Universitatea Din Craiova1 [610569]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERII
PROGRAMUL DE STUDII FINANȚE -BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific ,
Prof. Univ. Dr. Veronel Avram

Absolvent: [anonimizat], 2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERII
PROGRAMUL DE STUDII FINANȚE -BĂNCI

GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE

Conducător științific ,
Prof. Univ. Dr. Veronel Avram

Absolvent: [anonimizat], 2017

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 5

CAPITOLUL I BANCA ȘI RISCURILE BANCARE ………………………….. …………………….. 7
1.1. Prezentarea generală a bănc ii Transilvania ………………………….. ………………………….. .. 7
1.2. Tipologia riscurilor bancare ………………………….. ………………………….. ………………….. 13

CAPITOLUL II GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE 16 LA BANCA
TRANSILVANIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 16
2.1. Principalele riscuri bancare identificate la Banca Transilvania ………………………….. ….. 17
2.2. Gestiunea riscurilor banacare ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.3. Prevenirea și asigurarea riscurilor bancare ………………………….. ………………………….. …. 25

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 27

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29

4

Motto:

"Cel mai important lucru în afaceri este să cunoști riscul, pentru că doar
cunoscându -l poți să -ți iei măsurile de protecție necesare".

Bogdan Baltazar

5

INTRODUCERE

Motivația alegerii acestei teme reiese din nevoia unei analize atente a riscurilor în
sectorul bancar, datorită importanței deosebite pe care o au băncile în economie. Situația
economică actuală și criza financiară globală au scos în evidență numeroase probleme ale
practicilor curente legate de risc și au impus o re evaluare a tehnicilor și metodelor apli cate în
managementul riscurilor bancare.
Lucrarea prezintă nu numai aspectele tradiționale ale riscurilor bancare, ci și felul în
care, datorită crizei și even imentelor recente, managementul riscului devine deosebit de
important în depășirea situațiilor mai puțin previzibile .
În identificarea, analiza și gestionarea riscurilor specifice activităților bancare, câteva
piese importante din puzzele sunt reprezentate de modelele și tehnicile care abordează riscul
de credit , riscul de piață, riscul operațional și riscul de lichiditate, o atenție deosebită
acordându -se comportamentului acestora în perioadă de criză economică .
În ceea ce privește metodologia de cercetare, aceasta s -a concentrat pe analiza
riscurilor bancar e și a potențialelor efecte pe care aceste riscuri le au asupra sistemului
bancar. Pe parcursul acestei lucrări se întâlnesc aspecte teoretice și practice, analize
cantitative și calitative, toate având scopul de a identifica, analiza și controla ri scurile
bancare și nu în ultimul rând, de a gestiona riscul în perioadă de criză financiară.
Riscul, poate fi definit, ca un eveniment posibil, previzibil sau imprevizibil care
generează profituri sau pierderi materiale.
Din ace astă definiție, reiese fap tul că, riscul nu trebuie să ne apară doar ca un eveniment
negativ, pentru că el poate aduce și oportunități extraordinare pentru cei care știu să -l evalueze
și să-l gestioneze. De altfel, în Ghidul propus de ”The Economist Books ”, se spune că:
„pentru ris curile asumate , investitorii obțin un câștig” iar, în general „ cu cât riscul este mai
mare, cu atât mai substanțiale vor fi câștigurile”.
Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operațiunile lor
curente și nu doar riscurile s pecifice activității bancare clasice. Ca agenți care operează pe
diverse piețe financiare, băncile se confruntă și cu riscuri ce nu le sunt specifice (ex : riscul
valutar), dar pe care trebuie să le gestioneze .
Strategiile băncilor trebuie să aibă la bază p olitici de prevenire și diminuare a riscurilor
bancare și implicit a pierderilor. Realizarea obiectivelor și a strategiilor băncii depinde în
mare măsură de structurile organizatorice existente la nivelul băncii. Riscul nu trebuie
neapărat evitat , ci în pr imul rând identificat și evaluat cu scopul transformării posibilelor
rezultate negative în oportunități .
În concluzie, deoarec e riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea
lor adecvată poate stabiliza veniturile în timp, având rolul unui amortizor de șoc. În același
timp, consolidarea valorii acț iunilor bancare se poate realiz a doar printr -o comunicare reală cu
piețele financiare ș i implementarea unor programe adecvate de gestiun e a riscurilor bancare.

6
Toate băncile și instituțiile f inanciare trebuie să -și îmbunătățească înțelegerea ș i practica
gestiun ii riscurilor bancare pentru a -și putea gestiona cu succe s diferite game de produse.
Băncile pot gestiona cu succes riscurile banca re dacă recunosc rolul strateg ic al
gestiunii riscuri lor, dacă folosesc paradicma de analiza și gestiune în vederea creșterii
eficienței, dacă adoptă mă suri precise de ad aptare a performanței la risc și, bine -nțeles, dacă
vor crea mecanisme de raportare a perf ormanței în funcț ie de risc, pentru a se asigura că
investitorii înț eleg impactul gestiunii riscului asupra valorii firmei bancare .

7

CAPITOLUL I BANCA ȘI RISCURILE BANCARE

1.1. Prezentarea generală a băncii Transilvania

Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Între prinzători din România. Banca se
clasează pe a doua poziție în topul băncilor din România, în funcție de active. Misiunea băncii
Transilvania este aceea de a sprijinii dezvoltarea mediului de afaceri, prin produse și servicii
inovatoare, oferite cu profesi onalism.
Povestea de succes a băncii a început î n Clu j-Napoca, în 1994, din iniț iativa unor
oameni de afaceri din Cluj. Idee a a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj .
Spiritul a ntreprenorial al fondatorilor să i a determinat consolidarea poz iției Băncii
Transilvania, într -o primă etapă, î n Cluj ș i, ulterior, la nivel regional și național .
Banca și -a orientat la î nceput activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în
scurt timp aceasta a început să se dedice ș i domeniului retail .
În anul 1997 Banca Trans ilvania a devenit prima instituț ie bancară din Romania, care
a fost cotată la Bursa de Valori București, ceea ce a însemnat recunoașterea valorii sale pe
piață și a transparenței acțiunilor bă ncii.
Functionarea Bancii Transilvani a se face in conformitate cu temeiul Legii socie tatilor
comerciale nr. 31/1990, cu modificarile ulterioare, si in temeiul Ordonantei de Urgenta nr.
99/2006 cu privire la institutiile de c redit si adecvarea capitalului, cu modificarile ulterioare .
Potrivit articolului 6 din Actul Constitutiv, obiectele de activitate ale bancii pot fi rezumate ca
fiind desfasurarea de activitati bancare.
Incepand cu anul 2002, Banca Transilvania are un management modern, cu un know –
how intern ațional, care a imprimat băncii un stil diferit, caracterizat prin deschidere si
flexibilitate. Un alt moment important pentru bancă a fost anul 2003, când s -a schimbat
identitatea de corporație, conform noii sale misiuni.
Re-branding -ul a insemnat modifi carea logo -ului băncii, precum și implementarea
unui concept nou, standard, privind unitățile sale.
Banca Transilvania este azi una din tre cele mai importante instituții financiar –
bancare din România (aflată î n top 10 ), dar ș i una dintre cele mai atract ive companii listate la
Bursa de Valori Bucureș ti.
O prioritate a activității sale este perfecționarea continua a serviciilor și a angajaților,
astfel încâ t, calitatea să fie cea care face diferența. Cu o cota de piața de 4%, BT este un

