Universul Sonor AL Prescolarilor
UNIVERSUL SONOR AL PREȘCOLARILOR
Cuprins
Introducere
Specificul educației muzicale a preșcolarilor
II.1. Funcția estetică a educației muzicale
II.2. Metode și mijloace specifice educației muzicale la vârsta preșcolară
II.3. Valențele jocului muzical în educația muzicală a preșcolarilor
Efectele muzicii asupra dezvoltării personalității copilului la vârsta preșcolară
III.1. Muzica – factor important în dezvoltarea personalității
III.1.1. Funcția cognitivă a muzicii
III.1.2. Funcția afectivă a muzicii
III.1.3. Funcția motrică a muzicii
III.1.4. Funcția socială a muzicii
III.2. Profilul muzical al copilului preșcolar
III.2.1. Receptarea muzicii la vârsta preșcolară
III.2.2. Exprimarea prin muzică a copilului preșcolar
III.2.3. Rolul și importanța jocului în manifestările artistice ale preșcolarilor
Cercetarea aplicativă privind valențele formative ale activităților muzicale
IV.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
IV.2. Metodologia cercetării
IV.2.1. Eșantionul și caracteristicile sale
IV.2.2. Determinarea metodelor și procedeelor de lucru
IV.2.3. Etapele desfășurării cercetării
IV.3. Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Introducere
Îmbinarea armonioasă a atitudinii estetice față de viață și artă, a dezvoltării intelectuale sunt condiții necesare pentru formarea unei personalități integre. La atingerea acestui scop înalt contribuie în mare măsură educația muzicală a copiilor.
Ființa umană este atât de puternic legată de muzică, încât ceea ce știm despre acestă legătură este doar o aproximație care nu relevă cu exactitate realitatea. Dacă sufletul uman, pe de o parte, iar muzica, pe de altă parte rămân a fi două mari taine ale universului, atunci clipa întâlnirii lor devine o taină și mai mare.
Personal, nu pot ști dacă muzica aparține omului sau omul aparține muzicii, dar pot sa afirm cu toată certitudinea: omul nu poate exista fără muzică în sensul cel mai direct al cuvântului, fiindu-i alături de la începutul vieții până la sfârșitul ei. Să luăm aminte cum a formulat ființa umană eterna sa legătură cu această artă: „La noi omul cât e viu cântă și pentru pustiu, numai când e mort nu cântă, dar și-atuncea stă și-ascultă…”(din folclor).
Încă din perioada prenatală, copilul reacționează la graiul muzicii, care într – un fel, îi ajută să pătrundă în universul sublim al vieții. Deci, mizica are o putere enormă de influență, deoarece copilul se naște cu simțul mizicii, la mijloc aflându -se „senzația sunetului”, cu care se naște oricare organism viu din mediul natural, ce se transmite de la mamă la făt. Compozitorul și pedagogul Zoltan Codâly, întrebat fiind, cand trebuie să se înceapă educația muzicală a copilului, el a răspuns: "Cu nouă luni înainte de nașterea copilului”. Dar, după un timp, a rectificat : „Cu nouă luni înainte de nașterea mamei copilului”
Deci, educația muzicală e necesar a fi începută foarte timpuriu, devenind fundamentul modelării personalității copilului, având o puternică funcție educativă. Prin intermediul ei putem educa copiii mai profund, exercitându-le sistematic calitățile sufletului. Platon susținea că „în muzică, educația este lucrul esențial, fiind mai presus de orice, ritmul și armonia pătrund în interiorul sufletului și-l ating puternic, aducând cu ele frumusețea morală.
Susțin cu tărie și sunt convinsă că educației muzicale, în formarea personalității, îi revine un rol aparte, pe care nu-l poate suplini alt obiect. Această particularitate decurge în primul rând din împrejurarea că orice operă de artă conține în sine principiul moral si estetic.
Modelarea sufletului uman este o sarcină deosebit de importantă și complicată în acestă epocă de tranziție, când se pune temelia valorilor umane.
Dezvoltarea gustului artistic-muzical este una din importantele sarcini pe care le urmărește educația muzicală, de ea depinde interesul copiilor pentru diferitele activități muzicale și nu, în ultima instanță, de atașamentul față de muzică.
Muzica nu există doar pentru odihnă și distracție, ea are un scop mult mai profund. E foarte important de a cultiva copiilor, de la cea mai fragedă varstă, gustul față de ceea ce-i frumos. Bunăoară să deosebească muzica bună de cea proastă.
Astăzi există foarte multă muzică proastă care răsună la radio, televiziune, pe străzi, în casele oamenilor, care de fapt corup adesea conștiința și mutilează sufletele. George Bălan scrie: ”Muzica nu există spre desfătarea sa, ci pentru a-l conduce la o cunoaștere superioară". Să ne amintim de cuvintele academicianului V.M. Behterev, marcant medic rus și fin cunoscător al universului spiritual al omului, spuse încă în anul 1914: „ Sunt convins, că de elucidarea detaliată a problemei, privind educația muzicală din vîrsta fragedă, depinde în mare măsură educația estetică și, prin urmare, morală a personalității umane”
Educația estetică este fundamentată pe necesitatea caracteristică esenței umane și, din aceste motive, ea devine o latură indispensabilă în formarea personalității copilului care se impune cu necesitate în dezvoltarea multilaterală și armonioasă.
În instituțiile preșcolare procesul de educație muzicală se limitează doar la aceea că, preșcolarii sunt învățați să interpreteze, să se miște în ritmul muzicii, să compună. Dar se neglijează deplin (considerându-se că acest lucru s-ar produce, poate, de la sine) cultivarea capacității de a percepe, adică de a asculta și a auzi, de a o simți, înțelege și trăi, transformând și formând, astfel, chipul moral al copiilor. Acesta este rostul mare-i întâlniri cu muzica sub orice formă.
Reieșind din aceste motive, precum și din cele relatate mai sus, m-am determinat să aleg ca temă de cercetare anume această problemă: „Rolul educației muzicale in formarea personalității copiilor”
Consider că procesul educației muzicale nu trebuie să se desfășoare doar pentru a le forma copiilor anumite competențe, deprinderi, aptitudini muzicale spre a deveni mai înțelepți, ci mult mai important este ai învăța să simtă și să trăiască cele șoptite de muzică prin farmecul care o face deosebită de toate științele lumii.
Se pare că, pe cât mai mult înaităm pe calea civilizației, pe atât mai mult ne îndepărtăm de rădăcinile spirituale, pierzând în același ritm facultatea simțului subtil.
Secolul XX, începând cu primele sale decenii, se caracterizează printr-un avânt necunoscut încă în istoria domeniului de educație muzicală generală, concomitent într-un șir de țări europene, prin reprezentanții ei cei mai conștieinți, vis-a-vis de importanța muzicii în cultivarea omului: Gh.Breazu, K.Orff, Z.Kodaly, B.Asafiev; E.Jacques Dalcroze, P.Delion, N.Parosescu, etc. Au ajuns la ferma convingere că opera cunoașterii simtului artistic si estetic este muzica.
În centru concepției de culturalizare muzicală a copiilor se află problema ”pasiunii”. „În afara trezirii, în primul rînd, a interesului pentru arta muzicală, nu este posibilă o apropiere sufletească a copiilor de ea”, consideră Kabalevski.
B.Asafiev – muzicolog. academician, compozitor și pedagog – în lucrările sale, privind problema pedagogiei muzicale generale, a răspândit idei conceptuale cu caracter absolut novator în acest domeniu. Una din concepții este: „pentru ca muzica să fie însușită conform naturii sale artistice, este necesar de a dezvolta deprinderi de audiere activă, conștientă a materiei sonore, adică cultivarea ”conștiinței muzicale” active. Muzica nu trebuie impusă omului, el trebuie convins prin ea”.
Reieșind din evaluările teoretice, din convingerile personale, despre rolul muzicii de formare a personalității, am decis să efectuez un experiment pedagogic, prin care să verific utilizarea muzicii ca suport, ca fundament al activității de educare estetică a copiilor preșcolari.
Am presupus că muzica va realiza educația estetică cu toate indicațiile ei, cultivând sufletul copilului dacă prin muzică vom forma acele trăsături, calitați, sentimente, emoții care-i sint necesare unui om, unei personalitați și ca în timpul audierii muzicii, cântului, mișcarilor ritmice, jocurilor muzicale își vor manifesta, independent, trăsăturile individuale, temperamentul, voința.
Lucrarea este structurată în felul următor: Partea I cuprinde o abordare teoretică asupra specificului educației muzicale a preșcolarilor, în care am dezvoltat și amintit despre funcția estetică a educației muzicale, metodele și mijloacele specifice educației muzicale la vârsta preșcolară și valențele jocului muzical în educația muzicală a copiilor. Tot în partea de fundamentare teoretică am amintit și despre efectele muzicii asupra dezvoltării personalității copilului la vârsta preșcolară, aici referindu-mă la funcțiile muzicii și la profilul muzical al copilului preșcolar.
În partea a II-a am prezentat în detaliu cercetarea aplicativă pe care am realizat-o, menționând ipotezele și obiectivele cercetării, metodologia cercetării, care cuprinde descrierea eșantionului și carcateristicile sale, metodelor și procedeelor de lucru, precum și etapele desfășurării cercetării.
Partea a III-a constituie prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor cercetării efectuate.
Ultimele capitole ale lucrării de licență prezintă concluziile în urma desfășurării cercetării, bibliografia și anexele acesteia.
Specificul educației muzicale a preșcolarilor
II.1. Funcția estetică a educației muzicale
“ Muzica…un grai izvorât din inimă și menit să educe dragoste și înfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite. Muzica este un grai în care se oglindesc, fără posibilități de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului, ale popoarelor.” (George Enescu)
Dintre toate artele, cea mai apropiată de sufletul omenesc este muzica, ea fiind prezentă în viața omului în toate etapele dezvoltării sale. De la cântecul de leagăn, la cele școlărești, de dragoste, ostășești, doine, cântece haiducești și până la cele de înmormântare, omul a găsit mereu prilejul să-și exprime “simțirea” și să-și găsească în muzică curaj și alinare.
Personal, consider că educația muzicală constă, în principal, în sensibilizarea copilului la valoarea melodică a unui text muzical sau prin componentele lui, precum temă, armonie, polifonie, timbru, dinamică.
Educația estetică reprezintă o “piesă” esențială a formării personalității cu ajutorul căreia se urmărește dezvoltarea capacității de a respecta, interpreta și creia frumosul. Educația estetică are o infinitate de efecte pozitive asupra personalității copiilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizează calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea condiției socio- morale (curaj, capacitate de comunicare interumană).
Arta, susține D.Salade, “răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană de a-și lămuri unele idei, de a-și motiva unele comportamente, de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând, explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a științei și a vieții.”
Educația estetică este acea dimensiune a formării care urmărește pregătirea copilului pentru a recepta, interpreta, interioriza și creia valori estetice concretizate în diferite situații( artă, natură, conduită umană, comunitate etc.), în vederea împlinirii spirituale și a imprimării unui sens superior existenței persoanei.
Din punctul meu de vedere, principalele roluri ale educației estetice sunt de îmbogățire și dezvoltare personală, de construire și conturare a identității, precum și de experimentare a diferitelor sensibilități ale copilului.
Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele și convingerile estetice.
Gustul estetic reprezintă capacitatea de a reacționa spontan printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție față de obiectele și procesele naturale, de actele si realizările umanede unor nevoi reale pe care le simte orice persoană de a-și lămuri unele idei, de a-și motiva unele comportamente, de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând, explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a științei și a vieții.”
Educația estetică este acea dimensiune a formării care urmărește pregătirea copilului pentru a recepta, interpreta, interioriza și creia valori estetice concretizate în diferite situații( artă, natură, conduită umană, comunitate etc.), în vederea împlinirii spirituale și a imprimării unui sens superior existenței persoanei.
Din punctul meu de vedere, principalele roluri ale educației estetice sunt de îmbogățire și dezvoltare personală, de construire și conturare a identității, precum și de experimentare a diferitelor sensibilități ale copilului.
Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele și convingerile estetice.
Gustul estetic reprezintă capacitatea de a reacționa spontan printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție față de obiectele și procesele naturale, de actele si realizările umane sau de operele de artă, privite toate ca obiecte ale însușirii estetice a realității de către om.
Reacția de gust estetic se declanșează în momentul contactului cu valorile estetice și se manifestă sub forma unei dispoziții sau trăiri subiective. Gustul estetic se remarcă prin sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare și alegere în concordanță cu legile frumosului. Gustul estetic aparține prin excelență sensibilității și imaginației, fapt pentru care nu poate fi întotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, deși se bazează pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul și dependente (în realitate sunt dependente) de structura personalității, condițiile de viață, experiența acumulată și mai ales de rezultatul educației și al climatului cultural în care trăiește omul.
Trăsăturile de personalitate, înnăscute sau dobândite reprezintă doar premisa apariției, evoluției și diversificării gusturilor. Acțiunea educațională nu-și propune să uniformizeze gusturile, dimpotrivă, luând în considerare spontaneitatea și individualitatea ce le caracterizează să urmărească dezvoltarea și formarea lor în conformitate cu structura și experiența personalității fiecărui individ.
Judecata estetică reprezintă un aspect psihic de natură intelectuală care constă în capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprimă sub forma unor propoziții ce condensează impresii argumentate și întemeiate pe criterii de apreciere a frumosului.
