UNIVERSITY OF AGRONOMICAL SCENCES AND VETERINARY MEDICINE OF BUCHAREST [627608]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI
TEZĂ DE DOCTORAT
CERCETĂRI PRIVIND FACTORII CARE
INFLUENȚEAZĂ CALITATEA PRODUSELOR
AGRICOLE PROVENITE DIN GRÂU ȘI PORUMB ÎN
CÂMP ȘI DEPOZIT
Doctorand: [anonimizat]:
Prof. univ. Dr. ROȘCA Ioan
București
2019
ȘCOALA DOCTORALĂ INGINERIA ȘI
MANAGEMENTUL RESURSELOR VEGETALE ȘI
ANIMALE
Domeniul: Agronomie
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
2
UNIVERSITY OF AGRONOMICAL SCENCES AND VETERINARY MEDICINE OF BUCHAREST
DOCTORAL THESIS
RESEARCH ON FACTORS INFLUENCING THE
QUALITY OF AGRICULTURAL PRODUCTS PROV IDED
FROM WHEAT AND FOREST IN THE FIELD AND
DEPOSIT
PhD – student: [anonimizat]:
Professor Dr. ROȘCA Ioan
Bucharest
2019
DOCTORAL SCHOOL ENGINEERING AND
MANAGEMENT OF VEGETABLE AND ANIMAL
RESOURCES
Domain: Agronomy
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
3
UNIVERSITÉ DES SCIENCES AGRONOMIQUES ET MÉDECINE VÉTÉRINAIRE DE BUCAREST
THESE DE DOCTORAT
RECHERCHE SUR LES FACTEURS INFLUANT SUR LA
QUALITÉ DES PRODUITS AGRICOLES FOURNIS À
PARTIR DE BLÉ ET DE FORÊTS DE TERRAIN ET DE
DÉPÔTS
Doctorant: ANDRONE (MUNTEANU) Roxana
Coordinateur scientifique:
Prof. univ. Dr. ROȘCA Ioan
Bucarest
2019
ECOLE DE DOCTORAT INGENIERIE ET
GESTION DES RESSOURCES VEGETALES ET
ANIMALES
Domaine: Agronomie
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
4
C U P R I N S
REZUMAT 13
SUMMARY 17
RÉSUMÉ 21
INTRODUCERE 25
Partea I : STUDIUL BIBLIOGRAFIC 28
CAPITOLUL I. STUDIUL CALITĂȚII PRODUSELOR CEREALIERE 30
1.1. Considerații generale privind cerealele (Grâu, porumb). Răspândire ,
suprafețe, producție, soiuri cultivate 30
1.2.Importanța porumbului și grâului în alimentație 33
1.3.Conceptul de calitate 39
1.3.1.Politici și orientări privind calitatea 40
1.3.2.Factorii și funcțiile calității 40
1.3.3.Factorii care influențeaz ă calitatea 41
1.3.4.Tipuri de depozite pentru cereale 42
1.3.5.Amenajarea spațiilor destinate depozitării 48
1.3.6. Înregistrarea cantitativă și calitativă 52
1.4. Indicatorii de apreciere a valorii cerealelor 59
CAPITOLUL II. IMPORTANȚA DEPISTĂRI I, ÎN CÂMP ȘI DEPOZIT A
FACTORILOR CARE DETERMINĂ PRODUCEREA DE MICOTOXINE 60
2.1. Biogeneza micotoxinelor 60
2.2. Formarea micotoxinelor 61
2.3.Importanța dăunătorilor în producerea de daune și pagube, în condiții de
câmp și depozit 68
2.3.1.Principa lii dăunători 68
2.3.2.Dăunătorii secundari 71
2.3.3.Principalii dăunători care determină, în câmp, apariția de micotoxine 77
2.3.4.Principalii dăunători din depozite care determină apariția de micotoxine 86
2.4.Influența factorilor abiotici asupra apa riției micotoxinelor 87
2.5.Influența factorilor intrinseci asupra apariției micotoxinelor 88
2.6.Descrierea mucegaiurilor cu potențial toxicogen 93
2.7.Legislația U.E. și natională a micotoxinelor 98
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
5
Partea a -II-a: CERCETĂRI PROPRII 104
OBIECTIVEL E ȘI SCOPUL CERCETĂRILOR 106
CAPITOLUL III. REZULTATE PRIVIND INFLUENȚA DĂUNĂTORILOR
ASUPRA DEZVOLTĂRII MICOTOXINELOR ÎN CÂMP ȘI DEPOZIT , LA
PORUMB ȘI GRÂU 107
3.1. Introducere 107
3.1.1.Considerații generale privind fuzarioza 107
3.1.2.Metoda de luc ru 109
3.1.3.Folosirea 109
3.1.4.Generalități 109
3.1.5.Principiul testului 109
3.1.6.Compoziția chitului 110
3.1.7.Materiale necesare 110
3.1.7.1.Mențineri 110
3.1.7.2.Indici ai instabilității sau deteriorării reactivilor 111
3.1.7.3.Pregătirea p robelor 111
3.1.7.4.Test și protocol 112
3.2.Material și metodă 113
3.3.Rezultate și concluzii 115
CAPITOLUL IV. DETERMINAREA CONTAMINĂRII MICROBIENE A
GRÂULUI ȘI PORUMBULUI 117
4.1. Introducere 117
4.2. Material și metoda de lucru 117
4.2.1. Materi al necesar 117
4.2.2. Mucegaiurile producătoare de aflatoxine 119
4.2.3. Aflatoxinele – analiza calitativă 121
4.2.4. Inoculare și incubare 122
4.2.5. Extracție 123
4.3. Rezultate și discuții 124
CAPITOLUL V. DETERMINAREA CONTAMINĂRII CU MICOTOXINE
PRIN METODA ELISA 129
5.1. Introducere 129
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
6
5.2. Metoda de lucru 129
5.2.1.Principiul metodei 130
5.3. Rezultate și discuții 131
5.4. Concluzii 132
CAPITOLUL VI. TESTAREA ȘI VERIFICAREA MATERIALULUI DE
REFERINȚĂ PRIN METODA ELISA 133
6.1.Introducer e, materiale și metodă de lucru 133
6.2. Rezultate și discuții 134
6.3. Concluzii 135
CAPITOLUL VII. CONCLUZII FINALE 136
BIBLIOGRAFIE 138
ANEXA I . LISTA TABELELOR DIN T EZĂ 145
ANEXA II . LISTA FIGURILOR DIN T EZĂ 147
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
7
TABLE OF CONT ENTS
REZUMAT 13
SUMMARY 17
RÉSUMÉ 21
INTRODUCTION 25
Part I : BIBLIOGRAPHIC STUDY 28
CHAPTER I. QUALITY STUDY OF CEREAL PRODUCTS 30
1.1.General considerations
looking cereals (wheat,corn). Spreading ,areas,production,varieties cultivated 30
1.2. Importance maize and wheat into the nutrition 33
1.3 .Quality concept 39
1.3.1. Policies and guidelines looking quality 40
1.3.2. Factors and functions quality 40
1.3.3 Factors that influence quality 41
1.3.4 Types of warehouses for cereals 42
1.3.5.Assessment of storage areas 48
1.3.6. Quantitative and qualitative recording 52
1.4 . Indicators of appreciation of cereal value 59
CHAPTER II . THE IMPORTANCE OF THE DEPRESSION, IN THE FIELD AND
STORAGE OF THE FACTORS WHICH DETERMINE THE PRODUCTIO N OF
MICOTOXINS 60
2.1. biogenesis mycotoxins 60
2.2. formation mycotoxins 61
2.3.Important into the causing damage and damage , in under field
conditions and deposit 68
2.3.1 . Primary pests 68
2.3.2 Secondary workers 71
2.3.3. Primary pests that cause the appearance of mycotoxins in the field 77
2.3.4.Principal pests from deposits that cause the appearance of mycotoxins 86
2.4.The Influence of Abiotic Factors on Mycotoxins 87
2.5.Influence of intrinsic factors on the appearance of mycotoxins 88
2.6.Description of molds with potential toxicogen 93
2.7. EU and national mycotoxins legislation 98
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
8
Part II: OWN RESEARCH 104
OBJECTIVES AND PURPOSE OF RESEARCH 106
CHAPTER III. RESULT OF THE INFLUENCE OF DANGERS ON THE
DEVELOPMENT OF MICOTOXIN S IN THE FIELD AND DEPOSIT, IN DRY
AND GRU 107
3 .1. Introduction 107
3 .1.1. General Counseling on Fuzariosis 107
3 .1.2. Working Method 109
3 .1.3.Using 109
3 .1.4.Generalities 109
3 .1.5. Test principle 109
3 .1.6 . Putty composition 110
3 .1.7 . Required materials 110
3 .1.7.1.Management 110
3 .1.7.2.Indication of instability or deterioration of reagents 111
3 .1.7.3. Sample preparation 111
3 .1.7.4.Test and protocol 112
3 .2.Material and method 113
3 .3.Result and conclusions 115
CHAPTER IV . DETERMINATION OF MICROBIAL CONTAMINATION OF
GRASS AND CEREBLE 117
4 .1. Introduction 117
4 .2. Material and method of work 117
4 .2.1. Material Required 117
4 .2.2. Aflatoxin producing molds 119
4 .2.3. Aflatoxins – qualitative analysis 121
4 .2.4. Inoculation and incubation 122
4 .2.5. Extraction 123
4 .3. Results and discussions 124
CHAPTER V. DETERMINATION OF MOTOXY CONTAMINATION BY
META ODA ELISA 129
5 .1. Introduction 129
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
9
5 .2. Working method 129
5 .2.1. Method principle 130
5 .3. Results and discussions 131
5 .4. Conclusions 132
CHAPTER V I. TESTING AND VERIFICATION OF REFERENCE MATERIAL
BY ELISA METHOD 133
6 .1. Introduction,Material and Working method 133
6 .2. Results 134
6 .3. Conclusions 135
CHAPTER VII. FIN ALE CONCLUSIONS 136
BIBLIOGRAPHY 138
ANNEX I . LIST OF TABLES IN THE THESIS 145
ANNEX II LIST OF THESIS FIGURES 147
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
10
RÉSUMÉ
REZUMAT 13
SUMMARY 17
RÉSUMÉ 21
INTRODUCTION 25
Partie I : ÉTUDE BIBLIOGRAPHIQUE 28
CHAPITRE I ÉTUDE DE QUALITÉ DES PRODUITS CÉRÉALES 30
1.1. Considérations général sur céréales ( blé , maïs ). Épandage , superficie ,pro
duction , variétés cultivées 30
1.2 Importance maïs et blé en nutrition 33
1.3 Qualité .Conceptul 39
1.3.1 Politiques et lignes direc trices sur qualité 40
1.3.2 Facteurs et fonctions qualité 40
1.3.3.Facteurs influencer qualité 41
1.3.4 Types d' entrepôts pour céréales 42
1.3.5 . Évaluation des zones de stockage 48
1.3.6. Enregistrement quantitatif et qualitatif 52
1.4. Indica teurs d'appréciation de la valeur des céréales 59
CHAPITRE II. L'IMPORTANCE DE LA DÉPRESSION, DANS LE DOMAINE
ET LE STOCKAGE DES FACTEURS QUI DÉTERMINENT LA
PRODUCTION DE MICOTOXINES 60
2.1. Biogenèse mycotoxines 60
2.2. Formation mycotoxines 61
2.3.Im portan en causant des dommages et dommages , dans des conditions de
terrain et dépôt 68
2.3.1 Organismes nuisibles primaires 68
2.3.2 Travailleurs secondaires 71
2.3.3 Organismes nuisibles primaires provoquant l’apparition de mycotoxines
sur le terrai n 77
2.3.4.Organismes nuisibles principaux des dépôts qui provoquent l'apparition de
mycotoxines 86
2.4.Influence des facteurs abiotiques sur les mycotoxines 87
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
11
2.5.Influence des facteurs intrinsèques sur l'apparition des mycotoxines 88
2.6.Descripti on des moisissures potentiellement toxiques 93
2.7.Législation européenne et nationale sur les mycotoxines 98
Partie II: PROPRE RECHERCHE 104
OBJECTIFS ET OBJET DE LA RECHERCHE 106
CHAPITRE II I. RÉSULTATS SUR L'IMPACT DES DANGERS SUR LE
DÉVELOPPEMEN T DES MICOTOXINES EN TERRAIN ET DÉPÔT , À SEC
ET À GRU 107
3 .1. Introduction 107
3 .1.1 Conseils généraux sur la fuzariose 107
3 .1.2 Méthode de travail 109
3 .1.3.Utilisation de 109
3 .1.4.Generality 109
3 .1.5 Principe du test 109
3 .1.6 Composi tion du mastic 110
3 .1.7 Matériel requis 110
3 .1.7.1.Management 110
3 .1.7.2.Indication d’instabilité ou de détérioration des réactifs 111
3 .1.7.3 Préparation des échantillons 111
3 .1.7.4.Test et protocole 112
3 .2.Matériel et méthode 113
3 .3. Résultats et conclusions 115
CHAPITRE IV . DÉTERMINATION DE LA CONTAMINATION MICROBIENNE DE
GAZON ET DE CÉRÉBLE 117
4 .1. Introduction 117
4 .2. Matériel et méthode de travail 117
4 .2.1. Matériel requis 117
4 .2.2. Moule produisant de l'aflatoxin e 119
4 .2.3. Aflatoxines – analyse qualitative 121
4 .2.4. Inoculation et incubation 122
4 .2.5. Extraction 123
4 .3. Résultats et discussions 124
CHAPITRE V. DÉTERMINATION DE LA CONTAMINATION MOTOXY 129
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
12
PAR ELISA METAODA
5 .1.Introduction 129
5 .2.Méthode de travail 129
5 .2.1.Principe de la méthode 130
5 .3.Résultats et discussions 131
5 .4. Conclusions 132
CHAPITRE V I. RECHERCHE SUR LE TEST ET LA VÉRIFICATION DE LA
MÉTHODE ELISA À L'AIDE D'UN MATÉRIAU DE RÉFÉRENCE 133
6 .1 Introduction, matériel et méthode de travail 133
6 .2. Résultats et discussions 134
6 .3. Conclusions 135
CHAPITRE VII . CONCLUSIONS FINALES 136
RÉFÉRENCES 138
ANNEXE I. LISTE DES TABLEAUX DE LA THÈSE 145
ANNEXE II . LISTE DES CHIFFRES DE LA THÈSE 147
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
13
R E Z U M A T
CERCETĂRI PRIVIND FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CALITATEA
PRODUSELOR AGRICOLE PROVENITE DIN GRÂU ȘI PORUMB ÎN CÂMP ȘI
DEPOZIT
Doctorand: ANDRONE (MUNTEANU) Roxana
Conducător științific: Prof. univ.Dr. ROȘCA Ioan
Cuvinte cheie: Micotoxine ,soiuri de grâu și porumb, agrosisteme, test ELISA, test HPLC,
indici de calitate.
Lucrarea de față cu tema ,, Cercetări privind factorii care influențează calitatea produselor
agricole provenite din grâu și porumb în câmp și depozit,, reprezintă un stud iu aprofundat asupra
producerii, contăminarii și depistării cu micotoxine asupra grâului și porumbului.
Tillelia contraversa este cea mai păgubitoare specie pentru grâu producatoare pentru
piticirea grâului și care în prezent este mult răspândită în unele județe ale țării, deosebindu -se de
celelalte specii de Tillelia printr -o serie de însușiri biologice dar și prin faptul că nu poate fi
distrusă prin tratamentele chimice obișnuite, aplicate seminței de grâu, cu Criptodin.
De asemenea loturile cu Ustilago tritici (tăciunele zburator al grâului), și Ustilago nuda
(tăciunele zburător al orzului) sunt boli care se transmit în câmp prin intermediul seminței
infectate cu miceliul ciupercilor, localizat în embrion. Aceste două. Ambele ciuperci se combină
prin tr atamente hidrotermice sau cu produse speciale pe bază de oxatinină. Ciupercile
producătoare de mălura și tăciunii sunt periculoase, transmițand boala respectivă culturilor
viitoare, dar ele provoacă lucrătorilor alergii respiratorii și astm bronșic.
Specii le de Fusarium sunt cele mai răspândite și mai periculoase pentru cerealele păioase
sunt și anume Fusarium roseum var cerealis cu formele : graminearum, culmorum și avenaceum
care produc putrezirea spicelor și boabelor, contribuind la scăderea germinației semințelor de
cereale păioase, atât înainte cât și după depozitare. În anii cu primăveri reci și prelungite apare
frecvent Fusarium nivale care infecteaza și spicele de grâu, orz și secară, datorită stragnării zăpezii
mai mult pe câmp.
Datorită microflorei saprofite cerealele păioase contaminează semințele de la formare
până la recoltare, cu localizare în tegumente și în țesuturile mai profunde ale embrionului.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
14
Microfloră constituită dintr -un mare număr de genuri și specii de bacterii și ciuperci în timpul
treieratului, manipulării și transportului, aderă pe semințe, pe fragmentele acestora dar și pe cele
care prezintă fisuri. De asemenea se mai pot izola numeroase alte genuri și specii de ciuperci
saprofite între care : A tenuissima , Cepfalosporium gramineu m, Acremoniella atra, Curvularia spp.,
Epicoccum purpurascens, Helminthosporium spp., Stemphyllium spp., Trichothecium roseum,
Trichoderma viride, Geotrichum candidum, Sporobolomyces roseus ș.a. Speciile de Alternaria sunt
cele mai frecvente, rareori lipsi nd din semințele de grâu, orz, secară, ovăz, după recoltare.
Deși nu provoacă daune în timpul păstrării, Ustilago maydis , care produce tăciunele
comun al porumbului, și de Sorosporium holci –sorghi , ce produce tăciunele prăfos sau tăciunele
paniculelor, acesti doi tăciuni prezintă o importanță pentru porumbul de sămânță, deoarece se
transmit în culturi și se pot localiza pe știuleții sau boabele de porumb depozitate.
Pentru știuleții de porumb cea mai periculoasă este fuzarioza producătoare diferite
specii de Fusarium si anume: Fusarium moniliforme, Fusarium roseum, Fusarium graminearum,
Fusarium tricinctum , cu impact de putrezire în diferite grade a semințelor. Fusarium moniliforme
la porumb infectrează știuleții sub formă de insule risipite pe acestea pr oducând crăparea
boabelor. Putrezirea aproape totală a știuleților, începând de la vârf spre bază produsă Fusarium
roseum, Fusarium graminearum,Fusarium avenaceum ca și Fusarium tricinctum , iar culoarea
boabelor devine roșie -vișinie -deschis sau Rubinie – închis. Dacă infecția a fost puternică si s -a
produs de timpuriu, păsunile care învelesc știuleții rămân lipite de boabe și prezinta pete negre de
diferite mărimi iar boabele infectate sunt lipsite de germinație, cu o valoare nutritivă foarte
scăzută, iar ciupercile aflate pe ele elaborează micotoxine foarte periculoase pentru sănătatea și
viața animalelor și omului.
Au fost selectate aleatoriu probe din Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), Regiunea S -V
Oltenia , Constanța. Acestea au fost testate în perio ada 2012 -2015.
Obiectivele principalele au fost:
– Utilizarea aparaturii și metodelor de analiză ELIZA și HPLC;
– Depistarea dăunătorilor de depozit;
– Studiul bibliographic cu privire la implicațiile miceților și micotoxinelor în
agricultură;
– Gradul de polua re cât mai scăzut pentru furaje și alimente;
– Utilizarea cât mai rapidă a rezultatelor de cercetare de către producător,
procesator, consumator.
– Optimizarea tehnologiei de protecție pentru creșterea producției și calității
cerealiere;
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
15
Teza de doctorat es te structurată pe două părți : prima parte include partea bibliografică,
iar cea de -a doua este axată pe cercetările proprii fiind structurată in șapte capitole.
Capitolul I, “Studiul calității produselor cerealiere „ prezentând importanța porumbului și
grâului, conceptul de calitate, tipurile de depozit și indicii de apreciere a calității cerealelor.
Capitolul II, denumit „ Importanța depistării, în câmp și depozit a factorilor care
determină producerea de micotoxine” cuprinde biogeneza și formarea micoto xinelor, dăunătorii
principali și cei secundari, factorii biotic și abiotici.
Capitolul III “Rezultate privind influența dăunătorilor asupra dezvoltării micotoxinelor în
câmp și depozit , la porumb și grâu”. În acest capitol sunt prezentate speciile de Fusarium și
rezulatele obținute în experimentări.
În capitolul IV „ Determinarea contaminării microbiene a grâului și porumbului”
evidențiindu -se studiul efectuat în cadrul stațiunii Moara Domnească din județul Ilfov. De
asemenea sunt prezentate și rezultat ele obtinute prin tehnicile de analiză microbiologică,
cantitativă și calitativă .
Rezultate obtinute în acest studiu au fost confirmate în laboratorul de cercetare din cadrul
Institutul de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecția Plantelor .
Capitolul V cu t itlul „ Determinarea contaminării cu micotoxine prin metoda ELISA” este
facută analiza a 58 probe grâu, porumb și produse derivate, privind incidența în alimente a 2
micotoxine: Aflatoxina B 1 și Zearalenona.
Produsele alimentare luate în studiu au fost: bo abe de porumb și grâu pentru
determinarea Aflatoxinei, iar făină de grâu, produse de panificație și cerealele pentru breakfast
pentru determinarea Zearalenonă. Determinările au făcute prin metoda ELISA iar rezultate au fost
confirmate în cadrul IBA Bucureș ti .
Capitolul VI, intitulat “ Testarea și verificarea materialului de referință prin metoda
ELISA “ a fost dedicat testării soiurilor de porumb prin metoda ELIZA provenite din jude țele
Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), Regiunea S -V Oltenia și Const anța.
Capitolul VII cu tema „Concluziile finale” se extrag urmatoarele:
1. Principalele ciuperci patogene care produc pagube însemnate culturilor de cereale,
transformând recoltele în surse de contaminare cu micotoxine, fac parte din
următoarele genuri: Fusa rium (fuzarioze), Tilettia (mălura), Ustilago (tăciuni), Puccinia
(rugini), Claviceps purpurea (cornul secarei), Penicillium (mucegaiuri), Aspergillus
(mucegaiuri).
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
16
2. Limita maxima admisibilă Fusariotoxine pentru cereale, conform directivei (CE) nr
1126/200 7 din 28 septembrie 2007 (de modificare a Regulamentului (CE) nr
1881/2006), este de 1,25 mg / kg (ppm).
3. Conținut puțin DON sa inregistrat la variantele, aplicații la rata de 2 l / ha la creștere
Etapa BBCH 31 -33 decat la variantele, aplicarea la rata de 3 l / ha (în creștere stadiul
BBCH 61).
4. Produsele alimentare studiate au fost: boabe de porumb și grâu pentru aflatoxină, făină
de grâu, produse de panificație și cereale pentru a determina zearalenona.
Determinările au fost efectuate prin metoda ELISA la Institutul de Bioresurse
Alimentare din București. Aflatoxina B1 a fost decelată la 33% din probele analizate cu
valoarea maxima de 2,0 μg/kg la boabele cde grau si prumb și minima de 0,5 μg/kg.
Zearalenona a fost decelată la 17% din probe cu valori cupr inse în intervalul 3 -25
μg/kg.
Teza de doctorat are 148 pagini, 27 tabele și 3 5 de figuri din care 12 tabele și 28 figuri
proprii.
Rezultatele dobândite in cei trei ani de cercetare au fost valorificate prin publicarea de
articole in reviste științifice , de specialitate.
Bibliografia lucrării este alcatuită dintr -un numar de 88 de titluri de specialitate, oferite
de literatură de specialitate națională și internațională, alcătuită din cărți, articole, reviste, lucrări
de diploma , lucrări de doctorat și pagini web acreditate.
În realizarea lucrării am beneficiat de îndrumarea competentă și exigentă profesorului
coordonator, căruia îi datorez respectoase mulțumiri, profundă recunoștință și considerație.
Mulțumesc colectivului de la Institutul de Cercetar e-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor .
Mulțumesc familiei pentru tot sprijinul acordat.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
17
S U M M A R Y
RESEARCH ON FACTORS INFLUENCING THE QUALITY OF AGRICULTURAL
PRODUCTS PROVIDED FROM WHEAT AND FOREST IN THE FIELD AND
DEPOSIT
Ph.D -stude nt: ANDRONE (MUNTEANU) Roxana
Scientific coordinator: Professor PhD. ROȘCA Ioan
Key words: mycotoxins, wheat and maize varieties, agro -system, ELISA test, HPLC test, quality
index.
The present paper on "Research on factors influencing the quality of a gricultural
products from wheat and maize in the field and deposit" is a thorough study on the production,
contamination and detection of mycotoxins on wheat and maize.
Tillelia contraversa is the most damaging wheat producing species for wheat dwarf and
is currently widespread in some counties of the country, distinguishing itself from the other
Tillelia species by a series of biological features but also by the fact that it can not be destroyed
through the usual chemical treatments applied to wheat seed s with Criptodin.
Also lots with Ustilago tritici and Ustilago nuda are the diseases that are transmitted in
the field through the embryo -infected mycelium seed. These two. Both mushrooms combine with
hydrothermal treatments or with special products base d on oxatin. Mushrooms producing beetle
and thistle are dangerous, transmitting the disease to future crops, but they cause workers
respiratory allergies and bronchial asthma.
Fusarium species are the most common and most dangerous for cereal grains, nam ely
Fusarium roseum var cerealis with the forms: graminearum, culmorum and avenaceum which
cause the rotting of spices and grains contributing to the decrease of germination of the cereal
grains, both before and after storage . In the years of cold and pro longed spring, Fusarium nivale
frequently appears to infect wheat, barley and rye as well, due to snow straightening more in the
field.
Due to the saprophytic microflora, the cereal seeds contaminate the seeds from
breeding to harvesting, localized in th e tegument and in the deeper tissues of the embryo.
Microflora, consisting of a large number of genres and species of bacteria and fungi during
threshing, handling and transport, adheres to the seeds, their fragments, and the seeds which has
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
18
cracks. It is also possible to isolate many other genus and species of saprophytes including: A
tenuissima, Cepfalosporium gramineum, Acremoniella atra, Curvularia spp., Epicoccum
purpurascens, Helminthosporium spp., Stemphyllium spp., Trichothecium roseum, Trichoderma
viride, Geotrichum candidum, Sporobolomyces roseus et al. Alternaria species are the most
common, rarely missing from wheat, barley, rye, rye, after harvest.
Although it does not cause damage during storage, Ustilago maydis, which produces
common corn f lakes, and Sorosporium holci -sorghi, which produces crackling or panicle blobs,
these two stalks are of importance to seed corn as they are transmitted in crops and can be
located on the corn cobs or corn grains stored.
For corn cobs the most dangerous i s fusarium producing different species of Fusarium,
namely: Fusarium moniliforme, Fusarium roseum, Fusarium graminearum, Fusarium tricinctum,
with rotting impact of different degrees of seeds. Fusarium moniliforme in corn infects cobs as
islands scattered on them producing grain cracking. Nearly total rotting of the cobs, starting from
the top to the bottom produced by Fusarium roseum, Fusarium graminearum, Fusarium
avenaceum as well as Fusarium tricinctum, and the color of the berries becomes red -cherry -red or
dark Rubinie. If the infection was intense and occurred early, the wounds of the ears remain stuck
to the berries and show black spots of varying sizes, and the infected grains are germinated, with a
very low nutritional value, and the mushrooms on th em produce very dangerous mycotoxins for
the health and life of animals and humans.
Random samples were selected from Dâmbovi ța (Băleni), Vaslui (Pogana), S -V Oltenia,
Constanța. These were tested over the period 2012 -2015.
The main objectives were:
– Use of ELIZA and HPLC analyzers and methods;
– Detection of deposit pests;
– Bibliographic study on the implications of microbes an d mycotoxins in agriculture;
– The lowest degree of pollution for feed and food;
– Use of research results as quickly as possible by the manufacturer, processor, consumer.
– Optimization of the protection technology for the increase of cereal production and
qual ity;
The doctoral thesis is structured on two parts: the first part includes the bibliographic
part, the second part is focused on the own researches and is structured in seven chapters.
Chapter I, "The study of the quality of cereal products" presenti ng the importance of
corn and wheat, the concept of quality, the types of deposit and the grain quality assessment.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
19
Chapter II, called "The importance of field and deposit detection of factors that cause
mycotoxin production" includes biogenesis and form ation of mycotoxins, primary and secondary
pests, biotic and abiotic factors.
Chapter III "Results on the influence of pests on the development of mycotoxins in field
and storage, on maize and wheat". In this chapter are presented the species of Fusarium and the
results obtained in experiments.
Chapter IV "Determination of microbial contamination of wheat and maize" highlighted
the study carried out within the Moara Domneasca resort in Ilfov County. Also presented are the
results obtained by microbiolog ical, quantitative and qualitative analysis techniques.
The results obtained in this study were confirmed in the research laboratory of the
Institute for Research and Development for Plant Protection.
Chapter V, titled "Determination of mycotoxin conta mination by ELISA method",
analyzes 58 samples of wheat, maize and products derived from the food intake of 2 mycotoxins:
Aflatoxin B1 and Zearalenone.
The food products studied were: corn and wheat beans for aflatoxin determination, and
wheat flour, bak ery products and breakfast cereals to determine Zearalenone. The determinations
were made by the ELISA method and the results were confirmed within the IBA Bucharest.
Chapter VI, entitled "Testing and verification of ELISA reference material", was
dedica ted to the testing of maize varieties using ELIZA method from Dâmbovița (Băleni), Vaslui
(Pogana), S -V Oltenia and Constanța.
Chapter VII on " Finale Conclusions" reads as follows:
1. The main pathogenic fungi that cause grain crop damage, turning crops int o sources of
mycotoxin contamination, are of the following genera: Fusarium (fusarium), Tilettia,
Ustilago, Puccinia, Claviceps purpurea (honeysuckle), Penicillium (molds), Aspergillus
(molds).
2. The maximum admissible limit Fusariotoxins for cereals accordi ng to Directive (EC) No
1126/2007 of 28 September 2007 (amending Regulation (EC) No 1881/2006) is 1,25 mg
/ kg (ppm).
3. Little DON content was recorded at variants, applications at the rate of 2 l / ha at BBCH
31-33 BBC stage rather than at variants, applica tion at the rate of 3 l / ha (increasing
BBCH 61 stage).
4. The food products studied were: corn and wheat for aflatoxin, wheat flour, bakery
products and cereals to determine zearalenone. The determinations were performed by
the ELISA method at the Institute of Food Bioresources in Bucharest. Aflatoxin B1 was
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
20
detected in 33% of the analyzed samples with a maximum value of 2.0 μg / kg for wheat
and wheat grains and a minimum of 0.5 μg / kg. Zearalenone was detected in 17% of
samples with values ranging from 3-25 μg / kg.
The doctoral thesis has 14 8 pages, 27 tables and 3 5 figures, of which 12 tables and 28
own figures.
The results obtained during the three years of research have been capitalized by
publishing articles in scientific journals, specialty.
The bibliography of the paper is made up of 88 specialized titles offered by national and
international literature, made up of books, articles, magazines, diploma papers, doctoral papers
and accredited web pages.
In accomplishing the work, I was given co mpetent and demanding guidance to the
coordinating teacher, to whom I owe thanksgiving, deep gratitude and consideration. Thanks to
the team at the Institute for Research and Development for Plant Protection. I thank the family for
all their support.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
21
R É S U M É
de la thèse de doctorat
RECHERCHE SUR LES FACTEURS INFLUANT SUR LA QUALITÉ DES PRODUITS
AGRICOLES FOURNIS À PARTIR DE BLÉ ET DE FORÊTS DE TERRAIN ET DE
DÉPÔTS
Doctorant: ANDRONE (MUNTEANU) Roxana
Coordinateur scientifique: Prof . univ. Dr. ROȘCA Ioan
Mots clés: mycotoxines, variétés de blé et de maïs, agro -systèmes, test ELISA, test HPLC,
indices de qualité.
Le présent document, intitulé "Recherche sur les facteurs influant sur la qualité des
produits agricoles issus du blé et du maïs au champ et en dépôt", est une étude approfondie de la
production, de la contamination et de la détection des mycotoxines sur le blé et le maïs.
Tillelia contraversa est l’espèce productrice de blé la plus dommageable pour le nain de
blé; elle est actuellement répandue dans certains comtés du pays et se distingue des autres
espèces de Tillelia par une série de caractéristiques biologiques, mais également par le fait qu’elle
ne peut pas être détruite. par les traitements chimiques habituels appliqués aux semences de blé
avec Criptodin.
De plus, Ustilago tritici et Ustilago nuda sont également des maladies transmissibles sur le
terrain par le biais de la graine de mycélium infectée par un embryon. Ces deux. Les deux
champignons se combinent avec des tr aitements hydrothermaux ou avec des produits spéciaux à
base d'oxatine. Les champignons produisant des scarabées et des chardons sont dangereux et
transmettent la maladie aux cultures futures, mais ils provoquent des allergies respiratoires et un
asthme br onchique chez les travailleurs.
Les espèces de Fusarium sont les plus courantes et les plus dangereuses pour les céréales,
à savoir Fusarium roseum var cerealis avec les formes: graminearum, culmorum et avenaceum qui
provoquent la pourriture des épices et des céréales contribuant à la diminution de la germination
des céréales, tant avant qu'après stockage . Durant les années de printemps froid et prolongé,
Fusarium nivale semble souvent infecter également le blé, l'orge et le seigle, en raison de la neige
qui se redresse davantage dans les champs.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
22
En raison de la microflore saprophyte, les graines de céréales contaminent celles de la
reproduction à la récolte, localisées dans le tégument et dans les tissus les plus profonds de
l'embryon. La microflore, compo sée d’un grand nombre de genres et d’espèces de bactéries et de
champignons pendant le battage, la manipulation et le transport, adhère aux semences, à leurs
fragments et à leurs fissures. Il est également possible d'isoler de nombreux autres genres et
espèces de saprophytes, notamment: A tenuissima, Cepfalosporium gramineum, Acremoniella
atra, Curvularia spp., Epicoccum purpurascens, Helminthosporium spp., Stemphyllium spp.
Sporobolomyces roseus et al. Les espèces Alternaria sont les plus communes, raremen t absentes
du blé, de l'orge, du seigle, du seigle après la récolte.
Bien qu’ils ne causent pas de dommages pendant le stockage, Ustilago maydis, qui produit
des flocons de maïs, et Sorosporium holci -Sorghi, qui produit des boutons de craquelure ou de
panicule, sont importants pour le maïs en graines car ils se transmettent dans les cultures et peut
être situé sur les épis de maïs ou les grains de maïs stockés.
