflat cândva ocinile
Mănăstirii Poiana, dăruite ei de
voievozii Ilie și Ștefan la 5
octombrie 1437. Știm că era sat de
răzeși, care în a1558 mai poseda

61

uricul lui Alexandru Vodă.
Nu întotdeauna denumirea actuală
a satului, a fost aceeași. Există
două versiuni toponimice despre
localitatea Cornești:
I. Profesorul Mihail
Costăchescu în
culegerea ,,Documente
moldovenești înainte
de Ștefan cel Mare”,
vorbind despre mai
multe localități
străvechi din bazinul
podgorean Bîc,
interpretînd
documentul de la 25
aprilie 1420 susține că:
,,Numele îi vine de la
un vechi proprietar
Cornea din veacul
XIV”.
De aceiași părere este și savantul
Ion Dron, doctor habiltat în științe
filologice. Acesta afirmă că
,,Corneștii s -ar fi putut forma de
la antroponimul Cornea”. E
posibil ca etimologia satelor
Cornova, Cornești să aibă la bază,

62

în trecutul adânc al istoriei, vreun
strămoș cu numele Cornea,
hrisoavele vechi nu ne -au lăsat
însă asemenea dovezi.
II. Zamfr Arbore în
lucrarea sa prezintă: ,,
sat mare, răzășesc, în
jud. Bălți, centru
administrativ al
volostei cu același
nume, așezat la 6
verste de calea ferată
Ungheni -Bender. Sat
vechiu răzășesc, care
și-a luat numele de la
pădurile secular ce
împrejura altă dată
satul. În aceste păduri
crește în abundență
coarne, de aceia și
satul poartă numele de
Cornești”.
Atât legendele, cît și Zamfir
Arbore susțin idea că denumirea
localității ar proveni de la arborii
de corn, întîlniți frecvent în
pădurile de aici.
Treptat, localitatea Cornești

63

Reflecție:
-Feedback.

Conversația
euristică

-Iar acum pentru a verifica dacă ați
fost atenți la cele expuse de colegii
voștri, vă voi acorda câteva întrebări:
– De când datează prima mențiune
documentară a localității Cornești?

– De unde provine denumirea de
Cornești?

-Numiți câteva localități din
apropierea localității Cornești în sec.
XV-XVI. devine un important centru
comercial, în care se consolidează
comerțul permanet, de iarmaroc.
Apar cârciumele și dughenele,
crește și se div ersifică
asortimentul mărfurilor
negustorilor locali.

– Prima mențiune documentară a
localității Cornești datează din 25
aprilie 1420.
– Într-un loc pitoresc din codru, a
fost întemeiată o așezare
moldovenească. Locul era situat
într-o zonă unde creștea o livadă
de corni, de aici și denumirea de
Cornești.

– În secolele XV -XVI în
vecinătatea localității Cornești se
atestă mai multe localități :
Bumbăta, Poiana, Bahmut,

8-
10

64

2.Concluzii.

Argumenta –
rea
Sintetizarea

Frontal

Localitatea Cornești este o localitate
deosebită. Fiecare om are baștina
sa – acel colț de rai purtat în suflet,
indiferent de locul aflării, care
păstrează unele dintre cele mai
frumoase amintiri din viața noastră.
De remarcat că Corneștiul este și o
localitate foarte ospitalieră, care-și
ține mereu ușile deschise pentru toți
oaspeții. Rădenii Vechi.

-Elevii fac concluzii.
Localitatea mea va fi
întotdeauna…l ocalitatea mea. Aici
este casa mea, aici este familia
mea, aici sunt prietenii mei. Satul
meu este locul unde mă voi
întoarce întotdeauna cu drag și
unde toată lumea mă va aștepta cu
brațele deschise. Este un loc cu
oameni gospodari,prietenoși și
respectoș i. Acum, că am aflat mai
multe despre legendele localității,
despre evoluția lui în timp, simt
că localitate mea va reprezenta
mereu pentru mine un colț de rai,
plin de amintiri plăcute.

