Universitatea din Bucureşti [311285]

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Program de Conversie Profesională Geografie

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Îndrumător științific: Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Florina Tatu Vișean Georgica

București

2018

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Program de Conversie Profesională Geografie

TITLUL LUCRARII

POTENȚIALUL TURISTIC

Al JUDEȚULUI BUZĂU ȘI VALORIFICAREA LUI

Îndrumător științific: Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Florina Tatu Vișean Georgica

București

2018

CUPRINS

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE pag. 3

1.1.SCOPUL LUCRĂRII pag. 3

1.2.ISTORICUL CERCETĂRILOR

1.3.DEFINIȚIA ȘI EVOLUȚIA TURISMULUI

CAPITOLUL 2 AMENAJAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

2.1.DEFINIRE

2.2.FACTORI

2.3.TIPOLOGIE

CAPITOULUL 3 PREZENTAREA JUDEȚULUI BUZĂU

3.1.AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

3.2.DIVIZIUNI ADMINISTRATIVE

3.3.CADRUL NATURAL

CAPITOLUL 4 POTENȚIALUL TURISTIC

4.1.POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

4.2.POTENȚIALUL ANTROPIC

CAPITOLUL 5 VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

5.1.[anonimizat]

5.2.TRASEE TURISTICE

CAPITOLUL 6 POSIBILITĂȚI ȘI DIRECȚII DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC

6.1. PIAȚA ÎNTREPRINDERII TURISTICE ȘI DINAMICA EI

6.2.PROMOVAREA TURISMULUI IN JUDEȚUL BUZĂU

6.3. ANALIZA SWOT

6.5. PRIORITĂȚI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN JUDEȚUL BUZĂU

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1.[anonimizat].

[anonimizat]-se de o climă favorabilă practicării turismului cu o floră și o [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat]. – cerințele unor segmente importante ale cererii turistice interne și internaționale.

Varietatea și bogăția resurselor turistice naturale și antropice conferă acestei zone mari disponibilități pentru turism.

[anonimizat], fenomenele de endocarst din Platoul Meledic, – [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].
Dacă la acestea se mai adaugă multe din realizările economice și sociale de mare interes pentru orice vizitator precum și bogăția sufletească a [anonimizat].

O bună promovare a [anonimizat], sunt factori importanți pentru relansarea turismului în această zonă.

[anonimizat] o evaluare a potențialului turistic din această zonă analizând și modalitățile de valorificare ale acestui potențial.

1.2.ISTORICUL CERCETĂRILOR

Prin complexitatea reliefului, prin bogăția resurselor sale, prin frumusețea și varietatea peisajelor – cu care a fost înzestrată – însuflețite de oamenii harnici și primitori ai acestor meleaguri, zona subcarpatică buzoiană a atras atenția unui mare număr de geografi care, în decursul timpului au studiat aceste locuri, dedicându-le o mare parte din opera lor.

Un mare interes pentru problemele regiunii – legate mai ales de aspectele reliefului și ale peisajului geografic – l-a manifestat în lucrările sale cunoscutul geograf Ion Petrescu Burloiu (1977) – autor buzoian, atașat locurilor pe care le-a străbătut din copilărie.

Tânăr student, autorul începe să cerceteze ca geograf pentru ca mai târziu, materialul adunat să facă obiectul unei teze de doctorat.

Asupra limitelor Subcarpaților Buzăului s-au pronunțat în decursul timpului atât geografi cât și geologi, fiecare încercând să-i delimiteze conform argumentelor luate în calcul sub aspect geografic sau geologic.

De menționat în acest sens Vintilă Mihăilescu (1966, p.226-231) care stabilește limita vestică a Subcarpaților Buzăului pe Valea Teleajenului și Nicolae Popp (1971, p.57) care stabilește această limită pe Bârsa Chiojdului și Cricovul Sărat.

În domeniul geografiei umane se remarcă lucrările unor prestigioși geografi care au studiat această zonă : Melinda Cândea (1986), Valeria Alexandrescu (1986), Violeta Nancu (2000) și Ioana Ștefănescu. Cu valoroase lucrări despre turismul în această zonă se detașează cunoscuții geografi Mihai Ielenicz și Grigore Posea (1974). “Zona etnografică Buzău” este studiată de Olga Horșia (1979).

De menționat "Centrul pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului" – Buzău (1999) care prin "Ghidul Turistic al județului Buzău" și "Albumul monografic" al județului Buzău (1997) a încercat o relansare a turismului în această zonă.

La studierea acestei zone și-au adus aportul și câțiva negeografi printre care Ion Ionescu (1990) și Ion Istrate (1992).

1.3.DEFINITIA SI EVOLUTIA TURISMULUI

Turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăiește sau muncește, de la călătorii de o zi până la vacanțe în străinătate.

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX și XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

Termenul turism este uneori folosit ca peiorativ, implicând cunoașterea superficială a culturilor și minunilor naturii pe care le vizitează turiștii.

Forme de turism:

Turismul cultural

Agroturismul

Turismul de sănătate

Turismul de afaceri

Turismul sportiv

Turismul de sejur

Turismul de tranzit

Turismul de circuit

Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul românesc. Managerii au fost obligați să facă față concurenței destinațiilor externe, interzise până atunci în România.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.

Una dintre cele mai importante funcții ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacității de muncă a populației, atât prin formele de odihnă, cât și prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură și civilizație a oamenilor. Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producție, cu intrări și ieșiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. în consecință, turismul exercită influență asupra mediului și componentelor sale.

Legislația turistică trebuie să țină pasul permanent cu orientarea și dezvoltarea în perspectivă a circulației turistice și cu noile circumstanțe în cadrul cărora se derulează fluxurile turistice.

CAPITOLUL 2

AȘEZAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

2.1.DEFINIRE

Această poziție se datorează integrării activității turistice în ansamblul activității economice la  nivel național și regional. Rezultă astfel că amenajarea teritoriului în scopuri turistice este o componentă integrantă a amenajării teritoriului din toate punctele de vedere.

Caracterul economico-spațial al turismului:

Fenomenul turistic este influențat de particularitățile teritoriului, legătură care se manifestă în dublu sens:

natura specifică teritoriului influențează dimensiunea și intensitatea circulației turistice ca și formele de turism;

prezența turismului într-o anumit-o zonă stimularea dezvoltarea economică a zonei respective.

Rezultă că amenajarea turistică are ca obiectiv armonizarea intereselor turismului cu cele ale celorlalte activități economice și sociale din teritoriul respectiv, pornind de la o serie de fenomene ca:

industrializarea și urbanismul;

creșterea duratei timpului liber;

ridicarea nivelului de instruire și civilizație.

Ca scopuri ale amenajării ar putea fi enumerate:

crearea cadrului necesar dezvoltării turismului și valorificării optime a teritoriului din punct de vedere turistic;

găsirea unor soluții de multiplicare a efectelor turismului în avantajul economiei globale a zonei;

integrarea programelor de dezvoltare turistică în strategia dezvoltării economico-sociale a teritoriului.

. Conceptul de amenajare turistică:

Istoricul amenajării turistice:

amplasarea sau localizarea unui obiectiv, cu referire la activitatea turistică  este frecvent folosită abia din anii 60;

este împrumutată din amenajarea urbană, fiind stimulată de dezvoltarea activității turistice în general și mai ales a turismului de masă care a dus la creșterea preocupării pentru organizarea spațiului turistic sub forma amenajării turistice;

de menționat faptul că până la perioada menționată, turismul nu era o activitate economică clar conturată ca atare, ci mai degrabă o preocupare a unor grupuri restrânse, mai ales a celor cu posibilități materiale mai mari.

Definirea conceptului de amenajare a teritoriului:

un efort de dezvoltare planificată aplicată diferitelor sectoare ale economiei în vederea realizării unei soluții optime pentru dezvoltarea concordantă a unei zone într-un ansamblu complet;

amenajarea turistică reprezintă o formă particulară a amenajării teritoriului, a planificării fizice, economice și sociale, adaptată unui areal turistic.

Definiția conceptului de amenajare turistică a teritoriului:

proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, respectiv ansamblul factorilor care influențează aceste relații;

amenajarea turistică cuprinde ansamblul elementelor care alcătuiesc activitatea turistică.

din punct de vedere economic, amenajarea turistică are în vedere o serie de variabile cum ar fi:

aptitudinile naturale ale zonei;

distanța dintre zona de emisie (de origine) a turiștilor și zona de recepție;

potențialul pieței (emisia turistică);

condițiile economice și sociale ale zonei care urmează să fie amenajate;

dimensiunea actuală și/sau proiectată a implantărilor;

competențe decizionale etc.

privite ca acțiuni complexe de organizare a teritoriului, amenajările turistice:

asigură o exploatare rațională a resurselor;

stimulează dezvoltarea celorlalte ramuri și activități economice într-un perimetru dat;

– contribuie la protejarea mediului.

2.2.FACTORI

Cândva Buzăul era una dintre opțiunile principale pentru legătura între Ardeal și Valahia și chiar Moldova. Erau secolele evului mediu târziu când trecătorile peste Carpați erau folosite cu aceeași frecvență și cu aceleași inconveniente.

Deschiderea unor drumuri majore peste Carpați, cum ar fi Sinaia – Brașov sau Cozia – Sibiu a determinat scăderea dramatică a importanței celorlaltora. Deși un drum relativ modern leagă încă Valea Buzăului de Secuime, zona Buzăului este un punct important doar pe rutele care leagă Bucureștiul de Moldova. Șoseaua, una dintre cele mai bune din Romania, trece însa doar prin zona de câmpie a județului, nimic spectaculos. Pentru cei mai mulți dintre călătorii care trec prin regiune, Buzăul poate fi cel mult un picnic la marginea drumului, o cafea, un fast food și din nou în mașină.

La două ore distanță de București, Buzăul este o zonă virgină din punct de vedere turistic. Munții, care se văd din șosea, dar doar de la distanță, sunt arealul cel mai interesant al județului. Spre Siret si Nehoiu, spre Penteleu și Munții Curburii, Buzăul ascunde peisaje de mare valoare și obiective turistice neexploatate sau deservite de baze turistice subdezvoltate și învechite.

2.3.TIPOLOGIE

Ca entitate etnografică în care se întrepătrund elemente specifice ale culturii populare romanești din cele trei provincii care se întâlnesc aici – Muntenia, Transilvania si Moldova, județul Buzău aparține tipologic specificului național.

Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari si Mânzălești, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră, folosite la preșuri și paretare. Obiectele de acest gen confecționate de cunoscuta creatoare populară Adela Petre sunt adevărate tapiserii ale epocii moderne.

Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei, care poate fi admirat astăzi mai mult in colecțiile muzeale, el fiind utilizat cu deosebire la sărbători, in zonele cu tradiții folclorice. În ansamblul său, costumul popular buzoian se înscrie în tipul carpatic, ale cărui origini se află in portul populației dacice. Costume populare într-o formă nealterată se mai găsesc in zonele de munte (Gura Teghii, Chiojdu, Cătina si Calvini), pe Valea Râmnicului (Podgoria, Pardoși, Puiești).

În afară de obiceiuri si tradiții, județul Buzău mai conservă si cântece strămoșești în forme aproape nealterate, care după expresia lui Alecu Russo, constituie “arhiva acestor meleaguri”.

Fig.2.1. Adela Petre – creatoare de costume populare tradiționale

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA JUDEȚULUI BUZĂU

3.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Județul Buzău este situat în sud-estul României, între 44 44' și 45 49' latitudine nordică și între 26 04' și 27 26' longitudine estică. Se învecinează cu județele Brașov și Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomița la sud și Prahova la vest.

Județul Buzău face parte din Regiunea de Dezvoltare 2 sud-est, cu sediul la Brăila.

Suprafața județului este de 6.102,6 km2 (2,6 % din suprafața țării). Județul Buzău se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăște din curbura Carpaților. Dispunerea armonioasă a celor trei forme de relief caracterizează județul Buzău: la nord se găsesc Munții Buzău, parte din Carpaților de Curbură; la sud se găsește câmpia, aparținând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale.

Fig 3.1 1 Harta Romaniei Tabel nr. 3.1.1

3.2. Scurt istoric

Numele Buzău își are originea in radicalul tracic <BUZE> , care se găsește și la noi, pentru că și noi ne tragem din traci <BUZEOS> . La acesta s-a mai adăugat sufixul greco-latin AIOS-EUS, care nu mai este astăzi activ decât în formațiile culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu putea da decât BUZEOS-BUZAU.” (Vasile Pârvan, istoric).

De la apa râului Buzău și-au luat numele Munții Buzăului, orașul Buzău și, ulterior, și județul Buzău.

Se poate spune că teritoriul județului Buzău de astăzi a fost locuit dintotdeauna. Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale prezenței umane pe terasele înalte ale râurilor, în adăposturile de sub stânci sau în peșteri încă din paleoliticul mijlociu. Unelte și arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul județului, dar și obiecte ceramice din neolitic și epoca bronzului aparținând Culturilor Boian, Gumești și Monteoru.

Prima atestare documentară a Buzăului datează din secolul al IV-lea d.H.; într-o scrisoare tri-misă de lunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul creștin al Cesareei Capadociei se relatează despre martirizarea în apropierea Buzăului a unui misionar creștin, Sava, înecat la 12 aprilie 372 d.Hr. de goții necreștinați conduși de Athanaric, în râul Mousaios, care trecea pe lângă polis-ul cu același nume. Documentul „Pătimirea Sfântului Sa-va”, redactat in anul 376 d.Hr., se păstrează în copii la Vatican și Biblioteca „San Marco” din Ve-neția. (o copie a ei se află la Muzeul Județean de Istorie Buzău).

Astfel ziua de 12 aprilie a rămas în calendarul creștin-ortodox ca data de prăznuire a Sfântului Mucenic „Sava de la Buzău”, iar din luna mai 1996, „Sfântul Sava” devine patronul spiritual al Buzăului.

Vestigiile din Epoca Bronzului descoperite în regiunea de dealuri (podoabele și obiectele de aur de la Pietroasa – Tezaurul Cloșca cu puii de aur și obiectele de podoabă din bronz de la Pârscov, Gherăseni, Poșta Câlnău, Chiojdu), împreună cu ruinele câmpului roman de la Pietroasele și ale altor câteva așezări dacice stau mărturie a continuității vieții și civilizației pe acest teritoriu.

Diviziunile teritoriale – Județele – apar in Principatele Romane din vechi timpuri. După întemeierea Țării Românești (1330), țara era împărțită în județe conduse de județi, pârcălabi și vornici, care sunt totodată dregători ai orașelor principale din județe și ai județelor însăși. Prima mențiune documentară a Buzăului ca târg și punct de vamă apare într-un document intern emis de Dan al II-lea (1420-1431), la 30 ianuarie 1431.

Centru comercial și meșteșugăresc străvechi, târgul Buzăului este menționat ca atare intr-un document emis de Cancelaria Domnească în anul 1431, indicând așezarea ca punct vamal, centru de schimb și tranzit comercial. În timpul domniei lui Radu cel Mare, la 1500, Buzăul devine reședință episcopală, având un rol important în dezvoltarea spirituală a județului. Bănia Buzăului a jucat un rol foarte important in viața socială a Țării Românești, culminând cu ridicarea, în anul 1532, a lui Vlad Vintilă Vodă în scaunul Domniei. Tot de origine buzoiană a fost și Doamna Neaga, soția lui Mihnea Turcitul.

Municipiul Rm. Sărat a fost atestat documentar în 1439 și amintit ca oraș într-un document din 1574. După ce în 1659 orașul este ars de turci, ruinat în 1793 și distrus de război în 1796, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX Rm. Sărat avea înfățișarea unui târg modest. În 1697 Constantin Brâncoveanu și unchiul său, Constantin Cantacuzino, încep construcția Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului pe locul unei biserici de lemn. Cu ocazia cercetărilor arheologice de la această mănăstire au fost găsite în stratul de cultură medieval, fragmentele unui vas care aparține epocii neolitice.

Ca formă de organizare, județul Buzău a apărut în epoca medievală, odată cu formarea statului medieval al Țării Românești. Prima harta administrativă a Țării Românești alcătuită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, cuprindea 17 județe, dintre care și județele Buzău, Râmnic și Săcuieni care astăzi se suprapun teritorial în mare parte cu actualul județ Buzău. Până în anul 1844, județul se întindea din munți până la câmpie sub forma unei fâșii, mărginită de cursurile de apă ale Buzăului și Râmnicului, având aproximativ jumătate din întinderea actuală.

După 1844, prin înglobarea parțială a județului Săcuieni (desființat) județul s-a întins spre vest și spre nord, incluzând cea mai mare parte din munții și subcarpații Buzăului, Mizilul și parțial Câmpia Gherghiței. Regulamentul Organic al Țării Românești, reprezentând de facto prima constituție modernă, confirma existenta a 18 județe, între care și Buzăul.

La 2 aprilie 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea administrativă, în baza căreia erau organizate Consiliile județene, unitățile teritoriale din județe fiind comuna și plasa. La 6 decembrie 1950, prin Legea nr.5, o nouă împărțire administrativă înlocuiește județele existente cu 28 de regiuni. Județul Buzău este desființat, fiind organizată o regiune cu sediul la Ploiești, care cuprindea mai multe raioane.

Prin reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968, județul Buzău se reînființează în limitele actuale, încorporând și 18 comune din fostul județ Râmnicu Sărat, iar orașul Buzău a devenit municipiu.

3.2.DIVIZIUNI ADMINISTRATIVE

Orașe importante: Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 87 localități, din care:

 2 municipii – Buzău (orașul de reședință al județului) și Râmnicu Sărat;

 3 orașe – Nehoiu, Pogoanele și Pătîrlagele;

 82 comune cu 475 de sate.

Organizarea administrativă a teritoriului județului Buzău, la 31 decembrie

Tabel nr. 3.2.1

Sursa: www.buzau.insse.ro

Fig 3.2.1 Harta geografica a județului Buzău

3.3 Nivelul de dezvoltare economico-social

Potrivit rezultatelor preliminare oficiale ale recensământului din 18 martie 2002, populația stabilă din județul Buzău se cifrează la 496.214 de locuitori (242.311 persoane de sex masculin, respectiv 253.903 persoane de sex feminin), dintre care 38,65% au domiciliul în municipii și orașe și 61,35% în mediul rural. Populația activă a județului era de 177.783 persoane, populația ocupată de 140.014 persoane, iar populația inactivă fiind de 318.431 persoane.

Populația, pe sexe și medii, la 1 iulie

Tabel nr. 3.3.1

Sursa: www.buzau.insse.ro

Din tabel numarul 2 se poate deduce ca majoritatea populatiei judetului Buzau se afla in mediul urban, element comun de altfel majoritatii judetelor, respectiv a oraselor Romaniei. Numarul populatiei in perioada 1990-2006 este intr-o continua scadere.

Durata medie a vieții, pe sexe

Tabel nr. 3.3.2

Sursa: www.buzau.insse.ro

Desi ambele sexe raman constante de-a lungul anilor, barbatii sunt in inferioritate numerica in comparatie cu femeile in aceasta peroiada 1990-2005.