Pour les épis de maïs, le plus dangereux est le fusarium produisant différentes espèces de
Fusarium, à savoir: Fusarium moniliforme, Fusarium roseum, Fusarium graminearum, Fusarium
tricinctum, avec pourriture des différents degrés de graines. Fusarium moniliforme présent dans
le maïs infecte les épis lorsque des îlots sont éparpillés, produisant un e fissuration du grain. La
décomposition des épis est presque totale, du haut en bas, produite par Fusarium roseum,
Fusarium graminearum, Fusarium avenaceum en tant que Fusarium tricinctum et la couleur des
baies devient rouge cerise rouge ou rubis foncé. Si l'infection était intense et survenue tôt, les
blessures des oreilles restent collées aux baies et présentent des points noirs de tailles variables,
et les grains infectés sont mis à germer, avec une très faible valeur nutritive, et les champignons
prod uits produisent des mycotoxines très dangereuses. pour la santé et la vie des animaux et des
humains.
Des échantillons aléatoires ont été sélectionnés { Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), S –
V Oltenia, Constanța. Ceux -ci ont été testés sur la période 2012 -2015.
Les objectifs principaux étaient:
Utilisation des analyseurs et méthodes ELIZA et HPLC;
détection des parasites de dépôt;
Etude bibliographique sur les implications des microbes et des mycotoxines en
agriculture;
Le degré de pollution le plus faib le pour les aliments pour animaux et les denrées
alimentaires;
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
23
Utilisation des résultats de la recherche aussi rapidement que possible par le fabricant, le
transformateur et le consommateur.
Optimisation de la technologie de protection pour l'augmentation de la production et de
la qualité des céréales;
La thèse de doctorat est structurée en deux parties: la première partie comprend la partie
bibliographique, la deuxième partie est centrée sur ses propres recherches et est structurée en
sept chapitres.
Le ch apitre I, "L'étude de la qualité des produits à base de céréales", présente
l'importance du maïs et du blé, le concept de qualité, les types de dépôt et l'évaluation de la qualité
du grain.
Le chapitre II, intitulé "L'importance de la détection sur le terr ain et sur les dépôts des
facteurs responsables de la production de mycotoxines", comprend la biogenèse et la formation de
mycotoxines, d'organismes nuisibles primaires et secondaires, de facteurs biotiques et abiotiques.
Chapitre III "Résultats sur l'infl uence des organismes nuisibles sur le développement des
mycotoxines en plein champ et en stockage, sur le maïs et le blé". Dans ce chapitre sont présentées
les espèces de Fusarium et les résultats obtenus expérimentalement.
Au chapitre IV "Détermination de la contamination microbienne du blé et du maïs",
l'étude a été réalisée dans la station de Moara Domneasca, dans le comté d'Ilfov. Sont également
présentés les résultats obtenus par les techniques d'analyse microbiologique, quantitative et
qualitative.
Les résultats obtenus dans cette étude ont été confirmés par le laboratoire de recherche
de l'Institut de recherche et de développement pour la protection des végétaux.
Le chapitre V, intitulé "Détermination de la contamination par les mycotoxines par la
mét hode ELISA", analyse 58 échantillons de blé, de maïs et de produits dérivés de la prise
alimentaire de 2 mycotoxines: l'aflatoxine B1 et la zéaralénone.
Les produits alimentaires étudiés étaient les suivants: fèves de maïs et de blé pour la
détermination d e l'aflatoxine, et farine de blé, produits de boulangerie et céréales pour petit –
déjeuner afin de déterminer la zéaralénone. Les déterminations ont été effectuées par la méthode
ELISA et les résultats ont été confirmés au sein de l'IBA Bucarest.
Le chapitr e VI, intitulé "Test et vérification du matériel de référence ELISA", était consacré
au test des variétés de maïs selon la méthode ELIZA de Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), S -V
Oltenia et Constanța.
Le chapitre VII " Conclusions finales " se lit comme suit:
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
24
1. Les principaux champignons pathogènes qui endommagent les cultures
céréalières et les transforment en sources de contamination par les mycotoxines
appartiennent aux genres suivants: Fusarium (fusarium), Tilettia, Ustilago,
Puccinia, Claviceps purpure a (chèvrefeuille), Penicillium (moisissures),
Aspergillus (moisissures).
2. La limite maximale admissible de Fusariotoxines pour les céréales au sens de la
directive (CE) n ° 1126/2007 du 28 septembre 2007 (modifiant le règlement
(CE) n ° 1881/2006) est de 1, 25 mg / kg (ppm).
3. Peu de contenu de DON a été enregistré au niveau des variantes, à raison de 2 l /
ha au stade BBCH 31 -33 BBC plutôt qu'à celui des variantes, au taux de 3 l / ha
(stade au stade BBCH 61 croissant).
4. Les produits alimentaires étudiés étaien t: le maïs et le blé pour l'aflatoxine, la
farine de blé, les produits de boulangerie et les céréales pour déterminer la
zéaralénone. Les déterminations ont été effectuées par la méthode ELISA de
l’Institute of Food Bioresources { Bucarest. L'aflatoxine B1 a été détectée dans
33% des échantillons analysés, avec une valeur maximale de 2,0 μg / kg pour le
blé et les grains de blé et un minimum de 0,5 μg / kg. La zéaralénone a été
détectée dans 17% des échantillons, avec des valeurs allant de 3 à 25 µg / kg.
La thèse de doctorat comporte 14 8 pages, 27 tableaux et 3 5 figures, dont 12 tableaux et
28 figures.
Les résultats obtenus au cours des trois années de recherche ont été capitalisés par la
publication d’articles dans des revues scientifiques spécialisées.
La bibliographie du document est composée de 88 ouvrages spécialisés dans la littérature
nationale et internationale, comprenant des livres, des articles, des revues, des diplômes, des
études doctorales et des pages Web accréditées.
Dans l'accomplissement de ce travail, j'ai reçu des conseils compétents et exigeants pour
l'enseignant coordinateur, à qui je dois de remercier, une profonde gratitude et une profonde
reconnaissance. Merci à l'équipe de l'Institut de recherche et développement pour la protection
des végétaux. Je remercie la famille pour tout son soutien.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
25
INTRODUCERE
INTRODUCTION
Dintotdeauna consumatorul a fost preocupat ca alimentele puse la dispoziția lui să fie
sigure din punct de vedere igienico -sanitar, să nu îi provoace îmbolnăviri.
Astăzi, această cerință a devenit tot mai insistentă, întrucât consumul de alimente
pregătite pe scara industrială a crescut foarte mult și deoarece tot mai des, consumatorul află că
alimentele sunt cauza multor îmbolnăviri, uneori a unor decese. Consumator ul este așadar vizat
că nu în toate cazurile, alimentele consumate sunt de o calitate igienico -sanitară
corespunzătoare.
Contaminarea produselor cu mucegaiuri, ridică aspecte importante legate de pierderea
inocuității alimentului.
Atenția de osebită acordată mucegaiurilor este datorată caracteristicilor anumitor specii
de fungi de a elabora și elibera în aliment metaboliți secundari numiți micotoxine, care au o
structură chimică mai mult sau mai puțin cunoscută, dar și capacitatea dovedită de a modifica
structuri normal biologice. Micotoxinele, ca metaboliți ai anumitor tipuri de mucegaiuri au astfel
efecte nocive atât asupra sănătații omului, cât și asupra animalului care consumă alimente
contaminate cu acestea.
Evoluția tehnici lor de recoltare și transformare a produselor agricole, transportul
alimentelor pe distanțe lungi și prezentarea consumatorilor prin stocarea prelungită constituie
condiții care dacă sunt realizate necorespunzător, devin favorabile d ezvoltării
microorganismelor nedorite și în particular, a mucegaiurilor.
Micotoxinele fac parte din categoria de contaminanți alimentari care sunt definiți,
conform Ordonanței de Urgență nr.97/21 iunie 2001, capitolul 1, art.3, lit. h și Regulamentul (CE)
nr 1881/2006 “ orice substanță adaugată neintenționat în alimente, prezentă în acestea ca
rezultat al producției (inclusiv activitățile privind creșterea plantelor și animalelor și medicină
veterinară), al fabricației, prelucrării, tratamentelor, împachet ării, ambalării, transportului sau
manipulării acestora sau ca rezultat al contaminării mediului înconjurator. Materiile străine, cum
ar fi fragmentele de insecte, părul de animale, nu sunt incluse în această definiție. “
Micotoxinele prezente în mod natur al în diverse produse alimentare constituie o
problemă serioasă de siguranță alimentară, mai ales în anumite regiuni ale globului în care
condițiile climatice sau standardele din agricultură sunt precare. Micotoxinele produc pagube
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
26
importante și în zootehn ie. Organizația pentru Alimente și Agricultură (FAO) estimează că pe plan
mondial până la 25 % din culturile alimentare sunt semnificativ contaminate cu micotoxine.
Cele mai importante micotoxine care prezintă riscuri semnificative pentr u sănătatea
omului sunt sintetizate de mucegaiurile care cresc pe cereale, în special porumb, dar și grâu, orz,
ovăz și orez.
Micotoxinele reprezintă un semnal de alarmă prin simpla lor prezentă în alimente chiar și
concentrații mici pun în pericol sănăta tea animal și implicit, pe cea umană, printr -o afectare a
răspunsului imun. Însă de la descoperirea acestor toxine cercetările au fost focalizate asupra
modalității de detectie și determinare, gradul de toxicitate indus la om și aminale, stabilirea
condiți ilor favorabile de dezvoltare a fungilor care produc micotoxine, stabilirea unor limite
maxime admise de micotoxine în alimente și furaje.
În experimentele efectuate, conținutul de micotoxine a fost determinat prin metodele
ELISA și HAPLC, utilizandu -se ki turile de analiză specifice fiecarei micotoxină având diferite
tehnici de pregătire a probei, precizie și acuratețea acestora fiind elemente definitorii.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
27
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
28
PARTEA I: STUDIUL BIBLIOGRAFIC
SECTION I: BIBLIOGRAPHIC STUD Y
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
29
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
30
CAPITOLUL I. STUDIUL CALITĂȚII PRODUSELOR CEREALIERE
CHAPTER I. THE STUDY OF CEREAL PRODUCT QUALITY
1.1.CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CEREALELE (GRÂU,PORUMB)
RĂSPÂNDIRE , SUPRAFEȚE, PRODUCȚIE, SOIUR I CULTIVATE
1.1.OVERVIEW OF THE CEREALS (WHEAT, CORN). SPREAD, AREA,
PRODUCTION, VARIETIES GROWN
Agricultura este o ramura , care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în
vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime, sau într -o formulă mai
concreta, totalitatea metodelor și lucrărilor în acest scop.
Agricultura se deosebește de industrie și de alte ramuri ale producției materiale prin
faptul că ea se ocupă în mod special de transformarea energiei cinetice solare în energie
potențială sub formă de materie organică .
Spre deosebire de alte ramuri ale producției ,procesul de producție din agricultură are
anumite particularități care au apărut odată cu agricultura și care se vor menține atât timp cât
agricultura va cons titui ramură producătoare, mai ales de alimente pentru populație.
Particularitățile agriculturii acționează și influențează măsurile de politică agrară orientate spre
procesul agriculturii și spre bunăstarea agriculturii indiferent de forma de proprietate agricolă și
de sistemul politic al statului (după Bîlteanu Gh, 1993,1998,2001).
Cultura plantelor furajere are drept obiect studiul ecosistemelor de pajiști și culturi
furajere și elaborarea tehnologiilor de cultură a acestora. Cerealele au o importanță d eosebită în
hrana oanenilor, se folosesc pentru furajele animanelor și constituie materia prima de bază pentru
multe subramuri ale industrie alimentare.
Cerealele sunt plante cu insușiri fiziologice comune, făcând parte din familia Gramineae.
Principalele cereale cultivate pe glob sunt: grâul, porumbul, secara, orzul, orezul, ovăzul, meiul, și
sorgul. Acestea sunt principalele plante de cultură care sub o formă sau alta intră in alimentație.
Din cele mai îndepartate timpuri cerealele constituie baza aliment ației umane datorită prețului
relativ scăzut, păstrării îndelungate, potențialului tehnologic ridicat, însusirilor senzoriale
deosebite, conținutului ridicat în glucide – în special amidon (60 -70%), în proteine (10 -14%) și
procentul scăzut în substanțe nea similabile. Toate acestea plasează cerealele și derivatele lor pe
primul loc în alimentația fiziologică (circa 35%). Desigur ponderea lor in alimentație diferă de la o
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
31
țară la alta în funcție de dezvoltarea economică, tradiții, obiceiuri (după Constantin B anu și colab
2007,2008,2009). După FAO, producția mondiala a principalelor cereale, distribuită pe continent,
este prezentată în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Producția mondială a principalelor cereale
Table 1.1. World production of major cereals
(după: Cons tantin Banu, 2009 )
Cultură Producția (milioane tone)
Total Europa America
de Nord America
de Sud Asia Africa Oceania
Grâu 473 208 83 30 129 6 17
Porumb 496,1 100 200 63,9 126,6 5,50 0,1
În România, cerealele se cultivă pe suprafete mari. În tabelul 1.2. este dată suprafața
cultivată cu principalele cereale și producția cerealieră asa cum rezultă din statistici.
Tabelul 1.2. Suprafața cultivată cu principalele cereale și producția cerealieră
Table 1.2. Area cultivated with cereals and cereal production main
(după: Constantin Banu, 2009)
Cultură Suprafața
cultivată, mii ha Producția Agricolă,
mii kg
Grâu 2502 7000
Porumb 3100 9000
Cea mai importantă cereală este grâul,ocupând suprafețele cele mai mari pe glob. Este
important datorită c onținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și in substanțe proteice
necesare organismului uman. Din făina de grâu se prepară pâinea și derivate care constituie hrana
de bază a unei mari părți din populația globului (40%). Grâul se cultivă în cele mai diferite climate,
culturile de grâu având posibilități nelimitate de mecanizare. Boabele de grâu constituie materia
primă pentru diferite industrii (alcool, amidon, dextrină, glucoză) și o importantă sursă de
schimburi comerciale. Chiar și tărâțele re prezintă un nutreț concentrat din cele mai importante,
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
32
datorită bogației în proteine, hidrați de carbon și substanțe minerale. Și paiele de grâu se folosesc
la fabricarea celulozei, în hrana animalelor sau ca așternut în grajd.
Grâul se cultivă pe toate c ontinentele. Cultura lui se întinde până la 66° N și 45° S. Zona foarte
favorabilă de cultură a grâului din țara noastră cuprinde V, Dobrogea, Transilvania și partea de N –
E a Moldovei. Zona favorabilă se extinde pe suprafețe mult mai mari pe langă zona fav orabilă, pe
soluri mai puțin corespunzătoare. (după :Constantin Banu și colab. 2007,2008)
Una dintre cele mai importante plante de cultura din Romania este porumbul . Boabele
acestei plante se utilizează în alimentația oanemilor, în industrie și furajarea animalelor. Boabele
de porumb au o largă întrebuințare în industria spirtului, amidonului, destrinei și glucozei.
Extrația din germeni produce un ulei de foarte buna calitate, mult întrebuințat în alimentația
dietetică. Din 100 kg porumb boabe se obțin urm ătoarele: 77kg făină, 63kg amidon, 71kg glucoză,
50-60kg de izomeroză (zahăr invertit) sau 44l alcool. Boabele de porumb constituie nutrețul
concentrat, cel mai important pentru toate speciile de animale. O importanță pentru hrana
animalelor o prezintă p orumbul masă verde sau însilozat. Porumbul pentru siloz asigură la hectar,
cu exceptia sfeclei furajere, producția de unități nutritive cu costul de producție cel mai redus.
Tulpinele de porumb prezintă un interes deosebit pentru hrănirea animalelor. Prin adaos de uree
și melasă, cocenii de porumb însilozați își ridică mult valoarea nutritivă și pot constitui unul din
nutrețurile suculente de bază pentru rumegătoare în perioada de iarnă. Cocenii de porumb se mai
întrebuințează în industria de celuloză, iar pănușile pentru ambalaj, împletituri.
Porumbul s -a extins în cultură și datorită unor particularități fitotehnice și biologice
deosebite. Din centrul de origine (Mexic, America Centrală, America de Sud), porumbul s -a
răspândit și este cultivat pe glob în v ariate condiții de climă și sol, astfel în Canada, Rusia, până la
58° N, iar în emisfera sudică până la 42°, in Noua Zeelandă. În Statele Unite ale Americii zonă
principală a culturii porumbului se găsește în Minnesota, Nebraska, Iowa, Wisconsin, Ilinois ,
Indinana, Ohio și Missouri, situate între 40 -45°N. În Europa zona principală de cultură a
porumbului este situată in jurul cursului inferior al Dunării. În România porumbul se seamănă pe
3-3,5 mil ha. Din suprafața semănată cu porumb, 70% este concentrat ă în sudul țării (Oltenia,
Muntenia, Dobrogea, Sudul Moldovei) și campia de vest, în aceste zone porumbul găsind cele mai
bune condiții de vegetație. 17% din întreaga suprafață se cultivă în Moldova, în Transilvania, cu un
climat mai putin favorabil și cu solul foarte variat, numai 13% (după Calvo Pamela, Nelson Louise,
Kloepper J. W., 2014 și Bîlteanu Gh,2001).
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
33
1.2.IMPORTANȚA PORUMBULUI ȘI GRÂULUI ÎN ALIMENTAȚIE
1.2.THE IMPORTANCE OF MAIZE AND WHEAT IN THE DIET
Cerealele au fost dealungul timpului și vor fi întotdeauna plante cu mai mare importanța
pentru existența și activitatea umană. Boabele lor sunt folosite în alimentația oamenilor, a
animanelor, precum și ca materie primă în industrie (pentru obținerea de amidon,dextrină,
glucoză, alcool, bere, u lei etc.). Datorită raportului favorabil dintre proteine și hidrați de carbon,
boabele de cereale se folosesc în cantități relativ mari în rația zilnică de hrană. De asemenea
reziduurile ce se obțin în urma condiționării și industrializării lor, se folose sc ca furaje. Produsele
secundare ale cerealelor (paiele, cocenii, pleavă) se utilizează ca materie primă în industria
celulozei și a hârtiei, ca nutreț pentru animale, ambalaje, pentru împletituri etc. Cerealele prezintă
și avantajul că se pot depozita și păstra timp îndelungat, se pot transporta cu ușuriță la distanțe
mari etc. Pentru toate eceste calități ele au o pondere mare în schimburile comerciale dintre țări.
Cele două etape din ciclul de creștere și dezvoltare a cerealelor enumeram etapa vegetativ ă
și generativă. Cea vegetativă se împarte în germinație, formarea rădăcinilor și înfrățirea acestora
iar etapa germinativă începe cu momentul alungării tulpinii și continuă pe toate perioada formării
tulpinii și în fazele următoare și anume înspicarea, fo rmarea bobului și maturarea.
Germinația semințelor are loc în prezența a trei factori : apă, caldură și aer. Pentru
germinarea boabelor de cereale absorbția este egală cu 50% din greutate tabelul 1.3.
Tabelul 1.3. Cantitatea de apă pe care o absorb boabe le de cereale pentru încolțit
Table 1.3. The amount of water they absorb germinated cereal grains
(după: Bîlteanu Gh.,1991,1998)
Specia Apa absorbită
(% din greutatea bobului)
Grâu 45
Porumb 44
Secară 58
Orz 48
Ovăz 60
Temperatura minimă de germ inare este 1 -3°C pentru grâu, secară, orz, ovăz și cel puțin 8°C
pentru porumb. Accesul apei și al oxigenului la temperaturile menționate determină activitatea
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
34
enzimelor, sa transforme substanțele de rezervă complexe (amidon, grăsimi, proteine) în
substanț e cu melecule mici. Substanța de rezervă astfel transformată alungește celulele epiteliale
în masa de endosperm, la nodul embrional, de unde sunt dirijate spre muguraș și rădăcină. În
condiții optime de germinație, răsărirea la cereale are loc după 4 -5 zil e.
Înfrățirea este în fapt ramificarea tulpinii la bază, din nodurile formate la mică adâncime în
sol. Condițiile de vegetație care influențează pozitiv înfrățirea sunt: temperatură de 8 -12°C, lumina
suficientă, fertilizarea echilibrată, umiditatea și den sitatea optimă. Capacitatea de înfrățire se
poate controla cu foarte bune rezultate mărind sau reducând densitatea plantelor.
Formarea paiului. Cerealele de toamnă trec de la înfrățire la alungirea paiului numai după
ce au parcurs stadiul de vernalizare ( o perioadă de 45 -50 zile cu temperaturi scăzute de 1 -10°C la
sfârșitul toamnei și începutul iernii).
Tulpina, cu internodurile foarte scurte este formată, în stare incipientă, încă din toamnă.
Alungirea paiului are loc însă în primăvară, când temperatura depășește 14°C și se face, prin
creșterea fiecarui internod (creștere intercalară). În faza formării paiului și a apariției și
diferențierii organelor de reproducere, consumului de apă și substanțe nutritive este foarte mare.
Apariția înfluoreșcenței. O da tă cu alungirea paiului se dezvoltă și înfluoreșcența, care
înainte de apariție este protejată de teaca ultimei frunze (faza de burduf). Când treimea
superioară a înfluoreșcenței iese din burduf, cerealele se află în faza de înspicare. Înflorirea constă
în deschiderea paleelor și apariția la exterior a staminelor. Înflorirea cerealelor se poate produce
în același timp cu apariția spicului prima dată la orz, după câteva zile la grâu și un interval de timp
mai mare la secară. Înflorirea spicului începe de la mijloc spre extremități, iar la panicul începe de
la partea superioară spre axul principal.
Polenizarea este autogamă (cu cazuri de alogamie) la grâu, orz,ovăz și alogamă la secară și
porumb.
Formarea și coacerea boabelor. După fecundare, începe imedia t formarea boabelor, care
cresc și ajung la maturitate într -o perioadă de 24 -45 zile. În faza de coacere în lapte, bobul conține
circa 50% apă din greutatea sa, în faza de maturare galbenă aproximativ 30%, iar în faza de
maturitate deplină scade la numai 1 5-16% ( după Ana Hulea și colab., 1982 și Constantin Banu și
colab.,1991,2007) .
Grâul – Triticum
Din familia Gramineae, genul Triticum face parte grâul . Provine din fecundarea și
dezvoltarea ovarului. La speciile Triticum vulgare, Triticum durum și Triticum turgidum , după
treierat, boabele rămân îmbrăcate în palee.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
35
Grâul apare la recoltare ca un fruct uscat de formă ovală cu parte care prezintă adâncitură
în formă de săculeț și cealaltă parte convexă. Dacă se face o secțiune transversală prin bolul d e
grâu se deosebeșc următoarele părți : învelișul fructului sau pericardul, învelișul seminței sau
spermoderma, stratul aleuronic, endospermul și embrionul figura 1.1. (după:
https://www.google.ro ).
Figura 1.1. Secțiune bob de grâu
Figure 1.1. Section o f wheat grain
(după : www.google.ro)
Compoziția chimică a grâului. Boabele de grâu sunt constituite din substanțe extractive
neazotate, substanțe proteice și apă. În cantități mici se găsesc și substanțe minerale și celuloză.
Substanțele extractive neazotate reprezintă 62 -75,5 % din greutatea bobului. Ele sunt formate în
cea mai mare parte din amidon (peste 90%) și din cantități mai mici de zahăr și dextrină.
Partea cea mai importantă sub aspectul valorii nutri tive și al calității pentru industria de
panificație o constituie substanțele proteice. Acestea au o amplitudine mare de variație a
proporției – între 8 -24%. Conținutul boabelor de grâu în substanțe proteice este influențat de
factori genetici și de factor i de vegetație. Cele mai bogate în substanțe proteice sunt soiurile care
aparțin speciei Triticum durum (grâul durum). Grânele din zonele cu climate secetoase sunt
sensibil bogate în substanțe proteice decât grânele din climatele oceanice.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
36
În condiții d e irigare, continutul boabelor de grâu în azot total și substanțe este pozitiv
influențat de bogația solului în azot. De aceea îngrășămintele cu azot sporesc conținutul în
substanțe proteice precum și calitatea glutenului. Grâul bogat în proteine se produc e pe
cernoziomuri bogate în nitrași, mai ales în anii cu precipitații puține. Cele mai bogate părți ale
bobului de grâu în substanțe proteice sunt cele dinspre exterior, în special stratul aleuronic,
precum și embrionul.
Substanțele proteice în bobul de grâu sunt formate în cea mai mare parte din 40 -50 %
gliadină, 30 -40% gluteină, 6 -10%globulină și 3 -5 % albumină. Gliadina și gluteina, alcătuite din
numeroși aminoacizi, proporția cea mai mare având -o acidul glutamic. Calitatea făinii de grâu este
determi nă de gliadine și gluten pentru fabricarea pâinii.
Deși mai bogate în gluten, grânele din Triticum durum sunt inferioare în panificație
grânele comune, datorită calității mai slabe a glutenului. În schimb, grâul Durum asigură aluat de
calitate superioar ă pentru pastele făinoase, care sunt “gustoase, cu o mare capacitate de absorbție
pentru apă, cu flexibilitate și rezistența la rupere, cu calități superioare la fierbere și au o
capacitate de conservare” (N. Săulescu, citat de Bîlteanu Gh. și colab.,1991) . Calitatea grâului poate
fi depreciată mult datorită atacului plosniței cerealelor. Substanțele grase în boabe de grâu variază
între limitele 1,5 -2% și se găsesc depozitate în embrion. Celuloza se găsește localizată în părtile
periferice și variază între 1,9 și 2,5%. Substanțele minerale (1,5 -2,3%) sunt reprezentate prin
fosfor, potasiu, magneziu ș.a. și sunt localizate în cea mai mare parte, în părțile periferice ale
bobului. De aceea făina integrală este mult mai bogată în aceste substanțe decât faina al bă.
Boabele de grâu mai conțin și vitaminele B1, B2, E și PP mai ales în părțile periferice ale
bobului.(după:Ana Hulea, Gh. Tasca, C. Beratlief, 1982 )
Porumbul – Zea mays L. Porumbul face parte din familia Gramineae, tribul Maydae,
genul Zea , cu tr ei specii ( Zea mays L., Zea mexicana, Zea perennis). După aspect, bobul de porumb
se deosebește de al celorlalte cereale. Forma acestora poate fi prismatică, rotund – comprimată,
alungit -comprimată etc. Dimensiunile acestora variază și pot fi: lungime 5 -23 mm, lățimea 5 -11
mm și grosimea 2,8 -8 mm. Mărimea și forma boabelor nu sunt uniforme pe inteaga lungime a
știuletelui. Boabele de la vârf sunt mai mici și mai scurte. Culoarea acestora poate fi : albă, galbenă,
portocalie, violetă, roșie de diferite nuanț e etc. Suprafața boabelor este la unele varietăți netedă,
iar la altele mai zbârcită. Structura anatomică a bobului de porumb este asemănătoare cu cea a
grâului. Figura 1.2.(după: https://www.google.ro )
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
37
Figura 1.2. Secțiune transversală porumb
Figure 1 .2. Corn cross section
(după: https://www.google.ro/search?q=Xanthomonas+translucens)
Compoziția chimică a boabelor de porumb ca și boabele de grâu, sunt constituite în cea
mai mare parte din substanțe extractive neazota te, substanțe proteice și apă. În cantități mult mai
mici se găsesc substanțele grase, alături de care boabele de porumb mai conțin substanțe
minerale, vitamine, enzime ș.a. Cea mai mare parte din substanțele extractive neazotate și
proteine se găsesc depo zitate în endosperm, din grăsimi și substanțe minerale în embrion, iar din
celuloză în pericard. Substanțele proteice din bobul de porumb aparțin globulinelor ( fracționarea
solubilă în soluții de săruri neutre), prolaminelor (fracționarea solubilă în alco ol) și glutelinelor
(fracțiunea solubilă în soluții diluate de alcalini sau acizi). Partea cea mai mare din materia
proteică a bobului de porumb ( circa 45 %) o formează prolaminele și anume zeina urmată de
gluteină ( circa 35%) și globulinele (circa 20%). Principala proteină a bobului de porumb este
zeina, ce caracterizează printr -un continut ridicat de acid glutamic și leucină. Conținutul de
triptofan este foarte redus, iar lizina lipsește aproape complet, ceea ce reduce mult valoarea
biologică a proteine lor din bobul de porumb. (după:Agrios G., 1978)
În țara noastră s -a realizat hibridul HS 335, mai bogat în lizină cu 45% și în triptofan cu
54% decât HS 330, conținutul total de proteină în amandoi hibrizii find nesemnificativ modificat.
Cel mai mare pr ocent de proteine în bob îl au soiurile și hibrizii între soiuri. Condițiile de mediu în
care cresc plantele de porumb influențeaza conținutul boabelor și substanțe proteice.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
38
Condițiile de climă, sol, nutriție și altele crează diferențe mult mai mari in privința
conținutului în proteine al boabelor de porumb decât factorii de natură genetică.( după: Bailey
J.E.,1974). Mai bine de 50% din necesarul caloric al omului este asigurat de produse din cereale.
Cerealele se cultivă în funcție de tipul de climă: î n zona temperată mai mult grâul, în cele mai calde
– orezul, meiul și porumbul, iar în regiunile mai răcoroase – secara, orzul și ovăzul.
Bobul de cereale este format din pericarp (înveliș), germene și miez (endospermul).
Învelișul bobului de grâu din ca re rezultă tărâța, reprezintă aproximativ 14% și conține celuloză,
cantități mici de proteine, minerale și complexul de vitamine B.
Miezul bobului este format din celule voluminoase încărcate cu amidon, cantități mici de
proteine și urme de minerale și v itamine. Stratul superior al endospermului este format din celule
cubice ce conțin cantități mai mari de proteine și vitamine.
2 – 3% din masa bobului o reprezintă germenele și conține aproape toată cantitatea de
lipide și vitamina E. Este bogat în prote ine și în unele vitamine din complexul B, săruri minerale și
enzime. Germenele este atașat la bob printr -o structură specială, scutelum, foarte bogată în
tiamină. Grâul este considerat unul dintre alimentele de bază ale omului din următoarele motive:
are o compoziție echilibrată de principii nutritive și conține majoritatea substanțelor
necesare organismului uman: proteine 12%, lipide 2 – 3%, calciu 30 mg, fier 3,5 mg ,
vitamine din complexul B și vitamina PP.
grâul se poate prelucra în forme ușor de diger at, deci principiile nutritive se absorb ușor.
se poate păstra perioade lungi de timp fără să necesite condiții speciale de depozitare.
Cerealele sunt sărace în anumiți aminoacizi (lizină), acid ascorbic sau calciu, astfel se
asociază în alimentație cu l aptele, carnea, ouăle și brânza.
Porumbul conține mai puține proteine comparativ cu grâul (9 g), dar are un procent mai
ridicat de celuloză și lipide (peste 4 g). Datorită cantității mai mari de lipide, din porumb se poate
extrage un ulei cu valoare alim entară ridicată. Principala proteină din porumb este zeina, dar este
lipsită de triptofan și lizină. Niacina (vitamina B3), prezentă în porumb, se află într -o formă legată
care nu este disponibilă. Secara conține proteine în proporție mai redusă cu 1 – 2% decât grâul.
Orezul consumat decorticat, are un conținut bogat în amidon și redus de vitamine din complexul B
deoarece acestea se găsesc în învelișul bobului de orez. Orzul și ovăzul intră prea puțin în
alimentația omului.
După măcinarea boabelor de cer eale în particule mari se obține grișul, dacă particulele
sunt fine se obține făina. Trecerea făinii prin diferite tipuri de site permite obținerea mai multor
sortimente de făină, în funcție de gradul de extracție. Substanțele nutritive sunt cu atât mai re duse
cu cât gradul de extracție este mai mic (făina rafinată). În comparație cu făina integrală, cea albă
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
39
pierde din proteine, lipide, săruri minerale și vitamine, în schimb conține mai puțin material fibros
și 30% din fosforul total (acesta se găsește sub formă de acid fitic ce formează compuși insolubili
și neabsorvabili cu calciul, fierul și magneziul).
Din cele prezentate până acum putem observa că învelișul și germenele unui bob sunt
părțile ce se îndepărtează prin procesul de măcinare, în același ti mp acestea sunt și părțile ce
conțin cele mai valoroase substanțe nutritive (proteine, vitamine, săruri minerale). Din acest
motiv au început să apară tot felul de preparate din cereale integrale. Tărâța rezultată în urma
procesului de măcinare poate fi fo losită în alimentația dietetică, fiind o sursă importantă de fibre
alimentare. În funcție de tipul de făină folosită, digestia pâinii se realizează diferit.
Pâinea obținută din făină integrală este mai greu de suportat de persoanele cu un intestin
sensib il și este mai greu de digerat. Prezența acidului fitic care favorizează eliminarea calciului și
fierului odată cu materiile fecale, privează organismul de aceste minerale. Un alt avantaj al pâinii
din făină integrală este cantitatea mai mare de celuloză. Aceasta antrenează și elimină odată cu
materiile fecale colesterolul adus de alimente.
Consumul de cereale depozitate în condiții necorespunzătoare poate produce
micotoxicitate, datorită mucegaiului ce se dezvoltă pe cereale. De asemenea, cerealele pot conține
urme de pesticide cu care au fost tratate pe câmp și pot produce intoxicații, mai ales celor ce intră
în contact direct cu ele. ( după: Mihele Denisa, 2008)
1.3.CONCEPTUL DE CALITATE
1.3.THE CONCEPT OF QUALITY
Calitatea produselor agricole r eprezintă totalitatea însușirilor fizice, chimice și
organoleptice conservate de propria bază genetică a soiului precum și influența de vegetație
asupra calității soiului. Calitatea produsului obținut este influențat de un număr mare de factori
previzibili cum sunt: soiul, destinația, tehnologia de producție, clima, solul, relieful și un numar
mare de factori imprevizibili cum sunt: condițiile climatice nefavorabile (grindina, vânt puternic,
ploi torențiale ), atacul de boli și dăunători.
Factorii de veg etație pot fi bine cunoscuți, utilizați și dirijați în scopurile cerute de
producția agricolă pentru creșterea calității și randamentului. Cu cât acești factori vor fi mai bine
cunoscuți și utilizați sau dirijați in scopurile cerute de producția agricolă , cu atât calitatea
produselor va crește influențând pozitiv eficiența produsului. Pentru a caracteriza calitatea
produselor agricole trebuie să întelegem acele insușiri care sunt legate direct de utilizarea lor și
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
40
care trebuie să fie în concordanța cu ceri nțele beneficiarilor și consumatorilor, ținându -se seama
de nivelul tehnicii și tehnologiei de producție la un moment dat în țară și în lume.
1.3.1.Politici și orientări privind calitatea
1.3.1.Policies and guidelines for quality
Există multe definiți i date calității. Industria consideră calitatea ca un rezultat al
măsurării sau aprecierii caracteristicilor produsului. Intr -un alt sens, calitatea este un complex de
atribute și caracteristici ale unui produs, care are o anumită semnificație în determina rea
acceptării produsului pentru a fi folosit.