8
jucător activ pe p iață, deve nind, datorita accelerării implementării stategiei de creștere, o
bancă recunoscută la nivel național.
În plus, BT înseamnă un grup financiar puternic, Grupul Financia r BANCA
TRANSILVANIA, care oferă pieț ei servicii integrate (banking, asi gurări, administarea
investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing și tranzacț ii mobiliare ) prin intermediul
subsidiarelor sale:
 BT Asigură ri,
 BT Asset Management S.A.I. S.A.,
 BT Direct,
 BT Leasing,
 BT Securities.
În toate acțiunile sale, BT are suportu l Băncii Europene pentru Reconstrucție ș i
Dezvoltare (BERD), care este acționarul său semnificativ.
Banca Transilvania este structurată pe 3 linii de afaceri:
 retail,
 IMM,
 corporate.
Astfel, banca și -a format echipe specializate și un portofoliu complex de produse și
servicii, pentru a susține dezvoltarea acestor 3 direcții.
BT are peste 750.000 de clienț i, dintre care aproximativ 100.000 sunt perso ane
juridice. Banca este prezenta î n toate centrele ec onomice importante din România, deținând
peste 285 de sucursale și agenții. Creșterea numărului de unităț i a avut un ritm foarte
accentuat, mai ales în ultimii doi ani, câ nd au fost des chise aproximativ 150 de entități
operaț ionale .
Întreaga rețea teritorială însemnă pentru bancă o importantă carte de vizită și, bine –
nțeles, dovada angajamentului să u de a veni to t mai aproape de clienț i.
Banca Transilvania beneficiază de un sistem informatic per formant, centralizat, care
oferă clienț ilor, ca princip al avantaj, posibilitatea accesă rii contului curent din orica re unitate
din țara. Banca Transilvania are acum si trei sub -brand -uri:
 BT Caf™,
 BT Golf Cup,
 Academia BT.
Dintre acestea, proiectul care s -a bucurat de cel mai mare succes est e BT Caf™, prima
cafenea bancară din România. Banca deține doua astfel de loc ații – în București, respectiv
Constanț a, iar extinderea acestui concept î n cateva dintre cele mai importante orașe din țară va
continua.
Echipa Băncii Transilvania este formată din peste 4.000 de angajați care împărtășesc
cultura organizațională ș i valor ile BT, e forturile lor fiind canalizate în jurul aceluiaș i obiectiv:
calitatea muncii lor, pentru mulțumirea clienților.
În cei 23 de ani de activitate, B anca Transilvania a demostrat că, prin sprijinul
acționarilor și prin planurile ambiț ioase dezvolt ate, a devenit o banca puternică, deschisă,
flexibilă ș i modern ă.
Banca Transilvania S.A. s -a înființat în România, fiind înmatriculată la Registrul
Comerțului cu nr. J12/4155/1993, iar codul de înregistrare fiscală este 5022670. Este o
societate publică pe a cțiuni ce are sediul social în orașul Cluj -Napoca, județul Cluj pe strada
G. Barițiu, nr. 8.
Obiectele de activitate ale Băncii Transilvania se rezumă la desfășurarea de activități
bancare, așa cum este prevăzut și în articolul 6 din Actul Constitutiv.
În ceea ce privește controlul intern pentru gestionarea riscurilor atribuite proceselor de
raportare financiară ce are drept scop furnizarea de informații relevante, credibile și complete
la structurile desemnate să se implice în adoptarea deciziilor în c adrul Băncii Transilvania se

9
face cu ajutorul sistemului de identificare, monitorizare, control, evaluare și raportare a
riscurilor.
Acest sistem a fost dezvoltat și în scopul asigurării conformității cu normele legale de
raportare financiară precum și cu politicile și procedurile interne privind activitățile bancare.
Nivelele organizatorice de bază ale Băncii Transilvania sunt: structura de conducere și
structura de execuție (centrala și unitățile operative). Structura de conducere include organele
cu fun cție de supraveghere, cât și organele cu funcție de conducere precum: Consiliul de
Administrație, Comitetul de Audit care asigură asistența Consiliului de Administrație în
realizarea atribuțiilor pe linia auditului intern și Comitetul Conducătorilor care p oate mandata
sarcini/responsabilități către comitetele specifice pe activități.
Structura de execuție cuprinde Centrala, organizată la rândul ei pe Direcții, Divizii,
Departamente, cât și Rețeaua teritoriala a unităților operative.
Banca Transilvania este o societate de tip SA, care folosește sistemul unitar de
administrare. Conducerea strategică a băncii este asigurată de către Adunarea Generală a
Acționarilor (AGA) care deleagă această atribuție către Consiliul de Administrație (CA).
Consiliul de Admini strație exercită funcția de supraveghere și răspunde pentru modul
în care sunt transpuse în practică hotărârile AGA, fiind de asemenea responsabil cu
îndrumarea, coordonarea, supravegherea și controlarea activității băncii.
Funcția de conducere este exerc itată de conducătorii băncii organizați în Comitetul
Conducătorilor, din care fac parte Directorul General și Directorii Generali Adjuncți care
îndeplinesc calitatea de organe unipersonale de conducere.
Prin activitatea lor de conducere și îndrumare, asig ură conexiunea necesară între
conducerea administrativă și conducerea executivă în vederea realizării Planurilor strategice
aprobate de Consiliul de Administrație. Gestionarea și administrarea fluxurilor aferente
activităților curente la nivelul retelei te ritoriale este asigurată de Consiliul de Conducere al
sucursalei format din: Directorul Coordonator/Directorul Sucursalei/Directorul Regional
(pentru problemele sucursalelor arondate), Directorul de Operațiuni și Directorul Adjunct .
Adunarea Generală a Acț ionarilor este cea care încredințează administrația Băncii
Transilvania unui Consiliu de Administrație ce este ales pentru un mandat a cărui durată este
de 4 ani și este compus din 7 administratori, care la rândul lor sunt aleși de către acționari în
cadru l AGA.
Alegerea este făcută fie cu ocazia expirării mandatului, fie punctual, în situația în care
apar unul sau mai multe posturi vacante.
Organul cu funcție de supraveghere și anume Consiliul de Administrație, este în
conformitate cu prevederile regleme ntărilor specifice emise de către BNR.
Consiliul de Administrație al Băncii Transilvania este structurat astfel:
 Președintele Consiliului de Administrație al băncii;
 Vicepreședintele Consiliului de Administrație;
 5 membri.
În prezent, Banca Transilvani a are un singur acționar semnificativ și anume Banca
Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) acționar ce are, în conformitate cu
prevederile Actului Constitutiv, dreptul să nominalizeze și să mențină unul dintre cei 7
membri ai Consiliului de Admin istrație.
Noii membri ai Consiliului de Administrație, ulterior aprobării acționarilor în cadrul
AGA, trebuie să obțină aprobarea prealabilă din partea Băncii Naționale a României înainte
de începerea efectivă a exercitării mandatului.
Consiliul de Admi nistrație se informează și intervine după necesități pe orice cale și în
orice moment din orice sector de activitate și la orice nivel ierarhic asupra problemelor pe
care le considera de interes pentru buna funcționare a băncii.
Consiliul de Administrație exercită funcția de supraveghere și răspunde pentru modul
în care sunt transpuse în practică hotărârile AGA, fiind de asemenea responsabil cu
îndrumarea, coordonarea, supravegherea și controlarea activității băncii.

10
Atribuț iile Consiliului de Administra ție sunt urmatoarele:
 acesta urmărește să se realizeze strategia, precum, și obiectivele prevăzute în
declarația de politici ce a fost adoptată de Adunarea Generală a Acționarilor, respectiv planul
strategic adoptat pe termen mediu;
 ea aprobă și revizuieș te cel puțin o dată pe an strategii -le generale, precum și
politicile privitoare la activitatea băncii;
 să adopte proiectul pentru planul de activitate cât și pentru cel al bugetului de
venituri și cheltuieli, programul de investiții, contul de profit și pierdere și să întocmească
raportul asupra activității băncii, ce vor fi prezentate spre aprobare, Adunării Generale;
 va întocmi propuneri ce le va prezinta spre aprobare Adunării Generale pentru felul
despre cum se va face distribuirea profitului net;
 să aprobe Regulamentul de Organizare și Administrare, Codul de etică și conduită
cât și schemele de organizare, numărul de salariați cu retribuția și stimularea suplimentară a
acestora;
 să aprobe expunerile individuale pentru persoanele aflată în relații speciale cu
banca, dar în limitele stabilite de către Consiliul de Administrație;
 să evalueze adecvarea capitalului la riscuri prin repartizarea de capital într -un mod
adecvat riscurilor asumate atât pentru instituția de credit cât și pentru societățil e subsidiare.
Consiliul de Administrație este cel care deleagă către Comitetul de remunerare
aprobarea Politicii de remunerare a personalului Băncii Transilvania.
Consiliul de Administrație poate exercita atribuțiile specifice prin comitete compuse
din 2-3 membri pe baza mandatării și cu respectarea cerințelor legale aplicabile. Comitetele
înființate la nivelul CA sunt: Comitetul de Audit si Comitetul de Remunerare.
Organizarea și funcționare Comitetelor sunt stabilite de Regulamentul de Organizare și
Administrare a Băncii Transilvania, cât și de alte reglementări interne.
Intrunirea Consiliul de Administratie se face cel putin o data pe luna sau ori de cate ori
este nevoie fiind necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor care -l
compu n.
În vederea implementării unui sistem de control intern eficace și cuprinzător pentru
toate domeniile de activitate, Banca Transilvania are organizate trei funcții fundamentale ale
sistemului de control intern:
 funcția de administrare a riscurilor,
 funcția de conformitate,
 funcția de audit intern.
Funcțiile sistemului de control intern sunt independente de liniile de activitate pe care
acestea le monitorizează și controlează.
Funcția de administrare a riscului are în componență funcția de control al riscurilor pe
fiecare linie de activitate.
Funcția de conformitate a băncii asistă organele cu funcție de conducere prin oferirea
de consultanță referitoare la conformitatea activității desfășurate cu prevederile cadrului de
reglementare, ale normelor și standardelor proprii, precum și ale codurilor de conduită
stabilite de piețe.
Banca Transilvania dispune de asemenea de o funcție de audit intern independentă si
permanentă care are drept obiectiv asigurarea că politicile și procesele băncii sunt respecta te
în cadrul tuturor activităților și structurilor.
Rezultatele activității curente a Băncii Transilvania , la sfârșitul anului 2016:
 Profitul net al Băncii Transilvania este de 1.233 milioane lei, iar cel al Grupului
Financiar Banca Transilvania este de 1.282 milioane lei.
 Ritmul de creștere al veniturilor din comisioane oper aționale: 11,4%.
 Eficiența operațională BT confirmă trendul înregistrat în anul 2016, raportul
cost/venit fiind de 41%. Dacă excludem efectul tranzacției Visa Europe, care se ridică la 185
milioane lei, valoarea indicatorului cost/venit rămâne la o valoare confortabilă, de 44%.