Pe domenii de activitate existau 39.548 meșteșugari (22,24% din totalul populației active), 32.327 lucrători în agricultură, silvicultură și pescuit, (18,18% din totalul populației active), 18.968 operatori la mașini, utilaje și asamblări de mașini, echipamente și altele, 16.342 lucrători operativi în servicii, comerț și asimilați, 15.707 tehnicieni, maiștri și asimilați, 14.413 muncitori necalificați, 11.125 specialiști cu ocupații intelectuale și științifice, 6.998 funcționari administrativi, 3.236 persoane care lucrau în domeniul legislativ sau de conducere, 1.283 angajați în forțele armate și 17.868 șomeri.

Populația, pe grupe de vârstă, la 1 iulie

Tabel nr. 3.3.3 Sursa: www.buzau.insse.ro

In anul 2006 fata de 1990 numarul populatiei scade cu 30 353 persoane. Predominante sunt persoanele cu varsta cuprinsa intre 15 si 59 de ani, urmate de cele de peste 60 de ani si peste, apoi 0si 14 ani. Numarul scazut al acestora din urma subliniaza faptul ca natalitatea a scazut semnificativ.

La aceeași dată, structura etnică a populației județului în funcție de libera declarație a persoanelor recenzate consemna 481.272 români (98,98% din total), 14.446 romi (2,9%), 153 maghiari, 43 germani, 37 turci, 27 italieni, 22 ruși-lipoveni, 21 polonezi, 20 evrei, 18 ucraineni, 7 sârbi, 4 bulgari, 3 tătari, 3 sloveni, 3 chinezi și 135 de alte etnii.

Structura religioasă a populației județului Buzău consemna la 18 martie 2002: 490.830 ortodocși, 2.948 adventiști de ziua a șaptea, 540 romano-catolici, 516 penticostali, 453 creștini după evanghelie, 243 de religie evanghelică, 139 baptiști, 86 greco-catolici, 72 musulmani, 54 reformați, 22 de religie mozaică, 135 de alte religii, 70 fără religie, 41 atei și 65 de religie nedeclarată.

Populația înscrisă într-o formă de învățământ a fost consemnată la aceeași dată ca fiind de 77.797 persoane, din care în învățământul superior 5.070 persoane, 1.812 în învățământul postliceal și de maiștri, 48.869 în învățământul secundar (15.503 liceal, 4.532 de ucenici și 28.834 gimnazial) și 22.016 în învățământul primar.

În județul Buzău există: 361 grădinițe, 366 școli generale, 31 licee și grupuri școlare, 1 instituție de învățământ superior (A.S.E) și 343 biblioteci

În domeniul sănătății, serviciile publice se prezintă astfel: 6 spitale (sector public), 23 dispensare medicale (sector public), 100 farmacii și 63 cabinete medicale.

3.4.CADRUL NATURAL

Relieful – Suprafața județului Buzău se desfășoară pe trei mari trepte de relief: munți, dealuri si câmpie, ce coboară din vârfurile înalte ale Penteleului până în Bărăgan. Fiecare dintre aceste trepte sunt, la rândul lor, foarte variate în privința formelor, determinând diferențierea mai multor subunități.

Din punct de vedere geologic, munții sunt constituiți din așa numitul ,,flis’’, reprezentat printr-o alternanță de gresii, marne, argile, șisturi și, mai rar, conglomerate, toate strâns cutate, formând uneori cute-solzi , aliniate pe direcția NE-SV. Vârsta rocilor este, în principal, paleogenă (aproximativ 30-70 milioane de ani). În treapta subcarpatică domină argilele, marnele, nisipurile, pietrișurile, calcarele și gresiile, depuse cu precădere în miocen și pliocen (începând de acum 30 milioane de ani, până acum un milion de ani) și ondulate larg. Câmpia s-a format numai în cuaternar și este alcătuită din pietrișuri, nisipuri și loessuri.

Cele trei trepte de relief, la cadrul redus al județului, pot fi socotite în același timp și zone, întrucât ele se extind, începând de la nord spre sud, una in continuarea celeilalte. Între zona subcarpatică și cea de câmpie se individualizează și o fâșie de tranziție, formată din glacisuri si piemonturi.

Face parte din marea unitate a Carpaților de Curbură și cuprind două subunități principale: Munții Buzăului și Munții Vrancei.

Munții Buzăului – aflați în cea mai mare parte pe teritoriul județului cu același nume-sunt constituiți din 5 masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru si Ivănețu. Munții Vrancei încadrează latura nord-estică a județului. Acest sector nu prezintă diferențe mari fată de Penteleu, având aceeași structură și morfologie (suprafețe de eroziune si structurale, plaiuri întinse delimitate de abrupturi de sute de metri, alunecări și prăbușiri, bazinete și îngustări). Din acești munți izvorăsc Bâsca Mică, Bâsca Mare, Râmnicul.

Zona subcarpatică – fiind cunoscută sub numele de Subcarpații Buzăului, aceasta zonă reprezintă o îmbinare de culmi deluroase cu depresiuni, bazinete și înșeuări, altitudinea culmilor variind între 400 si 800 metri.

Dată fiind complexitatea de ordin geologic, dar mai ales geografic, Subcarpații Buzăului se împart în patru grupe: grupa centrală (Dealurile Botanului), grupa sudică (Istrița-Ciolanu), grupa estică (Dealurile Câlnăului), grupa vestică (Dealurile Priporului).

Fâșia de tranziție – aceasta fâșie face trecerea între zona subcarpatică și câmpie. La vest de Buzău, Subcarpații Istriței iau contact cu câmpia de subsidența prin linii de falii. Pe această zonă de contact eroziunea a grefat o fâșie de glacis-glacisul Istriței (110-300m). La est de Buzău, trecerea de la subcarpați la câmpie se face mai întâi printr-un piemont de acumulare alcătuit din pietrișuri și nisipuri dispuse monoclinal (piemontul Râmnicului) care urcă până la înălțimi de 300-400m, apoi printr-un glacis care începe aproximativ de la altitudinea de 250m în jos.

Fig. 3.4.2 Harta dealurilor si depresiunilor subcarpatice din județul Buzău

Zona de câmpie – această zonă are altitudinea de 40-100m și este constituită din sedimente moi, dominând la suprafață formațiunile loessoide, aluviunile și chiar nisipurile, iar în adâncime argilele, pietrișurile, nisipurile, marnele nisipoase.

Clima județul Buzău are o climă temperat continentală. Aceasta variază însă de la nord la sud datorită altitudinii, orientării generale, a reliefului și configurației locale a acestuia, predominând crivățul, în tot cursul anului, din nord-est și sud-vest, dar și austrul, de la sud-vest, aducând uscăciune și căldură vara, temperaturi ridicate iarna, vânturi ce influențează clima județului.

Temperaturile medii variază între 12 grade Celsius si 14 grade Celsius. Temperaturile maxime se înregistrează în iulie, până la 37 grade Celsius, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în februarie – 26 grade Celsius. Media anuală a precipitațiilor este între 400 mm și 500 mm.

Rețeaua hidrografică – Județul Buzău ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic a râului Buzău. Buzăul este cea mai importantă apă curgătoare care străbate județul Buzău. Izvorăște din Carpații de Curbură din Munții Ciucaș și se varsă în Siret.

Tot in Buzău găsim si lacul fără fund (Lacul Vulturilor), lac periglaciar (la 1420 m altitudine în Munții Siriu, de peste 0,5 ha), lipsit de vegetație. Alte lacuri: Lacul Tâlharilor, lac de baraj natural, Lacul Meledic, lângă Mânzălești (cu apă dulce pe un masiv de sare), Balta Albă și Amara, limane fluviale, Gura Siriului, lac antropic (lac de acumulare) de 360 ha, Lacul Odăile în Odăile.

Vegetația – Alături de relief și climă, și strâns dependentă de aceasta, imprimă originalitate zonei.

Vegetația prezintă variații si elemente specifice pentru fiecare din cele trei tipuri de relief : câmpie, deal, munte.

La câmpie se dezvoltă o vegetație caracteristică stepei si silvostepei. Vegetația naturală este reprezentată de specii ierboase: pelinița (Artemisia austriaca), pălămida, pelinul, ciulinul, coada șoricelului, colilia (Stipa capillata), scaietele, spinul, brusturi. Prin și pe lângă terenurile cultivate cresc si plante cu flori frumoase: macul, neghina, cicoarea, mușețelul, păpădia, codița-șoricelului, unele dintre ele având virtuți terapeutice. Foarte răspândite sunt loboda și traista ciobanului. În stepă vegetația lemnoasa este rară, reprezentată mai ales de salcâm, dud, ulm, plop, tei si arbuști ca măceșul.

La sud-vest de municipiul Buzău, în câmpie, se află pădurea Spătaru, rezervație floristică cu o suprafață de 165 ha. Aici predomină frasinul pufos (Fraxinus pallisae). Alături de el vegetează stejarul (Quercus robur), stejarul pedunculat (Quercus pedunculiflora), jugăstrul (Acer campestre), părul pădureț (Pirus piraster), arțarul tătăresc (Acer tataricum).

Zona dealurilor subcarpatice și zona de munte sunt ocupate de păduri etajate astfel: etajul stejarului, etajul fagului, etajul coniferelor și etajul tufărișurilor sau subalpin. De la altitudinea de 600 m începe regiunea dealurilor înalte și, totodată, în etajul fagului ce se întinde până în jurul altitudinii de 1200 m. Aici, pe lângă Fagus silvatica, cresc carpenul, teiul alb, paltinul, mesteacănul, dârmozul (Viburum lantana) , crusinul (Rhamnus frangula) si lianele Hedera helix si Clematis Vitalba.

Ultimul etaj, acela al zonei subalpine, este reprezentat de pajiști întinse cu ierburi si tufărișuri. Pe versanții nordici predomină ienupărul pitic ( Juniperus communis ). Pe versanții sudici si sud-estici cresc afinul (Vaccinium myrtillus), merișorul (Vaccinium vitisidaea) și – spre poale, pe terenuri abrupte si umede – arinul verde ( Alnus viridis ), care formează aici grupuri masive, cu sistem radicular bine dezvoltat, care oprește declanșarea eroziunilor si alunecărilor de teren.

Fauna Buzăului nu prezintă specii caracteristice, despre care s-ar putea afirma ca sălășluiesc numai aici, dar, favorizată și de faptul că județul concentrează în limitele sale toate formele de relief, este foarte variată, alcătuind un interesant tablou ecologic si cinegetic.

Printre animalele nevertebrate terestre întâlnite aici se numără o serie de moluște (Helicella, Helix pomatia, Ena montană), insecte, arahnide diverse, printre care o mențiune aparte o merită scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus).

Vertebratele terestre sunt larg reprezentate de amfibieni (broasca brună de pământ, salamandra, brotăcelul, broasca roșie de munte), reptile (șopârla cenușie, gușterul, șopârla de munte, șerpi neveninoși – Natrix n. și, mai rar, vipera), păsări (vrabia, bufnița, cucuveaua, șoimul, grangurul, gaița, pupăza, pițigoiul, sitarul, cucul, ciocănitoarea pestriță, ciocănitoarea verde românească, mai rar întâlnită în restul țării, privighetoarea, mierla, forfecuța, corbul (Corvus corax) – ocrotit de lege, eretele, acvila de munte (Aquila chrysaetos) – ocrotită de lege, cocoșul de munte (Tetrao urogallue – ocrotit), mamifere (orbetele, popândăul, hârciogul, cârtița, liliacul, șoarecele de câmp, șoarecele de pădure, dihorul, iepurele, veverița, pisica sălbatică, râsul (Lynx Lynx), bursucul, lupul, vulpea, mistrețul, cerbul, ursul (Ursus arctos–ocrotit). În apele curgătoare și în lacuri sunt multe specii de viermi, moluște, crustacee, amfibieni și pești (caras, crap, biban și chiar păstrăv și lipan).

CAPITOLUL 4

POTENȚIALUL TURISTIC

4.1.POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Între turism și mediul înconjurător există o relație complexă, mediul natural prin componentele sale (apă, aer, sol, floră, faună) reprezintă resursele de bază ale turismului. Din această cauză dezvoltarea activității turistice presupune acordarea unei atenții deosebite calității mediului, prin luarea unor măsuri de conservare și dezvoltare a caracteristicilor calitative a acestuia în zonele cu un intens circuit turistic (Sărata-Monteoru, Tabăra Măgura).

În zilele noastre, turiștii caută tot mai mult evadarea din cotidian, relaxarea și întoarcerea la natură; se observă o tot mai mare creștere a cererii turistice în zonele în care natura se păstrează încă în mare parte nealterată.

Având în vedere așezarea geografică a județului Buzău, situat la granița cu Ardealul si Moldova, putem spune ca Buzăul este o localitate de tranzit, însă cu multe locuri cu fenomene rare (Vulcanii noroioși, Focul viu). Relieful dispune de forme spectaculoase din cauza munților din roci puțin rezistente ce au determinat prezența unor culmi joase, cu un contur domol. Pe alocuri se evidențiază elemente geologice și geomorfologice interesante, cum ar fi: Munții cu sare de la Mânzălești, Muntele cu sare de la Negoșina, Muntele Alb de la Grunj, Malul Roșu de la Lopătari, Vulcanii noroioși.

Rezervație naturală de tip geologic pe circa 30 hectare, Vulcanii noroioși sunt localizați în localitatea Berca, fiind formați datorită erupțiilor de gaze din pământ, care antrenează spre suprafață nămol și apă. Cunoscuți în zonă sub denumirea de pâcle, vulcanii noroioși au aceiași structură ca și vulcanii adevărați, în interiorul lor producându-se procese similare. Altfel spus, avem de-a face cu niște vulcani în miniatură la care conurile nu depășesc 5- 6 metri înălțime, iar adâncimea de la care este aruncată spre suprafața lava este mult mai mica. În final același rezultat, adică o suprafață în mare parte aridă dar în același timp spectaculoasă.dar în același timp spectaculoasă.

Fig. 4.1.1 Muntele alb de la Grunj Fig. 4.1.2. Munții cu sare de la Mânzălești

Fig. 4.1.3. Vulcanii noroiși Fig. 4.1.4. Malu Rosu de la Lopatari

În Munții de sare de la Mânzălești se găsesc si câteva peșteri în sare, cea mai mare având peste 3 kilometri lungime si o denivelare de 42 de metri. Este străbătută de două pâraie sărate și oferă o gamă largă de formațiuni extrem de divers colorate. Apa izvoarelor este folosită de către localnici la pusul murăturilor. Lipsa de interes a autorităților locale și sărăcia au făcut ca această bogăție sa nu fie pusă în valoare. Din păcate, nu au fost efectuate nici măcar analize pentru a determina efectele terapeutice ale acestor izvoare. Aceasta e cea mai mare peșteră în sare din țara noastră și este unică in Europa după modul de formare.

Pe un drum pietruit, la circa 66 de kilometri de Buzău, pe raza comunei Lopătari, satul Terca, se află "focul viu", un fenomen natural de emanație a gazelor naturale, care o dată ce ies din pământ se autoaprind în contact cu atmosfera. Traseul nu poate fi parcurs in totalitate cu mașina. Obiectivul turistic nu este semnalizat. El se găsește pe un deal și este necesar să vă informați la localnicii din Terca. Urcușul, ușor, nu durează mai mult de 20 minute. De fapt, locurile ascund multe bogații, localnicii spun că în dealurile înconjurătoare s-ar găsi rezerve importante de gaze naturale, petrol si chiar uraniu.

Fig. 4.1.5. Focul viu de la Lopătari

Pe valea Buzăului, în comuna Viperești, găsim doua rezervații naturale, Sarea lui Buzău și Blocurile de calcar de la Bădila. Sarea lui Buzău, monument al naturii de interes geologic și biologic, se refera la mai multe blocuri de calcare, precum și la un deal cu numeroase izvoare si eflorescente saline. Blocurile de calcar de la Bădila, monument al naturii de interes geologic si paleontologic, prin calcarul marin provenit mai ales din depozitele sărurilor de carbonat de calciu dar și cu intruziuni de calcar biogen, amintesc atât de acoperirea cu apele mării, cât și de fenomenele de tectonică care au comprimat acele depozite marine.

Fig. 4.1.6. Sarea lui Buzău

Munții Buzăului desfășoară o panoramă cu adevărat fermecătoare: potecile Penteleului, o zonă turistică cam sălbatică, mai puțin vizitată, te îndeamnă să le cunoști lumea împietrită, iar gresia Siriului dă impresia unei masivități inedite. Unul dintre drumeții celebri ai acestor locuri, Alexandru Odobescu, adresa următoarele invitații:„Vino cu mine până colea în Munții Buzăului și poate că vei petrece pe acolo și tu câteva minute plăcute, cum am petrecut eu… rătăcind cu ochii pe plaiuri încântătoare iar cu auzul și cu gândul prin fantasticele regiuni ale basmelor”.

Clima, alături de relief, reprezintă o componență majoră a potențialului turistic natural. Aceasta favorizează în mare parte organizarea și desfășurarea activităților turistice.

Prin componentele și caracteristicile sale fizice si chimice, clima poate deveni un mijloc terapeutic activ, un instrument prin care se poate interveni pentru ameliorarea stării de sănătate a organismului uman. Chiar și persoanele care decid să părăsească localitatea de domiciliu doar pentru o perioadă scurtă, un week-end sau doar o după-amiază, pot să aibă un contact direct cu natura și cu factorii terapeutici naturali din orizontul apropiat, evitând, astfel, mediul artificializat, stresant si monoton al locuinței, al mijloacelor de transport și al spațiului de muncă. Organismul uman bolnav, sau doar obosit și surmenat poate fi potențat și revigorat, iar procesele vitale la nivelul țesuturilor și celulelor sunt readuse mai mult sau mai puțin la limitele normale prin petrecerea timpului liber în cadrul unei zone cu aer curat.

Nicolae Ciangă amintea in 1977 de așa numitul sindrom de domesticație. Aceasta afectează persoanele care iși pierd capacitatea de a răspunde la stimulii climatici și meteorologici, și rezultă din tendința civilizației moderne de a asigura orășenilor, acasă și la locul de muncă, confortul si comoditatea unui mediu tot mai artificializat: aer condiționat, temperatură și umiditate constante, lumină artificială, etc. În acest fel, organismul își pierde rezistența naturală și tocmai de aceea contractează frecvent răceli și stări gripale.

Elementele climatice (temperatura, precipitațiile, vântul, nebulozitatea), fiecare în parte sau ca ansamblu unitar, constituie pentru turism ambianța necesară desfășurării activității.

În general, climatul determină cererea turistică dintr-o anumită perioadă a anului si lungimea sejurului, imprimându-se ritmuri turistice sezoniere.

În Buzău, regimul termic se caracterizează prin valori maxime înregistrate în zona de câmpie, care descresc pe măsură ce ne deplasăm spre zona montană.

Sub raport termic, particularități interesante prezintă și fenomenul de îngheț. Acesta apare cel mai devreme în văile si depresiunile subcarpatice, datorită stratificării aerului rece și a apariției inversiunilor de temperatură, și persistă aici până în a doua decadă a lunii aprilie. Cel mai târziu, datorită fenomenului de fohn, înghețul apare în cea de a doua decadă a lunii noiembrie pe pantele dealurilor cu expunere sudică, durând către finele lunii martie.