65

BIBLIOGRAFIE
I. SURSE PRIMARE
1. Arhiva Primăriei satului Cornești
II. CĂRȚI, MANUALE, MONOGRAFII
2. Agachi, Șt., Vascan, I. Vechiul târg Cioburciu 1361 -2016 : 655 ani :
Crâmpeie din istoria satului . [s.i.], [s.n], 2016, 408 p.
3. Anei -Naconecina, A. Frăsinești: Scântei aprinse în inimi. (Istorie,
etnografie, pedagogie) . Chișinău, Cartea Moldovei, 2005, 270 p.
4. Apostol, A. Văsieni (Orhei) : file de istorie . Chișinău, Civitas, 2003, 80 p.
5. Atlas Geografic Școlar, clasele 5 -11. Chișinău, Iulian, 2012, 116 p.
6. Bacalov, S. Despre satele Milești : Neamurile boierești Milescul și Milici;
(Studiu istorico -genealogic). Chișinău, [s.n], 2012, 130 p.
7. Bajureanu, V., Ladaniuc, V. Coteala în șopot de izvoare . Chișinău,
Balacron, 2006, 321 p.
8. Barbăneagră, V., Leașco, I. Păulești la 455 de ani . Chișinău, Pontos, 2005,
180 p.
9. Barbaroș, A., Mardare, M. Fârlădeni : Rădăcinile baștinei . Chișinău,
Pontos, 2009, 44 p.
10. Barbosa, O. Dicționarul artiștilor români contemporani . București,
Meridiane, 1976 , 535 p.
11. Bătrînac , T. Gașpar – vatra strămoșească . Bălți, [s.n], 2007, 256 p.
12. Belostecinic , G. Voinova – un sat din Codrii Moldovei : (o seamă de date
istorice) . Chișinău, A.S.E.M., 2005, 35 p.
13. Bejenaru, I. Istoria satului Dinăuți : (Schițe istorico -etno-folclorice) .
Chișinău, [s.n], 2003, 248 p.
14. Berbeci, I. Soroca. Oameni. Realizări. Oficial. Cultură. Artă . Chișinău,
Iulian, 2014, 202 p.
15. Berliba, E., Trofăilă, V. Istoria satului Briceni . Chișinău, Cetatea de Sus,
2014, 384 p.

66
16. Bobeică, Al. Drochia. Gară și raion : Istorie. Economie. Cultură . Chișinău,
Balacron, 2013, 140 p.
17. Bobeică, C . O cronologie pentru istoria satului Cobâlca(Codreanca),
Raionul Strășeni, Republica Moldova . Chișinău, Museum, 1999, 119 p.
18. Boldur, Al. Istoria Basarabiei . Vol. II. Chișinău, Timpul, 2016, 270 p.
19. Brus, N. Oamenii sfințesc locul : (File din istoria satului Băcioi) . Chișinău,
Pontos, 2006, 1 52 p.
20. Buga, I., Cazacu, V., Ciobanu, V. Satul Petreni : (file de istorie) . Chișinău,
Iulian, 2009, 192 p.
21. Bulat, N. Județul Soroca : File de istorie . Chișinău, ARC, 2000, 350 p.
22. Butnaru, T., Postică, Al. Nemțeni – un sat plin de izvoare . Chișinău, Elan
Poligraf, 2008, 192 p.
23. Buzdugan, N. Mărturii… : din istoria satului Funduri Vechi . Chișinău, [s.n],
2010, 188 p.
24. Calabadău, S. Satul Aluatu . Chișinău, Pontos, 2006, 528 p.
25. Carp, P. Istoria satului Costești . Chișinău, Știința, 1991, 82 p.
26. Cazac,V., Bejenaru, Gh. Afluenții Prutului de pe teritoriul Republicii
Moldova. Regimul hidrologic și parametrii morfometrici principali . Mediul
ambiant, NR.5(29), octombrie 2006, 53 p.
27. Cepraga, V. Istoria satului Răspopeni . Chișinău, Pontos, 2011, 400 p .
28. Cereteu, I. Satul Drochia: pagini de istorie . Chișinău, Pontos, 2007, 136 p.
29. Cereș, I. Bocani -file din istoria satului . Chișinău, Pontos, 2018, 292 p.
30. Chirtoagă, I. Cetireni. Monografia unui sat de răzeși . Chișinău, Pontos,
2007, 504 p.
31. Idem. Măcărești – monografia satului . Chișinău, Pontos, 2009, 371 p.
32. Chirtoagă, I., Chicu, M.,…. Todirești( De lângă Vladnic): Monografia
satului . Chișinău, Pontos, 2005, 228 p.
33. Ciobanu, C. Bulboaca de pe Bâc : Urmele timpului . Chișinău, Tipografia,,
Bons Offices ”, 2007, 312 p.