“Judecata estetică este din punct de vedere educativ un rezultat al interacțiunii dintre cultura estetică a persoanei și experiența sa estetică. Subiectivismul și obiectivismul sunt cele două extreme care denaturează judecata estetică. Subiectivismul postulează în existența și imposibilitatea emiterii unor criterii generale de apreciere în acest domeniu, fiecare individ apelând la criterii generale. Obiectivismul postulează existența unor criterii generale, valabile negând aportul și participarea subiectivă a celui ce face aprecierea.”
“Idealul estetic este categoria care exprimă modelul estetic spre care tinde un individ, o comunitate, un artist în unitate cu idealul social al epocii. El este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii și norme teoretice care imprimă o anumită direcție atitudinii estetice, a oamenilor ce aparțin unei anumite epoci. Idealul estetic se constituie treptat prin conștientizarea la nivel social a ceea ce este specific și dominant în diversitatea gesturilor estetice.”
Sentimentele estetice însumează o configurație de emoții, rezultat al unor trăiri mai profunde și de durată a frumosului din natură, societate și artă. Sentimentele estetice reprezintă cea mai înaltă formă de trăire a frumosului. Ele își pun amprenta asupra întregii personalități.
Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientând și călăuzind preocuparea omului în vederea asimilării și introducerii frumosului în modul său de viață, în relațiile sale cu lumea și semenii săi.
Educarea sensibilității estetice presupune dezvoltarea afectivității, a necesității de autocunoaștere, de autoexprimare și autorealizare cât și asimilarea progresivă a unor modalități de cunoaștere sensibilă, care să-l ajute pe copil în perceperea, înțelegerea mesajului operei, a finalității ei artistice și social- culturale.
Educația muzicală, ca și componentă de bază a educației artistice, dispune de valențe formative multiple, vizând mai multe domenii ale personalității umane, precum afective, psihomotrice și intelectuale.
Cucoș afirmă că “muzica dispune de un limbaj specific, la însușirea căruia concură deprinderile integratoare specific proceselor limbajului: înțelegerea după auz, practicarea, lectura și scrierea muzicală”, din ceea ce rezultă că educația muzicală se desfășoară prin parcurgerea a mai multor trepte a căror ordine se impune a fi respactată.
Educația muzicală se desfășoară în două etape: etapa oral- intuitivă (a pre-notației), în care muzica se învață exclusiv după auz, prin ascultare și cântare, și etapa notației( a scris-cititului muzical), în care cunoașterea elementelor de limbaj servește practicării și receptării muzicii.
Atracția copiilor pentru muzică este un lucru evident încă din primii ani ai copilăriei, muzica făcând parte din viața și preocupările lor. Accesibilă copiilor înaintea cuvântului, cântecul lasă în sufletele lor impresii ce rămân imprimate adânc toată viața. Prin cântec se realizează educația morală, intelectuală și estetică a copilului, se însușesc cunoștințe și se formează deprinderi.
În școlile de cultură generală, educația muzicală vizează nu exclusiv formarea și dezvoltarea competentelor muzicale, ci mai degrabă formarea și dezvoltarea sensibilității estetice- muzicale, a gustului estetic- muzical, a culturii muzicale, ceea ce subliniază importanța realizării unei sinteze a tuturor elementelor care concură spre realizarea acestor scopuri.
Prin formele specifice ei, educația estetică a constituit una din preocupările principale a învățământului din toate timpurile, reprezentând o veche activitate pedagogică. Având în vedere particularitățile copiilor preșcolari, precum și faptul că in acești ani se clădește baza dezvoltării ulterioare a copilului, este necesară începerea realizării educației estetice intr-un mod organizat, folosind procedee și metode potrivite vârstei. Deși toate activitățile desfășurate in grădinița de copii au valențe estetice, însă un rol deosebit revin celor de educație muzicală.
II.2. Metode și mijloace specifice educației muzicale la vârsta preșcolară
“A astepta sa culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi o copilărie”. (Mihai Eminescu- “Cugetări”)
Pentru a ne putea atinge obiectivele în procesul instructiv- educativ, educatorul în cadrul orelor de educație muzicală desfășoară si organizează jocuri, exerciții vocale pentru a cânta cât mai corect si expresiv și având o deosebită atenție pentru selectarea jocurilor muzicale si a cântecelor care sa eficientizeze dezvoltarea aptitudinilor artistice.
Mijloacele specifice educației muzicale vocale sunt:
a.Cântecul
b.Exercițiile muzicale
c.Jocurile muzicale
d,Audițiile muzicale
În albumele de cântece și jocuri muzicale pentru preșcolari se urmărește ca între îmbinarea dintre text și muzică să existe o simbioză perfectă, astfel încât să fie un întreg, pentru a putea reda adevărul, dreptatea, umanitatea și pentru a putea elimina minciuna, nedreptatea, necinstea, toate acestea în rime care respectă puterea de înțelegere a copilului aflat in primele lui contacte cu lumea muzicală.
Cântecul este (conform DEX) un șir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.
Cântecul, ca unul din mijloacele de realizare a educației muzicale în cadrul grădiniței le dezvoltă dragostea pentru artă și frumos, dacă acest lucru este realizat corect din punct de vedere metodic.
Copiii sunt învățați să asculte muzica, să manifeste interes pentru ea, urmărind în același timp formarea unor deprinderi elementare de a cânta în grup sau individual, astfel, ei dezvoltându-și vocea și auzul muzical, simțul melodic, precum și cel ritmic.
O foarte mare atenție trebuie acordată selecționării repertoriului ce urmează să fie abordat. În acest scop, cântecele trebuie să fie accesibile și educative.
Din punct de vedere ritmico-intonațional, piesa trebuie să fie pe măsura puterii de înțelegere și accesibilă preșcolarilor pentru a o putea cânta. Ritmul să nu fie dificil, intervalele melodice să cuprindă salturi accesibile vocii lor, care să nu îi pună în dificultate, în sensul că nu le vor sesiza sau nu le pot intona. Pentru dezvoltarea corectă a deprinderii de a cânta, este necesar să dezvoltăm în primul rând auzul muzical ca mijloc de receptare a muzicii și ulterior vocea ca mijloc de redare.
Materialul muzical folosit în grădiniță cuprinde piese muzicale cu un conținut foarte variat: întâmplări și fapte din viața copiilor (“La grădiniță”, “Copilul politicos”, “Familia mea”), fenomene din natură (“Ploaia”, “Primăvara a sosit”), aspecte din viața plantelor și animalelor (“ Floarea”, “Veverița”). În grădiniță copiii învață și cântece din folclorul copiilor, familiarizându-se astfel de timpuriu cu creația populară.
Cântecul- creația ce se înscrie cel mai bine în universul copilăriei, reprezintă mijlocul principal de realizare a educației muzicale în grădiniță.
Exercițiul este mijlocul prin care se urmărește formarea deprinderi de a intui, executa, recunoaște un anumit element muzical și de a-l valorifica creativ.
Exercițiile muzicale nu au o formă prestabilită, având grade de dificultate și dimensiuni diferite. Din mulțimea exercițiilor utilizate, unele îndeplinesc funcția de familiarizare cu noile acțiuni și operații de însușire, altele asigură execuția repetată a acestora, până să constituie automatismele dorite sau până se ajunge la consolidarea deprinderilor formate.
În “Metodica predării muzicii”, Ana Motora- Ionescu, Elena Tudosie și Anton Scornea grupează exercițiile în exerciții cu specific muzical( exerciții pentru cultivarea vocii și a auzului, exerciții de intonație, ritmice, de memorare, de audiție interioară, exerciții de creație) și în exerciții care arată locul și importanța pe care o au în lecție( pregătitoare, de bază, principale, secundare, simple, complexe).
Compozitorul Paul Hindemith a făcut o clasificare a exercițiilor muzicale în funcție de elementul muzical la care se referă, și anume exercițiile ritmice pe care le numește ”acțiune în timp”, exercițiile melodice, numite “acțiune în spațiu”, armonico- polifonice, pentru însușirea elementelor de expresie, de cultură vocală și de mișcare.
Exercițiile melodice au în vedere relațiile de înălțime ce există între sunetele muzicale. Sunetele înalte sunt asociate cu ridicarea brațelor, iar sunetele joase sunt asociate cu lăsarea brațelor în jos. Sunetele care urcă treptat sau coboară treptat ca pe o scară sunt asociate cu ducerea corespunzătoare a brațelor( din ce în ce mai sus sau mai jos). Exercițiile ritmice, pentru perceperea duratei sunetelor, se realizează prin bătăi ritmice din palme concomitent cu intonarea unui fragment muzical. Exercițiile de cultură vocală se referă la ținuta corpului, respirația și dicția copiilor, iar exercițiile de mișcare se realizează printr-o sincronizare între pași și muzică.
În ierarhia mijloacelor folosite în educația muzicală a preșcolarilor, jocurile muzicale ocupă un loc de frunte, alături de cântece, deoarece prin structura lor deosebită pot realiza cu mare eficiență majoritatea obiectivelor prevăzute în programa instructiv-educativă din grădinițele de copii. Jocurile muzicale îmbină în mod specific elementele de joc cu melodia și trec de la simpla învățare a textului și a liniei melodice la interiorizarea sentimentelor pe care le sugerează cântecul. Muzica le ridică tonusul, activează și provoacă dorința de mișcare. Adesea se întâmplă ca veselia copiilor să se nască independent de intenția educatoarei, numai la auzul muzicii.
Pentru formarea unor deprinderi de a executa mișcări după textul cântecului și în ritmul melodiei sunt prevăzute în programa instructiv-educativă jocurile muzicale, în așa fel încât în toate grupele- mică, mijlocie, mare- copilul să poată executa mișcări în ritmul melodiei și al textului.
Acțiunea jocurilor muzicale este dată de conținutul textului, de elementele limbajului muzical și este pusă în practică de copii și educator. Prin joc, se pot verifica și consolida deprinderile dobândite de copii, repertoriul, calitatea interpretării, capacitatea de a transfera materialul receptat în cadrul activităților muzicale în alte domenii. În același timp, copiii participă activ și afectiv, se manifestă liber, creativ, își dezvoltă gândirea muzicală, își consolidează și-și dezvoltă deprinderile dobândite în activități anterioare, învață să lucreze în echipă, să respecte reguli etc.
Lucia Catarig face o clasificare a jocurilor didactice în funcție de mijlocul muzical cu care se îmbină, în jocuri muzicale axate pe cântece, audiții sau exerciții și în funcție de sarcina muzicală urmărită, în jocuri muzicale ritmice, melodice, cu mișcări sugerate de text, jocuri dans, jocuri muzicale pentru diferențierea timbrelor, jocuri muzicale pentru cultură vocală, jocuri muzicale ghicitoare, jocuri muzicale întrebare- răspuns, jocuri muzicale de creație, jocuri muzicale- spectacol, jocuri muzicale- concurs și jocuri muzicale- karaoke.
Reușita jocului este condiționată de claritatea obiectivului (de realizat), de respectarea și dirijarea judicioasă a etapelor de desfășurare și de condițiile de desfășurare.
Jocurile muzicale se apropie prin structură de jocurile didactice. Ele presupun sarcini precise, unele reguli de desfășurare și elemente specifice jocului: mișcarea, întrecerea, ghicirea, surpriza. Prin jocurile muzicale se urmărește pe de o parte, fixarea și consolidarea deprinderilor și pe de altă parte însușirea de noi cunoștințe care se realizează nu numai prin cântare, ci și prin mișcare.
Audițiile muzicale susținute în grădinița de copii ocupă un loc important în educația muzicală a preșcolarilor. Cu ajutorul acestora se formează de timpuriu la copii dragostea pentru muzică, priceperea de a desluși unele idei și sentimente pe care le transmite cântecul.
Audiția muzicală în forme neorganizate constituie primul contact al copiilor cu muzica, iar cele organizate ocupă un loc însemnat printre mijloacele educației muzicale folosite în grădiniță. Cu ajutorul acestora se continuă și se îmbogățește experiența preșcolarilor. Copiii sunt deprinși să asculte, să înțeleagă și să îndrăgească diferite piese muzicale: li se formează capacitatea de concentrare la un singur stimul, stimulul audititv.
Audiția muzicală este definită de L. Catarig ca activitate care „constă în ascultarea unor lucrări vocale, instrumentale sau vocal-instrumentale înregistrate și redate prin intermediul mijoacelor moderne audio și audio-vizuale”.
Audițiile muzicale includ un bogat fond informațional legat de exprimarea unor sentimente și gânduri despre lume și viață, iar ca valoare formativ-educativă stimulează capacitatea intelectuală, dezvoltă memoria voluntară și asigură o justă legătură între aparatul auditiv și fonator.
Audiția muzicală se organizează și se desfășoară în funcție de grupa cu care lucrează educatoarea și de scopul pe care aceasta îl urmărește în activitatea obligatorie și în funcție de conținutul și caracterul pieselor muzicale pe care urmează să le asculte copiii.
Există momente în viața personală a copiilor preșcolari care sintetizează în ele amintiri dragi. Printre acestea se numără și activitățile artistice care au un farmec aparte. Preșcolarii manifestă un viu interes pentru pregătirea serbărilor și participarea la programe distractive.
Interesele și aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelelate procese și însușiri psihice ale copiilor: gândirea, limbajul, atenția, sentimentele, voința, etc. Valoarea educativă a activităților artistice constă în aceea că își aduc contribuția la educație în general și la educația estetică în special.