11
 Banca Transilvania a acordat clienților IMM aproape 18.000 credite noi în cursul
anului 2016.
 În perioada ianuarie – decembrie 2016, la nivel brut, înainte de înregistrarea
scoaterilor în afara bilanțului, creditele BT au crescut cu 10,3%, balansat pe toate liniile de
afaceri .
 Raportul credite/depozite este de 70% l a sfârșitul anului 2016.
 Banca Transilvania are, la 31 decembrie 2016, un portofoliu de 2,82 milioane
carduri, care a generat tranzacții cu aproape 25% mai mari față de perioada similară a anului
precedent. Cota de piață a băncii privind volumul tranzacțiilor cu carduri este de aproape
20%. Prin programul de loialitate STAR, Banca Transilvania are un portofoliu de 329.000 de
carduri de credit.

Alte informații financiare:

 BT a înregistrat la 31 decembrie 2016 cheltuieli nete cu ajustări de depreciere și
provizioane de 654,2 milioane lei (incluzând impactul scoaterii în afara bilanțului a 1.995
milioane lei); cea mai mare parte a provizioanelor înregistrate ca și cheltuială pe parcursul
anului 2016 sunt preponderent afere nte operațiunii de creștere a calității activelor și continuă
abordarea prudentă a băncii în ceea ce privește gestionarea riscului de credit.
 Creditele neperformante, cu restanțe mai mari de 90 de zile, rep rezintă 4,62% din
totalul portofoliului de credite al BT, o îmbunătățire semnificativă față de 9,75%, la sfârșitul
anului 2015, iar NPE conform EBA este de 9,84% la decembrie 2016.
 Acoperirea creditelor ne performante cu provizioane aferente și garanții ipotecare
este în continuare la un nivel confortabil, de 117.47%, în conformitate cu apetitul de risc al
băncii.
 Solvabilitatea BT, luând în considerare profitul pe anul 2016 este de 18,52% (fără
profit este de 15,69%).
 Creanța de impozit amânat a crescut în decembrie 2016 față de raportarea lunii
iunie 2016 ( 324.775 mii lei) . Creșterea se datorează în cea mai mare parte faptului că în
2016 a fost recunoscută creanța de impozit amânat aferentă câștigului din achiziția Volksbank
România, luând în considerare toate condițiile existente din punct de vedere legislativ.
Ponderea cea mai mare din suma menționată reprezintă creanța din impozit amânat aferentă
câștigului din achiziție.

Bilanț contabil
30-Jun-2016 30-Sep-2016 31-Dec-2016
Imobiliz ări necorporale 77,995,000 82,278,000 93,748,000
Imobiliz ări corporale 504,857,000 531,661,000 558,864,000
Casa, disponibilitati la banci centrale 5,096,741,000 – 5,293,660,000
Active fin. pe termen scurt 13,525,777,725 – 15,120,523,651
Efecte publice și alte t itluri acceptate pentru
refinanțare la bă ncile centrale – – –
Crean țe asupra instituț iilor de cre dit – – 2,563,815,000
Creanț e asupra clientelei 25,485,186 26,474,819,000 27,232,943,000
Obligațiuni ș i alte titluri cu venit fix – – –
Acțiuni ș i alte titluri cu venit variabil – 12,742,832,000 –
Participaț ii – – –

12
Parti cipații în cadrul societăț ilor comerciale
legate – – –
Capital subscris nevarsat – – –
Cheltuieli înregistrate în avans ș i venituri
angajate – – –
Alte active 372,937,000 382,070,000 431,829,000
Total Activ 47,891,170,994 48,321,019,000 51,769,601,691
Datorii privind instituț iile de credit 1,913,069,000 577,327,000 2,552,174,000
Datorii privind clientela 38,926,528,000 39,207,448,000 41,681,475,000
Din care depozite – – 41,681,475,000
Datorii constituite prin titluri – – –
Alte pasive – – 623,115,000
Venituri înregistrate în a vans ș i datorii
angajate – – –
Datorii subordonate 412,998,000 – 424,111,000
Provizioane pentru Riscuri ș i Cheltuieli 697,046,000 695,427,000 514,582,000
Capitaluri proprii -total 5,301,044,387 5,782,390,000 5,984,088,588
Total Pasiv 48,142,682,000 – 51,952,448,000

Contul de profit si pierderi

30-Jun-2016 30-Sep-2016 31-Dec-2016
Rezultatul curent – – –
Rezultatul activității curente după impozitare – – –
Rezultatul extraordinar – – –
Rezultatul activităț ii extraord inare după impozitare – – –
Rezultatul Brut 538,297,817 821,929,000 999,123,050
Venituri Totale – – –
Cheltuieli Totale – – –
Impozit pe profit 84,019,000 -124,028,000 217,317,000
Rezultat Net 458,256,092 697,901,000 1,228,440,317

13
1.2. Tipologia riscurilor bancare

Există o multitudine de operații și proceduri ce pot genera risc bancar. Din această
cauză, în ceea ce privește domeniul financiar riscul trebuie privit o multitudine de riscuri, cu
alte cuvinte ca un conglomerat sau complex de riscuri, care, de cele mai multe or i, sunt
interdependente, prin faptul că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera
și alte riscuri pintr -un efect de DOMINO. Drept urmare aceste operații și proceduri generează
în permanență expunerea la risc.
Riscul poate să fie de două feluri și anume:
 previzibil, se întâmplă adesea atunci când factorii care ar genera pierderi pot să fie
anticipați;
 neprevizibil, când apar situații hazardate.
Că agenți economici care operează pe diferite piețe financiare, băncile ajung să se
confrunte și cu riscuri care nu le sunt specifice în mod obișnuit, dar pe care sunt nevoite să le
gestioneze.
Riscul poate să aibă un impact semnificativ asupra valorii unei bănci sau a unei
instituții financiare, cu un impact în șine cât și cu un impact indus ce e ste cauzat de efectele
asupra partenerilor, personalului, clientelei și chiar asupra autorității bancare.
Este cunoscut faptul că succesul în afaceri depinde și de asumarea unor riscuri
calculate. Fără să se asume un element de risc, profitul realizat poa te fi destul de scăzut.
Asumându -se mai multe riscuri, cresc și șansele obținerii unui profit mai mare.
Însă, pentru un bancher acest lucru reprezintă analizarea posibilităților de investiții pe
piețele financiare ce poate să aducă profit atât clienților cât și acționarilor băncii dar, totodată,
riscul să fie redus la un nivel acceptabil. Este o chestiune care ține de un management bancar
eficient.
Putem spune despre riscul bancar că este o componentă importantă a managementului
bancar, dar și a strategi ei unei bănci, iar în conformitate cu strategia ce a fost adoptată,
obiectivul principal al băncii este să obțină profituri la nivelul scontat.
Realizarea acestui obiectiv presupune existența anumitor condiții de incertitudine, cu
alte cuvinte, asumarea u nui risc.
În aceste condiții, banca urmărește maximizarea profitului menținând riscul la un nivel
acceptabil. Banca poate accepta numai expuneri la risc ce sunt profitabile și nu își asumă nici
un risc individual sau cumulat ce nu poate să fie măsurat sau ale cărui consecințe ar putea
aduce prejudicii băncii sau să îi afecteze poziției acesteia pe piață.
Riscul bancar este considerat deopotrivă cauză și efect adică el se poate determina prin
producere de consecințe neprevăzute dar, totodată, poate să fie declanșat ca urmare a apariției
unor fenomene cunoscute și necunoscute.
Definiția lingvistică spune că, riscul reprezintă probabilitatea de producere a unui
eveniment cu consecințe adverse pentru subiect. În acest context, expunerea la risc se înțelege
ca fiind valoarea actuală a tuturor pierderilor ori cheltuielilor suplimentare ce le suportă
instituția financiară în cauză. Din această se rezultă că expunerea la risc poate fi de două
feluri:
a) efectivă ;
b) potențială .

Ca orice altă întreprindere, bancă este confruntată cu anumite riscuri, unele specifice
iar altele comune tuturor agenților economici. Clasificarea acestora conduce la stabilirea
distincției dintre riscurile generale și riscurile specifice băncii.
Banca este o întreprindere și este astfel pasib ilă de a se confrunta cu riscurile proprii
oricărei întreprinderi .