67
34. Ciobanu, V., Eremia, A, Furtună, Al. Sângerei: Oameni, istorie,
spiritualitate . Chișinău, Institutul de studii Enciclopedice, 2012, 320 p.
35. Ciobanu, T., Ciobanu G. Vasilcău . Chișinău, Cu drag, 2009, 580 p.
36. Ciumac , T., Leașco , I., Ciumac , A. Satul Tudora din lunca Nistrului .
Chișinău, Pontos, 2003, 104 p.
37. Ciubucciu, V. Glăvănești pe apa Cobâleancăi . Chișinău, Iulian, 2007, 476
p.
38. Idem . Roșcani. Ocolul Nistrului de Jos : File de istorie . Chișinău, Pontos,
2014, 688 p.
39. Idem . Sadova de pe albia Zalobiței: file de istorie . Chișinău, Iulian, 2003,
244 p.
40. Idem . Vălcineț de la Sfârcul Bâcului : File de istorie . Chișinău, Iulian,
2001, 176 p.
41. Cocarcea, V., Calcea , A. Cișmea : File de istorie . Orhei, Reclama, 2017,
140 p.
42. Cojocaru, C.,Negrei, I., Bâlba, I. Edinețul de odinioară. O istorie în imagini
a localității . Chișinău, [s.n], 2015, 192 p.
43. Colesnic, Iu. Chișinăul din inima noastră . Chișinău, Foxtrot, 2014, 634 p.
44. Condrea, R. Corjova, leagăn de dor . Chișinău, Universul, 2007, 332 p.
45. Corlăteanu -Granciuc, S. Documente referitoare la istoria localităților
Bîcovăț, Cornești, Pîrlița, Ungheni // Pyretus, Anuarul Muzeului de Istorie și
Etnografie din Ungheni, nr.1, 2000, 144 p.
46. Damaschin, S. Satul Trușeni: Mărturii documentare despre prezentul și
trecutul satului . Chișinău, Arc, 2003, 320 p.
47. Darienco, C., Moraru, S. Boghenii -Vechi de la poalele Dealului Mănăstirii:
File de istorie . Chișinău, Iulian, 2006, 168 p.
48. Deladolna, Gh., Barbu, G. Istoria satului Pelivan : File și mărturii istorice .
Chișinău, Pontos, 2014, 244 p.
49. Deladolna, Gh. Dolna : File și mărturii istorice . Chișinău, Pontos, 2016,
316 p.

68
50. Dicționarul statistic al Basarabiei , Chișinău, Tipografia Societății Anonime
,, Glasul Țării ”, 1923, 688 p.
51. Dimitriev, P. Gh. Recensămintele populației Moldovei din anii 1772 -1773.
Moldova în epoca feudalismului , vol.II, partea II -a. Chișinău, Știința, 1975,
606 p.
52. Drăganu, N. Toponimie și istorie . Cluj, Ardealul, 1928, 178 p.
53. Drăghici, M. Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în dzilele
noastre . Vol.II, Iași, 1857 -Transpunere în litera și graiul zilei de azi și
comentarii de Constantin Mihăescu -Gruiu. București, Pacco, 1999, 258 p .
54. Dron, I. Studii și cercetări . Chișinău, Pontos, 2001, 440 p.
55. Dumitru, V. Istoria satului Speia : Crâmpee, documente, fotografii .
Chișinău, [s.n], 2017, 452 p.
56. Eremia, A. Dicționar explicative și etimologic de termini geografici .
Chișinău, Știința, 2006, 236 p.
57. Idem . Leova: Localități. Oameni. Tradiții . Chișinău, Tehnica -Info, 2018,
313 p.
58. Eșanu, A. Chișinău, file de istorie . Chișinău, Museum, 1998, 215 p.
59. Friptuleac, G. Am pornit din Scumpia !. Chișinău m Pontos, 2018, 64 p.
60. Fuior, N. Zăbriceni și Onești, baștine de dor . Edineț, [s.n], 2008, 240 p.
61. Furtună, Al. Arionești : File din istoria satului . Chișinău, CEP USM, 2006,
111 p.
62. Furtună, Al., Budza O., Ceban, E. Lipnic: File din istoria satului . Chișinău,
Continental Grup, 2012, 663 p.
63. Furtună, Al., Moraru, A. Raionul Telenești. Devenirea sa în timp . Chișinău,
Fundația,,Draghiștea ”, 2013, 504 p.
64. Furtună, Al. Horodiște : File din istoria satului . Chișinău, Cartea Moldovei,
2005, 300 p.
65. Idem. Hoginești : File de istorie . Chișinău, Civitas, 2007, 356 p.
66. Idem. File din istoria satelor : Verejeni, Lencăuți, Mereșeuca . Chișinău,
Tip. Academiei de Științe a Republicii Moldova, 2005, 396 p.