Din punct de vedere al consumatorului calitatea este ansamblul însușirilor de valori cu
intrebuințare, care exprimă gradul în care aceasta satisface nevoia socială în funcție de parametrii
tehnico -economici , estetici și gradul de utilitate. De -a lungul timpului noțiunea de calitate a fost
interpretată de mulți filosofi, începând cu Aristotel, trecând prin filosofia clasică germană și
ajungând la cerințele folosofice contemporane. Definițiile clasice ale cali tății formulate de diverși
cercetători în domeniu, reflectă necesitatea definirii clare a acestui indicator global. Se va reține ca
elementele componente ale calității produselor alimentare: calitatea nutritivă, calitatea senzorială,
calitatea igienică și calitatea estetică.
1.3.2.Factorii și funcțiile calității
1.3.2. Quality factors and functions
Realizarea calității este un proces complex, colectiv, cu caracter de management și care se
realizează cu participarea a numeroși factori care se intercond iționează și se integreaza în
producție. Dimensiunile calității sunt influențate de o serie de factori intrinseci și extrinseci
(securitatea produsului și aspectele legate de sănătate, proprietăți senzoriale și termenul de
valabilitate, fiabilitate și conv eniența produsului, caracteristicile sistemului de producție, aspecte
legate de mediul inconjurator, aspecte referitoare la marketing, (după: Lepesme P., 1944 și Ovidiu
Bojor și colab.1999).
Calitatea are un caracter complex și dinamic ce înglobează un a nsamblu de caracteristici
tehnico -functionare, economice, sociale, psiho -senzoriale, care împreună satisfac într -un grad
nevoia socială la un moment dat și într -un anumit loc. Functiile pe care le indeplinește calitatea
sunt :
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
41
Funcția tehnica;
Funcția ec onomica;
Funcția sociala.
1.3.3.Factorii care influențează calitatea
1.3.3. Factors influencing quality
Factorul determinat in condițiile diversificării și innoirii rapide a ofertei de mărfuri,
mondializării piețelor și creșterii continue a exigențelor clienților o reprezintă calitatea
produselor. Macroeconomic este tot mai mult în stransă legătură cu noile cerințe ale vieții.
Calitatea produselor alimentare este în stransă legatură cu îmbunătățirea stării de
sănătate a populației, a potențialului de dezvoltare economică a țării, cu reducerea pierderilor și
alterarea alimentelor. În prezent, la nivel mondial, calitatea alimentelor este afectată de reducerea
cantității si calității materiilor prime, de operațiile de procesare, de operațiile post -proces are,
precum și de comportamentul consumatorilor.
Păstrarea alimentelor, pregătirea lor in vederea vânzării, se realizaeaza în spații special
amenajate, respectiv în depozite.
Spațiile de depozitare pot fi fixe sau mobile. În funcție de durata de depozit are, păstrarea
alimentelor este temporară sau de lungă durată. Păstrarea temporară (2 -20 zile) se aplica unor
alimente ușor perisabile. Păstrarea de lungă durată se aplica alimentelor care pe durata păstrării
iși pot dezvolta și desăvârșii unele caracteris tici, în special cele senzoriale. Pe parcursul
depozitării pot aparea factori interni și externi care produc modificari fizice, chimice, biochimice,
cu implicații asupra calității.
Factorii iterni cu producere de modificări:
– Structura și compoziția ch imică a produselor;
– Proprietățile lor fizice generale;
– Proprietățile chimice;
Factorii externi pot fi:
– Fizico -mecanici;
– Fizico – chimici;
– Biologici;
Alături de acesti factori, păstrarea alimentelor mai poate fi influențată :
– De regim ul depozitării;
– De tipul ambalajului folosit.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
42
1.3.4.Tipuri de depozite pentru cereale
1.3.4. Types of warehouses for grain
Cele mai răspândite plante de pe glob sunt cerealele. Din familia Gramineae fac parte
urmatoarele cereale :
– Cereale cu c erințe termice mai reduse cele cu un climat temperat, fructe alungite,
prevăzute cu sanț ventral (longitudinal) din care, la germinație, emit 3 -8 rădăcini
embrionare (grâul, secara, orzul și ovăzul);
– Cerealele cu cerințe termice ridicate din climatul c ald, având fructe fără săculeț,
de forme diferite, iar la germinare formează o rădăcină embrionară (orezul, porumb,
sorgul, meiul).
În hrana omului cerealele reprezintă un aliment de bază sub formă de pâine, paste făinoase
și pentru animale sau sub form ă de materie primă pentru diferite industrii. Cu o vechime de circa
zece mii de ani plantele au fost luate în cultura din Bazinul mediteranean, Caucaz și Asia Centrală.
Dintre analizele chimice care stau la baza aprecierii calității sunt determinarea umi dității,
proteina,calitatea, aciditatea și grăsimea. Fructele acestor plante de câmp sunt bogate în substanțe
extractive neazotate și alți compuși tabelele 1.4, 1.5. , 1.5.a și tabelul 1.5.b.
Compoziția chimică a cerealelor are un rol determinat in apre cierea calitativă, deoarece
este legată valoarea alimentară a produselor finite. Conținutul de proteină este influențat de o
serie de factori: specia, varietatea, solul, îngrăsăminte folosite, clima.
Proteina și calitatea constituie una din procedeele mo derne de apreciere a calității
cerealelor. Cu cât procentul de proteină este mai ridicat și cu cât prezenta aminoacizilor esențiali
este mai accentuată, cereala este mai apreciată.
Indicatorii stării de sănătate a cerealelor, timpului de păstrare și mo dului de conservare
sunt evidențiate de aciditate. Aciditate foarte scăzută o au cerealele proaspăt recoltate, dar cu cât
aceastea sunt pastrate mai mult cu atât crește și aciditatea . Un criteriu de apreciere în special
pentru prorumbul care urmează a fi degerminat îl reprezintă grăsimea .
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
43
Tabelul 1.4. Compoziția chimică a boabelor de cereale
Table 1.4. Chemical composition of cereal grains
(după: Munteanu L.S și colab, 2001 )
Componentele principalele
(%) (%) Mențiuni
Apa 12-14 La nivelul umidită ții critice
Proteine – în proporție mai
mare.Albumină 4 -5%,
globulină 5 -10%; caseină 85 –
90%;
7-30 -în proportie mai mare la
periferia bobului
Glucide 65-75 -Amidon cca. 90%; crește de
la periferie spre centru; în
embrion lipsește;
Grasimi – procen t mai
ridicat în boabele de porumb
2-3 Procent mai ridicat în boabe
de porumb;
Celuloză –boabele mici au
un procent mai ridicat decât
cele mari. 3-11 Majoritatea în boabele
imbricate în pleve;
Cenușă 0,5-6 În tărâțe 4,5 -5,5%;
în făină albă de grău: 0,5-
0,6%; compuși: acid fosforic,
oxizi de Ca, Fe, Na.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
44
Tabelul 1.5. Compoziția chimică ale bobului de grâu pe părți componente
Table 1.5. The chemical composition of wheat grain on component parts
(după : Costin I. 1983)
Partea
bobului Amidon Proteină Celuloză Zahăr Pentoză Grăsime Cenușă
Țesut
vegetal 83 60 7,5 55 30 20 27
Înveliș 15 30 85 20 64 45 65
Embrion 2 10 7,5 25 6 35 8
Tabelul 1.5a.Distribuția vitaminelor %
Table 1.5.a. Distribution of vitamins%
(după: Munteanu L.S și col ab., 2001 )
Vitamină B1 B2 B3 PP Acidul pantotenic
Țesut
vegetal 5 30 5 15 35
Înveliș 40 40 70 80 45
Embrion 55 30 25 5 20
Tabelul 1.5.b.Conținut mg/g
Table 1.5.b. Content mg / g
(după: Munteanu L.S. și colab.,2001 )
Vitamina B1 B2 B3 PP Acidul pant otenic
Țesut vegetal 0,12 13,5 21 38,5 17
Inveliș 17 11 41 76,7 53
Embrion 165 25 44,5 76,5 31
În general cerealele se depozitează în incinte închise, vrac sau mai rar ambalate, dar
datorită producției de crereale cu caracter sezonier consumul d e cereale este continuu. Semințele
de cereale se condiținează în scopul prelungirii duratei de păstrare.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
45
Pentru descărcarea semințelor din vagoane,autocamioane ,căruțe, depozitele de ceareale
trebuie să fie prevăzute cu o linie de garaj, un drum de acce s și în același timp în aproprierea
secțiilor de prelucrare.
Depozitele în afară de condițiile ce trebuie să le îndeplinească în ceea ce privește
soliditatea, siguranța contra focului și mecanizarea, trebuie să mai asigure o bună păstrare a
semințelor, s ă prezinte posibilitate de conditionare spre a preveni distrugerea semințelor de către
insecte și rozătoare. Ca depozitul să fie mai economic în exploatare, trebuie să fie prevăzut cu
instalații mecanice de descărcare și manipulare a semințelor.
Pentru a evita încolțirea ,autoîncolțirea semințelor,mucegăirea și ridicarea umidității pe
suprafața lor , este necesară aerisirea care trebuie facută cu aerul din exterior, ce ar trebui sa fie
mai rece ca cel din interior.
O cauză de umezeală în depozite poat e fi umiditatea solului, aceasta fiind mai periculoasă
la clădirile făcute din piatră. Depozitele de beton, piatră și cărămidă au nevoie de o ventilație
puternică pentru evitarea umezelii provenită din semințe. În acest caz trebuie să luăm măsuri
speciale de izolare a pereților. Pentru evitarea condensării umezelii în depozite, umezeala
provenită din semințe, este de preferat întrebuințarea lemnului pentru podele și pereți.
În general cerealele se depozitează în incinte închise, vrac sau mai rar ambalate , dar
datorită producției de crereale cu caracter sezonier consumul de cereale este continuu. Semințele
pot fi păstrate:
Silozuri celulare
Ținând cont totuși că semințele în celulele silozului se încarcă într -un strat înalt de zeci de
metri, procesul d e autoîncălzire în cazul semințelor cu umiditate crescută va fi foarte pronunțat, și
de aceea necesită ca silozurile să fie neapărat inzestrate cu instalații pentru uscarea prealabilă a
semințelor și cu instalații pentru curățarea preliminara a semințelor.
Acestea prezintă cele mai multe avantaje pentru păstrarea rațională a semințelor de
cereale, permițând și o mecanizare totală a operațiunilor de descărcare, manipulare și
condiționare a semințelor. Costul construcției este foarte ridicat. Un alt dezava ntaj al silozurilor
celulare este că nu orice fel de semințe se pot păstra în ele.
De exemplu, semințele de ricin, având o coajă foarte fărâmicioasă ți miezul oval cu mult
ulei, nu pot fi păstrate întru -un siloz celular, deoarece presiunea ridicată ce s e exercită asupra
semințelor din straturile de jos mai ales în timpul descărcării celulei, provoacă strivirea
semintelor.
De asemenea nu se pot păstra în silozuri celulare semințe de bumbac nelinterisate sau alte
materii prime sau finite cum este turta sau șrot. Silozurile se fac cu celule cu o capacitate de la 10
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
46
pana la 200 de vagoane, celulele având în secțiune formă pătrată, hexagonală sau rotundă.
Materialul întrebuințat pentru construcția silozurilor este betonul armat, fier și lemn. Cel mai
întreb uințat material pentru construirea silozurilor este betonul armat.
După cântărire, semințele sunt descarcate în buncarele de recepție. Din buncarele de
recepție, semințele sunt transportate pe banda rulantă transversal, care le varsă fie pe bandă
rulan tă, fie la elevator. Semințele vărsate în cantarul automat, trec la curățitor, apoi sunt ridicate
cu elevatorul, la uscătorul de semințe, iar de acolo trec la alt cântar automat.
Dacă nu este nevoie de o uscarea semințelor, atunci semințele trec direct de la curățitorul
de impurități, la cântarul automat, de aici, semințele cântărite sunt duse cu banda rulantă, la unul
din elevatoare sau la banda rulantă în cazul când trimitem semințele curățite și uscate direct la
fabricație iar cu ajutorul cărucioarelo r de descărcare se vor descărca în celulele silozului.
Ca să putem lega celulele unui rand cu celulele altui rand din siloz, întrebuințăm
elevatoarele benzile de transport reversibile și banda de transport ireversibilă. Benzile de
transport mai servesc pentru descărcarea celulelor și pentru trimiterea semințelor spre fabricație
sau pentru transportul în interiorul silozului.
Spațiile ce se formează între celulele de formă rotundă ale silozurilor, sunt întrebuntate de
asemenea ca celulă pentru depozita rea semințelor.
Magazii cu etaje
În aceste magazii semințele se păstrează în straturi de 2 -3 cm sau încarcate în saci și
așezați în stive. Spre deosebire de silozurile celulare, aici păstrarea semințelor se poate observa
mai ușor și semințele fiind în straturi mai subțiri nu sunt supuse așa repede fenomenului de
autoâncălzire.
Dezavantajele magaziilor cu etaje sunt:
– imposibilitatea unei mecanizări complete;
– proastă utilizare a capacității;
– ușoară pătrundere a rozătoarelor și insectelor daunătoare;
– costul ridicat al exploatațiilor
Depozitarea în magazii prezintă numeroase dezavantaje :
– mecanizarea redusă și deci randamente scăzute;
– compartimentarea defectuoasă pe categorii de calitate;
– depozitarea în grămezi care nu permit menținerea unor calități superioare la cerealele
depozitate.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
47
Semințele cântărite din vagoane, autocamioane și cărute sunt descărcate în buncare de
receptie sau gură de descărcare, de unde curg la elevatorul, care le ridică la etajul de sus al
magaziei unde sunt curățite la cur ațitor.
Semințele curățite sunt ridicate cu elevatorul și vărsate pe banda de transport care este
prevăzută cu cărucioare de descărcare ce permit descărcarea în orice loc în lungul magaziei. Prin
burlane, semințele se pot scurge la oricare din etajele m agaziei sau pe banda de transport –
colectare, cu ajutorul căreia semințele sunt trimise spre prelucrare sau spre elevator, în vederea
condiționării lor (după: Thierer L.V. și colab., 1971).
Planșele sunt prevăzute cu deschideri din jumatate in jumatate de metru, deschideri care
au niște șubere ce permit trecerea semințelor dintr -un etaj în altul; sub aceste șurube sunt așezate
niște ciuperci metalice care împraștie semințele în cădere, ceea ce permite o bună aerisire a lor.
Sub forma de știuleți porumb ul se păstrează în pătule. Aceste construcții se așează pe
locuri mai ridicate și pe stâlpi de beton înalți de 70 -80 cm. Pătulele au pereții formați din șipci de
lemn cu distanță între șipci de 2,5 cm. În asemenea construcții, știuleții de porumb sunt supu și
permanent curenților de aer ce determină pierderea treptata a apei din boabe. În pătule,
porumbul în știuleți este in general, ferit de încingere. Dacă apare totusi încingerea este necesară
alegerea și înlăturarea știuleților stricați, supuși procesului de alterare. Pentru păstrarea în patule
în condiții bune, porumbul trebuie să fie lipsit de impurități (pănuși sau resturi de panuși, frunze,
resturi de tulpini sau mătase) umiditatea acestor impuritați este intotdeauna mai ridicată decât
umiditatea știul eților. (după: Borcean I, F. Imbrea, 2005)
Hambare, șoproane
Șoproane
Pentru păstrarea porumbului ( constituie în diferite tipuri), trebuie să permită încărcarea
și descărcarea cu ușurință a știuleților, să fie ferite de pătrunderea apei din ploi și zăp ezi și să fie
ferite de atacul păsărilor și al rozătorilor. Sunt construite și pătule din schelet metalic, de formă
circulară, cu diametru de 5 m și mult mai înalte decât pătulele din lemn. La un strat atât de gros de
stiuleți este necesară ventilarea aeru lui, lucrare ce se efectuează cu ajutorul unui ventilator care
asigură un debit de circa 3000 m3 aer/h. Pentru reducerea umidității stiuleților de la 24% la 18%,
ventilatoarele trebuie să functioneze 100 -150 de ore în timp de 25 -30 zile. Ținând seama că un
ventilator funcționează la un pătul circa 5 h/zi, înseamnă ce el poate fi folosit la 4 -5 pătule într -un
interval de 24h (după:Thierer L.V. și colab., 1971).
Există și posibilitatea construirii unor pătule mult mai simple, cu pereții mobili, amplasate
pe platformă de beton având avantajul că pot fi construite în scop tranzitoriu, adică pentru
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
48
păstrarea porumbului o durată mai scurtă de timp. Important este ca ele să fie acoperite
“provizoriu” pentru a feri știuleții de ploaie.
Posibilitatile păstrăr ii porumbului sub forma de știuleți în pătule timp îndelungat, chiar la
umiditate mai ridicată se datorează temperaturilor scăzute din timpul toamnei și iernii. (după:
Borcean I, F. Imbrea, 2005)
Hambare mecanizate
Semințele din vagon sau camioane se de scarcă în guri de descărcare, ce se găsesc în
lungul hambarului. Acestea sunt prevăzute cu instalații de transport în plan vertical și orizontal.
Nu se pot face decât cu o capacitate maximă de 200 de vagoane, deci nu pot servi decât pentru
întreprinderi cu capacitate mică de producție. Sub ele se găsește banda de transport, care
alimentează o altă bandă de transport transversal, care cară semințele la elevatorul, fiind ridicate
în galeria superioară pe banda de transport, de unde semințele sunt descărcate î n orice loc în
lungul magaziei. Podelele hambarului se fac înclinate spre centru unde este un sanț prevăzut cu o
bandă de transport, cu ajutorul căreia se trimit semințele spre fabricație. (după: Duda M.M, Timar
A., 2007)
Păstrarea semințelor se face după urmatoarele reguli :
Semințele trebuie curățate cât mai bine înainte de depozitare, fără să fie vătămat învelișul
vegetal;
Înainte de depozitare semințele umede trebuie să fie uscate;
Temperatura semințelor va fi controlată în tot timpul depozitării ;
La creșterea temperaturii semințelor in timpul depozitării, acestea se vor condiționa prin:
– Uscare, aerisire cu mașini curățitoare de praf;
– Simpla mișcare înăuntrul silozului cu ajutorul instalațiilor de transport;
– Lopatarea, adică manipularea dintr -un loc în altul a magaziei.
Dacă aceste măsuri nu sunt posibile, semințele trebuie date imediat spre prelucrare.
1.3.5. Amenajarea spațiilor destinate depozitării
1.3.5. Arranging storage spaces
Companiile de recepționare în fiecărui an trebuie temeinic p regătite în vederea
depozitării produselor agricole ce se recepționează și în scopul asigurării, păstrării acestora în
cele mai bune condiții,.
Înainte de începerea recepționării, pentru a se asigura depozitarea tuturor cantităților de
produse ce urmea ză recepția și pentru evitarea greutăților ce s -ar ivi în cazul depășirii planului,
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
49
trebuie să se identifice spațiile noi de depozitare ca urmare a unei recolte bogate. Dupa
identificare se vor încheia înscrisuri care să permită accesul la, contractele de închiriere,
decomodate și cele de prestări servicii . Dacă acestea lipsec se trece la construcția acestor spații.
Conducerile bazelor de recepționare și silozurilor trebuie să cunoască bine toate spațiile
din proprietate sau la care s -a obținut accesul, astfel ca atunci când este necesar, să poată trece la
prelucrarea și amenajarea acestora în vederea depozitării produselor.
Spațiile preluate din identificări trebuie să asigure o bună depozitare și conservare a
produselor, să nu permită scurgeri prin p ardoseli și pereți, să fie protejate contra ploilor și
zăpezilor. Înainte de prelucrare se va cerceta fiecare parte a construcției, apreciindu -se lucrările
ce sunt necesare pentru ca spațiul respectiv să poată fi utilizat pentru depozitarea produselor.
Încă de la începutul anului concomitent cu amenajarea spațiilor, trebuies luate măsuri de
golire a magaziilor, hambarelor și celulelor pentru o nouă recoltă dar și pentru a putea avea acces
la infrastructură în scopul efectuării reviziilor programate și de intervenție.
Aceasta se realizează atât prin livrări directe către beneficiari în cadrul contractelor cât și
prin concentrarea produselor într -un număr cât mai restrâns de magazii, hambare și celule.
Trebuiesc executate din timp toate lucrările de i ntreținere, reparații curente, curațări și
dezinfectări la depozite (silozuri, magazii, șoproane, pătule etc), instalatii tehnologice, utilaje de
conditionare -manipulare, anexe, în vederea asigurării păstrării și condiționării produselor
agricole .
Pregă tirea responsabilă a acestora contribuie în mod hotărâtor la desfășurarea normală a
operațiilor de recepție, condiționare, conservare și manipulare a produselor agricole. Lucrările de
întreținere efectuate în permanență, în tot cursul anului, precum și cel e de reparații curente
executate ori de câte ori este necesar, contribuie la prelungirea duratei construcțiilor și utilajelor
respective.
Pentru mărirea rentabilității sectorului de recepționare și îmbunatățirea continua a
calității produselor, întreține rea, repararea și exploatarea în bune condiții a depozitelor, a
instalațiilor tehnologice și utilajelor, creeaza condițiile pentru ridicarea gradului de mecanizare a
operațiilor de transport și de condiționare.
Crearea unei bune recepționări și depozităr i a produselor agricole vegetale,în funcție de
gradul de uzură al spațiilor se stabilește un plan de reparații curente ce se executa lă toate
construcțiile și utilajele aflate în administrarea operativă sau care sunt folosite pentru depozitare,
sub orice f ormă și care necesită aceste lucrări.
Pentru revizuirea și repararea clădirilor se procedează după următoarea schemă de lucru
figura 1.3.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
50
Figura 1.3. Revizuirea și repararea clădirilor
Figure 1.3. Building review and repair
(după: Oancea I., 2003)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
51
După executatea lucrărilor de mai sus se trece la acoperirea interioară și exterioară a
pereților de zidărie după o curățire prealabilă a acestora cu vopsele lavabile de exterior.
De asemenea se revizuiesc și se repară panourile prefabricate din lem n, înlocuindu -se
șipcile lipsă și cele rupte. La drumurile de acces, platformele pietruite, platfomele de condiționare
se repara toate porțiunile care au straturile de uzură și de rezistență degradate. Instalațiile
tehnologice și enregetice trebuie proteja te împotriva materialelor de mai sus.
Fac exceptie construcțiile de lemn situate într -un ansamblu de clădiri, care se vopsesc
pentru a se asigura aspectul estetic al întregului ansamblu.
La liniile de garaj se executa acele reparații necesare asigură rii circulației normale a
mijloacelor de transport. După reparțiile aferente executate conform planului stabilit se trece la
igienizarea spațiilor de recepție depozitare. Lucrările de curățire trebuie executate cu multă
constiinciozitate, întrucât de calit atea lor depinde în cea mai mare masură reușita lucrărilor de
dezinfectare. Curățirea spațiilor de depozitare, a instalațiilor tehnologice, a utilajelor de
condiționare și transport etc., constituie o importantă măsură de combatere a dăunătorilor
specifice produselor depozitate. Curățirea depozitelor de orice fel se face prin măsurarea și
perierea tuturor suprafețelor interioare și exterioare.
Înainte de începerea campaniei de recepționare se execută :
– curațirea și dezinfectarea spațiilor de depozitare;
– curațirea și dezinfectarea utilajelor de condiționare și manipulare;
– curațirea și dezinfectarea instalațiilor tehnologice, a terenurilor de sub și din jurul
spațiilor de depozitare și a celor din incinta unităților de recepționare.
Măturarea și perierea se fac începându -se de la acoperis până la pardoseală. Curățirea
magaziilor electrificate se ține seama de scoaterea instalației de sub tensiune, pentru evitarea
accidentele de muncă.
La silozurile și magaziile cu etaj, operațiile se efectuează începând cu etajul de sus spre
parter, acordându -se o grijă deosebită locurilor ascunse și întunecoase, fisurilor, crăpăturilor. La
magaziile cu aerare activă cu canalele și panouri evitându -se însa deteriorarea muschilor pereților
de la canale.
La magaziile cu pe reții dubli de lemn sau la magaziile de zidarie căptușite cu panouri din
lemn, se desfac pereții dubli pentru a se putea scoate și îndepărta praful, resturile de produse,
plevurile etc, care constituie permanente focare de infestare. În același fel se proc edeaza și cu
pardoselile duble de lemn.
O grija deosebita se acordă:
depozitelor de manipulare și predare
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
52
depozitele cântarelor automate și ale coloanelor de uscare
camerelor de praf și ascensoare
celulelor de depozitare, gazare, canalelor de aerisire etc .
Deșeurile rezultate din silozuri și magazi datorită curățirii zilnice sunr colectate pentru a fii
distruse de către firme specializate fie sunt colectate și transportate de serviciul de salubritate la
spațiile de depozitare și neutralizare adecvate.
Pentru a se împiedica adăpostirea dăunătorilor în jurul silozurilor și magaziilor iarba se
îndepartează pe o lățime de circa 1,50 m, sau se execută o betonare a spațiilor respective.
După executarea curățeniei se trece la dezinfectare.
Dezinfectarea mag aziilor se face pe cale chimică folosindu -se substanțe și metode specifice,
în scopul distrugerii insectelor și acarienilor ce au ramas în depozite sau în jurul acestora după
executarea curățirilor. De asemenea aprovizionarea cu combustibili , birotică și până la
cunsumabilele necesare întreținerii spațiilor de recepție și depozitare nu este de neglijat.
Revizia și reparația perioadică, precum și întreținerea utilajelor și instalațiilor tehnologice
se efectuează în conformitate cu mormele în vigiare iar pe ntru aparatele de cântărit, măsurat,
precum și cele de laborator ce sunt prevăzute în nomenclatoare, se supun verificărilor metrologice
ale Institutului Roman de Metrologie.
Cicloanele, mașinile de curățat cereale, tuburile, telescopice, transportoarele c u racleți,
elevatoare cu cupe, distribuitoarele, coloanele de uscare trebuie de asemenea curățate. Instalatiile
energetice de la silozuri se revizuiesc și repară de către personalul calificat și autorizat .În mod
excepțional și foarte strict se monitorizea za eventualele emisii sau scurgeri toxice, poluante sau
periculoase.
1.3.6. Inregistrarea cantitativă și calitativă.
1.3.6. Quantitative and qualitative registration.
Pentru a procesa și depozita cât mai economic masa de produse agricole este necesară o
cunoaștere exactă și cât mai profundă a situației lor. Aceasta se poate realiza doar în urma
procesului de recepție cantitativă și calitativă, care ne oferă informațiile necesare luării deciziilor
adecvate
Recepția cantitativă facându -se prin cântărirea produsului pe cântare automate existente
în incinta aparatele de cântărit pot fi: balanțe și bascule. (după: Nicolae H., Adrian T., 2010 ).
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
53
Balanțele pot fi :
– simple sau compuse;
– balanțe romane
– balanțe cu cadran.
Basculele sunt de diferite tipuri zeci male, romane sau semiautomate:
La intrarea în incinta bazei de recepționare este amplasat un pod bascul prevăzut cu o
încăpere în care are loc verificarea documentelor de însoțire a mărfii. Datorită avansării
tehnologiei cântărirea este făcută mecanizat.
Datorită vitezei cu care se lucrează, direcționarea către celulele de siloz trebuie făcută în
funcție de parametrii de calitate, și este necesar ca lucrul să fie efectuat cu cea mai mare precizie și
maximă operativitate.
Recepția probelor se face dupa următoarea figura 1.4. :
Figura.1.4. Recepția probelor
Figure.1.4. Sample reception
(după: Nicolae H., Adrian T., 2010)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
54
În funcție de sistemul de transport al semințelor, de tipul de semințe și modul de
ambalare a lor se folosesc sonde de mai mu lte feluri:
Sonda cilindrică fiind compusă din două tuburi cilindrice, mânerul și conul sondei.
Tuburile cilindrice sunt în general din alama sau oțel și sunt introduse unul în interiorul
celuilalt astfel încât între acestea să nu rămână spațiu liber. Am bele tuburi sunt prevăzute
de-a lungul lor mai multe tăieturi ovale numite ferestre.
Sonda conică pentru saci folosită pentru extragerea probelor de seminte, crupe sau
faina din sacii textili legați sau cusuți la gura. Aceasta se compune din trei părți: c orpul
sondei, mâner și teacă.
Sonda efilată fiind formată dintr -un jgeab metalic semicilindric care la un capat este tăiat
oblic pentru a putea fi introdus cu usurintă în masa de produs, iar la celalalt capat are un
maner de lemn. Aceasta sondă este de d oua tipuri : compartimentată si
necompartimentată și se folosește la luarea probelor din produsele aflate în vrac.
Sonde electromagnetice se compune din : motor electric trifazat, coloana de
antrenare a barelor, reductor cu angrenaj elicoidal, cuplaj am breiaj, maneta ambreiaj,
bare de sondare, bară melc, tije de ghidaj, cheie pentru rotirea barelor, inversor de sens,
întrerupator, căruciorul sondei, căruciorul pentru bare. Permite prelevarea de probe din
silozuri dar și din mijloace de transport de mare capacitate, barje sau chiar vase maritime
de transport cereale.
Sonde automate se folosește pentru extragerea probelor din conductele de curgere a
produselor. Este compusă dintr -un snec de construcție specială montat într -o manta
cilindrică, prevazută cu o deschizătură longitudinală
De asemenea trebuie cunoscute și însușirile fizice și biochimice ale masei de boabe pentru
prelevarea probelor. Cea mai importantă particularitate a masei de boabe o constituie
neomogenitatea ei deoarece aceasta se compune d in miliarde de boabe neuniforme din punct de
vedere al marimii, formei, greutății specifice.
Datorită repartizării corpurilor străine în masa de semințe unele componente străine pot
fi găsite în anumite părți ale lotului, concentrându -se , în timpul tra nsportului sau depozitării, în
diferite straturi ale lotului.
De semenea modificări ale calității produselor sunt date de condițiile atmosferice, starea
depozitului, tratamentele aplicate asupra masei de boabe. De exemplu , în perioadele cu umiditate
atmosferică ridicate, boabele de la suprafața lotului au o umiditate putin mai mare decât cele din
straturile inferioare. Semințele depozitate lângă pereții subțiri și care sunt expuși un timp mai
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
55
îndelungat acțiunii ploilor sau razelor solare, au o calitat e oarecum diferită de cele situate spre
mijlocul depozitului.
Procesele biochimice: calitatea boabelor diferă datorită dezvoltării neuniforme a
respirației, transpirației, încingerii, încolțirii în diferite zone ale lotului .
Punctul de cântărire comp us din cântar, pod basculă sau basculă romană fixă cu palnie
etc., se asamblează la o distanță oarecare de laborator, pe drumul de acces, în direcția depozitelor
principale din cadrul bazei.
Distanța între laborator și punctul de cântărire trebuie aleas ă în mod convențional, astfel
încât activitatea laboratorului să nu fie stânjenită de cântarirea produselor.
Patulele, platformele și șoproanele pentru porumbul știuleți, se construiesc la oarecare
distanță de linia de garaj de preferință în vecinateate a drumul de acces. Orientarea acestora se
face paralel cu direcția vântului dominant. La alegerea locului de amplasare a spațiilor de
depozitare, pentru porumbul știuleți, trebuie să se țină seama că în calea vântului dominant să nu
fie obstacole care ar putea împiedica accesul curenților de aer la depozitele cu știuleți.
Depozitele pentru boabe, se asamblează pe o parte a liniei de garaj unul în continuarea
celuilalt, cu un spațiu de minim 20 -25m intre ele, unde se construiește platforma. În cazul grupă rii
unui numar mai mare de magazii, între acestea se construiește un turn de mecanizare.
Toate construcțiile din cadrul unei baze sau siloz sunt legate între ele printr -un drum de
acces principal și prin căi de circulație secundare. Pentru a realiza o circulație corespunzătoare, în
incinta unităților, în anumite zone și în special la cântarul pod basculă, căile de circulație, trebuie
să aibă două sensuri pentru dus și întors.
În imediata apropiere a magaziilor pentru depozitarea porumbului boabe, se amplasează
uscătorul fix sau mobil, prevăzut cu instalații, pentru alimentarea cu porumb umed și transportul
boabelor uscate în magazii. Când bazotarea știuleților se face în unitate, cu utilaje fixe acestea se
amplaseaza în imediata apropiere a uscătorul ui, iar cand batozarea se face cu batoze mobile,
acestea se amplaseaza în vecinătatea pătulelor, șoproanelor sau interiorul platformelor.
Pentru a putea intra în fluxul tehnologic de procesare, semințele trebuie să corespundă
unor indicatori stabiliți în baza contractelor între furnizor și unitatea de depozitare.
Recepția calitativă se face în urma :
Rezultatelor analizelor de laborator;
Executarea analizelor în prezența producătorului sau a delegatului producător.
Prelevarea probelor se de către personalul specializat.
Pentru înțelegerea mai ușoara a modului în care se executa recepția calitativă este
necesar structurarea procesului de recepție calitativă după cum urmează în figura 1.5. :
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
56
Figura 1.5. Recepția calitativă a cerealelor
Figure 1.5 . Qualitative reception of cereals
( după: Nicolae H., Adrian T., 2010)
Pentru a nu afecta rezultatele analitice în cursul prelevării și pregătirii probelor de
laborator se iau măsuri pentru evitarea oricărei contaminări și deteriorări cu prelevar ea de probe
din fiecare lot ce urmează a fi verificat. În aceasta etapă se vor preleva probe de laborator duplicat
dacă proba în vrac este mai mare, fiind divizată pentru a obține o porțiune reprezentativă.
În baza u nui proces –verbal de prelevare se id entifică :
1. natura și originea lotului;
2. proprietarul, furnizonul sau transportorul;
3. data și locul prelevării și orice alta informație relevantă.
NOTA: Se va face înregistrarea la orice deviere , de la metoda de prelevare
recomandată.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
57
Fiecare probă d e laborator va avea câte un exemplar semnat al procesului – verbal de
prelevare, cel de -al doilea va fi păstrat de inspectorul de prelevare, iar un al treilea exemplar va fi
înmânat proprietarului lotului, indiferent dacă aceasta va fi sau nu o probă de lab orator.
În timpul transportului se va evita pe cât posibil orice deteriorare a probelor. Containerul
va fi etichetat și sigilat fiind însoțit de un proces – verbal de prelevare.
Eticheta aplicată pe container conține felul probei ,data și locul prelev ării probei,numele
și prenumele persoanei care a făcut prelevarea, scopul prelevării probei și destinația probei.
Proba trebuie să ajungă la laborator cat mai curând posibil. Fiecare probă de laborator
primește un cod de bare unic trecut în fișa probei, împreună cu data recepției și greutatea probei.
Pentru realizarea probei analitice trebuie separat cât mai curand posibil proba prin
marunțire și amestecare pentru permiterea de extragerea a porțiunilor analitice reprezentative
fără a afecta calitatea analizei.
Factorii care pot afecta proba analitică sunt:
1. Nepreluarea probei în condiții de temperatură sub 0˚C;
2. Un numar foarte mic de porțiuni similare porțiuni similare pentru a putea indica gradul
de incertitudine a valorii medii;
3. Porțiunile analitice ce urmează sa fie depozitate înainte de efectuarea analizei, metoda și
perioada de depozitare nu trebuie să afecteze calitatea probei.