14
În categoria riscurilor generale se includ :
o riscurile comerciale (riscul client/produs, riscul de piață, riscul de imagine
comercială);
o riscurile aferente bunurilor și persoanelor (risc ul accidentelor, riscul de delict);
o riscurile operaționale și tehnice (riscul asupra tratamentului operațiunilor, riscul
asupra sistemului legat de telecomunicații);
o riscurile de gestiune internă (riscul reglementărilor, riscul deontologic, riscul
strategic, riscul de insuficiență funcțională, riscul asupra gestiunii personalului,
riscul de dependență tehnologică, riscul de comunicații).
Banca funcționează ca un intermediar specific în procesul circulației capitalului și se
angajează î n riscurile bancare clasice aferente parteneriatului . Riscurile specifice băncilor
cuprind:
 riscurile financiare (riscul de rată a dobânzii, riscul de lichiditate, riscul asupra
titlurilor cu venit variabil);
 riscurile de semnătura (riscul clientelei, ri scul interbancar, riscul de țara).
Clasificarea riscurilor bancare în funcție de expunerea la risc
Expunerea la risc a unei instituții financiare poate fi privită ca o expunere inerentă
(pură) cât și ca una suplimentară sau obiectivă.
În acest contex t riscurile pure sunt riscurile a căror expunere este generată de activități
și procese bancare cu potențial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi, cum ar
fi fraudele în efectuarea unor plăți sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite
de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă.
Riscurile pure se pot împarți în:
riscuri fizice;
riscuri financiare;
riscuri criminale ș i frauduloase;
riscuri de ră spundere.

Clasificarea riscurilor bancare în funcție de caracteristica bancară
Al doilea criteriu de clasificare a riscurilor bancare are la bază gama de operații
bancare ce pot genera riscuri și forma acestor riscuri.
Principalele riscuri asumate de o bancă în desfășurarea operațiunilor proprii sunt:
riscurile financiare asumate în gestiunea bilanțului;
riscurile de prestare caracteristice sferei serviciilor bancare;
riscurile ambientale care sunt generate de operarea băncii într -un mediu
concurențial strict reglementat de autoritatea bancară și într -un spațiu
economic caracterizat de propria sa dinamică.

Clasificarea riscurilor bancare în funcție de caracteristica bancară
Clasificarea riscurilor în funcție de alocarea lor în cadrul sistemului financiar
Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile și ned iversificabile.
Riscurile diversificabile sunt riscurile care ajung să fie nesemnificative ca expunere
atunci când sunt combinate mai multe poziții ( bilanțiere) pentru ca legea numerelor mari să
fie activată.
Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere
chiar și după ce toate posibilitățile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.
Fiecare tip de operațiune efectuată precum și ansamblul activității bancare cauzează
expunerea la risc. Astfel se delimiteaz ă strict expunerea pură la risc și expunerea
suplimentară. De aici rezultă că riscurile sunt de două tipuri:
– riscuri pure;
– riscuri lucrative.

15
a) Riscurile pure apar din desfășurarea activității bancare curente, din fiecare zi. La
rândul lor, riscurile pure pot fi de mai multe feluri:
 riscuri fizice – manifestă ca avarieri sau distrugeri ale clădirilor, mașinilor,
accidente ori distrugeri ale mijloacelor de telecomunicații .
 riscuri financiare – fi generate de pierderi de date, documente, distrugeri de a rhive,
etc.
 riscuri criminale și frauduloase – cauzate de utilizarea frauduloasă a mijloacelor
de plată, întocmirea dosarelor de credit în baza unor documente false, deturnări de fonduri,
existența unor bancnote false, tâlharii, s.a.
 riscuri de raspundere – presupun nerespectarea actelor normative aflate în
vigoare, a normelor și a circularelor băncii, erori de gestiune a conturilor, erori de ordin
bursier, acordări abuzive de credite, greșeli de consultanță).
b) Riscurile lucrative sau speculative – apar, de regulă, ca urmare a derulării unor
operațiuni prin care se încearcă obținerea unui profit suplimentar. Aceste operații pot fi
generatoare și cheltuieli suplimentare cauzând astfel pierderi. Cheltuielile suplimentare pot să
rezulte din credite nerambur sate la scadență, pierderi din portofoliul de titluri sau dintr -o
structură defectuoasă a activelor băncii.
În forma sa extremă, riscul creditului cauzează băncii pierderi prin falimentul
debitorului, situație în care pierderile devin irecuperabile. Falime ntul unui client este cauzat
de degradarea în timp a situației financiare a acestuia.
Riscul de creditare poate fi gestionat la nivel global prin reguli și acțiuni ce vizează
întreg portofoliu de credite, sau la nivel individual, prin luarea de măsuri de către bancă, în
cazul fiecărui solicitant de credit.
Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare, iar din acest punct de
vedere, orice credit comportă riscul ca aceste încasări să nu se realizeze deloc sau sa se
realizeze doar parțial.
Acest risc mai poartă denumirea și de risc de insolvabilitate a debitorului. Gestionarea
adecvată a acestui risc este imperios necesară în activitatea bancară deoarece principală
operațiune efectuată de către bănci constă în acordarea de credite în condi ții de reducere la
maxim a expunerii la riscuri și asigurare a unei profitabilități corespunzătoare riscului asumat.

16

CAPITOLUL II

GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE
LA BANCA TRANSILVANIA

În acest capitol va fi prezentat scopul acestei lucrări și anume identificarea, analiză,
monitorizarea și, mai ales, controlul riscurilor din instituția de credit aflată în analiză și anume
Bancă Transilvania.
Este cunoscut faptul că instituțiile bancare sunt expuse unor riscuri diversificate și din
această c auza este acordată o atenție deosebită către organele de supraveghere și reglementare
bancară alături și de instrumentele și metodele folosite în gestionarea crizelor bancare.
În teorie criza bancară poate fi cauzată de un fenomen numit și "fuga la bancă" . Acest
fenomen presupune că cei mai mulți clienți ai băncilor au hotărât, brusc, să facă retrageri
masive de capital din conturile pe care aceștia le dețin la bancă respectivă.
O bancă realizează împrumuturi cu ajutorul capitalurilor atrase de la deponen ți, iar
dacă acești deponenți hotărăsc să își retragă banii depuși în același moment este clar că va fi
dificil pentru banca respectivă să găsească fondurile necesare pentru plată tuturor clienților ei.
Prin urmare fenomenul de "fugă" este capabil să lase o bancă insolvență lucru ce ar
cauza pierderea depozitelor clienților.
Dacă avem de aface cu o înmulțire a "fugilor la bancă" atunci ne confruntăm cu o
"criză bancară semnificativă" ori cu o "panică bancară".
Cele mai cunoscute exemple de fugă de la ban că au inclus "Marea Depresiune" sau
fugă de la Northern Rock în anul 2007.
Valoarea acțiunilor Northern Rock, fiind a cincea cea mai mare companie de creditare
din Marea Britanie, scăzuse cu 33% moment în care clienții s -au grăbit să își retragă
investiți ile.
Această panică fusese generată de anunțul prin care banca ar fi obținut un împrumut de
urgență din partea Băncii Angliei.
În ciuda asigurărilor oferite , cum că bancă e solidă, mii de clienți ai băncii s -au grăbit
să își retragă o parte din economii , ba chiar să își lichideze conturile. Northern Rock nu
excluse -se posibilitatea de vindere a instituției bancare, a cărei redresare părea imposibilă fără
un ajutor.
Cu toate acestea Northern Rock a depășit această criză, ba chiar mai mult, dacă cu
doar c âteva luni în urmă aceasta era la coada clasamentului sistemului bancar britanic,
Northern Rock reușește să recâștige încrederea deponenților.
Dar motivul pentru care Northern Rock se confruntă cu o situație diametral opusă față
de cea de la începutul anu lui se datora faptului că statul britanic, după naționalizarea băncii, a
stabilit un procent de 1,5% privind ponderea pe care Northern Rock să o aibă din totalul
depozitelor din Marea Britanie, nivel ce a fost și atins.
Totodată, Guvernul britanic, a adus asigurări că va garanta toate depozitele, dar cu
condiția ca acestea să nu depășească valoarea procentului de 1,5% ce îl stabilise anterior.

17
Acest lucru a făcut ca britanici să își recapete încrederea în bancă și chiar mai mult,
consideră că Northern Rock este cel mai bun loc de păstrat banii.
Din punct de vedere statistic s -a observat că majoritatea crizelor bancare apar, de
obicei, după perioade în care au fost acordate împrumuturi riscante din care a rezultat
incapacitatea de plată a împrumuturilor ac ordate.

