Universitatea Politehnica Din Bucureşti 2 [305587]

Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Mecanicã și Mecatronicã

Specializarea Optometrie

Proiect de licențã

[anonimizat]: [anonimizat]. DESPINA Duminicã GABRIELA Dachin

București

2017

Cuprins

Partea I

Capitolul 1-Introducere în practica optometricã-

1.1.Analizatorul vizual……………………………………………………………………..8

1.2.Structura globului ocular……………………………………………………………….9

1.3.Mediile transparente…………………………………………………………………..16

1.4.Organele anexe ale globului ocular……………………………………………………18

1.5.Nervul optic……………………………………………………………………………25

1.6.Viciile de refracție ale ochiului……………………………………………………….25

1.7.Acomodarea…………………………………………………………………………..30

Capitolul 2-Componentele cabinetului de optometrie-

2.1.Autokeratorefractometrul…………………………………………………………….31

2.2.Biomicroscopul……………………………………………………………………….32

2.3.Skiascopul…………………………………………………………………………….33

2.4.Foropter;trusa de lentile;rama de probã………………………………………………34

2.5.Autolensmetrul………………………………………………………………………..37

2.6.Proiectorul de teste……………………………………………………………..…….38

Capitolul 3 -Examenul optometric complet –

3.1.Istoria cazului……………………………………………………………………………………………39

3.1.Istoria vizualã personalã actualã și anterioara………………………………………….40

3.2.Istoria vizualã familiarã……………………………………………………………..….41

3.3.Starea de sănătate ………………………………………………………………………42

3.4. Apartenența fizicã și psihologicã ………………………………………………………43

3.5.Analiza nevoilor vizuale……………………………………………………………..…44

3.2.Inspecția vizualã preliminarã ……………………………………………………45

Capitolul 4 -Teste optometrice-……………………………………………48

Capitolul 5

5.1. Calculul amplitudinii de acomodare ………………………………………………..…82

5.2. Calculul lentilei pentru departe…………………………………………………………85

5.3.Calculul soluției de compensare cu lentile de contact………………………………….91

Capitolul 6 -Tehnologia opticã-

6.1.Tehnologia prelucrãrii lentilelor ……………………………………………………….100

6.2.Tehnologia de montaj a lentilelor………………………………………………………105

Capitolul 7 -Calculul economic-……………………………………………108

Partea ll

Capitolul 1-Strabismul-

1.1.Definiții …………………………………………………………………………………

1.2.Clasificãri ale strabismului……………………………………………………………..

1.3.

Partea l

Capitolul 1-Introducere în practica optometricã-

Optometria oftalmică reprezintã [anonimizat], [anonimizat] a funcționării, [anonimizat], dacă este posibil.

Optometria clasicã considerã ochiul ca fiind o camerã fotograficã,fiind organul esențial al vederii.

Optometria are rol curativ și preventiv.Aceasta se ocupã de aparatul vizual însã și de mediul în care omul lucreazã astfel încât să permită omului să se adapteze nevoilor sale vizuale și să îndeplinească obligațiile sale sociale ; să îi furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor activității sale.

[anonimizat] o persoanã care oferã tratament oftalmologic primar de la testarea câmpului vizual și corectarea pânã la diagnozã, tratament și observarea schimbãrilor vizuale.

Optometristul este persoana licențiatã sã practice optometria care implicã examinarea ochilor și testelor vizuale,detectarea anormalitãților și prescrierea medicamentației pentru diverse probleme dar și prescrierea lentilelor necesare.

1.1.Analizatorul vizual

Analizatorul vizual este cel ce transmite organismului cea mai mare parte de informații preluate din mediul înconjurãtor.Vederea reprezintã un process complex de reflectare a lumii obiective,ce se realizeazã cu participarea unor formațiuni nervoase extreme de specializate.Vederea se îmbunãtãțește progresiv,la naștere fiind imperfectã.În jurul vârstei de 6 ani se considerã cã funcția vizualã este maximã,reeducându-se odatã cu înaintarea în vârstã.

Analizatorul vizual este compus din 3 segmente: receptor(globul ocular),central(centri subcorticali și arii corticale) și intermediar (cãile de conducere).

Fig. 1.1.Anatomia ochiului[http://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual].

1.2.Structura globului ocular

Globul ocular este cel ce asigurã funcția vizualã,acesta fiind un organ neuro-senzorial,având o formã sfericã.Globul ocular este alcãtuit din 3 tunici,acestea formând peretele globului ocular și 3 medii transparente cuprinse în interiorul acestuia: umoarea apoasã,cristalinul și corpul vitros.

1.Tunica externã este alcãtuitã din :

a)cornee;

b)scleroticã.

2.Tunica mijlocie este alcãtuitã din:

a)coroidã;

b)corp ciliar;

c)iris.

3.Tunica internã este alcãtuitã din:

a)retina opticã;

b)retina oarbã.

Fig.1.2. Globul ocular [http://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual].

1.Tunica externã-alcãtuitã din cornee și scleroticã.

a)Corneea. Corneea este o membranã transparentã,aceasta permițând pãtrunderea luminii.Reprezintã o lentilã puternicã cu focar fix.Puterea opticã a corneei reprezintã aproximativ doua treimi din puterea

totalã de refracție a ochiului.Aceasta are doar jumãtate de milimetru grosime la centru și un milimetru la joncțiunea cu sclerotic.Ea este lipsitã de vase sanguine și prezintã un conținut ridicat de apã.

Corneea este alcãtuitã din cinci straturi:

• epiteliul cornean reprezintã suprafața ce protejeazã corneea,fiind un strat impermeabil.În cazul lezãrii,se regenereazã.

• membrana Bowman este amplasatã sub epiteliu.

• stroma reprezintã partea cea mai voluminoasã a corneei.Aceasta asigurã rezistența și elasticitatea corneei.

• membrana Descemet este cea care desparte stroma de endoteliu.Posedã o rezistențã mare,aceasta fiind ultima care cedeazã în caz de leziune.

• endoteliul este responsabil pentru transparența corneei și participã la alimentarea acesteia.Celulele acestui strat nu se regenereazã,leziunile suferite ale endoteliului pot determina defecte permanente ale vederii.

Fig.1.3.Structura corneei [http://www.romedic.ro/anomali-congenitale-ale-corneei].

b)Sclerotica( Sclera)

Sclera (denumitã și albul ochiului)este cea mai rezistentã membranã ocularã;o membranã fibroasã exterioarã care se întinde de la cornee pânã la nervul optic.Pe sclerã se afișeazã cei 6 mușhi oculomotori ce controleazã mișcarile ochiului.

Sclera are rolul de a menține volumul,forma și tonusul globului ocular.

Fig. 1.4.Sclera [http://ubayd.blogspot.ro/2012/05/mammalian-eye-1.html].

2.Tunica mijlocie alcãtuitã din : coroidã,corp ciliar,iris.

a)Coroida este o membranã vascularã de culoare brunã-negricioasã care se întinde de la punctul de emergențã a nervului optic pânã la ora serrata.

Din punct de vedere anatomic coroida este compusã din 3 straturi:

• stratul extern format din vase mari;

• un strat intermediar format din arteriole și vene;

• un strat intern format din capilare.

Principalele funcții aleee coroidei sunt:

• transportul substanțelor nutritive spre epiteliul pigmentar și spre fotoreceptorii retinieni, ca și eliminarea produșilor de metabolism ;

• status termic printr-un pat vascular bogat și debit abundent asigurând o ambianță izotermă necesară desfașurării proceselor fotochimice retiniene ;

• menținerea tonusului ocular prin intrarea și ieșirea unei cantități de sânge din patul vascular coroidian în condițiile în care conține 8/10 din masa sanguină a globului ocular ; cu toate acestea, rolul este minor în comparație cu cel al umorii apoase ;

• formarea camerei obscure necesară obținerii unei imagini clare pe retina.

b)Corpul ciliar

Corpul ciliar reprezintã o formațiune conjunctivo-muscularã care se întinde de la ora serrata pânã la rãdãcina irisului.Într-o secțiune sagitalã a ochiului,corpul ciliar pare de formã triunghiularã,cu vârful cãtre ora serrata iar baza cãtre iris.

Mușchiul ciliar intervine în procesele de acomodare prin acțiunea asupra cristalinului,prin intermediul ligamentului suspensor.Acesta prezintã fibre circulare și fibre radiare.

c)Irisul

Irisul este o parte a ochiului,fiind o diafragmã opacã prevãzutã cu o deschidere numitã pupilã ,prin care trec razele de luminã cãtre cristalin.Irisul are pigmenți care dau culoarea ochilor (verzi,albaștri,cãprui).

Circumferința mare a irisului se continuã la nivelul limbului corneean și al ligamentului pectinat,cu corpul ciliar.Fața sa posterioarã este neagrã și privește fața anterioara a cristalinului.Fața anterioara a irisului prezintã proeminențe radiare;culoarea variazã individual dupã cantitatea de pigment conținutã în celulele sale.Irisul se scaldã în umoarea apoasã și împarte spațiul care conține acest lichid într-o camerã anterioarã și una posterioarã.

Fig.1.5.Iris[http://www.romaniatv.net/fotografii-uimitoare-ale-irisului-ochiului-vazut-de- aproape.html]

3.Tunica internã este reprezentatã de retina.Aceasta reprezintã membrane fotosesibilã la nivelul cãreia se gãsesc receptorii vizuali(celulele cu conuri și celulele cu bastonașe,care realizeazã recepția și transformarea stimulilor luminoși în influx nervos.

Din punct de vedere morfologic și funcțional ,se disting douã regiuni:retina vizualã (partea opticã) și retina oarbã,numitã și retina iridociliarã.

Retina vizualã se întinde posterior de ora serrata și prezintã douã regiuni importante:

• pata galbenã;

• pata oarbã.

Pata galbenã sau macula lutea este așezatã temporal(direcția tâmplei),în dreptul axului vizual.La nivelul acesteia se gãsesc mai multe cellule cu conuri decat cellule cu bastonașe.În centrul sãu se gãsește o concavitate(fovea centralis)în care se aflã numai cellule cu conuri,aceasta fiind zona cu acuitate vizualã maximã.

Pata oarbã este amplasatã medial si inferior de pata galbenã,reprezentând punctual unde nervul optic pãrãsește globul ocular.În zona acesteia,neexistând receptori optici nu se formeazã imagini,aceastã deficient fiind compensatã de zona înconjurãtoare bogatã în senzori optici.Nu percepem pata oarbã deoarece aceasta nu se gãsește în centrul câmpului vizual,creierul completând imaginea zonei care lipsește.

Fig.1.6.Pata galbenã și pata oarbã[http://www.insightvision.ro/pata-oarba-si-pata-galbena/].

Celulele cu conuri sunt celule nervoase modificate,în numãrde 6-7 milioane,fiind mai numeroase în pata galbenã .În fovea centralis se gãsesc doar celule cu conuri.Fiecare celulã cu con din fovea centralis face sinapsã doar cu un singur neuron bipolar,iar acesta cu un singur neuron multipolar.În acest fel se explicã acuitatea vizualã maximã la nivelul foveei centralis.Aceste celule

conțin un pigment numit iodopsina,care sub acțiunea luminii se descompun generând un impuls nervos care va fi condus la creier.

Celulele cu bastonașe sunt aproximativ 130mil ,sunt în numãr mai mare la periferie,mai puține în pata galbenã și lipsesc din foveea centralis.Aceste celule conțin un pigment numit rodopsina. Celulele cu bastonașe asigurã vederea la lumina nocturnã,slabã.

Fig.1.7.Celule cu conuri și celule cu bastonașe [http://colegiultehnicpn.3x.ro/Folder_lucru/Fiziologia%20analizatorului%20vizual.htm].

1.3.Mediile transparente

Mediile transparente ale globului ocular sunt dispuse în spațiul delimitat de peretele globului ocular.Acestea au rolul de a proiecta imagine ape retina.

Mediile transparente ale globului ocular sunt:

1.umoarea apoasã;

2.cristalinul;

3.corpul vitros.

Fig.1.8.Umoarea apoasã; cristalinul; corpul vitros [http://elearning.masterprof.ro/lectiile/biologie/lectie_02/mediile_transparente.html].

1.Umoarea apoasã este reprezentatã de un lichid incolor care ocupã spațiul dintre cornee și cristalin.Aceasta este produsã de cãtre procesele ciliare în camera posterioarã ajungând în camera anterioarã prin pupilã.Prin canalul Schlemm,aceasta pãrãsește globul ocular.Indicele de refracție este de 1,336.

2.Cristalinul este o lentilã biconvexã,avascularã și transparentã.Razele de luminã captate suferind în ochi 3 refracții,2 dintre acestea se produc în cristalin.

Cristalinul își modificã curbura pentru a forma imaginea clar pe retinã.În acest fel,pentru vederea la distanțã acesta se aplatizeazã(se alungește) iar pentru vederea aproape cristalinul se bombeazã.Pentru un ochi emetrop imaginea se formeazã corect pe retinã între distanțe de 10-15cm si 6m.Existã un punct la care cristalinul devine aplatizat la maximum.Pentru aceastã distanțã vederea este clarã și se produce fãrã efort.

Prezbitismul reprezintã pierderea elasticitații cristalinului.Acesta apare de obicei la bãtrânețe și poate fi corectat prin purtarea ochelarului cu lentile convergente.

Cataracta este boala ce se datoreazã opacifierii cristalinului.Aceasta se trateazã prin operație.

3.Corpul vitros este reprezentat de o substanțã gelatinoasã care ocupã spațiul aflat între cristalin și peretele globului ocular.

Structura corpului vitros este reprezentatã de 99% apa; ea mai conține și caâteva celule, dar și fibrile de colagen și de acid hialuronic, ce servesc drept țesut de susținere. Fața sa anterioarã este în contact cu fața posterioarã a cristalinului. Fața sa posterioarã se sprijinã pe fața internã a retinei.

1.4.Organele anexe ale globului ocular

Prin organele anexe ale globului ocular sunt desemnate o serie de formațiuni ce sunt situate în imediata vecinãtate a globului ocular și al cãrui rol constã în protecția și mobilitatea acestuia.Existã douã categorii de organe anexe și anume organe anexe de protecție și organe anexe de mobilitate.Din categoria organelor anexe de protecție fac parte :

• orbita;

• pleoapele și sprâcenele;

• conjunctiva și aparatul lacrimal.

Organele anexe de mobilitate sunt reprezentate de mușchii extrinseci ai globului ocular.

Orbitele cavitãții osoase situate în masivul facial,de o parte și de alta a liniei mediene,adãpostesc și protejeazã globii oculari.

•Orbita

Este cavitatea cranianã ce adãpostește ochiul cât și anexele globului ocular.Aceasta are un volum de aproximativ 30 ml și forma unei piramide patrulatere.

Fig.1.9.Anatomia lateralã a orbitei [https://ro.wikipedia.org/wiki/Orbit%C4%83_(anatomie)#/media/File:Lateral_orbit_anatomy_2.jpg]

•Pleoapele și sprâncenele

Pleoapele reprezintã formațiuni musculocutanate perechi-una superioarã și una inferioarã-care acoperã și protejeazã globul ocular prin închiderea anterioarã a cavitații orbitale.Pleoapele au forma patrulaterã,prezentând o fațã anterioarã(tegumentarã), una posterioarã (musculoasã),o margine aderentã prin care se inserã de orbitã și o margine liberã ,ce delimiteazã fanta palpebralã.Fanta palpebralã reprezintã deschiderea anterioarã a orbitei ,delimitatã de cele douã margini libere ale pleoapei superioare și inferioare.Pleoapele se unesc la extremitãțile lor,formând astfel douã comisuri: comisura palpebralã lateralã și comisura palpebralã medialã.Pleoapa superioarã este mai mare și mai

mobilã în comparație cu cea inferioarã.Pleoapa inferioarã se continuã cu pielea obrazului.Pe libera margine a pleoapelor se implanteazã genele și cilii,peri așezați în mai multe rânduri.Aceștia sunt mai numeroși și mai mari pe marginea liberã a pleoapei inferioare.Tot pe marginea liberã a pleoapelor (pe muchia lor posterioarã)se gãsesc orificiile de deschidere ale glandelor Meibomius. În apropierea extremității mediale a fantei palpebrale se găsește o mică ridicătură, papila lacrimală, prevăzută cu un orificiu numit punctul lacrimal.