Numărul minim de probe primare, ce trebuie prelevate dintr -un lot se face în funcție de
produsele luate în studiu pen tru produsele agricole bine amestecate, numarul minim de probe
primare trebuie să respecte numarul minim de unități cerute pentru proba de laborator. Procesul
de evaluare a calitatii semințelor începe cu efectuarea unui atent examen organoleptic.
Analiz a organoleptică se efectuează în majoritatea cazurilor chiar în faza extragerii
probelor elementare. Rezultatul examenului organoleptic nu poate fi redat numeric ci se exprima
descriptiv într -o formă precisă și concentrată. Pentru efectuarea unui examen or ganoleptic
corespunzător trebuie îndeplinite următoarele condiții:
Proba supusă analizei să nu fii suferit unele acțiuni care să modifice parametrii masei de
semințe și să fie în cantitate sufiecientă;
Analizatorului să dețină o sensibilitatea necesară a o rganele de simț ;
Să fie sesizate cauzele ce determină aspectul, mirosul, gustul și culoarea produselor de
către analizator .
La unele determinări intervin și anumite măsuri de pregătire a probei prin:
1. mărunțirea a probei;
2. mărunțirea suprafeței de emanar e a mirosului și gustului
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
58
3. plasarea probei într -un mediu cu o anumită intensitate luminoasă
Examinarea aspectului – aceasta determinare se face vizul examinâdu -se foarte sumar
probele ți observând dacă forma, mărimea, starea sanitară, gustul de plinătate și maturitatea,
starea tegumentului semințelor sunt normale. Acest examen se face întinzând proba pe o
suprafață plană, în strat subțire, iar constatările se compara cu indicațiile specifice la condițiile
tehnice din normativele în vigoare ( după: Nicolae H., Adrian T., 2010)
Examinarea culorii – se face întinzând proba în strat subțire și verificând dacă culoarea
corespunde celei normale, specifice în normativele tehnice. Într -un stadiu mai avansat de
încingere produsele capătă culoarea zaharului caramel izat, se înnegreste și se brunifică. Sub
acțiunea ploilor intermitente căzute în timpul coacerii și recoltării, unele semințe ( grâu, secară,
orez etc.) se decolorează iar orzul capată o culoare galben roșiatică. ( după: Nicolae H., Adrian T.,
2010)
Exami narea mirosului – se face cu organul olfactiv, inspirând aerul din spațiile
intergranulare ale probei. Pentru evidențierea mai bine a mirosului se iau cca. 100 boabe intregi
care se introduc intr -un pahar în care se toarnă apa la temperatura de 60°C, se ac opera cu o sticla
iar după 2 -3 minute se examinează mirosul. Pentru a sesiza mai bine a mirosului anormal al
produselor, se procedează la mărirea suprafeței de volatilitate a gazelor mirositoare prin
măcinarea și încălzirea probelor. În acest scop se macin ă fin cca. 100 boabe iar făina rezultată se
ține 2 -3 minute într -un pahar cu apă încălzită la 60°C, apoi apa se decantează iar șrotul se miroase
imediat. Măcinarea boabelor și încalzirea făinii se face în recipiente încinse, pentru a se evita
pierderea eve ntualelor mirosuri emanate din produs. În buletinul de analiză, la rezultatele
examinării mirosului se specifică și metoda folosită petru determinare ( după: Nicolae H., Adrian
T., 2010 .).
Examinarea gustului – se face cu organul gustativ. Uneori senzați ile gustative apar
asociate cu cele olfactive astfel ca în anumite cazuri nu se poate face o delimintare precisă a
mirosului, de gust.
Gustul produselor agricole vegetale se determină mestecănd cca. 3 g semințe luate din
proba după îndepărtarea corpurilo r străine. În cadrul acestei detereminări se indentifică
eventualul gust acru sau amar al semințelor. Gustul acru este imprimat de creșterea acidității la
produsele autoîncălzite și încinse, iar cel amar este dat de suprafețele de descompunere rezultate
din degradarea și putrezirea produselor ( după: Nicolae H., Adrian T., 2010 )
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
59
1.4. INDICATORII DE APRECIERE A VALORII CEREALELOR
1.4. INDICATORS FOR THE APPRECIATION OF CEREALS 'VALUE
După examenul organoleptic se determină mai mulți parametrii de calita te, atât
ponderali, fizico -chimici cât și fiziologici: Masa hectolitrică – MH – KG/hl,masa a 1000 de boabe –
MMB, puritatea sau corpurile străine – P%, componența botanică,umiditatea semințelor U%,
starea sanitară sau atacul de boli și dăunători – B.D;
Determinările fizico -chimice: Uniformitatea boabelor, aciditatea, procentul de boabe
îmbrăcate în pleve, specia, soiul, culoarea, sticlozitatea, conținutul de proteină și germinația;
însușirile tehnologice ale glutenului, determinarea capacității de germin ație.
Prima dată se stabilește conformitatea produsul tranportat, documentele de transport și
constractele de colaborare încheiate. Un alt rol important al acestui examen este și nevoia de a
cunoaște cu aproximație valorile indicilor de calitate pentru a putea efectua calibrarea aparatului
de măsura și control.
Acest examen se execută având ca și cheie de control valorile indicilor de calitate înscriși
în standardele care descriu fiecare specie, soi sau hibrid. Tot cu ocazia acestui examen se face și
identificare eventualelor plante, semințe sau fragmente de plante care nu fac parte din categoria
produsului analizat. Acesta se determina calitativ la început și apoi cantitativ, se determină
puritatea masei de semințe sub aspectul componenței botanice ș i a corpurilor străine.
De asemenea se face și o evaluare a stării fitosanitare a produsului, sau atacul de boli si
dăunatori, pentru a se evita compromiterea altor cantități de produse aflate în depozite deja.
(după: Nicolae H., Adrian T., 2010).
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
60
CAPITOLUL II. IMPORTANȚA DEPISTĂRII, ÎN CÂMP ȘI DEPOZITE
A FACTORILOR CARE DETERMINĂ PRODUCEREA DE MICOTOXINE
CHAPTER II. IMPORTANCE OF SCREENING, AND FIELD DEPOSIT
DETERMINANTS OF MYCOTOXIN PRODUCTION
Metaboliți secundari produși de mucegaiuri care aparțin în principal genurilor
Aspergilius, Penicillium și Fusarium se numesc micotoxine .
În condițiile nefavorabile de temperatură și umiditate, mucegaiurile au capacitatea de a
elabora metaboliți toxicogeni iar prin consumul de nutrețuri contam inate, acestea sunt preluate
de animal , ajungând la om prin consumul de carne, unde sunt asimilate, prin consumul de ouă,
lapte și produselor lactate, în care micotoxinele sunt excretate.
2.1. BIOGENEZA (ORIGINEA) MICOTOXINELOR
2.1. BIOGENESIS OF MYC OTOXINS
Termenul de „micotoxină” derivă de la grecescul „mykes” = ciupercă și latinescul
„toxicum” = otravă. Din punct de vedere semantic „micotoxina” include principii toxice elabotate
de toți fungii, inclusiv cei macroscopici (macromicetele), dar în mod obișnuit este utilizat pentru a
desemna metaboliții toxici ai ciupercilor microscopice ( micromicete).
Etiologia termenului „micromicotoxină’’ a suferit o amputație unamim acceptată, mai
degrabă, decât o problemă științifică de fond.
Pentru mulți micologi este un sinomim cu „mucegai” dar noțiunea de fung este un termen
general care include mucegaiurile, drojdiile, malurile, ciupercile . Micozele sunt boli determinate
de fungi a căror prezență este obligatorie în organismul afectat.
Micotoxicoze le sunt entități determinate de micotoxine, agenți abiotici, care pătrund în
organism, de regulă odată cu furajele în care au fost elaborați de fungii toxici. Formarea
micotoxinelor poate avea loc la toate stadiile din câmp și până la comercializarea produ selor
pentru consumul animal și uman.
Micotoxinele nu constituie o clasă chimică. Natura micotoxinelor produse și cele care
contaminează alimentele depinde de speciile fungice, de condițiile ecologice și de stabilirea
acestor toxine în mediul alimentar, sunt metaboliți secundari care joacă un rol evident în
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
61
economia microorganismelor. La ora actuala sunt cunoscute 200 de specii de mucegaiuri care
formează micotoxinele.
2.2. FORMAREA MICOTOXINELOR
2.2. MYCOTOXIN FORMATION
Micotoxinele sunt substanțe chimice, produse de anumite specii de mucegaiuri cum sunt
Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Trichothecium. Sunt puse în evidență în sporii acestora, sau în
substratul pe care cresc fungii. Nu toate speciile sunt importante din punctul de vedere al
sigur anței alimentare dar cu riscuri semnificative pentru siguranța alimentației sunt:
Aflatoxinele,
Fumonisinele
Ochratoxinele
Patulina
Trichotecina
Ergotoxina.
La începutul anilor 1960 odată cu izbucnirea, bolii curcanului X în Anglia s -a descoperit că
aproape 100.000 de curcani au fost uciși, deoarece alunele pe care le -au consumat erau
contaminate cu Aspergillus flavus , producător de micotoxină. Această toxină nu poate fi distrusă
prin fierbere sau prin metabolism, mai exact spus dacă animalul a ingerat sau consumat toxina
este transmisă omului care consumă carnea animalului sacrificat.
Ca urmare a acestei consecințe a fost implementat un sistem de protecție în alimentația
publică, numit HCCP.
Concomitent au fost adoptate o serie de măsuri legislat ive, care să protejeze piața
alimentară de produsele infectate cu toxina ucigașă. Acest fenomenul este și în ziua de azi studiat
de specialiștii. Alte mucegaiuri care produc micotoxine include Aspergillus, Penicillium și
Fusarium (după: Bîlteanu Gh. și c olaboratorii, 1991)
Diferite mucegaiuri produc diferite micotoxine. Mai mult de 400 micotoxine au fost până
acum identificate, iar numărul lor continuă să crească, din acest motiv distribuția lor pe glob este
următoarea:
– în Canada, nordul SUA și majoritate a țărilor europene predomină aflatoxinele ;
– în sudul și centrul Europei, unde se cultivă porumb se găsesc fusariotoxinele ;
– în nordul Europei (Danemarca, Polonia) pe primul loc se află ochratoxina A ;
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
62
– în regiunile calde și umede din America Latină, Asia, Af rica și anumite zone din Australia,
mai răspândite sunt aflatoxinele .
În timpul perioadei de creștere a plantelor sau în timpul depozitării micotoxinele sunt
produse atunci când produsele alimentare sunt infectate cu mucegaiuri. Procesul de fabricație
include măsuri de prevenire a contaminării cu mucegaiuri, dar cu toate acestea, deoarece este
dificil de menținut produsele complet sterile, se poate ca aceasta să conțină totuși mici cantități de
micotoxine. În țările dezvoltate cu climă temperată, aceste concentrații sunt atât de joase, încât nu
sunt dăunătoare. În țările dezvoltate din regiunile tropicale sau subtropicale, micotoxinele apar
mai des și în concentrații mai mari din cauza condițiilor de depozitare necorespunzătoare.
De asemenea, climatul c ald și umed al regiunilor tropicale crește riscul de infecție cu
mucegaiuri. Țesutul animal poate fi infectat cu micotoxine când animalele sunt hrănite cu mâncare
contaminată cu mucegai. Există câteva căi care ajută la distrugerea mucegaiului care poate fi
prezent în ingredientele crude și care ajută la prevenirea dezvoltării lui în produsele alimentare.
În timpul depozitării și procesării se iau măsuri stricte pentru a ajuta la prevenirea creșterii
mucegaiurilor. Condițiile de depozitare sunt foarte import ante. Mucegaiurile necesită combinații
potrivite de apă, nutrienți, temperatură și aciditate pentru a crește și înmulți. Creșterea lor poate fi
prevenită prin controlarea acestora și a altor factori. De exemplu, încălzirea pe o perioadă
suficientă de timp ucide mucegaiurile, de aceea multe tehnici de procesare a produselor
alimentare ce includ pasteurizarea și conservarea ajută la îndepărtarea oricăror mucegaiuri care
pot fi prezente (după: Baicu T., Săvescu A.,1978)
Uscarea produselor îndepărtează umezea la necesară mucegaiurilor, în timp ce, reducând
temperatura de depozitare sau făcând produsele mai acide ajută la prevenirea creșterii
mucegaiurilor. Majoritatea mucegaiurilor sunt sensibile la căldură și sunt distruse prin
pasteurizare. Câteva tipuri de m ucegaiuri sunt cu toate acestea rezistente la căldură. Acestea sunt
adesea găsite în fructe, produse din fructe sau produse neprelucrate derivate din fructe (de
exemplu pectină) și necesită temperaturi de 100˚C sau mai mari pentru a fi distruse. Cu toate c ă
acest tratament termic funcționează pentru mucegaiuri, multe micotoxine nu sunt sau sunt parțial
distruse prin pasteurizare sau sterilizare. Cele mai frecvente micotoxine sunt aflatoxinele,
ochratoxinele, patulina, sterigmatocitele, tricotecenele și zear aleonele.
Aflatoxinele sunt secretate de Aspergillus flavus , și de mucegaiurile Aspergillius ochraceus
și Penicillium.
Producător principalul este Aspergillius flavus , care are sporii galben -verzui și este lipsit
de ascosporic dezvoltându -se pe semin țele oleaginoase și produsele secundare rezultate de la
fabricarea uleiului , pe arahide, dar și pe cereale. O îngrijorare justificată a apărut în condițiile
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
63
extinderii în alimenație derivatele proteice ca înlocuitori de lapte și carne, deoarece posibilita tea
îngerării aflatoxinelor de către populație și în special de către copii a crescut foarte mult. Astfel s –
au descris hepatite acute la copii în alimenația cărora s -au depistat cantități mari de aflatoxine, ca
urmare a folosirii de înlocuitori de lapte ob ținuți din semințe oleaginoase atacate de fungi.
Întrucât producția maximă de aflatoxine are loc la o incubare la 24 -25˚C, deci la temperature
relative ridicate, acumularea aflatoxinelor este specifică țărilor cu climă caldă (după: Ioan Coman,
Ovidiu Popes cu, 1985)
Aflatoxinele sunt reprezentate de patru fracțiuni majore și o serie de fracțiuni minore,
toate derivați ai furofuranului cu nucleu cumarinic substituit, identificat după fluorescent în
lumina ultraviolet. Aflatoxinele au greutăți moleculare mic i, ceea ce le privează de proprietățile
antigenice, sunt foarte termostabile, puternic hepato -toxice, hepato -cancerigene și mutagenice.
S-a constatat ca animalele tinere sunt mai sensibile decât cele în vârstă, în funcție de
specie, dar cu sensibilitat ea ridicată prezentând -o bobocii de rață. De remarcat că toate
vertebratele si nevertebratele, sunt sensibile la aflatoxine, însă în mod diferențiat. La unele specii
predomină efectul hepato -toxic, la altele cel hepato -cancerigen. În anul 1944 Lepesme P., a pus în
evidență proprietățiile cancerigene ale aflatoxinelor.
Capacitatea cancerigenă, nu se constituie numai la ficat, dar și la stomac și plămâni.
Un articol intitulat "Siguranța alimentară", publicat în anul 2002 în colecția franceză
"Științe și tehnici alimentare", arată că Romania se află printre țările infectate cu microtoxine.
Capitolul "România" din acest document este intitulat "Studiile Dutton – 1996" (adică studiile au
fost făcute încă de la acea vreme), iar oamenii de știință occidentali situează țara noastră în zona
afectată de aceea ce ei au numit, cu 15 ani în urmă, "sindromul balcanic". Încă de atunci se știa că
populațiile României, Bulgariei și țările fostului spațiu iugoslav consumă cereale puternic infectate
cu ciuperci producătoa re de micotoxine, de tip "aflatoxină", în special cele care atacă rinichii. De
ce? În timp ce țările dezvoltate și -au creat tehnologii avansate pentru depozitarea alimentelor,
tocmai pentru a preveni îmbolnăvirea populației cu micotoxine, țările sărace, pr intre care și
România, nu au investit nimic în acest domeniu. În țară nu s -au făcut asemenea studii și nu s -a
scos un cuvințel despre legătura dintre alimentele de pe piața românească și aflatoxine. Singurele
date despre noi înșine ne pot da occidentalii, care spun ca cel puțin jumătate din hrana pe care o
punem zilnic pe masă conține substanțe cancerigene de tip aflatoxină . (după:
http://www.europarl.europa.eu )
Ochratoxinele au fost identificate în numeroase produse alimentare de origine vegetală:
porumb, grâu, orez, ovăz, orz, sorg, soia, leguminoase, cafea și pește sărat, în concentrații până la
28000 µg/kg. În Danemarca de exemplu, s -a stabilit că contaminarea orezului cu ochratoxine
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
64
reprezintă cauza nefrop atiei la porci. Cazurile de nefropatii produse de ochratoxine au fost
identificate și la păsări. Ochratoxina A se poate acumula în țesuturi (rinichi, ficat, mușchi) și se
elimina prin lapte. La porcii care prezentau nefropatii, ochratoxina a fost prezentat ă în rinichi, în
concentrații ridicate. Toxicitatea acută a ochratoxinei este cuprinsă între 0,2 și 0,34 µg/kg.
Ochratoxina A a fost detectată în sângele și rinichii de porc precum și în sângele uman și laptele
mamelor. Cele mai mari accidente cu această t oxină s -au întâlnit în sângele de porc 60% din
cazuri, în cereale 13%, în rinichi de porc 21%. Folosind RIDASCREEN OCHRATOXINA A puteți
determina aceste reziduuri în cereale, fânețe, bere și ser de porc într -un mod rapid și sigur.
(după: http://www.europarl.europa.eu )
Ca producători de ochratoxine au fost identificate specii de Aspergillus și Penicillium , și
anume:
Aspergillus ochraceus,
Aspergillus alliaceus,
Aspergillus melleus,
Aspergillus ostianus,
Aspergillus petrakii,
Aspergillus sclerotiorum,
Aspergillus sulphureus,
Penicillium viridicatum,
Penicillium commune,
Penicillium Cyclopium,
Penicillium palitans,
Penicillium purpurescent,
Penicillium variabile .
Tulpinile de Aspergillus ochraceus , cu înaltă toxicitate, sunt frecvente prezente în mediul
natural. Există posibilitatea unui sinergism între diferiți fungi în producerea micotoxinei. Sunt
poluate cu ochratoxine, în special, cerealele. Patulina cunoscută sub mai multe denumiri printre
care mai frecventă și clavacina. Se acumulează în cereale , numeroase fructe și leguminoase: mere,
pere, piersici, caise, cireșe, struguri, banană, tomate, etc. putând trece și în produsele de
prelucrare, în special în sucurile de fructe. S -a pus în evidență o acțiune mutagenă, teratogenă și
carcinogenă. Sinteza micotoxinei este realizată de diferite mucegaiuri în funcție de mediu. Astfel,
în pământ este produsă de Penicillium urticae, pe fructe și derivate de Penicillium expansum și
Byssochlamys spp., iar la orez de Aspergilius clavatus.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
65
Patulina este o furopiranoză, cu greutate moleculară 154 , stabilă în mediu l acid, instabilă
în mediu alcalin fiind caracterizează printr -o bună termostabilitate, nefiind distrusă la 80˚C.
Principalele modificări anatomo -patologice sunt: congestia, edemele și hemoragiile
pulmonare, degenerescențe hepatică, de vezică biliară, rinichi și suprarenale. Sterigmatocistinele
fac parte din metabolitii furofuranici. Efectele toxice sunt asemănătoare cu ale aflatoxinei B.
Toxicitat ea acută este însă mai redusă decât a aflatoxinei B și variază în funcție de modul de
aplicare specia animalului și alți factori. Alte efecte include necroze miocardice, alterarea celulară,
reducerea cromatinei din nucleu și progresiv degenerare celulară î nsoțită de o fragmentare a
nucleelor.
Factorii care influențează biosinteza micotoxinelor
Un număr mare de cercetători au urmărit factorii care influențează biosinteza
micotoxinelor de către microorganismele producătoare: capacitatea genetică a fungilo r substratul,
umiditatea, temperatura, compoziția atmosferei, etc . Capacitatea genetică a mucegaiurilor
reprezintă un factor de mare însemnătate, implicat în formarea micotoxinelor. Dintre miile de
specii fungale, numai unele cresc pe produse agricole, ia r dintre acestea numai o parte relativ
redusă produc micotoxine.
Mucegaiurile care alterează produsele vegetale, în special semințele, pot fi împărțite în
trei categorii: miceții de câmp, de depozit și ai alterării avansate . Miceții de câmp invadează
plantele în timpul dezvoltării, în condiții de umiditate de 22 -25%. Genurile majore din acest câmp
sunt: Alternaria, Helminthosporium, Fusarium, Cladosporium, Claviceps. Miceții de depozit se pot
dezvolta pe semințe, în condiții de umiditate de 13 -18%. Sunt reprezentanți în special de genurile
Aspergillus și Penicillium. Micelii alterării avansate pretind aceeași umiditate ca și cei de câmp,
reprezentantul principal fiind Fusarium graminearum. .
Cu cât fungul crește mai rapid și mai viguros cu atât Asperg illus flavus și Aspergillus
parasiticus acumulează o cantitate de toxină mai mare. Cantitatea cea mai mare de toxină se
acumulează între a 5 -a și a 12 -a zi corespunde cu apariția masivă a condițiilor în mediu și
dispariția aproape totală a zahărului. Canti tatea de aflatoxină se reduce pe măsură ce este folosită
de microorganisme ca sursă de carbon.
Semințele oleaginoase și cerealele cu coaja Sparta reprezintă cel mai bun substrat pentru
acumularea de toxine. Producerea de aflatoxine de către Aspergillus flavus are loc foarte rapid pe
boabele sparte care sunt invadate ușor. Dar și boabele intacte pot fi ușor invadate de mucegai,
coaja neavând rolul decât de bariera temporară, și după un timp, cantitatea de aflatoxine poate
ajunge la un nivel ridicat, în ca zul în care condițiile de mediu pentru dezvoltarea mucegaiurilor
sunt optime. Cantitatea cea mai mare de aflatoxine se formează prin invadarea semințelor de
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
66
arahide de către Aspergillus flavus, care se dezvoltă chiar pe coaja semințelor, de unde se
răspân dește în tot bobul.
Umiditatea prezintă o importanță deosebită în selecția fungilor și biosinteza
micotoxinelor. Aspergillus glaucus se dezvoltă la umiditatea cerealelor de 1 2-16%, iar pentru
Aspergillus flavus, Aspergillus ochraceus, Aspergillius versi color la peste 15%, toate cu mare
putere toxicogenă. Din aceasta cauză, în multe țări se recomandă ca uscarea cerealelor să se facă
rapid, până la maximum 13% umiditate.
Temperatura are influență asupra produselor de metabolism și speciei de mucegai .
Procesele metabolice se desfășoară in limite sticte de temperatura , specifice fiecarui
microorganism.
Dezvoltarea microorganismelor se datorează influenței temperaturii pe care acesta o
exercită asupra :
– Stării de agredare a apei, în funcție de care se mă reste sau se micșoreaza disponibilitatea
apei;
– Viteza reacțiilor enzimatice;
– Plasticității membranei celulare și citoplasmei;
– Macromoleculele pe care le pot denatura;
Cresterea mu cegaiurilor se produce la o temperatură cuprinsă între 25-30°C cu o limit ă
maximă 45°C (tabelul 2.1). Există totuși mucegaiuri care se pot dezvolta fără probleme la
temperaturi de 55°C Aspergillius flavus , Aspergillus fumigatus , dar și mucegaiuri care sunt capabile
să se dezvolte la 0°C , Penicillium Cycopium .
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
67
Tabelul 2.1. Temperaturi minime necesare pentru dezvoltarea unor mucegaiuri și pentru
producț ia de micotoxine
Table 2.1. Minimum temperatures required for the development of molds and the
production of mycotoxins
(După : Clemansa Tofan,2004 )
Mucegaiuri °C Micotoxina °C
Aspergillius flavus 10 Aflatoxine 10
Aspergillius clavatus 10 Patulina 12
Aspergillius ochraceus 10-12 Ocharotoxina 12
Penicillium expansum 0 Patulina 0-24
Penicillium cyclopium 0 Ocharotoxina 0-24
Fusarium roseum 15 Zearalenona 10
Se observă că sunt unele situații în care există o ap ropiere între tempera tura minimă
necesară pentru creșterea mucegaiului ș i cea la care are loc producerea de micotoxine. Există
totuți unele excepții c ând temperatura de dezvoltare a mucegaiurilor este cu prinsă între 6 -45°C
cu un optim la 37 °C iar producția de micotoxine are loc într -un interval de temperatura cuprins
între 11 -36°C cu un maxim la 30°C . ( după : Clemansa Tofan,2004).
Fusarium roseum (producator de rearalenona) se dezvoltă între 24 -27°C , iar producția
de micotoxine are loc la temperaturi cuprinse între 10 -12°C .
Compoziția atmosferei influențează formarea micotoxinelor. S -a stabilit că se poate
reduce conținutul de oxigen de la 20 la 5%.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
68
2.3.IMPORTANȚA DĂUNĂTORILOR ÎN PRODUCERE A DE DAUNE ȘI
PAGUBE, ÎN CONDIȚII DE CÂMP ȘI DEPOZIT
2.3.IMPORTANCE IN PRODUCING PEST DAMAGE AND LOSSES IN
FIELD AND STORAGE CONDITIONS
Cerealele păioase ridică uneori probleme serioase și variate după recoltare și până la
valorificarea, în toate țăril e producătoare , datorită cantităților foarte mar i ce se recoltează,
transportă ș i înmagazinează, a păstrării lor mai îndelungate cât și extinderii mecanizării
operațiilor enumerate,.
La noi în țară, suprafețele cultivate foarte întinse, producțiile tot mai mari realizate
măresc responsabilitatea celor care au sarcina păstrării și valorificării acestor produse.
Păstrarea grâului – principala cereală paioasă din țara noastră – se face în silozuri de
mare capacitate , înzestrate cu cele mai moderne insta lații de regl are a condițiilor de păstrare, cu
utilaje mai mult sau mai puțin automat izate de încărcare -descărcare cât și de miscare a
semințelor.
Cerealele păioase se stochează, de regulă, la un conținut de umiditate de 13 – 14,5% într –
un echilibru de 70 -75% umiditate relativă a aerului. Problema păstrării calității cerealelor după
recoltare și înmagazinare constituie însă preocuparea multor cercetători pe plan mondial, care au
efectuat în decursul anilor studii sistematice și aprofundate pentru stabi lirea condițiilor optime de
păstrare a cerealelor și mijloacele cele mai potrivite de protejare a acestora în perioada de la
recoltare până la valorificare.
2.3.1. Principalii dăunători
2.3.2. The main pests
Cerealele depozitate sunt atacate de o serie destul de numeroasa de dăunători (insecte,
acarieni, rozătoare) care au, în general, o răspandire largă pe glob, fiind vehiculați îndeosebi prin
comerțul internațional. O altă caracteristică generală a dăunătorilor cerealelor depozitate constă
în plastici tatea lor ecologica mare, care le permite adaptarea la regimuri de hrană foarte variate,
fiind deci nespecifici pentru un anumit tip de produs.
Unii dintre acești dăunători sunt legați de fenomenul de incingere a cerealelor, adică de
ridicarea temperatu rii produsului, ca urmare a activității lor biologice intense, precum și de
vehicularea diferitelor micoorganisme parazite sau saprofite.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
69
Un loc deosebit de însemnat sub aspectul cantitativ al pagubelor pricinuite la cereale,
precum și datorită consecin țelor nefaste pe care le determină prin încingerea cerealelor îl au
gărgărițele, reprezentate prin 2 specii, cu răspândire foarte vastă pe glob și anume : gărgărița
grâului ( Sitophilus granarius ) și gărgărița porumbului ( Sitophlus zeamais ).
Gărgărița g râului – (Sitophilus granarius – figura 2.1.) este frecventă in regiunile
temperate al globului, însă este prezentă în toate zonele, datorită comertului cu cereale. Este
întâlnită adesea în depozitete de cereale și produse cerealiere din țara noastră.
Figu ra 2.1 – Gărgărița grâului ( Sitophilus granarius )
Figure 2.1 – Ladybug wheat ( Sitophilus granarius )
(după original:R. Munteanu)
Gărgărițele grâului atacă în stadiul de larvă, dar și în stadiul de adult. Hranirea adulților
are loc în tot cursul vi eții, daunele pricinuite de aceștia fiind mai mari decat cele ale larvelor.
Dăuneză semințele și produsele cerealiere prelucrare. Nu depune ouă în produsele măcinate cum
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
70
sunt faina și grisul dar cu acestea se pot hrăni. Sunt atacate de adulti și produsele cerealiere
ambalate ( ca arpacașul,orezul etc.).
Larvele produc daune prin distrugerea în timpul hrănirii a unei părți din endospermul
bobului, precum si umplerea semintei cu excremente. In urma dezvoltarii larvei are loc o pierdere
de peste 50% din gre utatea bobului care este mărită prin hranirea ulterioara a adultului, înainte
de părăsirea seminței.
Hranirea decurge în mod normal atunci cand semințele au umiditatea de 14 -16%, însa
larvele supreviețuiesc și in boabele cu un conținut în umiditate sub 8%. În afara cerealelor,
gărgărița atacă accidental și fasolea, năutul, castanele, smochinele uscate, semințele de bumbac,
hamei, frunzele de tutun, pâinea, biscuiții, pastele făinoase.
Gărgărița cerealelor hibernează fie ca adult, în boabele de cereale sau în diferite locuri din
depozit, fie în stadiul de larvă, în interiorul semințelor. Larvele hibernante încep nimfoza la
inceputul primăverii, obițnuit în luna aprilie. După transformarea în adult, gărgărița rămâne în
interiorul bobului până la intrarea tegumentului și inchiderea culorii sale. Copulația are loc la
scurt timp după părăsirea bobului, repetându -se în tot timpul vieții. Activitatea de reproducere
începe la temperatura de 16 -17°C.
Ouăle sunt depuse în semințele cerealiere, izolat, intr -un orificiu săpat de femelă, în bob,
cu ajutorul rostrului. După depunere, oul este acoperit cu o substanță gelatinoasă, translucidă,
care se solidifica rapid fixând oul și constituind un strat protector. Ritmul pontei este influențat de
temperatură la 15 -18°C fiind depus un singur ou la intervale de câteva zile; la temperaturi de 24 –
28°C femela depune câte 2 -3 ouă zilnic. O femelă depune 200 -300 ouă. Durata incubației cuprinsă
între 4-15 zile la temperaturi 17°C – 26° C . Stadiul larvar dureaza in timpul veri i între 19-34 zile,
cu temperaturi de 21- 34° C. Perioadă cea mai lungă de dezvoltare este de 59 zile, la temperaturi
medii cuprinse între 9,4 și 25°C.
Larva speciei S. granarius are 4 stadii de dezvoltare, respectiv 3 năpârliri. La sfârșitul
dezvoltă rii, ea își confecționeaza o celulă nimfală în interiorul bobului, apoi începe stadiul de
prepură, care durează 1 -2 zile. Stadiul de pupă durează în timpul verii 5 -7 zile, iar toamna 10 -16
zile.
Durata ciclului biologic al gărgăriței grâului la temperat uri moderate este de 35 zile. În
mod normal, în timpul verii, este de 30 -40 zile. În mod normal, în timpul verii este de 30 -40 zile,
iar dacă adulții apar toamna sau la inceputul iernii poate ajunge și la 150 zile.
Gărgărița grâului rezistă la inaniție perioade îndelungate, dependente de temperatură si
ajungând pana la 3 săptămâni. Longevitatea adulților este ridicată în climatele reci, ajungând până
la 29 luni.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
71
Gărgărița porumbului ( Sitophilul zeamais, S. seamaize ) figura 2.1.a este foarte
asemănăt oare cu cea a orezului, diferența făcându -se doar prin analiza armăturii genitale. Este
răspandită intr -o serie largă de țări din toate continentele, iar la noi a fost semnalată numai
ocazional în unele transporturi de porumb provenite din America.
Figura 2.1.a Gărgărița porumbului ( Sitophilul zeamais, S. seamaize )
Figure 2.1.a. Ladybag corn ( Sitophilul zeamais, S. seamaize )
(După original: R. Munteanu)
2.3.2. Dăunătorii secundari
2.3.2. Secondary pests
Aspectul dăunatorilor poate fi agravat de faptul ca unele dintre stadiile de dezvoltare ale
daunatorilor se găsesc în interiorul boabelor, constituid așa numita infestare “ascunsa,, ori
“latentă”, care reclamă procedee speciale de punere în evidență, precum și o supraveghere
deosebit de atentă a produse lor în perioada stocării. Alți dăunători pot ataca cerealele sănătoase,
fiind considerați dăunători primari, în timp ce alții nu atacă decât produsele vătămătoare în
prealabil de alte specii considerate dăunători secundari.
Gândăcelul roșcat al făinei (Tribolium castaneum, sin T. Ferrugineum ) pezentat în figura
2.2. este un dăunător întâlnit pretutindeni pe glob, în depozitele de cereale și în mori, mai ales în
regiunile calde. În țara noastră este o specie comună în depozitele de cereale și în întrepr inderile
de prelucrare acerealelor. Infestează o mare varietate de alimente de origine vegetală și animală,
printre care grâul, orzul , ovăzul, secara, fasolea, mazărea, bumbacul, făinurile, legumele, fructele,
plantele medicinale, condimentele etc.
În u rma înmulțirii în masa insectei, făina ia o culoare cenușie și mucegăiește in scurt
timp. Produsele infestate au un gust caracteristic și un miros neplacut, înțepator. Adultul are
culoarea copului roșcat sau brun – roșcată, iar larva are corpul de culoare albă sau gălbuie, de 6 -7
mm lungime.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
72
Temperatura optimă pentru dezvoltarea acestei insecte este de 30°C ; în aceste condiții,
incubația durează 3 -5 zile, iar la 25°C, 5 -7 zile. Durata dezvoltarii larvare este variabilă, fiind
cuprinsă între 22 și peste 100 zile. Numărul stadiilor larvare variaza între 5 -11, în funcție de
condițiile mediului ( hrană, temperatură, umiditate.)
Figura 2.2. Gândăcelul roșcat al făinii ( Tribolium castaneum )
Figure 2.2. Red bug of flour ( Tribolium castaneum )
(după original: R . Munteanu )
Larvele trăiesc în locuri întunecoase, adesea fiind găsite în fisurile construcțiilor, însa în
mod obișnuit se dezvoltă în stratul superficial al produselor alimentare ori pe bucățile de
ambalare ce se găsesc întâmplător pe suprafață ace stora. La maturitate larvele se retrag în locuri
adăpostite în care se împupează. Durata stadiului de pupă variază în fincție de temperatura, între
4-12 zile.