2.1. Principalele riscuri bancare identificate la Banca Transilvania

Banca Transilvania este expusă la urmatoarele categori de risc:
1. risc de creditare
2. risc de lichidare;
3. risc operaț ional;
4. risc de piață ;
5. risc de rată a dobânzii din activități î n afara portofoliului de tranzacț ionare;
6. risc reputaț ional;
7. risc strategic;
8. risc de conformitate;

Risc de creditare
Riscul de creditare sau de credit este combătut prin cadrul administrării acestui risc ce
se actualizează și îmbunătățește periodic, acesta fi ind creeat pentru a putea acoperii toate
expunerile de credit din activitatea bancară.
Cadrul administrării riscului de creditare cuprinde următoarele componente :
 metodologie de acordare a creditelor prin intermediul căreia este asigurat un
portofoliu de credite "sănătos";
 sistem de rating al contrapartidei individuale;
 sistem de evaluare a riscurilor pentru produse noi de credite sau schimbări
majore apărute pentru unele produse deja existente;
 management activ al portofoliului de credite;
 limite de concentrare pe client ori grup de client;
 metodologie de stabilire a prețurilor în funcție de risc;
 metodologie de monitorizare sau revizie a creditelor post acordate;
 metodologie de provizionare aferentă riscului de credit;
 metodologie de calcul a aj ustărilor prudențiale de valoare;
 metodologie de depistare timpurie a creșterilor reale sau potențiale ale riscului
de credit prin care se transmit, din timp, avertismente;
 metodologie de determinare și gestionare a activelor problemă;
 mecanism proactiv de administrare a riscului de fraudă;
 îmbunătățirea continuă a proceselor de colectare a creditelor restante;

Risc de lichidare
Profilul riscului de lichidare, în cadrul instituției de creditare aflată în analiză, pentru
anul 2016 s -a prezentat ca fiind “mediu -scăzut”. Acest lucru s -a datorat corelației structural

18
corespunzătoare a activelor și pasivelor băncii. Vorbim ici despre mixul de instrumente de
valorificare a excedentelor temporale de lichidități, cât și de ponderea resurselor atrase de la
clien t în totalul resurselor atrase.
Banca Transilvania gestionează lichiditatea la nivel centralizat, iar în stabilirea
tipurilor de instrumente folosite de trezorerie pentru a fi valorificate excedentele temporare de
lichiditate se ține cont de următoarele d ouă principii fundamentale și anume posibilitatea
lichidării rapide, fără a fi afectat randamentul inițial al investiției și, respectiv, profitabilitatea
acestora.
Bancă Transilvania urmărește permanent să atragă lichidități prin operațiunile de
trezoreri e, finanțări externe, piețe de capital, etc. pentru a putea fi capabilă să gestioneze riscul
de lichiditate.
Bancă a înregistrat, în decursul anului 2016, rating 1 pentru nivelele indicatorilor de
lichiditate și astfel a reușit să demonstreze o poziție so lidă deținând o lichiditate ce să îi
asigure “confortul” într -un context economic general “fragil”.
Riscul operaț ional
Acest risc reprezintă riscul de pierderi ce poate să rezulte din derularea eronată a unor
procese sau procedee, erori generate de sistemu l informatic sau a pierderilor rezultate din
activitatea inadecvată a angajaților ori a altor evenimente din mediul extern.
Banca Transilvania monitorizează continuu riscurile operaționale inerente care decurg
din activitățile curente ale clienților, prac ticile bancare, fraudele, implementarea proceselor
rezultate din punerea în aplicare a deciziilor de management, aspectele etice implicate de
angajații băncii.
Din dorința de a reduce riscurile inerente activității operaționale a băncii, se
elaborează pol itici, norme și proceduri privind administrarea riscului operațional
îmbunătățindu -se astfel și guvernanta specifică.
Expunerea la riscurile operaționale poate fi diminuată prin :
 adecvarea permanență a documentelor normative l reglementările legale și
condițiile pieței;
 pregătirea personalului;
 îmbunătățirea continuă a soluțiilor informatice și consolidarea sistemelor de
securitate informațională a băncii;
 utilizarea unor mijloace complementare de reducere a riscurilor – se face prin
încheierea de p olițe de asigurare specifice față de riscurile la care este expusă bancă;
 monitorizarea tranzacțiilor și activităților bancare cu scopul diminuării
riscurilor operaționale, inclus fiind și riscul de fraudă internă sau externă prin utilizarea de
aplicați și mecanisme specifice de monitorizare;
 evaluarea produselor, proceselor și sistemelor în vederea determinării acelora
semnificative în ceea ce privește riscul operațional inerent;
 valorificarea recomandărilor și concluziilor rezultate din controalele efectuate
de către organismele de control interne și externe de control în domeniul riscurilor
operaționale;
 actualizarea planurilor de continuitate precum și evaluarea și testarea acestora
în mod periodic.
Informațiile relevante din domeniul riscurilor operaționale, inclusiv nivelul pierderilor
materiale, sunt urmărite și analizate sistematic, iar aceste informații unt transpuse în rapoarte

19
specifice în care sunt prezentate, cu ajutorul reprezentărilor grafice, evoluțiile cantitative și
calitative, perio dic comitetelor de analiză activitățile controlului intern.
Procesul de evaluare a riscurilor operaționale este strâns corelat cu procesul global de
management al riscurilor băncii, iar rezultatul acestuia este parte integrată a proceselor de
monitorizar e și controlul a riscurilor operaționale și fiind permanent comparat cu profilul de
risc stabilit prin strategia de administrare a riscurilor.
Risc de piață
Profilul riscului de piață în Banca Transilvania a fost adoptat ca fiind de tip “mediu
scazut” dato rită structurii I mărimii portofoliului de tranzacționare precum și a abordării
prudente a tuturor operațiunilor care intră sub incidenta acestui risc, precum și a numeroaselor
tipuri e limite care sunt implementate și monitorizate periodic în activitatea curentă a băncii.
În vederea diminuării riscurilor de piață inerente derulării operațiunilor, Banca a
adoptat o abordare prudențială în scopul de a proteja profitul băncii de variațiile de piață ale
prețurilor, a ratelor de dobândă, a cursurilor valutare, care sunt to ți factori exogeni, externi,
independenți.
Banca Transilvania realizează evaluarea zilnică a tuturor pozițiilor băncii, marcarea la
piață a portofoliului de tranzacționare (trading book) și urmărește nivelele definite ca fiind „de
avertizare ” sau „de alerta”, având planuri adecvate posibil de implementat imediat în
condițiile în care piața ar fi afectată de turbulențe.
Risc de rata a dobâ zii din acti vități î n afara portofoliului de tranzactionare
Profilul de risc al ratei dobânzii din activit ăți în afara portofoliului de tranzacționare în
Banca Transilvania a fost adoptat ca fiind de tip „scăzut”, Bancă având stabilit un set de
principii stricte de gestiune, monitorizare a acestui tip de risc.
Abordarea riscului de rată a dobânzii se face pl ecând de la o poziție neutră față de
riscul raței dobânzii la valutele principale -euro și USD și a unui management de tip „agresiv”
doar privind monedă națională.
Banca utilizează instrumente de gestiune de tipul analizei GAP, static sau dinamic,
precum și aceea a valorii economice a activelor.
Risc reputaț ional
Riscul reputațional reprezintă posibile pierderi ale băncii sau nerealizarea profiturilor
estimate, că urmare a lipsei de încredere a publicului în BT. Profilul de risc reputațional a fost
adoptat „scăzut”, pe bază menținerii încrederii publicului și partenerilor de afaceri în
integritatea Băncii Transilvania și în poziția economico -financiară a acesteia.
Administrarea riscului reputațional se realizează prin: efectuarea demersurilor pentru
atrag erea celor mai buni parteneri, atât în ceea ce privește clienții, cât și furnizorii; recrutarea
și păstrarea celor mai buni angajați; minimizarea litigiilor; reglementarea riguroasă a
activității; prevenirea situațiilor de criză; respectiv consolidarea per manentă a credibilității
băncii și încrederii acționarilor; perfecționarea permanentă a relațiilor cu acționarii; crearea
unui mediu cât mai favorabil pentru învestirii și pentru accesul la capital; comunicare
continuă și deschisă cu stakeholderii (acționa ri, mass -media, clienți, parteneri, angajați,
autoritari etc.).
Risc strategic
Riscul strategic este riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor și capitalului
determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de
implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsă de reacție la schimbările din mediul de

20
afaceri.
Profilul de risc strategic al Băncii Transilvania a fost adoptat „scăzut” pe bază
următoarelor aspecte: practicile de managementul riscului sunt parte a p lanificării strategice
din cadrul Banca Transilvania, expunerea la riscul strategic reflectă obiective strategice care
nu sunt excesiv de “agresive” și sunt compatibile cu strategiile de afaceri dezvoltate respectiv
inițiativele de afaceri sunt bine concep ute și susținute de canale de comunicare, sisteme de
operare și rețele de livrare adecvate.
Riscul de conformitate
Riscul de conformitate este riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor și a
capitalului, care poate conduce la amenzi, daune și/sau rezilierea de contracte sau care poate
afecta reputația băncii, ca urmare a încălcărilor sau neconformării cu cadrul legal și de
reglementare, cu acordurile, practicile recomandate sau standardele etice.
În acceptitudinea Băncii Transilvania, riscul de con formitate se referă la conformitatea
cu un cadru de reglementare mai larg decât cel legat de strict de activitatea bancară, respectiv,
conformitatea cu:
 legislația muncii;
 legislația privind protecția și securitatea muncii, legislația privind asigurările
sociale de sănătate
 legislația privind calitatea în construcții;
 legislația privind prevenire incendiilor, etc.
Obiectivele urmărite prin procesul de administrare a riscului de conformitate sunt:
 identificarea
 evaluarea
 monitorizarea
 raportul riscului de conformitate
Funcția de conformitate este cea care administrează riscul de conformitate și are rolul
de a asistă organul de conducere în ceea ce privește identificarea, evaluarea monitorizarea și
raportarea riscului de conformitate asociat activităților d esfășurate
În Banca Transilvania, funcția de conformitate este abordată separat de funcția de
administrare a riscului și de funcția de audit, însă prin reglementările interne ale băncii sunt
create mecanismele care asigură o cooperare strânsă între cele t rei funcții.

