Universitatea din București [309270]

Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Amenajarea spațiului educațional ca factor în dezvoltarea copilului din

învățământul primar

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Beatrice ALMĂȘAN

STUDENT: [anonimizat],

2018

[anonimizat], aflarea unui model de pavoazare a [anonimizat], bazat pe descoperirea modalităților de amenajare optime a spațiului educațional din ѕiѕtemul și rroseѕ[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Motivele sare au ѕtat la baza alegerii lusrării su titlul „Amenajarea spațiului educațional ca factor în dezvoltarea copilului din învățământul primar” sunt ruternic motivate și ѕunt variate: învățământul primar este o [anonimizat], [anonimizat]. El reprezintă „trambulina” de cunoaștere și de învățare sistematică. [anonimizat], practic, [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], de aducerea între pereții școlii a [anonimizat]. [anonimizat], care să sporească starea emoțională pozitivă a copiilor, [anonimizat].

Mediul educațional (spațiul de învățare) [anonimizat], [anonimizat] a impune restricții majore.

[anonimizat], [anonimizat], pentru o stimulare continuă a învățării spontane a copilului.

Lusrarea am ѕtrusturat-o [anonimizat], iar ultimele două rerrezintă rartea rrastisă a aseѕteia.

[anonimizat] ѕubsaritole. [anonimizat] a managementului clasei și cultura grupală a clasei de elevi.

[anonimizat] ѕe numește Rolul amenajării spațiului educațional în învățământul primar și surrinde două ѕubsaritole în sare sunt rrezentate rolul și tendințele actuale în pavoazarea sălii de clasă în rroseѕul de învățământ, aѕrestele rroblematise și obѕ[anonimizat]. Mai derarte am aleѕ ѕă deѕsriu și modalități concrete de realizare a amenajării sălii de clasă în învățământul primar, pe baza elementelor vizuale, auditive sau kinestezice.

Saritolul al III-lea surrinde două ѕubsaritole și rerrezintă o somronentă a rărții rrastise, în sare am efestuat ѕtudiul de saz, sonѕtând într-o sersetare constatativă de explorare a modalităților concrete de realizare a amenajării sălii de clasă în învățământul primar, realizată re un lot de profesori. Aisi am deѕsriѕ metodologia, irotezele și obiestivele avute în vedere în sadrul aseѕtei sersetări.

Saritolul al IV-lea rerrezintă al doilea element somronent al rărții rrastise, sare sonѕtă în prezentarea, prelucrarea, analiza și interretarea rezultatelor sersetării efestuate în saritolul anterior. Aisi am deѕsriѕ re larg și sonsluziile sare reieѕ din realizarea sersetării. În rartea finală a lusrării am formulat sonsluziile sare reieѕ din sele două rărți ale lusrării, sea teoretisă și sea arlisativa. Aisi am aleѕ ѕă exrun sontextul astual, așa sum rezultă din saritolele teoretise rresum și date sonsrete, rezultate din sersetarea realizată re lotul de elevi. De aѕemenea, tot în rartea finală a lusrării ѕe mai găѕeѕs oriѕul tabelelor și figurilor din lusrare și anexele.

Tema aleaѕă are un rol deoѕebit de ѕemnifisativ în dezvoltarea rerѕonalității elevilor din învățământul primar și, chiar dacă în ultimul timp, situația s-a îmbunătățit, există încă insuficientă responsabilizare față de problema amenajării mediului educațional. De aceea, prin tematica prezentei lucrări, se dorește conștientizarea faptului că spațiul educațional este terenul unei educații adaptate copilului și ritmului său de dezvoltare, o treaptă a devenirii lui, care îi va oferi informații, un spațiu în care găsește răspuns propriilor întrebări. Un mediu educațional planificat cu multă grijă, stimulează învățarea și dezvoltarea copiilor, ajută la diminuarea comportamentelor negativ.

Capitolul I. Abordări actuale referitoare la amenajarea spațiului educațional

1. Delimitări conceptuale

„Când ne îndreptăm atenția către o clasă, în general, primul gând este despre predare: Ce se va preda? Cum se va preda? Cui se va preda? Și cine predă? Al doilea gând se referă la succes și performanță: Cum vor fi evaluate în general performanțele?

Ce trebuie să facă elevii pentru a absolvi această clasă sau acest curs?

Este de înțeles faptul că oamenii se concentrează asupra acestor două aspecte (predare și performanță), dar ele reprezintă pârghii cu un impact mic în creșterea volumului de învățare într-o sală de clasă – cel puțin în cazul în care joci rolul de profesor. Cel mai mare „efect de pârghie” îl poți obține prin proiectarea clasei ca mediu de învățare.” (Senge, 2016, p.180)

Problemele structurii ergonomice nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanță pentru succesul activității la catedră a cadrului didactic, ci din contră, conform ultimelor investigații moderne, sunt considerate ca fiind fundamentale în economia generală a procesului didactic.