69
67. Furtună, Al., Garaba V. Opaci. File din istorie . Chișinău, [s.n], 2010, 294 p.
68. Furtună, Al., Rodion, B. Șaptebani : Crîmpeie din istoria satului . Chișinău,
[s.n], 2008, 536 p.
69. Furtună, P., Guțan, V. Orașul Cricova : File de istorie . Chișinău,
Universitas, 2004, 173 p.
70. Galaju, C., Drăgan, T. Comuna Zîrnești – Străveche vatră strămoșească .
Chișinău, Lexon -Prim, 2015, 350 p.
71. Gajos, V., Grădinaru, A. Peresecina: (Istoria, economia, cultura) . Chișinău,
Lumina,1992, 160 p.
72. Ghimpu -Munteanu, V. Paicu – un sat din lunca Prutului de Jos : Excurs
istoric . Chișinău, Pontos, 2009, 474 p.
73. Gîndea, I. Malcoci: file de istorie . Chișinău, Știinta, 1990, 43 p.
74. Golub, V., Golub, T. Jorile: Monografia satelor Jora de Jos, Jora de
Mijloc, Jora de Sus și Lopatna . Chișinău, Î.S.F.E -P.,,Tipografia Centrală”,
2008, 207 p.
75. Idem. Susleni : File de istorie . Chișinău, F.E. -P.,,Tipografia Centrală”,
2008, 174 p.
76. Gopleac, N. Gangura – vatră străbună . Chișinău, [s.n], 2015, 232 p.
77. Goreacii, I., Curea, N. Clocușna, satul moldovenesc de frontieră . Chișinău,
[s.n], 2006, 140 p.
78. Grosu, V. Copceac : (Pagini din istoria satului). Chișinău, Historia, 2002,
37 p.
79. Idem. Talmaza. Localitate străveche de pe Valea Nistrului de Jos . Chișinău,
Elan Inc SRL, 2009.
80. Gusti, D., Argintescu -Amza, N. Cornova 1931 . Chișinău, Quant, 2011, 852
p.
81. Ianuș, N. Pe același drum a doua oară: Istoria satului Tartaul de Salcie .
Chișinău, Pontos, 2007, 216 p.
82. Iașcenco, T., Țopa, T. Revenire la Coșernița Sorocii și oamenii ei .
Chișinău, [s.n], 2016, 296 p.