Adulții au o longevitate mare, care depășește adesea 3 ani. Copulatia are loc după 1 -2 zile
de la apariția adulților și continuă la intervale mici în cursul vieții. O femelă depune 300 -950 ouă,
numărul maxim depus într -o zi fiind de 13 ouă. Rezistenta la inaniție a adultilor este condiționată
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
73
de temperatură astfel: la 30°C rezistă 14 zile, la 15°C mor după 27 zile, iar la 10°C rezistă timp de
40 zile. Larvele sunt mai rezistente la inaiție decat adulții.
Gândăcelul făinii (Tribolium confusum sin Stene confusum) este tot atît de răspândit pe
glob ca și specia precentă; la noi este întâlnit în unele depozite de cereale, mori, întreprnderi de
prelucrare a cerealelor, depozite de alimente foarte variate. Adultul are corpul de culoare brună –
roțcată sau castanie. Spre deosebire de specia precedentă, antenele sunt lațite progresiv spre vârf,
fără a forma o măciuca distinctă figura 2.3.
Figura 2.3. Gândăcelul făinii – Tribolium confusum
Figure 2.3. Bug flour – Tribolium confusum
(După original R. Munteanu )
Larva este asemănătoare cu cea a lui Tribolul castaneum . Durata stadiului larvar al aces tei
insecte este de 30 -32 zile la temperatura de 27°C pe sparturi de cereale, de 33 -64 zile pe tărâte
50-107 zile pe faina de ovâz și 65 -112 zile pe făina albă de grâu. Longevitatea maximă a adulților
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
74
de ambele sexe a depăsit 3 ani. Prolificitatea medie a unei femele este de 450 ouă, iar numărul
maxim de ouă depuse a fost aproape de 1000.
Gândacul surinam – Oryzaephilus surinamensis este un dăunător cu o răspândire
generală in zonele tropicale și temperate. În țara noastră este frecvent atât în depozite cât și în
toate tipurile de depozite agroalimentare. El atacă în afară de cereale și semințele de plante
uleioase, fructele și legumele uscate, plantele medicinale, tutunul si altele. Figura 2.4.
Adultul are corpul subțire , turtit, de culoare brună, ia r larva este albă la început, ulterior
ia o culoare gălbuie – deschis, cu dungi brune pe partea dorsală a segmentelor toracice și
abdominale.
Hibernarea acestei insecte în spațiile neîncălzite are lor în stadiul de adult. În spații
încălzite la umidități moderate, înmulțirea continua în tot timpul iernii, într -un ritm încetinit.
Durata perioadei preovipozitate este cuprinsă între 8 și 207 zile. De obicei, adulții aparuți în
toamna încep ponta în primavara următoare.
Figura 2.4 Gândacul suriman ( Oryzaephi us surimanensis )
Figure 2.4 Bug suriman ( Oryzaephius surimanensis )
(Dupa original: R. Munteanu)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
75
Oualele sunt depuse izolat sau în grupe mici ascunse în produsele alimentare. Pe vreme
călduroasă, la temperaturi medii de 27 -30°C, incubația durează 3 -5 zile, iar în primăverile reci și
toamna, la temperaturi de 20,0 -23,0°C, ecloziunea are loc după 8 -17 zile.
Durata stadiul larvar este de 4 -7 săptămâni în primavară, iar în mijlocul verii de
aproximativ 2 săptămâni aceasta prelungindu -se către toamnă. Iarna , în încăperile încălzite parțial
a durat 8 -10 săptămâni.
Larva are 2 -4 năpârliri, în majoritate 3. La sfrâșitul dezvoltării ea își construiește o celulă
nimfală din particule alimentare, lipite cu o secreț ie. Stadiul de pupă durează 6 -9 zile la 26 °C ș i
19-21 de zile la 20 °C.
La temperatura de 27°C, durata evoluției unei generații a insectei este de 22 -27 zile, la
28°C de 23 -32 zile, iar durata maximă la 20°C a fost de 109 zile. Longevitatea adulților este
cuprinsă între câteva zile și 39 luni. In cli mate temperate, insecta are 4 -5 generații anuale.
Gandacul curiman este destul de sensibil la temperaturi scăzute: expunerea sa timp de o
săptămână la -4…… -7°C distruge toate stadiile, iar temperaturile de -15…. -18°C sunt letale pentru
toate stadi ile, după o singură zi. Insecta este de asemenea la caldură; o expunere de o ora la
temperatura de 52°C distruge toate stadiile sale de dezvoltare.
Gândacul grâului – Rhyzopertha domicica figura 2.5. este frecventă în diferite zone din
Africa, Asia, Aust ralia, unele state din America; ea este semnalată adesea în toate marile porturi
europene, in cerealele importate din alte continente. La noi a fost semnalata numai in cerealele
importate ( după: Ana Hulea, Gh. Tasca, C. Beratlief, 1982).
Acesta insect ă este considerată ca dăunătorul cel mai important al cerealelor din zonele
tropicale și subtropicale, cele mai mari daune fiind provocate în Australia ți India. Atacă grâul,
secară, porumbul, orzul, orezul, meiul, șorgul, hrisca, mazărea, fasolea, lintea, mazarichea, cartofii
deshidratați, plante medicinale. Cele mai mari daune sunt produse la cereale mai ales de adulți,
care ataca boabele intregi, consumând tot endospermul. Din cerealele atacate rezultă o cantitate
de resturi pulverulente, amestecate cu e xcrementele insectei.
Adultul are copul cilindric, alungit și îngust, de culoare brună sau roșcată. Capul este
globulos, acoperit în întregime de protorace. Antenele au 10 articole, primele două aproape egale,
iar ultimele 3 triunghiulare, puternic dila tate, pubescente. Pronotul este bombat puternic, cu toate
unghiurile rotunjite, fin granulate în partea posterioara. Elitrele poartă puncte mari, adâncite,
dispuse în rânduri longitudinale regulate. Lungimea corpului este 2,3 -3,0 mm.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
76
Figura 2.5 Gândacu l grâului Rhyzopertha domicica
Figure 2.5 Bug wheat Rhyzopertha domicica
( după original:R. Munteanu)
Larva neonată are copul alungit cu toracele ușor îngrosat, de culoare albă, ușor, gălbuie
spre cap. Prezinta 3 perechi de picioare bine dezvoltate. Cu timpul, larva ia un aspect încovoiat, iar
la maturitate corpul său este acoperit cu peri fini, de culoare brună – deschis, foarte abundenți pe
ultimele segmente abdominale. Lungimea larvei mature este de 2,8 mm.
Ouăle sunt depuse izolat sau în grupur i mici, în boabele atacate sau la suprafața lor, ori în
resturile de hrănire aflate printre boabe. Copulația și ponta au loc în mai multe rânduri, o femelă
depunând 300 – 600 ouă. Durata incubației este de 15 zile la temperatura de 26°C și 65%
umiditate re lativă. Larvele pătrund după ecluziune în boabele de cereale atacate de alte insecte,
hrânindu -se cu resturile pulverizante. Ele au 2 -5 năpârliri, în mod frecvent 3 -4. La maturitate,
larva aflată în interiorul bobului se transformă în pupă, iar după 6 -7 zile adult.
În țările tropicale, durata ciclului evolutiv al insectei este de 27 zile în timpul verii, iar
iarna de 38 zile. Temperatura optimă de dezvoltare este de 28°C. Această insectă este sensibilă la
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
77
temperaturi scăzute, înmulțirea ei având loc la 2 1°C, iar adulții la +3°C. La temperaturi ridicate ei
sunt rezistenti, însă expunerile de 3 minute la 50°C sunt letale.
2.3.3. Principalii dăunători care determină, în câmp, apariția de micotoxine
2.3.3. The main pests that determine the field occurrence of mycotoxins
Într-un siloz, depozit, magazie sau hambar, se introduc pentru păstrarea loturilor diferite
de cereale constituid astfel un amestec heterogen pentru sol, conținutului în umiditate și
impurități . În afară de acestea ele conțin și populații cu densitați diferite de microorganisme
patogene și saprofite provenite din câmp precum și de dăunători in diferite faze de dezvoltare.
În timpul transportului pe distanțe mai lungi și în timpul depozitării aceste populații
modifică atmosfera mediului înconjurator prin activitatea lor fiziologică (respirație, transpirație,
hrănire etc.), care la rândul ei influențează asupra microorganismelor și dăunătorilor, încetiniând
sau accelerând activitatea lor vitală. De aceea, caracterul și intensitatea produse lor fiziologice în
masa de semințe în perioada păstrării și a tranzitului depind de natura organismelor ce o conțin.
Pe semințele depozitate microorganismele ajung, pe diferite căi:
– Multe din tre sunt patogene ;
– Unele provin din c âmp și se găsesc în/pe semin țe, adică se transmit prin intermediul
semințelor în culturile viitoare, fiind periculoase pentru cere alele destinate
însămânțărilor și cele de consum pentru om și animale.
– Altele sunt s aprofite și se instalează pe/ în semințe, cu diferite ocazii.
În co ndiții favorabile, aceste microorganisme fructifică la suprafața semințelor, de unde
se răspândesc în masa de semințe. Ele fac parte din microflora de câmp ;
– Alte microorganisme contamineaza semințele în timpul treieratului, al manipulării,
condiționării și transportului, fie prin intermediul prafului ce se creeaza deasupra
câmpului în urma a cestor operații, fie din combine, platforme de transport, de pe uneltele
utilizate la manipulare, de la ambalajele vechi etc. Aceste microorganisme pot fi patogene
sau s aprofite și alcătuiesc grupa microflorei intermediare . (după:Beratlier C.,Boguleanu
Gh., 1975).
– A trei categorie de microorganisme se dezvoltă de regulă în timpul stocării și este
construită numai din specii de bacterii și ciuperci saprofite, cele mai m ulte aparținând
genului Aspergilius, Penicillium, Mucor, Bacillus, Pseudomonas etc. Dezvoltarea și
înmulțirea lor este strâns legată de conținutul în umiditate al semințelor, de umiditatea
relativă și temperatura mediului înconjurător, de prezența dăunător ilor etc. Această
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
78
ultimă categorie constituie așa numită microfloră de depozit .(după:Beratlier
C.,Boguleanu Gh., 1975).
Bacterii le și ciuperci le ce colonizează semințele înainte de recoltare constitui e microflora
patogenă și saprofită de câmp și intermed iară . Acestea pot afecta aspectul, calitatea și
germinația semințelor, dar numai unele produc pierderi în timpul păstrării. Multe dintre ele nu
sunt abservabile macroscopic, ci se pun în evidență numai printr -o atentă examinare la microscop
sau prin metode speciale (după:Beratlier C.,Boguleanu Gh., 1975).
Cea mai păgubitoare bacteri e, este Xanthomonas transluces var. cerealis a cărei prezență
pe grâu în țara noastră nu este certă. Semințele infectate de acest ă bacterie sunt mai mici ca cele
neinfectate, sunt zbârcite și cu dungi longitudinale sau punctișoare înșiruite sub formă de dung i,
de culoare brună -negricioasă (figura 2.6.) .
Figura 2.6. Boabe de grâu cu bacteria ofilirii – Xanthomonas transluces var. cerealis
Figure 2.6. Wheat berries wilt bacteriu m – Xanthomonas transluces var. cerealis
( După: https://www.google.ro/search?q=Xanthomonas+translucens )
Tillelia contraversa este cea mai păgubitoare specie pentru grâu producatoa re pentru
piticirea grâului și care în prezent este mult răspândită în unele județe ale țării, deosebindu -se de
celelalte specii de Tillelia printr -o serie de însușiri biologice dar și prin faptul că nu poate fi
distrusă prin tratamentele chimice obișnuite , aplicate seminței de grâu, cu Criptodin.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
79
Figura 2.6.a. Piticirea grâului Tillelia contraversa
Figure 2.6.a Wheat dwarf Tillelia contraversa
(după original: R. Munteanu)
De asemenea loturile cu Ustilago tritici (tăciunele zburator al grâului) figura 2.6.b , și
Ustilago nuda (tăciunele zburător al orzului) sunt boli care se transmit în câmp prin intermediul
seminței infectate cu miceliul ciupercilor, localizat în embrion. Aceste două. Ambele ciuperci se
combină prin tratamente hidrotermice sau c u produse speciale pe bază de oxatinină. Ciupercile
producătoare de mălura și tăciunii sunt periculoase, transmițand boala respectivă culturilor
viitoare, dar ele provoacă lucrătorilor alergii respiratorii și astm bronșic.
Figura 2.6.b Tăcinele zburător a l grâului Ustilago tritici
Figure 2.6.b. The Ustilago tritici fly fly traps
(după original: R. Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
80
Figura. 2.6.c Tăcinele zburător al orzului Ustilago nuda
Figure 2.6.c. Flying tails of Ustilago barley boredom
(după original: R. Munteanu)
Speciile de Fusarium sunt cele mai răspândite și mai periculoase pentru cerealele păioase
sunt și anume Fusarium roseum var cerealis cu formele : graminearum, culmorum și avenaceum
care produc putrezirea spicelor și boabelor, contribuind la scăderea germinaț iei semințelor de
cereale păioase, atât înainte cât și după depozitare. În anii cu primăveri reci și prelungite apare
frecvent Fusarium nivale care infecteaza și spicele de grâu figura 2.6.d, orz și secară, datorită
stragnării zăpezii mai mult pe câmp.
Figura 2.6.d. Mucegaiul de zăpadă la grâu Fusarium nivale
Figure 2.6.d. Fusarium nivale wheat mold
(după original: R Munteanu)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
81
Loturile de cereale destinate însămânțării și consumulu nu se vor depozita în amestec cu
loturile infestate cu specii de Fus arium, acestea sunt provoacătoare de micotoxicoze periculoase
pentru animale și om.
Altă ciuperc ă patogen ă, periculoas ă pentru sămânță în depozitele de cereale cu precădere
la grâu, este Septoria nodorum care se distinge prin faptul că boabele infectat e sunt mai mici iar pe
suprafața ei se dezvoltă fructificații sub forma de punctișoare negre.
Datorită microflorei saprofite cerealele păioase contaminează semințele de la formare
până la recoltare, cu localizare în tegumente și în țesuturile mai profun de ale embrionului.
Microfloră constituită dintr -un mare număr de genuri și specii de bacterii și ciuperci în timpul
treieratului, manipulării și transportului, aderă pe semințe, pe fragmentele acestora dar și pe cele
care prezintă fisuri. De asemenea se m ai pot izola numeroase alte genuri și specii de ciuperci
saprofite cum ar fi : A tenuissima, Cepfalosporium gramineum, Acremoniella atra, Curvularia spp.,
Epicoccum purpurascens, Helminthosporium spp., Stemphyllium spp., Trichothecium roseum,
Trichoderma v iride, Geotrichum candidum, Sporobolomyces roseus ș.a. Speciile de Alternaria sunt
cele mai frecvente, rareori lipsind din semințele de grâu, orz, secară, ovăz, după recoltare.
În funcție de condițiile climatice ale anului , umiditatea boabelor în perioad a recoltării ,
soiul de cereale și de sensibilitatea lui compoziția microflorei de câmp și cea intermediară variază
După momentul contaminării și după cantitatea de ciuperci aflate pe și în boabe afectează
țesuturile brunificându -le și stivesc boabele, uneo ri pot chiar omorâ embrionul sau pot afecta
calitatea pentru anumite utilizări ale semințelor.
Microflora în depozite. Cerealele păioase se păstrează pentru diverse scopuri, în diferite
tipuri de depozite. În silozuri de mare capacitate, în care se păst rează grâul și orzul pentru fondul
de stat, semințele au un conținut în umiditate corespunzător (13 -14,5%). Cerealele păstrate în
gospodării, la baze de recepționare, fabrici de nutrețuri combinate și alte unități agricole, fiind în
cantități mai reduse, s e depozitează în condiții mai simple și mai putin utilate tehnic, impunând o
grijă și o muncă mai atentă, pentru a oferi un cadru optim de păstrare a semințelor până la
valorificare.
Deși în linii mari problema stocării cerealelor este cunoscută, cercetă rile pentru găsirea
de condiții de păstrare mai potrivite și de măsuri mai sigure pentru conservarea calității au fost
continuate și amplificate în toate țările producatoare, și în țara noastră s -au efectuat astfel de
cercetări dar de amploare mai redusă.
Este stiut că, bazele de recepție primesc:
– loturi de cereale cu umiditate și grad de impurități diferite,
– semințe crăpate, fragmentate sau infectate
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
82
După stabilirea umidității corespunzotoare microflora de câmp și mai ales cea
intermediară se reduc t reptat. Dacă umiditatea creste, microflora este înlocuită de speciile de
ciuperci de depozit, din care fac parte genurile de : Aspergillus, Penicillium, Mucor .
S-a constatat că, în majoritatea cazurilor, ciupercile se stabilesc în țesuturile embrionare
în care conținutul în umiditate este mai mare decât în endoderm. Din pricina aceasta embrionul își
pierde funcționalitatea, iar endospermul se degradează din punct de vedere biochimic.
Porumbul este cultura cea mai importantă datorită suprafeței și prod uției din țara
noastră și constituie hrana de bază a animalelor, fiind consumat și de om, se exportă mari cantități
utilizându -se și în industria alimentară.
Cum capacitatea de prelucrare și uscare în stațiile de uscare -calibrare poate fi în astfel de
cazuri depățită de ritmul de recoltare ți de debitul mijloacelor de transport, mari cantități de
porumb raman mai mult timp decât este permis pe câmp, sub formă de grămezi, sau rămân în
gospodării în afara depozitelor, magaziilor, pătulelor. Un astfel de po rumb recoltat umed și
introdus în depozite, hambare, pătule sau alt tip de magazii, sub forma de știuleți, ridică mari
probleme la păstrare.
Pentru porumbul hibrid destinat însămânțării și exportului ca și pentru porumbul
destinat fondului de stat, prob lema păstrării este mai puțin dificilă, deoarece prin uscarea
artificială cu aer cald, până la 14% conținut in umiditate, prin sortare, calibrare și tratare, acest
porumb este destul de bine protejat împotriva mucegaiurilor de depozit ca și împotriva
ciupe rcilor patogene sau saprofite ce provin din câmp. Un mare neajuns al porumbului este
mucegăirea lui masivă, pe lângă degradare și pierderi cantitative pricinuite, constituie un mare
pericol pentru animale și om datorită producerii de micotoxine.
În func ție de conținutul în umiditate al boabelor, porumbul aduce un num ăr mare de
ciuperci patogene și saprofite c e contribuie într -o oarecare măsura la degr adarea acestuia după
recoltare.
Deși nu provoacă daune în timpul păstrării, Ustilago maydis , care produ ce tăciunele
comun al porumbului figura 2.7., și de Sorosporium holci –sorghi , ce produce tăciunele prăfos sau
tăciunele paniculelor, acesti doi tăciuni prezintă o importanță pentru porumbul de sămânță,
deoarece se transmit în culturi și se pot localiza pe știuleții sau boabele de porumb depozitate.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
83
Figura 2.7. Tăciunele comun al porumbului Ustilago maydis
Figure 2.7. Common shingles of Ustilago maydis maize
(după original: R. Munteanu)
Pentru știuleții de porumb cea mai periculoasă este fuzar ioza producătoare diferite
specii de Fusarium si anume: Fusarium moniliforme, Fusarium roseum, Fusarium graminearum,
Fusarium tricinctum , cu impact de putrezire în diferite grade a semințelor. Fusarium moniliforme
la porumb infectrează știuleții sub formă de insule risipite pe acestea producând crăparea
boabelor. (figura 2.8.).
Figura 2.8. Știuleții de porumb infectați de Fusarium moniliforme
Figure 2.8. Fusarium moniliforme infected corn cobs
(după original: R. Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
84
Putrezirea aproape totală a știuleților, începând de la vârf spre bază produsă Fusarium
roseum, Fusarium graminearum,Fusarium avenaceum ca și Fusarium tricinctum (figura 2.9), iar
culoarea boabelor devine roșie -vișinie -deschis sau Rubinie – închis. Dacă infecția a fost puternică
si s-a produs de timpuriu, păsunile care învelesc știuleții rămân lipite de boabe și prezinta pete
negre de diferite mărimi iar boabele infectate sunt lipsite de germinație, cu o valoare nutritivă
foarte scăzută, iar ciupercile aflate pe ele elaborează micotox ine foarte periculoase pentru
sănătatea și viața animalelor și omului.
Figura 2.9. Știuleți de porumb infectați de Fusarium Roseum f. graminearum
Figure 2.9. Infected corn cobs F. roseum Fusarium graminearum
(după original: R. Munteanu)
Înainte de a fi introdus în magazii porumbul provenit din lanurile infectate cu specii de
Fusarium trebuie foarte bine sortat, de la recoltare.
În timpul păstrării, aceste conidii și miceliul contribuie la mucegăirea sau încingerea
porumbului, ca și la pierderea germ inației semințelor. De foarte multe ori conidiile și miceliul de
Fusarium se găsesc și pe boabele cu aspect sănătos, dar care au provenit dintr -un lan infectat sau
care s -au contaminat după recoltare.
În anii secetoși, se poate constata pe porumbul din magazii, hambare, pătule, etc. ciuperca
Nigrospora oryzae , care produce putrezirea uscată a știuleților și boabelor figura 2.10.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
85
Figura 2.10. Putrezirea uscată a știuleților și boabelor Nigrospora oryzae
(imagine microscopică)
Figure 2.10 Dry seed an d coconut Nigrospora oryzae (microscopic image)
(după original: R. Munteanu)
Adusă în câmp în timpul manipulării, transportului și înmagazinării ciuperc a se extinde,
datorită conidiilor sale mici, negre și aproape sferice, dezvoltate la baza boabelor ș i în alveole.
Știuleții infectați au boabe le care joacă în alveole, se rup ușor, datorită coceanul care este
putred, iar pe suprafața de ruptură se observă o pulbere fină, neagră de conidii.
Helminthosporium carbonum și Helminthosporium maydis sunt d ouă dintre cele mai
păgubitoare ciuperci ale știuleților și semințelor de porumb depistate în loturile depozitate.
În timpul manipulării porumbului infectează porumbul de câmp, provocând uscarea
frunzelor și putrezirea știuleților, transmițându -se prin s ămânța infectată sau contaminată. Aceste
două ciuperci sunt importante îndeosebi pentru porumbul de sămânță, deoarece tratamentele
chimice nu dau întotdeauna rezultate.
Știuleții infectați cu Helminthosporium carbonum prezintă pete negre cu aspect prăf os de
diferite dimensiuni. Boabele infecta te sunt lipsite de germinație și nici nu se pot fi consuma te.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
86
2.3.4. Principalii dăunători din depozite care determină apariția de
micotoxine
2.3.4. The main pests that cause deposits of mycotoxins
Compon ența ambelor categorii de mucegaiuri este foarte variată în genuri, specii și nu se
poate face o separare netă între ele.
Se știe că ciupercile de câmp, cele intermediare și cele de depozit se dezvoltă într -o
succesiune naturală, dictată de conținutul î n umiditate al boabelor, de umiditatea relativă a
aerului, apoi de temperatură, de gradul de degradare biochimică al boabelor de porumb umede, de
lungimea timpului de păstrare. Frecvența boabelor sparte, crăpate sau întepate de inecte, precum
și prezența i nsectelor, acarienilor, nematozilor, întroduși din câmp odata cu porumbul, ca și cele
care se dezvoltă și succesiunea genurilor și speciilor de ciuperci.
Ciupercile de depozit ,sunt cele mai vătămătoatoare și în cazul cerealelor păioase
degradând boabe le de porumb până la putrezire, influent ând negativ germinația, alter ând gustul
și mirosul , încing ândul și se mucegăiește și ceea ce este cel mai important, elaborează
micotoxinele. Pentru porumbul destinat hranei animalelelor ca atare sau ca materie primă in
nutrețurile combinate, prezența mucegaiurilor de depozit este foarte păgubitoare, deoarece
produce tulburări grave purceilor, păsărilor, vițeilor etc., printre care tulburări nervoase,
estrogene, de digestie, alergii și chiar moartea. Pe de altă parte, porumbul mucegăit ofera diverse
modificări biochimice care îi scad mult valoarea lor nutritivă.
Printre bolile provocate de mucegaiuri ce se întâlnesc uneori în depozite, hambare și
pătule este și aceea denumită „ochiul albastru”, din cauza prezenței u nei specii de Penicillium sub
epidermă, în zona embrionară a boabelor. Prezența mucegaiului de culoare albastră și elaborarea
de toxine de către acesta distrug embrionul. În afară de ciupercile patogene și de mucegaiurile de
depozit, în masa de porumb depo zitat se întalnesc și unele tulburări (boli) neparazitare care
depreciează calitatea porumbului de consum sau de însămânțat expunându -l totodata invaziei mai
rapide a mucegaiurilor de depozit. (după: Clemansa Tofan,2004 )
Printre acestea amintim de boabel e înflorite ca „floricelele” si de crăparea transversală a
boabelor care în unii ani are o frecvență deosebiță.
Acesță boală apare în câmp și se regăsește în depozite în procente ce ating uneori 20%
din știuleți. La porumbul depozitat în știuleți, crăpa rea transversală nu se observă decât după
ruperea știuleților, deoarece fisurarea transversală a tegumentului se petrece la nivelul ieșirii
bobului din alveolă. Un mare neajuns al boabelor crăpate transversal, de altfel ca și a celor
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
87
înflorite, este că per mit mucegaiurilor să se dezvolte mai bine și mai rapid, provocând putrezirea
endospermului în timp foarte scurt. (după: Clemansa Tofan,2004 )
De asemenea boabele au o sensibilitate mare la tratamente deoarece produsul toxic din
fungicide pătrunde mai uso r prin crapaturi până la embrion, omorându -l. Aparitia crăpăturii
tranversale a cariopselor de porumb este datorită presiunii interne ce se creeaza în endosperm ca
urmare a unei absorbții bruște și în cantitate mare de apă când, după o perioadă mai lungă d e
secetă, survine o ploaie sau o irigație abundentă. Hibrizii de porumb prezintă o predispoziție
genetică față de crăparea tranversală a boabelor, legată de capacitatea de inhibitie a amidonului cu
apă.
2.4. INFLUENȚA FACTORILOR ABIOTICI ASUPRA APARI ȚIEI
MICOTOXINELOR
2.4. INFLUENCE OF ABIOTIC FACTORS ON THE OCCURRENCE OF
MYCOTOXINS
Efectele factorilor abiotici și biotici sunt foarte variate atât ca gravitate cât și ca mod de
manifestare și ele depind în primul rând de felul și starea produ sului, de factorul preponderent
care le -a declanșat și de intensitatea acestuia. Dintre factorii abiotici fac parte toți aceea legați de:
1. Condițiile ecologice survenite de la recoltare și până la valorificare ;
2. Tehnologiile aplicate în toate operaț iunile prin care trec produsele după recoltare ;
3. Timpul de depozit sau de locul în care se păstrează produsul respectiv ;
4. Starea construcției în care se păstrează.
Condițiile ecologice au rol principal pentru buna conservare a produselor agricole ș i a
celor horti -viticole, atât cele din câmp din perioada recoltării cât și cele din depozit. Intervenția
unui sir de ploi în perioada recoltării și imediat după aceasta face să crească conținutul în
umiditate al produselor, contribuid la degradarea lor ma i rapida. Numai în cateva zile datorită
caniculei și secetei , în preajma și în timpul recoltării provoacă st rivirea și scuturarea semințelor la
cereale, mazăre, fasole, soia etc., pierderea turgescenței la fructe și legume.
Temperatura scăzută, la cateva grade sub 0˚C , în timpul maturării reduce sau distruge
viabilitatea semințelor și determină înghețarea frunzelor și legumelor. Pe de alta parte o
temperatură prea ridicată a aerului utilizat pentru uscarea semințelor poate determina pierderea
germinației la unele semințe. La aerul umed sau la scufundarea în apă caldă riscul pentru
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
88
pierderea germinației la aceste semințe este mai mare chiar la o depășire cu 2 –3 ˚C a temperaturii
de tolerantă, prin moartea embrionului.
Efectul umidității asupra semintelor prezinta de asemenea, mare importanță pentru
păstrare. Pentru fiecare gen și specie de plantă este necesar un continut în umiditate și al seminței
diferit, în funcție de compoziția ei biochimică, de grosimea și rezistența învelișului seminal etc.
astfel, pe când ovăzul se păstrează până la un conținut în umiditate de 14 %.
Intervenția unei brume sau a gerului în periada recoltării legumelor și a unor fructe, sau
surprinderea lor în câmp, după recoltare, de acești factori climatici provoacă deteriorarea
țesuturilor prin înghețare, fenomen cu grave repercursiuni asupra păstrării lor peste iarnă.
Și insolația puternică din perioada recoltării și a transportului legumelor și fructelor
poate provoca neajunsuri prin mărirea transpirației și prin producerea de condens pe suprafața
lor atunci când sunt introduse calde în depozite fără o prealabilă prerăcire. Creșterea umidității
relative în depozite favorizează dezvoltarea bacteriilor, ciupercilor și a dăunătorilor, care le
degradează rapid.
2.5. INFLUENȚA FACTORILOR INTRINSECI ASUPRA APARIȚIEI
MICOTOXINELOR
2.5. INFLUENCE OF FACTORS INTRINSECI ON MICOTOXIN APPEARANCE
Mucegaiurile nu sunt nutrițional, ele hrănindu -se cu micro și macro elemente care există
în substratul unde se dezvoltă. În general s ubstratul optim este cel glucidic.
Aflatoxina este secretara în special pe amidon, iar zearenona se formeaza pe un substrat
celulozic, după cum se poate observa în figura 2.11.
Figura 2.11. Localizarea micotoxinelor în lan țul alimentar și mijloacele de prevenire.
Figure 2.11. Location of mycotoxins in the food chain and means of prevention.
(după: Ghența Mihăilescu, 2004)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
89
pH-ului influențează creșter ea microorganismelor pe trei nivele:
• mediu ;
• permeabilitatea membranei ;
• activitatea metabolică.
Disponibilitatea anumitor nutrienți în mediul de cultură este modificată prin echilibrul
ionic. La Ph acid, ionii de magneziu formează compuși insolubili, la Ph bazic, Zn, Ca și ionii ferici
sunt complexați. Sub acestă formă acești ioni indispensabili c a și co -factori ai enzimelor sunt
diferit de folosit. Reactiile enzimatice au un optim de crestere. Totusi variatiile de pH
citoplasmatic vor stabili o încetinire a activității enzimatice și creșterii. Enzimele nu au toate
același comportament în funcție d e Ph, hidrolazele extracelulare fiind mai sensibile decât enzimele
citoplasmatice. Citoplasma este de asemenea protejată de schimbul limită de pH extracelular.
Membrana citoplasmatică este puțin permeabilă în molecule foarte ionizate în general și la ioni de
H+ în particular și citoplasma are funcție tampon foarte eficace pe de altă parte. Acțiunea Ph -ului
este legată de conservatorii sau inhibitorii familiei acizilor organici, acizi grași. Mucegaiurile
suportă un interval mare de valori ale pH -ului 2.5 -7.5, suportând mai bine în mediul acid decât
altul alcalin. Este bine de specificat faptul că mucegaiurile pot modifica ph -ul, folosit ca sursa acizii
organici ai alimentelor. (după : Brook P.J., White E.P., 1966).
Microorganisme pentru dezvoltare au nevoie de apă, o sursă de energie, de azot, de săruri
minerale și eventual de oxigen și/sau factori de creștere. Microorganismele care se întâlnesc pe
produsele alimentare sunt chimico -organotrofe și folosesc mai degrabă hidrații de carbon ca sursă
de energie de cât acizii grați sau substanțe azotoase.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
90
Produsele alimentare conțin în general toți nutrienții necesari dezvoltării
microorganismelor, dar diferențele de compoziție observate au un efect selectiv asupra florei
microbiene.
Sunt în relație cu compoziț ia substratului, fierul și zincul, fiind elemente cele mai
importante pentru creșterea fungică. Lipsa anumitor elemente are ca rezultat o creștere fungică
foarte scăzută.
Prin analiza chimică s -a stabilit că celula conține următoarele elemente: C, N, O , H, P, S, Si,
Cl, K, Ca, Mg, Fe, Na precum și urme de Mn. Al, Zn, B. Cele mai frecvente elemente sunt : N, C, H, O,
P, S, K, Mg și uneori Fe, respectiv Mn. Primele opt elemete sunt cu siguranță absolut indispensabile
vieții microorganismelor. Folosite dar nu și indispensabile sunt: Na, Ca, Mn, Cl, Si, etc.
Proporția acestor elemente, indispensabile sau utile de asemenea este deosebită. Unele se
găsesc în cantitate mult mai mare decât altele. Cele dintâi servesc ca bază pentru formarea
țesuturilor microor ganismelor (membrana, protoplasma, nucleul) și din acesta cauză au fost
numite elemente plastice, spre deosebire de celelalte, găsindu -se în proporții mici, ce au fost
numite elemente catalitice sau fiziologice servind ca activatori. În această categorie i ntră Fe, Mn,
care măresc activitatea ozidelor, sau Ca care joacă rol în nutriția azotată și în transformarea
substanțelor azotate prin microorganismelor fixatoare de azot (după : Brook P.J., White E.P., 1966).
Pentru procurarea acestor elemente indispensa bile sau mai utile, microorganismele au
nevoie de diferite substanțe din care să își procure elmentele necesare. Nu orice substanță însă,
care conține eceste elemente, poate servi ca aliment pentru ele.
Se dă numele de aliment sau poate servi ca elemen t orice substanță de la care un
microorganism dat poate căpăta elementele și energia necesară organizării sale sau fără a mai
utiliza caldura solară.
Descompunerile produse de microorganisme trebuie să aiba loc cu degajare de caldură
pentru a le furniza energia de care au nevoie. De obicei, în transformările microbiene endoterme
nu sunt posibile decât dacă alături se prodece, un fenomen exoterm care să dea caldură
disponibila. În orice caz, bilanțul calorefic și ansamblul reacțiilor trebuie să fie exoder m.
Alimentele absorbite de microorganisme sunt utilizate pentru înlocuirea produselor de
dezasimilare și pentru formarea de noi substanțe necesare creșterii și dezvoltării vieții lor.
Toate modificările interne sau externe ale celulelor, reacțiile fi zico – chimice, funcțiile
biologice și de reproducere sunt, strâns legate de transformarile pe care le sufera alimentele
absorbite. Dintre alemente, unele ca protidele, aminoacizii și sărurile minerale, furnizează
alimente azotate protoplasmei și nucleului, dar în primul rând sunt alimente producătoare de
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
91
energie prin descompunere. Din acestă cauza aceste alimente s -au numit alimente energetice
(după: Brook P.J., White E.P., 1966).
Valoarea alimentară a unui element oarecare este reprezentata prin raportul P/P´ , în care
P este greutatea culturii obtinute în mediu complet și P´ greutatea culturii lipsită de elementul
căruia i se determină valoarea alimentară. Cele mai interesante studii au fost făcute cu mucegaiul
Aspergillus niger . Inceputul acestor studii datează de 70 ani servind și astăzi în introducerea
fundamentala in fiziologia microorganismelor.