2.2. Gestiunea riscurilor banacare

Sarcină de gestiune a riscurilor bancare în cadrul Băncii Transilvania revine
managementului riscului fiind parte a tuturor proceselor decizionale și de afaceri, iar
conducerea băncii, în acest sens, va:
– evalua în mod continuu riscurile la care este sau la care poate fi supusă activitatea
băncii, riscuri ce pot afecta atingerea obiectivelor fiind necesară, astfel adoptarea măsurilor cu
privire la modificările condițiilor în care este desfășurată activitate a bănci.
– asigură cadrul adecvat de administrare a activității în cadrul bănci prin strategii,
norme, proceduri, politici, regulamente.
– asigură control prin persoane, departamente sau comitete
– identifică riscurile -riscurile inerente la care se poate expu ne bancă prin operațiunile
și tranzacțiile zilnice (aici sunt incluse operațiuni de creditare, de dealing, activitatea pe piață

21
de capital) sunt identificate prin infrastructura de management al riscului ce este implementată
în bancă.
– calculă și evalua capitalul intern și necesitățile de capital intern, iar pentru această
Banca Transilvania calculează și evaluează continuu capitalul intern precum și necesitățile de
capital, putându -se astfel asigură acoperirea nevoilor de activitate ale băncii și a riscu rilor
aferente.
Consiliul de Administrație are o responsabilitate generală în ceea ce privește stabilirea
și monitorizarea cadrului general pentru managementul riscurilor în Bancă. Consiliul de
Administrație a desemnat Comitetul Conducătorilor, Comitetul Executiv de Management,
Comitetul pentru Administrarea Activelor și Pasivelor (ALCO), Comitetul de Politică și
Aprobare Credite, Comitetele de credite și risc din centrala băncii (aprobare credite),
Comitetul de Credit și Risc din Sucursale/Agenții, care sunt responsabile pentru formularea
și/sau monitorizarea politicilor de managementul riscului în domeniul lor de expertiză.
Consiliul de Administrație revizuiește periodic activitatea desfășurată de aceste comitete.
Cadrul gestionă rii riscurilor
Consiliul de Administrație monitorizează conformitatea politicilor de risc ale Băncii și
adecvarea cadrului general de management al riscului în corelație cu riscurile la care este
expusă Bancă.
Strategia Băncii privind administrarea riscurilor semnificative are în vedere asigurarea
realizării indicatorilor bugetari previzionați în condiții de risc controlat care să asigure atât
continuitate în desfășurarea activității Băncii pe baze sănătoase cât și protejarea intereselor
acționarilor și clienților.
Banca Trans ilvania adoptă un profil de risc în conformitate cu apetitul la risc, cu
strategiile și politicile corespunzătoare privind administrarea riscurilor semnificative, corelate
cu strategia generală, capitalurile proprii ale Băncii și experiență să în managemen tul
riscurilor.
O revizuire sistematică a principalelor elemente de administrare a riscurilor băncii este
realizată periodic (de regulă anual) cu participarea membrilor Comitetul Conducătorilor,
Comitetului Executiv de Management și responsabilii Direcții lor implicate pentru a reflectă
schimbări în condițiile pieței, produselor și serviciilor oferite.
Procesul aferent simulărilor de criză este parte integrantă a procesului de administrare
a riscurilor.
Comitetul de Audit al Băncii raportează Consiliulu i de Administrație și are
responsabilitatea de a monitoriza respectarea procedurilor de gestiune ale riscului. Comitetul
de Audit este asistat în îndeplinirea funcțiilor sale de către Audit -ul Intern.
Audit -ul Intern efectuează atât revizuiri regulate câ t și ad -hoc asupra controalelor și
procedurilor de gestiune a riscurilor iar rezultatele revizuirilor sunt raportate Comitetului de
Audit.
Banca este expusă la riscul de credit atât prin activitățile sale de creditare,
tranzacționare, și investiție cât și în situațiile în care emite garanții.
Riscul de credit asociat activităților de tranzacționare și investiție este diminuat prin
selecția acelor contrapartide cu rating -uri de credit solide, prin monitorizarea activității
acestora, prin folosirea de limi te de expunere și, acolo unde este necesar, prin solicitarea de
garanții.
Expunerea cea mai mare a Băncii la riscul de credit ia naștere din acordarea de credite
și avansuri clienților. În acest caz, expunerea este reprezentată de valoarea contabilă a
activelor din situația individuală a poziției financiare.
Banca este expusă la riscul de credit pe diferite alte active financiare, incluzând
instrumente derivate și de datorie, expunerea în cazul acestor instrumente fiind egală cu
valoarea contabilă a ace stora din situația individuală a poziției financiare.
Pe lângă cele menționate mai sus, Bancă este expusă la riscul de credit extra -bilanțier,
prin angajamentele de finanțare și emitere de garanții.

22
Pentru a minimiza riscul, Bancă are anumite proceduri m enite să evalueze clienții
înaintea acordării creditelor, să monitorizeze capacitatea acestora de a rambursa principalul și
dobânzile aferente pe perioadă derulării acestora și să stabilească limite de expunere.
În plus, Banca are proceduri pentru monitor izarea riscurilor la nivelul portofoliului de
credite, are stabilite limite de expuneri pe tipuri de credite, pe sectoare economice, pe tipuri de
garanții, pe maturitatea creditelor, s.a.m.d.
Consiliul de Administrație a delegat responsabilitatea pentru managementul riscului de
credit către Comitetul Conducătorilor, Comitetul Executiv de Management, Comitetul de
Politică și Aprobare Credite, Comitetele de credite și risc din centrală băncii (aprobare
credite) la nivel de Centrală și la Comitetele de Credi t și Risc din Sucursale/Agenții la nivelul
unităților teritoriale. De asemenea în cadrul Băncii funcționează Divizia Managementul
Riscurilor, care raportează Comitetelor din Centrală prezentate anterior și are atribuții în ceea
ce privește:
– Identificarea și evaluarea riscurilor specifice în cadrul activității de creditare;
– Modul de respectare a reglementărilor interne specifice activității de creditare;
– Elaborarea unor propuneri pentru reducerea riscurilor specifice, în vederea menținerii
unor standar de sănătoase de creditare;
– Monitorizarea creditelor acordate, funcție de performanțele financiare ale clientului,
tipul creditului, natură colateralului și serviciul datoriei, conform normelor interne de
creditare;
– Avizarea și valorificarea calculului de indicatori cu privire la acordarea/ modificarea
competențelor de creditare aferente sucursalelor, conform politicilor interne specifice;
– Revizuirea periodică și recomandarea, către Comitetul Conducătorilor, a nivelelor de
risc acceptabile pentru Banca Transilvania;
– Identificarea, monitorizarea și controlul riscului de credit l a nivelul sucursalelor
Băncii;
– Urmărirea conformității cu normele interne, normele BNR și legislația în vigoare în
activitatea de creditare desfășurată de unitățile teritorial e;
– Elaborarea unor propuneri pentru reducerea riscurilor specifice, în vederea menținerii
unor standarde de creditare la nivelul tuturor sucursalelor;
– Analiza de risc pe noi produse de creditare/pe modificări ale produselor de creditare,
cu recomandări către direcțiile implicate;Avizarea calculului limitelor de expunere pe
contrapartide;Note la si tuațiile financiare individuale ;
– Analiza și prezentarea periodică către Comitetul Conducătorilor și Consiliul de
Administrație de rapoarte privind evoluția risc urilor semnificative (implicațiile corelării
riscurilor, previziuni, s.a.m.d.);
Fiecare Sucursală/Agenție implementează la nivel local politicile și normele Băncii în
ceea ce privește riscul de credit, având competențe de aprobare credite stabilite de Co mitetul
Conducătorilor. Fiecare Sucursală/Agenție este responsabilă pentru calitatea și performanță
propriului portofoliu de credite, pentru monitorizarea și controlul riscurilor în propriul
portofoliu, inclusiv cele aferente creditelor aprobate la compete nță centralei.
Departamentul de Audit Intern și Departamentul de Inspecție de Risc din cadrul
Diviziei Managementul Riscurilor efectuează verificări periodice a sucursalelor și agențiilor .
Banca a clasificat expunerile în funcție de nivelurile de risc ale potențialelor pierderi
financiare. Sistemul de clasificare a riscului este folosit pentru a determina activitățile de
monitorizare a riscurilor și relația cu cli entela.
Sistemul de scoring reflectă diverse nivele ale riscului de neplată și este supus
periodic revizuirilor.
Banca folosește grade de risc atât pentru creditele testate individual cât și pentru cele
evaluate colectiv. Conform politicilor aplicate de Banca, unui credit i se poate asocia un grad
de risc corespunzător, de la gradul de risc cel mai scăzut (1) până la gradul de risc cel mai