70
83. Ieșanu, R. Tocuz – lacrimă de dor și amintiri . Chișinău, Lexon -Prim, 2012,
147 p.
84. Ioniță, V, Munteanu, I., Beregoi, I. Ghidul orașelor din Republica Moldova .
Chișinău, TISH, 2004, 248 p.
85. Iorgu, I. Toponimia românească . București, Editura,, Academiei Republicii
Populare Române, 1963, 578 p.
86. Kirițescu, C. Istoria pentru întregirea Româ niei 1916 -1919 . Ediția a III -a,
vol.II. București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1989, 524 p.
87. Ladaniuc, V., Deladolna, Gh. La Mitoc, pe vatra Iazului . Chișinău,
Fundația,, Draghiștea ”, 2009, 207 p.
88. Langa, A.,Șofransky, Z. Mileștii Mari. O istorie rescrisă . Chișinău, [s.n],
2010, 288 p.
89. Leșco, I., Iuraș, I. Căplani . Chișinău, Bons Offices, 2007, 280 p.
90. Leașco, I., Ungureanu, T . Ialoveni . Chișinău, Licorn, 2003, 200 p.
91. Idem. O comună din trei așezări – Grinăuți Moldova, Grinăuți Raia,
localitatea căii ferate Rediul Mare . Chișinău, Pontos, 2003, 96 p.
92. Idem. Satul Sînești la 475 de ani . Chișinău, Litera Internațional, 2005, 155
p.
93. Idem. Raionul Ștefan -Vodă: (Schiță istorică) . Chișinău, Pontos, 2010, 256
p.
94. Idem. Țibirica la 400 de ani . Chișinău, Pontos, 2003, 84 p.
95. Idem. Volontiri la 180 ani . Chișinău, [s.n], 2007, 140 p.
96. Lisnic, I. Țâplești : File din istoria satului și a bisericii . Chișinău, Labirint,
2016, 68 p.
97. Localit ățile Republicii Moldova. Itinerar documentar -publicistic ilustrat .
Vol.4, Ci -Cor. Chișinău, , 2002, 676 p.
98. Lozie, Șt. Chemarea gliei: Istoria satului Ciobrucini, raionul Slobozia .
Chișinău, Cartea Moldovenească, 1975, 68 p.
99. Luchiancicova -Metleaeva, M. Butuceni . Chi șinău, Pontos, 2004, 31 p.

71
100. Lupanciuc, I . Comuna Mingir : File de istorie . Chișinău, Universul, 2004,
425 p.
101. Maftei , M., Istomina , L. File din istoria orașului Cahul : Documente din
patrimoniul Muzeului Ținutului Cahul . Cahul, Centrografic, 2013, 378 p.
102. Margina, E u. File din istoria satului Țareuca . Țareuca, [s.n], 2018, 60 p.
103. Martea, Eu. Genealogia neamului Samoilă din Gura Galbenei și file din
istoria satului. Chișinău, [s.n], 2012, 128 p.
104. Matvei, E. Satul Hârbovăț, Anenii Noi : O istorie de la începuturi și până în
prezent . Chișinău, [s.n], 2009, 476 p.
105. Mazepa, V . Istoria satelor Podoima -Podoimița : (Vatră strămoșească la
apa Nistrului) . Chișinău, Elan -Poligraf, 2012, 154 p.
106. Mereuță, I., Leașco, I., Scutelnic, G. Dîngeni. Monografie istorică .
Chișinău, Pontos, 2001, 157 p.
107. Miron, V., Guțuțui, V. Bujor: trecut, present, viitor . Chișinău, Cu drag,
2008, 40 p.
108. Mîrza, V., Goraș -Postică, V. Pentru Brînzeni, cu dor… Chișinău, [s.n],
2009, 235 p.
109. Mîrza, V., Stratulat, Al. Comuna Bubuieci – file din istorie și actualitate .
Chișinău, [s.n], 2013, 272 p.
110. Mocanu, V., Poștarencu, D. Cărpineni, un sat din valea Lăpușnei . Chișinău,
[s.n], 2014, 444 p.
111. Moraru, A. Istoria satului Pistruieni . Chișinău, Labirint, 2010 , 250 p.
112. Moșin, O., Cereș, I., Xenofontov, I. Cojușna – Vatra de credință străbună :
200 de ani de la punerea primei pietre la temelia bisericii . Chișinău, CEP USM,
2015, 195 p.
113. Nemerenco, V. Buiucani : File din istoria satului și a sectorului Buiucani,
municipiul Chișinău . Chișinău, Prut Internațional, 2002, 199 p.
114. Idem. Viișoara . Chișinău, Prut Internațional, 2001, 184 p.
115. Odoleanu, V. Corjeuți : Povestire istorico -documentară . Chișinău, [ s. n.],
2001, 135 p.