Prin împletirea armonioasă a mijloacelor audio si cele vizuale cu mijloacelor de realizare a educației muzicale (cântecul, jocul muzical, audiția muzicală) contribuim la consolidarea cunoștințelor și a deprinderilor muzicale, la dezvoltarea atuurilor si dispozițiilor speciale care se vor transforma ulterior în talent: “Cu cât copilul va fi mai atras spre muzică, cu atât mai mult el va deveni beneficiarul emoțiilor artistice. Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile într-o caldă înfrățire, așa precum a înțeles-o măreața antichitate, creând mitul lui Orfeu. Muzica trebuie să pornească de la inimă și să se adreseze inimii…să nu uităm că scopul artei este: către mai bine.” (George Enescu)
Grădinița acordă pe tot parcursul preșcolarității o atenție deosebită cultivării vocii copiilor, dezvoltării auzului muzical, a simțului ritmic și melodic. Muzica are importante valențe formative, practicarea și mai ales învățarea ei însemnând o adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preșcolar. Ea formează și dezvoltă o serie de procese psihice: gândirea, memoria, atenția, afectivitatea, voința, etc.. Atunci când preșcolarul cântă urmărim să fie atent la multe operații care, asumate, insuflețesc cântecul (solicită atenția), i se cere sa-și amintească versurile cântecelor (memoria), jocurilor muzicale impun respectarea anumite reguli, să dea dovadă de acuitate auditivă și să fie disciplinat în joc (atenția, voința, gândirea).
Consider că orele de educație muzicală necesită a fi desfășurate cu profesionalism, ocupând un loc important în procesul instructiv- educativ din grădiniță și aducându-și o contribuție de seamă la educația morală, intelectuală și fizică a copiilor.
II.3. Valențele jocului muzical în educația muzicală a preșcolarilor
Alături de celelalte tipuri de jocuri cu bogate valențe educative, jocul muzical prezintă o importanță covârșitoare, întrucât este o activitate care produce satisfacții și plăceri, îi atrage și îi interesează, prilejuind copiilor trăiri emoționale din cele mai puternice.
Ca urmare, consider jocurile muzicale ca având potențialitate educativă mult mai mare față de celelalte tipuri de jocuri pentru că răspund și unor cerințe muzicale de bază ca :
dezvoltarea auzului muzical și a vocii copiilor
dezvoltarea dragostei și a interesului pentru muzică
dezvoltarea simțului ritmic
Jocurile muzicale nu au o formă proprie fixă, ci se organizează ca o activitate vie, având drept obiectiv anumite sarcini didactice și care apelează la materiale muzicale diverse.
Muzica dispune de o multitudine de valențe formative, îsușirea și practicarea ei constituie o adevărată “terapie” pentru intelectul preșcolarului. Ea educă și dezvoltă o serie de procese psihice, precum gândirea, memoria, atenția, afectivitatea, voința , etc.
Atunci când preșcolarul cântă, urmărim să fie atent la multe operații care, însumate, dau viață cântecului ( este solicitată atenția), trebuie să-și amintească textul cântecului ( memoria), în cadrul jocurilor muzicale să respecte anumite reguli, să dea dovadă de acuitate auditiă și să fie disciplinat în joc ( atenția, voința, gândirea).
Educația muzicală își extinde influența și asupra dezvoltării fizice a copiilor. Cântecele, jocurile cu cântec sau jocurile muzicale interpretate de copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, aparatului vocal și asigură o mai bună oxigenare a sângelui. Mișcările executate ritmic devin mai puțin obositoare și în același timp dau corpului frumusețe.
Educația muzicală desfășurată în grădiniță dezvoltă gustul pentru frumos și sensibilitatea copiilor. Jean Lupu spune: “ Să-i învățăm pe copiii noștri cum să cânte frumos și astfel vor avea muzica în ei toată viața “
Conținutul de idei al cântecelor influențează pozitiv procesul de formare al caracterului copiilor. Aceștia învață să fie harnici, buni, generoși, corecți, să-și iubească familia, ținutul natal, natura înconjurătoare. Cântecele și jocurile muzicale îi fac pe copii veseli, vioi, disciplinați, perseverenți, prietenoși.
Educația muzicală îi determină pozitiv pe copii și sub aspect intelectual. Înțelegerea clară, bine dirijată a unor materiale ( tablouri, imagini) familiarizarea cu conținutul cântecelor și apoi redarea acestora le dezvoltă copiilor spiritul de observație, le îmbogățește cunoștințele și vocabularul cu noi cuvinte.
Susținând o educație muzicală bine organizată, renumitul etnomuzicolog George Breazul vede copilul astfel: “ un mugur prins de o ramură, ca o mlădiță dintr-o tulpină, ca o sămânță ce încolțește, prinde rădăcină și crește în solul sufletesc al neamului nostru” iar manifestările muzicale ale copilăriei sunt “ acele exprimări sonore ale bucuriei, plăcerii, satisfacției. ( George Breazul- “Observații relative la învățământul muzical”).
Prin toate cele amintite mai sus, susțin și consider educația muzicală ca având un loc important în procesul instructiv- educativ din grădiniță, deoarece aduce o contribuție de seamă la educația estetică a copiilor, precum și la educația lor morală, intelectuală și fizică.
III. Efectele muzicii asupra dezvoltării personalității copilului la vârsta preșcolară
III.1. Muzica – factor important în dezvoltarea personalității
Muzica a fost considerată dintotdeauna un mijloc esențial de cultivare spirituală a omului, de dezvoltare a personalității integre și armonioase.
Activitățile de educație muzicală au un efect benefic asupra formării și dezvoltării proceselor cognitive ale copilului și a laturii afectiv-emoționale a personălității sale.
Muzica produce emoții estetice profunde, “poate fi utilizată în procesul educațional general ca un minunat agent cu ajutorul căruia se transmit, se transferă conștiinței impulsuri, energii, dar și sugestii privind modelarea, formarea și cizelarea- deci nuanțarea și flexibilizarea întregului complex psihic uman”.
De-a lungul timpului, muzica și-a conturat mai multe funcții, care oferă educatorilor sugestii și soluții, pentru realizarea corespunzătoare a educației muzicale. Ele trebuiesc cunoscute, pentru a se acorda atenția cuvenită domeniului, “care reprezintă un important mijloc de cultivare spirituală și a oferi educaților cadrul cel mai favorabil dezvoltării personalității lor”.
Funcțiile educative ale muzicii sunt multiple. Arta muzicală nu este doar un țel chemat să îmbogățească și să armonizeze conținutul vieții psihice umane, ci antrenează în ritmul trăirii întreaga ființă psiho- fizică.
Consider că funcțiile muzicii trebuie să fie cunoscute de către fiecare dintre noi, deoarece prin cunoașterea lor, factorii educativi vor putea influența, direct sau indirect, modul cum această artă poate influența în viitor educația copiilor în general.
III.1.1. Funcția cognitivă a muzicii
Perioada preșcolarității se definește printr-o deosebită dezvoltare a sensibilității și receptivității senzoriale, în cadrul activităților de educație muzicală preșcolarii își însușesc o serie de cunoștințe, priceperi, deprinderi muzicale, idei, trăiri și sentimente ale altor oameni față de fenomene sau evenimente sociale.
Stimularea imaginației și dezvoltarea gândirii fac ,,obiectul” educației muzicale. Imaginația este ,,instrumentul” care poate facilita trecerea spre real. La dezvoltarea imaginative contribuie și abilitățile solicitate de domenii ale artei, precum compunerea muzicalǎ, la care se poate ,,adăuga” creația literară personalǎ sugerată de audiție.
Primând gândirea greoaie, preșcolarul se sprijină încă pe intuiție, dar posedă destule cunoștințe și manifestă interese cognitive. Treptat, el își formează deprinderi de muncă intelectuală și se conturează particularități ale personalități. Tot acum se conturează și primele însușiri ale gândirii, condiționate de volumul de cunoștințe.
Funcția cognitivă a muzicii constă în bogata încărcătură de cunoaștere pe care o conține adevărata literatură muzicală și care are specificul ei, reflectând îndeosebi trăirile sufletești care nu pot fi surprinse în alte limbaje. Beaumarchais afirmă că “ ceea ce nu poate fi exprimat prin vorbire, se exprimă prin muzică”.
Așa cum afirmă George Enescu, “muzica este expresia pură a unei stări de suflet(…) În muzica mea m-am exprimat cu toate elanurile, bucuriile, entuziasmele, cu toate visurile mele.”
III.1.2. Funcția afectivă a muzicii
Din punctul meu de vedere funcția afectivă pe care o are muzica este de o importanță fundamentală în procesul formării și dezvoltării personalității copilului. S-a lansat ideea că sub influența timbrului, a melodiei și a armoniei muzicale, se eliberează intracerebral endorfinele, cunoscuții hormoni ai plăcerii dar și cu rol de stimulare a imunității. Așa se explică starea emotivă la auzul unei muzici care ne produce gânduri și sentimente însoțite de modificări neurovegetative șiviscerale (ni se ,,taie” respirația, apar palpitațiile, ni se face pielea ,,ca de găină”, tactăm măsura cu piciorul,etc).
Audițiile muzicale ne pot oferi câteva puncte de sprijin în înțelegerea legăturii dintre muzică și afectivitate. Compozitorii își lasă amprenta în structura piesei muzicale, așa încât putem deveni, în timpul audiției melancolici sau cu tonusul ridicat. În centrul trăirilor afective ale școlarului mic se află rezonanța socială a activității școlare, el reacționând printr-o variată gamă de stări afective: de plăcere, bucurie, tristețe, satisfacție sau nemulțumire față de realizările sau eșecurile sale școlare.
Un loc deosebit îl ocupă emoțiile și sentimentele în viața copiilor și trăirile lor. Consider că aceste stări nu se învață, se trăiesc de câte ori intervine situația generatoare. Tărâmul emoțiilor este destul de extins și sunt în strânsă legătură cu situațiile concrete în care se află copilul. Tonusul emoțional accentuează sensibilitatea și receptivitatea la schimbările ce intervin în ambianța din care face parte.
Viața copilului este stimulată și întreținută de modul în care sunt sau nu satisfăcute anumite trebuințe privind modul de conservare a vieții: foame, somn, sete, precum și trebuințele privind conviețuirea socială: comunicarea, ocrotirea, etc. În funcție de respectarea sau nerespectarea acestor necesități se instalează starea de confort sau disconfort. Comparativ cu emoțiile, sentimentele sunt mai stabile, constituind un liant al personalității.
Pentru copil este foarte important ca procesul instructiv- educativ să se desfășoare într-o atmosferă în care să predomine emoțiile pozitive, iar muzica, atât prin specificul și conținutul său, cât și prin virtuțile sale formative, solicită fondul afectiv, implicat în declanșarea unor stări emoționale menite să pregătească copilului preșcolar pentru marile probleme ale vieții.
III.1.3. Funcția motrică a muzicii
Funcția motrică a muzicii a fost descoperită încă din antichitate, aceasta fiind considerată a patra necesitate, urmând după hrană, îmbrăcăminte și adapost. Muzica era prezentă în viața omului, anticii cunoscând efectul analgezic al muzicii pentru diminuarea durerilor.
Practicarea frecventă a cântului dă copilului ocazia de a respira mai intens, de a-și stăpâni suflul, atât în inspirație cât și în expirație- toate acestea reprezentând un excelent autocontrol. Muzica are efecte benefice asupra ”circulației sangvine, tensiunii arteriale, respirației, digestiei, metabolismului, fiind utilizată și ca mijloc terapeutic.”
Vocea copilului posedă, desigur, calitățile naturale de prospețime și emoție, dar acestea trebuie să fie păstrate și dezvoltate. În ceea ce privește auzul, el este solicitat constant prin exerciții de cânt.
Funcția motrică a muzicii este susținută și de unele cazuri de vindecare prin muzică a unor tulburări de limbaj, generate de manifestări predominând aritmice, depășirea unor inhibiții verbale și motrice și a unor blocaje psihice.
III.1.4. Funcția socială a muzicii
Funcția socială a muzicii este relevantă din cele mai vechi timpuri. Ea și-a demonstrat de-a lungul vremii forța în procesele de socializare și de modelare a trăsăturilor de caracter a practicanților.
Comunicarea și coeziunea de grup sunt douǎ elemente de referință care induc și oferă conturarea unor sentimente intelectuale precum dorința de a se remarca în colectivul de apartenențǎ, dorința de autodepășire, pasiunea pentru anume genuri de activități, posibile prin activitatea de învățare, cu succesele și obstacolele sale. Acum se integrează grupul, activitatea fundamentală fiind învățarea. Se constată două tendințe convergente: una de atașare față de anumite persoane și alta de întoarcere spre sine, așa- zisa tendință a interiorității, a concentrării asupra lui însuși.
Consider că muzica conferă prilej copilului de a socializa. Cântatul în colectiv este o adevărată ucenicie, copilul își însușește simțul solidarității, al întrajutorării, al efortului comun; copilul resimte profund satisfacția reușitei colective.
Capacitatea de integrare socială se realizează prin asimilarea valorilor artistice oferite de către societate, dar și prin participarea la viața muzicală a acesteia.
Prin educație muzicală se urmărește și dezvoltarea convingerilor, oferind ,,tipare’’ umane demne de urmat, modelarea trăsăturilor de caracter,socializarea, cultivarea sentimentelor morale, a creativității, perseverenței, autocunoașterii și a responsabilității pentru ceea ce realizează.