Raulin, un elev al lui Pasteur, a alcătuit un mediu de cultură format dim compusi chimici
bine definiți ( acid tartric, zaharuri și săruri minerale) care să ofere posibilitatea maximă de
dezvoltare a acestui microorganism. Mediul lui Raulin cuprinde următoarele substanțe:
Tabelul 2.2. Mediul de cultură pentru formarea de micotoxine
Table 2.2. Culture medium for the formation of mycotoxins
(După Mediul Raulin)
Mediul de cultură pentru formarea micotoxinelor
Apă 1500 cm3
Zahăr 70 g
Acid tartric 4 g
Nitrat de amoniu 4 g
Fosfat de amoniu 0,6 g
Carbonat de magneziu 0,4 g
Sulfatul de amoniu 0,25 g
Sulfatul de zinc 0,07 g
Carbonat de pota siu 0,6 g
Sulfat de fier 0,07 g
Silicat de potasiu 0,07g
Reactia acestui mediul este acida. Pentru a realiza maximum de dezvoltare a mucegaiului,
trebuie ca însămânțarea să se facă în strat subțire în conditii aerobe, iar cultura să fie ținută la
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
92
37˚C, într -o atmosferă umedă. După 24 ore de la însământare, suprafața lichidului se acoperă cu o
membrană albicioasă care se îngroașă repede, se încretește și în a patra zi capătă la suprafață o
culoare neagră, datorită formării sporilor. Pentru evaluarea greutății recoltei, după trei zile de la
cultivare se culege tot miceliul, se stoarce, se usucă și se cântărește. După trei zile se procedează la
fel cu noua recoltă care s -a mai format și care este ultima. Cantitatea totala de miceliu din cele
două recol te este de 25g.
Eliminâd pe rând fiecare element mineral din lichidul Raulin, se poate determina
importanța pe care o au în dezvoltarea culturilor sau utilitatea lor specifică.
Utilitatea specifică a unui element este raportul dintre greutatea microor ganismului și a
elementului considerat sau mai bine zis creșterea greutății realizate pentru fiecare unitate din
greutatea elementului adaugat.
Prin suprimarea acidului fosforic, recolta scade la 1/182; a magneziului, la 1/91; a
potasiului, la 1/25; a acidului sulfuric, la 1/25, etc. Aceste rezultate sunt identice cu cele ce s -ar
obține de la o plantă superioară cultivată în condiții experimentale identice. Cu totul atlfel se
prezintă in cazul celorlalte elemente. Dacă se suprimă zincul, recolta scade l a 1/10, iar prin
suprimarea fierului la 1/2.
Raulin a dedus prin urmare că zincul este aliment, în timp ce fierul nu este. Fierul nu
poate fi considerat decat un antidot care neutralizează anumite toxine excretate chiar de
Aspergillus și care sunt vătăm ătoare dezvoltării sale. După Agrios G., 1978 , culturiule de
Aspergillus în mediul lui Raulin, libere de zinc, nu ating, după 4 zile de dezvoltare, decât 0,37 din
greutatea realizată în condiții normale; condițiile continuă să apară mai departe. Pe lângă a ceasta,
60% din zahar, în absența zincului, rămâne neutralizat. După modul cum își procura azotul și
carbonul, microorganismele au fost împărțite în două grupe: autotrofe și heterotrofe.
Microorganismele autotrofe, fiind lipsite de clorofilă, nu -și pot procura carbonul din
atmosfera ci trebuie să -l obtină din diferite substanțe, în special din hidrații de carbon. Unul din
criteriile cele mai de întâlnite este și acela al configurației sterice a moleculei organice. Ac țiunea
Oxigenului influențează meta bolismului microbian astfel :
Modificarea potentialului de oxido -reducere. Prezența O 2 dizoltat indica un potențial
redox pozitiv, absența sa însă în medii organice bogate în compuși reducători acizi
organici, radicali SH se traduce prin potențial negativ;
Acceptul final al electronilor pentru aerobioză strictă și facultativă;
Agenți ai stresului oxidativ prin intermediul formelor sale active ;
Oxigenul din aer și cel din compușii organici joacă un rol principal în nutriție și în
funcționarea celulei mic robiene. Necesitatea de O2 pentru creștere și reacțiile metabolice o au
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
93
majoritatea mucegaiurilor aerobe . L ipsă parțială de oxigen , condiționeaz ă creșterea
mucegaiurilor, ducând la moartea lor. Este cazul lui Penicillium, care poate suporta și condiții
extreme. O diminuare a concentrației în O 2 și o creștere a concentrației CO 2 , provoaca o sc ădere a
toxicogenezei, mai importan tă decât creșterea.
Efectul mi croflorei netoxice a porumbului a fost studiat de Bailey J.E.,1974 în producția de
aflatoxine de c ătre Aspergillus flavus . Au aratat ca Tricoderma viride inhibă creșterea mucegaiului
și reduce sau anulează producția de aflatoxina B1 chiar dacă boabele de porumb au fost sau nu
sterilizate. Dacă înlocuirea lui Tricoderma vidire este ulterioară inoculării lui Aspergillus, nivelul
de aflatoxina B1 se diminueaza semnificativ. Acesta diminuare atinge aproximativ 31%. (după
:Bailey J.E.,1974)
Efectul Microflorei acționează asupra acumulării toxinelor. În termen ecologic, există o
competiție pentru substraturi : doar sursele foarte competitive și care posedă un vast spectru de
substraturi metabolizabile se dezvoltă. În plus, anumite surse pot degrada micotoxinele. Un efect
inhibitor al microflorei spontane a fost de asemenea demostrat de Bailey J.E.,1974 Analiz ând
producția de trichotecine si zearalenona de Fusarium culmorum pe porumb, ei au arătat ca pe
boabele sterilizate prin încălzire sau radiații, cantitatea de micotoxină este superioară față de cea
prezentă pe grânele nesterilizate. (după : Bailey J.E.,1974 )
Martin R. A. și colab. 1991 au studiat influența unei flore competitive în creșterea și
producția de fumonisine de catre Fusarium moniliforme si Fusarium proliferatum . La o
temperatură de 15 -25˚C, colonizarea mediului de c ătre cele 2 specii de Fusariu m este mai mică
decat Aspergillus Flavus și Aspergillus ochraceus , dar în același timp, producția de fumonisine este
stimulată de aceste două mucegaiuri.
Vectorii sporilor care intervin dir ect în producția de micotoxine sunt i nsectele care
pătrund în in teriorul grânelor prin răni contaminând după recoltare porumbului cu Aspergillus
flavus . Acestea pot fi prezente în spațiile de depozitare creeând o contaminare importantă și în
consecință constituie o cauză a prezentei micotoxinelor. (după : Bailey J.E.,19 74)
2.6.DESCRIEREA MUCEGAIURILOR CU POTENȚIAL TOXICOGEN
2.6.DESCRIPTION OF POTENTIALLY TOXIGENIC MOLDS
Microorganisme de tip eucariot monocelulare sau pluricelulare , ce se diferențiză
morfologic sunt, , producătoare de spori formați pe cale asexuată s au mixtă se numesc
mucegaiuri.
Răspândire.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
94
Datoriată capacității lor deosebite de adaptare mucegaiurile se întâlnite în toate
habitaturile nat urale Sunt înzestrate cu un echipament enzimatic complex, ceea ce le permite
utilizarea în nutriție a compuș ilor organici macromoleculari.
Microflora es te frecvent întâ lnită în microbioata plantelor, pe suprafața fructelor și
legumelor, întâlnindu -se mucegaiuri patogene care parazitează plante le, animale, peșt ii și
insecte le. Cand infectarea se face pe cale r espiratori e, mucegaiurile patogene produc înbolnaviri
denumite micoze pentru om și animale. De asemenea cele fitopatogene sunt produc ătoare de boli
la plantelor industriale precum malur a, rugin a, tăci unele ș.a.,
Rolul mucegaiurilor în industrie.
În ind ustria alimentară culturi selecționate , se pot folosi la fabricarea brânzeturilor tip
Roquefort, Camembert sau maturarea salamurilor crude. Pe cale biotehnologica mucegaiurile
joacă un rol important în producerea de : antibiotice, vitamine, enzime. Există însă și specii de
mucegaiuri care contaminează materiile prime agroalimentare, unele producând alterarea, iar
altele elaborând micotoxine ce sunt metaboliți care pot fi cu acțiune predominant cancerigean,
producători de micotoxicoze.
Caractere morfolo gice.
Datorită viabilității îndelungate, m ucegaiurile se răspândesc în natură prin spori
rezistenți la uscăciune. Dacă un astfel de spor ajunge pe suprafața unui mediu favorabil pentru
creștere, cu o cantitate suficientă de apă liberă, în primul stadiu are loc absorbția apei și
activizarea sistemelor enzimatice, apoi germinarea celulei sporale și formarea tuburilor vegetative
numite funcții specializate.
Aflatoxinele
Aflatoxinele sunt produși metabolici ai mucegaiurilor Aspergillius flavus și Aspergillius
parasiticus . Structura de bază a aflatoxinelor este nucleul cumarinic condensate cu unul furanic.
Următoarele aflatoxine sunt cunoscute : B1, B2, B2a ,G1, G2, G2a, iar din metabolizarea aflatoxinei
B1 re ies aflatoxinele P1, M2, Q1, afatoxicol. P entru diferențierea aflatoxinelor se folosește
cromatografia pe strat subtire de silicagel și cercetarea acestora prin fluoreșcență emisă în UV. S –
a constatat ca :
Aflatoxinele B1 și B2 dau florescență albastră;
Aflatoxinele G1 dau florescență verde;
Afla toxinele G2 dau fluorescență albastru -violet;
Aflatoxinele M2 dau fluorescență violet.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
95
Aflatoxinele pot exista în grâu, sorg, susan, mei, cartofi dulci, porumb, orez, orz, soia
depozitate în condiții improprii care favorizează dezvoltarea lui Aspergilli us flavus și Aspergillius
parasiticus .
Aflatoxina B1 și metaboliții săi se acumulează și în țesuturile animale, în special în ficat,
rinichii de vită, porc , oaie, unde pot provoca hepatita X . La curcani, aceste micotoxine produc așa
numita “Turkey X di sease”. In laptele de vacă se întâlnește aflatoxina M1 , unul dintre metaboliții
aflatoxinei B1. De remarcat ca în tesuturile animale vii, unul dintre metaboliții aflatoxinei B1, se
poate transforma prin oxidare în aflatoxina B1, constituindu -se deci ca un rezervor de aflatoxină
B1. Din punct de vedere al toxicității acute există diferențe sensibile, cea mai toxică fiind B1.
Aflatoxinele P1 și Q1, dar și M1 sunt mai puțin toxice. Toxicitatea acută a aflatoxinei B1 depinde de
vârstă, sex, stare de nutritie, stare de gestație după : http://www.scienția.ro
Toxicitatea aflatoxinelor se manifesta prin mutagenitate și carnogenitate mai ales la
nivelul ficatului.
De remarcat că aflatoxinele sunt termostabile la tratament termic umed. Tratamentul cu
H2O2, O 3, NH 3, produce doar o detoxifiere parțială a produselor contaminate, influențând însa și
valoarea nutritivă a acestora. Prin indepărtarea cojii cerealelor și a germenilor conținutul în
aflatoxine poate fi redus semnific ativ.
Având în vedere gradul mare de periculozitate al aflatoxinelor pentru organismul uman si
animal, prin reglementarea EC nr.1881/2006 sunt stabilite concentratii maxime de aflatoxine
pentru materii prime și produse alimentare după: http://www.scritub.com
Ochratoxinele
Ochratoxinele sunt reprezentate de un grup de cel puțin șapate metaboliți secundari, cel
mai important fiind ochratoxina A. Aceasta este produsă de numeroase mucegaiuri de depozit
printre care ami ntim : Aspergillus ochraceus, A. alliaceus, A. ostianus , dar și Penicilliu viridicatm,
Pen. Cyclopim, Pen. Variable etc.
Ochratoxina A poate contamina urmatoarele produse: porumb, fasole uscata, boabe de
cacao, soia, orz, fructe citrice, arahide, boabe de cafea, bere, vin, suc de mere. Ochratoxina A este
puternic toxică, DL50 la șobolanii albi fiind de 20 mg/kilocorp.
Din 7000 de mostre alimentele obținute din plante, în 57 % din cazuri a fost gasită OTA în
în concentratie mare prezentată în figura 2.12.
Figura 2.12. Imagine microscopică a Ohratoxinei A
Figure 2.12. Microscopic image Ochratoxin A (OTA)
(După original:R. Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
96
Ochratoxina A este o micotoxină cu acțiune cancerigenă, având însa și actiune nefrotică,
teratogenică, imunotoxică și posibil neurotoxică.
Contribuția cea mai mare la ingerarea de ochratoxina o prezintă cerealele și derivatele din
cereale. Măsurile ce se impun pentru a reduce riscului de contaminare , a materiilor prime
alimentare și derivatelor acestora este strict mo nitorizarea producției (impiedică contaminării cu
mucegaiuri de câmp), dar mai ales a depozitării produselor (contaminarea cu mucegaiuri de
depozit). Conform Reglementarii Comisiei (EC) 1881/2006 nivelul maxim de ochratoxina A în
materiile prime din produ sele alimentare este menționat în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Nivelul maxim de ochratoxina A din produsele alimentare
Table 2.3. The maximum level of ochratoxin A in foods
(După : Conform Reglementarii Comisiei (EC) 1881/2006 )
Nr.
Crt Produs alimentar Nivelul maxim
admis, µg/kg
1. Grâne neprocesate 5,1
2. Cereale procesate si meprocesate 3,0
3. Fructe uscate 10,0
4. Boabe de cafea prăjite și cafea prăjit mărunțită 5,1
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
97
5. Cafea 10,5
6. Alimente din cereale proaspete, sugari 0,50
Patulina
Denumită și clav acină este produsă de multe specii de aspergilius și Penicillium cum ar fi:
Asp. Clavatus, Asp. Terreus, Pen. Claviforme. Pen. Expansum, Pen. Patulum , dar și de Byssochlamys
nivea, B. fulva.
Patulina se poate găsi la următoarele produse alimentare: pâine mucegăită, salamuri
mucegăite, fructe (banane, pere, grapefruit), dar mai ales în sucurile de mere și cidru. Doza zilnică
de patulină ce poate fi ingerată de adulti este de maximum 0,4 µg/kilocorp. Pentru copii aceasta
doza este mai redusă figura 2.1 3.
Figura 2.13. Imagine microscopică a patulinei
Figure 2.13. . Microscopic image patulin
(Source: R. Munteanu)
Patulina este moderat toxică și nu se acumulează în țesuturi și organele animalelor
deoarece nu este prezenta în furaje. Pentru patulina S CF (Scientific Committee on Food) a stabilit
în 2000 o doză zilnică maximă tolerabilă provizorie (PMTDI) de 0.4 µg/kilocorp. Nevelul maxim
de patulină în unele produse alimentare conform EC 1881/2006 este prezentată în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Nivelul maxim de patulina din produsele alimentare
Table 2.4. The maximum level of patulin in foodstuffs
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
98
(Conform Reglementarii Comisiei (EC) 1881/2006 )
Nr. Crt Produs alimentar Nivelul maxim
admis, µg/kg
1. Sucuri de fructe, sucuri de fructe concentrate și nect aruri de
fructe(1) 50
2. Băuturi spirtoase, (2) 50
3. Produse din mere uscate, inclusiv compot de mere, piure de mere,
pentru consum 20
4. Alimente destinate copii lor mici(3),(4) 10
(1) alimentele din acestă categorie sunt definite de directiva consiliului 20 01/112/EC în legetură cu sucurile de fructe și produse similare destinate consumului;
(2) alimentele din acestă categorie sunt definite de Reglementarea Consiliului (EEC) 1576/89;
(3) nivelul maxim se referă la produsele gata de a fi folosite
(4) alimentele din acest ă categorie sunt definite de Directiva Comisiei 95/5/EC privind produsele procesate pe baza de cereale pentru sugari și copii mici, modificatp de directiva
2003/13/ER
2.7. LEGISLAȚIA U.E. ȘI NATIONALĂ A MICOTOXINELOR
2.7. LEGISLATION U.E. AND NATI ONAL MYCOTOXINS
Nivelurile maxime legale
Piesa principală a legislației UE în ceea ce privește micotoxine este Regulamentul (CE) nr.
1881/2006, astfel c um a fost modificată. R egulament ul (CE) nr. 1881/2006 stabilește directive
specifice cu privire la micotoxine și alți contaminanți. Acesta include nivelurile maxime specifice
pentru produsele alimentare micotoxine din anumite individuale, care sunt prevăzute în secțiunea
2 a anexei din regulament.
Aceste micotoxine, pentru care există în prezent nive luri maxime specifice includ
aflatoxine, ochratoxina A patulina, precum și toxinele Fusarium, inclusiv deoxinivalenol,
zearalenon și fumonisin. În plus față de nivelurile maxime stabilite în Regulamentul (CE) nr
1881/2006, astfel cum a fost modificată, pro dusele alimentare care conțin micotoxine, pentru care
nu există niveluri maxime specifice pot, în anumite circumstanțe, să fie, de asemenea, considerată
neconformă cu alimente mai generală cerințele de siguranță, de exemplu, aceste cerințe stabilite
în Reg ulamentul (CE) nr 178/2002. Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1881/2006, astfel cum a fost
modificată, se aplică tuturor operatorilor din sectorul alimentar implicați, de exemplu, în importul,
producția, prelucrarea, depozitarea, distribuția și vânzarea de pr oduse alimentare. Definiții ale
unei "afaceri alimentar", "operator din sectorul alimentar" și că ceea ce constituie "introducere pe
piață" pot fi găsite în Regulamentul (CE) nr 178/2002.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
99
Chiar la nivelul Comisiei Europene, în urma unor ordonanțe recent e au fost stabilit e
anumite limite prezentate în tabelele 2.5, 2.6, 2.7, 2.8, 2.9.
Tabelul.2.5. Aflatoxinele: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Table.2.5. Aflatoxins: maximum limits allowed in the European Union
(după Regulamentul CE)
Produsul alimentar Nivelul maxim admis, µg/kg
B1 Totale M1
Alune de pământ 8 15 –
Nuci 5 10 –
Alune de pământ procesa te 2 4 –
Fructe uscate 5 10 –
Fructe uscate procesate 2 4 –
Cereale și derivate 2 4 –
Porumb 5 10 –
Lapte crud – – 0.05
Condimen te 5 10
Produse pentru sugari 0.1 – –
Tabelul.2.6. Ochratoxina A: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Table.2.6. Ochratoxin A: maximum limits allowed in the European Union
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
100
(după Regulamentul CE)
Produsul alimentar Nivelul maxim admis µg/kg
Cere ale neprocesate 5
Derivate ale cerealelor 3
Fructe uscate 10
Boabe de cafe a prajită 5
Boabe de cafea instant 10
Vin, vin spumant 2
Must și nectar de struguri 2
Alimente din cereale pentru sugari 0.5
Cacao, cafea verde, produse din carne, condimente –
Tabelul.2.7. Patulina: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Table.2.7. Patulina: maximum limits allowed in the European Union
(după Regulamentul CE)
Produsul alimentar Nivelul maxim admis µg/kg
Sucuri și nectaruri de fructe 50
Băuturi spirtoas e și altele pe bază de mere 50
Produse din mere uscate (inclusiv compot) 25
Produse din mere pentru copii 10
Produse pentru copii pe bază de cereale 10
Tabelul 2.8. Zearalenona: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Table 2.8. Zearalenone: maximum limits allowed in the European Union
(dupa Regulamentul CE)
Produsul alimentar Nivelul maxim admis µg/kg
Cereale neprocesate exceptând porumbul 100
Porumb neprocesat 200
Cereale prelucrate 75
Porumb procesat 200
Pâine și alte preparate 50
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
101
Snacks -uri și cereale pe bază de porumb 50
Alimente pe bază de porumb pentru copii 20
Tabelul 2.9. Deoxinivalenon (DON): limite maxime admise în Uniunea Europeană
Table 2.9. Deoxinivalenon (DON): maximum limits allowed in the European Union
(dupa Regulamentul CE)
Produsul alimentar Nivelul maxim admis µg/kg
Cereale neprocesate exceptand pct 2 1250
Grâu dur și ovăz neprelucrat 1750
Porumb neprocesat 1750
Cereale procesate 750
Paste 750
Pâine, biscuiți, snacks -uri 500
Alimente pentru sugari și copii 200
Prele varea de probe și analiza
În combinație cu Regulamentul (CE) nr 1881/2006, dispozițiile de prelevare de probe și
de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor maxime pentru micotoxine au fost făcute și sunt în
prezent stabilite în Regulamentul (CE) nr 401/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul
(UE) 178/2010. Prezentul regulament este menită să asigure o abordare armonizată și coerentă
de către statele membre ale Uniunii Europene pentru verificarea conformității cu nivelurile
maxime pent ru micotoxine.
Din acest motiv, aceste dispoziții specifice de prelevare de probe și de analiză sunt strict
aplicabile în Marea Britanie pentru a organelor de aplicare numai, inclusiv autoritățile locale,
autoritățile portuare de sănătate publică și ana liști. Cu toate acestea, este prudent pentru
operatorii din sectorul alimentar să fie conștienți de aceste dispoziții și pot dori să le aibă în
vedere atunci când efectuează controale.
O prezentare generală a legislației privind contaminanții, inclusiv legislația specifică de
micotoxine, pot fi găsite pe site -ul Comisiei Europene.
Punerea în aplicare în legislația internă
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
102
Deși Regulamentul (CE) nr 1881/2006 se aplică direct în toate statele membre ale Uniunii
Europene, dispozițiile privind punerea î n aplicare și executarea din Regulamentul (CE) nr
1881/2006.
Acesta este un instrument statutar care a făcut în conformitate cu dispozițiile prevăzute în
Siguranța Alimentară Act 1990, astfel cum a fost modificată. De asemenea, există legislație
corespun zătoare pentru Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord.
Condiții speciale pentru anumite produse din țări terțe determinate
Comisia Europeană și -a extins, de asemenea, și consolidat măsurile de control la frontieră
le-a luat pentru a proteja consumato rii de aflatoxină contaminate cu produse. Condițiile speciale
care reglementează anumitor produse alimentare importate din anumite țări terțe din cauza
riscurilor de contaminare cu aflatoxine sunt prevăzute în Regulamentul Comisiei 1152/2009,
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 274/2012.
În plus, există, de asemenea o listă de produse "cu risc ridicat" în anexa la Regulamentul
(CE) nr 669/2009, care precizează produse din anumite țări terțe care trebuie să fie supuse
controlului oficial pen tru micotoxine și alte substanțe la importul în UE.
Legislație națională
Micotoxinele incluse în prezent în Regulamentul (CE) nr 1881/2006 includ aflatoxine,
ochratoxina A, Patulina, deoxinivalenol, zearalenonă, fumonisine, T -2 și HT -2 toxina. Prelev area
probelor joacă un rol crucial în precizia de determinare a nivelurilor de micotoxine, și
Regulamentul (EC) 401/2006 stabilește criteriile generale pe care metoda de eșantionare și
metoda de analiză ar trebui să respecte.
Este recunoscut faptul că aflatoxinele pot fi distribuite eterogen într -un lot (Regulamentul
401/2006 definește „lot”: cantitate identificabilăde produs alimentar livratăla unmoment datși pentru
care agentul responsabil stabilește căarecaracteristici comune, cum ar fi originea, var ietatea, tipul amba –
lajului, ambalatorul, expeditorul sau marcajul) în special " o mulțime " de produse alimentare, cu
particule de mari dimensiuni, cum ar fi smochinele uscate sau arahidele. În scopul de a obține
reprezentativitatea aceeași, pentru loturi cu produse alimentare, cu particule de mari dimensiuni ,
regulamentul prevede că greutatea probei globale ar trebui să fie mai mare decât în cazul loturilor
cu produse alimentare cu o dimensiune a particulelor mai mică. Deoarece distribuția
micotoxinelor în produsele transformate este, în general, mai puțin eterogenă decât în produsele
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
103
cerealiere neprelucrate, acesta prevede dispozițiile de prelevare a probelor mai simple pentru
produsele transformate. (după: Regulamentul 401/2006)
Comisia Europeană a pu blicat un document de orientare pentru autoritățile competente
pentru controlul de conformitate cu legislația UE privind aflatoxinele. . Documentul de orientare
este axat în principal pe controlul oficial al contaminării cu aflatoxine în produsele alimentar e care
fac obiectul unor decizii ale Comisiei specifice (de exemplu, măsuri de salvgardare). Cu toate
acestea, dispozițiile din documentul de orientare poate fi, de asemenea, aplicabil la controlul
aflatoxinelor în produsele alimentare care nu fac obiectul deciziilor Comisiei specifice.
Aflatoxine
Limitele pentru aflatoxine au fost depășite în mod regulat în anumite produse alimentare
din anumite țări terțe și ca o astfel de contaminare constituie o amenințare serioasă pentru
sănătatea publică, condiții speciale pentru importul de aceste produse alimentare au fost adoptate
la nivelul Comunității Europene.
Inițial, un număr de decizii au fost publicate de către Comisia Europeană, cu toate acestea,
ca și multe dintre condițiile speciale pentru importuri le de produse alimentare vizate de aceste
decizii au fost aceleași, sa convenit în interesul clarității pentru a stabili condițiile speciale.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
104
PARTEA a II-a: CERCETĂRI PROPRII
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
105
SECTION II: PERSONAL RESEARCH
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
106
OBIECTIVELE ȘI SCOPU L CERCETĂRILOR
Obiectivul primordial pentru industria alimentară o reprezintă aprovizionarea cu
alimente sănătoase. Astfel producătorii trebuie să fie preocupați de calitatea alimentelor și, pe de
altă parte, guvernul trebui e să protezeje sănătatea și bunăstarea consumatorilor, precum și
interesele producătorilor, prelucrătorilor și vânzătorilor cinstiți, împotriva concurenței nedrepte.
Uniunea Europeană prevede insistent pentru țările member următoarele:
– respectarea regulil or de calitate severă, stipulate în acordurile internaționale ratificate
– evidențierea factorilor de risc
– evaluarea riscului
Lucrarea reprezintă un studiu aprofundat asupra producerii, contăminarii și depistării cu
micotoxine asupra grâului și porumbului iar c ercetările întreprinse în realizarea lucrării de
doctorat au fost următoarite obiectivele:
– Utilizarea aparaturii și metodelor de analiză ELIZA și HPLC;
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
107
– Depistarea dăunătorilor de depozit;
– Studiul bibliographic cu privire la implicațiile miceților și micotoxinelor în
agricultură;
– Gradul de poluare cât mai scăzut pentru furaje și alimente;
– Utilizarea cât mai rapidă a rezultatelor de cercetare de către producător,
procesator, consumator.
– Optimizarea tehnologiei de protecție pentru creșterea producție i și calității
cerealiere;
CAPITOLUL III. REZULTATE PRIVIND INFLUENȚA
DĂUNĂTORILOR ASUPRA DEZVOLTĂRII MICOTOXINELOR ÎN
CÂMP ȘI DEPOZIT , LA PORUMB ȘI GRÂU
CHAPTER III . RESULTS ON THE INFLUENCE OF PESTS ON THE
DEVELOPMENT OF MYCOTOXINS IN FIELD AND STORAGE, ON
MAIZE AND WHEAT
3.1. INTRODUCERE
3.1. INTRODUCTION
Bacterii le și ciuperci le ce colonizează semințele înainte de recoltare constitui e microflora
patogenă și saprofită de câmp și intermediară . Acestea pot afecta aspectul, calitatea și
germinația semințelor, dar numai unele produc pierderi în timpul păstrării. Multe dintre ele nu
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
108
sunt abservabile macroscopic, ci se pun în evidență numai printr -o atentă examinare la microscop
sau prin metode speciale .
3.1.1. Considerații generale privind fuzario za
3.1.1. General considerations on fusariosis
Speciile de Fusarium sunt cele mai r ăspândite și mai periculoase pentru cerealele p ăioase
sunt și anume Fusarium roseum var cerealis cu formele : graminearum, culmorum și avenaceum
care produc putrezirea spic elor și boabelor, contri buind la sc ăderea germina ției semin țelor de
cereale p ăioase, at ât înainte c ât și dup ă depozitare. În anii cu prim ăveri reci și prelungite apare
frecvent Fusarium nivale care infecteaza și spicele de gr âu, orz și secar ă, datorită stragnării zăpezii
mai mult pe c âmp .
Loturile de cereale cu procente mari de boabe infectate cu specii de Fusarium nu se vor
depozita în amestec cu loturile neinfectate, nici în cazul cerealelor destinate însămânțării și nici a
celor destinate consumului, deo arece acestea provoaca micotoxicoze grave la animale și om.
Pentru știuleț ii de porumb cea mai periculoasă este fuzarioza producă toare diferite
specii de Fusarium si anume: Fusarium moniliforme, F usarium roseum, F usarium graminearum,
Fusarium tricinctum , cu impact de putrezire în diferite grade a seminț elor. Fusarium moniliforme
la porumb infectreaz ă știule ții sub form ă de insule risipite pe acestea producând crăparea
boabelor. Putrezirea aproape total ă a știuleților, începând de la vârf spre baz ă produsă Fusarium
roseum , Fusarium graminearum ,Fusarium avenaceum ca și Fusarium tricinctum , iar culoare a
boabelor devine roșie-vișinie-deschis sau Rubinie – închis. Dac ă infec ția a fost puternic ă si s-a
produs de timpuriu, p ăsunile care învelesc știule ții rămân lipite de boabe și prezinta pete negre de
diferite m ărimi iar b oabele infectate sunt lip site de germina ție, cu o valoare nutritiv ă foarte
scăzută, iar ciupercile aflate pe ele elaboreaz ă micotoxine foarte periculoase pentru s ănătatea și
viața animalelor și omului.
La un atac masiv de fuzarioză producția este puternic diminuată și calitatea distrusă
inducând cea mai mare cantitate de micotoxine (DON de regula) intoxicând grâul, care ajuns în
consum produce intoxicări grave prin pâine sau furaje. Micotoxine le sunt termostabile și nu pot fi
distruse prin procesări industriale.
Datorit ă infestării puternice cu fuzarioză pe monocultura de grâu, boala se transmite prin
sămânță și prin sporii care rămân pe câmp.
Fusarium mana cap (FHB), de asemenea, cunoscut sub numele de crustă, este o boală
fungica de cereale mici, care a devenit de o importanță internațională în ultimii ani. FHB este
cauzată de mai multe specii de fungii patogeni, Fusarium. Cea mai importantă specie este
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
109
Fusarium graminearum , deoarece aceasta duce la pierderea randamentul și este responsabilă de
producerea de toxină in cereale .
Fusarium este una dintre bolile , cele mai răspândite și dăunătoare pentru cereale , în zonele
favorabile provocând producție pierderi între 10-20%. Deși epidemii de F usarium în grâu, în
România, nu sunt comune, boala este importantă, într -o anumită perioadă de timp, atac înregistrat
în cinci din nouă localități, dar în o treime din locurile, incidență a fost neglijabil, deși boala este
considerată ca fiind cea mai impo rtant boală a grâului. Boala apare cu o mai mare intensitate în
România și reprezinta o problemă specială în producția de semințe sănătoase.
Focare ale acestei boli au fost înregistrate în 1970 și 1975, în multe zone atac culturile de
grâu comun și se ridi că la 65 -80%. Boala a fost înregistrată cel mai frecvent în condiții climatice
calde, umede unde au fost raportate pierderi de randament semnificativ și acumularea de
micotoxine în cereale . Micotoxinele sunt metaboliți toxici, secundari produși în timpul procesului
de infecție fungică. Deoxinivalenol sau DON este cea mai frecventă micotoxină asociată cu FHB și
este produsă în cantități mari de catre F. graminearum . Comparativ cu alte micotoxine, DON este
unul dintre cele mai puțin toxice, dar poate duce to tuși la reducerea consumului de hrană sau
furaj, mai ales atunci cand hrana este destinată rumegătoarelor . Există unele dovezi că FHB poate
afecta ingrășămintele. Martin și colab. au observat că o creștere a cantității de azot aplicate în
cereale a dus la incidența crescută a FHB sau cereale infectate -Fusarium, însa Lori G.A. și colab au
raportat că condițiile meteorologice favorabile sunt un factor mult mai important pentru infecția
FHB. Piața globală de biostimulatorilor se estimează ca va crește cu 12% pe an și ajunge la peste
2.200 de milioane de dolari până în 2018. Conform aceluiași studiu, cea mai mare piața pentru
biostimulatori în 2012 a fost Europa. Consiliul industrie (EBIC) a raportat că în 2012 peste 6,2
milioane de hectare au fost tratate cu b iostimulatori din Europa (definite ca Spatiul Economic
European) .
3.1.2.Metoda de lucru
3.1.2. Working method
S-a utilizat un Kit ELISA RIDASCREEN FAST DON pentru determinarea DON. Kitul ELISA se
folosește pentru determinarea cantitativă a deoxinivalenol ului din cereale, malt, furaje. Kitul
conține reactivii necesari și standardele pentru 48 de determinari. Pentru interpretarea
rezultatelor este necesar un fotometru ELISA.
3.1.3.Folosirea
3.1.3.Usage
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
110
RIDASCREEN FAST DON are la bază metoda ELISA pentru determinarea cantitativa a DON –
ului din cereale, malt, furaje.
3.1.4.Generalități
3.1.4. Overview
Deoxinivalenol aparține grupului trihocetenelor și este produs de fungii Fusarium . Se
întalneste des la cereale. Deoxinivalenol, 3 -acetildeoxinivalenol, 15 -acetildeoxinivalenol sunt cele
mai frecvente toxine din Europa și America de Nord. Concentrațiile acestor toxine în grâu, porumb
și orz pot fi citite în ppm. Datorită propietăților citotoxice și imunosupresive sunt dăunătoare
omului și animalelor. Aceste to xine se pot determina prin HPLC, DC si GC, dar sunt laborioase și
aparatură scumpă. Folosind RIDASCREEN FAST DON pute m determina aceste reziduuri cerealiere ,
într-un mod rapid și sigur.
3.1.5.Principiul testului
3.1.5. Test of the test
Testul se bazează p e reacția antigen -anticorp. Godeurile plăcii au fost marcate cu anticorpi
anti -DON. Se adaugă standardele sau probele, conjugatul DON -enzima și anticorpi anti -DON. DON
liber și conjugatul enzima -DON intră în competiție pentru situsurile de legare ale antic orpilor
(test imunoenzimatic competititv). În acelasi timp,anticorpii de DON sunt legați de anticorpii
imobilizați. Conjugatul enzimatic nelegat este eliminat prin pasul de spălare. Se adaugă în godeuri
amestecul substrat -cromogen și se lasă la incubat; conjugatul enzimatic legat va converti
cromogenul incolor într -o substanță de culoare albastră. Prin folosirea reactivului de stopare
culoarea se modifică din albastru în galben . Măsurarea se face spectrofotometric la 450 nm.