Rețeaua hidrologică reprezintă un element de atracție pentru turiști. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice a județului o constituie râul Buzău, care, din totalul de 325 kilometri cât măsoară de la izvoare la vărsarea în Siret, curge pe circa 140 kilometri în limitele administrative ale județului. Izvorând din versantul răsăritean al Munților Ciucaș, după ce trece prin depresiunea Întorsura Buzăului, unde face un cot de aproape 180 grade, se îndreaptă spre sud, traversând județul de la nord-vest la sud-est, adunând numeroși afluenți, dintre care cei mai importanți sunt : în zona montană : Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare și Nehoiu (pe dreapta); Zabratău, Hârțagu, Casoca și Bâsca Roșilei (pe stânga); în zona subcarpatică, pe partea dreaptă Bâsca Chiojdului si Nișcovul, iar pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnaul. Urmează zona de șes, unde afluenții sunt lipsiți de importanță și cu un debit extrem de scăzut. Pe Casoca este și o frumoasă cascadă, Cascada Pruncea, înaltă de 17 metri.

Fig.4.1.7.Cascada Casoca

Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, al cărui curs pornit din coastele Furului Mare străbate, fără afluenți importanți, cale de circa 28 kilometri o mică regiune din estul județului.

Rețeaua hidrografică a județului Buzău este armonios completată de un important număr de lacuri, diferite ca mărime, geneză și stadiu de evoluție.

Dintre cele situate în zona montană, cel mai important și totodată cel mai cercetat din punct de vedere turistic este Lacul Vulturilor sau Lacul Fără Fund de pe Siriu. Format ca acțiune a avalanșelor repetate, într-una din polițele structurale ale culmii Maliiei, la altitudinea de 1420 metri, Lacul Vulturilor este considerat cel mai de jos lac de munte din țară.

Fig. 4.1.8. Lacul Vulturilor

În apropierea sa, urmele unui al doilea lac mult mai mare, astăzi complet drenat și invadat de vegetație, alcătuiește ceea ce localnicii numesc Mlaștina Vulturilor.  Urmează Lacul Negru, din masivul Penteleu si Lacul Mociarul de pe versantul estic al Ivănețului.

O altă categorie de lacuri o formează acela a căror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare. O ciudățenie este lacul Meledic. Nu mai mare de un hectar, amplasat pe un munte de sare, lacul are apa dulce. În timpul verii, aici se face plajă și se pescuiește. Băile nu sunt indicate deoarece, chiar dacă la mal apa este mai călduță, la circa un metru distantă apa devine brusc foarte rece, fiind pericol de stop cardiac. Adâncimea lacului este de 20 de metri.

La Sărata-Monteoru există ape minerale, izvoare cu apă termală, saline, mofete, nămoluri sapropelice. Stațiunea a fost numită „Mica Elveție din Munții Buzăului“ pentru cele 19 izvoare cu ape minerale iodurate, clorosodice, sulfuroase și iodate alcaline bicarbonatate. Acestea tratează afecțiuni ale aparatului locomotor, reumatismale, degenerative, inflamatorii, sechele după fracturi, boli asociate, endocrine, dermatologice, de nutriție si metabolism, afecțiuni ale sistemului nervos central, nevroza astenică, boli hepato-biliare, digestive pe fond hepatic, rupturi musculare, atrofii si hipotrofii musculare, retracturi și contracturi musculare, stări postoperatorii, artrita posttraumatică.

În nord-vestul județului găsim două bălți formate din brațele Buzăului și Râmnicului, rezervații naturale geologice și zoologice. Aici, indicele de ariditate ridicat, colmatarea cuvetei lacului, astuparea izvoarelor din pânza freatică – a diminuat adâncimea apei (liberă de mal) și recent, prin apariția unui cordon sedimentat longitudinal, s-a micșorat volumul apei utile, afectând sever ihtiofauna și diminuând major apetitul speciilor de avifaună a căror marcă genetică le îndrumau de secole spre aceste bălti, acum cu rol de haltă, pentru hrănire și refacere, iar cândva cu însemnate spații favorabile pentru cuibărit.

Râul Buzău și lacurile de la Mihăilești, Boldu, Puiești, Ghergheasa sau Luciu, încă bogate în ihtiofaună, constituie o atracție pentru turiștii amatori de pescuit.

Învelișul biogeografic – flora și fauna – joacă un rol deosebit în diversificarea potențialului turistic natural și poate genera chiar anumite forme de turism, cum ar fi turismul cinegetic și turismul științific.

Într-o zonă care cuprinde 3 forme de relief, în procente aproximativ egale (munte, deal, câmpie) se regăsesc foarte multe specii de floră și faună, ceea ce pentru județul Buzău este un atu în promovarea ecoturismului. Menținerea echilibrului ecologic existent nu este numai o cerință legislativă, ci și o condiție esențială de viață normală pentru noi și pentru generațiile următoare.

Flora este influențată de condițiile morfologice, climatice și de relief, și asociată cu alte elemente, generează peisaje geografice deosebite, ce își schimbă estetica de la un anotimp la altul. Frumusețea peisajelor este dată și de alternanța dintre munte, deal și câmpie, și zonele cu vegetație ierboasă, dominată cu multe specii floricole.

În zona muntoasă întâlnim păduri de conifere (molidul, bradul, pinul, tisa) și păduri de foioase (fagul, aninul, mesteacănul, plopul, paltinul, socul negru și roșu). Pentru protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, și forestier, unele zone au fost declarate rezervații naturale.

Pădurea poate fi considerată un factor de destindere și agrement, simulează drumețiile și excursiile, este un loc de recreere și popas. După cum afirma și Melinda Cândea, pădurea are ,,o influență binefăcătoare asupra stării generale a organismului, nu numai prin ameliorarea climatului, ozonificarea aerului și purificarea sa de particulele de praf și de alte elemente toxice, ci și prin efectul calmant, de confort psihic, caracteristic întregii ambianțe din pădure, prin spectacolul de varietăți inegalabil pe care pădurea îl oferă vizitatorilor, cu atâta generozitate, în orice anotimp al anului.

Pădurea conduce la nunțarea și moderarea climatului în raport cu arealele din jur. Amplitudinile termice sunt reduse, iar viteza vântului este mult mai atenuata. Aerul este ionizat, mai bogat în oxigen și în izotopul acestuia, ozon. De aceea, pădurea concentrează cele mai importante valențe turistice.

Pădurea Crivideni – localizată în comuna Pătârlagele, rezervație forestieră pentru stejarul pufos (Quercus pubescens) care, în această stațiune, deși introdus artificial, totuși a rezistat, vegetând pe un substrat din nisip cuartos și astfel în această zonă deluroasă, a confirmat la cea mai înaltă altitudine (circa 400 m) chiar daca nu optim, ceea ce era de așteptat pentru stejarul pufos care, împreună cu stejarul brumăriu – la câmpie încep silvostepa.

Pădurea Lacurile, din comuna Bisoca, este o rezervație naturală forestieră, botanică și geologică. Deși afectată de regimul juridic al proprietății, totuși mai păstrează valori pentru care a fost declarată, și anume prezenta unor exemplare impresionante de Pin silvestru (Pinus silvestris), între care astăzi se văd succesiuni de specii erbacee de la cele mezofile spre cele subtermofile, datorită răririi arboretului, prin tăierile din ultimul deceniu și ca o expresie a modificării climei generale. Din cele trei locații inițiale de lacuri cu apă dulce, în cuvete decupate în carst salin cu fund din nămoluri sedimentate, astăzi, ca efect negativ al eroziunii de suprafață, deși ne aflăm în pădurea rărită, nu a mai rămas decât Lacul Negru (datorita culorii apei dată de eutrofizarea anormală).

Fig. 4.1.9. Pădurea Lacurile, Bisoca

Pădurea cu Tisa, din Nehoiu, rezervație forestieră ce adăpostește interesante exemplarele de Tisa (Taxus baccata) amintește de vechile păduri (acum circa 2000 ani, când Dacia era colonizată de Roma Imperială), care aveau întinse arboreta cu arbori impresionabili de Tisa.

Silvostepa, stepa cu pâlcuri de arbori, ocupă cea mai mare parte din câmpia județului. Cuprinde glacisul Istriei și piemontul Râmnicului la nord, iar la dus ajunge până la o linie relativă. Care unește localitățile Padina, Rușețu, Galbenu, pe la nord-vest de lacurile Amara si Balta Albă, având ca limită de est comuna Vâlcelele.

Pădurea de la Brădeanu, rezervație forestieră, a interesat pentru existența dispersată a unor exemplare de Stejar comun (Quercus robur), de dimensiuni impresionante (habitus având înălțimi și diametre peste valorile medii) și vârste înaintate, rămași din Codrii Vlăsiei, păduri care până în secolele 18-19 acopereau Câmpia Română având în centru așezarea Bucureștilor. Aici în Pădurea Brădeanu atingeau extremitatea nordică a arealului.

Tot din Codrii Vlăsiei face parte și Pădurea Crâng. Crângul Buzăului este un cunoscut loc de agrement al localnicilor, astăzi din vechea pădure au rămas doar câțiva stejari ce se găsesc în aria protejată ca parc, la umbra cărora se întâlnește o vegetație variată și interesantă, remarcabile fiind sica (Statice gmelini) și laleaua de crâng (Tulipa biebersteiniana), specie ocrotită de lege. Din suprafața de 184 hectare, cât ocupă în prezent pădurea, 10 hectare au fost amenajate ca parc.

Fig. 4.1.11. Pădurea Crâng

Pădurea Spătaru situată la sud-vest de Buzău, constituie o altă rezervație forestieră întinsă pe 436 hectare. Pe lângă frasinul pufos, majoritar, în pădure mai vegetează stejarul pedunculat, rare exemplare de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), apoi jugăstrul, ulmul, arțarul tătăresc și alte specii.

Pădurea Frasinu situată la obârșia pârâului Negreasca, afluent pe stânga al Călmățuiului și declarată rezervație forestieră, înfățișează prin compoziția sa floristică condițiile de mediu în care s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Caracteristic zonei este excesul de umiditate, pus în evidență mai ales primăvara, cât și în restul anului de bălțile frecvente din poienile pădurii.

O altă rezervație forestieră și zoologică, Dealul cu Lilieci, se află în comuna Cernătești. Aflată la limita pădurii, pe un versant al râului Slănic, și urcând pe alocuri pe culmea și platoul cu folosință agricolă, această arie interesează pentru prezența Liliacului (Syringa vulgaris) bine reprezentat ca răspândire, între care apar și alte specii subtermofile sau termofile (Carpinita,Scumpie) dovada a climatului de silvostepa deluroasa comparabil cu cel pontic și mai ales mediteranean. În vegetație, în nișe specifice poate fi întâlnită termita (Reticulicutermes lucifugus) și Scorpionul (Euscorpius carpathicus).

Fig. 4.1.12. Vegetație pe Dealul cu Lilieci

Stepa ocupă partea de sud a județului. Reprezentații florei și-au restrâns aria de creștere pe izlazuri, viroage si marginile drumurilor. Aceasta este reprezentată de plante ierboase și arbuști. Pe malurile văilor s-au păstrat tufișuri cu porumbar, răsura, etc.

Pe teritoriul județului Buzău se găsesc plante ocrotite de lege, cum ar fi:

Garofița ( Dianthus spiculifolus) – Culmile Siriului;

Smârdan ( Rhododendron kotschy) – Culmile Siriului;

Laleaua pestriță ( Fritillaria meleagris) – Parcul Crâng din Buzău;

Laleaua de crâng (Tulipa bierbestiniana) – Parcul Crâng din Buzău;

Frasin pufos ( Fraxinus pallisae) – Pădurea Spătaru și Pădurea Frasinu;

Roua cerului (Drosera rotundifolia)- Lacul Manta din Munții Siriului, Muntele Penteleu;

Goodyera repens – Pădurea Milea Viforâta;

Bujorul (Paeonia arborea) – Parcul dendrologic Monteoru;

Gărdurarița ( Nitraria schoberi)- Pâclele Mari și Pâclele Mici;

Papucul doamnei ( Cypripedium calceosus)- Valea Nișcovului, Siriu;

Tisa ( Taxus baccata) – Valea Nehoiului;

Alga verde ( Chara crinita)- Balta Albă.

Fauna reprezintă pentru turism o importantă valență estetică, recreativ și cinegetică și științifică. Este strâns legată de vegetație și datorită mobilității nu se limitează doar la unele zone.

Întâlnim specii de mamifere ce necesită determinarea ariilor de conservare (canis lupus (lup), ursus arctos (ursul brun), rhinolophus hipposideros (liliacul mic cu potcoavă), rhinolophus mehelyi (liliacul cu potcoavă a lui Mehely), myotis myotis (liliacul comun), spermophilus citellus (popândăul), sicista subtilis (șoarecele săritor de stepă), lynx lynx(râsul)) și mamifere ce necesită o protecție strictă (muscardinus avellanarius (pârșul de alun), spermophilus citellus (popândăul), sicista subtilis (șoarecele săritor de stepă), lutra lutra (vidra), mustela eversmani(dihorul de stepă), vormela peregusna(dihorul pătat), felis silvestris(pisica sălbatică).

De asemenea, se găsesc reptile și nevertebrate care necesită o protecție strictă (lacerta praticola (șopârlă de luncă), vipera berus( vipera comună), apatura metis, maculinea alcon).

Din păcate, unele specii pe cale de dispariție sunt ocrotite de prin legi speciale și se află sub protecția Comisiei Monumentor Naturii.

Specii de faună ocrotite pe raza județului Buzău:

Râsul ( Lynx lynx) – Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforâta, Pădurea Harțagu;

Scorpionul ( Euscorpius carpatichus)- Platoul Meledic;

Viforâta, Pădurea Harțagu;

Termite ( Reticulitermes)- Dealul cu lilieci, Platoul Meledic;

Cerbul lopătar ( Dama dama) – Lopătari- Bisoca;

Capra neagră ( Rupicapra rupicapra carpathica)- Culmile Siriului, Mălâia, Colții Bocârmei.

Având o infrastructură adecvată: poteci de vânătoare, puncte de hrănire a vânatului, observatoare și standuri de pândă, terenurile permit organizarea unor partide reușite de vanatoare la principalele specii de interes cinegetic: urs, cerb comun, capra neagră, mistreț și cocoș de munte în zona montană și căprior, mistreț, iepure și fazan în zona de deal și câmpie.  Organizarea acțiunilor de vânătoare include asigurarea personalului însoțitor specializat și transport în terenul de vânătoare.

Fig.4.1.13. Cerb lopătar

Avifauna este reprezentată de numeroase păsări sedentare, sezoniere sau de peisaj, ca: corcodelul mare, corcodelul pitic, uliul păsărar , uliul porumbar, șorecarul comun, pănțărușul, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea pestriță mică, cufundac mic, cufundac mare, pelican comun, pelican creț, buhaiul de baltă, stârcul pitic, stârcul de noapte, stârcul galben, egreta mică, egreta mare, stârcul roșu, barza neagră, baza albă, țigănușul, lopătarul, lebăda de vară, gârlița mică, călifarul alb, rața roșie, viesparul, gaia brună, gaia roșie, codalbul, eretele de stuf, eretele vânăt, eretele sur, șorecarul mare, acvila țipătoare mică, acvila de câmp, acvila de munte, acvila pitică, vânturelul de seară, crestețul pestriț, crestețul mijlociu, cârstei de câmp, cocorul, ciocîntors, piciorong, pasărea ogorului, ciovlică ruginie, ploierul auriu, prundăraș de sărătură, prundăraș de munte, fluierar de mlaștină, notarița, pescărușul cu cap negru, chira mică, chira de baltă, chirighiță cu obrazul alb, chirighiță neagră, buha, ciuf de câmp, minuniță, caprimulg, pescărașul albastru, dumbrăveanca, ghionoaia sură, ciocănitoarea pestriță de grădină, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoare cu trei degete, ciocârlia de Bărăgan, etc.

De asemenea, se găsesc păsări de interes național care necesită o protecție strictă: corcodelul mic, vânturelul roșu, cocorul, fugaciul de mlaștină, pietrușul, striga, cucuveaua, pupăza, prigaria, ghionoaia verde, capîntortură, codobatura, pescărelul negru, brumărița de stâncă, brumărița de pădure, măcăleandru, codroșul de munte, codroșul de grădină, mierla de piatră, boicușul, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, aușelul sprâncenat, muscarul sur, pițigoiul de stuf, pițigoiul codat, țoiul, alunarul, corbul, presura sură, sticletele, florintele, inarița, botgros, cormoranul mare , stârcul cenușiu, etc.

Păsările mari, pe cale de dispariție din cauza vânatului sau cele care nu se adaptează climatului în schimbare sunt ocrotite prin lege: Barza albă (ciconia ciconia) – Zona de câmpie, Egreta mare ( Egreta alba) – Balta Amara, Egreta mică ( Egreta garzetta) – Balta Amara, Cocoșul de munte ( Tetrao urogallus)- Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforâta, Pădurea Harțagu, Ciocănitoarea verde (Picus viridis) – Culoarul Sibiciu – Lopătari.

Fig. 4.1.14. Egreta mare Fig.4.1.15. Egreta mica

Ihtiofauna pe râul Buzău este reprezentată prin păstrăv, mreana de munte, lipan și alți pești specifici etajului montan, iar la șes mreană, clean, caras. Pe bălțile amenajate din județ se poate prinde crap, novac, știucă, etc.

Îngrijorător este faptul că unele specii și-au redus densitatea după 1989 din cauza poluării apelor, a pescuitului nerațional și a braconajului.

Unele specii faunistice prezintă un interes aparte și generează doua tipuri speciale de turism: turism cinegetic, cu un oarecare caracter exclusivist deoarece este practicat mai ales de persoanele cu posibilități materiale, și turismul piscicol, cu o accesibilitate mult mai mare.

Autoritățile pentru vânătoare sunt strict corelata cu dinamica speciilor vizate, cu respectarea perioadelor de prohibiție, care coincid cu perioadele de înmulțire. În mod special, sunt protejate femelele și, de asemenea, se are în vedere că înmulțirea excesivă a unor specii (mistreț, cerb) poate provoca pagube materiale culturilor agricole, fânețelor sau animalelor domestice.

În scopul inventarierii, întreținerii ți protecției speciilor de vânat, ca si pentru desfășurarea în condiții bune a turismului cinegetic, au fost stabilite zece fonduri de vânătoare.

4.2. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Componentele mediului antropic, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni ,,atracții turistice,,, constituindu-se in resurse pentru industria turistică și pot beneficia de amenajări specifice.

Factorii antropici ai ofertei turistice se referă la patrimoniul istoric, artistic și cultural, infrastructura și superstructura turismului. Elementele de cultură sunt mărturii ale evoluției culturii și civilizației unui popor cu o importanță deosebită pentru turism.

Melinda Cândea clasifica bunurile culturale în bunuri mobile – acestea reprezintă valoare din punct de vedere arhitectural, istoric, cultural, religios, artistic și cuprind totalitatea clădirilor si ruinelor valoroase; si bunuri mobile – obiecte cu semnificație istorică și documente cu valoare artistică și etnografică, științifică și tehnică.

Fondul cultural-istoric se impune în cadrul patrimoniului turistic al județului prin unicitate, originalitate și diversitate.