72
116. Olaru -Cemîrtan, V. Deportările din Basarabia 1940 -1941, 1944 -1956 .
Chișinău, Pontos, 2013, 548 p.
117. Ojog, Gh., Condrat, R. Corjova – satul meu din pragul casei… . Chișinău,
Cartea militară, 2017, 478 p.
118. Ojovanu, V., Chirilov, V. Pivniceni : File de istorie . Chișinău, Cu drag,
2008, 96 p.
119. Opalco, L. Rîșcani : Plai cu trecut și viitor . Chișinău, Bons Offices, 2013,
220 p.
118. Pagu, M. Ciuciuleni. O istorie a locului și a oamenilor lui . Chișinău, Prut
Internațional, 2013, 888 p.
119. Pancu, V., Podgorodnîi, S. Limbenii Vechi, 1649 . Bălți, Satori, 2014, 177 p.
120. Panfile, T. Sărbătorile la români . București, Saeculum, 431 p.
121. Plăcintă, V. Slobozia Mare: prin fereastra istoriei . Galați, Geneze, 1996,
334 p.
122. Podgorodnîi, S . Istoria satului Petrunea . Bălți, [s.n], 2009(2014), 132 p.
123. Popa -Pădure, I. Satul Măgurele de pe Valea Culișoarei . Chișinău,
Draghiștea, 2016, 244 p.
124. Popa, I., Popa, L. Recești și Zahorna . Chișinău, [s. n.], 2016, 552 p.
125. Idem. Butești: Vino și vezi . Chișinău, Litera, 2004, 526 p.
126. Popescu, L., Stratulat, Al. Chiștelnița la 550 de ani : (6964 -7514 – după
Adam) : (1456 -2006 de la Hristos) : (File de istorie) . Chișinău, Presa, 2008.
127. Postică, Gh. Lăpușna. Studii de istorie și arheologie . Chișinău, [s.n], 2015,
268 p.
128. Poștarencu, D., Prisăcaru, I. Baraboi, un sat din valea de sus a Răutului .
Chișinău, Rev.,,Fin -Consultant ”SRL, 2007, 187 p.
129. Poștarencu, D. Istoria satului Varnița . Chișinău, Universitas, 1992, 71 p.
130. Idem. Pănășești: File de istorie . Chișinău, Tipografia Centrală, 2002, 287 p.
131. Preutu, V., Șoimaru, V. Satul Șoimărești : Cinci veacuri de existență
demnă . Chișinău, Prometeu, 2006, 306 p.

73
132. Proca, N. Rezina. File din istorie : [Material didactic pentru pedagogi și
elevi, dar și pentru toți cei, care vor să cunoască mai bine istoria ținutului
natal ]. Chișinău, [s.n], 2018, 260 p.
133. Prodan, H. Satul meu natal – Stoicani : Din cele mai vechi timpuri .
Chișinău, FP ,,Pres -Expres ”, 2004, 328 p.
134. Radov, V. C. Vulcănești . Chișinău, Timpul, 1986, 106 p.
135. Răilean, V. Abaclia : Vatră de istorie, vatră de memorie . Chișinău, [s.n],
2013, 219 p.
136. Rogac, R., Postolachi, G. Pelinia – nume de legendă . Chișinău, Pontos,
2009, 254 p.
137. Rotaru, N. Din codrii străvechi răsai virtuos, Ca un soare pe cer luminos –
Teleneștiul meu cel duios! : 406 ani de la atestare : Orașul Telenești în
descrieri și imagini . Chișinău, [s.n], 2017, 414 p
138. Rusanovschi, C., Furtună , Al. Ruseni. Din cele mai vechi timpuri până
astăzi . Onești, Magic Print, 2018, 464 p.
139. Sachelarie, O. Instituții feudale din Țările Române : Dicționar . București,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1988, 581 p.
140. Sărătilă, V. Briceni : Timpuri și oameni : Popasuri în Țara Bricenilor și
Rozelor de foc . Chișinău, Pontos, 2009, 371 p.
141. Schițco, N., Țopa, T. Fârlădenii din podgoriile Gălbeniței : [Monografie] .
Chișinău, Fundația,, Draghiștea ”, 2016, 176 p.
142. Sîrbu, Al . Baimaclia din Codrul Tigheciului și satele afiliate : Geografie,
istorie, economie, cultură și spiritualitate . Chișinău, Cu drag, 2016, 320 p.
143. Idem. Colinele Tigheciului – vatră de istorie milenară : Monografia
localităților din raionul Cantemir . Chișinău, [s.n], 2017, 432 p.
144. Scobioală, Au. Acasă, la Mălăiești. Documente și mărturii din istoria mai
veche și mai nouă a Mălăieștilor din județul Bălți . Chișinău, Prut
Internațional, 2006, 244 p.
145. Stavilă, V. Bocșa . Chișinău, F. E. -P. ,,Tipografia Centrală”, 2003, 176 p.
146. Idem. Costuleni: istorie , tradiții, genealogii . Chișinău, Litera, 2001, 192 p.