Din punct de vedere histrologic, pleoapele sunt formate din mai multe straturi care, de la exterior la interior sunt: pielea, țesutul subcutanat, stratul submuscular, stratul fibros și conjunctiva palpebrală. Pielea pleoapelor este subțire, cu o structură care nu se deosebește de structura pielii. În dermul pielii se găsesc glande sebacee asociate foliculilor genelor, precum și mici glande sudoripare. Țesutul celular subcutanat conține numeroase fibre elastice și vase sangvine. Stratul muscular este format din fibre musculare striate, care alcătuiesc mușchiul orbicular și mușchiul ridicător al pleoapelor. Stratul fibros, care formează un adevărat schelet al pleoapelor este alcătuit din două porțiuni: tarsul și ligamentele largi. Tarsul se compune din fibre colagene dense și din puține fibre elastice. El este situat către marginea liberă a pleoapelor. În tars se găsesc glandele Meibomius, care se deschid pe marginea liberă a pleoapelor. Acestea sunt glande sebacee mari, al căror produs de secreție lubrefiază marginea pleoapelor, înlesnește aderența lor în timpul când ochii sunt închiși și împiedică scurgerea lacrimilor. Ultimul strat care intră în constituția pleoapelor este reprezentat de conjunctivă, membrană mucoasă care aderă în fața posterioară a pleoapelor.

Rolul fiziologic al pleoapelor este acela de a proteja globii oculari și de a micșora, când este nevoie, cantitatea de radiații luminoase care pătrund în interiorul ochiului.

Sprâncenele

Sprâncenele sunt formațiuni musculocutanate care apar ca două ridicături acoperite cu peri situați la nivelul marginii superioare a orbitei. Ele sunt dispuse transversal, de o parte și de alta a liniei mediane, separând pielea frunții de pielea pleoapelor superioare. Sprâncenele au rolul de a devia cursul sudorii de pe frunte, împiedicând-o să ajungă pe globul ocular.

• Conjunctiva

Conjunctiva este reprezentatã de o membranã subțire,lucioasã, ce cãptușește fața posterioarã a pleoapelor și care se rãsfrânge pe fața anterioarã a gobului ocular acoperind astfel sclerotica și corneea.La locul de rãsfrângere formeazã douã funduri de sac conjunctivale –superior și inferior-.În unghiul intern al ochiului ,conjunctiva este ridicatã de o proeminențã și glandee sebacee.

● Aparatul lacrimal

Aparatul lacrimal este compus din:

• glanda lacrimalã –este situatã pe plafonul orbitei în partea anterioara cât și lateralã .Aceasta trimite secreția (lacrimile) prin fundul de sac conjunctival superior sã curțe permanent fața anterioarã a globului ocular.

• cãile lacrimale – sunt reprezentate printr-un sistem de conducte ce au rolul de a transporta lacrimile din fundul de sac conjunctival în meatul inferior al foselor nazale. În componența acestui sistem intraã punctele lacrimale, canaliculele lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal. Punctele lacrimale, câte unul de fiecare pleoapã, sunt niște orificii situate pe marginea pleoapei, cãtre unghiul intern. Ele se continuă cu canaliculele lacrimale situate în grosimea pleoapei și care se deschid în sacul lacrimal. Sacul lacrimal se continuă cu canalul nazo-lacrimal, un conduct care face legãtura dintre sacul lacrimal și fosele nazale.

Rolul fiziologic al aparatului lacrimal constă în secreția și transportul lacrimilor. Lacrimile sunt formate dintr-un lichid clar, fluid, care contine 99% apă, 0,1% albumină și 0,9 % săruri minerale, în special clorura de sodiu. Ele sunt secretate în permanența de către glanda lacrimlă, de unde pleacă prin canalele excretoare ale glandei în fundul de sac conjunctival superior. De aici sunt răspândite, prin mișcarea de clipire pe toată suprafața globului ocular unde formează un strat foarte fin care acoperă corneea si conjunctiva, menținându-le in permanență umede. Lacrimile se adună în unghiul intern al fantei palpebrale, în așa numitul "lac lacrimal", de unde sunt absorbite de punctele lacrimale, trecând în canaliculele lacrimale, de aici în canalul nazolacrimal și, în final, în cavitatea nazală. Lacrimile protejează

globul ocular prin trei mecanisme: umezirea permanentă a corneei si a conjuctivei, indepaărtarea particuleleor de marimi mici patrunse în cavitatea conjunctivală si prezența in lacrimi a unei substanțe bactericide numite lizozim.

Fig.1.10.Sprâncene;Glanda lacrimalã;Pleoape.

[http://www.corpul-uman.com/2012/10/muschii-globului-ocular-miscarea-ochiului.html]

• Mușchii extrinseci ai globului ocular

Mușchii extrinseci ai globului ocular sunt reprezentați de patru mușchi drepți -extern, intern, superior și inferior-, de doi mușchi oblici (superior și inferior) și de mușchiul ridicător al pleoapei superioare.

a)Mușchiul ridicãtor al pleoapei superioare – acesta își are originea pe fața inferioară a aripii mici a osului sfenoid, anterior canalului optic. Inferior de mușchiul ridicător al pleoapei superioare se află mușchiul drept superior.

b)Mușchii drepți ai globului ocular-se impart în: • mușchiul drept superior;

• mușchiul drept inferior;

• mușchiul drept medial;

• mușchiul drept lateral.

• Mușchiul drept superior – are un corp muscular de 4.2 cm și ajută la mișcarea ochiului astfel:

– în poziția primară, ochiul se mișcă în sus (elevație);

– în poziția secundară, partea de sus a ochiului se rotește înspre nas (incicloducție) ;

– în a treia poziție, ochiul se mișca spre interior (adducție).

Dacă globul ocular este in usoară abductie de 23° atunci mușchiul produce doar elevatie. În poziția în adducție a globului ocular de 67° mușchiul drept superior determină doar incicloducția.

• Mușchiul drept inferior- are o parte musculară de 4.2 cm și ajută la mișcarea ochiului astfel:

– în poziția primară, ochiul se mișca în jos (depresie);

– în poziția secundară, se rotește partea de sus a ochiului dinspre nas (extorsiune) ;

– în a treia poziție, ochiul se mișca spre interior (adducție).

• Mușchiul drept medial- are un corp muscular cu lungimea de aproximativ 4 cm și ajută la mișcarea ochiului spre interior, înspre nas (adducție).

• Mușchiul drept lateral- are un corp muscular de 4 cm și ajută la mișcarea ochiului spre exterior, dinspre nas (abducție).

c)Mușchii oblici ai globului ocular

• mușchiul oblic superior – corpul sau muscular are cca 4 cm, cu un traiect spre anterior si ajută la mișcarea ochiului astfel:

– în poziția primară, se rotește partea de sus a ochiului înspre nas (intorsiune);

– în poziția secundară, ochiul se mișcă în jos (depresie);

– în a treia poziție, ochiul se mișca spre exterior (abducție). Dacă ochiul este in adducție la 51° atunci mușchiul este doar depresor, iar dacă globul este în abducție la 39° mușchiul produce doar intorsiune.

• mușchiul oblic inferior – mușchiul are o direcție posterioară făcând un unghi de 51° cu peretele medial al orbitei. Ajută la mișcarea ochiului astfel:

– în poziția prima, se rotește partea de sus a ochiului dinspre nas (extorsiune);

– în poziția secundară, ochiul se mișca în sus (ridicare);

–în a treia poziție, ochiul se mișca spre exterior (abducție).

Fig.1.11.Mușchii drepți ai globului ocular [https://www.slideshare.net/iongor/0ochiul].

1.5.Nervul optic

Nervul optic este cel de-al doilea nerv cranian și conduce informații senzoriale legate de simțul vizual. Este un nerv senzitiv care preia și receptează informațiile vizuale cu ajutorul celulelor specializate cu conuri și bastonașe din retină.Neuronii bipolari senzitivi de ordinul l ai caii vizuale se aflã în retinã și sunt responsabili de transmiterea semnalelor cãtre celulele ganglionare multipolare de

ordinul ll ale retinei. Axonii neuronilor multipolari converg, formând nervul optic. Acesta părăsește globul ocular prin pata oarbă, iar axonii proveniți din câmpul intern al retinei se încrucișează, formând chiasma optică, ajungând în tractul optic opus.

Fig.l.12.Nervul optic [http://lectiidebiologie.ro/wp- content/uploads/2015/11/nervul_optic.jpg].

1.6.Viciile de refracție ale ochiului

Viciile de refracție sau ametropiile,apar atunci când razele de luminã care intrã în ochi nu sunt corespunzãtor focalizate pe retinã.Acestea se manifestã sub forma de:

1.miopie;

2.hipermetropie;

3.astigmatism;

4.presbiopie.

1.Miopia-este viciul de refracție în care imaginea unui obiect nu ajunge pe retina deoarece ochiul este fie prea lung, fie prea puternic. Este afectată doar vederea la distanță, cea la aproape fiind conservată, chiar până la vârste înaintate. Afectează aproximativ o treime din populație și debutează în

copilărie, 7-8 ani, și crește progresiv până la 20-25 ani. Adesea, este ereditară, însă poate apărea și la copii fără antecedente in familie.

Cum se manifestã: copiii cu miopie acuzã vedere neclarã la distanțã. Aceștia încearcã să-și amelioreze vederea îngustând fanta palpebrală, ceea ce le dă un aspect încruntat.

Cum se corecteazã: corecția se face prin purtarea ochelarului cu lentil divergente (minus). În prezent, este unanim acceptată ideea conform căreia, subcorectia miopiei poate agrava evoluția ei; asadar, se prescrie corecția completă determinată în urma unui control la medicul oftalmolog.

Fig.1.12.Ochi miop [http://www.dyacris-optica.ro/optica-medicala-defecte-vedere.html]

2.Hipermetropia-este viciul de refracție în cazul cãruia imaginea unui obiect se proiecteazã în spatele retinei ,deoarece ochiul este fie prea scurt fie prea slab din punct de vedere optic. Este o tulburare de vedere care afectează aproximativ un sfert din populație. Aproape toți copiii se nasc hipermetropi, însã odată cu creșterea în dimensiune a globului ocular, dioptria ochiului scade.

Cum se manifestã: atât copiii cât și tinerii pot sã nu manifeste vreun simptom. La persoanele adulte apare tulburarea vederii la distanță, semn că ochii nu mai pot sustine efortul de acomodație

(“creștere a dioptriei”) pe care îl fac permanent. Pacientul se plânge de durere de cap spre sfârșitul zilei, și mai ales după citit, și de vedere încețosată la aproape (lectura unui text cu caractere mici și contrast slab, când iluminarea nu este optimă). La copil, hipermetropia poate determina o deviație oculară (strabism) permanentă sau intermitentă.

Cum se corecteazã: corecția se face prin purtarea ochelarului cu lentile convergente(plus).

Fig.1.13.Ochi hipermetrop[http://www.dyacris-optica.ro/optica-medicala-defecte-vedere.html].

3.Astigmatism- este viciul de refracție în care, din cauza unei curburi asimetrice a suprafeței anterioare a ochiului (ca o minge de rugby), razele de lumină se focalizează în mai multe puncte. Astigmatismul poate fi simplu sau combinat cu miopia sau hipermetropia.

Cum se manifestã: majoritatea persoanelor se nasc cu un grad de astigmatism, însa o parte din ei reușesc compensarea lui fără o corecție optică. Pacienții cu astigmatism confundă literele si cifrele (N cu H, 6 cu 8 etc).

Cum se corecteazã: corecția acestui viciu de refracție se face cu lentile cilindrice sau sfero-cilindrice.

Fig.1.14. Ochi astigmat[http://www.dyacris-optica.ro/optica-medicala-defecte-vedere.html].

4.Presbiopia –se manifestã în jurul vârstei de 40-45 ani,reprezentând un proces natural de” îmbãtrânire a cristalinului, ducând la scăderea treptată până la pierderea completă a capacitatii de a vedea la aproape.

Cum se manifestã: Pacientii îndepărtează cartea de ochi, astfel făcând efortul ochilor mai mic temporar. Dioptria determinată de presbiopie crește treptat, independent de cauze externe, începând de la 40-45 de ani, până la 60-65 de ani, după care se stabilizează. De aceea, în acest interval de vârstă, este necesară schimbarea ochelarilor pentru aproape la fiecare 1-2 ani.

Cum se corecteazã: Corecția presbiopiei se realizează cu ochelari de aproape, ale căror dioptrii se stabilesc în funcție de necesitatea corecției la distanță. Se poate opta pentru o singură pereche de ochelari care sa satisfacă vederea la distanță, intermediar si aproape – ochelari cu lentile progresive.

Fig.1.15.Ochi presbiop [http://www.dyacris-optica.ro/optica-medicala-defecte-vedere.html].

1.7.Acomodarea

Acomodarea vizualã reprezintã proprietatea de adaptare a ochiului ,datoritã cãreia putem vedea clar obiectele situate la diferite distanțe.Acomodarea se realizeazã cu ajutorul cristalinului și anume prin modificarea curburii acestuia(contracția și dilatarea mușchiului ciliar),ceea ce duce la modificarea proprietãții lui de a refracta razele de luminã și la modificarea puterii acestuia de refracție cu pânã la 15 dioptrii. Acomodarea este un gest reflex, dar poate fi controlată in mod conștient.

Acomodarea are două limite: punctul cel mai îndepărtat al vederii clare (cea mai mare distanță, la care obiectele se vad clar fără acomodare) care, pentru ochiul normal, este la infinit (practic peste 15m) si un punct aflat la o distanta minimă (punctul proximum) care, pentru ochiul normal, este de 10-15 cm la tineri si apoximativ de 25 cm la adulti. Cu vârsta, în special după 40 de ani, acomodarea ochiului scade și apare prezbiopia.

Fig.1.16.Acomodarea ochiului [http://www.insightvision.ro/acomodarea-vizuala/].

Capitolul 2 -Componentele cabinetului de optometrie –

2.1.Autokeratorefractometrul

Refractometria se ocupă cu determinarea performanțelor optice ale sistemului vizual și recomandarea mijloacelor de ameliorare a acestora la nivel convenabil efortului vizual.

Prin utilizarea acestui aparat,refracția se execută în mod automat,rezultatele acestuia oferind un punct de plecare pentru a determina refracția subiectivă.Autokeratorefractometrul execută mai multe măsurători într-un timp scurt,folosind raze de lumină în infraroșu.Acesta reprezintă o necesitate în cabinetele de optometrie.

Autokeratorefractometrul măsoară o multitudine de caracteristici ale globului ocular,printre acestea amintind:

● mărimea minimă și maximă a sferei;

● modul de setare al sferei : +,-, ±.

● timpul de măsurare :0,07 secunde;

● unghiul astigmatismului axial de la 0 la 180 grade;

● diametrul minim măsurabil al pupilei Ф2 mm;

● imprimă rezultatele inclusiv în mod grafic;

● distanța pupilară 10~88 mm.

Fig.2.1.Autokeratorefractometrul [http://aparatura-oftalmologie.ro/wp-content /

uploads/2015/07/PRK-7000-1.jpg?407041].

2.2.Biomicroscopul

Biomicroscopul este folosit în examenul de biomicroscopie oculară.În urma acestui examen sunt depistate anumite leziuni la nivelul pleoapelor,sclerei,conjunctivei,examenul camerei anterioare,corneei,al irisului,cristalinului și pupilei.

Biomicroscoapele sunt dotate cu o gamă variată de fante care ajută specialistul să realizeze un consult cȃt mai performant.

Fanta externa dezvăluie detaii suplimentare oferind imagini de o ȋnaltă claritate a endoteliului cornean și a fundului de ochi.

Fig.2.2.Biomicroscop [http://laservisionmed.ro/biomicroscop-topcon-sl-4d-cu-camera-dc-3-si-dv-3/].

2.3.Skiascopul . Skiascopia reprezintă o metodă pentru determinarea valorii de refracție a dioptruiui ocular, metodă ce constă in proiectarea unui fascicul de lumină prin aria pupilară, către retina ce apare rosie. La mișcarea oglinzii de proiecție, va apărea o umbră mobilă al cărei sens de

mișcare poate fi inversat prin plasarea în fața ochiului unor lentile de valori cunoscute. Valoarea lentilei care schimbă sensul umbrei dă valoarea refractivă a ochiului examinat. În cazul hipermetropiei, umbra se mișca în același sens cu oglinda, iar în cazul miopiei mișcarea este in sens contrar.

Metoda skiaskopiei este însă o metodă obiectivă de diagnosticare a refractiei. Pentru aplicarea acesteia este ȋnsă nevoie de o trusă de lentile și un foropter.