Absorbanta este invers proporț ionala cu concentrația DON din probă.
3.1.6.Compoziția chitului
3.1.6.Composition of the kit
1X Microplaca ELISA cu 48 de godeuri detașabile
5X Standarde de DON (1,3ml fiecare) 0ppm, 0.222ppm, 0.666ppm, 2ppm, 6ppm
1X Conjugat (3ml) ……capac roșu
1X Anticor pi anti -DON(3ml) ……capac negru
1X Substrat/cromogen (6ml) ……capac maro
1X Soluție de stopare (6ml) …..capac galben
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
111
1X Soluție tampon pentru spălat (sare)
3.1.7.Materiale necesare
3.1.7.Materials required
Echipament:
fotometru microELISA (450nm) STAT FA X 2100
moară
shaker
cilindru gradat: 100 ml, 1l
pâlnie și hârtie de filtru Whatman nr. 1
pipete gradate
micropipete : 50 l, 100l, 1000l
Reactivi:
apă distilată
3.1.7.1.Mențineri
3.1.7.1.Maintaining
Se păstrează la 2 -8˚C. Godeurile care nu se folosesc t rebuie păstrate în folia de aluminiu.
DON este sensibil la lumină. Evitați contactul direct cu lumina. Cromogenul este sensibil la lumină.
Evitați contactul direct cu lumina.
3.1.7.2.Indici ai instabilității sau deteriorării reactivilor
3.1.7.2.Indication of instability or deterioration of reagents
Culorarea cromogenului este un indicator al deteriorării și reactivii trebuie aruncați. O
valoare mai mica de 0.6 abs. pentru standadul 0 poate indica deteriorarea reactivilor.
3.1.7.3.Pregătirea probelor
3.1.7 .3. Sample preparation
Probele trebuie păstrate la loc rece, protejate de lumina (figura 3.1).
se cântăresc 5 g de proba macinată într -un vas cu capac și se adaugă 100 ml apă distilată
se amestecă cu putere 2min
se filtrează folosind hartie de filtru Wha tman nr.1
se folosesc 50 l per godeu
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
112
Figura 3. 1. Pregătire probe pentru test ELISA
Figure 3.1. Preparation of samples for ELISA
(după original: R. Munteanu)
Figura.3.2. Extracte probe grâu în apă distilată
Figure.3.2. Extracts wheat samples i n distilled water
(după original: R. Munteanu)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
113
3.1.7.4.Test și protocol
3.1.7.4. Test and protocol
Comentarii preliminarii :
– Înainte de utilizare reactivii sunt decelați la temperatura de (20 -25˚C).
– După utilizare reactivii se reintroduc la frigider.
– Nu permiteți godeurilor să se usuce între pașii de lucru.
– Spălarea godeurilor joacă un rol foarte important.
– Se evită contacul cu lumină în timpul încubării. Se recomandă acoperirea plăcii.
A. Godeurile captușite cu anticorp
Folia este tăiată de -a lungul fermoa rului. Se scot numai numărul de godeuri care urmeaza să fie
utilizate. Restul godeurile se resigilează și se lasă la frigider.
B. Soluțiile standard
Sunt gata de utilizat. Factorul de diluție 20 pentru proba a fost luat în considerare.
C. Soluție tampon pentru s pălat
Se dizolvă conținutul plicului în 1 litru apă distilată. Acesta este stabil 4 săptămâni.
D. Protocol
1. Se inseră un număr necesar de godeuri pentru standarde și probe în suport.
2. Se adaugă 50 l standard sau probă.
3. Se adaugă 50 l conjugat enzimatic în fieca re godeu .
4. Se adaugă 50 l soluție anticop în fiecare godeu. Se amestecă manual rotind plăcuța și se
incubează 5 min la temperatura camerei (20 -25˚C).
5. Se aruncă lichidul și se bate cu putere plăcuta cu fața în jos pe o hârtie absorbantă pentru
eliminarea urm elor de lichid. Se adaugă 250 l soluție tampon pentru spălat și se aruncă
lichidul. Se repetă etapa de spălare de 2 ori.
6. Se adaugă 100 l (2 picături) substrat/cromogen în fiecare godeu. Se amestecă rotind placuța
și se incubează 15 min la temperatura came ri (20 -25˚C).
7. Se adaugă 100 l (2 picături) soluție de stopare în fiecare godeu. Se amesteca ușor rotind
placuța și se măsoară la 450 nm față de blank -ul de aer. Să nu se depășească 60 min după
adaugarea soluției de stopare.
3.2.MATERIAL ȘI METODĂ
3.2. MATERIAL AND METHOD
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
114
Studiile experimentale au fost efectuate la Moara Domnească (fermă experimentală
aparținând Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară , lângă București), variantele și
momentele de tratamente sunt prezentate în tabelul 3.1 . In 2012 au fost 3 variante experimentale,
în 5 replici, zona teren 13 x 8 = 104 m2. Semănat după floarea -soarelui (Expres hibride), soiul:
Dropia, rata de semănat 250 kg / ha. Fertilizarea de baza (N60 / P60), înainte de semănat în
arătură. Aplicarea de erbicid cu Granstar 40 grame la ha.
In 2013 au fost 4 variante experimentale în 4 replicate, teren area 13.5 x 7,5 = 101.25 m2).
Semanat date dupa floarea -soarelui (hibrid Favorit), soiul Dropia, rata de semănat 250 kg / ha,
fertilizarea de baza (N60 / P60 ), înainte de semănat în aratură. La etapa de creștere BBCH 31 -33 a
fost aplicat erbicidul Pelican Delta 606 WG [diflufenican 60% + metsulfuron Metil 6%], în etapa de
creștere BBCH 61 a fost aplicat fungicid Acanto Plus (picoxistrobin 200g /l + ciproconazo l 80g /l )
Tabelul.3.1. Variante și metode de tratament
Table.3.1. Variants and methods of treatment
(după original: R. Munteanu) An
Produs
Rată
(l/ha)
Nr.
Aplicări
Fazele
creșterii 2012 Megafol 2 + 2 1
1 BBCH 31 -33
BBCH 61
Megafol 3 1 BBCH 31 -33
Megafol 3 1 BBCH 61
Check – – – 2013 Megafol 2 1 BBCH 31 -33
Megafol 3 1 BBCH 61
Cropmax 2 1 BBCH 31 -33
Cropmax 3 1 BBCH 61
Check – – –
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
115
Conținutul DON a fost analizat în probe de recoltă de grâu 2012 și 2013, luat de la parcele
de teren (amestec de repetări pentru fiecare variantă). Acesta a fost folosit un kit DON Fast
Ridascreen de R -Biopharm (figura 3.3.) și cititor absorbant Stat Fax 2100 (figura 3.4).
Concentrația DON în mg / kg corespunde fiecărei absorbanță probă a fost roșu folosind curba de
calibrare. Pentru a exprima reacția qantitativă imunoenzimatic de kit Ridascreen a fost folosit un
software special, RIDA ® SOFT Win.
Figura.3.3. Kit de reactiv Ridascreen rapid DON
Figure.3.3. Quick DOS Ridas creen Reagent Kit
(după original: R.Munteanu)
Figura.3.4. Cititor absorbantă Stat Fax 2100
Figure.3.4. Absorption Reader Stat Fax 2100
(după original: R. Munteanu)
3.3.REZULTATE ȘI CONCLUZII
3.3. RESULTS AND CONCLUSIONS
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
116
Boala Fusarium nu numai că prod uce pierderi de recolte, dar, de asemenea contaminează
grâul cu fusariotoxine (în special deoxinivalenol, DON), care, ca urmare a citotoxice și proprietăți
imunosupresoare, sunt dăunătoare pentru oameni și animale. Conținutul DON a fost analizat în
probe d e recoltă de grâu 2012 și 2013, luat de la parcele de teren (amestec de 5 repetiții pentru
fiecare variantă). Limita maxima admisibilă Fusariotoxine pentru cereale, reglementate de
Regulamentul (CE) nr 1126/2007 din 28 septembrie 2007 (de modificare a Regu lamentului (CE)
nr 1881/2006), este de 1,25 mg / kg (ppm). În 2012, luând în considerare faptul ca limita maximă
admisibilă Fusariotoxine pentru cereale, reglementate de Regulamentul (CE), este de 1,25 mg / kg
(ppm), astfel încat doar la check este depasit ă această limită 1.963 (ppm). Conținutul mai mic de
DON a fost înregistrat la varianta Megafol, 2 aplicații la rata l / ha, varianta are un conținut DON
(0.5405 mg / kg (ppm) varianta Megafol, 1 cererii la rata l / ha. 3 l / ha (la creștere etapă BBCH
31-33), are un conținut de DON [0.9765 mg / kg (ppm)], aproape de limita maximă permisă
Fusariotoxine pentru cereale [1,25 mg / kg (ppm)]. Varianta Megafol, 1 cerere la rata l / ha: 3 l /
ha (în crestere stadiul BBCH 61), are un continut de DON [1,2 mg / kg ( ppm)], aproape de limita
maximă permisă Fusariotoxine pentru cereale [1,25 mg / kg (ppm)]. În 2013 și în anul precedent,
numai la check este depășită această limită 1.942 (ppm). Conținutul DON a fost inregistrat la
varianta Megafol, aplicații la rata de 2 l / ha la creștere Etapa BBCH 31 -33 [0.519 mg / kg (ppm)],
de asemenea, sub nivelul de aplicații Cropmax la rata de 2 l / ha la creștere Stage BBCH 31 -33
[0.781 mg / kg (ppm)]. Varianta Megafol, cererea la rata de 3 l / ha (în creștere stadiul BBCH 61),
are DON. Conținutul [0.99 mg / kg (ppm)], sub limita de maxim admisibil Fusariotoxine pentru
cereale (1,25 mg / kg (ppm), de asemenea, sub nivelul de 3 Cropmax l / ha (în creștere stadiul
BBCH 61), are un conținut DON [1,21 mg / kg (ppm)], exemplificate în tabelul 3.2.
Tabelul.3.2. Variante și moment de tratamente
Table.3.2. Variants and moment of treatments
(După original: R. Munteanu) An
Substanță
Rata
(l/ha)
Nr.
Aplicări
DON ppm
(mg/kg) 2012 Megafol 2 + 2 1
1 0.5405
Megafol 3 1 0.9765
Megafol 3 1 1.2
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
117
Check – – 1.963 2013 Megafol 2 1 0.519
Megafol 3 1 0.99
Cropmax 2 1 0.781
Cropmax 3 1 1.21
Check – – 1.942
– Experimentul nostru a dovedi că aplicarea de biostimulant reduce cantitatea de DON în
limita maximă admisibilă Fusariotoxine pent ru cereale, reglementate de Regulamentul
(CE) nr 1126/2007 din 28 septembrie 2007 (de modificare a Regulamentului (CE) nr
1881/2006) al Comisiei, este de 1,25 mg / kg (ppm).
– În 2012 și în 2013, doar la check este dep ășită această limită [1.963, în 2012 și 1.942, în
2013 mg / kg (ppm)].
– Conținut puțin DON sa inregistrat la variantele, aplicații la rata de 2 l / ha la creștere
Etapa BBCH 31 -33 decat la variantele, aplicarea la rata de 3 l / ha (în creștere stadiul
BBCH 61).
CAPITOLUL IV. DETERMINAREA CONTAM INĂRII MICROBIENE A
GRÂULUI ȘI PORUMBULUI
CHAPTER IV. DETERMINATION OF MICROBIAL CONTAMINATION
OF WHEAT AND CORN
4.1. INTRODUCERE
4.1. INTRODUCTION
Prezentul studiu a fost inițiat și efectuat în cadrul stațiunii Moara Domnească din județul
Ilfov, iar exp erimentarea s -a făcut în perioada 2013 -2014 . Analiza microbiologica , este
indispensabila , atât pentru a asigura produsului o calitate și o conservabilitate mai bună, cât și
pentru a garanta calitatea igienică .. Pentru tehnicile de analiza microbiologică, cantitativă și
calitativă s -au cumparat din Băne asa București cereale: porumb și grâu destinate consumului
uman și animal. Probele au fost analizate calitativ pentru a studia gradul de contaminare cu
mucegaiuri.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
118
4.2. MATERIAL ȘI METO DA DE LUCRU
4.2. MAT ERIAL AND WORKING ME THOD
Evaluarea calitativa – aprecierea aspectului coloniilor dezvoltate prin cultivarea boabelor
de cereale pe medii selective (MMA) ,în condiții de aerobioza la temperatura de 25˚ C.
4.2.1. Materiale necesare
4.2.1. Necesar materials
S-au folosit 1 4 probe de porumb, 1 5 probe grâu, medii de cultură specifice, pl ăci Petri.
Metoda de lucru :
Mediul de cultura de MMA este fluidificat, repartizat in placi Petri. După solidificarea
mediului se adaugă în fiecare placă cu o pens etă sterilă boabe de porumb, grâu. Plăcile sunt
termostatate la 25°C timp de 5 zile. Coloniile de mucegai dezvoltate în plăcile Petri sunt izolate
(metoda în strii) și analizate microscopic și macroscopic. După termostatare s -a observat că
gradul de co ntaminare al cerealelor cu mucegai este relativ mare ( tabel ul 4.1.) Astfel din 1 4 probe
de p orumb analizate, 71 % au fost contaminate cu mucegai, la 1 5 probe de grâu 81 % au fost
contaminate cu mucegai.
Tabelul 4.1. Gradul de contaminare a cerealelor cu mu cegai
Table.4.1. Grain contamination of molds with mold
(după original: R. Munteanu)
Cereale Număr
Probe Probe contaminate
cu mucegai (%)
Porumb 14 71
Grâu 15 81
Identificarea microscopica s -a realizat cu ajutorul preparatelor umede.
Obtinerea preparatelor umede
Principalele etape pentru executarea unui preparat umed:
– pregătirea lamei și lamelei – lama curată ți degresată se sterilizeaza trecând ambele fețe prin
flacăra becului de gaz. Lamela se șterge cu h ârtie de filtru;
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
119
– realizarea suspensiei de celule pe lama – se depune o picătură de apă sterilă pe lama de sticlă
sterilizată, în zona centrală. Pentru recoltarea celulelor aflate în medii lichide se folosește ansa sau
pipeta sterilă, iar pentru recolt area microorganismelor aflate pe medii dense (solide sau
solidificate) se folosește firul metalic.
– realizarea preparatului între lamă și lamelă – dupa obținerea suspensiei de celule, lamela
curată se sprijină și se deplasează pe lamă la un unghi de 45 °, până când devine tangentă la
picatură, apoi se lasă să cadă peste aceasta. Lichidul în exces se absoarbe pe marginile lamelei cu
hartie de filtru. Un preparat bun nu trebuie să prezinte bule de aer, acestea putând determina
aglomerări de celule și îngre una studiul preparatului microscopic.
Dupa analiza microscopică și macroscopică a coloniilor de mucegai dezvoltate pe mediul de
cultură după perioada de termostatare s -a observat prezența următoarelor specii de mucegai
Aspergillus sp., Penicillium, Fusa rium, si Rhizopus (figura 4.1. și figura 4.2.). În urma graficilor
obținute s -a observat ca în probele de porumb a predominat într -un procent de 60% Aspergillus
sp. În comparație cu celelalte specii care au fost într -un procent mai mic Penicillium 20%,
Fusarium 13% și Rhizopus 7%.
În comparatie cu probele de grâu procentul de Aspergillus a fost mai mic de numai 36% dar
a predominat Penicillium într -un procentaj de 43% și procentul cel mai mic de 21% Fusarium.
Figura.4.1 . Principalele specii de mucegai prezente pe porumb
Figure.4.1.The main species of mold present on corn
(după original: R.Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
120
Figura. 4.2. Principalele specii de mucegai prezente pe grâu
Figure.4.2. The main species of mold present on wheat
(după original: R. Munteanu)
4.2.2. Mucegaiurile producătoare de aflatoxine
4.2.2. Aflatoxin producing molds
Metoda se bazează pe cultivarea mucegaiurilor izolate sub formă de culturi pure din
alimente mucegăite, pe mediu optim pentru elaborarea aflatoxinelor și determinarea calitativă sau
semicantitativă a micotoxinelor prin cromatografie și studiu în lumina U.V cu lungimea de undă
365 nm.
Modul de lucru : Din culturi pure ale mucegaiurilor din genul Aspergillus de pe cereale, cu
ajutorul firului se recoltează cantități mici de spori și se f ac inoculări în zona centrala a plăcilor
Petri în care se afla în prealabil repartizat mediul Hara cu agar ( tabel 4.2.) Plăcile se incubează la
28 °C timp de 5 -7 zile, condiții optime pentru elaborarea aflatoxinelor. După acest interval, plăcile
se expun la radiații ultraviolete cu λ= 365 nm. Deoarece culturile analizate au prezentat o zonă
fluorescentă în jurul coloniei (figura 4.3) .
Tabelul .4.2. Compoziția mediului HARA
Table.4.2. Composition of the HARA environment
(după original: R. Munteanu)
Reacti v Cantitate Reactiv Cantitate
(NH4)H2PO4 10 g Zaharoza 30 g
K2HPO4 1 g HgCl2 5×10-4
MgSO4·7 H2O 0,5 g Glucoza 0,5 g
KCl 0,5 g Agar 20 g
FeSO4·7H2O 0,01 G
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
121
Figura.4.3. Coloniile speciei Aspergillus cultivate pe Mediu HARA i ncubate la 25°C
timp de 7 zile observate cu și fără lumină UV
Figure.4.3.Colonies of Aspergillus cultivar grown on HARA Medium incubated at 25°C for 7
days with and without U.V. light
(după original: R. Munteanu)
4.2.3. Aflatoxinele – analiza c alitativă
4.2.3. Aflatoxins – qualitative analysis
Pentru analiza calitativă au fost realizate 4 medii de cultura, un mediu lichid sintetic
(tabelul 4.3) și 3 medii solide pe bază de cereale (tabel 4.4). Mediul pe bază de cereale a fost
obținut prin fi erberea amestecului de cereale cu apă timp de 30 minute, filtrat și adus la 1 litru cu
apa distilată din fiecare mediu câte 100 ml au fost repartizate în pahare Erlenmeyer și sterilizate
timp de 20 minute la 121°C.
Tabelul.4.3. Compoziția mediului lichid sintetic
Table.4.3. Composition of the synthetic liquid medium
(după original: R. Munteanu )
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
122
Component Cantitate Component Cantitate
Peptonă 5 g Sucroză 40 g
Extract drojdie 20 g Apă distilată 1 l
Tabelul.4.4. Compoziția mediului pe bază de cereale
Table.4.4. Composition of the cereal -based environment
(după original : R. Munteanu)
Component Cantitate
Cereale măcinate (porumb,grâu,) 30 g
Apă distilată 1 l
Pregătire inocul. Mucegaiul a fost crescut 7 zile pe MMA la 25° C, a sporulat. Sporii au fos t
suspendați în apă distilată cu 0,005 % agent Tween 80. Cu camera Thoma s -au numarat sporii și
pentru a obtine o suspensie cu 10-7 spori pentru inoculare s -au realizat diluții decimale.
Numărare cu Camera Thoma
Pentru numărare se plasează o picatur ă din suspensia de analizat pe platforma centrală,
în dreptul suprafeței delimitate. Peste suspensie se plasează o lamelă care se sprijină pe cele două
platforme laterale și astfel între lamelă și citometru se creează o peliculă de lichid cu înălțime
egală cu denivelarea platformei centrale (0,1 mm). Astfel, volumul de lichid plasat pe fiecare
pătrățel elementar este
cm3. Preparatul obținut se studiaza la microscop cu obiectiv, când
în câmpul microscopic poate fi vizualizat un grup de 16 pătrătele elementa re, din care se numără
celulele a căror suprafață se afla mai multe câmpuri microscopice (
= 100) și se calculeaza
numărul mediu de celule pe un pătrățel elementar:
n =
Num ărul de celule prezente într -un cm3 de suspensie de analizat se determină cu formul a:
N= n·4·106k din care :
n este numărul mediu de celule pe un pătrățel elementar;
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
123
k- coeficientul de dilu ție
4.2.4. Inoculare și incubare
4.2.4. Inoculation and incubation
În mediul proaspăt preparat s -au inoculat o suspensie cu 107 spori. Mediile au fost agitate
10 min. Pentru repartizarea sporilor în tot mediul. Mediile inoculate au fost termostatate la 28°C,
timp de 14 zile, staționar (figura 4.4).
Figura.4.4. Mediile de cultură după perioada de termostatare
Figure.4.4. Culture media aft er the thermostat period
(după original : R. Munteanu)
4.2.5. Extracție
4.2.5. Extraction
După terminarea perioadei de termostatare, s -a adăugat la fiecare prob ă 100 ml
cloroform apoi s -a agitat timp de 24 h, 200 rot./min la 25°C. Separarea de clor oform s -a facut cu
pâlnii de separare. Extracția cu cloroform se va repeta și cele două extracte se vor amesteca și vor
fi analizate prin cromatografie în strat subțire. Extractele obținute au fost examinate la lampa U.V
pentru a vedea fluorescența care i ndică prezența aflatoxinelor figura 4.5.
Figura.4.5. Extractele obținute și observate cu și fără lumină U.V.
Figure.4.5. Extracts obtained and observed with and without light U.V.
(după original: R. Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
124
Aparatura necesară pentru cromatogr afia în strat subțire:
– camera de vizualizare în ultraviolete cu filter de 254 nm și 366 nm;
– plăci pentru cromatografie în strat subțire gata preparate cu strat de silicagel 60 G de 0.3 mm
grosime sau plăci sticlă preparate în laborator cu dimens iunile de 200×200 mm sau 100×200 mm;
– tanc pentru cromatografie sau cameră cromatografică în forma de U (vas paralelipipedic din
sticlă);
– Shaker
– rotovapor;
– seringă Hamilton 10 μl;
– cilindri gradați de 50 ml, 100 ml, 250 ml;
– sabl on pentru aplicarea spoturilor pe placă;
Reactivi
– cloroform;
– sulfat de sodiu anhidru;
– aflatoxine: B1;
– amestec de acetonă –apă 85:15 (V/V);
– amestec alcool metilic -apă 85:15 (V/V);
– sistem de solvenți de developare: tolu ene- acetat de etil acid formic în proporție de
6:3:1(V/V/V);
– silicagel G 60
– clorură de metilen acetona (98: 2)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
125
– amestec eter etilic eter de petrol (20 :30)
4.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII
4.3. RESULTS AND DISCUSSIONS
Prepararea sistemului de cromatografie în strat subțire
Placile de sticlă s -au spălat bine cu detergent, s -au clătit bine cu multă apă curentă, apoi cu
apă distilată și s -au uscat. Înainte de întinderea absorbantului s -au sters cu tampon de tifon cu
alcool sau acetonă, apoi cu ti fon curat și uscat. Pe plăcile astfel pregătite s -a aplicat amestecul
absorbant cu ajutorul dispozitivului de aplicat absorbantului pe placă. Pentru a obține plăci cu
strat absorbant bine fixat s -au substituit 20 ml amidon 10 %. Grosimea stratului adsorba nt aplicat
pe placă trebuie sa fie de 0.3 mm. Plăcile s -au lasat să se usuce la temperatura camerei în poziție
orizontală timp de 1…2 h. Apoi sunt activate prin introducerea în etuvă, la 110°C, timp de 1 h,
după care s -au scos imediat, sau se pot păstra în tr-un exicator cu clorură de calciu. Dacă s -au ținut
mai mult înainte de întrebuințare trebuies activate din nou.
Aplicarea spoturilor pe placă cromatografică
Placa cromatografică pregatită, s -a asezat pe o suprafață plană, cu marcarea liniei de start la
2 cm de la marginea plăcii până în locul unde trebuie să migreze positiv solventului care se
situează la 15 cm față de linia de start. Reziduul rămas la evaporare conform punctului 1, s -a
reluat cu solvent de spotulare din care s -au luat 10 μl cu o mic ropipetă și s -au aplicat pe placa
cromatografică sub formă de spoturi rotunde cu diametrul de 5 mm. Pe o placă cromatografică cu
dimensiunile de 200×200 mm s -a putut aplica maximum opt spoturi la o distanta de minim 1 cm
fata de marginile laterale. Din so luțiile etalon de micotoxine cu concentratia de 1 mg/ml și din
proba de analiză s -au aplicat cu o microseringă spoturi de 10 μl soluție pe placa cromatografică în
cele trei poziții posibile astfel:
– în poziția 1 se aplică 10 μl soluție de aflatoxin a B1(soluția etalon Ridasreen cu o concentrație
de aflatoxină totală de 4050 ppt achiziționtă de la firma Diamedix. S.R.L figura 4.6);
– în poziția 2 se aplică 10 μl soluție din prima probă de analiză;
– în poziția 3 se aplică 10 μl soluție din a doua probă de analiză;
– în poziția 4 se aplică 10 μl soluție din a treia probă de analiză;
– în poziția 5 se aplică 10 μl soluție din a patra probă de analiză;
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
126
Figura.4.6. Soluția etalon de aflatoxină
Figure.4.6. Aflatoxin Standard S olution
(după original: R. Munteanu)
Developarea. În tancul de developare s -a introdus amestecul de solvenți până la o înălțime
de max 5 mm. Partea interioară a tancului s -a captușit cu hârtie de filtru care să imbibe cu
solvenții de developare pentru a asigura o atmosferă saturată cu vaporii developantului
și pentru a evita evaporarea acestuia de pe placă în timpul developarii. După executarea
acestor operații tancul s -a închis, s -a lăsat 20 -30 minute pentru saturarea atmosferei cu
vapori. Dupa care s -a introdus placa cromatografică cu capătul pe care s -au aplicat
spoturile în sistemul de solvenți de developare din tanc. S -a închis etanș cu capacul și s -a
lăsat la developat până când frontul solventului a atins linia marcată la 15 cm de linia de
start. S-a scos placa, și s -a uscat la temperatura camerei timp de câteva minute. (figura
4.7.)
Figura.4.7. Operația de developare
Figure.4.7. Development operation
(după original: R. Munteanu)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
127
Identificarea micotoxinelor
Pe placa cromatografică s -a examinat l a lampa U.V (figura 4.8.) și s -au încercuit zonele cu
fluorescență asemanatoare cu a etaloanelor și s -au pulverizat cu soluție de derivatizare. După
pulverizare, placa cromatografică s -a introdus în etuvă timp de 2 -3 minute, la o temperatura de
60°C. Se e xamineaza din nou placa la lumina ultravioletă și dacă fluorescența a suferit modificări
similare celor din etaloane se confirmă prezența micotoxinei în proba analizată. Tipurile de
micotoxine, raportul zonelor de fluorescență asemănătoare etaloanelor și c uloarea fluorescenței
în ultraviolete sunt redate în tabelul 2.5. Raportul zonelor de fluorescență asemănătoare cu cele
ale etaloanelor (Rt) se calculează cu formula :
Rt = d1/d2
Din care : d1 – distanța dintre linia de start și centrul zonei fluorescente a micotoxinei, în mm; și
d2- distanța dintre linia de start și linia până la care a migrat frontal solventul, în mm;
Figura 4.8. Lampă U.V
Figure 4.8. U.V. Lamp
(După original: R. Munteanu)
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
128
Derivatizarea și confirmarea micotoxinelor
Pentru confirmarea u nei micotoxine, se stabilește pe placa cromatografică zona
asemănătoare cu cea a etalonului micotoxinei respective și se pulverizează cu soluție de
derivatizare. După pulverizare zona și etalonul devin de culoare careacteristică micotoxinei. După
realizare a analizelor se întocmesc buletine de analiza (tabelul4.5) din care trebuie să se
mentioneze urmatoarele:
– datele necesare pentru identificarea lotului;
– rezultatele obținute;
– SR 9597/19:1993
Tabelul 4.5. Caracterist ici de identificare a micotoxinelor prin HPLC
Table 4.5. Characteristics of identification of mycotoxins by HPLC
(după original: R. Munteanu)
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
129
Nr.
crt Denumirea
micotoxinei
și forma Rt Culoarea
în UV la
254 nm Culoarea
în UV la
336 nm Substanțele
de
vizual izare Culoarea în UV
la 366 nm după
apreciere
1 Aflatoxina
B1 0.21 Albastru
strălucitor Albastru
strălucitor Acid sulfuric
20 % Galben verzui
2 Aflatoxina
B2 0.18 Albastru
violet Albastru
strălucitor Acid sulfuric
20 % Galben verzui
3 Aflatoxina
G1 0.15 Albastru
verzui Verde
strălucitor Acid sulfuric
20 % Galben verzui
4 Afaltoxina
G2 0.12 Verde
strălucitor Verde
strălucitor Acid sulfuric
20 % Galben
5 Zearalenona
(T2) 0.55 Albastru
deschis Verde
albăstrui Amestec de
diazotare Vizibil brun
închis
6 Ochratoxina
A 0.42 Bleu
strălucitor Bleu
intens
strălucitor Hidroxid de
sodium 0.1N
Acid sulfuric
50% în
metanol Albastru intens
strălucitor
Bleu -verde
intens
strălucitor
CAPITOLUL V. DETERMINAREA CONTAMINĂRII CU MICOTOXINE
PRIN METODA ELISA
CHA PTER V. DETERMINATION OF MYCOTOXINS
CONTAMINATION BY ELISA
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
130
5.1. INTRODUCERE
5.1. INTRODUCTION
A fost facută analiza a 58 probe grâu, porumb și produse derivate, privind incidența în
alimente a 2 micotoxine: Aflatoxina B 1 și Zearalenona.
Produsele alimenta re luate în studiu au fost: boabe de porumb și grâu pentru
determinarea Aflatoxinei, iar făină de grâu, produse de panificație și cerealele pentru breakfast
pentru determinarea Zearalenonă. Determinările au făcute prin metoda ELISA.
5.2. METODA DE LUCRU
5.2. METHODS
Testul enzimatic -linked immunosorbent (ELISA) este un test de biochimie analitică
utilizat în mod obișnuit. Analiza utilizează o imunotestare enzimatică în fază solidă (EIA) pentru
a detecta prezența unei proteine într -o probă lichidă utiliz ând anticorpi îndreptați împotriva
proteinei care trebuie măsurată.
În cea mai simplă formă de ELISA, antigenele din probă sunt atașate la suprafață, apoi, un
anticorp care se potrivește este aplicat peste suprafață, astfel încât se poate lega de antigen.
Anticorpul legat de o enzimă și, în etapa finală, se adaugă o substanță care conține substratul
acesteia. Reacția ulterioară produce un semnal detectabil, cel mai frecvent o schimbare a culorii.
Tetul ELISA implică o cantitate de antigen imobilizat pe u n suport solid (de obicei, o
placă de microtitrare din polistiren), fie nespecific (prin adsorbție la suprafață) sau în mod
specific (prin captarea de către un alt anticorp specific pentru același antigen, într -un „sandwich
"ELISA").
Anticorpul de detecți e legat covalent de o enzimă detectat de un anticorp secundar care
este legat la o enzimă prin bioconjugare. Între fiecare etapă, placa este în mod obișnuit spălată cu
o soluție ușoară de detergent pentru a elimina orice proteina sau anticorp care nu est e legat în
mod specific.
După etapa de spălare finală, placa este dezvoltată prin adăugarea unui substrat
enzimatic pentru a produce un semnal vizibil, care indică cantitatea de antigen din probă.
De notat, ELISA poate efectua alte forme de teste de legar e a ligandului în loc de teste
strict "imuno", deși numele puoartă originalul "imuno" din cauza utilizării comune și a istoriei
dezvoltării acestei metode. Tehnica necesită, în esență, orice reactiv ligant care poate fi
imobilizat pe faza solidă împreună c u un reactiv de detecție care se va lega în mod specific și va
folosi o enzimă pentru a genera un semnal care poate fi cuantificat în mod corespunzător. Între
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
131
spălări, numai ligandul și omologii săi de legare rămân în mod specific legați sau "imunosuprați"
de interacțiunile antigen -anticorp cu faza solidă, în timp ce componentele nespecifice sau
nelegate sunt spălate. Spre deosebire de alte formate spectrofotometrice test de laborator umed
în cazul în care aceeași reacție bine (de exemplu, o cuvă) pot fi re folosite după spălare, plăcile
ELISA au produșii de reacție immunosorbed pe faza solidă, care este parte a plăcii, și deci nu
sunt ușor reutilizabile . Enzima folosită în testul Elisa este Peroxidaza.
5.2.1. Principiul metodei
5.2.1. The principle of the method
Ca analiză biochimică analitică, ELISA implică detectarea unei substanțe specifice a cărei
prezență este analizată cantitativ sau calitativ, într -o probă lichidă printr -o metodă care
continuă să utilizeze reactivi lichizi. Reacția biochimică va gene ra un semnal care poate fi ușor
cuantificat și interpretat ca o măsură a cantității de analit din probă, care rămâne lichidă. Este
opus "laboratorului uscat" care poate folosi benzile uscate – și chiar dacă eșantionul este lichid,
etapa de detecție finală în analiza "uscată" implică citirea unei benzi uscate prin metode cum ar
fi reflectometria și nu are nevoie de o cameră de reținere a reacției pentru a preveni vărsarea
sau amestecarea între eșantioane.
Ca analiză heterogenă, ELISA separă o parte din ames tecul de reacție analitic prin adsorbția
anumitor componente pe o fază solidă care este imobilizată fizic. În ELISA, se adaugă o probă
lichidă pe o fază solidă staționară cu proprietăți de legare speciale și este urmată de reactivi
lichizi multipli care su nt adăugați succesiv, incubați și spălați, urmată de o anumită modificare
optică (de exemplu, dezvoltarea de culoare prin produsul unei reacții enzimatice) în lichidul
final din puț de la care se măsoară cantitatea de analit.
Lectura cantitativă se bazeaz ă, de obicei, pe detectarea intensității luminii transmise prin
spectofotometrie, care implică cuantificarea transmiterii unei anumite lungimi de undă specifice
a luminii prin lichid (precum și fundul transparent al puțului în formatul plăcii cu mai multe
godeuri). Sensibilitatea detecției depinde de amplificarea semnalului în timpul reacțiilor
analitice. Deoarece reacțiile enzimatice sunt procese de amplificare foarte bine cunoscute,
semnalul este generat de enzime care sunt legate de reactivii de detecție în proporții fixe pentru
a permite o cuantificare exactă – astfel, denumirea "enzimă legată".
Analiza este, de asemenea, numită ligand, deoarece se va lega în mod specific la un reactiv
de detecție, astfel ELISA se încadrează în cea mai mare categorie de teste de legare a ligandului.