Străveche vatră de cultură și civilizație, teritoriul a păstrat peste vreme numeroase mărturii care atestă existența și continuitatea de locuire a populației pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri. Configurația geografică, bogăția subsolului și abundența cursurilor de apă au determinat omul primitiv, încă din paleolitic, să-și întemeieze așezări pe terasele înalte ale râurilor, în adăposturile de sub stânci sau în peșteri. Cercetările arheologice au dat la iveală urme ale prezenței umane încă din paleoliticul mijlociu, neoliticul fiind ilustrat printr-o diversitate de obiecte ce probează existența unei intense și bogate vieți materiale și spirituale (cultura Gumelnița). Din epoca bronzului, în cadrul căreia se detașează celebra cultură Monteoru, după numele așezării eponime, sunt descoperiri ce oferă posibilitatea de a se argumenta că încă din această epocă se poate constata existența unui proces complex de constituire a fondului etnic, lingvistic și cultural al tracilor nordici, fond pe care mai târziu se va produce romanizarea, proces care va duce apoi la formarea geto – daco – romanilor și, treptat, la formarea poporului român.

Prima atestare documentară a Buzăului, ca toponimic, datează din secolul al IV–lea d.H.; într-o scrisoare trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul creștin al Cesareei Capadociei se relatează despre martirizarea în apropierea Buzăului a unui misionar creștin, Sava. În noaptea de 12 – 13 aprilie 372, a treia noapte de Paști, acesta fusese înecat de goți în râul Mousaios, ce trecea pe lângă polis-ul cu același nume. Faptul fusese relatat inițial episcopului Bretanion al Tomisului de preotul Sansala. În biserica unde acesta slujea Sava fusese cântăreț de psalmi. Sava a fost sanctificat în urmă cu câțiva ani, Sf. Sava Gotul fiind astăzi patronul spiritual al Buzăului. Scrisoarea se găsește la biblioteca Vaticanului, iar o copie a ei poate fi văzută la Muzeul Județean de Istorie Buzău.

Continuând să locuiască teritoriul geto-dacic, autohtonii au creat, în secolele IV – IX, o cultură și o viață spirituală proprie, cu adânci rădăcini în secolele anterioare, în ciuda frământărilor cauzate de pătrunderea temporară a triburilor migratoare în acest spațiu.

O consecință a acestor evenimente istorice o reprezintă îngroparea unor splendide podoabe și obiecte de aur, printre care Pietroasa ( tezaurul " Cloșca cu puii de aur"), Pârscov, Gherăseni, Poșta Câlnău, Chiojdu etc.

Centru comercial și meșteșugăresc străvechi, târgul Buzău este menționat ca atare într-un document emis de cancelaria domnească în anul 1431, indicând așezarea ca punct vamal, centru de schimb și tranzit comercial.

Începând cu secolele XVIII – XIX ia amploare extracția cărbunelui și a petrolului, se diversifică atelierele meșteșugărești, apar primele așezăminte industriale pentru prelucrarea lemnului, petrolului, textilelor și cerealelor. Istoria modernă și contemporană relevă transformarea ținutului Buzăului într-un județ cu o dezvoltare economică armonioasă.

La Pietroasele se găsește un castru roman, ce se crede că a fost construit de către împăratul Constantin cel Mare în perioada campaniei din anul 332 împotriva goților de la nord de Dunăre. În această campanie armata bizantină, condusă de Constantin al II-lea – fiul împăratului, îi înfrânge pe goți și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. În necropola alăturată castrului s-au descoperit monede din perioada împăratului Constantin al II-lea, iar în situl arheologic din apropiere au fost găsite fragmente de olane romane și așezării civile din sec. IV p. Hr. precum și o instalație de aducțiune și de distribuire a apei săpată în piatră.

Fig. 4.1.16. Castrul roman de la Pietroasele

Castrul roman de la Pietroasa (124 m x 158 m), care a fost descoperit în anii '90, cuprinde și termele (băile termale romane) înconjurate de zidul sudic de apărare, aparținând de cultura Pietroasa. Castrul roman va fi prezentat parțial publicului, prin amenajarea unui muzeu ce va cuprinde termele și zidul sudic de apărare.

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut și sub numele popular de „Cloșca cu puii de aur” a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi țărani (Ion Lemnar si Stan Avram) în timp ce luau piatră de pe dealul Istrița (750 m). Din tezaurul compus inițial se pare din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg. Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur. În prezent, tezaurul este expus la Muzeul Național de Istorie al României.

Elemente de factură religioasă cu un potențial turistic însemnat prin arhitectură, picturile altarelor, icoanelor, lucrărilor religioase îl constituie mănăstirile, schiturile și Episcopia Buzăului și a Vrancei.

Potrivit preotului Gabriel Cocora, „semnalarea unor episcopi ortodocși pe teritoriul țării noastre încă din secolul al IV-lea dovedește prezența unor monastiri, pentru că acestea sunt expresia fidela a Ortodoxiei care este monastică". Mănăstirile românești în general, deși erau construite în locuri retrase, prin munți și păduri, totuși nu au fost rupte de viața comunității, dezvoltând școlile.

Monahii, dornici de o mai înaltă viață spirituală, au înființat în Munții Buzăului, cioplind în piatră mici locașuri, practicând isihasmul, o primă perioadă de mare înflorire a lor situându-se în secolele XII si XIII.

Pe baza documentelor de arhivă, Episcopia Buzăului și a Vrancei datează din anul 1500, când domnitorul Țării Românești era Radu cel Mare (1495-1508), hotărârea înființării acesteia fiind luată în cadrul sinodului mixt, prezidat de fostul Patriarh ecumenic Nifon. De la înființarea ei și până astăzi, la cârma Sfintei Episcopii a Buzăului s-au perindat 39 de episcopi, majoritatea dovedindu-se adevărați slujitori ai lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor, vrednici gospodari, dar și făuritori de istorie și cultură românească. Episcopia Buzăului, având sub jurisdicția sa bisericească județele Buzău și Vrancea, este alcătuită din 487 parohii (unde activează peste 450 preoți) grupate în cinci protopopiate: Buzău, Focșani, Râmnicu Sărat, Panciu și Pătârlagele.

Pictura din interior, restaurată în mai multe rânduri, a fost executată în tehnica "fresco", stil neoclasic, de pitarul Nicolae Teodorescu, conducătorul școlii de zugravi de la Episcopie, ajutat de nepotul dinspre soție, Gheorghe Tăttărescu. Deosebit de valoroasă este și pictura de pe catapeteasmă, executata pe foiță de aur de același N. Teodorescu. Prin grija episcopului Antim Angelescu al Buzăului și cu fonduri provenite din averea eparhiei, pictura bisericii a fost renovată în 1949, lucrarea fiind executată de pictorii Titel Benea din Buzău și Constantin Mihalcea din București. Biserica a fost redeschisă la 9 octombrie 1949. În anul 1999 au început noi lucrări de renovare a construcției.

Episcopia însumează mai multe clădiri, printre care: Paraclisul episcopal din Buzău, Palatul episcopal, Seminarul Teologic și Școala de Cântăreți Bisericești.

Fig. 4.1.17. Episcopia Buzăului și a Vrancei

Multe dintre așezările monahale din Episcopia Buzăului, fiind înzestrate de ctitori cu puține mijloace materiale, au dispărut de-a lungul timpului definitiv, altele au rămas  pustii zeci de ani și au fost  reînființate. Altele au fost transformate în mănăstiri de maici, cum s-a întâmplat la Rătești. Secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a dus la desființarea celor mai multe dintre acestea, iar după aceea, fie din cauza unor fenomene naturale, fie din puținătatea viețuitorilor, au dus iarăși la desființare. Astăzi, în toată Episcopia Buzăului și a Vrancei există următoarele mănăstiri: Rătești, Ciolanu, Sihastru, Poiana Mărului, Dalhauti, Rogoz, Vărzăresti, Cernu, Lepșa, Berca, Valea Neagră, Trotușanu, Ciobănoaia, Bradu, Barbu și Odobești.

Mănăstirea Ciolanu – la 34 de kilometri depărtare de Buzău, în comuna Tisău, înconjurată de păduri seculare, își duce existenta, din jurul anului 1570 (după opinia istoricului C.C. Giurescu), dar atestată documentar abia la 15 ianuarie 1600. Mănăstirea Ciolanu are în administrarea sa cinci biserici, răspândite unele la depărtare de la 2 la 7 kilometri. Cea mai veche este situată în incintă și are hramul „Sf. Gheorghe", cu o inscripție târzie (1857) în care se consemnează ca „fiind prea veche, nu s-a găsit nici inscripție, numai în tradiție se zice că s-a zidit de «Doamna Neaga», soția lui Mihnea Vodă Turcitul – anul 1590". Cercetările documentare însa au scos la iveală adevărații ctitori: Dumitru Ciolan și rudele sale.

Fig. 4.1.18. Mănăstirea Ciolanu

Mănăstirea Rătești – situată la circa 27 kilometri de orașul Buzău, in comuna Berca, este semnalată documentar la 6 mai 1634, când monahul Sofronie de Gomoești dona „pentru pomană și pentru sufletul meu 210 stânjeni de ocina la Gomoești ca să fie pomană la hramul Sf. Troița de la Rătești".

Numai în ultimii ani în județul Buzău au fost înfinițate cinci noi mănăstiri: Cernu (1991), Berca (1997-1998), Ciobănoaia (2001-2002), Bradu de la Tisău (2006) și Odobești (2006).

Munții Buzăului împreuna cu zona subcarpatică respectivă, pe o lungime de peste 80 kilometri, au format una din cele mai vechi și mai originale vetre de sihăstrie românească. Cât au dăinuit la Buzău călugării misionari din Asia Mica și Dobrogea și cum s-au organizat aici într-o vatră isihastă autohtonă nu se știe cu exactitate. Este certă, însa, existenta unei profunde tradiții și trăiri isihaste în Munții Buzăului, înca din secolele XIII – XIV, de o vădită influentă șinuita si palmată. Această vatră se întindea între satele Nucu, comuna Bozioru și Aluniș, comuna Colți, pe culmile stâncoase numite Crucea Spătarului, Vârful lui Martiri, Muntele și Vârful Cecilia și Muntele lui Arsenie.

Sihăstria Fundătura – este o așezare sihăstrească, cu o veche tradiție autohtonă, situată în apropierea satului Nucu, comuna Bozioru, între culmile muntoase cunoscute sub numele de Crucea Spătarului și Martiri. În secolele XIV – XVI, călugării de aici trăiau în desăvârșita sihăstrie, fiecare în mici peșteri de piatră săpate de ei în jurul Muntelui lui Martiri. În tradiția locală se spune ca Sihăstria „Fundătura" a fost prin secolele XV-XVI sihăstrie de călugărite și apoi de călugări. Aceasta o confirmă, de altfel, și frecvența toponimelor de gen feminin din partea locului cu o vechime de peste 500  de ani.

Peștera lui Iosif – este o bisericuță în piatră, care a avut un rol deosebit în dezvoltarea vieții isihaste din Munții Buzăului, fiind situată pe Valea Bordeiului, aproape de satul Nucu, comuna Bozioru. Atât peștera, cât și biserica din interior au fost făcute probabil în prima jumătate a secolului XV de un mare sihastru din partea locului, schimonahul Iosif.

Sihăstria lui Agaton – în a doua jumătate a secolului XV, cuviosul Agaton s-a stabilit cu câțiva ucenici pe culmea muntoasă Crucea Spătarului, cale de o jumătate de ceas de sihăstria Fundătura. Aici și-a săpat cu mâinile sale o mică biserică în stancă, cu hramul „Sf. Ioan Hrisoston". A mai ridicat o chilie, iar cei 12 ucenici și-au săpat și ei chilii în piatră în același munte.

Sihăstria Alunișul – situată în comuna Colți – dăinuiește de la sfârșitul secolului XIV. Sihăstria era compusă din o mică biserică în stancă (muntele Martiri), în jurul căreia au fost săpate mai multe peșteri, unele suprapuse, cu câte una și chiar două încăperi. A luat numele „Aluniș" din cauza codrului de aluniș ce crește aici. La sfârșitul secolului XVI sihăstria devine chinovie, pentru că avea peste 20 de călugări, fiind refăcute o parte din peșteri. Între 1692 – 1703, ieroschimonahul Antonie de la Aluniș mărește obștea sa la peste 30 de sihaștri. În secolul XIX, schitul devine metoc al Episcopiei Buzăului, iar biserica este extinsă și înnoită de ieroschimonahul Antonie din Mănăstirea Ciolanu.

Fig. 4.1.19. Schitul Aluniș

Peștera lui Dionisie Torcătorul – Cuviosul Dionisie Schimonahul era unul dintre sihaștrii cei mai renumiți de la Sihăstria Fundătura, care a trăit aici în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. I se spunea „torcătorul", pentru că se ocupa cu torsul lânii din care își câștiga existența. El și-a săpat peștera într-o stâncă greu accesibilă, și a trăit în ea peste 30 de ani, răbdând frigul iernii, umezeala, foamea. Cuviosul Dionisie Sihastrul era foarte cunoscut în partea locului, pentru că „izgonea duhurile necurate din oameni și cunoștea cele viitoare". Hrana și-o câștiga torcând lâna pe care i-o aducea ucenicul de prin sate. O dată pe săptămână, cobora din peșteră și se împărtășea la Sihăstria Fundătura. Locul unde își sprijinea scara se cunoaște si astăzi. După moartea sa, chilia a fost locuită de călugări până la jumătatea secolului XIX.

Sihăstria Găvanele, din comuna Bozioru, aproape de Sihăstria Fundătura, a luat ființă la sfârșitul secolului al XVI-lea. O mică sihăstrie cu numele Găvanele, după numele muntelui și forma geografică a locului. Ea poarta hramul „Adormirea Maicii Domnului, Sf. Nicolae și Sf. Mucenic Elefterie" și a fost întemeiată de sihaștrii de la Fundătura. Aici au trăit timp de doua secole călugări si pustnici renumiți, iar in secolul XVII, Schitul Găvanele este reînnoit de frații Dimitrie și Costache Gica, pentru ca în secolul XIX să ajungă metoc al Episcopiei Buzăului. După desființarea sa, în vatra schitului ia naștere satul Schitu numit mai târziu Găvanele, iar biserica devine „biserica de enorie".

Fig nr. 4.1.20 Biserici, manastiri, cetati

Județul Buzău mai are în patrimoniul său un important număr de schituri și mănăstiri:

Conservarea acestor monumente este diferită. Unele care au devenit biserici de mir s-au păstrat mai bine, altele, rămase schituri – precum cele din zona Nucu, Bozioru, Lopătari – sunt mai avansat degradate și chiar foarte degradate, cum ar fi Agatinul Vechi, din care au mai rămas doar câțiva pereți. Nu există față de aceste monumente o grijă deosebită din partea credincioșilor, pentru că ele nu au fost preluate de comunitate. În ceea ce privește importanța lor, toate sunt foarte valoroase atât din punct de vedere istoric, cât și arhitectonic. Ele sunt mărturii  unice. Fiecare dintre aceste schituri sunt repere ale unei perioade îndelungate, unele datând din secolul VI înainte de Christos, altele din perioada creștină sau din creștinismul timpuriu. De exemplu, la Peștera lui Iosif, deasupra intrării există semnul peștelui – simbol creștin din secolul IV-V. Altele păstrează încă simboluri nedescifrate. Toate aceste date dau o valoare cu totul și cu totul deosebită, care trebuie să fie în atenția statului român, pentru că reprezintă rădăcinile noastre ce ne-au fixat în istorie și ne fixează în continuare în istoria Europei, a declarat directorul Direcției pentru Cultură, Marius Constantinescu.

Sărbătorile tradiționale populare și religioase din județul Buzău au un potențial turistic însemnat.

Buzău – 12 – 24 iunie: Drăgaica;

Râmnicu Sărat – 15 mai: Floarea de salcâm;

Bisoca – ultima duminică a lunii august: Pe plaiuri bisocene;

Bozioru – 20 iulie: Sf. Ilie; 6 august: Pobreajenul; 29 august: Sf. Ioan;

Brăești – 8 septembrie: Pinul;

Buda – 29 iunie: Sf. Petru; 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului;

Calvini – 25 martie: Buna Vestire ; Moșii de vară; 27 iulie: Pantilimon;

Cătina – 24 iunie: târg anual;

Cernătești, sat Aldeni – 27 iulie: Pantilimon;

Chiojdu – 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului; Înălțarea Domnului;

Cozieni – 15 august: Sf. Maria;

Gura Teghii – ultima săptămâna a lunii mai: Gherghelaș;

Lopătari – 29 iunie: Sf. Petru; 27 iulie: Târg la Plaiul Nucului;

Măgura – 29 iunie: Sf. Petru; 6 august: Pobreajenul;

Merei, sat Dealul Viei, sat Monteoru – zilnic în perioada 15 iun.- 1 sept., 8 iunie: Sf. Mihail;

Mânzălești – 29 august: Sf. Ioan – Beslii; ultima duminică din iunie: Meledic; 15 august: Festivalul Slanicului,Găvanu; Gura Badic – Rusaliile;

Murgești – 15 august: Sf. Maria;

Odăile – 15 august: Sf. Maria; prima duminică după Sf. Maria;

Pardoși – 20 iulie: Sf. Ilie;

Pătârlagele – sâmbăta; prima vineri după Paști: Târgul Cucului,la Valea Muscelului;

Pietroasele – 1 iunie: târg la Șarânga;

Podgoria – 29 iunie: Coțatcu; 27 iulie: Pleșești;

Racovițeni – 29 august: Sf. Ioana;

Rușețu – 29 iunie: Sf. Petru; 15 august: Sf. Maria;

Sărulești – 27 iulie: Pantilimon;

Vintilă Vodă – Duminica Floriilor; 14 septembrie: Ziua Crucii; 14 octombrie: Vinerea Mare; 21 noiembrie: Ovidenia; 6 decembrie: Sf. Nicolae;

Viperești, sat Tronari – 8 noiembrie: Sf. Mihail și Gavril;

Vâlcelele – 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului.

În fiecare an, în perioada 10-14 iunie se organizează târgul de vară "Drăgaica", o manifestare emblematică pentru Buzău. Misterioasă ca figură mitologică, dar și fascinantă ca patroană a bâlciului care-i poartă numele, "Drăgaica" reprezintă un punct de reper foarte important în istoria de ieri și de azi a Buzăului.

Târgul "Drăgaica" este o creație a locuitorilor de la curbura Carpaților, exprimând sărbătoarea întru cinstirea roadelor de peste an și necesitatea alcătuirii unei forme de comerț primar, prin schimburi în natură. În jurul anului 1500 se înființează reședința episcopală, conducând la o dezvoltare a localității Buzău, care începe să joace un rol tot mai important în realizarea schimburilor comerciale între diferiți negustori din târgurile de pe ambii versanți ai Carpaților. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Târgul "Drăgaica" este mutat la marginea Buzăului, la Băncești, sat aparținând comunei Simileasca. Conducătorul acelor vremuri, Alexandru Ipsilanti, l-a încredințat, printr-un hrisov domnesc, la data de 26 august 1778, Episcopiei, care obține cu această ocazie și vama târgului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Buzăul cunoaște o intensă activitate comercială. În anul 1864, Mihail Kogălniceanu aprobă înființarea "unui târg în urbe, altul decât cel care funcționa la Plaiuri".

În anul 1971 autoritățile locale și județene hotărăsc mutarea târgului "Drăgaica" de la vechiul obor, pe fostul amplasament, în cartierul Poșta, la intrarea pe platforma industrială a municipiului. Cu mult fast, inaugurarea târgului din 1971 a reprezentat o manifestare cu puternice valențe folclorice. Pe parcursul identificării sale, "Drăgaica" cunoaște o nouă etapă de transformare, după 1990, când apar "actorii" economiei de piață.