74
147. Idem . Cubolta . Chișinău, Tipografia Centrală, 2006, 165 p.
148. Idem. Mereni: Monografia unui sat răzeșesc . Chișinău, Atelier, 2004, 356
p.
149. Idem . Rădulenii Vechi . Chișinău, Cușnir & Co, 2010, 278 p.
150. Idem. Suruceni : Retrospectivă istorică . Chișinău, [s.n], 1998, 104 p.
151. Stici, I. Ochiul alb : Cartea satului . Chișinău, F.E. -P.,,Tipografia Centrală”,
2005, 616 p.
152. Surdu, I., Samson, N. Monografia satului Șerpeni . Chișinău, Pontos, 2014,
343 p.
153. Șoimaru,V. Cornova . Chișinău, Museum, 2000, 708 p.
154. Tabuncic, S. Șoldănești – localitatea străveche din Valea Ciornei . Chișinău,
Sarmis, 1994, 176 p.
155. Tabureanu, A. Satul Epureni în istoria neamului . Chișinău, Labirint, 2013,
141p.
156. Idem . Tartaul – istoria satului . Chișinău, Labirint, 2007, 152 p.
157. Trofăilă, V. Bușila și Chirileni : (Județul Ungheni) . Chișinău, VAST -M,
1999, 48 p.
158. Idem. Comuna Cremenciug : O călătorie documentară în trecutul și
prezentul satelor Cremenciug, Sobari, Livezi și Valea din raionul Soroca .
Chișinău, Tipografia,, Sirius ”, 2004, 144p.
159. Idem. Comuna Dercăuți: File de istorie . Chișinău, VAST -M, 2009, 128 p.
160. Idem. Ermoclia : File de istorie . Chișinău, VAST -M, 2006, 152 p.
161. Idem. Ignăței: Schiță documentară . Chișinău, VAST -M, 2004, 128 p.
162. Idem. ,,Glia” din Valea Tugheciului . Chișinău, VAST -M, 2005, 144 p.
163. Idem . Orașul Florești : Istorie și contemporaneitate . Chișinău, VAST -M,
2008, 224 p .
164. Idem. Pitușca: File de istorie . Chișinău, VAST -M, 2005, 128 p.
165. Trofăilă, V., Sârbu, M. Satul Rudi : File de istorie . Chișinău, VAST -M,
2011, 192 p.