III.2. Profilul muzical al copilului preșcolar
III.2.1. Receptarea muzicii la vârsta preșcolară
„Educația se efectuează întotdeauna prin ceva, la bază trebuie să se afle un oarecare material prin care se acționează asupra copilului. În cazul nostru, acest material este arta muzicii. Dar ea va putea acționa asupra copilului doar atunci când el o va cunoaște, când ea îi va deveni apropiată, înțeleasă. Or, pentru aceasta este nevoie de a o studia. În felul acesta cercul s-a închis – nu e posibilă educația prin muzică în afara educației muzicale propriu-zise, adică fără cultivarea urechii muzicale, a întregului spectru de aptitudini muzicale, fără cunoștințe și deprinderi practice, adică fără o cultură muzicală în sensul specific al noțiunii”, menționează I. Gagim.
Problema pregătirii copiilor pentru înțelegerea și practicarea muzicii este o temă de permanentă actualitate, receptivitatea ființei umane la efectele muzicii fiind o consecință a perceperii mesajului muzical. Prin educație muzicală noul curriculum urmărește ,,dezvoltarea sensibilității estetice a elevilor, a capacităților dereceptare și exprimare muzicală, prin activități […] concrete, utilizând foarte mult jocul, mișcarea, obiecteleși instrumentele care produc diverse sunete.”
Cu siguranță, există și persoane destul de puțin atrase de muzicǎ, dar și aceștia vor reacționa la anumite acorduri, fie chiar involuntar.
R. Fivaz definește acțiunea receptării artei ca o „cunoaștere în sensul unei cunoașteri care însumează o multitudine de aptitudini ale spiritului de a-și organiza propriul conținut”
Aspectul receptǎrii muzicii la aceastǎ vârstǎ cât mai temeinic, trebuie să fie rodul preocupării susținute a educatorului. Aceasta activitate impune și situații în care copilul trebuie să facă diferențieri analitice, să observe și să asculte atent, senzațiile căpătând caracter conștient.
Deși maturizarea organelor de simț precum urechea, ochiul, corpusculii tactili se definitivează destul de timpuriu în dezvoltarea ontogenetică, dezvoltarea senzațiilor reprezintă un proces în continuă desfășurare. Ca procese psihice elementare senzațiile prezintă, în forma imaginilor simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în timpul acțiunii directe a stimulilor asupra organelor de simț. Școlarul mic manifestă curiozitate senzorială pe baza căreia culege tot mai multe informații și percepe detalii ale realității”, prin senzațiile vizuale, auditive, olfactive, gustative).
Reprezentările alături de percepții și senzații constituie materia primă a gândirii, imaginației și memoriei ca procese și capacități fundamentale a proceselor psihice cognitive. La intrarea în gradinita, copilul posedă numeroase reprezentări despre obiectele, fenomenele și activitățile din mediul înconjurător, dar sunt oarecum confuze pentru că se sprijină pe contactul nemijlocit și permanent cu lumea imediat apropiată.
Cercetările psihologice arată că, multe din fenomenele psihice care apar simultan cu activitatea practică a copilului, sunt dependente de activitatea externă. Copilul se integrează în relațiile sociale însușindu-și o anume experiență numai în procesul activității, în afara căreia el nu poate să cunoască realitatea, nici să trăiască o atitudine față de aceasta, cu atât mai puțin să-și formeze sau să-și modifice trăsături ale personalității.
Educația se realizează prin acțiuni instructive, cea muzicală fiind posibilă prin conținutul programei sale. Cântul și cuvântul se îmbinǎ armonios, valorile muzicale ale cuvintelor fiind puse în evidenta de melodie. Îndrăgite sunt și cântecele care includ mișcări, colindele, cântecele de drumeție, cele care descriu anotimpurile, unele elemente din natură sau mediul inconjurator.
Procesele psihice precum atenția și memoria antrenează voința, ca urmare a exercițiilor de repetare, integrate in activitatile de invatare in vederea realizarii actului muzical. Dornici să fie apreciați, copiii vor depune eforturi deosebite să rețină versurile și să redea melodia.
Pentru că prelcolarii învață și folosesc cuvinte care denumesc ființe, obiecte,fenomene, stări sufletești, etc., muzica are și rolul de repetare și consolidare a pronunției corecte, prin exerciții de dicție, de memorare precum și asocierea noțiunilor cu diferite atribute (explicate înaintea cântǎrii) le îmbogǎțesc vocabularul. Prin intermediul muzicii află șirul diferitelor întâmplări sau evenimente,iar folosirea diferitelor materiale didactice (planșe, diapozitive, etc), va conduce la mai buna înțelegere a mesajului, realizându-se corelarea percepție-reprezentare.
Se urmărește formarea și dezvoltarea vocii și auzului muzical prin valorificarea în practica muzicală vocală și instrumentală a elementelor de limbaj muzical receptate și exprimarea prin muzică.
Percepută ca proces individual continuu, educația muzicală are o importanță deosebită în realizarea celorlalte laturi ale educației, deoarece răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană, de a-șilămuri unele idei, de a-și motiva unele comportamente și de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând,explicând, valorificând sau problematizând.
Scopul final al educației muzicale este atingerea unui standard cât mai ridicat în formarea și modelarea personalității copiilor, cultivarea aptitudinilor și a capacităților de a cunoaște realitatea, învățând pe calea emoțiilor artistice să admire frumosul, să adopte o atitudine civilizată și sensibilă în relațiile cu ceilalți. Emoțiile estetice joacă un rol deosebit în viața omului, iar conținutul trebuie acordat cu mediul social pentru că există atitudini diferite la copiii proveniți din medii diferite de trai, iar diferențele sunt acceptate dacă nu sunt mari. Nu trebuie să fim ,,la unison pentru că o școală uniformă,aceeași pentru toți e în același timp o greșeală și un pericol”.
În această perioadă copilul, în mod neintenționat, cântă pentru a-și asigura bazele senzoriale, fizice și afective ale educației muzicale, urmând ca pe parcurs, să apară analiza și conștientizarea, trecând de la stadiul de a auzi la acela de a asculta și de acânta în mod conștient.
În acest context, s-a stabilit că din cele trei funcții de bază ale educației muzicale, funcția cognitivă are un puternic caracter emoțional și prin operarea cu valori artistice de certă autenticitate, vizeazǎ însușirea unor cunoștințe, priceperi, deprinderi, trăiri și sentimente muzicale în vederea dezvoltării capacităților de receptare și interpretare precum și a memoriei muzicale.
Tonalitatea, ritmul, intensitatea constituie aspecte ce pot influența capacitatea de receptare a muzicii. Un alt aspect în realizarea actului de cultură și educație îl constituie ambianța și starea psihică a prescolarului. Muzica are capacitatea de a stimula, de a provoca și de a creea senzații, stări și imagini. Activitățile antrenante stimulează atenția crescând gradul de receptare.
Cele mai îndrăgite lucrări muzicale sunt cele care implică gestica, mimica și jocul de rol. Decorurile și alte materiale auxiliare fac din copii adevărați actori sau interpreți. Lucrul pe grupe va conduce nu doar la competiție ci și la captarea atenției prin distribuirea sarcinilor, fiecare grupă realizând altceva, încât noutatea situației sǎ nu le permitǎ timp pentru alte preocupǎri. Astfel, unii cântă, alții acompaniază cu jucării muzicale, alții desenează ceea ce le inspiră audiția, etc.
Copiii au o înclinație naturală către muzică, se antrenează cu mare plăcere în activitățile însoțite de melodie. Deși gustul artistic pornește de la joc, treptat se cristalizeazǎ plăcerea estetică de a crea,de a cânta frumos, de a asculta muzica.
Receptarea muzicii începând încă de la vârsta preșcolară reprezintă un prim pas în ceea ce constituie educația muzicală a copiilor, ea fiind importantă deoarece muzica- această „limbă maternă a sufletului omenesc , nu-și propune să formeze genii, ea concură doar la evidențierea valorilor individuale ale copiilor, la pregătirea pentru viață a oamenilor cu personalitate sănătoasǎ”.
„Educația se efectuează întotdeauna prin ceva, la bază trebuie să se afle un oarecare material prin care se acționează asupra copilului. În cazul nostru, acest material este arta muzicii. Dar ea va putea acționa asupra copilului doar atunci când el o va cunoaște, când ea îi va deveni apropiată, înțeleasă. Or, pentru aceasta este nevoie de a o studia. În felul acesta cercul s-a închis – nu e posibilă educația prin muzică în afara educației muzicale propriu-zise, adică fără cultivarea urechii muzicale, a întregului spectru de aptitudini muzicale, fără cunoștințe și deprinderi practice, adică fără o cultură muzicală în sensul specific al noțiunii”, menționează I. Gagim.
III.2.2. Exprimarea prin muzică a copilului preșcolar
“Muzica vorbește atunci când cuvintele nu-ți pot exprima sentimentele.” (Silviu Backy)
Întotdeauna am fost fascinată de felul în care muzica “vorbește” oamenilor și chiar îi determină la acțiuni, deoarece așa cum afirma și Silviu Backy, “când niciun cuvânt nu poate exprima ceea ce simți sau ceea ce trăiești, muzica o poate face pentru că muzica este și are un limbaj unic”.
Muzica este o experiență creativă care implică exprimarea sentimentelor. Copiii nu găsesc adesea cuvintele potrivite pentru a se exprima și au nevoie de căi pozitive de a-și elibera emoțiile, iar muzica este un mijloc potrivit de manifestare a tuturor trăirilor și sentimentelor acestora.
Deoarece muzica este o formă de comunicare nonverbală, prin intermediul sunetelor copiii se pot exprima în muzică utilizând mai multe elemente, precum tonul vocii, ritmul, accentul, fiind una dintre cele mai populare modalități de comunicare la această vârstă.
Prin muzică se comunică trăiri interioare și sentimente puternice, ca dovadă stând și studiile care arată că 30-40% din comunicare se realizează prin intermediul muzicii.
Potrivit constatărilor, exprimarea muzicală este o sursă de trăiri cu efecte benefice asupra sănătății fizice și psihice a copiilor. Astfel, la nivel psihic declanșează dispoziții, sentimente, o gamă variată de trăiri emoționale , în funcție de conținutul mesajului, stimulează gândirea, memoria, atenția, creativitatea, imaginația, susține și mobilizează voința, perseverența, tenacitatea, influențează în mod benefic comportarea și atitudinea, și nu în ultimul rând, relaxează și atentuează stările de tensiune.
III.2.3. Rolul și importanța jocului în manifestările artistice ale preșcolarilor
“Jocul este și o pregătire pentru viața de mai tarziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului” (Mc. Dougall)
Noțiunea de „joc” a reprezentat inițial anumite particularități la diferite popoare, astfel, la vechii greci, cuvântul „joc”, desemna acțiuni proprii copiilor, exprimând în principal, ceea ce noi numim acum „a face năzbâtii, copilării”.
La vârsta preșcolară copiii sunt foarte activi și activitatea lor desfășurată prin joc este foarte necesară pentru dezvoltarea lor fizică și psihică, acesta candtand in principal în reflectarea și transformarea pe plan imaginar a realității înconjurătoare. Jocul nu constituie pentru copil o simplă distracție, jucându-se el cunoaște și descoperă și lumea și viața într-o formă accesibilă și atractivă pentru copil.
Jocul atinge la vârsta preșcolară un nivel superior de dezvoltare, devenind mai mult ca oricând o condiție importantă pentru evoluția ulterioară a copilului. După cum arată A.N. Leontiev : „Jocul devine activitatea principală a copilului deoarece dezvoltarea acestuia stimulează și întreține cele mai importante modificări ale psihicului copilului în cadrul căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare.”
Jocul satisface nevoia de mișcare și de acțiune a copilului, prin el se formează și consolidează o varietate de relații interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora și dezvoltând dorința copilului de a se comporta ca adulții.
Jocul este o metodă valoroasă prin care copilul se poate integra în mediul natural și social și de a înțelege lumea înconjurătoare. Copiii își pot exersa prin joc diferite abilități și calități, precum independența, imaginația, curiozitatea, creativitatea și capacitatea de a rezolva unele probleme.
De asemenea jocul este o bună metodă de explorare a sentimentelor și valorilor personale și de descoperire a aptitudinilor înnăscute ale copilului. Pentru că jocul înseamnă explorare, implică interactivitate, participare directă – prin joc copilul dobândește capacități și experiențe noi, își cultivă spiritul de observație, memoria, atenția, gândirea, dar și spiritul artistic. Perceput ca o activitate lejeră și relaxantă, jocul se va transforma într-o adevărată situație de învățare ce-l va solicita pe copil într-un mod firesc, autentic și atractiv.
Alături de celelalte tipuri de jocuri cu bogate valențe educative, jocul muzical este de o importanță covârșitoare, întrucât este o activitate care produce satisfacții și plăceri, îi atrage și îi interesează, prilejuind copiilor trăiri emoționale din cele mai puternice.
Ca urmare, potențialitățile educative sunt mai mari la jocurile muzicale, decât la celelalte tipuri de jocuri pentru că răspund și unor cerințe muzicale de bază, precum dezvoltarea auzului muzical și a vocii copiilor, dezvoltarea dragostei și a interesului pentru muzică, dezvoltarea simțului ritmic.
Acțiunea jocurilor muzicale este dată de conținutul textului, de elementele limbajului muzical și este pusă în practică de copii și educator. Prin joc, se pot dezvolta deprinderile dobândite de către copii, repertoriul, calitatea interpretării, capacitatea de a transfera materialul receptat în cadrul activităților muzicale în alte domenii. Copiii, în cadrul jocurilor muzicale participă activ și afectiv, se manifestă liber, creativ, își dezvoltă gândirea muzicală, își consolidează și își dezvoltă deprinderile dobândite în activități anterioare, învață să lucreze în echipă, să respecte reguli .