De asemenea, segmentul agrementului s-a diversificat, fiind în prezent o atracție principală a "Drăgăicii". Comediile se învârt, magazinele și restaurantele vând, aici nimic nu e ca valul, totul e un val, oamenii vin, se duc și iarăși vin cu el, fiindcă vine 24 iunie, ziua cu gongul care bate de atâta amar de ani închiderea. "Drăgaica" se adaptează, se modernizează cu o ușurință uimitoare, fiecare ediție e cea mai frumoasă, aceasta e și cea mai urbană, dar totul până la gongul tradițional.

Fig. 4.1.21. Pictură de Carol Pop de Szatmary, la 1800. Titlul: ''Târgul Drăgaica''

Buzăul se bucură de mai multe muzee, expoziții, case memoriale, păstrătoare prin exponatele ce le adăpostesc ale tradițiilor și istoriei din această zonă.

Muzeul județean Buzău, funcționează în clădirea fostului liceu normal de fete, ridicat în anul 1920 în parcul Crâng și are secții de arheologie, istorie, memorialistică și artă.

Fig. 4.1.22. Muzeul Județean de Istorie și Teatrul George Ciprian

Secțiile de arheologie și istorie dețin valoroase piese aparținând aspectului cultural Stoicani-Aldeni, culturii Monteoru, plastica geto-dacică de tip Carlomănești, replica tezaurului de la Pietroasele – Cloșca cu puii de aur – piese aparținând epocii romano-bizantine, culturilor Santana de Mureș, Ipotești-Cândești, Dridu. Sunt reprezentate vestigiile rupestre din Munții Buzăului, inventare arheologice din săpăturile efectuate la cetăți feudale (Vintilă Vodă, Berca, Bradu), elemente arhitectonice medievale.

Colecția numismatica cuprinde 10 tezaure monetare din aur, argint și metal comun. Momentele mari ale istoriei moderne și contemporane în care a fost implicată zona Buzăului sunt înfățișate cu piese reprezentative (mobilier, documente și obiecte personale aparținând lui Nicolae Leonard, Vladimir Maximilian, Alexandru Marghiloman).

În anul 1980 s-a deschis secția de pictură Brăduț Covaliu și secția de arta decorativă, conținând valoroase piese de tapiserie, sculptură, sticlă.

În aceeași clădire funcționează teatrul George Ciprian. Teatrul a fost înființat în 1996 și este primul teatru românesc de proiecte. Instituția poartă numele cunoscutului dramaturg George Ciprian, care s-a născut la Buzău.

Muzeul Chihlimbarului din Colți, administrat de Muzeul Județean Buzău, a fost deschis în 1973 și este singurul astfel de muzeu din România. Colecția muzeului este compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut și prelucrat, unelte folosite la extragerea si prelucrarea chihlimbarului, precum și acte referitoare la exploatarea minieră. Cele mai importante piese din colecție sunt unele bucăți de chihlimbar de peste 1,5 kg, precum și un cercel în care se află o furnică.

Muzeul din Râmnicu Sărat cuprinde secții de științele naturii, arte plastice, istorie și etnografie. Colecțiile muzeului includ ceramică și costume populare, covoare, pictură și sculptură, elemente de floră și faună și ca un element inedit, o colecție de fluturi exotici. În prezent, muzeul funcționează în Casa Domnească din Complexul Brâncovenesc.

Casa Vergu-Mănăilă, cea mai veche clădire din Buzău, care datează din anii 1780. Este singura clădire din oraș din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Adăpostește colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean.

Fig. 4.1.23. Casa Vergu-Mănăilă Fig. 4.1.24. Palatul Comunal din Buzău

Palatul Comunal este o clădire aflată în centrul orașului Buzău, România și care servește drept sediu al primăriei și consiliului local. A fost construit în perioada 1899-1903 la comanda primarului orașului, Nicu Constantinescu, după un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu. Săvulescu a supervizat lucrările până în 1902, și atunci locul său la conducerea proiectului a fost preluat de Kafșinski. Palatul a fost inaugurat în 1903, în prezența regelui Carol I și a principelui Ferdinand.

Casa Memorială Vasile Voiculescu – se găsește în satul în care s-a născut la 13 octombrie 1884 poetul, dramaturgul, publicistul și editorul Vasile Voiculescu, personalitate remarcabilă a literaturii românești, membru al Academiei Române, din 1993, post mortem.

Aceasta oferă posibilitatea vizitatorilor de a-și crea o imagine sugestivă asupra evoluției în timp a scriitorului, bogata și diversa lui activitate literară, publicistică și editorială. Cele peste 200 de exponate aflate în casa memorială, împreună cu alte obiecte și documente aflate în depozitul Muzeului Județean Buzău, reprezintă un inestimabil fond documentar ce reflectă momente din viața și activitatea renumitului scriitor, al cărui nume a fost atribuit Bibliotecii Județene din Buzău. În memoria sa, în curtea casei, la 13 octombrie 1974, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naștere, a fost dezvelit un bust din bronz, opera sculptorului Oscar Han.

Fig. 4.1.25. Casa Memoriala Vasile Voiculescu

Pe râul Buzău s-a construit podul de la Vadu Pașii de către celebrul inginer român Anghel Saligny. Închis în urmă cu un deceniu din cauza slăbirii structurii de rezistență, podul care asigura la sfârșitul secolului al XlX-lea legătura rutieră și de cale ferată dintre Moldova și Muntenia, urma să fie reconstruit de Consiliul Județean Buzău, instituție care, din lipsă de fonduri, l-a transferat în anul 2004 în administrarea Consiliului local Vadu Pașii. Podul reprezintă un simbol al unității efective dintre cele doua principate române, deopotrivă o lucrare tehnică și de artă.

Fig. 4.1.26. Podul Anghel Saligny de la Vadu Pașii

Tot pe cursul Buzăului, în comuna Siriu, se găsește barajul de la Siriu, unde se ajunge destul de ușor. Pe drumul de la Brașov înspre Buzău, după aproximativ 80 km, parca am păși într-o lume de basm, unde se deschide o întindere de apă ce pare infinită. Lacul, finalizat în anul 1985, are o lungime de 10 kilometri și este destinat pentru producerea energiei electrice în hidrocentrala de 42MW. Hidrocentrala utilizează apa din lacul Siriu ce se întinde pe o suprafață de 500 hectare și are un volum de 155 milioane mc. Barajul Siriu este un baraj de pământ, amplasat între masivul Podul Calului și masivul Siriu. Barajul este alcătuit din miez de argilă, rocă și steril.

Datorită construirii barajului, a fost necesară schimbarea rutei drumului național DN10 și construirea mai multor viaducte pentru ocolirea lacului Siriu. În această zonă de o deosebită frumusețe, omul și natura au reușit să creeze un peisaj incredibil și fascinant, unde apele repezi ale Buzăului își găsesc liniștea în lacul Siriu, vegheat din toate părțile de păduri. La o distantă de 10 km de Siriu se află viaductul Giurca ce se întinde pe 276 metri și se sprijină pe piloni de 46 metri înălțime. În zona din coada lacului, pe timpul verii se poate face plajă, se pot face plimbări cu pluta și se poate practica pescuitul sportiv.

Fig. 4.1.27. Barajul Siriu de pe râul Buzău

În comuna Ciuta, pe DN1, drumul ce unește Buzăul cu Brașovul, traversând munții Siriului pe unde, în drumul său spre Alba Iulia, a poposit marele voievod Mihai Viteazul și unde, ca semn al trecerii sale, s-a construit la umbra pădurii și în mijlocul naturii un monument numit "Fântâna lui Mihai Viteazul".

Fig. 4.1.28. Fântâna lui Mihai Viteazu

Cultura materială și spirituală

Buzăul, nume cu învăluiri de legendă și rostogoliri molcome, constituie una din cele mai vechi unități administrativ-teritoriale din Muntenia. Configurația geografică, bogăția solului și abundența cursurilor de apă au creat condiții optime pentru stabilitatea și continuitatea populației în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au dat la iveală urme ale prezenței umane încă din paleoliticul mijlociu, neoliticul fiind ilustrat printr-o diversitate de obiecte ce reflectă o intensă și bogată viață materială și spirituală. Din epoca bronzului, în cadrul căreia se detașează celebra cultură Monteoru, după numele așezării eponime, sunt descoperiri ce oferă posibilitatea să se argumenteze că încă din această epocă se situează procesul complex al constituirii fondului etnic, lingvistic și cultural al tracilor nordici, fond pe care mai târziu se va produce romanizarea, proces care va duce apoi la formarea geto-daco-romanilor și, treptat, la formarea poporului român.

La Buzău s-au înființat și au activat societăți și asociații culturale între care, în 1893, filiala Ateneului, prima asociație a învățătorilor "Solidaritatea" (1882), germenele asociației profesionale pe țară, societăți literare, muzicale si științifice, ceea ce conferă Buzăului un loc important între centrele de cultură și spiritualitate ale țării. A pulsat aici și o puternică viață politică, la Buzău constituindu-se și activând secțiuni ale majorității formațiunilor politice cunoscute.

În spațiul buzoian, satele ocupă străvechi vetre de locuire. Integrate cu mare grijă în cadrul natural, gospodăriile sunt așezate ergologic, după teren, după soare, după vale, direcția vântului și a ploii. Punctul central al satului îl reprezintă bătrâna biserică din lemn sau zid, cu arhitectura ce amintește de casele tradiționale. Prin mărime, arhitectură și tematica picturală, biserica oferă date socio-economice, despre viata și trăirile sătenilor. Pictura exterioară din pridvorul bisericii, cu raiul în stânga și iadul în dreapta, încântă, prin decor, prin duioșii, simplitate și modul direct, oarecum satirizant, de prezentare a personajelor din lumea satului.

Planul locuinței în toată Muntenia este format din doua încăperi – tinda și odaia – cu o intrare. În prima jumătate a secolului XX, planul care se răspândește este cel obișnuit pentru toată țara, al tindei centrale cu două odăi laterale. Tinda centrală este foarte mare și are în cuprinsul ei vatra. Una din odăi, încălzită cu o sobă oarbă, servește pentru locuit, cealaltă, neîncălzită este ,,odaia curată " în care se țin cele mai frumoase piese de mobilier si țesături.

Arhitectura caselor în zona Buzăului diferă. Casa de câmpie este rareori înaltă având un singur nivel și totdeauna o prispă în față. Tot ca element de plan amintim și prezența foișorului, uneori sub forma unei simple platforme supraînălțate față de nivelul prispei. În ceea ce privește decorul casei, observăm o oarecare sărăcie a ornării realizate în sculptură sau crestătură.

Casele și gospodăriile de munte și de deal, înălțate pe temelii, beciuri sau pivnițe, având un aspect simplu și elegant, deschis și primitor, oferă condiții prielnice, pentru agroturism. La Lopătari și Mânzălești, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră. Vestita creatoare populară Adela Petre a căpătat renume mondial cu aceste țesături, adevărate tapiserii ale epocii noastre.

Locuitori ai unei zone bogate în calcar, buzoienii sunt meșteri pricepuți și în prelucrarea pietrei. Crucerii de la Bădeni, Breaza, Năeni, Pietroasele și Ciuta au realizat adevărate dantelării în piatră, crucile făcute de ei ajungând până în inima Bărăganului. Se remarcă cimitirul de la Cotorca, declarat rezervație de patrimoniu.

Tabăra de sculptură Măgura este unică în Europa. Cu toate acestea, este lăsată de izbeliște și neprotejată.

Sufletul, organizatorul și liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman. În 1970, când a fost înființată, urma să marcheze cele 16 veacuri de atestare documentară a Buzăului. A fost programată ca vreme de 16 ani 16 sculptori, mereu alții, să vină să lucreze în poienile Măgurii. În cei 16 ani, în lunile august și septembrie, pe dealurile Măgurii s-a sculptat intens, iar când fenomenul s-a încheiat, au rămas aici 256 de lucrări în piatră, pe care unii critici de artă chiar le socotesc capodopere, ce se întind pe 21 hectare. Artiștilor nu li s-a impus o temă anume, lucru rarisim în epocă, fiecare creând în funcție de blocul de piatră ce-i revenea prin tragere la sorți. Au lucrat, la Măgura, 163 de sculptori, pentru a întregi cu o noua operă poiana pusă la dispoziție. În cadru festiv, la fața locului, cei 16 artiști donau județului cele 16 lucrări.

Fig. 4.1.29. Tabăra de sculptură Măgura

Pe dealul Tigoarea, la Năeni, se află o tabără de sculptură în aer liber, cu lucrări realizate de elevi, la inițiativa primăriei comunei Năeni și profesorului Gabriel Manole din Slobozia.

O altă tabără de sculptură în aer liber, dar în lemn, se găsește în comuna Mânzălești, pe platoul Meledic. Se coboară spre lac 50 metri și se intră direct într-o poiană unde sunt expuse sculpturile în lemn, rezultate în urma taberei de sculptură din iunie 2001. Conține aproximativ 25 de statui din lemn.

Fig. 4.1.30. Statui din lemn de la Tabăra de sculptură de la Mânzălești

Bunurile și valorile etnografice cuprind meșteșugurile, manifestările etnofolclorice, sărbătorile religioase, tradițiile și obiceiurile.

Elementele de etnografie și folclor sunt componente de mare valoare care reprezintă memoria culturală și artistică a unei comunități, fiind expresia unor meșteri și artizani, de obicei necunoscuți.

Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei, care poate fi admirat astăzi mai mult în colecțiile muzeale, el fiind utilizat cu deosebire la sărbători, în zonele cu tradiții folclorice. În ansamblul său, costumul popular buzoian se înscrie în tipul carpatic, ale cărui origini se află în portul populației dacice. Costume populare într-o formă nealterată se mai găsesc în zonele de munte (Gura Teghii, Chiojdu, Cătina și Calvini), pe Valea Râmnicului (Podgoria, Pardoși, Puiești). În afară de obiceiuri si tradiții, județul Buzău mai conservă și cântece strămoșești în forme aproape nealterate, care după expresia lui Alecu Russo, constituie "arhiva acestor meleaguri".

Tradiția se păstrează în unele localități datorită ambiției și dorinței unor locuitori de a lăsa moștenire posterității secretele activităților și meșteșugurilor ce ai făcut zonele să fie cunoscute pe plan național.

În zona Buzăului, împletitul din nuiele de alun sau răchită este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Dacă cele mai groase nuiele erau folosite pentru coșuri de porumb sau garduri în jurul curților, din nuielele mai subțiri se făceau coșuri pentru căratul fructelor sau a strugurilor. De împletitul coșurilor se ocupa mai mult femeile, deoarece se cere mai multă migală, iar întreaga operațiune necesită parcurgerea mai multor etape. Într-o primă fază, se procură materia primă care poate fi alunul sau molidul, după caz. După ce se fierb nuielele pentru o elasticitate și o rezistență mai mare, se despică cu un obiect tăios și se împletesc.

Olăritul este o ocupație străveche ce se practică încă din vremuri străvechi, mărturie stând frumoasele vase de ceramică din epoca neolitică, epocă în care pe teritoriul județului s-a dezvoltat o civilizație remarcabilă. La Poșta Câlnău, membrii familiei Stamate se ocupă cu confecționarea unor obiecte de lut, meșteșugul lor, care a fost ridicat la rangul de artă tradițională, bucurându-se de atenția celor care vor să aibă în casa lor obiecte pe care cândva le foloseau bunicii. După ce le montează pe roată și se usucă, soțiile le smălțuiesc cu decoruri florale și apoi sunt arse în cuptor. Ceea ce produc se vinde la târguri, cu prilejul sărbătorilor folclorice tradiționale din județ, dar și în Târgul Drăgaica.

Arta de prelucrare a lemnului s-a restrâns la producerea câtorva obiecte de uz casnic: linguri, putine, tocitori, butoaie, etc. Printre cei care mai prelucrează lemnul se numără meșteșugarii de pe Valea Buzăului, Calvini și Chiojdu.

Pe la 1800 s-au "stabilit" covrigii în târgul din Crâng. Acum toată lumea îi știe drept "Covrigi de Buzău". Inițial, rețeta au adus-o grecii. Negustori înnăscuți, aceștia și-au deschis la Buzău cârciumi în care serveau, pe lângă carafele cu vin, și covrigi ca niște inele, cu o coajă aurie și miez moale. Localnicii au furat secretul covrigilor, brutarii și l-au însușit. Acum, covrigii de Buzău sunt marcă înregistrată și, începând cu 1 ianuarie 2007, au devenit produs european. Buzoienii organizează anual un festival în cinstea Covrigilor de Buzău, a Cârnaților de Pleșcoi și a Vinului de Pietroasele, toate, mărci înregistrate. Festivalul se desfășoară în tradiția târgurilor de toamnă și sugerează belșug și mândrie.

Manifestările folclorice, specifice tuturor zonelor din România, sunt păstrate foarte bine și în Buzău. Cele mai importante manifestări folclorice sunt: ,,Pe plaiuri bisocene,,, care se desfășoară în ultima duminică a lunii august, ,,Gherghelaș,,, la Gura Teghii, în ultima sâmbătă din luna mai, ,,Festivalul Slănicului,, – la Meledic în ultima duminică din iunie, Festivalul de la Plaiul Nucului, etc. Aceste manifestări sunt posibile cu ajutorul Centrul județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, în colaborare cu primăriile unde se desfășoară.

Sărbătorile laice și religioase au o importanță deosebită pentru locuitori, aceștia respectă cu sfințenie obiceiurile și tradițiile legate de biserică, anumite ocupații agricole sau păstorești sau din viața de familie. Localnicii dau o importanță mai mare unor anumite sărbători sau a anumitor zile din calendar, când nu efectuează anumite activități pentru a nu li se produce prejudicii animalelor, caselor, membrilor familiei. Aceste povești constituie elemente de cultură ce atrag turiștii.

Tezaurul etno-folcloric al zonei este legat și de obiceiurile și tradițiile de Crăciun și a sărbătorilor din preajma Crăciunului. Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voioșie, bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia.

În România, Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toți membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecați departe. Membrii familiei încep să se strângă pe lângă gospodina casei, care împarte sarcinile: “tu alegi orezul”, “tu toci carnea”, “tu cerni făina”, etc. Oricum, se creează o zarvă și o agitație plăcută. Una sau două zile sunt dedicate coptului colacilor, cozonacilor, prăjiturilor. De obicei, Ajunul și în preziua ajunului se pregătesc mâncărurile. Daca la Ignat s-au făcut preparatele de porc, atunci rămâne de treabă numai pentru Ajun (sarmale, friptura, ciorba, salata boeuf, piftia sau răciturile de porc), daca nu atunci se vor face caltaboșii, leberul, chișca, etc. Miroase a mirodenii, mâncărurile sunt gustate doar de gospodină.

În dimineața de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile moșului, apoi glasurile lor trezesc toată casa. Urmează micul dejun, la care participă toată familia, apoi se merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc voioși spre casele lor, și urmează să ducă pomană o farfurie cu friptură de porc celor care nu au avut ce să sacrifice de Ignat. Daca este zăpadă, copiii zburdalnici ies afară pentru a face oameni de zăpadă sau pentru o bulgăreală zdravănă. Părinții și bunicii rămân în casă pentru a pregăti bucatele pentru colindătorii ce vor veni cu “Steaua”.