Reactivul de legare specific ligandului este "imobilizat", de obicei, acoperit și uscat pe fundul
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
132
transparent și, uneori, și pe peretele lateral al unui godeu, care este de obicei construită ca o
placă cu mai multe godeuri, cu noscută sub denumirea de "placă ELISA". De obicei, ca și alte
forme de imunoteste, se utilizează specificitatea reacției tip antigen -anticorp deoarece este ușor
să se ridice un anticorp în mod specific împotriva unui antigen în vrac ca reactiv, în mod
alternativ, dacă analitul în sine este un anticorp, antigenul său țintă poate fi utilizat ca reactiv de
legare.
5.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII
5.3. RESULTS AND DISCUSSIONS
Rezultatele determinărilor au fost evidențiate în tabelul 5.1 și tabelul 5.2. 58 de probe d e
grâu, porumb și produse derivate din perioada 2014 -2015 au fost analizate pentru aportul
alimentar de 2 micotoxine: aflatoxina B1 și zearalenona. Produsele alimentare studiate au fost:
boabe de porumb și grâu pentru aflatoxină, făină de grâu, produse de panificație și cereale pentru
a determina zearalenona. Determinările au fost efectuate prin metoda ELISA la Institutul de
Bioresurse Alimentare din București.
Tabelul.5.1.Rezultatele determinărilor de Aflatoxina (μg/kg)
Table.5.1. The results o f the aflatoxin assays (μg / kg)
(după original: R. Munteanu)
Nr.
crt. Aliment Nr.probe
examinate Probe
pozitive % Valori
extreme
decelate Limita
maximă
admisă
1 Porumb
boabe 12 5 42 0,5-2,0 5,0
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
133
2 Grau boabe 12 3 25 0,5-2,0 2,0
Total 24 8 33 – –
Tabelul.5.2. Rezultatele determinărilor de Zearalenona (μg/kg)
Table.5.2. The results of the Zearalenone determinations (μg / kg)
(dupa original)
Nr.
Crt. Aliment Nr. probe
examinate Probe
pozitive % Valori
extreme
decelate Limita
maximă
admis ă
1 Făină de grâu 12 3 25 5-25 75
2 Produse de
panificatie
mici 12 2 16 3-10 50
3 Cereal pentru
Mic-dejun 10 1 8 5-20 50
4 Total 34 6 17 – –
5.4. CONCLUZII
5.4. CONCLUSIONS
Aflatoxina B1 a fost decelată la 33% din probele analizate cu valoarea ma xima de 2,0 μg/kg
la boabele cde grau si prumb și minima de 0,5 μg/kg. Zearalenona a fost decelată la 17% din
probe cu valori cuprinse în intervalul 3 -25 μg/kg.
CAPITOLUL VI. TESTAREA ȘI VERIFICAREA MATERIALULUI DE
REFERINȚĂ PRIN METODA ELISA
CHAPT ER VI. TESTING AND VERIFICATION OF REFERENCE
MATERIAL BY ELISA METHOD
6.1. INTRODUCERE , MATERIALE ȘI METODĂ DE LUCRU
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
134
6.1. INTRODUCTION, MATERIALS AND WORKING METHODS
Soiurile de porumb au fost colectate aleatoriu de la producătorii de furaje situații în
jude țele Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), Regiunea S -V Oltenia , Constanța . Eșantioanele au
fost obținute în perioada 2014 -2015 (tabelul 6.1.).
Toate probele au fost depozitate la 4°C în saci de plastic sigilați până la analiza micologică
și micotoxi nă. Cincizeci de semințe au fost selectate în mod aleatoriu, s -au sterilizat la suprafață în
NaOCl 0,37% și s -au imersat în 0,1% Tween 20 timp de 10 minute înainte de a fi uscate pe hârtie
sterilă de filtrare . În cazul făinii s -au folosit 10 g și s -au ame stecat 100 ml apă. 1 ml din fiecare
diluție a fost apoi utilizată pentru placare. Din lotul inițial de izolate (tabelul 5.1.), o suspensie
lichidă din boabele de porumb sau din făină a fost placată pe 20 plăci Petri de agar de dextroză din
cartofi (PDA) și lăsată la 24 ° C timp de până la 7 zile. Coloniile au fost analizate în funcție de
fenotipul lor pe PDA.
După 6 -12 zile, coloniile asemănătoare Fusarium au fost transferate la PDA și incubate la
22 ± 2 ° C timp de 6 zile. Coloniile singulare au fost apo i produse prin spălarea sporilor cu apă
distilată deionizată sterilă și prin diluții seriale pe plăci PDA. Sporii produși au fost depozitați la
-80 ° C până la utilizare ulterioară.
Tabelul 6.1. ID -ul lotului de semințe din probele de furaj d e porumb
Table 6.1. The seed lot ID in corn feed samples
(după original: R. Munteanu)
Lot Aspergilii
Negre Alte
Aspergillus Fusarium Penicillium Diferite
fungi
S01 – – – – 3
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
135
S02 – 5 – 3 –
S03 2 6 – – 2
S04 – – – – –
S05 5 23 – – 5
S06 3 2 6 1 –
6.2. REZULTATE
6.2. RESULTS
Analiza micotoxinei
Probele au fost analizate pentru prezența Fusariotoxine, Aflatoxine totale și DON utilizând
kituri de testare ELISA cantitative disponibile comercial. Extracția și analiza micotoxinei au fost
efectuate con form instrucțiunilor producătorului după cum urmează. Un total de 20 g de probe
s-au amestecat cu 40 ml metanol 90% pentru fusariotoxine, 100 ml metanol 70% pentru
Aflatoxine totale și 100 ml apă deionizată pentru DON. Extractul a fost filtrat prin hâr tie de filtru
și utilizat direct pentru analiza Aflatoxine totale ELISA, în timp ce pentru detecția fusariotoxine și
DON filtratul a fost diluat cu apă deionizată (20 și, respectiv, 1:10) . Procedura ELISA a fost
efectuată în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Densitatea optică (OD) a fost măsurată
la 450 nm printr -un cititor ELISA. O curbă de calibrare utilizând valorile OD a fost construită din
cinci concentrații standard între 0,1 -6 mg/kg-1 pentru fumonisis, 1 -20 μg/kg-1 pentru aflatoxine și
0,5-10 mg/kg-1 pentru DON. Limitele de detecție au fost de 0,1 mg/kg-1 pentru fumonisis, 1 μg/kg-1
pentru aflatoxine și 0,15 mg kg -1 pentru DON. Concentrațiile de micotoxină din probe au fost
măsurate prin interpolare din curbele de calibrare corespunzătoa re prezentate în tabelul 6.2.
Apariția fusariotoxinelor, aflatoxinelor și deoxinivalenolului în 36 de probe de furaje.
Tabelul.6.2. Concentrațiile de micotoxină
Table.6.2. Mycotoxin Concentrations
(după original: R. Munteanu)
Micotoxine Eșantioane (%) Concentrație
Media ± SD (mg/kg) Valori (mg/kg)
Fusariotoxine 30.6 0.40 ± 0.70 0.1–2.5
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
136
Aflatoxine 88.9 3.0·10−3 ± 1.36·10−3 0.8·10−3–5.9·10−3
Deoxinivalenol 72.2 2.60 ± 1.37 0.8–6.4
6.3. CONCLUZII
6.3. CONCLUSIONS
Boabele de porumb pot fii contamina te de diverse micotoxine, dar lipsesc investigațiile
sistematice ale toxicogenității. Deoarece porumbul este folosit în hrana pentru animale dar și
utilizat pentru consumul uman, am explorat nivelul de contaminare a micotoxinelor prezente în
probele de por umb utilizate pentru hrana animalelor prin combinarea măsurilor de micotoxină și
determinarea micologică a fungilor colonizanți. Speciile Fusarium au raportat că infectează
porumbul și contamineaza cu fusariotoxine
În mod surprinzător, la nici un producăt or, DON –ul nu a fost identificat, în ciuda
încercărilor de izolare. Rezultatele pot fi explicate prin prezența unor tulpini fungice necunoscute
care pot produce DON care nu pot fi izolate prin metode tradiționale sau mai probabil de prezența
substanțelor chimice care reacționează încrucișat în testul ELISA. Cea mai frecventă toxină din
porumb a fost Aflatoxina, produsă de Aspergillus spp. Într -adevăr, un set mare de izolate obținute
din porumb au fost clasificate ca aparținând genului din urmă.
Nivelurile globale de contaminare cu micotoxine observate nu au fost extrem de ridicate
și toate concentrațiile au fost sub nivelul de orientare al UE. Cu toate acestea, coexistența
diferitelor toxine poate fi o cauză de îngrijorare care necesită o atenție supliment ară.
Contaminarea s -ar putea să fi avut loc în instalațiile de depozitare, deoarece nu a fost
posibil să se obțină izolate din interiorul boabelor intacte. Cu toate acestea, nu a fost posibil, nici
scopul acestui studiu să se stabilească dacă a avut loc co ntaminarea cu Fusarium în câmp sau în
timpul depozitării. Acest lucru poate fi adevărat, având în vedere faptul că, adesea, cerealele
diferite sunt stocate în aceeași locație. Importanța stocării corecte a boabelor pentru a diminua
riscul de contaminare în crucișată și difuzia toxinelor este esențială pentru conservarea hranei
sănătoase.
CAPITOLUL VII. CONCL UZII FINALE
CHAPTER VII. FINAL C ONCLUSIONS
Începând din perioada de creștere și dezvoltare și mai apoi în depozit, atât partea
vegetativă cât și produsu l final sunt în permanență asaltate de o varietate de ciuperci fitopatogene
și mucegaiuri produse de diferite specii de fungi întâlniți sub denumirea de miceți. Fungii, prin
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
137
acțiunea enzimelor secretate, descompun substanțele nutritive din alimentele și fu rajele cu care
vin în contact. Micotoxinele sunt metaboliți secundari toxici produși de ciuperci pe diferite
substraturi.
Principalele ciuperci patogene care produc pagube însemnate culturilor de cereale,
transformând recoltele în surse de contaminare cu micotoxine, fac parte din următoarele genuri:
Fusarium (fuzarioze), Tilettia (mălura), Ustilago (tăciuni), Puccinia. (rugini), Claviceps purpurea
(cornul secarei), Penicillium (mucegaiuri), Aspergillus (mucegaiuri).
Limita maxima admisibilă Fusariotoxine pentru cereale, reglementate de Regulamentul
(CE) nr 1126/2007 din 28 septembrie 2007 (de modificare a Regulamentului (CE) nr 1881/2006),
este de 1,25 mg / kg (ppm).
În 2012 și în 2013, doar la check este depasită această limită [1.963, în 2012 și 1.942, în
2013 mg / kg (ppm)].
Conținut puțin DON sa inregistrat la variantele, aplicații la rata de 2 l / ha la creștere Etapa
BBCH 31 -33 decat la variantele, aplicarea la rata de 3 l / ha (în creștere stadiul BBCH 61).
In 2013 -2014 pentru confirmarea unei mico toxine, se stabilește pe placa cromatografică
zona asemănătoare cu cea a etalonului micotoxinei respective și se pulverizează cu soluție de
derivatizare. După pulverizare zona și etalonul devin de culoare careacteristică micotoxinei. După
realizarea analiz elor se întocmesc buletine de analiza din care trebuie să se mentioneze
urmatoarele:
– datele necesare pentru identificarea lotului;
– rezultatele obținute;
– SR 9597/19:1993
Un total de 58 de probe de grâu, porumb și produse de rivate din perioada 2014 -2015 au
fost analizate pentru aportul alimentar de 2 micotoxine: aflatoxina B1 și zearalenona. Produsele
alimentare studiate au fost: boabe de porumb și grâu pentru aflatoxină, făină de grâu, produse de
panificație și cereale pentr u a determina zearalenona. Determinările au fost efectuate prin metoda
ELISA la Institutul de Bioresurse Alimentare din București. Aflatoxina B1 a fost decelată la 33%
din probele analizate cu valoarea maxima de 2,0 μg/kg la boabele cde grau si prumb și m inima de
0,5 μg/kg. Zearalenona a fost decelată la 17% din probe cu valori cuprinse în intervalul 3 -25
μg/kg.
Soiurile de porumb colectate aleatoriu de la producătorii de furaje situații în jude țele
Dâmbovița (Băleni), Vaslui (Pogana), Regiunea S -V Olten ia , Constanța . Eșantioanele au fost
obținute în perioada 2014 -2015 .
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
138
În mod surprinzător, la nici un producător, DON –ul nu a fost identificat, în ciuda
încercărilor de izolare. Rezultatele pot fi explicate prin prezența unor tulpini fungice necunoscute
care pot produce DON care nu pot fi izolate prin metode tradiționale sau mai probabil de prezența
substanțelor chimice care reacționează încrucișat în testul ELISA. Cea mai frecventă toxină din
porumb a fost Aflatoxina, produsă de Aspergillus spp. Într -adevăr, un set mare de izolate obținute
din porumb au fost clasificate ca aparținând genului din urmă.
Contaminarea s -ar putea să fi avut loc în instalațiile de depozitare, deoarece nu a fost
posibil să se obțină izolate din interiorul boabelor intacte. Cu t oate acestea, nu a fost posibil, nici
scopul acestui studiu să se stabilească dacă a avut loc contaminarea cu Fusarium în câmp sau în
timpul depozitării. Acest lucru poate fi adevărat, având în vedere faptul că, adesea, cerealele
diferite sunt stocate în a ceeași locație. Importanța stocării corecte a boabelor pentru a diminua
riscul de contaminare încrucișată și difuzia toxinelor este esențială pentru conservarea hranei
sănătoase.
BIBLIOGRAFIE
1. Agrios G., 1978 – Plant pathology , Ed II, Aca demic Pres, New York, San
Francisco,London, p.703
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
139
2. Ana Hulea, Gh. Tasca, C. Beratlief, 1982 – Bolile și dăunătorii produselor agricole și
hortiviticole după recoltare , Editura Ceres, București, p 79 -81.
3. Androne Roxana, Atudosiei Nicole Livia, Galan Cătă lin,2011– Îndrumar lucrări
practice pentru domeniul Ingineria Produselor Alimentare destinată studenților de anul III ,
Editura Mustang, București.
4. Androne Roxana, Roșca Ioan, iulie – december 2013 – Researches on the impact of
agricultural products f rom mycotoxins vegetable on consumer health – Bulletin of
Scintific information ISSN:1454 -186X, Nr. 26, p.21 -24
5. Baicu T., Săvescu A.,1978 – Combaterea integrată în protecția plantelor , Ed Ceres,
București, p.327
6. Baicu T.,1982, Combaterea integrată a bol ilor si dăunătorilor și limitarea poluării cu
pesticide, Ed. Ceres, București, p.107
7. Bailey J.E.,1974 – Whole grain storage. In Storage of Cereal Grains and their
Products , Ed C.M. Christensen ,Univ. Minnessota, St. Paul, 333 -360.
8. Bennett G.A., Richard J .L. et Eckhoff S.R., 1996 – Distribution of fumonisins in food
and feed products from contaminated corn , Adv. Exp. Med. Biol., 392:317 -22 ;
9. Beratlier C.,Boguleanu Gh., 1975 – Dăunatorii produselor agro -alimentare din
depozite, Ed. Ceres, Bucuresti , p. 324
10. Bîlteanu Gh.,1993 – Fitotehnie (2) ,Editura Ceres, București, p.150
11. Bîlteanu Gh.,1998 – Fitotehnie ,Editura Ceres, București, p.50 -56
12. Bîlteanu Gh.,2001 – Fitotehnie ,Editura Ceres, București, p. 25 -50
13. Bîlteanu Gh. și colaboratorii, 1991 – Fitotehnie , Edi tura Didactică și pedagogică,
București.p.25
14. Borcean I, F. Imbrea, 2005 – Condiționarea și păstrarea produselor agricole, Editura
Eurobit, Timișoara,p.26
15. Brook P.J., White E.P., 1966 – Fungus toxins affecting mammals , Ann. Rev.
Phytopathology, 4:171 -194;
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
140
16. Calvo Pamela , Nelson Louise, Kloepper J. W., 2014 – Agricultural uses of plant
biostimulants. Plant and Soil. An International Journal on Plant -Soil Relationships 383:3 –
41.
17. Christensen C.M., Lopez F.L.C., 1963 – Patology of strored seed, Ed. II, McGraw Hill
Book Co. Inc., New York, Toronto, London,p.333
18. Clemansa Tofan,2004 – Igiena și securitatea produselor alimentare, Editura AGIR ,
Galați,p.150
19. Constantin Banu și colab.,2007 – Suveranitate,securitate și siguranța alimentară ,
Editura ASAB, București, p.32 -100
20. Constantin Banu și colab.,2008 – Tratat de industie alimentară – probleme
generale , Editura ASAB, București, p.25 -90
21. Constantin Banu, 2009 – Tratat de industie alimentară -Tehnologii alimentare ,
Editura ASAB, București,p.33 -88
22. Costin I., 1983 – Tehnologii de prelucare a cerealelor în industria morăritului,
Editura Tehnica, București.p.25 -50
23. Dan V.,1975 – Microbiologia cerealelor și produselor derivate , Editura Universitară,
Galați,p.55
24. Dan V.,2001 – Microbiologia alimentelor, Editura Alma, Galati,p.24 -35
25. Dicks on G.J., 1956 – Diseases of field crops , Ed. II, McGraw Hill Book Co. Inc., New
York, Toronto, London,p25
26. Duda M.M, Timar A., 2007 – Condiționarea și păstrarea produselor agricole,
Editura AcademicPres, Cluj Napoca.
27. European Biostimulants Industry Coun cil 2013 European 2013. Economic overview
of the biostimulants sector in Europe , 17 April 2013.
28. Filipescu Heloiza, Hulea Ana, Vasiliu Natalia, 1963 – Păstrarea semințelor umede de
floarea soarelui cu ajutorul preparatelor fitofarmaceutice, Analele ICCPT – Fundulea,31,
Seria C,299 -313, Bucuresti
29. Gabriela Bahrim, Anca Nicolau, Clemansa Tofan, Margareta Zara,2002 –
Microbiologia produselor alimentare. Tehnici și analize de laborator, Editura AGIR, Galați.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
141
30. Ghența Mihăilescu, 2004 – Tehnologia obținerii produsel or vegetale, Editura
Didactică și pedagogic ă, București.
31. Gherchi A. și colab., 1983 – Tehnologii pentru păstrarea produselor horticole,
Editura RPTA – ICPVILF, București.
32. Gherchi A., 1994 – Tehnologia valorificării produselor horticole, Ed universitară T itu
Maiorescu, București.
33. Gosman N., Bayles R., Jennings P, Kirby J., Nicholson P., 2007. Evaluation and
characterization of resistance to fusarium head blight caused by Fusarium culmorum in UK
winter wheat cultivars. Plant Pathology , UK, 56: 264 -276.
34. Harrison M.A., 1989 – Presence and stability of patulin in products: A review. Journal
of Food Safety, London, p.147
35. Huela Ana, 1973 – Aspecte legate de prezența microflorei de pe si din cariopsele de
grâu în România , Analele Institutului de Cercetare Prorecți a Plantelor, 9: 209 -221,
București;
36. Hulea Ana si colab., 1982 – Bolile și dăunătorii produselor agricole și hortiviticole
după recoltare, Editura Ceres, București.
37. Hulea Ana, Negru Al. Severin V., 1973 – Principalele boli ale culturilor semincere ,
Bucure ști, p 246
38. Ioan Coman, Ovidiu Popescu, 1985 – Micotoxine și micotoxicoze , Editura Ceres,
București.
39. Latge J -P.,1999 – Aspergillus fumigatus and aspergillosis, Clinical Microbiologz
Rewiewes, USA
40. Lemmens M., Haim K., Lew H., Ruckenbauer P., 2004. The effect of nitrogen
fertilization on Fusarium head blight development and deoxynivalenol contamination in
wheat . Journal of Phytopathology, vol. 152, 1 –8.
41. Lepesme P., 1944 – Les Coléoptères des denrées alimentaries et des produits
industriel entreposés , Ed. Paul Lechevalier, Paris
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
142
42. Lori G. A., Sisterna M. N., Sarandon S. J., Rizzo I., Chidichimo H., 2009 – Fusarium
head blight in wheat: impact of tillage and other agronomic practices under natural
infection. Crop Protection, vol. 28, 495 –502.
43. Martin R. A., MacLeod J . A., Caldwel C., 1991. Influences of production inputs on
incidence of infection by Fusarium species on cereal seed. Plant Disease , vol. 75, 784 –788.
44. Mihele Denisa, 2008 – Igiena alimentației – nutriției, dietoterapie și compoziția
alimentului , Ed. Medicală , București;
45. Munteanu (Androne) Roxana, Poparlan Alina Maria, Roșca Ioan, 25 noiembrie
2016 – Research on the impact of agricultural products from Micotoxyns vegetable on
consumer health – “Biodiversitatea în contextul schimbării” Conferință științifică cu
participare Internațională, ISBN 978 -9975 -108-02-07,Chișinau; p.121 -125
46. Munteanu L.S., Borcean I., Axinte M.,Roman Gh.V., 2001 –Fitotehnie, Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iași.
47. Munteanu Roxana , January -june 2017 – Research on the importance of pests in th e
production of damage and damage in field and storage conditions with special regard to
mycotoxins – Bulletin of Scientific information ISSN:1454 -186X, Nr. 33; p.14 -29
48. Muste S., 2008, – Materii prime vegetale în industria alimentară, Editura
AcademicPres, Cluj – Napoca.
49. N. Georgescu , C. Savu, 2004 – Siguranța alimentelor, riscuri și beneficii, Editura
SEMNE, București.
50. Nicolae H., Adrian T., 2010 – Meterii prime vegetale – condiționarea, păstrarea și
expertiza calității, Editura Universitară, Oradea.
51. Oan cea I., 1994 – Agricultură generală, Editura Ceres, București.
52. Oancea I., 2003 -Tehnologii agricole performante, Editura Ceres, București.
53. Ovidiu Bojor în colaborare cu Catrinel Perianu, 1999 – Ediția a -III-a, Sănătate prin
semințe, legume și fructe , Ed. Fi atLUX, București;
54. Parry D. W., Jenkinson P., McLeod L., 1995. Fusarium ear blight (scab) in small grain
cereals —a review. Plant Pathology , Vol. 44, Issue 2, 207 –238.
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
143
55. Potec I. și colab., 1983 – Tehnologia păstrarii și industrializării produselor horticole ,
Editura Didactică și pedagogică, București.
56. Radu I.F.,Gherchi A., 1967 – Păstrarea și prelucrarea produselor horticole, Editura
Agro -Silvica , București.
57. Roxana Androne, Mihai Gîdea, Ioan Roșca , June 4 – 6, 2015 – Researches on the
impact of fertilizat ion on fusariotoxine (deoxynivalenol, DON) production in wheat grains –
International Conference of the University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine
of Bucharest "Agriculture for Life, Life for Agriculture " p.119 -122
58. Salontai Al., Muntean L., Savatti M., Bârsan M.,1988 – Certificarea și controlul
calității semințelor și materialului săditor la culturile de câmp, Editura Dacia, Cluj – Napoca.
59. Santin E.,2005 – Dezvoltarea fungilor și producerea de micotoxine , Ed. Agri,
București.
60. Sarca Gh., 2 007 – Tehnologia prelucrării produselor agricole, Editura Universității,
Oradea.
61. Sarca GH., 2007 – Tehnologia prelucrării produselor agricole , Editura Universității ,
Craiova.
62. Săulescu N. N., 1993. An evaluation of present wheat breeding priorities for
Romania. Lucrări Stiințifice U.S.A.B. 24 (1): 25 -36.
63. Scoot de B.,1965 – Toxigenic fungi isolated from cereal and legume products ,
Mycopathology and Mycology Appl., 25(3/4):213;
Surse On -line
64. Thierer L.V. și colab., 1971 – Tehnologia recepționării, depozit ării, condiționării și
conservării produselor agricole, Editura Ceres, București.
65. Tofan C., Bahrim G., Nicolai.a, Zora M., 2002 – Microbiologia produselor alimentare,
tehnici și analize de laborator, Editura Agri , București.
66. Valentina Dan, 1975 – Microbi ologia cerealelor și produselor derivate, Editura
Universitară, Galați.
67. Valentina Dan, Brad Segal, Rodica Segal, Vitalie Teodoru, 1985 – Determinarea
calității produselor alimentare , Editura Ceres, București.
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
144
1. https://www.aflatoxine.info/aflatoxine
2. https://www.cbs.knaw.nl
3. https://www.mycotoxin.org
4. https://www.botany.utoronto.ca
5. https://www.botany.hawaii.edu
6. https://www.fao.org
7. https://www.cbwinfo.com
8. https://www.google.ro/search?q=sectiune+transversala+bob+de+grau
9. http://www.scientia.ro
10. https://www.google.ro/search?q=Xantho monas+translucens
11. http://www.google.ro/search?q=fusarium+moniliforme
12. http://www.google.ro/search?q=Fusarium+Roseum
13. http://www.nutritionistcluj.ro
14. https://www.nih.gov
15. http://foodmycology.org
16. http://www.scritub.com
17. http://www.staphyt.com
18. http://www.biostimulants.eu/
Teze de doctorat, lucrări de diplomă
1. Proiect de diplomă – Studiul efectelor de contaminre a alimentelor cu
micotoxine, Unive rsitatea “Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Știință și
Ingineria Produselor Alimentare, Galați 2008;
2. Teză de doctorat – Cercetări privind micotoxinele din grâu și porumb,
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București,
Facultat ea de Agricultură, București 2008.
3. Teză de doctorat – Cercetări privind elaborarea unei metode biologice de
reducere a nivelului afltoxinei B1 în cerealele depozitate , Universitatea de
Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Facultatea de Agric ultură,
București 2008
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
145
Anexa I
LISTĂ TABELE DIN TEZĂ
Nr. Titlu tabel pag
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
146
crt.
1. Tab 1.1. Producția mondială a principalelor cereale
Tab.1.1. World production of major cereals 31
2. Tab.1.2. Suprafața cultivată cu pr incipalele cereale și producția cerealieră
Tab.1.2. Area cultivated with cereals and cereal production main 31
3. Tab.1.3.Cantitatea de apă pe care o absorbă boabele de cereale pentru
încolțit
Tab.1.3.The amount of water they absorb germinated cereal grains 33
4. Tab.1.4. Compoziția chimică a boabelor de cereale
Tab.1.4. Chemical composition of cereal grains 43
5. Tab.1.5. Compoziția chimică a bobului de grâu pe părți componente
Tab.1.5. The chemical composition of wheat grain on component parts 44
6. Tab.1.5.a .Distribuția vitaminelor %
Tab. 1.5.a.Distribution of vitamins% 44
7. Tab.1.5.b.Con ținut mg/g
Tab.1.5.b.Content mg / g 44
8. Tab.2.1.Temperaturi minime necesare pentru dezvoltarea unor
mucegaiuri și pentru producția de micotoxine
Tab.2.1.Minimum temperatures required for the development of molds
and the production of mycotoxins 67
9. Tab.2.2. Mediul de cultură pentru formarea de micotoxine
Tab.2.2. Culture medium for the formation of mycotoxins 91
10. Tab.2.3.Nivelul maxim de ochratoxina A din produsele alimenta re
conform Reglementarii Comisiei 1881/2006
Tab.2.3.The maximum level of ochratoxin A in foods under Commission
Regulation 1881/2006 96
11. Tab.2.4.Nivelul maxim de patulină din produsele alimentare conform
reglementarii (EC) 1881/2006
Tab.2.4.The maximum le vel of patulin in foodstuffs according to
regulation(EC)1881/2006 97
12. Tab.2.5. Aflatoxinele: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Tab.2.5. Aflatoxins: maximum limits allowed in the European Union 99
13. Tab.2.6. Ochratoxina A: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Tab.2.6. Ochratoxin A: maximum limits allowed in the European Union 99
14. Tab.2.7. Patulina: limite maxime admise în Uniunea Europeană
Tab.2.7. Patulina: maximum limits allowed in the European Union 100
15. Tab.2.8. Zearalenona: limite maxim e admise în Uniunea Europeană
Tab.2.8. Zearalenone: maximum limits allowed in the European Union 100
16. Tab.2.9. Deoxinivalenon (DON): limite maxime admise în Uniunea
Europeană
Tab.2.9. Deoxinivalenon (DON): maximum limits allowed in the
European Union 100
17. Tab.3.1. Variante și metode de tratament
Tab.3.1. Variants and methods of treatment 114
18. Tab.3.2. Variante și moment de tratamente
Tab.3.2. Variants and moment of treatments 116
19. Tab4.1. Gradul de contaminare a cerealelor cu mucegai
Tab.4.1. Grain cont amination of molds with mold 118
20. Tab.4.2 . Compoziția mediului HARA 120
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
147
Tab.4.2. Composition of the HARA environment
21. Tab.4.3. Compoziția mediului lichid sintetic
Tab.4.3. Composition of the synthetic liquid medium 121
22. Tab.4.4. Compoziția mediului pe bază de cereale
Tab.4.4. Composition of the cereal -based environment 121
23. Tab.4.5. Caracteristici de identificare a micotoxinelor prin HPLC
Tab.4.5. Characteristics of identification of mycotoxins by HPLC 128
24. Tab.5.1.Rezultatele determinărilor de Aflat oxina (μg/kg)
Tab.5.1. The results of the aflatoxin assays (μg / kg) 132
25. Tab.5.2. Rezultatele determinărilor de Zearalenona (μg/kg)
Tab.5.2. The results of the Zearalenone determinations (μg / kg) 132
26. Tab.6.1. ID -ul lotului de semințe din probele de fu raj de porumb
Tab.6.1. The seed lot ID in corn feed samples 134
27. Tab.6.2. Concentrațiile de micotoxină
Tab.6.2. Mycotoxin Concentrations 135
Anexa II
LISTĂ FIGURI DIN TEZĂ
ANDRONE (MUNTEANU) Roxana: Teză de doctorat
148
Nr.
crt. Titlu figura pag.
1. Fig.1.1. Secțiune bob de grâu
Fig.1.1. Section of wheat grain 35
2. Fig.1.2. Secțiune transversală porumb
Fig.1.2. Corn cross section 37
3. Fig.1.3. Revizuirea și repararea clădirilor
Fig.1.3. Building review and repair 50
4. Fig.1.4. Recepția probelor
Fig.1.4. Sample reception 53
5. Figura 1.5. Recepția calitativă a cerealelor
Figure 1.5. Qualitative reception of cereals 56
6. Fig.2.1. Gărgărița grâului ( Sitophilus granarius)
Fig.2.1. Ladybug wheat ( Sitophilus granarius) 69
7. Figura 2.1.a Gărgărița porumbului ( Sitophilul zeamais, S. seamaize)
Figure 2.1.a. ladybag corn ( Sitophilul zeamais, S. seamaize) 71
8. Fig.2.2. Gândăcelul roșcat al făinii ( Tribolium castaneum )
Fig.2.2. Red bug of flour ( Tribolium castaneum ) 72
9. Fig.2.3. Gândăcelul făinii ( Tribolium confusum)
Fig.2.3. Bu g flour ( Tribolium confusum) 73
10. Fig.2.4 Gândacul suriman (Oryzaephius surimanensis)
Fig.2.4 Bug suriman (Oryzaephius surimanensis) 74
11. Fig.2.5 Gândacul grâului ( Rhyzopertha domicica)
Fig.2.5 Bug wheat ( Rhyzopertha domicica) 76
12. Fig.2.6.Boabe de grâu c u bacteria ofilirii Xanthomonas transluces var.
cerealis
Fig.2.6.Wheat berries with bacterium Xanthomonas transluces var. cerealis 78
13. Fig. 2.6.a. Piticirea grâului Tillelia contraversa
Fig. 2.6.a. Tillelia wheat dwarf contraversa 79
14. Fig. 2.6.b Tăcine le zburător al grâului Ustilago tritici
Fig. 2.6.b The Ustilago tritici fly fly traps 79
15. Fig. 2.6.c Tăcinele zburător al orzului Ustilago nuda
Fig. 2.6.c Flying tails of Ustilagombarley boredom 80
16. Fig.2.6.d. Mucegaiul de zăpadă la grâu Fusarium nivale
Fig.2.6.d. Fusarium nivale wheat mold 80
17. Fig. 2.7. Tăciunele comun al porumbului Ustilago maydis
Fig. 2.7. Common shingles of Ustilago maydis maize 83
18. Fig.2.8. Știuleții de porumb infectați de Fusarium moniliforme
Fig.2.8. Fusarium moniliforme infecte d corn cobs 83
19. Fig.2.9. Știuleți de porumb infectați de Fusarium Roseum f. graminearum
Fig.2.9. Infected corn cobs F. roseum Fusarium graminearum 84
20. Fig.2.10.Putrezirea uscată a știuleților și boabelor Nigrospora oryzae
(imagine microscopică)
Fig.2.10. Dry seed and coconut Nigrospora oryzae (microscopic image) 85
21. Fig.2.11. Localizarea micotoxinelor în lanțul alimentar și mijloacele de
prevenire
Fig.2.11.Location of mycotoxins in the food chain and means of prevention 88
22. Fig.2.12. Imagine microscopic ă a Ohratoxinei A
Fig.2.12. Microscopic image Ochratoxin A (OTA) 95
Cercetă ri privind fa ctorii care influențează calitatea produselor agricole provenite din grâu si porumb în câmp și
depozit
149
23. Fig.2.13. Imagine microscopică a patulinei
Fig.2.13. Microscopic image patulin 97
24. Fig.3. 1. Pregătire probe pentru test ELISA
Fig.3.1. Preparation of samples for ELISA 111
25. Fig.3.2. Extracte probe grâu în apă distilată
Fig.3.2. Extracts wheat samples in distilled water 112
26. Fig.3.3. Kit de reactiv Ridascreen rapid DON
Fig.3.3. Quick DOS Ridascreen Reagent Kit 114
27. Fig.3.4. Cititor absorbantă Stat Fax 2100
Fig.3.4. Absorption Reader Stat Fax 2100 115
28. Fig.4.1 . Principalele specii de mucegai prezente pe porumb
Fig.4.1. The main species of mold present on corn 119
29. Fig.4.2. Principalele specii de mucegai prezente pe grâu
Fig.4.2. The main species of mold present on wheat 119
30. Fig.4.3 .Coloniile speciei Aspergillus cultivate pe Mediu HARA încubate la
25°C timp de 7 zile observate cu și fără lumină U.V.
Fig.4.3.Colonies of Aspergillus cultivar grown on HARA Medium incubated
at 25°C for 7 days with and without U.V. light 120
31. Fig.4.4. Me diile de cultură după perioada de termostatare
Fig.4.4. Culture media after the thermostat period 122
32. Fig.4.5. Extractele obținute și observate cu și fără lumină U.V.
Fig.4.5. Extracts obtained and observed with and without light U.V. 123
33. Fig.4.6. Solu ția etalon de aflatoxină
Fig.4.6. Aflatoxin Standard Solution 125
34. Fig.4.7. Operația de developare
Fig.4.7. Development operation 126
35. Fig.4.8. Lampă U.V
Fig.4.8. Lamp U.V 127
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: UNIVERSITY OF AGRONOMICAL SCENCES AND VETERINARY MEDICINE OF BUCHAREST [627608] (ID: 627608)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.