Nu trebuie neglijat nici o clipă adevărul că, pentru copii și nu numai, arta înseamnă mijloc de exprimare, un mijloc de manifestare și exteriorizare a lumii sale interioare, a tendințelor și aspirațiilor sale, care își găsesc în artă o traducere mai directă, uneori mai adecvată decât prin cuvânt.
Printre multe alte forme de realizare a educației estetice, serbările realizate în cadrul gradiniței ocupă un loc important, se situează între cele mai complexe și adecvate forme de manifestare a relației dintre copil și artă.
Fiecare dintre noi am avut parte, în copilărie, măcar de o apariție pe o scenă, oricât de modestă ar fi fost ea. Fiecare dintre noi, în copilărie, am cântat, am spus o poezie în cadrul festiv al unei serbări. Păstrăm în amintire aceste momente ca pe ceva frumos și emoționant.
Copilăria este acea perioadă în care totul este posibil, când visezi să realizezi lucruri mărețe, când nimic nu poate sta în calea afirmării, mai ales ca artiști. Menită să aducă frumosul artistic în viața copiilor, serbarea contribuie prin multiplele sale valențe educative, la educarea estetică a copiilor, la dezvoltarea creativității, a spiritului de colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenență la o echipă în care fiecare copil este pus în fața îndeplinirii unui rol, la dezvoltarea dragostei față de artă.
Serbarea se înscrie în rândul activităților extracurriculare celor mai îndrăgite de copii deoarece antrenează în organizarea și desfășurarea ei toți copiii. Noutatea scenariului, cadrul desfășurării, costumele sunt ocazii în care copiii colaborează cu organizatorul dezvoltându-și capacitățile creatoare, devin din simpli participanți la serbare, organizatori ai aceasteia, ceea ce duce implicit la dezvoltarea unor calități morale cum ar fi tenacitatea și perseverența pentru perfecționarea rezultatelor, îndrăzneala și stăpânirea emoțiilor prin apariția în fața unui public și interpretarea rolului artistic, încrederea în sine prin depășirea timidității și autoconvingerea că se poate mai mult și mai bine, încrederea în ceilalți, spiritul de echipă.
În programul serbărilor din cadrul grădinițelor este bine să participe toți copii chiar dacă unii dintre ei nu au ajuns la performanțe prea mari. Eforturile depuse de copii cu calități artistice mai slab dezvoltate nu trebuie neglijate. Includerea lor în program este o dovadă de încredere și încurajare. Apariția lor pe scenă, în fața publicului va fi pentru ei un prilej de mare bucurie și vor căuta să facă față cerințelor la fel ca și ceilalți.
Serbarea este întotdeauna o sărbătoare în viața copiilor. Momentele de intensă trăire, aplaudate cu căldură de părinți, nasc în sufletul preșcolarilor aspirația la armonie și bucurie ce va contribui la construirea personalității.
Serbarea reprezintă o formă de manifestare a artei, iar implicarea în artă a copiilor este asociată cu dezvoltarea abilităților cognitive, a gândirii critice și a aptitudinilor verbale. Stimularea prin experiențe artistice conectează mai profund copiii la lumea lor, îmbunătățeste motivația, concentrarea, încrederea în sine și lucrul în echipă.
Arta este atât o formă de joc, bine delimitate de reguli care pot fi dobândite prin învățare, cât și un domeniu al libertății, în care mintea și corpul sunt mobilizate pentru a răspunde la întrebări complexe – întrebări la care, uneori, doar arta poate răspunde: Ce este important sau frumos? De ce ne mișcă ceva? Cum pot ajunge să văd ceea ce văd? De ce simetria oferă un sentiment de plăcere?
Copiii trebuie învățați să iubească arta, ea îi va ajuta să se înțeleagă mai bine unii pe alții și le va oferi o deschidere spre noi moduri de a vedea lumea, creând o bază pentru legăturile sociale și integrarea în comunitatea din care fac parte.
IV. Cercetarea aplicativă privind valențele formative ale activităților muzicale
IV.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
Pornind de la tendințele de modernizare și perfecționare a activității școlare, a creșterii rolului său în pregătirea pentru viață, în această lucrare îmi propun să evidențiez rolul, valențele activităților muzicale, atât sub raport informativ cât și formativ- educativ.
Lucrarea valorifică experiența pe care am acumulat-o în cadrul practicii pedagogice desfășurate în grădiniță, precum și rezultatele unei cercetări concrete desfășurate în învățământul preșcolar.
Am pornit de la ideea organizării unui studiu privind contribuția și implicarea jocului muzical în activitatea de învățare la preșcolarii de grupă mare .
În conformitate cu obiectivul menționat, s-a început de la ipoteza lucrării conform căreia : utilizarea jocurilor muzicale în activitatea de învățare are un caracter formativ, influențând pozitiv dezvoltarea proceselor psihice (cognitive,afective,volitive) ale preșcolarului, contribuind astfel la pregătirea lui pentru muncă și viață.
Pornind de la această ipoteză, obiectivele urmărite în lucrare au vizat:
măsurarea achizițiilor preșcolarilor în domeniul educației muzicale, a deprinderilor și priceperilor specifice activității muzicale, înainte de desfășurarea experimentului;
utilizarea jocurilor muzicale ca activitate pentru fixarea cunoștințelor, respectând cerințele organizării și desfășurării unui joc muzical;
modalități de dezvoltare a principalelor procese psihice, rolul jocului muzical în dezvoltarea creativității preșcolarilor;
contribuția jocului muzical la consolidarea cunoștințelor copiilor și la dezvoltarea deprinderilor muzicale;
remedierea dificultăților întâmpinate de copii în parcurgerea conținuturilor specifice activității muzicale prin utilizarea jocului;
realizarea unor jocuri muzicale propuse de mine pentru optimizarea procesului instructiv-educativ în grădiniță;
inițierea copiilor în problemele actului de creație muzicală prin intermediul unor metode specifice (jocuri muzicale de creație);
măsurarea și evaluarea progreselor înregistrate în urma experimentului;
evidențierea rolului și eficienței jocului muzical în realizarea activitatilor muzicale a preșcolarilor;
stimularea interesului, a dragostei față de muzică, dezvoltarea capacității copiilor de a descoperi, aprecia și crea frumosul.
IV.2. Metodologia cercetării
VI.2.1. Eșantionul și caracteristicile sale
Pentru a demonstra funcțiile formative ale jocului didactic muzical, studiul s-a realizat pe un lot de 29 de preșcolari, din care 16 fete și 13 baieți. Grupa pe care am realizat cercetarea reprezintă un grup social format încă din grupa mică și destul de bine inchegat ulterior în grupa mijlocie. Cei 29 de preșcolari de grupă mare, participanți la cercetarea întreprinsă, sunt omogeni ca vârstă, naționalitate și mediu de proveniență.
Grupul de copii realizează cu succes anumite sarcini în funcție de natura și dificultatea lor, între ei stabilindu-se relații de cooperare, comunicare și simpatie. Se ajută între ei, dorința lor fiind ca toți să obțină rezultate bune și foarte bune. Se observă constribuția educatoarei grupei, care folosește permanent discuția în grup, decizia în grup și nu în ultimul rând tratarea individului în și prin grup.
VI.2.2. Determinarea metodelor și procedeelor de lucru
În vederea realizării obiectivelor propuse am utilizat următoarele metode: observația, conversația, analiza deprinderilor și cunoștințelor dobândite, metode statistice, jocul didactic.
Astfel, cu ajutorul observației folosită permanent atât la activitățile muzicale cât și în activitățile diferențiate mi-am propus să urmăresc:
relația cu ceilalți copii în joc, relația copil- educator și alți adulți; modul de integrare a copilului în colectiv;
gradul de participare la activități: plăcere, indiferență, suspiciune, sensibilitate față de frumos; prezența curiozității, al respectului, admirației, responsabilității;
capacitatea de a acționa în conformitate cu anumite cerințe formulate de educator;
relații preferențiale;
tipuri de comunicare verbală afectivă;
tipuri de cooperare (pasiv,activ, ajutorarea altora).
capacitatea de percepere, spiritul de observație, volumul reprezentărilor;
stadiul de dezvoltare a operațiilor gândirii: rapiditatea, flexibilitatea și fluiditatea gândirii;
expresivitatea orală, capacitatea de memorare, stabilitatea atenției, interesul motivației pentru cunoștințe noi;
Pentru ca datele să fie corect intocmite am respectat următoarele condiții:
Observarea s-a desfășurat după un plan bine stabilit, datele au fost consemnate imediat, s-au selectat notițele observațiilor curente de interpretarea lor psihologică și pedagogică, s-au urmărit momente diferite din activitatea copilului și confruntarea acestora cu datele.
Cu ajutorul convorbirii am cules informații legate de calitățiile gândirii copilului, atitudinea față de sarcinile trasate, informații pentru înțelegerea motivelor interne ale conduitei, a preferințelor pentru anumite jocuri desfășurate în activitatea muzicală, relațiilor dintre copii, climatului socio-afectiv din familie, influențele mediului social mediat asupra copilului, impresiile copilului în legatură cu anumite evenimente și întâmplări.
În practica educațională această metodă s-a particularizat în funcție de profilul psihologic de vârstă și caracteristicile individuale ale subiectului abordat. Desfășurată liber sau dirijat, convorbirea a relevat o serie de aspecte profunde, într-un timp relativ scurt.
Prin analiza deprinderilor și cunoștințelor însușite de către preșcolari am obținut informații despre lumea interioară a elevului, despre bogăția de idei și imaginația sa, caracteristicile spiritului de observație, logica gândirii, capacitatea de concentrare a atenției, de aplicare în practică a cunoștințelor însușite.
Analiza acestor cunoștinte ale activităților am realizat-o după următoarele criterii:
– nivelul cunoștințelor însușite;
– gradul de formare a priceperilor și deprinderilor;
– expresivitatea, precum și progresele înregistrate de fiecare copil de la o etapă la alta.
Cu ajutorul activităților desfășurate s-a putut determina cât de bine poate realiza copilul lucrul cerut, deci s-au obținut informații asupra posibilităților psihice și comportamentale prezente, iar prin deducție, ținând cont de legile psihologice ale stabilității aptitudinilor, s-a putut formula un prognostic asupra viitoarelor posibilități de realizare ale persoanei respective.
Am tins să găsesc metode și procedee care să contribuie la pătrunderea copiilor în arta muzicii, artă ce tăinuiește posibilități inestimabile de realizare a educației muzicale a copiilor preșcolari , ținând seama totodată de curriculum.
Metodele educației muzicale reprezintă acțiuni ale pedagogului, îndreptate spre dezvoltarea și formarea culturii muzicale a copilului, ele se întemeiază pe acțiunea reciprocă activă dintre educator și copil. Educatorul trebuie să țină cont de cerințele individuale, de interesele și experiența copilului în organizarea activității muzicale. Metodele folosite urmăresc scopul de a educa atitudinea estetică față de muzică, de a trezi reacții emoționale, sensibilitate muzicală, de a îndemna la aprecieri, la interpretarea expresivă. Aceste elemente ale muzicalității generale se manifestă cât se poate de timid la început și se modifică odată cu vârsta.
Personal consider că odată cu vârsta se schimbă și metodele pe care le folosim în activitățile cu copiii, care sunt variate și depind de sarcinile didactice concrete, de caracterul diferitelor tipuri de activitate muzicală, de aceea trebuie să alegem corect metodele de lucru pe care le folosim în vederea obținerii rezultatelor dorite la sfârșitul activităților.
Cu ocazia fiecărei întâlniri am încercat să obțin informații despre nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite până la acel moment de către copii precum și al progreselor făcute de aceștia.
VI.2.3. Etapele desfășurării cercetării
Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic de tip constatativ- formativ. Experimentul folosit cu cei 29 de preșcolari de grupa mare de Grădinița cu program normal din Tileagd a cuprins 3 etape:
A.Etapa inițială care a avut un caracter constatativ;
B.Etapa propriu-zisă cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice și a întregii personalități a copiilor;
C.Etapa finală care avut un caracter comparativ cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimentului formativ.
A. Etapa inițială a avut scopul de a stabili punctul de pornire în desfășurarea demersului experimental, de constatare a cumulului de cunoștințe, priceperi și deprinderi dobândite de copii până la momentul respectiv.
B. Etapa propriu-zisă are un pronunțat caracter formativ, constând în organizarea și desfășurarea de jocuri didactice muzicale. Aceste jocuri s-au folosit pentru optimizarea procesului formativ în vederea dezvoltării proceselor psihice ale preșcolarilor.
C. Etapa finală a constat în desfășurarea unor activități constatatoare care urmăresc compararea rezultatelor obținute după organizarea și desfășurarea jocurilor didactice, cu rezultatele primelor activități desfășurate.
În etapa inițială al experimentului am utilizat două opere spre a fi audiate și pe care le-am folosit ulterior ca material în intocmirea și chestionarea preșcolarilor în vederea colectării datelor necesare pentru detectarea punctului de pornire în acest proces, chestionar pe care l-am aplicat vualat și fără ca preșcolarii să simtă vreo presiune.
În timpul audiției, copilul ia aminte la toate aspectele muzicii, pentru că receptarea acesteia reprezintă o activitate interioară exterm de complicată, ce se desfășoară în timp cu participarea imaginației, percepției, atenției, memoriei, emoțiilor, voinței, gândirii. Fiecare dintre aceste procese îndeplinește o funcție specifică în cadrul activității generale să dezvolte treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică.