Seara este momentul pentru musafiri. Se spune că dacă primul invitat este bărbat, atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toți invitații trebuie sa vină cu inimile curate, cu gânduri bune și voioșie pentru ca toate să meargă bine. Odată lăsată noaptea, toți se retrag la casele lor în pace pentru o binemeritată odihnă. Chiar dacă Crăciunul a devenit comercial, trebuie să-i recunoaștem meritele. Reunește familia de peste tot, și pentru o zi, toți oamenii uita de griji, toți avem aceeași culoare și credem în aceleași valori și zâmbim de fiecare dată când îl vedem pe omul acela cu burtă și barbă albă care este îmbrăcat în roșu, chiar dacă nu îl vedem zburând într-o sanie trasă de reni.

Alte obiceiuri ce sunt pe cale de dispariție sunt plugușorul și sorcova. În diferite zone ale țării, costumația, interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esența același. "Plugușorul" este strâns legat de mitul fertilității. Vorbe frumoase, de prosperitate și belșug sunt adresate de cetele care vin cu "Plugușorul", fiecărei gospodării. Ca o incantație magică, textul urării se transmite din tată în fiu și nu există român să nu-l cunoască.

În zonele de munte se practică și umblatul cu capra. Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată și încrețită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi și o piele subțire cu păr pe ea. În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, aloe, cu pete negre, peste care se lipește hârtia neagră cu încrețituri sau pielea cu păr. În loc de urechi, capra are două găvane de lingură. Pe ceafă are patru cornițe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înșirate șiraguri de mărgele sau hurmuzi. În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea.

Jocul caprei este un spectacol autentic ce trezește în asistență fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului și a coregrafiei.

Fig. 4.1.31. Jocul caprei

Un alt obicei de Crăciun este împodobitul bradului. Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a instalației electrice, nu a fost din totdeauna împodobit astfel. Înainte se împodobea cu mere roșii și cu lumânări. De Crăciun toți copiii așteaptă cu nerăbdare venirea Moșului. În ajunul sărbătorii, Moșul vine și lasă cadouri pentru fiecare, sub bradul frumos împodobit. Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creștini, și mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc la biserică, se bucură de Nașterea Domnului, la o masă îmbelșugată de familie, în mijlocul celor dragi.

Împodobitul bradului în România este un obicei relativ recent. În prezent, practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă.

CAPITOLUL 5

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

5.1.BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

Infrastructura turistică, numită și baza tehnico-materială a turismului cuprinde o serie de elemente materiale-suport, în absența cărora, oricât de valoros ar fi fondul turistic, activitatea turistică nu s-ar putea desfășura și nici nu s-ar putea asigura serviciile turistice. Ea cuprinde: căile și mijloacele de transport, unitățile de cazare și de alimentație publică, amenajările și mijloacele de agrement, rețeaua comercială destinată turiștilor, infrastructura comunicațională, medico-sanitară, dotările tehnico-edilitare (alimentarea cu apă, gaze, energie electrică, rețeaua de canalizare, etc). infrastructura este rezultatul investițiilor de stat sau private, care la rândul ei atrage și facilitează noi investiții.

În principiu, gradul de dezvoltare a infrastructurii unei regiuni ar trebui să fie proporțional cu valoarea fondului turistic. În realitate, această corelație nu se realizează din start, ci proporțional cu dezvoltarea economică și socială a unei regiuni și cu dezvoltarea turismului însuși.

Căi de transport

Dintre toate componentele infrastructurii cu caracter general, pentru turism cea mai importantă este rețeaua de comunicație, recunoscută ca factor esențial în dezvoltare, cu efecte benefice directe în teritoriu, care asigură accesul la resursele și structurile turistice existente.

Buzăul este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București-Galați. O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români. Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzăul de multe din localitățile de pe Valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.

La Buzău se poate ajunge pe DN2 (drumul european E85) de la București și din orașele importante din Moldova. DN1B (drumul european E577) leagă Buzău de Ploiești iar DN10 traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a acestora prin Pasul Buzău către Brașov. La Galați și Brăila se poate ajunge pe DN2B.

Două autogări, una aflată în nordul orașului și cealaltă în sud, în apropierea gării, sunt folosite de companiile private de transport care operează servicii regulate de legătură rutieră cu alte orașe sau cu comunele din apropiere.

În Buzău circulă 10 linii regulate de autobuz, care leagă zonele rezidențiale de principalele zone industriale (inclusiv de platforma industrială Buzău Sud), de centrul orașului și de gară. Există câteva companii de taxi licențiate de primărie și care operează în oraș și în localitățile apropiate.

Aeroportul internațional cel mai apropiat de Buzău este Aeroportul Internațional Henri Coandă, din Otopeni, dar și Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu, din Băneasa.

Drumul național 10 reprezintă o atracție deosebită pentru turism. Recent reabilitat, acesta oferă câteva cadre pitorești în zona Lacului Siriu, cu viaducte foarte înalte.

Fig. 5.1.1 Viaductul Stânca Teherău

Unități de cazare și de alimentație publică

În municipiul Buzău sunt mai multe forme de unități de cazare, modernizate și acreditate. Cele mai importante hoteluri sunt: Hotel Pietroasa, Hotel Crâng, Hotel Corona, Hotel Bucegi și Hotel Sport B90.

Hotelul Pietroasa este situat în centrul orașului în preajma Palatului Comunal, și la câțiva pași de centrele bancare, financiare si de afaceri. Hotelul oferă o atmosferă caldă, ospitalieră, și o cuprinzătoare lista de facilități pentru oaspeții săi.

Combinând confortul cu facilitățile hotelul vă invită în cele 90 de camere și apartamente amenajate elegant, precum și în Sala Mare a Restaurantului unde savoarea produselor și măiestria bucătarilor sunt aparte.

Camerele sunt dotate cu:

– televizor;

– minibar;

– aer condiționat;

– acces internet;

– telefon internațional;

– grup sanitar propriu;

– cadă sau dus;

– minibar.

Tarifele pentru o cameră, pentru o persoană sunt de 270 lei, iar pentru două persoane e 350 lei.

Fig. 5.1.2. Hotelul Pietroasa

Al doilea hotel ca mărime din oraș este Hotelul Crâng. Acesta este situat în parcul Crâng. Hotelul are 47 camere:

– 15 apartamente;

– 7 apartamente cu minibar și TV color prin cablu;

– 5 camere duble cu aer condiționat;

– sala de conferințe;

– bar;

– restaurant;

– TV prin cablu.

Prețul unei camere pentru o persoană este de 160 lei, iar pentru două persoane e 215 lei.

Fig. 5.1.3. Hotel Crâng

Hotelul Sport B90 este situat în imediata vecinătate a Sălii Sporturilor Romeo Iamandi și a Bazinului Olimpic, lângă Parcul Tineretului și la 200 metri de centrul comercial al orașului. Hotelul are o capacitate de 83 locuri de cazare în 35 camere: apartamente, camere duble, camere triple, dotate cu TV cablu, telefon, încălzire centrală și aer condiționat.

Dotări și servicii: bowling, restaurant, bar, spălătorie, parcare, grădină de vară, recepție non stop, room service, mini shop, fax, sală de conferințe.

Fig. 5.1.4. Recepție Hotel Sport B90

Hotel Bucegi este situat în imediata apropiere a Gării Buzău, clădirea este monument arhitectonic, fiind renovată recent. Hotel Bucegi dispune de 24 camere cu pat matrimonial, 2 sau 3 paturi. Restaurantul dispune de 60 locuri, meniuri variate și de un bar non-stop cu o capacitate de 40 de locuri.

Fig. 5.1.5. Hotel Bucegi

Hanul Crâșmărița din Buzău este o surpriză arhitectonică plăcută prezentă la intrarea în Buzău în localitatea Mărăcineni, la intersecția DN2 cu E85.
Hanul Crâșmărița se află pe malul râului Buzău, pe locul unde în trecut se făceau schimburile de cai pentru postalioanele ce legau Moldova de Muntenia. Aceasta temă o regăsim într-o pictură ce se afla pe frontispiciul hanului.
Este un han construit în stilul arhitectural specific românesc antebelic, după cele mai noi norme europene în domeniul turismului cu ajutorul Programului SAPARD de dezvoltare a turismului rural și este clasificat la 3 margarete.
Construcția este originală și practică, împletind armonios stilul rustic cu cel modern.
Denumirea Hanul Crâșmărița din Buzau provine de la titlul renumitei melodii cu același nume a binecunoscutului interpret de muzică populară Benone Sinulescu, cel mai mare promotor al meleagurilor buzoiene.

Hanul dispune de un restaurant cu mâncăruri tradiționale românești cu denumiri specific buzoiene.

Facilități: mic dejun, demipensiune sau pensiune completă, TV color în cameră, programe TV prin cablu, acces la internet, xerox, fax și telefon internațional, sala de conferințe dotată cu videoproiector, parcare păzită. Prețul camerelor diferă, de la 200 lei o cameră pentru o persoană, până la 450 lei un apartament.

Fig. 5.1.6. Hanul Crâșmărița

Pe drumul european E85, spre Râmnicu Sărat, la 10 kilometri de Buzău, e pensiunea Valverde. Pensiunea s-a înființat în 2008, într-o clădire veche, datând de la începutul anilor 1900, care făcea parte dintr-un vechi conac boieresc. Valverde se străduiește zi de zi să ofere drumeților un meniu de bază cu specific buzoian, natural și sănătos, aprovizionându-se în cea mai mare parte cu carne, legume și pește din fermele proprii, dar și direct de la producători renumiți din zona Buzăului. De asemenea, aici se găsește borșul și tăițeii pentru ciorbe și supe, zacuscă, murăturile și pâinea, toate după rețete consacrate din această zonă.

Facilități cazare: internet wireless, cramă, parcare, grădină/curte, terasă, plata cu cardul, fermă proprie, grătar/barbeque, sală de mese, șemineu, bar, restaurant. Facilități camere: internet in camera, uscător de par, încălzire centrală, baie în cameră, telefon în cameră, cameră cu TV. Prețul unei camere este de 100 lei.

Fig. 5.1.7. Pensiunea Valverde

Hanul Poienița este situat în Râmnicu Sărat pe E85 și are o capacitate de cazare de 30 de camere din care două apartamente și două camere cu 4 locuri. Restaurantul cuprinde 4 saloane cu 350 locuri în care se pot organiza mese festive și evenimente specifice precum nunți și botezuri. Printre specialitățile casei se numără: gustări din produse lactate (tradiționale), pastramă de oaie, cârnați Pleșcoi, specialități din pește și pasăre, vinul casei – roșu și alb.
Specialitatea casei este omleta "a la Regele Mihai" – care a fost oaspetele casei în 31 iunie 2006. Locul unde regele a servit masa este rezervat.
Complexul dispune de o sală de protocol unde se pot organiza diferite evenimente, conferințe și dineuri și de o terasă descoperită cu capacitate de 300 de locuri. Prețul unei camere este de 100 lei camera simplă și 150 lei camera dublă.

Fig. 5.1.8. Hanul Poienița

Cândva, una din cele mai frumoase și mai atrăgătoare stațiuni, Sărata Monteoru acum arată ca un loc pustiu și părăsit. Totuși, aici se găsesc foarte multe hoteluri și pensiuni, dintre care, cele mai importante sunt: Hotel Montana, Hotel Monteoru, Hotel Cazinou, Pensiunea Olga, Pensiunea Caprice, Pensiunea Mădălin, Pensiunea Casa cu Tei și Complexul Paradis.

Situat în incinta Monteoru Resort & Spa, Hotel Monteoru și Hotel Montana vă oferă: camere de 2 stele și 4 stele ( Junior Suite), dotate cu tv prin cablu/satelit, restaurant cu specific românesc și internațional, terasă cu muzica live, internet Wi-fi, bază de tratament balneo cu bazine cu apă sărată și multiple proceduri și masaj, pachete de servicii cu pensiune completă și tratament, team building, evenimente.

Fig. 5.1.9.Hotelul Monteoru Fig. 5.1.10. Hotel Montana

Aflată lângă pădurea plină de tei, pensiunea vă îmbie la liniște și relaxare.

Restaurantul (150 locuri), promovează bucătăria buzoiană, cu specialități picante, dar delicioase, iar sala de ședințe, dotată cu videoproiector, flipchart, are 60 locuri. Amenajată rustic, face ca orice instruire să pară o mini-vacanță. Pentru reîncărcarea bateriilor, puteți profita de sala de fitness fără a se percepe tarif de utilizare și de saună finlandeză. În timpul verii, puteți face băi cu apă sărată la ștrandul din stațiune, sau drumeții prin pădure, spre diferite obiective turistice (la Cruce, la schitul Negoiță, la așezarea arheologică).

Facilități cazare: masă de ping-pong, TV în living, internet wireless, sală de fitness, parcare, saună, terasă, plata cu cardul, fermă proprie, living, șemineu, livadă, loc amenajat de joacă, bar, restaurant, sală de conferințe. Prețul pentru o cameră dublă este de 100 lei.

Fig. 5.1.11. Pensiunea Casa cu Tei

Situată în stațiunea balneară Sărata-Monteoru, renumită prin eficiența tratamentelor antireumatismale, Pensiunea Olga reprezintă alegerea ideală pentru o evadare în natură la sfârșit de săptămână, sau pentru un training de câteva zile pentru angajații firmei dumneavoastră. Pensiunea are o capacitate de cazare de 24 de persoane, în camere duble și într-un apartament, fiecare cu grup sanitar propriu, cu balcon și CATV. Mai dispune și de o sală de ședințe de 30 de locuri, dotată cu aer condiționat.

Facilități cazare: frigider în unitate, fax, masă de ping-pong, TV în living, internet wireless, internet prin cablu, sală de fitness, se acceptă animale, parcare, gradină/curte, piscină, teren de sport, biliard, saună, terasă, plata cu cardul, foișor în curte, grătar/barbeque, living, sală de mese, livadă, bar, restaurant, sală de conferințe, tichete de vacanță.

Prețul pentru o noapte de cazare, în cameră dubla este de 100 lei.

Fig. 5.1.12. Pensiunea Olga

Pensiunea Caprice este renumită pentru izvoarele cu apă sărată și pentru facilitățile de tratament. Mulți turiști vin vara la ștrand sau în orice anotimp pentru aerul curat, mireasma pădurilor de tei și salcâm.

Pensiunea este amplasată pe mai multe terase cu priveliște asupra stațiunii și oferă turiștilor multe facilități de recreere și relaxare pe timp de vară în piscina proprie, pe terasă, pe terenul de tenis, în saună și la masaj. Fondată în 1996, pensiunea oferă servicii de cazare deosebite, masa în restaurantul propriu și organizează evenimente și mese festive. Pentru cazare pensiunea dispune de:

-două apartamente de lux cu paturi matrimoniale;

-8 camere duble;

-7 camere duble cu grup sanitar comun;

-1 apartament de protocol;

-1 garsonieră ( cuprinde un dormitor, un spațiu pentru gătit și baie proprie).

Camerele dispun de: televizor, cablu tv și beneficiază de încălzire centrală și apă caldă permanent. Pentru nonconformiști se oferă cazare și în regim camping.

Restaurantul, cu o capacitate de 40 locuri, oferă mâncăruri specifice tradiționale: pui pe sticlă, tochitură buzoiană, cârnați de Pleșcoi, păstrăv de munte.

Prețul pentru o cameră dublă este de 70 lei.

Fig. 5.1.13. Pensiunea Caprice

Alte pensiuni din Sărata Monteoru: Pensiunea La Păducel, Pensiunea La Pădure, Pensiunea Cerbul, Pensiunea Marin Iuliu Trandafir, Pensiunea Favorit, Casa Camelia, etc. Prețurile pentru o noapte de cazare sunt cuprinse între 50 lei și 100 lei.

Pe Valea Buzăului găsim restaurante și pensiuni la tot pasul.

Casa Matei situată în localitatea Berca, se bucură de o locație strategic aleasă, cât și de accesul la importante obiective turistice. Pensiunea dispune de o structură de cazare formată din 12 camere utilate cu băi proprii, cablu TV, sală de conferințe cu capacitate de 40 locuri, restaurant cu 130 locuri unde se pot organiza mese festive și evenimente în tot cursul anului. Aici se mai pot comanda meniuri tradiționale și pizza pe vatră. Pensiunea oferă teren tenis de câmp, terasă în aer liber pentru dans, 17 locuri parcare păzite.

Facilități:

-parcare;

-TV;

-organizare evenimente;

-internet;

-teren sport;

-telefon;

-restaurant.

Fig. 5.1.14. Casa Matei

Pensiunea Motel Maricor, situată în orașul Pătârlagele, este compusă din parter și două etaje. Oferă 22 de locuri de cazare în 8 camere cu pat dublu și 2 apartamente, toate având baie individuală cu cadă și duș. Camerele sunt spațioase și confortabile. Pensiunea are în dotare:

-restaurant cu bar de 100 de locuri cu meniuri la alegere;

-sală de consiliu de 50 locuri (sală multifuncțională pentru reuniuni, seminarii, conferințe, evenimente speciale );

-grădină de vară cu 100 de locuri acoperită;

-piscină în aer liber;

-foișor.

Prețul unei nopți de cazare este de 80 lei pentru o cameră, iar un apartament este 120 lei, cu mic dejun inclus.

Fig. 5.1.15. Pensiunea Motel Maricor

Situată într-o zonă pitorească din Masivul Podu Calului – Munții Buzăului, Pensiunea 14 Scaune oferă posibilitatea atacării traseelor spre Vf. Penteleu și Lacul Vulturilor. Dispune de un spațiu generos în curte: foișor, parcare auto, teren sport.

Tot pe DN10, la 28 de kilometri de Buzău, s-a ridicat Complexul Turistic Măgura. Complexul este structurat astfel: hotel, căsuțe tip camping, o sala de conferințe, un restaurant clasic cu 150 locuri, un restaurant rustic de 150 locuri, două terase, un foișor și parcare.

Alte pensiuni pe Valea Buzăului: Pensiunea Aninului, cu un cadru natural deosebit, situată la 2 kilometri de DN10, Pensiunea Elena, Pensiunea Roza, Pensiunea Hanul de Piatră, Pensiunea Mioara, Pensiunea Montana Touring, Pensiunea Dana-Maria, etc. Prețurile de cazare sunt de la 80 lei până la 120 lei.

Lângă Tabăra de Sculptură Măgura se află Hotelul Mc Pietroasa, realizat într-o concepție modernă, dar perfect integrat în peisajul zonal. Hotelul dispune de un complex de facilități precum: piscină, saună, sală de jocuri, sală de forță, restaurant, cramă, terase, sală de conferințe. Aceasta este singura posibilitate de cazare din zonă, prețurile fiind destul de mari.

Fig. 5.1.16. Hotel Mc Pietroasa

5.2.TRASEE TURISTICE

1. Municipiul Buzău (120 kilometri N-E de București, pe DE 85)

În municipiul Buzău, traseul turistic poate include vizitarea următoarelor obiective:

Ansamblul Episcopiei Buzăului (monument istoric);

Palatul Comunal-Primăria municipiului (monument istoric);

Biblioteca județeană Vasile Voiculescu (monument istoric);

Muzeul Județean Buzău (monument istoric);

Parcul Crâng (monument istoric);

Ansamblul Conacului Marghiloman (monument istoric);

Biserica Sf. Îngeri (monument istoric);

Biserica Buna Vestire (monument istoric);

Parcul Tineretului.