Fig.2.3.Skiascop [http://www.profitromania.ro/firme/medicalcorp/oftalmoscop-beta-200-12273.html].

2.4.Foropter,trusa de lentile;rama de probă

Trusa de lentile este trusa în care se găsesc lentilele de probă,alaturi de rama de probă folosind-o pentru a proba lentilele în timpul unui consult. Aceasta trusă pentru testare este folosita pentru examinarea erorii refractive, miopiei, astigmatismului, pentru examinarea strabismului si daltonismului.

Trusa de lentile conține:

● lentile sferice de la -20D până la +20D;

● prisme până la 10D;

● lentile cilindrice de la -6D până la +6D;

● filter colorate( roșu,verde și negru);

● ocluzor;

● obturator pentru ochi;

● lentile din sticlă cu montură metalică.

Fig.2.4.Trusa de lentile [http://www.temco.ro/trusa-lentile-c-266mc-ro-i-446.html].

Fig.2.5.Rama de probă [http://www.total-med.ro/wp-content/uploads/2013/02/RAMA-DE-PROBA-PLASTIC.jpeg].

Foropterul este un instrument utilizat de către specialist în timpul unui examen oftalmologic,pentru a determina astfel prescripția de ochelari a subiectului.

Subiectul se așează în spatele instrumentului,privind printr-o diagramă cu un singur ochi.

Optometristul schimbă lentilele și face ajustări însă totodată întreabă pacientul cu ce lentile vede mai clar.

Caracteristici:

● Domeniul de masurare: Sfera: Miopia +16.75D la -19.00D (-0.25D pas);

● Cilindru: 0.00D la -6.00D (pasi -0.25D) (0.00D la -8.00D cu lentile aditionale -2.00D) Ax: 0° la 180° (pasi 5°);

● Transversal: ±0.25D sau ±0.50D optional;

● Prisma rotativa: 0∆ la 20∆ (pasi 1∆);

● Distanta interpupilara: 48 la 75mm (pasi 1mm).

Fig.2.6.Foropter manual [http://ramdistrib.ro/foropter-manual-gd-8700a/821.htm].

2.5.Autolensmetrul

Autolensmetrul este dispozitivul necesar oricărui cabinet de optometrie.Acesta este folosit pentru a măsura lentilele de ochelari,asigurându-ne astfel că acestea corespund cu prescripția folosită.

Domeniu de măsură:

sfera 0…±25D, (rezoluții: 0,1/ 0,12 / 0,25D);

cilindru 0… ±10D, (rezoluții: 0,1/ 0,12 / 0,25D);

axa 1…180° (rezoluție 1°);

adiție 0…+10D, (rezoluții: 0,1/ 0,12 / 0,25D);

prisma 0…10Δ, (rezoluții: 0,1/ 0,12 / 0,25D);

transmisie UV (375nm) de la 0 la 100% (pas de 1%);

distanță interpupilară de la 45 la 85mm.

Fig.2.7.Autolensmetrul [http://sover.ro/autolensmetru-vx35/].

2.6.Proiectorul de teste

Diaproiectoarele proiectează pe un ecran imaginile aflate pe un suport transparent. Pentru a obține imagini cât mai luminoase, proiectoarele sunt prevăzute cu becuri foarte puternice a căror supra-incălzire este evitată printr-o instalație de răcire. Pentru o iluminare uniformă a diafilmului sau a foliei, lumina retroemisă a lămpii este focalizată cu ajutorul unei oglinzi concave, iar apoi este transformată în fascicul paralel utilizând o lentilă condensor.

Caracteristici:

33 teste;

29 măști;

Viteza de schimbare a testelor 0,3s;

Unghi de înclinație ±10ș;

Oprire automată 5 min;

Lampă halogen 6V 20W;

Distanță proiecție 2-6m;

Mărire imagine 30x (la 5m);

Fig.2.8.Proiector de teste [http://sover.ro/proiector-de-teste-acp990l/].

Capitolul 3-Examenul optometric complet-

Etapele examenului optometric complet sunt:

– istoria cazului,

– inspecția vizuală preliminară,

– examenul analitic funcțional,

– analiza rezultatelor examinării și stabilirea diagnosticului,

– terapeutica optometrică,

– alternative de servicii pentru pacient,

– urmărirea, studierea, evaluarea progresului obținut prin terapeutica utilizată

3.1.Istoria cazului

Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei vederii reclamată de către pacient,asupra caracteristicilor fizice și psihice și stării de sănătate ale acestuia ca și asupra mediului în care trăiește,a nevoilor vizuale în strânsă legătură cu activitățile sale.

Se poate considera că istoria generală a cazului se compune din:

– istoria vizuală personală actuală și anterioară;

– istoria vizuală familiară;

– starea de sănătate;

– aparența fizică si psihologică;

– analiza nevoilor vizuale.

3.1.1 Istoria vizuală personală actuală și anterioară

Tabelul 1

3.1.2 Istoria vizuală familiară

Unele condiții ereditare și congenitale atât sistemice cât și oculare pot exista la unii membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele degenerescențe pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia.

Membrii ai familiei au probleme vizuale:

● Strabism:nu

● Miopie:da,mama

● Cataractă:nu

● Glaucom:nu

● Degenerescență pigmentară:nu

● Hipermetropie:nu.

3.1.3 Starea de sănătate

Tabelul 2.

3.1.4. Apartenența fizică și psihologică

Caracteristicile fizice generale sunt observate de către optometrist din momentul în care subiectul intră în cabinet,în timpul conversației cu acesta.Astfel se observă într-un mod discret felul cum acesta se mișcă,cum vorbește,cum scrie,temperamentul ,ticurile acestuia,etc. Rezultatele observațiilor se consemnează și ele servesc pentru stabilirea diagnosticului, pentru alegerea mijloacelor terapeutice.

Tabelul 3.

3.1.5.Analiza nevoilor vizuale

Determinarea nevoilor este fundamentală. Analiza vizuală va furniza un profil al capacităților subiectului, care se pot dovedi suficiente sau incomplete, funcție de nevoile individului. Formularul pentru analiza nevoilor individuale va trebui să cuprindă întrebări referitoare la ocupația principală, condițiile în care se desfășoară, câmp vizual solicitat, acuitate necesară, pericole de accident, etc.

Tabelul 4.

3.2.Inspecția vizuală preliminară

Inspecția preliminară începe în timp ce se discută cu pacientul și constă în general din următoarele puncte de control:

1.structura și mobilitatea feței, în special a orbitelor;

2. caracteristici ale pielii, particularități ale pleoapelor;

3. caracteristici ale genelor și sprâncenelor (mișcare, pierdere, depuneri, culoare, poziție anormală);

4. poziția și acțiunea pleoapelor, fără a fi atinse;

5. poziția punctelor lacrimale și evidențierea deficiențelor sistemului lacrimal;

6. starea conjunctivitei (congestie, edem);

7. deformări (umflături) preauriculare (examenul se face prin palpare, stabilind mărimea și soliditatea);

8. poziția și mișcarea globilor oculari (exoftalmie);

9. starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularități);

10.caracteristici globale ale camerei anterioare (obliterații, hemoragie, incluziuni);

11.reflexe pupilare (starea irisului);

12. starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență);

13.starea fundului de ochi.

Tabelul 5.

Tabelul 6.

Compensarea purtată de către pacient: AO:-1.00 sf.

Capitolul 4 -Teste optometrice-

Testul nr.1: Oftalmoscopie

Scopul testului: Se observă transparența mediilor,starea structurilor,aranjamentul optic al structurilor.

Material utilizat: Oftalmoscop electric,ținta departe.Eventual oftalmoscop binocular indirect.

Mod de lucru: Iluminarea slabă.

Se testează ochiul drept cu ochiul drept,ochiul stâng cu ochiul stâng.Se aranjează în oftalmoscop o lentil convexă de +20 dpt.Se observă cornea,conjunctiva,pleoapele.

Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mica și se observă succesiv umoarea apoasă,irisul,cristalinul,corpul vitros. Se schimbă lentila și se pune la punct un vas din zona pupilei.Se extinde examenul pe o suprafață cât mai mare a retinei deplasând instrumentul și schimbând orientarea ochiului.

Se cere subiectului să privească in oftalmoscop și se observă fovea și regiunea maculară. Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop.Se observă poziția foveii în raport cu reticulul și stabilitatea ei.

Comportamente observabile:

-structuri normale sau anormale;

– medii transparente sau tulburi.

Rezultat: mediile sunt transparente,structurile sunt normale,foveea centrată este stabile.

Testul nr.2.Keratometrie

Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneii(astigmatism).

Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).

Mod de lucru: Iluminare normală.

Se determină puterile în secțiunile principale și orientările acestor secțiuni.

Comportamente observabile:

-calitatea imaginilor mirelor;

-orientarea secțiunilor principale;

– diferența între puterile în sectiunile principale.

Rezultat: AO: 7,4.

Testul nr.3. Forie obișnuită în vederea departe

Scop: Evaluarea foriei cu care s-a obișnuit subiectul.

Material utilizat: Foropter sau trusă de testare subiectivă.

: Prismă variabilă.

: Prismă de 6 dpt. Sau 8 dpt.

: Linie vertical de litere cu Vb=1,sau Vb=0,8 sau corespunzătoare acuității maxime.

Mod de lucru: Se pune în fața ochilor compensarea pe care subiectul o poartă.Se introduce în fața unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea imaginilor testului.

Se aduce în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic daproximativ 15pdpt. bază (in).Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.

Comportament observabil:

-rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);

-rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);

-aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).

Normă: Exoforie 0.5 pdpt.

Rezultat: Rămâne putere prismatică bază temporală –exoforie 0.5 pdpt.

Testul nr. 13A. Forie obișnuită în vedere aproape

Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obișnuit subiectul în vedere aproape.

Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectivă). Prismă variabilă. Prismă 6-8 pdpt. Optotip de fixare cu linie verticală de litere cu acuitate Vb = 1,0 pentru aproape sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.

Mod de lucru: Testul se face cu vechea prescripție dacă a existat. Se reglementează foropterul (ochelarii de testare) pentru distanța interpupilară corespunzătoare unui obiect apropiat. Ținta se așează la 40 cm de subiect.Se pune în fața ochilor compensarea pe care subiectul o poartă. Se introduce în fața unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se aduce în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de aproximativ 15 pdpt. baza (in). Se reduce puterea prismatică a lentilei până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.

Rezultate: În plan orizontal 2 pdpt BI.

Testul nr.4. Skiascopie pentru departe

Scop: Evaluarea refracției subiectivă

Materialul utilizat: Skiascop electric. Ținta așezată departe (5-10m). Foropter sau trusa pentru testare subiectivă. Rigla de skiascopie.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă atenuată. Pacientul fixează ținta cu ambii ochi . Observatorul păstrează ambii ochi deschiși și ochiul drept controlează ochiul drept, ochiul stâng controlează ochiul stâng. Distanța între observator și pacient 0,5 m sau 0,67 m.

Se începe cu ochiul drept. Se neutralizează deplasarea reflexului retinian în toate meridianele. Se procedează la fel pentru ochiul stâng. Se revine la ochiul drept apoi la cel stâng. Pentru distanța observator pacient de 0,5 m se scade din compensarea găsită +2dpt. iar pentru 0,67m 1,5 dpt.

Comportamente observabile:

Neutralizare sferică: convex, plan concav. O singura valoare de neutralizare. Efect Jello- imposibil de determinat sensul deplasării umbrei.

Rezultate: OD:-1.00 dpt; OS: -1.00dpt.

Testul nr.5. Skiascopia pentru vedere aproape

Scop: Evaluarea capacității de punere la punct pe obiecte apropiate.

Material utilizat: Skiascop. Ținta în T pentru aproape (Vb=1si Vb=0,5) cu litere și figuri.

: Foropter (refractor) sau trusa de testare subiectiva.

: Rigla de skiascopie.

Mod de lucru: Se așează ținta la distanța de 0,5 m de subiect. În foropter se găsește poziția găsită pentru distanță. Skiascopul este așezat în același plan cu ținta. Se cere subiectului să numere literele de pe țintă. Se mărește puterea convexă pentru a se obține mișcare contra a reflexului retinian în toate meridianele. Se micșorează progresiv puterea convexă până la neutralizare într-o secțiune apoi în cealaltă secțiune principal.

Notare: Puterile totale găsite se înregistrează cu adăugarea cuvântului ”GROS”. Acomodarea este afectată de efortul de convergență.

Rezultate: O.D: 0,00 dpt GROS ; O.S: 0,00 dpt GROS.

Testul nr.6. Skiascopie la 1 m

Scop: Evaluarea punerii la punct la 1 m.

Material utilizat: Foropter sau trusa de testare subiectivă.Skiascop. Ținta.Rigla de skiascopie.

Mod de lucru: Ținta se găseste la 1 m.Compensarea găsită la testul nr. 5 este lăsată în foropter iar umbra va da deplasarea contra.Se măreste puterea în convex pentru a se obține deplasarea reflexului retinian ”contra” întoate secțiunile.

Se reduce puterea convexă progresiv până la neutralizare.

Puterea totală găsită reprezintă valoarea testului nr. 6.

Se testează ochiul drept apoi cel stâng,se verifică încă o dată ochiul drept și cel stâng.

Notare: Se notează puterea totală pentru testul la 1 m.

Rezultate: OD: -0.50 dpt; OS: -0.50 dpt.

Testul nr.7. Testul subiectiv (formula de bază)

Scop:Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.

Material utilizat: Foropter; (Trusa de testare subiectivă).

:Tablou de optotipuri pentru departe (distoptip).

:Rozeta Parent (Mira Foucault și căpriori).

:Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ± 0,5 și ± 0,25

: Test roșu – verde polarizat.

Notare: Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD.și OS.

Rezultate: OD: -0.75 sf ; OS: -0.75 sf.

Testul nr.8.Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testul nr.7.

Scop: Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.7.

Material utilizat :Foropter sau trusă de testare subiectivă. Prisme variabile. Prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cea mai bună acuitate a pacientului.

Mod de lucru :Se reglează foropterul (ochelarii) la distanța interpupilară pentru departe și se introduc compensările găsite la testul nr. 7. Se introduce în fața ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. baza sus pentru dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii). Se așează în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de 15 pdpt. bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.

Comportament obsevabil:

-rămâne putere prismatică baza (in) (exoforie).

-rămâne putere prismatică baza (ext) (esoforie).

-aliniere putere prismatică baza (zero) (ortoforie).

Notare : Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.

Normă: 0,5 pdpt exoforie

Rezultate: 05. Pdpt exoforie.

Testul nr.9. Adducție reală la distanță (convegența relativă pozitivă la distanță)

Scop: Să se evalueze latitudinile și rezervele de fuziune în vedere departe.

Material utilizat: Foropter (trusa de testare subiectivă).

: Prisme variabile (diasparometre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.

:Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală.

În fața ochilor se așează compensările stabilite la testul nr. 7. În plus față de compensările respective se adăugă + 0,25 dpt. la ambii ochi. Subiectul ar trebui să remarce o ușoară neclaritate (încețoșare). Se înlătură lentila de 0,25. Se așează prisme variabile în fața ochilor. Se cresc lent puterile prismelor în baza externă (ext.) până ce subiectul raportează aceeași ușoară neclaritate experimentată mai înainte. Suma prismelor de baza (ext.) care permite primul punct de neclaritate este convergența relativă pozitivă.

Notare: Se notează suma prismelor corespunzătoare primului punct de neclaritate. Între 7 si 9 pdpt. (sup.), (inf.).

Rezultate: 7 pdpt.

Testul nr.10.Convergența la distanță(Spargerea fuziunii în baza externă și recuperare).

Scop: Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune.

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă ).

:Prisme variabile (diasparometre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.

:Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru: Se continuă mărirea valorilor prismelor de bază (ex.) din fața celor doi ochi simultan. Se cere subiectului să semnaleze când linia de litere se dedublează net, devine mai ușor de citit sau pare că se deplasează într-o parte. Se înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare . Se reduc lent valorile prismelor până ce subiectul semnalează că cele două imagini sunt din nou confundate (punct de recuperare). Se recomandă ca modificarea valorilor prismelor până la un punct de neclaritate , dedublare, recuperare să se facă fără oprire; ele se memorează și se notează la nesfârșit.

Notare: Exemplu: Punct dedublare 20; punct de recuperare 10; se notează 20/10.

Rezultate: Spargere la 17 pdpt. Recuperare la 10 pdpt.17/10.