75
166. Idem. Sipoteni din Valea Pojarnei : File de istorie . Chișinău, [s.n], 2018,
256 p.
167. Idem. Visoca . Chișinău, [s.n], 1999, 102 p.
168. Țărîță, O. Hâjdienii din stepa Bălților : file de istorie . Chișinău, Universul,
2010, 464 p.
169. Țopa, T. Chițcani pe Răut: File de istorie, dedicate satului de baștină la cei
445 de ani . Chișinău, Bons Offices, 2011, 214 p.
170. Țopa, T., Colesnic, Iu. Două sate înfrățite – Vărzărești și Șendreni, așezări
cărunte botezate de Măria sa Alexandru cel Bun . Chișinău, Metrompaș,
2004, 240 p.
171. Țopa, T., Schițco, N. Bardar: Leagăn strămoșesc . Chișinău, [s.n], 2009,
320 p.
172. Țopa, T., Belâi, L. Frumușica floreșteană : (Întîlniri cu istoria natală).
Chișinău, Fundația ,,Draghiștea ”, 2018, 304 p.
173. Idem. Răciula din zona balneară "Codru" . Chișinău, Fundația,,Draghiștea” ,
2014, 268 p.
174. Idem. Săseni: Faimoasă comoară în podgorii . Chișinău, Moldova
Suverană, 1997, 32 p.
175. Ursu, M. Nicolae Frolov -excelent muzeograf și savant naturalist al
Basarabiei . În: Literatura și Arta, 2014, 9 octom brie.
176. Vasilachi, I. Raionul Glodeni .Chișinău, [s.n], 2014, 152 p.
177. Vătavu, M. Rîșcani . Chișinău, Timpul, 1986, 96p.
178. Veverița, I., Cocarcea, V., Florea -Dascăl, V., Calcea, A. Satul Chiperceni :
File de istorie . Chiperceni, [s.n], 2018, 260 p.
179. Volcu, T. Leușeni – sat la poarta țării . Chișinău, Draghiștea, 2006, 128 p.
180. Zagaievshi, A., Zagaievschi, V. Cosăuți: Comună din preajma Cetății
Soroca . Chișinău, Tipografia Centrală, 2005, 726 p.
181. Idem. Palanca: Omul sfințește locul . Chișinău, [s.n], 2002, 207 p.
182. Zamfir, A. Dicționar geografic al Basarabiei . Ediția a III-a. București,
Saeculum, 2012, 496 p.

76
183. Zamura, E. Colonița : Geneză… prezent… nemurire . Chișinău, F.E. -P.,,
Tipografia Centrală”, 2005, 80 p.
184. Молдавская ССР Административно -территриальное деление/ М. И.
Макулец. Кишинёв, Государственное изда тельство Молдавии, 1955,
144 ст .
185. http://www.moldovenii.md/city/details/id/89 , 15.03.2019
186. https://ro.wikipedia.org /wiki/Corne%C8%99ti_(Republica_Moldova) ,
15.03.2019
187. http://www.academia.edu/30846786/Patrimoniul_arheologic_al_raionului_U
ngheni. Documentare_cercetare_valorificare , 17.03.2019
188. https://localitati.casata.md/index.php?action =viewlocalitate&id=9233 ,
23.03.2019
189. https://www.expresul.md/2018/08/11/foto -iata-ce-au-creat-participantii -la-
scoala -de-vara-claude -monet -sursele -picturii -moderne -organizata -la-
cornesti/ , 24.03.2019
190. http://mitropoliabasarabiei.md/comunicat -de-pres%C4%83 , 10.04.2019
191. http://www.calm.md/libview.php?l=ro&idc=34&id=3282&t=/SERVICIUL –
PRESA/Noutati/Primarii -dupa -un-an-de-mandat/ , 10.04.2019
192. https://www.crestinortodox.ro/tag/bocet/ , 10.04.2019
193. https://ro.wikipedia.org/wiki/Oleg_Efrim , 24.03.2019
194. http://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/20
16/AS_2016.pdf , 28.04.2019
195. http://colonita.eu/diverse/cultura/traditii -de-nunta -.html , 28.04.2019
196. http://ea.md/cel -mai-nou-volum -al-lui-valentin -dulce -lansat -in-curand -la-
libraria -din-centru/ , 28.04.2019

77

Anexa 1

Harta1: Harta satului Cornești (ro.wikipwdia.org)

Harta2: Amplasarea satului Cornești în cadrul raionului Ungheni
(ro.wikipedia.org)

Anexa 2

78

Imagini din istoria satului:

Răstignirea de la intrarea în satul Cornești (fotografie personală)

Cei ce n -au revenit din luptă (fotografie preluată din arhiva Primăriei satului
Cornești)

79

Iazul Barjom (fotografie personală(2018))

Gara de trenuri (fotografie preluată din arhiva Consiliului Tineretului din satul
Cornești)

80

Satul Cornești (fotografie personală, 2017 )

Gimnaziul Cornești (fotografie personală)

81

Vizită arhierească la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul
Cornești , 26 octombrie 2014. (fotografie preluată de pe pagina web a Mitropoliei
Basarabiei( arch.mitropoliabasarabiei.md))

Activități extracurriculare: Aniversarea a 594 de ani de la fondarea satului Cornești
(fotografie preluată din arhiva Consiliului Tineretului din satul Cornești)