2. Municipiul Râmnicu Sărat (35 km E de Buzău, pe DE 85)

Aici, în programul de vizitare se pot include:

Primăria municipiului (monument istoric);

Muzeul Municipal Râmnicu Sărat și întregul Complex Brâncovenesc (monument istoric);

Fostul penitenciar (monument istoric);

Biblioteca municipală (monument istoric);

Parcul orașului;

Gara nouă (monument istoric);

Biserica Sf. Dumitru (monument istoric);

Biserica Sf. Voievozi – Câța  (monument istoric).

3. Buzău – Vernești – Berca (circa 35 km N de la Buzău)

Traseul poate include:

Biserica Buna Vestire , comuna Vernești;

Șantierul arheologic de la Cârlomănești, comuna Vernești;

Ansamblul Conacului Cândeștilor, comuna Vernești;

Ansamblul Fostei mânăstiri Berca, comuna Berca;

Mânăstirea Rătești, comuna Berca;

Vulcanii Noroioși, comuna Scorțoasa.

4. Buzău – Tisău – Măgura – Pârscov

Traseul, în lungime de circa 35 kilometri cuprinde:

Mânăstirea Barbu, comuna Tisău;

Ansamblul Fostei  mânăstiri Bradu, comuna Tisău;

Tabăra de sculptură de la Măgura (colecție a Muzeului Județean Buzău);

Mânăstirea Ciolanu, comuna Tisău;

Schitul Nifon, comuna Măgura;

Fântâna lui Mihai Viteazul de la Ciuta;

Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov (colecție a Muzeului Județean Buzău).

5. Buzău – Vernești – Măgura – Cislău – Pătârlagele – Colți – Aluniș (circa 85 kilometri de Buzău)

Traseul poate include:

Ansamblul Conacului Cândeștilor, comuna Vernești;

Ansamblul Bisericii Intrarea în biserică a Maicii Domnului, sat Ciuta, comuna Măgura;

Herghelia de la Cislău;

Muzeul Chihlimbarului de la Colți (colecție a Muzeului Județean Buzău);

Ansamblul rupestru de la Aluniș, comuna Colți;

Bisericile monument istoric de la Sibiciul de Sus și Mărunțișu, oraș Pătârlagele.

6. Buzău – Vernești – Unguriu – Pârscov – Cozieni – Bozioru (circa 60 kilometri de la Buzău)

Obiectivul principal al acestui traseu îl constituie așezările rupestre de la Nucu – Bozioru (monumente istorice de valoare națională). La întoarcere, poate fi vizitată Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov (colecție a Muzeului Județean Buzău).

7. Buzău – Vernești – Cislău – Pătârlagele – Nehoiu – Siriu (circa 90 km de Buzău, pe DN 10)

Traseul poate include obiectivele din localitățile menționate, ținta fiind barajul și lacul de acumulare al hidrocentralei de la Siriu și Cimitirul Eroilor din aceiași localitate. La întoarcere, de la Ciuta, se poate intra spre comuna Tisău, unde se pot vizita Mânăstirea Ciolanu și Tabăra de Sculptură în aer liber de la Măgura.

8. Buzău – Cernătești – Vintilă Vodă – Mânzălești (circa 70 kilometri de la Buzău)

Este o zonă cu un peisaj deosebit, principalele obiective care pot fi vizitate fiind:

Ansamblul Bisericii Sf. Împărați, comuna Săpoca;

Biserica Sf. Nicolae – Vintilă Vodă;

Colecția de artă populară de la Căminul Cultural din Mânzălești și Tabăra de Sculptură în lemn de la Meledic.

Se poate continua drumul spre comuna Lopătari, unde se afla Focul viu.

CAPITOLUL 6

POSIBILITĂȚI ȘI DIRECȚII DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC

Piața întreprinderii turistice și dinamica ei

Întreprindere turistică apare în cadrul pieței în calitate de ofertant, adresându-se cu serviciile sale atât clienților proveniți din alte zone cât și celor domiciliați în zona de amplasare a unităților. Pe această bază se poate aprecia că piața întreprinderii turistice prezintă, din punct de vedere geografic, doua componente:

Una locală, în cadrul căreia are loc confruntarea unei părți a ofertei cu cererea din perimetrul în care este amplasată întreprinderea;

Una națională și internațională în cadrul căreia se confruntă oferta de servicii cu cererea provenită din alte zone.

Piața turistică este o componentă de bază a mediului economico-social, un element important al pieței serviciilor de consum, alături de servicii personale, de sănătate, de învățământ.

Piața turistică este sfera de interferența a ofertei turistice materializată prin producția turistică și cererea turistică materializată prin consum. Întrucât locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii, interferența se va transforma în suprapunere în timp și spațiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic.

În raport cu piața totală, piața turistică prezintă o serie de particularități determinate de acțiunea a diverși factori, cât și de modul concret de manifestare a elementelor definitorii ale pieței, respectiv oferta și cerere.

Principalii factori ai dinamicii pieței turistice sunt:

1. Volumul, structura si calitatea resurselor turistice: Exprimă potențialul turistic al unui anumit teritoriu. Un potențial turistic ridicat determină o capacitate a pieței turistice ridicată. Această capacitate poate fi numai potențială, ea trebuind să fie pusă în valoare prin lucrări de amenajare turistică. Posibilitățile de amenajare depind, la rândul lor, de gradul de accesibilitate a resurselor, de investițiile alocate pentru lucrări de amenajare, de posibilitățile tehnice existente la un moment dat.

2. Gradul de amenajare turistică: Determină, la rândul lui, piața turistică. Un teritoriu valorificat suficient oferă posibilități mai mari de extindere a pieței pe cale extensivă, în timp ce un teritoriu valorificat integral oferă posibilități de extindere a pieței exclusive pe cale intensiva.

3. Nivelul de dezvoltare a infrastructurii: Oferă posibilități mai mari sau mai reduse de valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o oferta potențială va fi mai ușor valorificat în consecință, și posibilitățile de extindere a pieței sunt mai ridicate.

Factorii enumerați se corelează, în general, cu oferta de servicii turistice, pe lângă aceștia, o serie de factori acționează asupra cererii, iar prin intermediul acesteia asupra pieței. De exemplu factorii geografici imprima pieței turistice o sezonalitate pronunțată, caracterizată prin unul sau două puncte de maxim și minim în cursul unui an calendaristic.

Între factorii cu acțiune specifică, o mare importantă prezintă durata concediilor, dimensiunile timpului liber, volumul cererii satisfăcute precum și programarea vacanțelor. Există și o serie de factori care determină exclusiv piața externă: factorii politici, climatul internaționali, legislația și în special cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de cunoaștere a ofertei turistice.

Factorii conjuncturali au de regulă o acțiune de scurtă durată, dar determină în anumite perioade reorientări ale fluxurilor turistice.

Cererea turistică

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar ,,în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unei activități remunerate la locul de destinație". Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea turistică se formează la locul de reședință al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat prin diverse trăsături economice, etnice, sociale, politice, iar consumul turistic se realizează în bazinul ofertei turistice, implicând deplasarea, și se derulează înainte de deplasarea spre bazinul ofertei, în timpul deplasării și la locul de destinație.

Factorii determinanți ai cererii turistice și ai evoluției acesteia sunt foarte diverși, literatura de specialitate sugerând o multitudine de posibilități de clasificare a acestora. Dacă se ia în calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona că factorii cererii pot fi grupați în două categorii: economico-sociali și motivaționali.

Factori economico-sociali:

Factorul demografic: Are un rol primordial în stimularea activității turistice, întrucât acesta este purtătorul cererii. Factorul demografic își manifestă incidența asupra turismului, stimulându-l în acele regiuni în care există condițiile materiale sociale și culturale care decurg din dezvoltarea economică;

Gradul de urbanizare: Impune o anumită structura și dezvoltare economică generatoare de impulsuri motivaționale și disponibilități materiale reflectate în cererea turistică. Cu cât gradul de urbanizare este mai ridicat cu atât crește cererea de turiști care vor să evadeze din mediul urban;

Timpul liber: Este un factor determinant al cererii turistice întrucât cea mai mare parte a deplasărilor în scop turistic se realizează în perioada timpului liber: concedii, vacanțe, week-end;

Venitul: Reprezintă componenta materială, baza participării la circulația turistică. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistică în cadrul cererii de consum a populației unei țări. Venitul destinat activității turistice reprezintă ceea ce rămâne din venitul individual după satisfacerea necesităților vitale, așa numitul ,,consum obligatoriu" care nu poate fi redus.

Turismul se încadrează în categoria necesităților create, determinat de creșterea gradului de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiții, cultura.

Factori motivaționali:

Psihologii consideră că cererea turistică este generată de necesități biologice și psihologice, turismul asigurând obținerea echilibrului ca factor compensator al existenței cotidiene. Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei funcții pe care le îndeplinește turismul:

– Destindere-odihnă, eliberare de stresul rezultat din condițiile de muncă și de viață.

– Divertisment: dă conținut dinamic destinderii, presupunând căutarea unor satisfacții, plăceri, confort, agrement.

– Dezvoltare determinată de posibilitatea pe care o oferă turismul de lărgire a orizontului de cunoștințe și preocupări.

Cererea turistică se manifestă într-un număr infinit de variante, nuanțate de la un client la altul în funcție de tipologia socio-profesională, familială și forma de turism de caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile și motivațiile de consum turistic. Cererea turistică are un grad de spontaneitate mai mare decât cererea de mărfuri. Ea este generat de motivația turistică aceasta fiind totdeauna profund personală și subiectivă.

Cererea turistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior este extrem de elastică față acțiunea factorilor de influență.

Factorii psihologici conjuncturali și geografici, de exemplu, pot determina modificări importante în orientarea fluxurilor de turiști. Datorită factorilor geografici, cererea pentru anumite produse turistice prezintă un pronunțat caracter sezonier. Această se manifesta printr-o presiune puternică asupra ofertei în perioada de sezon ,,plin", când cererea depășește semnificativ oferta, și printr-o depresiune în perioada de extrasezon, când cererea coboară mult sub nivelul ofertei.

Cererea turistică se manifesta diferențiat ca volum și structura, atât în timp cât și în spațiu, în funcție de formele de turism practicate, de diversitatea produselor turistice din cadrul fiecărei forme de turism, de destinațiile călătorilor, de scopul lor, de durata sejurului.

În cadrul planificării de marketing în turism sunt importante cunoașterea și evaluarea diferitelor forme de manifestare a cererii turistice și anume:

Potențială: Cuprinde numărul persoanelor care, deși nu cumpără sau utilizează în mod curent un anumit produs sau serviciu, dintr-un motiv oarecare, în viitor o pot face. Cumpărarea se va realiza atunci când anumite circumstanțe se vor schimba (venituri disponibile, acces, probleme de sănătate). În acest caz, cererea potențială se va transformă în cerere efectivă;

Efectivă: Cuprinde numărul de turiști care cumpără sau utilizează un produs sau serviciu;

Suprimată: Cuprinde numărul de persoane care nu utilizează sau nu cumpără un anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme impuse de oferta. Această cerere, care se mai numește și ,,cerere latentă", se poate transformă în viitor în cerere efectiva.

Oferta turistică

Oferta turistica poate fi definită prin:

Cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de producție a serviciilor turistice, sursă de bunuri materiale destinate consumului turistic, forță de muncă specializată în activități specifice, infrastructură turistică și condițiile de comercializare: preț, facilități, etc;

Totalitatea elementelor turistice (atracțiilor) care pot motiva deplasarea turiștilor și a elementelor destinate să le valorifice plăcerea;

Ansamblul atracțiilor naturale, istorice, care pot determină vizitarea anumitor zone de către turiști, împreună cu capacitatea organizatorică a rețelei (baza tehnico-materială, infrastructură) de a satisface în anumite condiții cererea populației.

Oferta turistică este formată din două grupuri de elemente:

Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potențial (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceiași valoare turistică în tot timpul anului, ci au variabilitate în timp, determinând sezonalitatea ofertei;

Elemente funcționale compuse din echipament și servicii, care fac posibilă producția și pun în valoare atractivitatea. Acestea conțin o parte variabilă (personalul turistic, desfacerile din alimentația publică), și o altă parte fixă, rigidă, care nu poate fi deplasată în spațiu pentru a întâlni cererea (baza tehnico-materială, infrastructură). Această componentă conferă ofertei o anumită rigiditate și din acest motiv, consumul ofertei se realizează pe loc, numai anumite elemente ale acesteia fiind destinate consumului în zonele de origine ale turiștilor (amintiri, produse specifice zonelor vizitate).

Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate și în:

-Elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, climă, floră, faună, izvoare termale și minerale;

-Elemente antropice: vestigii și monumente istorice, de artă, meșteșuguri, religii, folclor, obiective economice.

6.2. Promovarea turismului în județul Buzău

Ministerul Turismului susține turismul în județul Buzău, în special prin următoarele trei mari metode: promovarea turistică, dezvoltarea turistică, programe la nivel național.

Promovarea turistică se realizează în materiale promoționale, editate de minister, și unde sunt incluse obiective turistice de interes național și internațional, reprezentative pentru această zonă, respectiv Vulcanii Noroioși din Subcarpații de Curbură, vestigiile rupestre de la Aluniș-Nucu, Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți etc.

De asemenea, ministerul are în baza de date informații și despre alte obiective importante ale turismului cultural și montan din județul Buzău, care urmează a fi analizate, prelucrate și promovate. Dintre acestea amintim: Masivul montan Ciucaș și Penteleu, rezervația naturală Meledic; de asemenea mănăstirea Ciolanu, cu tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, Peștera de la Mânzălești, Peștera cu trei intrări etc.

În ceea ce privește dezvoltarea turistică, ministerul acordă consultanță de specialitate prestatorilor de servicii pentru dezvoltarea turismului rural, balnear și montan, ținând cont de potențialul turistic al județului pentru aceste forme de turism (bogăția naturală și etnofolclorică a zonelor rurale, resursele minerale de la Sărata-Monteoru – Mânzălești etc., resursele montane din zona Nehoiu – Gura Teghii). Astfel că, în anul trecut – în semestrul I – ministerul a cofinanțat, împreună cu ANTREC (Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural), filiala Buzău, un curs practic "Lucrătorul în turismul rural – lucrări și demonstrații practice", urmat de un simpozion cu tema "Experiența europeană a lucrătorului din turismul rural", cu prezentarea de materiale documentare video și editate.

De asemenea, ministerul analizează introducerea în circuitul turistic a obiectivelor monumentele naturii (Muntele de Sare, Sfinxul ,,Cap-de-om", rezervația naturală "Pădurea Găvanu", Focurile Vii de la Lopătari etc.), a unor monumente culturale, dar și propunerea înaintată de Consiliul Local Mânzălești privind reactivarea izvoarelor de ape minerale atestate în 1939, a izvoarelor sărate de la Băsceni etc.

În ,,Strategia dezvoltării sectoriale a turismului", care acoperă perioada 2002-2004, la capitolul ,,Dezvoltarea altor forme de turism", subpunctul ,,Ecoturism", măsurile și acțiunile pe termen scurt și mediu, includ și amenajarea la standarde turistice europene și integrarea în circuitul turistic a celor mai reprezentative zone sau obiective de interes cultural-științific sau de cunoaștere, precum: zona dealurilor subcarpatice pentru studierea unor fenomene naturale (,,Vulcanii noroioși", ,,Focurile nestinse" de la Lopătari, peșterile în sare de la Mânzălești și Meledic).

La 15 aprilie 2009, la Buzău, s-a semnat contractul de finanțare pentru proiectul ,,Modernizarea infrastructurii de acces la zonele turistice cu potențial demonstrat ale județului Buzău” derulat prin Programul Operațional Regional. Valoarea totală a proiectului este de 24.890.287 euro.

Proiectul inițiat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău în parteneriat cu UAT Comuna Merei va fi implementat pe durata a 27 de luni și are ca obiective specifice modernizarea infrastructurii regionale de transport rutier, prin reabilitarea a 57,89 km drumuri județene din zona Pietroasele – Merei – Monteoru – Vernești.

ANTREC derulează câteva programe în județul Buzău, cum ar fi: ,,Vacanțe la țară sau ,,Băile de fân – terapie anti-stress“. Evenimentul organizat în premieră de ANTREC România – Filiala Buzău, are ca scop promovarea județului Buzău ca destinație eco-turistică. ,,Drumul Muntelui” reprezintă acțiuni ale voluntarilor de marcare a traseelor montane de pe Valea Chiojdului (Bâsca cu Cale – Cascada ,,La Șipot” – Cheile Bâsculiței – Vârful Mălâia – Lacul Vulturilor – 27 km și Bâsca cu Cale – Cascada ,,La Șipot”- Tabla Buții -19 km).

Singura publicație lunară de divertisment și informații culturale, de tip city-guide, ce se distribuie gratuit în județul Buzău, oferind informații complete pentru petrecerea timpului liber este Revista Tur. Se publică în 6000 de exemplare și se distribuie la începutul lunii în peste 160 de locații din Buzău.

6.3. Analiza SWOT

În cadrul sistemelor sociale și economice înțelegerea fenomenelor, previziunea și reacția la mediul extern, concomitent cu receptivitatea față de acțiunile și de capacitatea de a proiecta strategiile și procesele organizaționale, se poate realiza printr -o investigație bazată pe analiza SWOT. Acest termen este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carențe, slăbiciuni, deficiențe), oportunități și riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activității turismului din județul Buzău, s-au identificat următoarele:

Analiza de diagnostic

Județul Buzău poate fi considerat o zonă dintre cele importante la nivel național în ceea ce privește potențialul turistic prin cadrul natural de care dispune, factorii terapeutici, monumentele istorice și de arhitectură, arta populară etc. dar care înregistrează numeroase lipsuri în ceea ce privește dezvoltarea și promovarea potențialului turistic.

Acest lucru se poate face îndeosebit prin creșterea calităților serviciilor oferite, împreună cu susținerea acestei campanii continue de promovare a turismului.

O primă concluzie este dată de faptul că județul Buzău dispune la acest moment de un potențial turistic imens, dar care este insuficient valorificat. Conservarea moștenirii culturale ar putea merge mâna în mâna cu dezvoltarea turismului, dar este necesara o monitorizare atenta pentru a se asigura menținerea unor standarde înalte de conservare. În plus, turismul poate fi și un instrument pentru dezvoltarea rurală, în aceste condiții fiind vitală implicarea comunităților locale în acest domeniu.

O a doua concluzie este legată de slaba promovare a potențialului turistic care se face sporadic, fără a avea un rezultat spectaculos, ci numai mici rezultate de moment. O promovare susținută la târguri de turism, la nivel național prin intermediul mass-media și al materialelor de promovare este absolut necesară.

– Turismul poate fi sursa importantă pentru realizarea de venituri, dar acesta presupune investiții. Este nevoie de:

– realizarea calității în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;

– investiții pe măsură pentru a avea cu cei atrage.

A treia concluzie este legată de crearea unei imagini pozitive privind destinația turistică.

Așadar este nevoie de o strategie care prin integrarea aspectelor economic, social și de mediu care se manifestă în spațiul județului Buzău, în contextul cooperării europene și mondiale și prin formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea si managementul durabil al industriei turismului în ceea ce privește resursele naturale si culturale, să asigure afirmarea și promovarea potențialului turistic al județului Buzău, precum și generarea de venituri prin dezvoltarea sectorului turistic.

Probleme critice:

 În general Buzăul este considerat o zonă de tranzit deoarece durata medie de ședere a turiștilor este de 2,5 nopți.