Testul nr. 11. Abducție la distanță

Scop: Evaluarea latitudinii si rezervei de fuziune în vedere departe în abducțiune.

Material utilizat:Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisme variabile (diasporometre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.

:Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Ambii ochi sunt deschiși. În fața ochilor se așează

compensările stabilite la testul nr.7. În plus față de compensările respective se adaugă +0,25 dpt. la

ambii ochi. Subiectul ar trebui să remarce o ușoară neclaritate (încețoșare). Se înlătură lentilele de +

0,25. Se așează prisme variabile în fața ochilor. Se cresc lent puterile prismelor în baza internă (in)

până ce subiectul raportează aceeași ușoară neclaritate experimentată mai înainte. Se continuă mărirea

valorilor prismelor baza (in) din fața celor doi ochi simultan. Se cere subiectului să semnaleze când

linia de litere se dedublează net, devine mai ușor de citit sau pare că se deplasează într-o parte. Se

înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare.

Notare: Spargere 9 pdpt. , recuperare 5 pdpt. ( ½ spargere ).

Rezultate: Spargere la 9 pdpt. Recuperare la 6 pdpt. ( ½ spargere ).

Testul nr.12 .Forie verticală și ducțiuni verticale la distanță.

Scop: Evaluarea latitudinilor și rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.

Material:Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisme variabile (diasporometre) dacă se folosește trusa de testare subiectivă.

: Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

Mod de lucru: În foropter (ochelarii de testare) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea de la testul nr.7.

În fața ochiului stâng se așează o prismă variabilă cu baza (in) reglată la 10 – 15 pdpt. pentru obținerea diplopiei de pe orizontală.

În fața celuilalt ochi se așează diasparometrul reglat la 6 pdpt. baza sus.

Se reduce lent valoarea prismei bază sus până ce subiectul raportează că cele două linii par să fie la același nivel.Pentru determinarea ducțiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat lateral.

Se mărește progresiv prisma cu baza jos din fața ochiului drept până ce subiectul raportează spargerea fuziunii.

Rezultate: Foria verticala 0 pdpt. Infraductie dreapta: spargere la 4 pdpt. recuperare la 2 pdpt. Supraductie dreapta: spargere la 4 pdpt. recuperare la 1 pdpt.

Testul nr. 13B. Forie indusă de ținta apropiată când subiectul poartă compensarea determinată de testul nr. 7.

Scop: Evaluarea foriei în vedere aproape.

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisma variabilă. Prisma 6-8 pdpt.

:Optotip de fixare la distanța de 40 cm. Cu linie verticală de litere cu acuitate Vb=1,0 pentru aproape sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.

Mod de lucru: Subiectul folosește compensarea dată de testul nr. 7. Se introduce în fața unui ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. baza sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se aduce în fața ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de aproximativ 15 pdpt. baza (in). Se reduce puterea prismatică a lentilei până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.

Dacă subiectul nu poate citi textul de pe ținta la 40 cm având acuitate corespunzătoare țintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi ochi simultan, adăugând treptat lentile de +0,25 dpt, până ce ținta devine citibilă.

Notare: Se notează foria determinată și compensarea folosită.

Rezultate: 2 pdpt BI.

Testul nr.14A.Cilindrii în cruce în vedere monoculară aproape

Scop: Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrii în cruce

Material: Foropter cu prismă variabilă și cilindrii în cruce de +0,5 dpt și 0,25 dpt, prisme de 3 pdpt, ținta cruce cu linii paralele verticale și orizontale.

Mod de lucru: Ținta cruce este așezată la 0,4 m de subiect. În fața ochilor se așează compensarea găsită cu testul nr.7.

Iluminare ambiantă redusă. Se obturează ochiul stâng. Se disociază pe verticală vederea binoculară, așezând în fața ochiului drept o prismă de 3 pdpt BJ și în fața ochiului stâng o prismă de 3 pdpt BS sau punând în fața ochiului stâng o prismă de 6 pdpt BS.Subiectul vede 2 imagini ale crucii. Se întreabă subiectul dacă în partea superioară (OD) liniile verticale și orizontale par la fel de negre și distincte. Dacă nu sunt se egalează dacă este posibil cu lentile cilindrice.

Se repetă modul de lucru și pentru O.S.

Se așează în fața celor doi ochi cilindrii încrucișați cu axele la 90ș și se mărește puterea sferică convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca liniile verticale în cele două imagini să fie mai negre ca cele orizontale.

Se atrage atenția subiectului asupra imaginii superioare (OD) și se reduce puterea sferică convexă, sau se mărește puterea sferică concavă până ce liniile țintei par la fel.

Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare decât la celălalt se repetă operațiile pentru a fi siguri de rezultat.

Dacă liniile nu pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să rămână puțin mai negre decât orizontalele.

Variantă de mod de lucru: se obturează un ochi (OS), se mărește puterea convexă (sau se micșorează puterea concavă) în mod egal le cei doi ochi până ce verticalele sunt distinct mai negre. În fața ambilor ochi se așează cil X+0,5=-1 la 90ș.

Se reduce puterea convexă până se obține egalitate de netitate ( se mărește puterea concavă).

Se obturează OD și se repetă modalitatea de lucru pentru OS.

Dacă adiția în fața unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operațiunile pentru a fi sigur de rezultat.

Dacă egalitatea nu este posibilă, verticala este preferată.

Notare: Se notează rezultatele cu adăugarea [brut]

Rezultate: AO: -1.00 [BRUT].

Testul nr. 14B. Cilindrii în cruce în vedere binoculară (test cu fuziune) în vedere aproape

Scop: Evaluarea compensării cilindrice

Material: Foropter cu prismă variabilă și cilindrii în cruce de +0,5 dpt și 0,25 dpt, prisme de 3 pdpt, ținta cruce cu linii paralele verticale și orizontale.

Mod de lucru: Ținta cruce este așezată la 40 cm de subiect. Iluminare ambiantă redusă.

Se îndepărtează prismele disociatoare și se lasă în fața ochilor compensările stabilite la 14a.Dacă nu este fuziune, ea va trebui stimulată. Se va nota modul cum a fost stimulată și faptul că a fost necesar.Se întreabă subiectul dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.

Dacă orizontalele par mai negre, se mărește puterea în sens pozitiv până ce verticalele apar mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanțelor. Dacă egalitatea nu este realizabilă, se lasă compensarea care face orizontalele puțin mai negre. Dacă verticalele rămân mai negre cu compensare de bază (nr.7) se reduce puterea convexă până ce apar puțin mai negre liniile orizontale.

Notare: Se notează compensările [brut cil X bino].

Rezultate: AO:-1.00 dpt.

Testul nr.15 A. Forie indusă de compensarea determinată la testul 14 a

Scop: Evaluarea foriei în vedere aproape în plan orizontal, când subiectul poartă compensarea [brut]

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă) reglat pentru aproape, diasparametru, prisma de 6 pdpt, țintă linie verticală de litere

Mod de lucru: Iluminare ambientală normală.Compensare stabilită la 14 a.

Se disociază imaginile cu prisma 6 pdpt BS în fața ochiului stâng. Se reglează diasparametrul în fața OD la 15 pdpt BI.Se procedează în continuare ca la testul 13 a începând cu BI.

Notare: se notează rezultatul.

Rezultate: -1.00 pdpt exo.

Testul nr. 15 B. Forie indusă de compensarea stabilită la testul 14B.

Scop: Evaluarea foriei indusă de 14B.

Material: Ca la testul 13 A. Se începe întotdeauna cu prismă BI.

Notare: Se notează rezultatul care va permite calculul NET bino al metodei cu cilindrii încrucișați (14B).

Observație: Lentile compensatoare folosite pentru testele care urmează după 15 B. Dacă un subiect nu

reușește să citească optotipul cu Vb=1, de exemplu un presbit, se folosește formula stabilită la 14 B sau altă lentilă care să permită lectura. Oricare ar fi lentila folosită pentru secvențele următoare, ea se va numi „control”.Dacă subiectul este miop dar nu poartă obișnuit ochelari la citit, lentila control va avea putere zero. Dacă este miop, dar poartă obișnuit ochelarii și la citit, aceștia vor fi „control”.

Rezulate: Net binocular: -1.00 pdpt BI.

Testul nr. 16A. Convergența relativă pozitivă

Scop: Evaluarea convergenței relative pozitive.

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisme variabile.

:Ținta linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu Vb maxim al subiectului.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normal. Se așează în fața ochilor formula ”control”.În fața oricărui ochi se așează prisma variabilă.

Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se crește binocular valoarea prismelor bază externă până ce subiectul nu mai poate recunoaște nici o literă din țintă.

Notare: Se notează suma prismelor introduse cu adăugarea prescurtării cuvântului neclar (Nec.).

Rezultate: 11 pdpt NEC.

Testul nr.16 B. Rezerva pozitivă de fuziune

Scop: Evaluarea rezervei pozitive de fuziune

Material: Foropter ( trusă de testare subiectivă), prisme variabile, țintă linie verticală de litere cu Vb=1 sau Vb maxim al subiectului.

Mod de lucru:Se continuă testul început la punctul 16 mărind valorile prismelor baza ex. din fața ochilor până ce subiectul numai raportează că vede ținta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare că se deplasează. Valoarea efectului prismatic total se memorează și se mărește arbitrar încă 4-5 pdpt. în continuare pentru a evita revenirea fuziunii. Se reduc binocular valorile prismelor baza (ext.) și la un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginii. Se memorează valoarea și se micșorează în continuare prismele până la zero. Acum optometristul notează valorile

Notare: X (spart) / Y rec

Normă: Spart 21, recuperare 15, recuperat~2/3 spart

Rezultate: X (Spargere) 23 pdpt. Y (recuperare) 11 pdpt.

Test nr.17 A. Convergența relativă negativă

Scop:Evaluarea convergenței relative negative folosind compensarea control.

Materiale: Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisme variabile.

:Ținta linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu Vb maxim al subiectului pentru distanța de 40 cm.

Mod de lucru: Iluminarea ambiantă normală.

Se așează în fața ochilor formula „ control”.

În fața fiecărui ochi se așează prisma variabilă .

Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se crește binocular valoarea prismelor baza internă până ce subiectul nu mai poate recunoaște nici o literă din țintă.

Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din fața celor doi ochi care corespunde momentului când subiectul nu mai poate recunoaște nici una din literele testului

Rezultate: 12 pdpt NEC.

Testul nr. 17B. Rezerva negativă de fuziune

Scop: Evaluarea rezervei negative de fuziune

Materiale: Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Prisme variabile. Ținta linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu Vb maxim al subiectului pentru distanța de 40 cm.

Mod de lucru: Se realizează secvența în continuarea testului 17 A. După ce pacientul a raportat că nu mai poate citi nici măcar una sau două litere din țintă , se continuă să se mărească binocular valorile prismelor cu baza internă până ce acesta semnalează că vede două linii de litere sau ca linia să redevină clară, citibilă sau cu ținta se deplasează brusc într-o parte.

Se memorează suma valorilor celor două prisme, se continuă mărirea prismei încă 3 pdpt, după care se micșorează prismele lent. La un moment dat subiectul semnalează că vede iarăși o singură linie de litere, se memorează această valoare și după ce se revine la zero se notează.

Notare: notează suma prismelor pentru punctul de spargere și pentru cel de recuperare și a fuziunii.

Normă: spart 22/18 recuperat sau recuperat ¾ spart.

Rezultate: X (Spargere) = 21 pdpt. Y (recuperare) 15 pdpt.

Testul nr. 18 Forie și ducțiune verticală în vedere aproape (0,4m)

Scop: Evaluarea foriei și ducțiunii pe verticală

Materiale: Foropter (trusa de testare subiectivă)

: 2 prisme variabile.

:Linia de litere orizontală orizontală cu acuitate Vb=1 sau cu acuitatea maximă a subiectului pentru distanța de 0,4 m.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normal.

Se reglează distanța între centrele optice ale lentilelor de pe foropter (ochelarul din trusă). În fața ochilor se așează compensarea pentru aproape. În fața ochiului stâng se așază prisma variabilă reglată la 10-15 pdpt BI pentru obținerea diplopiei pe orizontală. În fața ochiului drept se așează prisma variabilă reglată la 6 pdpt BS. Se reduce valoarea prismei cu BS până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini. Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie stânga dacă rămâne BS). Se îndepărtează prisma care a deviat lateral. Se mărește progresiv prisma din fața ochiului drept BJ până ce subiectul raportează spargerea fuziunii. Valoarea găsită reprezintă supraducția ochiului drept. Se micșorează prisma până la recuperare. Se revine la zero și se mărește prisma cu BS până se obține spargerea. Valoarea reprezintă infraducție dreapta. Se micșorează prisma până la recuperare. Se repetă operațiunile pentru ochiul stâng pentru a avea infraducția și supraducția stânga. Micșorând lent prismele se găsesc valorile de recuperare.

Notare: Se notează foriile apoi ducțiunile și valorile de recuperare

Rezultate: Supraducție 4; Recuperare 2.

Testul nr.19 Amplitudinea de acomodare.

Scop: Evaluarea amplitudinii de acomodare.

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă).

:Tablou de optotipuri pentru aproape.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă standard ținta intens iluminată. Tabloul de optotipuri este așezat la 33cm. În fața ochilor se așează compensarea subiectivă. Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare acuității maxime. Dacă subiectul poate citi, se adăugă lentile sferice negative în trepte de – 0,25 dpt. , binocular, până ce subiectul reclamă că ținta este definitiv neclară. Valoarea lentilei minus adăugată este însumată cu + 2,50 dpt.

De exemplu: Compensarea subiectivă inițială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate –3,00.

Dacă subiectul este presbit, se adaugă lentile sferice pozitive în trepte de + 0,25 dpt. binocular până ce citește ținta cu dificultate. Puterea lentilei pozitive adăugată la compensarea nr.7 este scăzută din 2,50 pentru a se obține amplitudinea.

Rezultate: 5 dpt.

Testul nr. 20. Acomodarea relativă pozitivă.

Scop: Evaluarea acomodării relative pozitivă.

Material: Foropter ( trusa de testare subiectivă).

: Ținta cu optptipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.

Mod de lucru:Se reduce binocular valoarea lentilelor convergente sau se mărește valoarea lentilelor divergente din fața ochilor până ce subiectul nu poate citi nici o literă din țintă. Se revine la control și se notează.

Notare:Se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.

Rezultate: 4 dpt.

Testul nr. 21 Acomodarea relativa negativa.

Scop: Evaluarea acomodării relative negativă.

Material: Foropter (trusa de testare subiectivă).

: Ținta cu optototipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală .ținta la 40 cm. Se demarează cu compensarea control. Se mărește puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu poate recunoaște nici o literă (complet neclar).

Notare: Se notează suma puterii lentilei convergente adăugate, cu compensarea control.

Rezultate: 4 dpt.

Testul nr.22 .Reflexul pupilar

Scop: Verificarea echilibrului simpatic și parasimpatic la nivelul irisului.

Material: Lampa stilou.

:Tablou cu optotipuri la distanța de 5 m.

Mod de lucru: Iluminatul ambiant atenuat. Se cere subiectului să fixeze ținta cu ambii ochi.

Reflexul fotomotor: Se așează lampa stilou stinsă la 2 cm în axa pupilei. Se protejează de lumină cu mâna celălalt ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în același mod pentru celălalt ochi

Reflexul consensual:Se iluminează ochiul drept și se observă ochiul stâng și viceversa. În timpul observației se păstrează lampa stilou aprinsă.

Comportamente observabile: Reflexul fotomotor. Contracție Lărgire (dilatare). Oscilații. Fără reacție.

Reflexul consensual: Contracția ambelor pupile. Contracția unei singure pupile.

Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine și viteza de răspuns.

Rezultate: Contracție -dilatare =normale, contracția ambelor pupile în mod egal.

Testul nr. 23 Reflex de compensare a mișcărilor corpului.

Scop: Se evaluează dependența mișcărilor oculare față de mișcările capului și corpului.

Material:Izvor luminos punctiform imobil.

Mod de lucru: Iluminat ambiant normal. Se așează izvorul luminos la câțiva centimetri de rădăcina nasului în planul median și la înălțimea ochilor. Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos și să rotească capul, corpul fiind fix , în plan orizontal de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, uniform, de câteva ori.

Comportamente observabile: Mișcări regulate ale capului cu menținerii fixării pe izvor. Pierderi de fixare la un ochi sau la amândoi. Ochii urmează mișcarea capului fără să poată menține fixarea. Mișcări de mică amplitudine. Mișcări asociate ale corpului și/sau membrelor.