23
mare (8). Clasificarea pe grupe a creditelor are la bază în principal comportamentul de plată al
clienților
Banca Transilvania și indiciile de potențială depreciere identificate în analiza
individuală, grupa de risc (8) fiind formată în principal din expunerile depreciate și expunerile
pentru care s -au demarat proceduri judiciare.
Expunerile la riscul de credit pentru credite și avansuri acordate clienților la 31
decembrie 2016 și 2015 este prezentat în con tinuare:
2016 2015

La cost amortizat
Grad 1 Risc scă zut 14.084.308 13.139.617
Grad 2 -3 Risc moderat 987.247 1.183.107
Grad 4 -6 Risc mediu 988.322 969.303
Grad 7 Risc ridicat 490.543 172.942
Grad 8 Depreciate 2.609.839 2.103.516
Valoare brută 19.160.259 17.568.485
Ajustă ri pentru
depreciere (individuale ș i
colective) -2.493.059 -2.111.004
Valoare contabilă netă 16.667.200 15.457.481
Ajust ări pentru depreciere
Individuale -1.385.998 -1.073.670
Colective -1.107.061 -1.037.334
Total ajustari pentru
depreciere -2.493.059 -2.111.004

La 31 decembrie 201 6, banca avea în s old 3.167.236 mii lei, reprezentând credite cu
termeni contractuali renegociați în ultimii 5 ani. Conform procedurii interne de raportare și
urmărire a expunerilor, la 31 decembrie 2016, în categoria de risc ridicat se încadrează
valoarea de 490.544 mii lei, reprezentând în principal credite cu scadență finală modificată în
ultimele 12 luni.
În plus, b anca are angajamente de creditare la 31 dec embrie 2016 în sumă de
4.931.541 mii lei (31 decembrie 2012: 4.219.757 mii lei), încheiate în principal cu
contrapartide având grădele de risc 1 -3.

Expunerea la riscul de credit
Concentrarea riscului de credit aferent instrumentelor financiare există pentru grupe de
clienți sau alți terți care prezintă caracteristici similare economice și a căror capacitate de
rambursare a creditelor este similar afectată de schimbările în mediul economic.
Principal a concentrare a riscului de credit derivă din expunerea individuală și pe
categorii de clienți în ceea ce privește creditele și avansurile acordate de Banca, angajamente
de extindere a facilităților, și garanțiile emise.
În tabelul de mai jos sunt preze ntate concentrările de risc pe sectoare economice
pentru expuneri bilanțiere și extra -bilanțiere:

24
31 decembrie 2016 31 decembrie 2015
Clienț i persoane fizice 31,63% 32,60%
Producț ie 16,80% 15,18%
Comerț 16,26% 16,44%
Construcț ii 8,12% 7,48%
Servicii 5,04% 5,00%
Agricultură 4,33% 4,50%
Transport 3,78% 4,20%
Imobiliare 2,73% 2,56%
Persoane fizice autorizate 1,80% 1,79%
Instituț ii financiare 1,46% 1,79%
Instituț ii guvernamentale 0,13% 0,15%

Banca stabilește ajustări pentru depreciere care reprezintă estimarea a unei pierderi în
valoarea portofoliului d e credite. Componentele principale ale acestor ajustări sunt o
componența specifică de risc care se referă la expuneri individuale și o componența colectivă
stabilită pentru un grup de active omogene din punctul de vedere al pierderilor care au fost
realiz ate, dar care nu au fost identificate asupra creditelor care pot fi subiectul deprecierii
individuale.
Riscul de lichiditate are 2 componente principale: fie dificultăti în procurarea
fondurilor la scadențele aferente, necesare pentru refinanțarea activelor curente, fie
încapaci tatea de a transformă un activ în lichiditate la o valoare apropiată de valoarea să justă,
într-o perioadă de timp rezonabilă. Banca se preocupă în permanență de contracararea acestui
tip de risc.
Banca are acces la surse de finanțare diversificate. Fond urile sunt atrase printr -o gamă
de instrumente de tipul depozite ale clientelei sau ale băncilor partenere, împrumuturi de la
instituții de dezvoltare și instituții financiare precum și capital social.
Accesul la surse variate de finanțare îmbunătățește flexibilitatea atragerii de fonduri,
limitează dependența față de un singur tip de finanțare și de un tip de partener și conduce la o
scădere generală a costurilor implicate de atragerea de fonduri.
Banca încearcă să mențină un echilibru între continui tatea și flexibilitatea atragerii de
fonduri, prin contractarea de datorii cu scadențe diferite și în valute diferite. Bancă
controlează în permanentă riscul de lichiditate identificând și monitorizând modificările de
finanțări și diversificând bază de fin anțare.
Comitetul de Administrare a Activelor și Pasivelor Băncii este responsabil cu analiză
periodică a indicatorilor de lichiditate și cu stabilirea de măsuri de corecție a structurilor
bilanțiere, astfel încât să elimine abaterile considerate inaccep tabile, din perspectivă
managementului riscului de lichiditate.
Banca efectuează lunar simulări de criză pentru riscul de lichiditate
Riscul de piață reprezintă riscul ca veniturile Băncii sau valoarea instrumentelor
financiare deținute s ă fie afectate negativ de modificări în piață aferente ratei de dobândă,
cursului de schimb sau a altor indicatori financiari. Managementul riscului de piață are ca
obiectiv monitorizarea și menținerea în parametri asumați ca apetit de risc a expunerilor p e
instrumentele financiare din portofoliu concomitent cu optimizarea randamentului
respectivelor investiții.

25

2.3. Prevenirea ș i asigurarea riscurilor bancare

O strategie bancară performantă trebuie să includă programe și proceduri de gestionare
a riscu rilor bancare care să vizeze minimalizarea probabilității producerii riscurilor potențiale
ale băncii.
Este evident acest lucru deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de a
minimiza pierderilor sau cheltuielilor suplimentare ce să f ie suportate de bancă, iar obiectivul
central al activității bancare îl reprezintă obținerea unui profit cât mai mare pentru clienți și
acționari.
Nu întotdeauna aceste două obiective, atât cel general cât și cel sectorial, se află în
concordanță. Este p osibil ca, în anumite situații, costul implementării și exploatării
procedurilor care vizează gestiunea riscurilor să fie mai mare decât expunerea potențială la
risc.
Această înseamnă că și aceste programe trebuie selectate pe bază unor criterii de
eficiență dinainte stabilite. În alte cazuri s -ar putea ca strategia băncii să implice asumarea
unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi.
În acest caz decizia trebuie luată întotdeauna avându -se în vedere și cheltuielile
suplimentare necesare pentru a se putea asigura protecțiile corespunzătoare la pierderile
potențiale.
Dacă decizia este de așa manieră, în acest caz minimalizarea riscurilor bancare nu
trebuie în nici un caz să se transforme într -un obiectiv în sine.
Obiectivele managementului banca r sunt trei:
1) maximizarea rentabilității,
2) minimizarea expunerii la risc,
3) respectarea reglementărilor bancare în vigoare.
Dintre acestea nici unul nu este prioritar cu precădere, una din sarcinile conducerii
băncii fiind aceea de a stabili obiectivul managerial central pentru fiecare perioadă.
Importanța gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă doar la minimizarea cheltuielilor.
Conducerea fiind preocupată permanent cu pentru minimizarea expunerii la risc are
efecte pozitive și asupra comportame ntului salariaților care devin mai conștiincioși și mai
riguroși în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și nu trebuie neglijat nici efectul psihologic de
descurajare a unor activități frauduloase.
Apariția unor programe adecvate pentru prevenirea și con trolul riscurilor bancare
contribuie, de asemenea și la impunerea instituției în cadrul comunității bancare, nu de puține
ori experiența unor astfel de programe condiționează admiterea sau participarea băncii
respective la asociații interbancare (îndeosebi de plăți) sau obținerea unor calificative
superioare din partea autorității bancare.
O gestiune eficace a riscurilor bancare își pune amprenta și asupra imaginii publice a
băncii. Clienții doresc o bancă sigură la fel ca și acționarii acesteia.
Solid itatea unei bănci atrage deponenții în condițiile în care depozitele nu sunt
asigurate în mod obligatoriu.
Dacă băncile nu ar fi obligate se asigure de răspunderea de deponenți, atunci
interesul acestora pentru alegerea celor sigure instituții este diminuat astfel principalul
criteriu devine rentabilitatea plasamentului.
Poate apărea o pentru care ar fi foarte probabil băncile cu cele probleme, din de
lichiditate, acorde dobânzi ridicate.
Pentru evitarea acestei selecții adverse, este preferabil perceapă prime de asigurare
diferențiate, ridicate pentru băncile cu o gestiune riscurilor (cazul SUA) astfel încât existe o
penalizare pentru acestea.