Operele utilizate în activitatea de audiție muzicală au fost "Dimineața"- de Evdard Grieg și "Anotimpurile" – de Antonio Vivaldi.
Audierea unei lucrări muzicale în cadrul activității a inclus următoarele momente:
pregătirea copiilor pentru audiție;
audierea propriu – zisă;
comentarea audiției;
reaudierea piesei (după caz).
Efectiv și binevenit am fost folosit procedeul închiderii ochilor în timpul audierii și cuvântul prin care ajutam copiilor să-și formeze imaginea artistică corespunzătoare. Acest procedeu presupune pătrunderea în sensul lucrării, „detectarea” mesajului artistic – înțelegerea de către copil că muzica trebuie nu numai audiată ci și auzită, că tot astfel cum compozitorul învață a crea muzica, după cum interpretul învață a o cânta, la fel ascultătorul trebuie să învețe a o asculta. Cerințele pe care le-am pus în fața copiilor spre ai mobiliza întrega ființă au fost: să fie atent, să-și imagineze, să gândească și să memorizeze.
Eficiența procedeelor experimentale a fost măsurată prin analiza logico-comparativă a rezultatelor de la o etapă la alta.
În etapa experimentală propriu- zisă am desfășurat cu grupul de copii mai multe activități muzicale, în care am încercat ca pe lângă metodele și procedeele utilizate în mod obișnuit să introduc și jocul didactic atât ca metodă cât și ca procedeu.
Țin să menționez faptul că acest experiment s-a desfășurat pe parcursul mai multor luni, dat fiind faptul că am avut ocazia de a lucra cu această grupă mai mult timp, iar educatoarea grupei mi-a permis să particip la mai multe activități nu doar muzicale, ci și la alte activități, lucru ce mi-a ajutat în a-i observa pe copii și în alte contexte.
Experimentul a urmărit să constate dacă jocul didactic contribuie la creșterea eficienței activităților muzicale și ce aspecte sunt mai mult influențate de practicarea lui:
– volumul și calitatea cunoștintelor;
– deprinderile de a rezolva corect sarcinile propuse;
– perspicacitatea și creativitatea.
Am încercat să determin fiecare copil să participe din proprie inițiativă, încercând să îi captez atenția și a-l determina să-și manifeste voința necesară ducerii la bun sfârșit a ceea ce are de făcut. În selectarea și aplicarea jocurilor muzicale am avut în vedere următoarele obiective:
să corespundă nivelului de dezvoltare psihică și pregătirii preșcolarilor de grupă mare;
să le trezească interesul, fie prin conținutul urmărit, fie prin elemente ludice;
să fie jocuri cât mai variate pentru a le menține mereu interesul, pentru a preveni plictiseala și a le lărgi câmpul formativ-educativ.
Interesul copiilor în cadrul jocului, fie că este în perechi, colectiv sau într-un grup restrâns, este susținut de întrecere, de a obține rezultate cât mai bune.
Pentru elaborarea modelelor de activități prin care am realizat cercetarea am ținut cont în primul rând de principiile didactice care scot în relief nuanțele educației muzicale ce o deosebesc esențial de instruirea științifică: principiul intuiției, principiul corelației muzicale cu viața, principiul unității, principiul accesibilității, însușirii conștiente și active, a sistematizării și gradației, principiul realizării educației estetice, morale, intelectuale și fizice.
Obiectivele generale și de referință care urma să fie realizate cu copiii în baza experimentului de formare le-am orientat spre respectarea ritmului propriu de evoluție a fiecărui copil și satisfacerea necesităților afective, spre stimularea activității muzicale, susținerea curiozității și a dorinței de a asculta și a trăi anumite emoții pozitive.
Pe parcursul experimentului mi-am concetrat atenția asupra următoarelor obiective de referință, orientate spre educația copiilor prin intermediul muzicii:
să descopere lumea înconjurătoare prin intermediul auzului;
să intoneze cântecele pentru copii;
să acompanieze ritmic cântecelelele;
să exprime prin mișcare starea sufletească creată de muzica audiată;
înțelegerea și interpretarea expresivă de către copii a jocului muzical învățat, redând prin mișcări ritmice corespunzătoare înălțimea sunetelor;
La alegerea lucrărilor pentru activitatea de muzică am ținut cont de următoarele cerințe :
– să fie o adevărată operă de artă și să-i atragă pe copii;
– să fie justificată din punct de vedere pedagogic ( adică să-i învețe pe copii lucruri necesare și folositoare);
– să joace un anumit rol educativ.
Conținutul și structura operelor muzicale care au fost alese pentru realizarea experimentului corespund cerințelor psiho-pedagogice.
Deoarece educația muzicală presupune contactul direct, nemijlocit al copiilor cu materialul studiat m-am străduit să propun copiilor lucrări variate (vocale, instrumentale, vocal-instrumentale), care să-i ademenească prin frumusețe, iar în continuare să-i facă să simtă, să trăiască acele taine miraculoase ascunse de muzică. Desigur că la selectarea muzicii am ținut cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.
Consider ca trebuie menționat și faptul că pentru desfășurarea activităților propuse pe aria de stimulare „Muzică” am ales cel mai liniștit colț al camerei de grupă. La dispoziția copiilor stau următoarele materiale: instrumente muzicale pentru copii, ilustrații cu diferite sărbători și tradiții ce au în compoziție și o latură muzicală, fotografii ale compozitorilor și interpreților autohtoni și străini, ilustrate cu instrumente muzicale, etc.
Situațiile de joc dinamizau activitatea transformînd-o într-o activitate artistică interesantă, captivantă, creativă. De exemplu am avut cazuri în timpul activităților de copii care “dirijau” cu plăcere, folosind mișcări găsite de el însuși, corul de copii. Ori în calitate de „compozitor” alcătuia o melodie demonstrând valențele artistice proprii.Cel mai mult însă copiilor le plăcea rolul de „interpret”. În urma acestor situații de joc la copii s-a îmbogățit imaginația și gândirea.
Cântul în viața copiilor are o deosebită importanță. Am abordat în cadrul activităților o tematică variată și bogată de cântece cu privire la natură și viața animalelor, la grădiniță, în familie și desigur din folclorul copiilor („Plai natal” – E.Romanescu, „Stejarul” din folclor, etc.).
Prin intermediul folclorului muzical am încercat să trezesc copiilor capacitatea de a reda lumea în crearea imaginii muzicale, spontanietatea și firescul în crearea desenelor ritmice și melodice, calități ce impun anumite criterii de selecție a repertoriului destinat educației muzicale a copiilor.
Accesibilitatea constă în respectarea capacităților muzicale ale copiilor, de percepție auditivă și redare vocală, precum și a posibilităților de înțelegere și asimilare a textului. Deoarece copiii preșcolari înțeleg mai greu imaginile artistice auditive oricât de accesibile ar fi ele pentru adulți, am folosit în cadrul activităților cântece ale căror texte ușurează înțelegerea conținutului, pentru ca muzica să fie percepută în mod activ și conștient. În această privință m-a ajutat „Curiculum – ul educației copiilor în instituțiile preșcolare de diferite tipuri”. Valoarea artistică a cântecului pentru copii rezultă din frumusețea melodiei și a poeziei în îmbinarea lor practică. Pentru formarea simțului, a trăirii în timpul cântării am folosit procedee metodice precum cântarea cu solist, cântarea în dialog, situația de joc, jocurile muzicale, interpretarea pe fragmente.
La însușirea cântecului am ținut cont de astfel de momente :
familiarizarea cu conținutul cântecului;
anunțarea titlului cântecului;
interpretarea model;
analiza cântecului;
reluarea înterpretării model;
însușirea pe fragmente sau integral al cântecului;
consolidarea cântecului.
Pentru însușirea eficientă a cântecului, mai întâi de toate prezentăm copiilor materialul stimul pentru familiarizarea copiilor cu conținutul cântecului prin conversație, povestire, ghicitoare sau prin descrierea unor ilustrații, machete, etc. În urma acestor procedee metodice copiii recepționau mai bine, răspunzând la întrebări interesați de cele expuse. După ce anunțăm titlul și autorul piesei muzicale, interpretam mai întâi model pentru ca copiii să asculte și să observe mimica, respirația, pauzele, etc. Aici foarte mult m-a ajutat metoda situației de joc, când copiii fiind atrași de melodie și situație, cântau mai cu suflet și mai cu dorință.
Inițiind o scurtă conversație în vederea înțelegerii mesajului cântecului copiii erau puși în situația de a căuta răspuns la întrebări de a formula răspunsurile însușind în felul acesta anumite competențe, educându-le concomitent și calități pozitive (răbdarea, modestia, onestitatea, etc, etc.) influențate de formarea intelecuală a copiilor.
În cea mai mare măsură la însușirea cântecului după auz am apelat la folosirea metodelor demonstrației și exercițiului. Demonstrația, legată fiind strâns de respectarea principiului intuiției, constă în prezentarea materialului muzical-vocal pe fragmente și integral, respectând, neapărat, toate criteriile unei interpretări model: de emisie, respirație, dicție, poziție și expresivitate, trăire emoțională. Exercițiul ca metodă în acest caz îl foloseam pentru a relua un fragment al cântecului sau integral împreună cu copiii până la însușirea lui deplină. Desigur că pentru ca aceste metode să fie mai eficiente am folost și explicația, conversația, povestirea și descrierea.
Pentru a nu permite însușirea greșită a cântecului, sesizând, corectam pe loc greșelile întâlnite, de aceea mai întâi lucram cu ei frontal, apoi pe grupe și individual, încheind cu interpretarea în colectiv. Am urmărit să fac, ca până la urmă copiii să cânte în sensul „originar” al noțiunii, adică să intoneze muzica nu atât cu vocea, cât cu sufletul.
Jocurile folosite în cadrul activităților muzicale asigurau un cadru atractiv de formare a deprinderilor muzicale atât prin cerințele și regulamentele stabilite, cât și prin formarea titlului. Titlul de fapt a construit un prim punct de atracție a copiilor spre joc, care sugera sarcina ce trebuie îndeplinită (de ex. „Bate ca mine”, „Cântă ce auzi”, „Lanțul”).
Am organizat diferite feluri de jocuri muzicale. De exemplu :
jocuri sugerate de melodie (”Deschide urechea bine”, „Câte unul pe cărare”,);
jocuri sugerate textul cântecului („La pădure”, “Ne jucam cu degetelele”);
jocuri sugerate de ritm („Lanțul”);
jocuri axate pe exerciții („Bate ca mine”);
jocuri axate pe audiție („Câte voci auzi?”, „Cine a cântat?”, „Ghicește instrumentul”).
Tehnologia didactică în desfășurarea jocurilor a fost cea obișnuită.
Așadar în însușirea jocurilor muzicale axate pe cântece am ținut cont de următoarele momente :
realizarea cântecului ales pentru joc;
demonstrarea sau explicarea jocului;
executarea în colectiv.
Practica mi-a dovedit că în grădiniță, învățarea cântecului concomitent cu mișcarea se face în defavoarea însușirii temeinice a lui. Copiii sunt tentați să efectueze doar mișcările pe care le așteaptă cu nerăbdare, acordând cântecului o importanță scăzută. Învățându-i prealabil cântecul jocului asigurăm nu numai asociația conștientă în mișcările corespunzătoare a elementelor ce se cer subliniate, ci și afirmarea spiritului inventiv al copiilor .
Pentru a dezvolta la copii perceperea de a determina înălțimea sunetului am folosit în jocuri clopoțeii și alte instrumente muzicale care reproduc diferite înălțimi (cu ajutorul clopoțeilor copiii trebuie să spună care clopoțel „cântă” cu sunet mai înalt, care cu sunet mai jos).
Ca să continue și în afara grădiniței linia educativă și cea a dezvoltării muzicale, am organizat impreună cu educatoarea grupei și părinții o întâlnire în cadrul căreia am discutat aceste aspecte ale influenței pe care o are muzica asupra copiilor și asupra valențelor formative ale acesteia. Împreună cu educatoarea grupei am încercat să îi conștientizăm pe părinții că tot ceea ce înglobează lumea sunetelor preșcolarilor chiar și în afara grădiniței îi pot influența într-un fel sau altul. Întâlnirea copilului cu muzica nu se sfârșește odată cu ieșirea lui din grădiniță, dimpotrivă, anume în afara ei intră în oceanul sonor. Muzica răsună pretutindeni și permanent și nu întotdeauna muzica auzită în stradă, acasă etc.; va fi o continuare favorabilă celei din grădiniță. E firesc faptul, că mediul este astăzi îmbibat de muzică, care nu respectă întotdeauna legile superioare ale artei. Părinții trebuie să țină cont de acest lucru și să vină în ajutor educatorilor în formarea gustului artistic la copii. Mai ales că anume această muzică este mai captivantă pentru gusturile neformate ale copiilor, se așează mai ușor în ureche și nu necesită mare efort intelectual. E o problemă acută care se rezolvă doar în conlucrarea educatorilor cu părinții copiilor.
VI.3. Prezentarea, prelucrarea și interpretarea datelor
Cercetarea efectuată a urmărit determinarea valențelor formative ale jocurilor didactice muzicale în activitatea de învățare, influențând pozitiv dezvoltarea proceselor psihice (cognitive, afective, volitive) ale preșcolarilor. Educația pentru valori presupune o construcție valorică a personalității fiecărui individ, întemeiată pe valorile general-umane (adevărul,binele, frumosul) și tradiționale (solidaritatea, armonia, sinceritatea, etc), deoarece muzica este un mijloc de neînlocuit în această direcție.