Notare:Se notează : mișcările sacadate , pierderile de fixare , mișcări asociate.

Rezultate: S-a observat pastrarea permanentă a fixării cât și mișcări regulate ample ale capului.

Testul nr. 24 Reflex de versiune

Scop: Evaluarea capacității de a menține fixarea pe un obiect în mișcare.

Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou).

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normal. Se așează punctul luminos la circa 10 cm de rădăcina

nasului la înălțimea ochilor și în plan median. Se deplasează ținta în plan orizontal în arc de cerc. Se

cere subiectului să mențină fixarea pe punctul luminos în mișcare.

Comportamente observabile: Cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul și regulat. Un ochi

pierde fixarea apoi o prinde iar. Ochii fixează intermitent sau alternativ.Cei doi ochi sunt incapabili să

urmărească stimulul luminos. Urmările oculare sunt însoțite de mișcări asociate ale capului și/sau

corpului.

Notare: Pierderile și reluările de fixare sacadate. Fixare permanentă cu salt pe mediană. Fixare

intermitentă. Mișcările asociate.

Rezultate: Ochii urmăsc punctul luminos cu mișcări ample și regulate.

Testul nr.25 Urmăriri oculare

Scop: Se evaluează calitatea mișcărilor de versiune în direcțiile principale.

Material: Izvor luminos punctiform mobil ( lampa stilou).

Mod de lucru: Iluminatul ambiant normal. Pacientul stă pe scaun. Se așează izvorul luminous

punctiform la distanța de manipulare (distanța Harmon). Se cere subiectului să urmărească izvorul

care se deplasează în plan vertical perpendicular pe planul median al corpului pe direcțiile: verticală,

orizontală și după bisectoarele celor patru cadrane.

Comportamente observabile: Urmăriri continue uniforme.Pierderi de fixare.

Urmărire cu sacade neuniformă. Limitări ale mișcărilor în unele direcții.

Mișcări asociate ale corpului și/sau corpului și membrelor.

Notare: Se notează prezența sacadelor, a urmărilor neregulate sau neregulate, a mișcărilor asociate.

Rezultate: Urmărire continuă, regulate și fără pierderi de fixare.

Testul nr. 26 Mișcare în vedere aproape

Scop: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii binoculare în vedere aproape.

Material: Un izvor luminos punctiform (lampa stilou). Un ocluzor.

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Se plasează izvorul luminos la jumătatea distanței Harmon în planul median la înălțimea ochilor. Subiectul fixează izvorul, ambii ochi fiind deschiși . Se

maschează un ochi fără a-l atinge . După cinci secunde se descoperă ochiul mascat. Se observă mișcările ochiului descoperit. Dacă ochiul nu se mișcă se verifică dacă este aliniat pe țintă mascând celalalt ochi. Se procedează la fel cu celălalt ochi.

Comportamente observabile: Ochiul nu mișcă. Mișcare temporalo-nazală. Mișcare naso-temporală. Mișcare pe verticală sau oblic. Ochiul demascat nu se mișcă dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie). Mișcare asociată a celuilalt ochi.

Rezultate: mișcare temporalo-nazală, fără deviații.

Testul nr. 27 Mascare în vedere departe

Scop: Sondarea tendințelor posturii binoculare în absența susținerii vederii simultane în vedere departe.

Material: Izvor luminos punctiform (lampa stilou). Disociator de vedere binoculară (ocluzor).

Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Se așează izvorul luminos la înălțimea ochilor la 5 m în plan median. Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi. Se obturează un ochi fără a fi atins. După cinci secunde se descoperă ochiul obturat. Se observă mișcarea, se controlează dacă ochiul este aliniat pe punctul de fixare, acoperind celălalt ochi. Se repetă testul pentru celălalt ochi.

Comportamente observabile:Nu se mișcă. Mișcare temporalo nazală. Mișcare naso-temporală.

Mișcare pe verticală sau oblic. Deviere internă – externă, superioară sau inferioară.

Notare:Se notează mișcarea observată.

Rezultate:Nici ochiul drept cât nici ochiul stâng nu se mișcă atunci când se face alinierea privirii.

Testul nr.28. Testul Worth

Scop:Se evaluează permanența vederii simulate aproape și departe.

Materiale: Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s-au montat un geam alb opac, un filtru roșu și două filtre verzi.Un ochelar cu un filtru roșu și unul verde complementare.

Mod de lucru: Iluminat ambient atenuat. Se așează ochelarii pe cap.

Se prezintă subiectului lanterna la distanța Harmon apoi se depărtează progresiv. Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede și ce culori au.

Comportamente observabile:

patru puncte (unul alb, unu roșu, două verzi)

cinci puncte (2 roșii și 3 verzi)

două puncte roșii

trei puncte verzi

alternanța acestor posibilități

Notare: Se notează numărul și culorile pentru diferite distanțe

Normă: 4 puncte, excepție pentru distanță mai mică decât distanța de spargere a fuziunii când apar 5 puncte.

Rezultate: subiectul vede patru puncte: unul alb,unul roșu și două verzi.

Testul nr.29 Perimetrie.

Scop: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.

Material:Perimetru.

Mod de lucru:Subiectul este așezat pe scaun; capul îi este rezemat de un suport special. Ochiul care nu se testează este obturat.Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată.

Subiectul fixează un punct central.

Se deplasează ținta pe un meridian, dinspre exterior spre interior, și se cere subiectului să semnaleze momentul când percepe ținta și când dispare.

Se repetă încercarea pentru 16 meridiane.

Se trasează diagrama.

Ținta poate fi o pastilă albă sau colorată sau punct luminos.

Comportamente observabile:Reducerea câmpului în toate direcțiile. Reducerea câmpului într-o direcție. Mărimea petei oarbe. Scotom în interiorul câmpului.

Rezultate: nu există scotom iar câmpul nu este redus pe nicio direcție. Mărime normală a petei oarbe.

Testul nr.30 Camprimetrie.

Scop:Să se determine dacă retina este sensibilă într-o zonă de 25ș în jurul foveii.

Material:Ecranul tangent. Ținta albă la capătul unei tije de 0,5 m.

Mod de lucru: Se așează subiectul la 1 m de ecran.

Capul fixat. Ochiul care nu este controlat se acoperă. Se cere subiectului să fixeze punctul din centrul ecranului. Se așează ținta în centrul proiecției petei oarbe (la dreapta pentru ochiul drept). Se deplasează ținta după cele 8 direcții principale pentru a se determina dimensiunile papilei. Pornind de la periferia ecranului spre centru se caută eventualele scotoame de-a lungul celor 8 direcții.

Comportamente observabile:Percepția permanentă a țintei, cu excepția zonei corespunzătoare papilei. Creșterea suprafeței papilei. Scotoame.

Rezultate: Percepție permanentă a țintei.

Testul nr. 31 Caroiajul Amsler

Scop:Sensibilitatea retinei într-o zonă centrală de 20ș la 30 cm de subiect.

Material:Joc de caroiaje. 1 ocluzor.

Mod de lucru:Subiectul poartă compensarea optică eventuală.Fixează centrul caroiajului monocular.

Se cere subiectului să fixeze permanent centrul și să spună dacă vede cele 4 colțuri și 4 laturi, dacă toate liniile par paralele, dacă observă o gaură sau zone mai neclare, voalant. Caroiajul trebuie bine iluminat.

Comportamente observabile:Este văzut tot caroiajul. Una sau mai multe zone dispar.

Rezultate:Caroiajul este văzut în întregime.

Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile.

Scop:Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).

Material:Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăsește pe două jetoane.

Mod de lucru:Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeași culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton și se cere să se găsească unul la fel.

Comportamente observabile:

-împerecherea este integral realizată.

-inversează unele culori.

-confuzie totală a culorilor.

Rezultat:Împerecherea este realizată integral.

Testul nr. 33 Discriminarea detaliilor

Scop:Determinarea acuității în vedere departe și aproape.

Material:Ochelarii cu ocluzor. Pentru departe: tablou de optotipuri sau proiector de teste. Pentru aproape: tablou de optotipuri sau set de cartoane cu litere negre pe fond alb sau figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.

Mod de lucru:Se testează monocular. Se prezintă optotipuri din ce în ce mai mici și se cere subiectului să recunoască sau să indice în cazul inelelor Landolt poziția spărturii. Pentru preșcolari se folosește un inel cu tăietura pe care să-l orienteze corespunzător optotipului.

Dacă subiectul nu recunoaște toate optotipurile de pe linie se izolează un optotip. Se repetă controlul pentru celălalt ochi și apoi binocular.

Comportamente observabile:Toate optotipurile sunt recunoscute. Subiectul face unele erori. Subiectul este incapabil să recunoască optotipurile.

Rezultate:Acuitate 1 pentru fiecare ochi, cu compensare.

Testul nr. 34 Integrare spațială

Scop:Testarea modului în care se recepționează principalele coordonate ale spațiului

Material: Cartoane de dimensiuni 15×20 care conțin câte una din figurile: linie verticală, linei orizontală, cruce, cerc, pătrat, triunghi, figură universală, romb.

: Creion, hârtie pentru desenat.

Mod de lucru: Se prezintă subiectului cartoanele unul câte unul și I se cere să reproducă cu creionul pe o hârtie albă figura pe care o vede. Cartonul rămâne în fața copilului până termină.

Comportamente observabile și notare:

cu ce mână ține creionul

poziția foii și dacă este răsucită în timpul reproducerii

trasarea este continuă sau discontinuă

orientarea trăsăturii (de sus în jos sau invers, de la dreapta la stânga sau invers)

reproducere fidelă

reproducere deformată

imposibilitatea de a reproduce modelul

Normă:

Până la 4 ani – reproducere fidelă a liniilor orizontală și verticală a crucii

De la 4 la 5 ani – reproducere fidelă a cercului, pătratului, triunghiului

La 6 ani – reproducere fidelă, orizontală a figurii universale

La 7 ani – reproducerea rombului

Rezultat:Reproducerea fidelă a figurilor.

Testul nr. 35 Memorie vizuală

Scop:Evaluarea capacității de memorie vizuală.

Material: Cartoane 15×10 reprezentând figuri organizate, din ce în ce mai complexe.

: Cronometru.

Mod de lucru: Optometristul se așează la aproximativ un metru în fața subiectului, care are în față o hârtie și creion. Arată subiectului timp de 5 secunde un carton. După alte 10 secunde subiectul trebuie să reproducă ce era pe cartonul respectiv.Se repetă experimentul pentru 10 cartoane, fiecare având pe ele figuri geometrice din ce în ce mai complexe.

Comportamente observabile:

-reproducere completă.

-reproducere parțială.

Rezultat: Reproducere completa.

Testul nr. 36 Viteza de citire

Scop: Evaluarea eficacității mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcție de norme, de cadrul școlar sau profesional.

Material: Baterie de 6 teste de lectură adaptate în funcție de vârsta subiectului, respectând condițiile din tabel.

Observații :

În funcție de dificultățile previzibile se poate propune un text de nivel mai scăzut.

Pentru adultul ambliop se poate recomanda nivelul IV.

Mod de lucru: Iluminare bună a textului. Postura cea mai convenabilă (Exemplul masa la 20ș). Se înregistrează durata lecturii.

Comportamente observabile:Testul dă o apreciere subiectivă și obiectivă a eficacității lexice.

Aprecierea obiectivă:

Viteza de lectură se evaluează prin raportul

nr. cuvinte/minut

Eficacitatea lexică se calculează cu relația

, Vl= viteza de lucru, Vn= viteza normalizată

Aprecierea subiectivă:

Comportamente posturale: evoluția posturii așezat pe scaun în timpul testului (se apropie sau se depărtează, se mișcă, schimbă poziția, ticuei, se încruntă)

Rezultate: Se observă a postură normală, constantă în timpul lecturii, însoțită de motricitate oculară bună.

Testul nr. 37 Testul roșu- verde pentru vedere departe

Scop:Verificarea compensării

Material: Ținta cu optotip, același cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde și pe fond roșu. Foropter (trusa de testare subiectivă).

Mod de lucru: Iluminat ambient normal. Se obturează ochiul stâng. Ochiul drept vizează ținta și subiectului i se cere să spună dacă optotipurile par mai negre pe verde sau pe roșu. Se elimină diferența cu lentile din trusa. Se repetă operațiunile pentru celălalt ochi.

Comportament observabil:- Egalitate de aspect

– Mai negru pe roșu

– Mai negru pe verde

Apreciere: -Emetropie sau compensare emetropică divergentă

– Miopie – necesară adiție divergentă

– Hipermetropie – necesară adiție convergentă

După compensare se verifică binocular cu testul roșu – verde polarizat.

Notare:Se notează comportamentul observat și compensările găsite.

Normă:Egaliate de netitate

Rezultate: Vedere bună cu ambii ochi în prezența compensării.

Testul nr. 38 Testul roșu – verde în vedere aproape.

Scop: Verificarea compensării în vedere aproape.

Material: Ținta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde și fond roșu. Foropter (Trusa de testare subiectivă).

Mod de lucru: Iluminat ambient normal. Se acoperă un ochi. Se așează ținta roșu – verde pentru vedere aproape la distanța de lucru minimă și se întreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de negre pe roșu și verde. Chiar în caz afirmativ se apropie semnificativ ținta care va fi văzută mai neagră pe verde, apoi se îndepărtează până vede mai net pe roșu. Se cere subiectului să se apropie până la egalitate de netitate pe verde și roșu. Daca distanța este prea scurtă se micșorează adiția convergentă, dacă este prea lungă se mărește. Se repetă operațiunile pentru celălalt ochi și se verifică dacă egalitatea de netitate se obține pentru aceeași distanță.

Notare: Se notează valorile compensărilor și distanța subiect – țintă pentru care s-a obținut egalitatea de netitate.

Normă: Egalitate de netitate pentru distanța de lucru invocată.

Rezultate: Egalitate de netitate pentru 330 mm.

Testul nr. 39. Eficacitate vizuală

Material: Baterie de teste de înțelegere analitică care se sprijină pe textele utilizate

pentru testul de viteză de lectură.

Norma: Re = 1

Mod de lucru: Acest test este efectuat în continuarea testului de viteză. El este constituit dintr-un chestionar cu răspunsuri posibile multiple. Testul de nivel I face apel la imagini și este constituit din apeluri de imagini; copilul trebuie să repereze imaginile care corespund conținutului textului. Pentru toate testele timpul necesar pentru a fi efectuat nu contează.

Comportamente observabile: Se înregistrează numărul de răspunsuri bune. Ci este raportul dintre numărul de răspunsuri bune și numărul nul de întrebări. Din motive de standardizare, norma de înțelegere este calibrată la 70% [Cn = 0,7].

Eficacitatea de înțelegere Re se calculează cu relația:

(''Metode de testare optometrice’’- Constantin Daniel Comeaga.)

Imaginile realizate în timpul efectuării testelor asupra pacientului sunt prezentate în anexa 1.

Capitolul 5

5.1.Calculul amplitudinii de acomodare.

În urma efectării testelor asupra pacientului s-a stabilit corecția astfel:

R=-1.00 dpt.

Amplitudinea de acomodare: A=5 dpt.

Distanța vertex: b=12mm =>0.012m.

SMo= -0.33m.

Parcursul de acomodare.

Poziția punctului remotum MR față de ochi: SRo= = = -1.00 =>SRo= -1.00m.

Punctul proxim reiese din relația amplitudinii de acomodare.

A = R – P => P= R – A= -1.00-(+5.00)= -6=>P= – 6.00 dpt.

Poziția punctului proximum MP față de ochi.

SPo = = = -0.1666=>SPo = -0.1666m.

Poziția punctului remotum față de lentilă.

SR = SRo + b= -1.00+0.012=-0.988 =>SR =-0.988m.

Poziția punctului proximum față de lentilă.

SP = SPo + b = -0.1666+0.012= -0.1546=> SP = -0.1546 m.

Față de lentila de corecție punctul proxim se află la distanța:

= SP + b = -0.1546 + 0,012 = -0.1426=>=-0.1426m.

S= == -0.16654=> S =-0.16654m.

Puterea frontală a lentilei de compensare pentru departe.

ΦS'F' = = = -1.01214=> ΦS'F' =-1.01214dpt ~ -1.00 dpt→ alegem ΦLD = -1.00 dpt.

Distanța focală a lentilei pentru departe.

f 'LD => f'LD == -1.00m.

Poziția punctului remotum aparent MRA.