26
În vederea prevenirii riscurilor, banca Transilvania recurge la:
– evaluarea în mod continuu a riscurilor la care se expune activitatea acesteia, riscuri
ce pot afecta îndeplinirea obiectivelor, și deasemenea poate luă decizii în legătură cu
modificările condițiilor în care este desfășurată activitatea
– asigurarea unui cadru potrivit pentru administrarea activității din interiorul băncii, ce
corespunde structurii, activității și riscurilor aferente prin intermediul sistemului de
reglementare și control.
Totodată, există o serie de alte măsuri pe care banca le ia în procesul de preven ire a
riscurilor, astfel:
– banca efectuează o evaluare a riscurilor identificate prin metode și modele de calcul
specifice: un sistem de indicatori specifici, o metodologie de evaluare a evenimentelor de risc,
calcul de provizioane pentru active depreci ate
– implementarea unor proceduri de supervizare și aprobare a limitelor de decizie și
tranzacționare pe persoană/unitate/produs
– consolidarea activității de raportare internă a expunerii la risc
– identificarea și evaluarea riscurilor semnificativ e la care banca este sau poate fi
expusă
– calcularea și evaluarea capitalului intern, pentru a putea acoperi nevoile de activitate
ale băncii și a riscurilor aferente
– utilizarea instrumentelor de gestiune de tipul analizei GAP, static sau dinamic,
precum și cea a valorii economice a activelor
– urmărirea nivelelor definite ca fiind „de avertizare” sau „de alertă”
Pentru identificarea și măsurarea riscurilor, banca a dezvoltat instrumente de tip
anticipativ (forward -looking, cum ar fi simularile de criza) și retrospective (backward –
looking, cum ar fi rapoartele periodice privind administrarea riscurilor).
Banca Transilvania stabileste și menține sisteme și mecanisme de control suficiente
pentru a furniza estimări prudente și fiabile cu privire la ri scurile la care banca este expusa.
Pentru categoriile de riscuri specifice, banca a stabilit mecanisme de raportare
periodică și transparentă, astfel încât organul de conducere și toate unitățile relevante să
beneficieze de rapoarte la timp, precise, conci se, inteligibile și semnificative și să poată să
facă schimb de informații relevante privind identificarea, măsurarea sau evaluarea și
monitorizarea riscurilor.
Consiliul de Administratie (CA) și Comitetul de Administrare a Riscurilor (CAR)
stabilesc natu ra, volumul, formatul și frecvența informațiilor privind riscurile pe care urmează
să le primească.

27

CONCLUZII

Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Întreprinzători din România. Banca se
clasează pe a doua poziție în topul bănc ilor din România, în funcție de active.
Misiunea băncii Transilvania este aceea de a sprijinii dezvoltarea mediului de afaceri,
prin produse și servicii inovatoare, oferite cu profesionalism.
Banca Transilvania este una din cele mai mari bănci din România , oferind produse
bancare pentru persoane fizice și juridice. Cota să de piață este de circa 5.5% (2008).
Grupul financiar Bancă Transilvania oferă mai multe servicii financiar -bancare prin
intermediul companiilor sale: investiția în fonduri (BT Asset Ma nagement SĂI SĂ), credit de
consum (IFN BT Direct), finanțare prin leasing (BT Leasing), servicii de intermediere a
tranzacțiilor cu valori mobiliare (BT Securities), leasing auto pentru companii (BT Finop
Leasing IFN SĂ), administrarea creanțelor (Compani a de factoring).
Banca Transilvania se remarcă în grupul băncilor românești prin înființarea unei
Divizii pentru Medici care oferă produse de finanțare special adaptate pentru această categorie
profesională.
Banca Transilvania a achiziționat Volksbank an ul tre cut, tranzacția fiind una dintre
cele mai mari de pe piața bancară locală din ultimii zece ani. Prin preluarea Volks bank, Ban ca
Transilvania ajunge la o cotă de piață de 13%, aproape de locul doi în piață, deținut în prezent
de BRD.
Banca de la Cl uj avea active de 35 mld. lei la finele anului trecut și a raportat un profit
de 434 mil. lei în 2014, fiind una dintre cele mai profitabile instituții de credit. Sistemul
bancar local a avut o pierdere de 4,3 mld. lei anul trecut. BT avea la finele anului trecut 60 de
sucursale, 440 de agenții și circa 6.200 de angajați.
Strategia Băncii Transilvania privind administrarea riscurilor semnificative are în
vedere asigurarea realizării indicatorilor bugetari previzionați în condiții de risc controlat care
să asigure atât continuitate în desfășurarea activității Băncii pe baze sănătoase cât și protejarea
intereselor acționarilor și clienților.
Banca Transilvania adoptă un profil de risc în conformitate cu apetitul la risc, cu
strategiile și politicile corespun zătoare privind administrarea riscurilor semnificative, corelate
cu strategia generală, capitalurile proprii ale Băncii și experiență să în managementul
riscurilor.
Motivația alegerii acestei teme reiese din nevoia unei analize atente a riscurilor în
sectorul bancar, datorită importanței deosebite pe care o au băncile în economie.
Situația economică actuală și criza financiară globală au scos în evidență numeroase
probleme ale practicilor curente legate de risc și au impus o reevaluare a tehnicilor și
metodelor aplicate în managementul riscurilor bancare.
Lucrarea prezintă nu numai aspectele tradiționale ale riscurilor bancare, ci și felul în
care, datorită crizei și evenimentelor recente, managementul riscului devine deosebit de
important în depășirea s ituațiilor mai puțin previzibile.
Activitatea bancară presupune asumarea unor anumite riscuri. Riscurile bancare sunt
riscurile cu care se confruntă băncile în operațiile lor curente și nu doar riscurile lor specifice
activității bancare clasice.
Riscul bancar este generat de o mulțime de operații și proceduri. De aceea, în
domeniul financiar riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai
multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia

28
poate genera în lanț și alte riscuri. Drept urmare aceste operații și proceduri generează în
permanență expunerea la risc.
Ca agenți economici care operează pe diferite piețe financiare, băncile se confruntă și
cu riscurile ce nu le sunt specifice dar pe ca re trebuie să le gestioneze.
Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituției financiare
în chestiune, atât un impact în șine cât și un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei,
personalului, partenerilor și chiar as upra autorității bancare.
În funcție de punctul de vedere din care se face analiză riscului, acesta poate fi definit
în mod diferit.
Definiția standard este cea lingvistică care spune că riscul este probabilitatea de
producere a unui eveniment cu consec ințe adverse pentru subiect.
În același context, prin expunere la risc vom înțelege valoarea actuală a tuturor
pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă instituția financiară în cauză. Din
această definiție rezultă că expunerea la ris c poate fi efectivă sau potențială.
Dacă acesta este cadrul în care vom aborda problema riscurilor bancare, atunci putem
prezenta și diferitele accepțiuni care se dau riscului bancar că pe diferite tipuri de riscuri
bancare. Și trebuie să subliniem că ac esta este generat de o mulțime de operații și proceduri.
De aceea, în domeniul financiar cel puțin, riscul trebuie privit că un conglomerat sau
complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze
comune sau că producer ea unuia poate genera în lanț și alte riscuri.
Drept urmare, aceste operații și proceduri generează în permanență expunere la risc.
Este evident că o strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât
și proceduri de gestionare a riscur ilor bancare care vizează minimizarea probabilității
producerii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii.
Obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obi ectivul central al activității bancare îl
reprezintă obținerea unui profit cât mai mare pentru acționari.
Expunerea cea mai mare a Băncii Transilvania la riscul de credit ia naștere din
acordarea de credite și avansuri clienților. În acest caz, expunerea este reprezentată de
valoarea contabilă a activelor din situația individuală a poziției financiare.
Banca Transilvania este expusă la riscul de credit pe diferite alte active financiare,
incluzând instrumente derivate și de datorie, expunerea în cazul ac estor instrumente fiind
egală cu valoarea contabilă a acestora din situația individuală a poziției financiare.

29

BIBLIOGRAFIE

1. AVRAM Costin Daniel, Unele consideratii cu privire la managementul retelei
teritoriale a bancilor comerciale, Revista Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2005
2. AVRAM Veronel, Gestiune si contabilitate bancara, Editura Universitaria,
Craiova, 2003
3. AVRAM Veronel, AVRAM Marioara, Contabilitatea institutiilor de credit,
Editura Universitaria, Craiova, 2008
4. L.Roxin – Gestiunea riscurilor bancare, EDP, 2000
5. M.Stoica – Management bancar, Ed. Economica , 1999
6. N. Dardac, T.Vascu – Moneda – credit, Ed. ASE , 2002
7. OPRITESCU Marin, Managementul riscurilor si performantelor bancare,
Editura Orizonturi Universitare, Timisoar a, 2003
8. TRENCA Ioan, Metode si tehnici bancare, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj –
Napoca, 2003
9. V. Dedu – Management bancar, Ed. Economica, 2006
10. http://www.bancatransilvania.ro