Din această perspectivă s-au operaționalizat conceptele pe dimensiuni și indicatori, pentru a fi verificate empiric: cunoașterea modului în care subiecții folosesc conceptele valorice în aprecierea muzicii, care este interesul copiilor față de muzică, cum recepționează diferitele caractere a melodiilor și care este dispoziția lui interioară, care sunt tendințele manifestate în universul valoric al muzicii.
Verificarea acestor concepte, dimensiuni s-a realizat prin metoda anchetei prin chestionar cu 29 de copii a unei grupe mari din Grădinița cu program normal din comuna Tileagd. Așadar, populația respectivă a fost supusă unei evaluări de diagnostificare a posibilităților muzicii în dezvoltarea personalității copiilor. Întrebările din chestionar s-au formulat ținându-se cont de "Curriculum-ul educației copiilor în instituțiile preșcolare de diferite tipuri".
În rezultatul chestionării, tot odată, am depistat care sunt lacunele, golurile ce stagnează procesul instructiv-educativ pentru a putea, în continuare, să-mi orientez viziunea profesională spre realizarea unui proces de educație muzicală formativ-educativ, adică spre formarea unui suflet nobil care să poată percepe muzica ca pe o artă vie și plastică.
Experimentul s-a desfășurat statisticii pedagogice în trei etape:
– etapa de constatare ;
– etapa de formare ;
– etapa de control .
În continuare voi prezenta întrebările chestionarului implicat în experiment:
1. Câte feluri de caractere ale muzicii cunoști? (Maiestos, solemn, de glumă, duios, liniștit, de marș, gingaș).
2. Ce imagine ți-ai creat audiind muzica? ("Dimineața în sat"- melodie populară)
3. Ce feluri de dansuri cunoști? Enumără.
4. Cântă un cântec compus de tine.
5. Ce te învață muzica?
6. Bate ca mine.
7. De ce omul cântă?
8. Ce instrumente muzicale cunoști?
9. Ce dispoziție ți-a creat melodiile audiate? ("Anotimpurile" – Vivaldi)
10. Ce este muzica?
Barem: Inferior – răspunde la 1-3 întrebări;
Mediu – răspunde la 4-6 întrebări;
Superior – răspunde la 8-10 întrebări
TABEL Nr.1 Nivelul de cunoștințe la etapa de constatare a experimentului
Barem
Am efectuat evaluarea respectivă, în formă de conversație, într-un mod vualat, pentru a nu stresa psihicul copilului. Întrebările de diagnosticare a nivelului de cunoștințe și abilități ale copilului preșcolar cu ajutorul cărora am desfășurat experimentul de constatare m-au ajutat să stabilesc punctele de pornire. În urma efectuării primei etape a experimentului am constatat că copiii nu au cunoștințe suficiente despre muzică. Niciunul dintre ei nu a putut să răspundă la întrebarea "Ce este muzica", definind-o printr-un termen general ("Când cânți", "Pianul"), nu știu să distingă, să compare piesele muzicale cu caracter diferit, doar câțiva copii au numit felurile de dans, cu greu deosebesc instrumentele muzicale cunoscute după auz, nu știu să definească dispoziția omului în dependență de caracterul melodiei. Copiii cântă fără a simți și a trăi emoțiile dictate de cântec, în muzică ei disting doar elementul distractiv, dar nu o percep ca pe ceva ce ține de dispoziția interioară a omului.
Din răspunsurile copiilor rezultă că, numai cinci copii sunt apreciați prin calificativul "superior".
Experimentul de formare. În urma analizei datelor din chestionarul efectuat asupra copiilor în etapa inițială, s-a trecut la dezvoltarea și aplicarea activităților cu scopuri formativ-dezvoltative ce prevedeau însușirea modalităților generalizate de acțiune a muzicii; receptarea de ansamblu și diferențiată a conținutului muzicii; interpretarea prin căutare independentă a mijloacelor de reproducere expresivă; atitudinea creativă față de muzică, dezvoltarea calităților artistice sub influența ei. Astfel, am urmărit, prin intermediul muzicii, scopul de a rezolva obiectivele înaintate și să-i obișnuiesc treptat pe copii cu anumite modalități particulare, concrete de acțiune, care, la rândul lor, contribuie direct la dezvoltarea artistică a copiilor.
În cadrul activităților efectuate am pornit în prim pas de-ai face pe copii să înțeleagă ce este muzica, de unde vine ea și care-i menirea ei. În această direcție, am povestit copiilor "Legenda cântecului" relatată de L.Rebreanu. (Anexa 1). Această legendă le-a făcut cunoștință copiilor cu originea cântecului și i-a făcut să înțeleagă geneza spirituală a lui, adică pornit din dorință mare din suflet și pentru suflet.
Tot în scopul de a-i face pe copii să înțeleagă că muzica este reflectoare nu numai a realității înconjurătoare, dar și a lumii interioare a omului, am cerut mereu copiilor, să povestească despre trăirile interioare în clipele de acțiune directă a muzicii.
Am participat impreuna cu grupa de prescolari si cu educatoarea acesteia la diverse plimbari, in care am efectuat cu copii diferite sarcini cu caracter muzical, prima sarcină fiind cea de a audia sunetele care ne înconjurau. Relatez mai jos un fragment din această activitate:
"Ascultați în liniște, copii. Mai efectiv va fi, dacă veți închide ochii și ve-ți asculta… Lumea în care trăim noi este plină de sunete. Ceea ce se află în jurul nostru poate fi nu numai văzut, ci și auzit. Auzind putem judeca despre un lucru sau altul fără a-l vedea. E de ajuns să auzim cum sună, adică după "vocea", pentru că și lucrurile neînsuflețite au vocea lor, nu numai omul, animalele și păsările…
Ascultați vântul… Oare el nu spune că este "supărat"?.. Cum este vocea lui?… ("groasă"," grea" sau invers "vesel aleargă printre pomi", ("ușoară","subțire", parcă fluieră)…) "
Astfel am experimentat și alte lucruri: ploaia, frunzele copacului, clopotul bisericii, trenul, automobilul, ciocanul, pașii, nu numai în sânul naturii,ci și în anumite momente al activităților petrecute în grădinița de copii.
Aceste activități m-au ajutat să formez copiilor cunoștințe despre necesitatea sunetului în viața omului. Omul nu poate trăi fără sunet, dacă ar fi izolat total de sunet, posibil că ar pieri. Muzica este și ea sunet, mai multe sunete armonios împletite. Treptat, la alte activități am vorbit copiilor despre sunetele produse de om. Copiii au primit informații despre faptul că orice sunet produs de om (fie cu vocea, fie în alt mod) conține neapărat ceva din starea (dispoziția) interioară a omului. "Ascultă pașii…(după viteză, puterea lor, etc) Ce gânduri are omul? Care este dispoziția lui interioară? (este agitat, grăbit, neliniștit sau invers cal, liniștit,sau poate că e căzut pe gânduri)".
Treptat, de la o activitate la alta, forma lucrului auditiv s-a modificat în funcție de dezvoltarea muzicală a copiilor, in felul acesta am format la copii ceea ce este esențial în arta sonoră – capacitatea (de loc ușoară) de a putea asculta, urmări, căutând un sens, un conținut celor auzite.
Ca prim lucru si foarte important a servit înțelegerea corectă a însușirii temei pentru cunoașterea și asimilarea muzicii, astfel am contribuit și la formarea comportamentelor neuropsihice: verbal, cognitiv, social, motor și afectiv.
O importanță deosebită au avut, în calitate de lucru pe acasă, propunerile de audiere în familie a unor melodii de diferit gen. Copii cereau părinților de a le găsi și pune la dispoziție muzica propusă respectiv, de mine, care să corespundă criteriilor pedagogice de selecționare. Astfel am tins să educ copiilor spiritul de observație, tendința de a căuta, de aconvinge, voința și perseverența.
Tot în perioada experimentului de formare am fost cu copii la spectacolele muzicale organizate in cadrul Scolii Generale nr.1 , unde am vizionat "Fata babei și fata moșneagului" – de Ion Creangă si "Cocoșelul neascultător" – de Ion Lucian. După vizionare, întorcându-ne la grădiniță, am desfășurat cu copii o conversație cu scopul dezvoltării receptivității a atenției vizuale și auditive, a perceperii de a numi care sunt calitățile bune și care rele, de a le grupa, a priceperii de receptare și determinare a caracterului muzical în cântecele cântate de personaje, dezvoltarea sensibilității pentru muzică, distingerea dispoziției după vizionarea spectacolului, trezirea dragostei și respectului față de teatru.
Experimentul de control. Chestionarea (aceeași ca la începutul experimentului) efectuată sub formă de întrbări mi-a permis să vrific ce au însușit copii pe parcursul experimentului de formare, care este nivelul lor de educație muzicala și care este capacitatea de a coopera cu aceste cunoștințe, deprinderi și priceperi, de a le folosi și ale transpune în jocuri și alte activități.
Chestionarea copiilor utilizată la sfârșit de experiment în scopul evaluării copiilor mi-a arătat că ei au un interes deosebit pentru muzică, găsind motivația pentru audirea muzicii, a cântului. Sunt satisfăcută de răspunsutile copiilor, deoarece, copiii au înțeles muzica ca pe ceva serios, fără de care nu se poate trăi. Dacă la începutul experimentului copiii nu au putut să spună aproape nimic despre aceea ce este muzica, apoi la sfârșitul experimentului, ei m-au imprensionat prin răspunsurile lor: "Muzica e ritm", "Muzica e sunet", " Muzica sunt multe sunete frumoase", "Muzica e mișcare", "Muzica e dispoziția noastră".Iar la întrebarea "De ce omul cântă?" copii au răspuns: "…pentru că ii este dor", "…penteru că e bucuros". "…pentru că e trist", "… pentru că vrea să danseze",etc, ceea ce dovedește că copii au înțeles că muzica îl însoțește pe om pe întregul parcurs al vieții și la bine și la rău, este ceva fără de care omul nu poate exista.
Copiii, acum știu să aprecieze care este dispoziția în dependență de caracterul muzicii audiate sau cântate, pot să diferențieze la auz dispoziția omului (după pași,lovitura ciocanului, închiderea ușii, spălatul veselei). Asta rezultă că obiectivele puse în fața copiilor s-au soldat cu succes, ceea ce dovedește că copii au înțeles importanța și necesitatea sunetului în viața noastră.
Jocurile "Ghicește cine cântă", "Cântă ceva, compus de tine", "Ce instrument răsună?", "Bate ca mine" au devenit îndrăgite de copii, jucându-se deseori, și în afara activității propriu-zise, în timpul plimbărilor, din propria inițiativă.
În rezultatul experimentului, copii au devenit mai sensibili, mai receptivi, mai emoționali, mai bogați spiritual, iar calitățile pozitive acum sunt mai evidențiate în acțiunea lor practică.
Cercetarile privind rolul jocurilor muzicale in scop formativ au evidentiat intr-un mod pozitiv dezvoltarea proceselor psihice ale copiilor. Cercetarile efectuate mai arata ca profilul artistic al copilului este influentat de formarea lui intelectuale.
Rezultatele obținute la aprecierea și analiza evaluării le-am determinat folosind, din nou, tehnica prelucrării matematice și statistice. Dacă în cadrul experimentului de constatare au reușit să rezolve sarcinile înaintate doar 17,24% din eșantion, apoi în urma experimentului de formare, cunoștințele copiilor au crescut până la 55,17%. În fond, aceasta analiza demonstrează creșterea eficienței demersului didactic efectuat cu grupa de prescolari.
TABEL Nr.2 Nivelul de cunoștințe la etapa de control a experimentului
Barem
V. Concluzii
Dintre toate funcțiile pe care le îndeplinește muzica funcția supremă rămâne a fi cea educativă. Acest lucru îi permnite să ocupe un loc important în viața societății, în edificarea și înălțarea spiritului uman.
Muzica este un mijloc de cunoaștere a omului, iar copilul studiind-o va studia însăși viața, universul interior al ei. Nimic nu este mai în măsură să ne facă a cunoaște sufletul omului decât muzica.
Problemele legate de funcțiile educative ale artei muzicale au rădăcini istorice adânci. Poate fi socotit acest fapt că muzica posedă un potențial mare în planul formării calităților personalității al preșcolarilor. Sunt importante și esențiale posibilitățile artei muzicale în trezirea și dezvoltarea interesului, atracției și simțului dragostei față de animale , păsări, semeni, părinți.
Conținutul muzicii îl constituie emoțiile, sentimentele, stările sufletești, trăirile omului, produse de sunetul ei în momentul receptării astfel formând chipul personalității copilului.
Muzica este făuritoarea caracterului copilăresc, fiind de natură expresivă, ea trezește, cele mai nobile gânduri și emoții mai profunde decât orice alte cunoștințe.
Sensul primordial în realizarea sarcinilor înaintate în cadrul activităților muzicale este alegerea criteriilor de selecționare a operelor muzicale:accesibilitatea, valoarea artistică și educativă.
În formarea personalității copiilor prin muzică se vor utiliza nu numai metodele pedagogice de bază ci și un șir de metode specifice acestui gen de artă.
Predarea muzicii se va efectua pornind de la natura muzicii și atunci vom educa și forma personalități cu înalte și sublime aspirații umane.
Cercetarea arată că profilul copiilor este influențat de formarea lor intelectuală, dezvoltarea gândirii, percepției, memoriei muzicale.
Consider că a simți și înțelege muzica reprezintă o maturizare în plan intelectual, volitiv, ce se formează cu desăvârșire în rezultatul cunoașterii muzicii.