 Lipsa unui brand turistic.

 Raportul dintre prețul produselor turistice și calitatea serviciilor prestate.

 Numărul foarte redus al centrelor de informare și promovare turistică.

 Preocupări reduse în dezvoltarea micilor meșteșuguri artizanale și a rețelei de distribuție de produse artizanale.

 Situația infrastructurii rutiere.

6.4. Priorități de dezvoltare a turismului în județul Buzău

Obiectiv strategic 1 – Îmbunătățirea gradului de valorificare integrate a potențialului turistic de la nivel județean -crearea brand-ului turistic al județului :

Existența unui brand turistic la nivelul județului Buzău poate constitui baza și valoarea adăugată pentru toate acțiunile de promovare turistică. Crearea și dezvoltarea unui astfel de brand în domeniul turistic ar avea ca rezultat creșterea vizibilității naționale și internaționale a județului Buzău ca destinație turistică.

Acesta ar trebui să fie constituit ca un element comun al posibilelor branduri locale cum ar fi Drăgaica, Tezaurul de la Pietroasele, Vulcanii Noroioși, Focul Viu, costumele populare, folclorul buzoian, sculptura tradițională și cultă, covrigii de Buzău și cârnații de Pleșcoi etc.

Primul pas este acela al stabilirii brandului în urma unui studiu, înregistrarea acestuia și apoi derularea mai multor proiecte de marcare și semnalizare a atracțiilor turistice din județ, precum și utilizarea lui pe toate materialele promoționale

Obiectiv strategic 2 – Îmbunătățirea accesibilității și valorificării patrimoniului cultural al județului Buzău:

Atât analiza potențialului turistic regional, cât și consultările cu actorii locali, prin intermediul grupurilor de lucru, au arătat că patrimoniul cultural trebuie considerat ca fiind una dintre caracteristicile turistice de top ale județului.

Arhitectura din mediul urban și rural, monumentele, mănăstirile și schiturile, siturile arheologice sunt, fără îndoială, un punct principal de interes pentru orice turist care vizitează județul Buzău și, în mod special, un motiv pentru acesta să vină și să petreacă timp în regiune.

Un astfel de patrimoniu are nevoie de protecție, acest aspect constituind un element adițional valorificării turistice a patrimoniului regiunii prin restaurarea pieselor aflate în condiții inadecvate pentru a fi integrate în circuitul turistic, precum și măsurilor de îmbunătățire a accesului turistic prin intermediul infrastructurii fizice și măsurilor adecvate de promovare.

Prioritatea discutată în continuare se adresează tuturor tipurilor de intervenție care sunt legate de patrimoniul cultural al regiunii și valorificarea sa turistică.

Obiectiv strategic 3 – Dezvoltarea potențialului turistic în mediul rural:

La nivelul județului Buzău, structura rețelei de localități rurale se caracterizează în ansamblu printr-un amplu proces de transformare calitativă, păstrându-se însă specificul tradițional odată cu diversificarea funcțiilor economice, realizarea unui volum însemnat de investiții în vederea valorificării potențialului turistic și al specificului zonei, precum și în creșterea nivelului de trai și a infrastructurii generale.

Zonele rurale oferă o veritabilă și recunoscută ospitalitate bazată pe mediul nepoluat, vinuri si gastronomie de bună calitate, precum și pe renumitele tradiții folclorice ale Buzăului. Declararea Ținutului Buzăului ca destinație EDEN, precum și distincțiile primite de comunele Gura Teghii și Mânzălești ca fiind Cele mai frumoase sate din România constituie un important atu pentru atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori.

Turismul rural în județul Buzău a cunoscut o dezvoltare importantă, însă ținând cont de nivelul în general scăzut al infrastructurii de bază din mediul rural, această formă de turism întâmpină unele dificultăți în ceea ce privește competitivitatea la nivel internațional. Din acest motiv, prioritatea de față face referire la măsurile necesare pentru a ajuta Buzăul, astfel încât acesta să devină o destinație foarte atractivă și cunoscută pentru acest tip de turism.

Obiectiv strategic 4 – Dezvoltarea potențialului turistic balnear de relaxare, spa și medical:

România deține o treime din rezervele de ape minerale din Europa. Stațiunile sale balneo-climaterice (terme) erau foarte populare printre turiștii din Germania și Austria pâna în anii '50.

Județul Buzău are un potențial crescut pentru practicarea turismului balneo-medical, și chiar și a turismului de spa, care, de altfel, este un segment al pieței turistice aflat într-o continuă creștere la nivel european.

În județul Buzău exista 4 zone principale bogate în ape minerale: la Sărata Monteoru (comuna Merei), la Balta Albă și Amara (comuna Balta Albă), la Fișici (comuna Bozioru) și la Siriu (comuna Siriu). Alte două zone care au potențial de a deveni puncte de interes balnear sunt izvoarele minerale de la Buștea (comuna Mânzălești) și izvoarele de apă sărată și apă sulfuroasă de la Păcurile-Negoșina-Cănești (comuna Cănești). În oricare dintre situații este nevoie de investiții consistente pentru a putea fi deplin valorificate.

În prezent, singura stațiune din județul Buzău este Sărata Monteoru – catalogată ca fiind de interes local –, care necesită investiții atât în infrastructura de bază, cât și în capacitatea de cazare. Pentru celelalte locații, care deși au un potențial turistic demonstrat, trebuie să se realizeze investiții consistente atât de către administrațiile locale și județene, dar mai ales de la nivel guvernamental.

Adițional, sunt necesare măsuri coordonate de promovare și servicii turistice integrate pentru a transforma Buzăul într-o destinație competitivă pentru turismul balnear din România și, de ce nu, din Europa de Est.

Prioritatea actuală se adresează tuturor tipurilor de intervenție, care sunt în conexiune cu potențialul balnear al regiunii și valorificarea turistică a acestuia.

Obiectiv strategic 5 – Dezvoltarea potențialului pentru turism activ și orientat spre natură:

După cum este descris și în primele două secțiuni ale studiului, județul Buzău este o regiune cu impresionante caracteristici naturale. Prezența munților, a zonelor rurale necontaminate, a râurilor reprezintă o oportunitate importantă de a atrage turiști activi și orientați spre natură. Persoanele care doresc să-și petreacă o parte a timpului liber practicând sporturi și activități în aer liber, cum ar fi ciclism, drumeții, pescuit, vânătoare, rafting și altele, pot găsi într-adevăr Buzăul ca fiind o destinație foarte interesantă.

În plus, județul Buzău este deținătorul Geoparcului Ținutul Buzăului, a două situri Natura 2000 – Penteleu și Siriu – a două disticții EDEN: Sărata Monteoru și Ținutul Buzăului ceea ce face să crească și mai mult atractivitatea zonei.

Caracteristicile naturale nu pot fi suficiente, în mod individual, pentru a dezvolta acest tip de turism. Investițiile sunt necesare pentru a asigura utilizarea avantajelor naturii pentru turiști, iar potențialul regiunii trebuie să fie puternic promovat.

Această prioritate este dedicată intervențiilor necesare în acest domeniu, în scopul de a atrage un număr tot mai mare de turiști ”activi”.

Obiectiv strategic 6 – Dezvoltarea potențialului turistic al zonelor urbane:

Polii urbani ai județului (municipiile Buzău și Râmnicu Sărat, orașele Nehoiu, Pătârlagele și Pogoanele) reprezintă centrul vieții sociale și economice a regiunii. Niciuna din localitățile enumerate anterior nu poate fi considerată ca o destinație turistică în sine, dar, datorită poziției lor geografice de-a lungul principalelor coridoare naționale și internaționale de transport, precum și datorită intensității activității economice desfășurate la nivel local, au o capacitate de cazare destul de mare, utilizată în principal pentru scopuri de afaceri.

Cu toate acestea, calitatea structurilor existente este în general scăzută, iar potențialul dezvoltării unor afaceri importante și creării unor centre de conferințe ar trebui să beneficieze de investiții semnificative pentru a fi pe deplin valorificat.

Prin anumite renovări substanțiale și intervenții pentru restilizarea centrelor istorice, zonele urbane își pot îmbunătăți gradul de atractivitate și pentru alți turiști care vizitează regiunea în interes personal și nu de afaceri, putând fi astfel incluse în circuite ce promovează în mod cumulat atractivitatea zonelor rurale și stilul de viață din zonele urbane.

Dezvoltarea structurilor comerciale poate reprezenta un instrument suplimentar, în scopul de a introduce orașele județului pe piața turistică națională și internațională.

Prioritatea actuală conține intervențiile ce au ca obiectiv integrarea completă a centrelor urbane importante din județîn fluxurile turistice naționale și internaționale, prin creșterea competitivității lor ca poli de turism de afaceri si integrarea mai mare a acestora în circuite, inclusiv luând în considerare atracțiile culturale, naturale și rurale din regiune.

Analiza elaborată a demonstrat că județul Buzău are un potențial turistic ridicat în anumite zone de interes. Concomitent cu îmbunătățirea și dezvoltarea potențialului acestor zone – prin acțiunile Obiectivelor 2-6 – este important ca acestea să fie conectate prin circuite turistice zonale, specifice unui areal de interes, care să fie capabile să ofere turistului: o imagine de ansamblu completă cu privire la aspectele existente în regiune și care pot satisface interesul specific al turistului; informații cuprinzătoare care să poată fi utilizate pentru explorarea tuturor atracțiilor regiunii; posibilitatea valorificării integrate și convenabile a tuturor atracțiilor.

Ariile și punctele de interes cu cel mai mare potențial în vederea creării de circuite turistice sunt:

– peisajele naturale;

– turism rural;

– turismul balnear;

– turismul cultural și religios;

– turismul sportiv/activ.

– produsele locale;

Linii prioritare de intervenție:

– inițierea unor programe turistice tematice culturale, religioase, istorice (legate de vestigii arheologice, de voievozi, de locuri unde s-au dat bătălii, de cele două războaie mondiale etc., de daco-romanitate, altele), pe lângă dezvoltarea structurilor turistice adecvate în localitățile vizitabile;

– integrarea în circuitele turistice a evenimentelor de tipul serbărilor populare, festivalurilor, concursurilor naționale etc.;

– realizarea de materiale de promovare a obiectivelor/ circuitelor turistice;

– sprijinirea derulării de acțiuni și campanii de promovare, expedierea materialelor promoționale și de protocol în țară și în străinatate;

Acțiuni/ Proiecte:

• Circuit turistic arhitectural care să includă cele mai importante obiective arhitecturale (declarate monumente istorice) din municipiile Buzău și Râmnicu Sărat, dar și casele cu arhitectură tradițională din zonele Mânzălești-Lopătari-Sărulești-Bisoca, Nehoiu-Gura Teghii-Siriu, Calvini-Cătina-Chiojdu, Pleșești-Podgoria-Topliceni etc.

• Circuite turistice religioase: pelerinaje ale creștinilor la mănăstirile și schiturile – Ciolanu, Poiana Mărului, Podul Bulgarului, Rătești, Barbu, Bradu, Cetățuia, Cârnu, Ciobănoaia, Săseni, Găvanele, etc.

• Circuitul turistic al Vestigiilor Rupestre – în zonele Colți, Bozioru și Brăești;

• Circuite turistice istorice:

– Pe urmele dacilor la Pietroasele, Năeni, Cârlomănești și Pârscov;

– Pe urmele Tezaurului Cloșca cu Puii de Aur de la Pietroasele (pornind de la locul unde a fost descoperit, la Muzeul Județean Buzau și la Seminarul Teologic de la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, unde s-a folosit piatra extrasă atunci de pe dealul Istrița);

– Pe urmele Doamnei Neaga – Doamna Țării Românești (Buda-Crăciunești, comuna Cislău, biserica Mănăstirii Ciolanu etc.);

– Pe urmele domnitorului Vintilă Vodă (comuna Vintilă Vodă);

– Pe urmele domnitorului Mihai Viteazul (locul Bătăliei de la Năeni, Monumentul Fântâna lui Mihai Viteazul de la Măgura);

– La Curțile Domnești ale lui Constantin Brâncoveanu, la Râmnicu Sărat;

– Circuitul celor două războaie mondiale, care să cuprindă punctele de importanță istorică din județ: Palatul Comunal, Gara Buzău, Aerodromul Bobocu, ruinele mausoleului de la Racovițeni, Cimitirele Eroilor și monumentele din municipiul Buzău, căminul cultural Vernești, podul de la Robești, Cimitirul eroilor de la Siriu, monumentul și cimitirul de la Tabla Buții (Munții Siriu);

– Memorialul Durerii – Închisoarea comunistă de la Râmnicu Sărat;

• Circuit turistic al sărbătorilor folclorice buzoiene – integrarea în circuitele turistice a tuturor evenimentelor tradiționale ale județului: Sărbǎtoarea Cucului (Pătârlagele), Sǎrbǎtoarea salcâmului (Padina), Gheorghelașul – Sărbătoarea “Pe urme de Baladă” (Gura Teghii), Sărbătoarea Fânului (Viperești), Sărbătoarea “Legendele Cislăului” (Cislău), Sărbătoarea de pe Plaiul Nucului (Lopătari), Meledicul (Mânzălești), Sărbătoarea dovleacului (Poșta Câlnău), Sărbătoarea de Sf. Maria de la Chiojdu, Sărbătoarea Pepenilor (Ziduri), Sărbătoarea usturoiului (Râmnicelu), Sărbătoarea Folclorică de la Bisoca, Sărbătoarea Cât e Siriul de mare, Sărbătorile Viei și Vinului de la Săhăteni, Breaza și Pietroasele, Sărbătoarea de la Năeni, Sărbătoarea Crizantemei de la Brădeanu, Sărbătoarea Grâului de la Florica, etc.

• Circuit turistic al festivalurilor de interes zonal: Festivalul Internațional de Folclor (Buzău), Festivalul „Mihaela Runceanu” (Buzău), Festivalul de muzicǎ rock “Top T” (Buzău) Festivalul de Jazz și Blues – BLUZĂU (Buzău); Festivalul de vedeTeatru (Buzău);

• realizarea de broșuri, ghiduri turistice, pliante, CD-uri și DVD-uri turistice de prezentare, bannere, hărți turistice, cataloage, postere și foi volante, fotografii, albume, fotoreportaje, diapozitive, casete, filme cu specific de turism, obiecte de protocol, a unei publicații regionale de turism etc. și distribuirea acestora în țară și în străinătate etc.;

Concluzii

Obiectivul lucrării a fost acela de a realiza un studiu asupra turismului din orașul Buzău și împrejurimile sale, a posibilităților de dezvoltare a turismului și conservare a ofertei turistice.

Cadrul natural, varietatea și complexitatea peisajului, îndeosebi în munți și în zona colinară, la care se adaugă bogate elemente de ordin istoric, etnografic și folcloric, oferă turiștilor satisfacții deosebite.

O bună promovare a nenumăratelor resurse turistice existente aici și modernizarea bazei tehnico – materiale care face posibilă exploatarea acestor resurse, sunt factori importanți pentru relansarea turismului în această zonă.

Având în vedere că in momentul de față cererea pentru turismul intern este destul de scăzută ca urmare a situației economice și a faptului că, în general, turiștii sunt atrași de noutate și confort, este necesară o promovare asiduă a zonei. Pentru dezvoltarea și recunoașterea pe plan internațional, și pentru a realiza câștiguri, este necesar a se aplica o politică de marketing eficientă.

Punctele tari ale zonei sunt:

Imaginea României, care s-a îmbunătățit ca urmare a intrării în Uniunea Europeană;

Numărul mare de unități de cazare;

Serviciile și tarifele acceptabile;

Multe firme private care manifestă un interes sporit pentru turism;

Cadrul natural deosebit și diversificat;

Posibilitatea combinării turismului de recreere, odihnă și agrement cu turismul pentru vânătoare, pescuit și turismul pentru echitație;

Punctele slabe:

Insuficienta promovare a unor obiective turistice (lipsa de materiale promoționale, lipsa unui ghid cultural, lipsa indicatoarelor rutiere către unele obiective turistice, a unor informații turistice);

Raportul calitate nu este întotdeauna just;

Deficiențe ale infrastructurii, starea precară a căilor de acces;

Poluarea apelor și defrișarea pădurilor este în continuă creștere;

Oferta de agrement este insuficientă în anumite locuri;

Slaba pregătire a personalului din turism;

Indicele ocupării de cazare este redus;

Insuficienta dezvoltare a serviciilor IT (lipsa accesului la internet);

Ca prim pas este necesară elaborarea unui plan strategic pe termen lung și pentru mediu pentru o promovare cât mai eficientă prin diferite canale de distribuție, urmată de punerea în practică unei strategii pentru îmbunătățirea nivelului serviciilor oferite în structurile de primire și în unitățile de alimentație publică, precum și în cele de divertisment. În acest fel se oferă clientului turist un cadru favorabil pentru petrecerea unui sejur cât mai plăcut.

În ceea ce privește politica prețului, este recomandat să se promoveze prețuri mai mici pentru un pachet minim de servicii oferite, pentru a atrage turiștii în zonă, urmând ca apoi să-i determine să cheltuiască mai mult pentru cumpărarea de alte servicii (excursii în zonă, cumpărarea de produse artizanale, produse agricole, servirea mesei, etc.). Astfel se realizează un schimb continuu din care câștigă mai multe categorii de comercianți și, implicit, are loc o dezvoltare economică.

Până la atingerea nivelului unor țări din Europa, în ceea ce privește turismul, este nevoie de multă perseverență și seriozitate din partea tuturor celor implicați în activitatea de turism.

Bibliografie

Alexandrescu, Valeria (2001), Geografia resurselor, Ed. România de mâine, București

Cândea, Melinda, (2007) , Potențialul turistic, Ed. Universitară, București

Ciangă, Nicolae (2002), România: geografia turismului, Presa universitară clujeană

Horșia, Olga (1979) , Zona etnografică Buzău, Ed. București, București

Ielenicz, Mihai (2006), România: potențialul turistic, Ed. Universitară, București

Minciu, Rodica (2001), Economia turismului, Ed. Uranus, București

Moșcu, Adina Paula (2006), Documente și mărturii, Ed. Alpha, București

Negruț, Alexandru (2000), Geografia turismului , Ed. Academica, București

Petcu, Gheorghe (2002), Album monografic 2002, Ed. Alpha

Petcu, Gheorghe (2004), Județul Buzău – Album monografic, Ed. Alpha

Petcu, Gheorghe (2002), Municipiul Buzău – Album monografic, Ed. Alpha

Petcu, Gheorghe (2007), Județul Buzău – Palate, vile, case celebre, conace boierești și case țărănești, Ed. Alpha

Strategia de dezvoltare si promovare a turismului in Județul Buzău (2016-2020)

Revista tur (2004-2009)

⃰ ⃰ ⃰ www.9am.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.antrec.ro/ro

⃰ ⃰ ⃰ www.artline.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.cjbuzau.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.cdep.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.e-calauza.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.ghidulturistic.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.hoinari.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.itinerar.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.labuzau.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.lopatari.3x.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.monteoruspa.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.mturism.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.muzeubuzau.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.prefecturabuzau.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.rapitori.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.revistamagazin.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.romania-pitoreasca.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.romturism.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.travelworld.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.tourismguide.ro/x/judetul_buzau

⃰ ⃰ ⃰ www.tur.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.turistinfo.ro

⃰ ⃰ ⃰ www.viaromania.eu

⃰ ⃰ ⃰ www.wikipedia.ro