MRAeste la infinit (∞) => abscisa punctului remotum aparent (sRA) este la infinit =>sRA = – ∞.

Poziția punctului proxim aparent MPA.

– = => sPA = = = -0.1828=>SPA=-0.1828 m.

Poziția punctului de lucru aparent MA.

SM = SMo + b = -0.33+0.012=- 0.318=> SM = -0.318 m

S*M= SM+b= -0.318+0.012= -0.306m =>S*M= -0.306m.

s= ; s = = -0.4409 m.

– = => sMA = = = 0.46627 => SMA =-0.46627m.

Amplitudinea de acomodare aparentă maximă APA.

APA = – = = 5.470459=> APA = 5.470459 dpt.

Amplitudinea de acomodare aparentă disponibilă AAD.

AAD = APA => AAD = 3.64697 dpt.

Amplitudinea de acomodare aparentă pusă în joc (utilă) AA.

AA = – = – = 2.14468=> AA = 2.14468 dpt. =>AA <AAD =>nu este necesară corecția pentru vederea aproape.

5.2.Calculul lentilei pentru departe.

Date: Φs'F' = -1.00 dpt.

n = 1.6 .

D = 70 mm.

Din elipsa lui Tscherning, ramura Ostwald se alege puterea primului dioptru Φ1:

Φ1 = + 9.75 dpt

Φ2 = Φs'F' – Φ1= -1.00-9.75= -10.75 => Φ2 = -10.75 dpt.

= => = = =0.0615384615384 m=>= 61.5384615384 mm.

= => = = =0.055813953488 m=>= 55.813953488 mm.

R1 , r2=razele de curbură.

,= puterile celor două suprafețe.

Φs'F'< 0 => alegem t = 2.6146mm. (t=d+a2-a1).

t

h1 r1

S1 d S2 C2 C1 D

r 2

d

Fig.1.Menisc divergent

Determinarea grosimii la margine a lentilei :

Grosimile :- la margine (t)

-la centru (d)

Deoarece lentila pentru corecție este reprezentată de un menisc divergent,grosimea la margine(t) este nevoie să fie mai mare decât grosimea la centru (d).

= – ² =>a1 = 10.9224339531mm

= – ² =>a2 = 12.3375529474mm

d + a2 = t + a1 =>→ dacă s-a ales t atunci :d = a1 + t – a2 =10.9224339531+2.6146-12.3375529474=0.21=>d=0,21mm.

Drumuirea paraxială directă prin lentila pentru departe

s'1 = = = 164.0806 => s'1 = 164.0806 m.

s2= s'1 – d =164.0806 – 0.3348810056 => s2 =163.8681m.

s'2 = = -1013.86=> s'2=-1013.86 mm.

s'F' = s'2 = -1013.86 => s'F' = -1013.86 mm

f 'LD = = =-1015.22053=> f 'LD = -1015.22053mm.

Drumuire paraxială inversă cu s1= q = – 25.5 mm

S'1 = = -54.237=> S'1 = -54.237

S2= S'1 – d = -54.237-0.3348810056 =-54.571 => S2 = -54.571

S'2 = = -192.771=> S'2 = -192.771

S'2 = – Sq = 192.771.

Drumuirea trigonometrica cu : s1 = sq și σ1= – 25° (rad)

σ1= – 25° => σ1 = -0,436332313.

s' = r (1 – ) => s' = 25,30944414.

sin i1 = ( 1 – ) sin σ1 => sin i1 = -0,16243258 ; i2 = arcsin (sin i1)=> i2 = -0,16042 rad

sin i'1 = sin i1 => sin i'1 = -0,10152036 ; i'2 = arcsin (sin i'1)=> i'2 = -0,1014 rad

i = arcsin (sin i) => i= -1,16042 rad ; σ '2 = σ1 – i2 + i'2 => σ '2 = -0,37731

i' = arcsin (sin i')=> i' = -1,16031 rad

σ '1 = σ1 – i + i' => σ '1 = -0,43619

s' = r (1 – ) => s' = 163,585

sin i₂ = (1 – ) sin σ₂ => sin i₂ = 0,9935

sin i'₂ = sin i₂ => sin i'₂ =1,49025

Calculul astigmatismului lentilei pentru o raza care trece prin centrul de rotatie al unghiului Q si face cu axa optica un unghi σ.

Q1 = = 0,009886378 Q2 = = -0,008969363

h1 = r*sin(σ-i) = h2 = r*sin(σ-i) =

t’m = = g2 = =

t’s= =

t’m = = t’s = =

5.3.Calculul soluției de compensare cu lentile de contact

Lentilele de contact sunt mici meniscuri din material plastic, biocompatibil cu tesuturile oculare, cu diametrul in jur de 14mm. Ele sunt aplicate pe cornee, de care sunt separate de o pelicula foarte fina de lacrimi.

Aceste dispozitive ale corecției vederii sunt utilizate de peste un secol, timp în care proprietățile și design-ul lor au fost în permanență îmbunătățite. Astfel, lentilele de contact de ultimă generatie pot avea: -rol optic: corectează viciile de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism)

-rol estetic: permițând schimbarea culorii irisului sau mascarea unor cicatrici (leucoame) corneene.

-rol terapeutic: fiind folosite în vederea netezirii unor defecte de formă ale corneei sau pentru favorizarea vindecării unor defecte epiteliale persistente, unor eroziuni corneene recurente, etc.

În funcție de materialul din care sunt confecționate, se poate face o clasificare a lentilelor de contact:

Lentile de contact dure (rigide permeabile): au ca indicații astigmatismul neregulat sau cu valori mari si keratoconusul, etc. Acestea au avantaje obținerea unei acuități vizuale bune, stabile, au o durabilitate mare (durata de viață lungă) și pot fi folosite și în cazul unor tulburări de secreție lacrimală. Dintre dezavantaje, putem enumera: o mobilitate mai mare a

lentilelor de contact dure pe suprafața corneei comparativ cu cele moi; o instabilitate la clipire, un protocol de adaptare mai dificil si o hidrofilie scazută.

Lentilele de contact moi (fabricate din silicon sau silicon hidrogel). Principalele avantaje ale acestor lentile de contact sunt: permeabilitate mai mare la oxigen (în special cele de silicon-hidrogel), sunt ușor de purtat, confortabile și cu un grad mai mare de hidratare decât cele dure. Unele dintre ele pot fi purtate și în timpul nopții (port prelungit), fiind indicate în special pentru sportivi, copii.

Datorită faptului că fiecărui pacient i se potrivește un anumit tip de lentile, este indicat un consult de specialitate înainte de a comanda și purta lentilele, cât și controale periodice, la indicatia medicului specialist ( la început mai des, și apoi mai rar, la 6 luni)

Consultul optometric inițial va cuprinde obligatoriu măsurarea acuității vizuale, după efectuarea refractometriei (uneori cicloplegia), evaluarea fluxului lacrimal (Test Schrimer), biomicroscopia polului anterior și bineînteles proba cu lentile de contact. Trebuie explicat în amănunt pacientului modul de utilizare, aplicare și întretinere a lentilelor de contact; este chiar indicat ca pacientul să-și aplice și să își scoată singur lentilele, de față cu medicul.

Prescrierea lentilelor de contact cuprinde:

1. Informarea pacientului,anamneza,consimțămantul pacientului;

2.Examenul oftalmologic (aparate):

-refractometrul obiectiv;

-examenul acuitații vizuale;

-keratometria;

-măsurarea diametrului cornean;

-biomicroscopia polului anterior;

-măsurarea sensibilității corneene cu esteziometrul, o hipersensibilitate fiind o contraindicație pentru lentilele corneene;

-examinarea aparatului lacrimal:

-inspecția preliminară în lumina focalizată oblic,corneea,conjunctiva și marginile pleoapelor trebuie să aibă aspect de suprafețe umede,stralucitoare.O cornee cu aspect uscat sugerează deficiența secreției de lacrimi.

-examinarea cu lampa cu fantă a filmului lacrimal – pune in evidență întreruperi ale filmului lacrimal

-colorarea cu fluoresceină – se impregnează o hartie sterilă cu fluoresceină cu adaos de 1%

clorobutanol și se pune in contact cu partea superioară a conjunctivei bulbare.Zonele epiteliale descuamate de pe cornee prezintă colorație verzuie, iar zonele de pe conjunctivită au nuanța galbuie. Se urmărește colorarea completa a suprafeței corneei. Discontinuitățile pot da informații despre cantitatea și calitatea filmului lacrimal. Pentrru observare se iluminează cu radiație albastră oscilatorie. -Testul Schirmar – Hârtia de filtru Whatman se taie în fâșii de 5×35 mm și se face o indoietură la un capăt de 5 mm. Acest capăt se introduce sub pleoapa inferioară.

Trebuie avut grijă să nu se irite conjunctiva,să nu atingă corneea când capătul îndoit la benzii este introdus.Ochiul trebuie menținut deschis fară restricții în ceea ce privește clipirea normală. După 5 minute banda se scoate și se observă lungimea de bandă udată.La adult valorile normale sunt cuprinse între 15- 30mm.

Valori cuprinse intre 10-15 mm sugerează probabile deficiențe ale sistemului lacrimal,iar sub 10 mm este un indiciu clar de insuficiență lacrimală.

3.Selecția lentilei de contact de probă.

Metodele de testare cu biomicroscopul sunt:

-iluminarea directă

-iluminarea indirectă

-retroiluminarea

-iluminarea indirectă

-difuzie sclerală

-iluminare oscilatorie.

Instrumentele necesare pentru adaptarea lentilelor de contact:

-rigla

-pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor

-dispozitive de așezare a lentilei de contact pentru fiecare ochi,separate (stanga,dreapta)

-ventuze speciale pentru extracția lentilelor de pe cornee

-sapun lichid

-șervețele

-solutii saline sau universale pentru spalarea lentilei

-soluții speciale pentru curățare

-masa pentru inițierea purtătorului.

Determinarea excentricității numerice a corneei

Excentricitatea numerică oferă informații în ceea ce privește abaterea de la forma sferică a corneei și este utilă pentru prescrierea lentilelor de contact dure.

Întrucât subiectul a fost supus unei intervenții Laser – Lasik efectuarea unei refracții obiective cu refractometrul automat este neconcludentă ,iar la o masurare a razelor corneene se impune efectuarea unei masurartori cu videokeratometrul.

Utilizarea acestui aparat permite masurarea razelor corneene,teoretic in orice punct al acesteia,precum și alcătuirea unei hărți topografice a suprafeței.

Prescrierea de lentile de contact dure este contraindictă in cazul persoanelor care au suportat o

intervenție chirurgicală refractivă pe cornee.

Totuși,se va efectua un exemplu de calcul pentru un caz ipotetic având urmatoarele date:

Rv=7,4 mm

RH=7,5mm

Raza sagitală 1 in plan vertical; .

Raza sagitală 2 in plan vertical; .

Raza sagitală 1 in plan orizontal; .

Raza sagitală 2 in plan orizontal; .

Diametrul cornean : 11 mm

Raza corneei;

Media razelor sagitale:

Excentricitatea numerică se calculează cu urmatoarea relație:

E=2,unde r0 este media celor două raze centrale și rS este media celor 4 raze sagitale.

Excentricitatea va fi: EN=2*=

Calculul lentilei de contact RGP echivalentă pentru ambii ochi

Distanța de la cornee la lentil de ochelari :

Puterea lentilei de ochelari :

Puterea lentilei de contact:

Ф’S’F’LC=dpt≈-1.00dpt

r0=rl 21==0,0074 dpt

nl=1,336 – indicele de refracție al lacrimilor

nL=1,5 – indicele de refracție al lentilei de contact.

dl1=0,01 mm=0,00001m (lacrimi)

da=0,02mm (aer)

rL2=r0+da

rL2=7,45+0,02=7,47 mm=0,00747m

φL2== φL2=

Ф’L=φL2+φL1-φL1φL2=1,0121 = – 66,934404 + φL1-φL1(-66.934404).

-1,00= – 66,93+- φL1 L1(-66,93)

-1,00+66,93=(1+0,004461)

L1=

φL1=65.63 dpt

L1=

rL1=

rL1=

Pentru lentila de lacrimi

rLn=rL1+d11

rln=7,61+0,01=7,62mm=0,00762m

φln= =>φln=

φ12==>φ12=

g’l1==> g’l1=

`S`l1=1 12+g`ln = – 0.045 dpt

Ф’l2=φl21+φl22-

Dioptrul 1 lentila de lacrimi 2 : φl21==> φl21=

Dioptrul 2 lentila de lacrimi 2 :φl22=

Putere lentilei de lacrimi 2 :

=> Ф’l2=45.100 – 45,16-

Puterea totală : Ф’T=Ф’S’l1+Ф’L+Ф’l2 =- 0,045-1,00-0,044= – 1,089 dpt.

f ` = –focarul imagine

f `= =

Drumuirea inversă dă poziția focarului obiect

f=

Capitolul 6 -Tehnologie optică-

6.1.Tehnologia prelucrării lentilelor

O primă operație o reprezintă operația de debitare.Se folosesc discuri diamantate,din oțel în circumferința cărora se depune pulbere diamantată cu un liant metalic.Rontunjirea constă în obținerea formei de rotund a lentilei.

Se poate obține:

-sculă diamantată

-abraziv liber: forma de rotund se obține rodând pe suprafețe plane.

O altă metodă a obținerii formei de rotund o reprezintă carotarea,însă cea mai eficientă metodă este reprezentată de presare.

Desen bloc de sticla

Prima operație după debitare este operația de eboșare( șlefuirea brută ).Aceasta reprezintă operația prin care piesele capătă o forma apropiată de forma finală.

Lentila este prinsă într-un dispozitiv de fixare elastic. Această pensetă este fixată în broșa port-piesă care are o mișcare de rotație de până la 10 rot/min. Lentila este prinsă în pensetă prin strângerea mecanică fără nici un alt material intermediar. Scula de fixare este prinsă în axul post-scula. Diametrul sculei de frezat trebuie să fie ceva mai mare decât jumatate din diametrul lentilei. Frezarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei mineral în apă) cu rolul de a elimina materialul rezultat în urma prelucrării, micșorează frecarea între sculă și lentilă, răcește lentila în timpul frezării.

Aparate de măsură și control:

-șubler ;

-micrometru;

-ceas comparator;

-șabloane.

Dispozitivele de șlefuit servesc la prelucrarea suprafețelor active ale pieselor optice, cu abraziv liber. Forma lor poate fi: plană, concavă (ceașcă) sau convexă (cap).

Desen

Suprafața de lucru a dispozitivelor de șlefuit poate fi; continuă, discontinuă, cu canale inelare sau cu

canale rectangulare.

desen

Șlefuirea medie(șefuirea fină)

Operația de șlefuire fină are ca scop menținerea formei geometrice generate prin șlefuirea brută și realizarea unei rugozități a suprafețelor prelucrate cât mai mici. Ca și operația de șlefuire brută, șlefuirea fină se poate realiza cu abraziv liber (în acest caz se numește dusisare) sau cu scule cu

diamant(lepuire) cu antrenare manuală sau mecanică. Suportul se execută din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv special. Numărul de pastile necesar pentru a fi lipite se determină considerând că gradul de acoperire trebuie să fie între 25 /40%. Concentrația este de regulă C 35.

Scula se fixează în axul mașinii și are o miscare de rotație. Lentila este introdusă liber fără a fi lipită într-un suport numit port-lentilă, este poziționată deasupra Axul port-lentilă are o mișcare de oscilații ,iar lentilă și suportul au mișcare de rotație datorită vitezelor periferice diferite la centru și periferia sculei de lepuit. Între suprafața de așezare a lentilei și port-lentilă există un suport elastic (paslă, folie cauciuc, plută). Prelucrarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei solubil cu apă).

Aparate de măsură și control:

-lupa

-ceasuri comparatoare cu membrană

-șabloane.

Polisarea

Reprezintă operația prin care se obține transparența lentilei.Transparența se obține folosind un abraziv sub formă de micropulbere.Polisarea se execută pe dispozitivele reglate anterior și se aplică suporți textile,poliureta sau mastic.

desen

● Verificarea razelor de curbură la piesele polisate

Verificarea se poate face cu ajutorul sferometrului sau a calibrelor sferice. Utilizarea calibrelor se bazează pe fenomenul de interferență a luminii, care pune în evidentă, prin configurația și curbura inelelor de interferență, mărimea abaterii de la sfericitate sau planitate a suprafeței controlate, comparativ cu un etalon.