VI. Bibliografie
A., Dragu, S., Cristea, ,,Psihologie și pedagogie școlară”, Ovidius University Press, Constanța, 2002
A., Motora-Ionescu, E., Tudosie, A., Scornea, “Metodica predării muzicii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965
A.N., Leontiev, „Probleme de psihologia copilului de vârstă preșcolară ”, Editura de stat Pedagogie și Psihologie, 1948
Barna, A., Antohe, G., “Curs de pedagogie”, Ed. ISTRU, Galați, 2003
C., Cucoș, “Educația estetică”, Editura Polirom, 2014
Carcea, M., Dorofte,T., Tiron, E., Neagu, C., “Introducere în pedagogie. Manual pentru tehnică și profesională”, Ed. ”GH.ASACHI”, Iași, 2001
D., Salade, “Educația prin artă și literatură”, E.D.P.,1973
D., Salade, R., Ciurea, “Educația prin artă și literatură”, E.D.P., București, 1973
G., Aldea, G., Munteanu, “ Didactica educației muzicale în învățământul primar”, E.D.P., București, 2004
George Breazul- “Observații relative la învățământul muzical”
I, Velica, D., Todea, “Educație muzicală. Metodica predării muzicii”- Syllabus pentru învățământ la distanță
I., Bradu, ,,Muzicoterapia receptivă”, Editura Romcartexim, București, 1997
I., Csire, ,,Educația muzicală din perspectivele creativității”, Universitatea de Muzică, București, 1998
I.,Gagim, „Dimensiunea psihologică a muzicii”, Editura Timpul, Iași, 2003
Ion Gagim, Omul în fața muzicii, Bălți – 2000
J., Lupu, „Educarea auzului muzical dificil”, Editura didactică și pedagogică”, București, 1984
L., Catarig, “Îndrumător metodic pentru educația muzicală în gimnaziu”, Editura Universității din Oradea, 2001
L., Muntean, “Educație muzicală și metodică- suport de curs”, Editura Universității din Oradea, Oradea
L., Muntean, ”Muzica în școala de azi”, Editura Media Musica, 2013
Programe școlare revizuite pentru clasele I-II Educație Muzicală, Consiliul Național Pentru Curriculum,M.E.C.T., București, 2003
R., Fivaz, , L’ordre et la volupté. Essai sur la dynamique esthétique dans les arts les arts et dans les sciences, Presses Polytechniques Romandes, Lausanne, 1986
U., Șchiopu, “Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967
V., Vasile, ,,Curs de Metodica educației muzicale”, Uniunea Națională de Muzică, București, 2001
V., Vasile, “Curs de metodica educației muzicale”, Universitatea Națională de muzică, București, 2000
V., Vasile, “Metodica educației muzicale”, E.D.P., București, 2004
Webografie
http://dexonline.ro/
http://silviubacky.com/exprimarea-sentimentelor-prin-muzica/
http://www.mariposakids.ro/educatia-prin-joc-poveste-si-arta.html
http://forpedia.ro/showthread.php?2650-4)-Educatia-estetica-(in-scoala-in-mass-media-de-catre-institutiile-abilitate)
http://biblioteca.regielive.ro/referate/muzica/educatia-muzicala-componenta-principala-a-educatiei-estetice-47636.html
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/EDUCATIA-ESTETICA52224229.php
Anexe
Anexa nr.
„Legenda cântecului” – V.Rebreanu
„Spun bătrânii că demult ciobenii dintr – un sat, cum venea primăvara, plecau cu oile la munte și nu se mai întorceau. Azi așa, mâine așa satul ajunsese în primejdie de a rămîne fără flăcăi. Într- un târziu taina a fost dezlegată : zâna pădurii dorea să se mărite, mirele însă trebuia să îndeplinească o condiție esențială, să știe să cânte. Aici cântecul era necunoscut, nu se știa nici ce înseamnă acest cuvînt, cântec și neputând îndeplini dorința frumoasei zâne, era sortit să piară. Jalea ce cuprinse satul a fost înlăturată de un tânăr păcurar, cel mai chipeș și mai îndrăzneț, care și- a luat turma și a pornit s-o pețiască. Zâna l-a supus la cele mai felurite probe. Flăcăul se dovedește neîntrecut la toate: e harnic, îndrăzneț, iute la minte. Mai rămânea ultima probă, să cânte. Cum nici el, ca nimeni din satul lui, nu auzise de așa ceva, își dă seama că e pierdut și durerea cea mare nu e aceia că dispare el, ci pentru satul său, care nu mai are nici o scăpare. Cu inima frântă, spre a-și lua rămas bun de la codru ce pentru el însemna întreaga lume, rupe o creangă și o duce la buze ca într-un ultim sărut. Dar minune ! Creanga începe să cânte. Și tot codrul, și toată lumea se umplu de cântecul ei. Vrăjită, zâna îl îmbrățișează fericită că și- a găsit mirele. De atunci primăvara întreg satul care a învățat cele mai frumoase cântece, când scoate oile la munte se adună într – o sărbătoare plină de lumini, celebrează acel moment fără seamă, care e descoperirea cîntecului”
Anexa nr.
Intrebările chestionarului
1. Câte feluri de caractere ale muzicii cunoști? (Maiestos, solemn, de glumă, duios, liniștit, de marș, gingaș).
2. Ce imagine ți-ai creat audiind muzica? ("Dimineața în sat"- melodie populară)
3. Ce feluri de dansuri cunoști? Enumără.
4. Cântă un cântec compus de tine.
5. Ce te învață muzica?
6. Bate ca mine.
7. De ce omul cântă?
8. Ce instrumente muzicale cunoști?
9. Ce dispoziție ți-a creat melodiile audiate? ("Anotimpurile" – Vivaldi)
10. Ce este muzica?
Barem: Inferior – răspunde la 1-3 întrebări;
Mediu – răspunde la 4-6 întrebări;
Superior – răspunde la 8-10 întrebări.
Anexa nr.
Plai natal
1.Dacă vreți, mă fac fulg de nea
Dacă vreți, mă o fac rândunea
Dacă vreți, mă fac o floricea de cais
Să v-aduc povestea mea de vis.
Dacă vreți, mă fac un spic de grâu
Să mă plimb prin spice pân’ la brâu
Dacă vreți, mă fac o floare de liliac
Să-nfloresc la toată lumea-n prag
Ref: Vreau să cânt, vreau să dansez
Pentru plaiul meu moldovenesc
Pentru frați, pentru surori
Pentru această grădină cu flori
2.Eu sunt floare mică de pe plai
Și vă cânt cu dulcele meu grai
Am o țară mândră cu parfum de gutui
Mai frumoasă țară-n lume nu-i.
Dacă vreți, mă fac fulg de nea
Dacă vreți, mă fac o rândunea
Dacă vreți, mă fac o floricea de cais
Să v-aduc povestea mea de vis.
Ref:X2
VI. Bibliografie
A., Dragu, S., Cristea, ,,Psihologie și pedagogie școlară”, Ovidius University Press, Constanța, 2002
A., Motora-Ionescu, E., Tudosie, A., Scornea, “Metodica predării muzicii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965
A.N., Leontiev, „Probleme de psihologia copilului de vârstă preșcolară ”, Editura de stat Pedagogie și Psihologie, 1948
Barna, A., Antohe, G., “Curs de pedagogie”, Ed. ISTRU, Galați, 2003
C., Cucoș, “Educația estetică”, Editura Polirom, 2014
Carcea, M., Dorofte,T., Tiron, E., Neagu, C., “Introducere în pedagogie. Manual pentru tehnică și profesională”, Ed. ”GH.ASACHI”, Iași, 2001
D., Salade, “Educația prin artă și literatură”, E.D.P.,1973
D., Salade, R., Ciurea, “Educația prin artă și literatură”, E.D.P., București, 1973
G., Aldea, G., Munteanu, “ Didactica educației muzicale în învățământul primar”, E.D.P., București, 2004
George Breazul- “Observații relative la învățământul muzical”
I, Velica, D., Todea, “Educație muzicală. Metodica predării muzicii”- Syllabus pentru învățământ la distanță
I., Bradu, ,,Muzicoterapia receptivă”, Editura Romcartexim, București, 1997
I., Csire, ,,Educația muzicală din perspectivele creativității”, Universitatea de Muzică, București, 1998
I.,Gagim, „Dimensiunea psihologică a muzicii”, Editura Timpul, Iași, 2003
Ion Gagim, Omul în fața muzicii, Bălți – 2000
J., Lupu, „Educarea auzului muzical dificil”, Editura didactică și pedagogică”, București, 1984
L., Catarig, “Îndrumător metodic pentru educația muzicală în gimnaziu”, Editura Universității din Oradea, 2001
L., Muntean, “Educație muzicală și metodică- suport de curs”, Editura Universității din Oradea, Oradea
L., Muntean, ”Muzica în școala de azi”, Editura Media Musica, 2013
Programe școlare revizuite pentru clasele I-II Educație Muzicală, Consiliul Național Pentru Curriculum,M.E.C.T., București, 2003
R., Fivaz, , L’ordre et la volupté. Essai sur la dynamique esthétique dans les arts les arts et dans les sciences, Presses Polytechniques Romandes, Lausanne, 1986
U., Șchiopu, “Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967
V., Vasile, ,,Curs de Metodica educației muzicale”, Uniunea Națională de Muzică, București, 2001
V., Vasile, “Curs de metodica educației muzicale”, Universitatea Națională de muzică, București, 2000
V., Vasile, “Metodica educației muzicale”, E.D.P., București, 2004
Webografie
http://dexonline.ro/
http://silviubacky.com/exprimarea-sentimentelor-prin-muzica/
http://www.mariposakids.ro/educatia-prin-joc-poveste-si-arta.html
http://forpedia.ro/showthread.php?2650-4)-Educatia-estetica-(in-scoala-in-mass-media-de-catre-institutiile-abilitate)
http://biblioteca.regielive.ro/referate/muzica/educatia-muzicala-componenta-principala-a-educatiei-estetice-47636.html
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/EDUCATIA-ESTETICA52224229.php
Anexe
Anexa nr.
„Legenda cântecului” – V.Rebreanu
„Spun bătrânii că demult ciobenii dintr – un sat, cum venea primăvara, plecau cu oile la munte și nu se mai întorceau. Azi așa, mâine așa satul ajunsese în primejdie de a rămîne fără flăcăi. Într- un târziu taina a fost dezlegată : zâna pădurii dorea să se mărite, mirele însă trebuia să îndeplinească o condiție esențială, să știe să cânte. Aici cântecul era necunoscut, nu se știa nici ce înseamnă acest cuvînt, cântec și neputând îndeplini dorința frumoasei zâne, era sortit să piară. Jalea ce cuprinse satul a fost înlăturată de un tânăr păcurar, cel mai chipeș și mai îndrăzneț, care și- a luat turma și a pornit s-o pețiască. Zâna l-a supus la cele mai felurite probe. Flăcăul se dovedește neîntrecut la toate: e harnic, îndrăzneț, iute la minte. Mai rămânea ultima probă, să cânte. Cum nici el, ca nimeni din satul lui, nu auzise de așa ceva, își dă seama că e pierdut și durerea cea mare nu e aceia că dispare el, ci pentru satul său, care nu mai are nici o scăpare. Cu inima frântă, spre a-și lua rămas bun de la codru ce pentru el însemna întreaga lume, rupe o creangă și o duce la buze ca într-un ultim sărut. Dar minune ! Creanga începe să cânte. Și tot codrul, și toată lumea se umplu de cântecul ei. Vrăjită, zâna îl îmbrățișează fericită că și- a găsit mirele. De atunci primăvara întreg satul care a învățat cele mai frumoase cântece, când scoate oile la munte se adună într – o sărbătoare plină de lumini, celebrează acel moment fără seamă, care e descoperirea cîntecului”
Anexa nr.
Intrebările chestionarului
1. Câte feluri de caractere ale muzicii cunoști? (Maiestos, solemn, de glumă, duios, liniștit, de marș, gingaș).
2. Ce imagine ți-ai creat audiind muzica? ("Dimineața în sat"- melodie populară)
3. Ce feluri de dansuri cunoști? Enumără.
4. Cântă un cântec compus de tine.
5. Ce te învață muzica?
6. Bate ca mine.
7. De ce omul cântă?
8. Ce instrumente muzicale cunoști?
9. Ce dispoziție ți-a creat melodiile audiate? ("Anotimpurile" – Vivaldi)
10. Ce este muzica?
Barem: Inferior – răspunde la 1-3 întrebări;
Mediu – răspunde la 4-6 întrebări;
Superior – răspunde la 8-10 întrebări.
Anexa nr.
Plai natal
1.Dacă vreți, mă fac fulg de nea
Dacă vreți, mă o fac rândunea
Dacă vreți, mă fac o floricea de cais
Să v-aduc povestea mea de vis.
Dacă vreți, mă fac un spic de grâu
Să mă plimb prin spice pân’ la brâu
Dacă vreți, mă fac o floare de liliac
Să-nfloresc la toată lumea-n prag
Ref: Vreau să cânt, vreau să dansez
Pentru plaiul meu moldovenesc
Pentru frați, pentru surori
Pentru această grădină cu flori
2.Eu sunt floare mică de pe plai
Și vă cânt cu dulcele meu grai
Am o țară mândră cu parfum de gutui
Mai frumoasă țară-n lume nu-i.
Dacă vreți, mă fac fulg de nea
Dacă vreți, mă fac o rândunea
Dacă vreți, mă fac o floricea de cais
Să v-aduc povestea mea de vis.
Ref:X2
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Universul Sonor AL Prescolarilor (ID: 160915)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.