● Spălarea

Se face cu instalații specializate constând într-o succesiune de băi :

– băi de inmuiere: una sau doua băi cu un solvent (percloretilenă) în care impuritățile de pe suprafața lentilei se înmoaie.

– băi de spălare: băi de spălare cu ultrasunete cu detergent de bază – băi de clătire cu apă curgătoare – băi cu ultrasunete cu detergent acid

– băi cu clătire cu ultrasunete – baie pentru îndepartarea apei(cu un ulei special mai ușor decât apa), la introducerea lentilei în această baie, picăturile de apă rămase pe lentilă se depun la fundul băii, apa rezultată fiind evacuată prin partea inferioara a băii.

– băi de uscare: baie de uscare cu ultrasunete, cu peclor cald – 3-4 băi de uscare în vapori de perclor.

6.2.Tehnologia de montaj a lentilelor

Montajul lentilelor a devenit automat,utilizând astfel echipamente de ultimă generație.Etapele unui astfel de montaj sunt următoarele:

● alegem diametrul minim al lentilei compensatoare;

● folosindu-ne de lensmetru, verificam corespondenta puterii lentilelor cu rețeta de ochelari și marcăm centrul optic.

Fig.6.1.Autolensmetru[http://edyoptic.ro/nidek/autolensmetre/lm-1800pd-1800p-autolensmetru/]

● urmează scanarea conturului ramei ori al șablonului;

Fig.6.2.Scanner [http://en.alcom.si/opticians/clinics-instruments-in-devices/huvitz/-kaizer/]

● se transferă conturul ramei către instrumentul pentru poziționat lentile;

● se introduce lentila in mașina, pentu a poziționa conform centrului optic al lentilei cu centrul de montaj și cu distanța interpupilară;

Fig.6.3. Poziționarea lentilei

● se atașează pastila de prindere în vederea introducerii în sistemul de prelucrare;

● se transferă forma lentilei de la scanner către unitatea de prelucrare;

Fig.6.4.[ http://www.oftapro.ro/optica/montaj/].

● se introduce lentila în dispozitivul de prelucrare și se fixează.

● se alege tipului de prelucrare a fațetului si contrafațetului;

● se dă comanda de prelucrare a lentilei.

● la sfârșitul operațiilor,lentila este detașată din mașină și introdusă în rama aleasă de către pacient.

Capitolul 7- Calculul economic-

7.1.Alegerea ramei

Atunci când suntem în căutarea unei rame de ochelari,trebuie să ținem cont de anumite aspect,spre exemplu:

Contrastul (forma ramei trebuie să contrasteze cu forma feței);

Proporția (rama trebuie să se afle în concordanță cu mărimea feței;

Culoarea (alegerea unei culori potrivite chipului).

În cazul pacientei mele,având forma feței ovală,am ales o ramă preferată de către aceasta cât și potrivită chipului.

Fig.7.1.[ https://lensa.ro/blog/recomandari/cum-sa-alegi-ochelarii-potriviti-in-functie-de-forma-fetei/]

Fig.7.2. Rama aleasă de către pacient

Preț : 360 lei.

Fig.7.3.Pacienta purtând rama aleasă

7.2.Alegerea lentilei

Lentilele monofocale sunt pentru corectarea unei singure probleme a vederii. Întreaga lentilă realizează corecția doar a unui viciu de refracție.

Cu privire la alegerea unei lentile potrivite,împreună am ales lentile din gama Essilor.

Tratamentul Crizal Prevencia prezintă filtru de calculator.Razele UV cât și lumina albastru-violet sunt filtrate,în timp ce lumina utilă este lăsată să treacă prin lentilă.

Partea

a-ll-a

Capitolul 1-Strabismul-

1.1.Definiție

Defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviație a axei unui ochi în raport cu celălalt și asociat cu o tulburare vizuală.Strabismul este o afecțiune deosebit de frecventă care afectează, în principal, copiii în primii lor ani de viață.

Este o afecțiune oculară în care se manifestă o deviație a unei axe oculare în raport cu cealaltă. Aceasta implică de obicei o lipsă de coordonare între mușchii extraoculari care împiedică focalizarea fiecărui ochi la același punct în spațiu și previne buna vederea binoculară, fiind afectată negativ percepția în profunzime a spațiului. Strabismul poate fi fie o tulburare neurologică de coordonare a ochilor fie o tulburare de musculară. Ochiul mai slab de obicei după un timp încetează să mai trimită semnale creierului, rezultând astfel fenomenul de ambliopie.

Fig.1.1.Strabismul [G.K. Lang – Ophthalmology ]

1.2.Cauzele apariției strabismului

Mișcarea ochiului este determinată de 6 mușchi(fig.1.2).În fiecare glob ocular, un mușchi se mișcă spre dreapta și un mușchi se mișcă spre stânga. Ceilalți patru mușchi îl deplasează în sus sau în

jos și dintr-un unghi in altul.Pentru a alinia și a focaliza o țintă mușchii trebuie să lucreze împreună,prin acțiunea creierului asupra acestora.

Creierul este cel ce combină informația primită transformând-o astfel într-o imagine tridimensională.Imaginea tridimensională este cea care ne dă percepția de profunzime.Când unul dintre ochi este în afara alinierii,informația ajunsă la creier constă în primirea unor 2 imagini diferite.În cazul unui copil mic,spre exemplu,creierul invață să ignore imaginea ochiului necorespunzător și percepe astfel imaginea de la ochiul ce nu se află în afara alinierii.În acest mod,copilul pierde percepția adâncimii.

În cazul adulților care dezvoltă strabismul,au adesea dublă viziune deoarece creierul acestora a învățat deja să primească imagini de la ambii ochi,drept urmare nu poate ignora imaginea primită de la ochiul aflat în afara alinierii.

Fig.1.2.Mușchii extraoculari[ G.K. Lang – Ophthalmology]\

Cauzele strabismului sunt diverse:

Ereditatea: parinții, frații sau rudele apropiate au strabism, dar poate să apară și la copii fără rude cu strabism;

Viciile de refracție (prezența dioptriilor), mai ales când sunt diferențe de dioptrii între ochi. De multe ori, viciile refracție se transmit ereditar;

Vederea scazută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataracta, tumori intraoculare);

Prematurite, dismaturitate;

Afecțiuni neurologice: hidrocefalie, sindrom Down, paralizie cerebrală;

Afecțiuni congenitale ale orbitei sau ochiului;

Traumatisme cerebrale, ale orbitei sau ale ochiului;

Cauze necunoscute: de cele mai multe ori nu se poate stabili cauza. Strabismul poate să apară la copii fără alte afecțiuni asociate.

1.3.Clasificări ale strabismului

După tipul deviației:

Orizontal: esotropie ( spre nas;fig.1.3.) și exotropie ( spre tâmplă;fig.1.4.);

Vertical: Hipertropie (ochiul e mai sus;fig.1.5.) și hipotropie (ochiul e mai jos;fig.1.6.);

Torsional: inciclo- sau exciclotropie;

Combinat: combinație a celor precedente.

Fig.1.3.Esotropia [https://clinicalgate.com/ocular-motility-and-cranial-nerves/]

Fig.1.4.Exotropia[https://davisjeeny.wordpress.com/category/exotropia/]

Fig.1.5.Hipertropie[https://www.flickr.com/photos/clinicadyto/11382825523]

Fig.1.6.Hipotropie[https://www.flickr.com/photos/clinicadyto/11382825523]

După constanța deviației:

Strabism latent (hetereoforia)

Strabism manifest (heterotropia) constant în care ochiul este deviat în permanență sau intermitent – deviația se manifestă la oboseală, stress, boală intercurentă sau la acoperirea unui ochi.

După constanța deviației în cele 9 direcții ale privirii:

Strabism concomitent (unghiul de deviație este constant în toate direcțiile privirii)

Strabism incomitent (unghiul de deviație variază în diferitele poziții ale privirii: strabisme paralitice, restrictive, orbitare. Unele forme au denumiri specifice: Sindrom Duane, Brown.  Uneori aceste forme de strabism determină o poziție vicioasă a capului: copilul stă fie cu capul întors într-o parte, fie cu el înclinat .

Cele mai frecvente tipuri de strabism:

Esotropia congenitală – este întalnită frecvent. Este un strabism convergent ce apare în primele luni de viață. Deviația orizontală este frecvent asociată și cu o deviație verticală sau cu nistagmus.Tratamentul este aproape exclusiv chirurgical, de cele mai multe ori fiind necesară mai mult de o operație datorită complexitătii acestui strabism.

Esotropia acomodativă – este un strabism convergent ce apare de cele mai multe ori, după vârsta de 2 ani. Este însotită de defecte de refracție, cel mai frecvent de hipermetropie. Efortul de acomodatie pe care copilul îl face pentru a  vedea clar determină deviația către nas a ochilor. Aceasta deviație

poate apare atunci când copilul privește la distantă sau la aproape sau în ambele situații. Ochelarii scad efortul de acomodatie și corectează poziția ochilor. Cateodată sunt necesare lentile bifocale sau

progresive pentru efortul la aproape. Dacă deviația nu se reduce semnificativ în timpul purtării corecției, este indicată chirurgia.

Exotropia – deviația către înafara a ochilor, este un alt tip de strabism întalnit frecvent. Aceasta deviație apare cel mai des atunci când copilul privește la distanță. Exotropia poate fi prezentă doar în anumite momente ale zilei, atunci când copilul este obosit sau neatent. Deseori, părinții remarcă apariția deviației doar în lumină puternică. Deși ochelarii, exercitiile, ocluzia unui ochi sau prismele îmbunatatesc controlul reducând deviația, intervenția chirurgicală este de multe ori necesară.

Capitolul 2-Etiologia strabismului-

2.1.Factorii care provoacă formarea a două imaginii diferite

Factorii care provoacă formarea a două imagini diferite ce nu pot fi fuzionate cortical sunt:

-ambliopia unilaterală;

-anizeiconia ;

-relația acomodare-convergență anormală.

Deosebirea de mărime a imaginilor percepute ale aceluiași obiect de cei doi ochi, face ca sistemul nervos cortical să aleagă una din ele și să o excludă pe cealaltă.

2.2.Factori anatomici și motori

Dimensiunea si forma obritelor, distanța care le separă sunt factori posibili ai apariției strabismului.

Anomalii ale mușchilor oculo-motori, anomalii de inserție a mușchilor, crează dezechilibru oculo-motor care la copii provoacă strabism.

Centrii nervoși superiori pot acționa crescând gradul unui strabism mic determinat de alte cauze.

În strabismul orizontal trebuie căutată paralizia verticală. Strabismele de fugă apar ca un mijloc de a lupta împotriva diplopiei. Nici o cauză nu poate explica singură apariția strabismului. Strabismul este un sindrom fizio-patologic complex determinat de mai multe cauze.

2.3.Factori psihogeni

Factorii psihogeni nu sunt decât factori declanșatori ai strabismului la un subiect la care există și alți factori favorizanți ca: vicii de refracție sau o poziție de repaus anormală cu heteroforie importantă.

Se citează în literatură apariția strabismului după emoții, șoc puternic. Starea nevrotică se manifestă sub formă de tulburări neurovegetative cu transpirația palmelor, modificări de plus, hipertonia musculaturii, dureri de cap.

Capitolul 3-Metode de diagnosticare a strabismului-

Un optometrist poate diagnostica prezenta strabismului prin realizarea unui examen de ochi complet.Testarea pentru diagnosticarea strabismului,punand accent pe modul in care ochii se concentreaza si mobilitatea acestora,poate include:

1.Istoricul pacientului. Optometristul are nevoie de informatii referitoare la orice symptom current. În plus, optometristul va remarca orice problema generala de sănătate, medicamentatie sau factori de mediu care pot contribui la simptome.

2.Acuitatea vizuala.Optometristul va masura acuitatea vizuala pentru a putea observa cat este de afectata.Pentru efectuarea unui astfel de test subiectului i se cere sa să citeasca scrisori pe diagrame de citire care sunt aproape și de la distanță.

Acuitatea vizuală este scrisă ca o fracțiune, cum ar fi 20/40. Numărul superior este distanța standard la care se face testarea (20 picioare). Numărul de jos este cea mai mică dimensiune a literei pe care ați putut să o citiți la distanța de 20 de pasi.

O persoană cu o acuitate vizuală de 20/40 ar fi trebuit să se ridice la 20 de pasi de o literă care ar trebui văzută clar la 40 de pasi

3.Refracția. Un optometrist poate efectua o refracție pentru a determina puterea corespunzătoare a lentilei necesare pentru a compensa orice eroare de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism). Folosind un instrument numit phoropter, optometristul plasează o serie de lentile în fața ochilor tăi și măsoară modul în care focalizează lumina folosind un instrument portabil luminat numit retinoscope.

4. Alinierea și testarea focalizării. Optometristul dvs. trebuie să evalueze cât de bine vă concentrați, mutați și lucrați împreună. Pentru a obține o imagine clară și unică a ceea ce vizionați, ochii dvs. trebuie să schimbe în mod eficient concentrarea, să se miște și să lucreze în mod unison. Această testare va căuta probleme care vă împiedică să vă focalizați în mod eficient sau să faceți dificilă folosirea ambilor ochi împreună.

5. Examinarea sănătății ochilor. Folosind diverse proceduri de testare, optometristul dvs. va observa structurile interne și externe ale ochilor dvs. pentru a exclude orice boală oculară care poate contribui

la strabism. Această testare va determina modul în care ochii răspund în condiții normale de vedere. Pentru pacienții care nu pot răspunde verbal sau când unele dintre ochii care concentrează puterea pot fi ascunse, optometristul poate utiliza picături oftalmice. Picăturile de ochi țin temporar ochii de la schimbarea focalizării în timpul testării.

3.1.Testul Worth

Acesta constă într-o cutie al cărei perete frontal prezintă patru orificii.Într-unul dintre aceste orificii se montează un filtru alb,în altul un filtru roșu iar în filtrele rămase două filtre verzi.Acestea sunt iluminate din spate cu ajutorul unei lămpi electrice.

Subiectul observă testul cu ochelari din trusa de lentile în care au fost așezate două filtre: unul verde și unul roșu.Prin filtrul verde acesta vede două orificii verzi și orificiul alb,iar prin cel roșu subiectul vede orificiul roșu și orificiul alb.

Percepții posibile:

-Perceptie simultană a patru figuri luminoase;

– Perceptie nesimultană a culorilor (suprimare);

-Perceptie simultană a unor orificii luminoase;

-Fixare alternantă-spontană;

– După stimulare este posibil mișcare alternantă;

-În ciuda stimulării nu este posibilă păstrarea fixării după descoperirea ochiului dominant.

Fig.3.1.Testul Worth [http://optimetrics.com/store/index.php/examination/hand- instruments/occluders-maddox/worth-four-dot-test.html]

Aparatul se pune in funcțiune doar după ce a fost pus ochelarul cu filtre în fața ochilor. Testarea se realizează pentru distanțe de la 5 m la 0.5 m.

3.2.Testul Mallett

Testul Mallett pentru departe ar putea să prezinte imaginile exteriorizate de pacient ca în Figura 3.2(a).

Folosind prismă pentru compensare, imaginile precepute de pacient se apropie (Figura 3.2.(b)) și până la urma se suprapun centrele (Figura 3.2(c)), dar persistă disparitatea de fixare.

Adăugând prisme suplimentare se obține corespondența retiniană normală sau anormală armonioasă (Figura 3.2.(d)).

Fig.3.2.Testul Mallett pentru departe

Testul Mallet pentru vederea aproape

Testul de disparitate de fixare Mallett pentru aproape conține în varianta modificată suplimentar testul cu liniuțe polarizate mai groase. Testul Mallett realizează condiții vizuale aproape naturale. Pacientul care poartă în fața ochilor filtre polarizate, percepe cu ochiul stâng liniuța de jos și cu ochiul drept liniuța de sus. Un strabic cu corespondență retiniană anormală armonioasă percepe liniuțele ușor nealiniate. Liniuța văzută de ochiul strabic poate să apară mai subțire din cauza diferenței între caracteristicile ochilor.

3.3.Testul cu rețele Bagolini

Testul cu rețele Bagolini este un test subiectiv,folosit pentru a detecta prezența sau amploarea funcțiilor binoculare și este în general efectuat de un optometrist. Prin acest test, pot fi observate suprimarea, diplopia și abaterile manifestate.

Testul se realizează cu un dispozitiv sub forma unei rame cu două locașuri în care sunt montate două lame plan paralele transparente având trasate pe una din fețe o rețea cu rizuri fine cu efect cilindric.

Rizurile sunt orientate la unul din locașuri la 45˚ față de linia care unește centrele celor două locașuri, și la celălalt la 135˚.

Acest test permite observarea comportamentului vizual al celor doi ochi fără disociere.Testarea se realizează într-un spațiu normal iluminat.

Pacientul privește o țintă luminoasă albă având în fața ochilor dispozitivul cu rețele. Distanța de la obiectul țintă 5 m și /sau 0.4 m, și dupa caz cu alte valori.

Direcția de privire este orizontală și eventual înclinata după direcțiile principale.

Pentru 5 m diametrul țintei trebuie să fie de 2 cm.

Privind prin rețele, ochii văd obiectul țintă și în același timp dungi luminoase perpendicular pe direcțiile rizurilor. Pacientul poartă compensarea ametropiilor.

Se cere pacientului să descrie pozițiile imaginilor țintei și ale dungilor percepute de ambii ochi. Pentru stabilirea tipului de corespondență retiniană se recurge la metoda cu acoperirea unui ochi și observarea mișcărilor ochilor.

3.4.Testul cu acoperire în vederea departe

Scopul testului îl reprezintă sondarea tendințelor posturii binoculară în absența susținerii vederii simultană, în vedere departe.

Materiale folosite: izvor de lumina de mică dimensiune și ocluzor.

Mod de lucru: iluminare ambiantă normală. Se așează izvorul luminos la înalțimea ochilor în plan median și la 5 m de pacient.

Se cere pacientului să fixeze izvorul luminos simultan cu ambii ochi.

Optometristul acoperă un ochi fără să-l atingă cu un ocluzor și observă mișcările ochilor. În absența mișcării acoperă celălalt ochi pentru a verifica dacă ochiul este aliniat pe izvorul fixat.

3.5.Testul cu imagini persistente

Ochiul dominant privește o lampă fulger, cu aspect liniar. Celălalt ochi este acoperit, se aprinde fulgerul. Se acoperă apoi ochiul expus, se rotește lampa la 90° și se iluminează celălalt ochi. Rezultă două imagini care persistă. Subiectul privește un perete alb.Acesta trebuie să spună cum percepe cele două imagini. Dacă acestea se întretaie perfect, există fixare centrală și corespondenta retiniană normală. În caz de strabism, imaginile apar deplasate exterior, pentru exotropie și interior pentru esotropie.

Capitolul 4- Măsurarea deviației strabice-

4.1.Testul Brukner

În cadrul acestui test,se proiectează lumina oftalmoscopului de la o distanță de 1m,spre ambii ochi.În mod normal,se observă un reflex roșu simetric care indică fixație binoculară.În cazul în care reflexul este perceput mai strălucitor cu unul dintre ochi,este probabil să existe strabism.Testul este util în investigarea copiilor foarte mici.

Fig.4.1.Testul Bruckner [https://www.slideshare.net/seharasif1234/screening-34109910]

4.2.Testul Hirschberg

Pacientul fixează un reper la aproape. Se proiectează lumina unei lanterne, de la o distanță de 30 cm și urmărim reflexul cornean. Examinatorul trebuie sa fie poziționat chiar pe direcția luminii. În poziție primară și ortoforie reflexul cornean este simetric, la 0,5 mm nazal de centrul pupilei.

– descentrarea reflexului luminos cu 1 mm măsoară o deviație de 7 grade de sinoptofor sau 14 DP.

– când reflexul cade pe marginea pupilei, deviația este de 15 grade sau 30 DP

– la jumătatea distanței între marginea pupilei și limb, este de 30 grade sau 45 DP

–  pe limb, este de 45 grade sau 60 DP.

Testul este util în examinarea sugarilor și în aprecierea deviației la ochi ambliop.

Fig.4.2.Testul Hirschberg

4.3.Cover test

Reprezintă cea mai bună metodă de măsurare a deviației.

Testul se realizează cu și fără corecția subiectului,fixând la distanță și la aproape,în poziția compensatoare și cu capul drept.Se utilizează un ocluzor translucid.

Cu ajutorul testului se evaluează prezența ortoforiei, face diferența între heteroforie și heterotropie,  evidențiază direcția deviației, dacă deviația este unilaterală sau alternantă, constantă sau intermitentă, influența corecției optice asupra deviației, a acomodației și a poziției compensatorii a capului.

● Acoperit-Descoperit

Dacă suspectăm prezența strabismului se acoperă un ochi:

Dacă ochiul ne-acoperit nu se mișcă, se îndepărtează ocluzorul pentru a permite vederea binoculară și apoi se așează peste ochiul celălalt.

Dacă nu se obține nicio mișcare, nu există deviație, este ortoforie;

Dacă nu există deviație nici înainte nici după acoperire dar ochiul acoperit deviază  imediat după așezarea ocluzorului este strabism latent (heteroforia).

Dacă ochiul ne-acoperit se mișcă ca să preia fixația există strabism manifest (heterotropie).

Fig.4.3.Cover test

[https://www.slideshare.net/pardianto/strabismus-binocular-vision-3d-vision-and-visual-illusion]

● Măsurarea deviației cu ajutorul prismelor

4.4.Testul Krimsky (cu prisme)

Se procedează ca și în cazul testului Hirschberg, însă se așează o prismă în fața ochiului deviat, cu vârful în sensul deviației. Valoarea prismei se crește progresiv până când reflexul cornean devine central și pe ochiul deviat. Testul se aplică doar pentru fixația la aproape. Dacă un ochi are ambliopie mare, se plasează prisme succesive în fața ochiului fixator până când reflexul luminos devine central pe ochiul ambliop.

Fig.4.4.Testul Krimsky (cu prisme)

[ http://estrabismoparaestudiantes.blogspot.ro/2012/07/medicion-del-angulo-de-desviacion-al.html]

4.5.Cover Test cu prisme

Concomitent se așează o prismă în fața ochiului, cu vârful în sensul deviației (cu vârful spre nazal și baza spre temporal în esodeviații; cu vârful spre temporal și baza spre nazal în exodeviații) și un ocluzor în fața celuilalt ochi. Prisma va reduce deviația. Se mărește valoarea prismei până când se neutralizează deviația și obținem valoarea deviației în DP.

Fig.4.5.Cover test [http://www.aboutkidshealth.ca/En/HealthAZ/HealthandWellness/EyeandEarCare/Pages/eye- examination-for-your-child.aspx]

● Factori de eroare în aprecierea deviației:

– Pseudo-strabism- cea mai frecventă este pseudo-esotropia cauzată de o baza nasului mai lată( epicantus). Testul Hirschberg și cover-test sunt normale.

– Unghiul alfa – este format de axul vizual (linia care unește fovea cu obiectul privit) și axul optic al ochiului (linia care unește polul posterior geometric cu centrul geometric al corneei).

– Unghiul gamma– este format de axul vizual și axul de fixație (linia care unește obiectul privit și centrul de rotație al ochiului)

– Unghiul kappa  – este format între axul vizual  și axul pupilar sau anatomic (linia perpendiculară pe centrul pupilei).

Capitolul 5 -Tratamentul strabismului-

5.1.Generalități

În cazul depistării strabismului,începerea tratamentului este necesară câ mai rapid.În cazul copiilor,cu cât vârsta acestora este mai mică în momentul începerii tratamentului,cu atât șansele ca această afecțiune să poată fi corectată sunt mai mari.

Deși începerea unui tratament precoce este importantă pentru corectarea strabismului,trecerea timpului fără un tratament corespunzător este mult mai critică în cazul ambliopiei.

Tratamentul strabismului poate include :

● corecția cu sisteme optice;(fig.5.1)

● ocluzia ;(fig.5.2.)

● tratamentul medicamentos;

● exerciții ortoptice (fig.5.3.)

● tratamentul chirurgical(fig.5.4.)

Fig.5.1.Corecția cu sisteme optice

[http://webeye.ophth.uiowa.edu/eyeforum/cases/129- Accommodative-Esotropia.htm]

Fig.5.2.Ocluzia

[http://pereqodujexo.ga/3810101/7121209/cea77037ed-kak-pravilno-nakleit-okklyuder-rebenku-209cd5b831]

Fig.5.3.Exerciții ortoptice

[https://www.bouldervt.com/news-and-events/]

Fig.5.4.Tratament chirurgical

[http://axiseyeclinic.com/services.html]

5.1.Corecția cu sisteme optice

Există două moduri de corecție a strabismului prin purtarea ochelarului.Acesta poate fi :

-ochelar cu lentile sferice și cilindrice;

-ochelar cu lentile prismatice.

În primul caz,dioptriile sferice și cilindrice au rolul de a corecta viciile de refracție.

Nu corectează în mod direct strabismul,însă unele deviații strabice pot fi cauzate de viciile de refracție.

În cazul lentilelor prismatice, acestea sunt medii transparente mărginite de două suprafețe și care închid un unghi .Marginea mai groasă a lentilei prismatice formează baza lentilei. Orice rază de lumină care trece prin această lentilă este deviată spre baza. Partea opusă bazei se numește vârful prismei.

Direcția vârf – bază este direcția liniei de la vârf la bază, într-o secțiune principală. Secțiunea principală a unei lentile prismatice este acea sectiune care se află într-un perpendicular pe marginea de refracție și trece prin centrul optic.

Vârful este intersecția între secțiunea principală și marginea de refracție, fiind cea mai subțire parte a unei secțiuni principale.

Deviația razei de lumină în lentila prismatică, depinde de unghiul prismatic și de indicele de refracție n al sticlei din care este confecționată lentila.

Fig.5.5.Lentile prismatice

[https://www.aao.org/pediatric-center-detail/strabismus-accommodative-esotropia]

5.2.Ocluzia

Ocluzia este o metodă de tratare a diplopiei care rezultă din anomaliile binoculare. Există mai multe feluri de ocluzii conform schemei de mai jos. Există ocluzii parțiale folosite la tratamentul ambliopiilor reziduale, cu tendința de recidivă.

Fig.5.6.Ocluzori pentru terapia diplopiei

Ocluzia totală (pe toată durata orelor când copilul este treaz) este cea mai bună metodă pentru toate tipurile de ambliopie. Urmărirea se face la interval de 1 săptămână/an de vârstă. Este indicată când există strabism cu preferință de fixație. Unii autori recomandă ocluzia totală minus 1-2 ore pentru a evita ambliopizarea ochiului bun. Sub vârsta de 2 ani se recomandă ocluzie parțială de 3-6

ore/zi. Urmărirea se face după interval de 1 saptămână/număr de ani de vârstă (la o săptămână la copilul sub 1 an sau părinții sunt instruiți să anunțe schimbarea fixației).

Ocluzia parțială (între 2-6 ore/zi), 2-3 h/zi pentru ambliopia ușoară, 6 h/zi pentru medie sau severă, sau în amblipia strabică când fixația devine alternantă pentru a stabiliza rezultatul.

Ocluzia alternantă presupune ocluzia fiecărui ochi alternant cu scopul este de a preveni apariția ambliopiei la ochiul ocluzat. Dezavatajul este că prelungește perioada tratamentului prin ocluzie și este mai puțin folosită.

Fig.5.7.Ocluzia [http://solutions.3m.co.uk/wps/portal/3M/en_GB/eyeocclusion/opticlude/parents/occlusion-therapy/]

5.3.Exerciții ortoptice

Ortoptica este știința ce se ocupă cu evaluarea dar și antrenarea vederii binoculare,vedere ce implică funcționarea armonică a globilor oculari împreună și gradul de suprapunere a celor două imagini într-una singură (fuziune).Vederea binoculară normală presupune alinierea și coordonarea perfecta a celor doi ochi în toate direcțiile.Binocularitatea este important să fie atât obținută cât și menținută fără efort.

În anumite forme de strabism,mai ales cele discrete,atunci când există vedere binoculară dar nu este constantă ,deteriorându-se la oboseală,o alternativă de tratament este reprezentată de exercițiile ortoptice.Acestea au scopul de a corecta dezechilibrul muscular dintre cei doi ochi dar și de a antrena mușchii deficitari.În aceeași măsură,ortoptica consolidează percepția binoculară la nivel cerebral,creierul obligând mușchii să mențină o poziție paralelă a ochilor.

O afecțiune frecventă care răspunde corespunzător la exerciții (în anumite situații)este insuficiența de convergență. Ochii nu sunt aliniați când pacientul privește de aproape,astfel fiind afectate citirea și vederea de aproape la o distanță mică de 30 cm. O altă indicație pentru exercițiile ortoptice este afecțiunea numită exotropie intermitentă,când ocazional un ochi deviază spre exterior.Exercițiile ortoptice cresc controlul asupra poziției ochilor însă nu rezolvă problema în totalitate.Sunt eficiente în deviațiile mici,când vederea binoculară corectă este instabilă.În urmă intervenției chirurgicale,aceste exerciții au rolul de a consolida sau reeducă vederea binoculară în cazul copiilor.Exercitiile ortoptice se realizează cu ajutorul sinoptoforului (fig.5.8.).Acesta constă într-un joc de figurine colorate,care sunt adaptate vârstei și gradului de cooperare al pacientului.

O noutate în acest caz sunt exercițiile ortoptice computerizate,care se pot efectua la propriul calculator.

Exercițiile ortoptice sunt contraindicate în strabismele cu un unghi mare (în care nu există vedere binoculară)sau în orice alte situații în care fuziunea nu se poate realiza.Ele pot include vedere dublă sau pot compromite rezultatul postoperator dacă sunt aplicate în anumite situații,cum este strabismul convergent alternant (când ochii deviază spre interior).

Fig.5.8.Sinoptofor[http://soln-luch.ru/oborudovanie/lechebnoe-oborudovanie/sinoptofor/]

Exemplu de exercitii:

● tineti primul stilou( roșu) la o distanță de aproximativ 15 cm de nas.Priviți apoi al doilea stilou(negru)aflat la o distanță de 30 cm.În timp ce priviți cel mai apropiat stilou( roșu),stiloul negru se observă dublu.Urmărind stiloul negru,se observă ca cel rosu se percepe dublu.Asigurați-vă că puteți vedea această viziune dublă.Utilizând două stilouri de culori diferite, acest test vă permite să apreciați mai ușor ce stilou vedeți dublu.

● tineți cardul în apropierea nasului cu linia verticală și cu fața în afară. Unghiul de la capătul exterior se ridică ușor. Strângeți cardul foarte ușor pentru a-l menține rigid.Uită-te la punctul de la capăt, care ar trebui să fie unic.Rețineți că linia se dublează pentru a da un "V" cu capul în jos în timp ce priviți la fața locului. Ideea este să încercați să priviți la fiecare loc pe rând și să îl vedeți ca pe un singur loc. Dacă ochii vostri converg corect, punctul vizibil va fi văzut singular (dar nu neapărat clar), iar celelalte puncte și linii vor părea să formeze un X.Încearcă să-ți aduci ochii și, în cele din urmă, să vezi singură punctul apropiatAcest lucru trebuie făcut treptat. Odată ce ați atins punctul apropiat și îl puteți menține ca pe un singur loc veți observa că linia se află acum într-un model "V". Țineți fiecare loc timp de 20 de secunde și repetați de 4 ori.

(Andrew Martin Optometrist. 66 Boldmere Road)

Ortoptica pe computer înseamnă exerciții pe computer pentru creșterea vederii la unul sau ambii ochi, pentru aprofundarea stereopsisului, pentru menținerea vederii cu ambii ochi deodată, pentru focalizarea clară a imaginii și pentru întărirea convergenței. Este o terapie vizuală nouă care începe în cabinetul oftalmologic și continuă acasă. Avantajul terapiei computerizate este că beneficiază de protocoale standardizate (computerizate) de diagnostic și tratament. Programele sunt multiple: pentru dezvoltarea memoriei vizuale, pentru îmbunătățirea stereopsisului, a convergenței și compensarea foriilor, pentru dezambliopizare.

Fig.5.9.Ortoptica computerizată

[http://www.clinicaoftaprof.ro/servicii/consultatii/masuratori-ortoptica-computerizate/]

Anexa 1

-Consultația optometrică-

Măsurarea obiectivă a refracției oculare și a razelor de curbură a corneei cu

ajutorul autokeratorefractometrului

Examinarea polului anterior al ochiului cu ajutorul biomicroscopului

Testarea acuității vizuale

Monocular-Binocular

Testarea acuității vizuale binocular purtând corecția stabilită

Alegerea ramei din punct de vedere optic cât și din punct de vedere estetic

Rama aleasă de către pacient