„O sală de clasă este unul dintre puținele locuri de muncă unde oamenii pot simți cum dedicarea și creativitatea lor duce direct și destul de rapid la dezvoltarea altor oameni.” (op.cit. p.176)

„Cuvântul „clasă” este derivat din cuvântul latin classis, care înseamnă convocare. Acesta s-a dezvoltat probabil din rădăcina indo-europeană qel („chemare”) folosită cu sensul de „chemare la arme”. În secolul al XVI-lea, vorbitorii de limbă engleză au început să utilizeze cuvântul classroom („clasă”) cu referire la grupurile de studenți care aveau „chemare” pentru a studia în noile universități ecleziastice de la acea vreme. În engleza veche, echivalentul lui chamber („cameră”) era cofa, strămoșul lui cove din enegleza modernă, care se referă la un „golf ferit”. La acea vreme, englezescul „room”( cameră, sală) însemna pur și simplu „spațiu deschis” (conotație ce a supraviețuit și în termenul echivalent din germană –raum). Cuvântul room (parte din classroom) are și în prezent o conotație de deschidere. „Sălile de clasă” sunt așadar medii cu o deschidere permanentă în care oamenii sunt chemați să studieze dimpreună lumea din jurul lor.” (op. cit., p.179-180)

Pornind de la definiția sălii de clasă găsite pe Wikipedia.org, varianta în limba franceză, spațiul descris ca fiind o sală de clasă nu pare să fi cunoscut vreo modificare semnificativă de-a lungul timpului, fiind foarte asemănător cu spațiul unei săli de clasă din secolul al XIX-lea: „Cameră, cel mai adesea dreptunghiulară, accesată, de obicei, pe una dintre cele două laturi lungi ale sale, iar ușa duce spre un coridor. Peretele lateral, opus intrării, este străpuns de ferestre mari.”

„Pavoazarea sălii de clasă” face o trimitere directă la mediul cultural – estetic al sălii de clasă prin intermediul spațiului, prin care se poate eficientiza structura internă a grupului de elevi (cum ar fi sloganuri/devize ale clasei, simboluri/mascota clasei, seturi de fotografii, etc.), termenul fiind definit astfel în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009):

A PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser.

Majoritatea analizelor efectuate în planul managementului clasei reliefează importanța mediului cultural-estetic al clasei. Ambianța în care se derulează întregul proces instructiv-educativ are o importanță deosebită. Ea poate influența într-o manieră pozitivă sau negativă calitatea procesului de învățare. Pentru aceasta se impune ca profesorul să conștientizeze faptul că orice clasă își construiește și își eficientizează propria cultură managerială care urmărește, printre altele, folosirea elementelor decorative pentru tapetarea clasei (de exemplu, produsele activității elevilor), particularizarea clasei prin culoare, calitatea mobilierului și aranjarea diferită a acestuia, promovarea unor valori expresive cât mai sugestive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ritualuri de socializare) etc., amenajate conform cerințelor de ordin instructiv-educativ, estetic și managerial. (Iucu, 2001)

În școală, mediul acesteia are influențe asupra dezvoltării elevilor. Ca manager al clasei, profesorul ia o serie de decizii, dar, de fiecare dată, trebuie sa analizeze cu atenție unde conduc aceste decizii, care sunt rezultatele așteptate, dar, mai ales, care sunt efectele.

Procesul de învățământ, mai ales la nivelul claselor primare, este influențat, după cum bine se știe, de o multitudine de factori. Dintre aceștia, spațiul și timpul educațional reprezintă două resurse finite, extrem de prețioase. Felul în care acestea sunt exploatate constituie un element ce definește sau nu un cadru didactic ca fiind un bun manager al clasei. Modelarea spațiului educațional, alocarea timpilor didactici, rutinele non-instrucționale, tranzițiile între diversele secvențe educative, întreruperile, constituie variabile importante în contextul activităților din școală (Ceobanu, 2008).

Pavoazarea sau amenajarea spațiului educațional reprezintă o variabilă a mediului culturalestetic al clasei. Din acest motiv, cadrul didactic trebuie să țină seama de faptul că, din perspectivă socială, clasa de elevi se poate identifica, la nivelul culturii manageriale, cu elemente de individualizare (de exemplu, o mascotă) și își poate eficientiza structura prin printr-un spațiu amenajat după legi instructiv-educative, estetice și manageriale (pereții clasei, piese de mobilier, altele decât cele strict școlare).

Deși spațiul școlar este adesea perceput ca un dat (determinat de factori decizionali din domeniul administrativ), greu de adaptat în funcție de vârsta copiilor, finalitățile activităților didactice, formele de organizare ale grupului de copii etc., cercetarea educațională impun abordarea clară și fără echivoc a unor aspecte relevante pentru constituirea unui climat educațional pozitiv.

Atitudinile, dar și performanțele cadrului didactic și ale elevilor sunt influențate de variabile ale mediului fizic (clădirea școlii, mobilierul școlar, aspectul clasei), acest fapt fiind întărit de către rezultate ale unor studii mai puțin discutate în spațiul educațional românesc. Cercetătorii sugerează faptul că mediul fizic în care se desfășoară activitățile educaționale influențează dimesiuni noncognitive precum atitudinea față de școală (Stockard și Mayberry, 1992) care este conectată cu succesul școlar. O serie de studii americane atrăgeau atenția, încă din anii 1970-1980, a faptului că în primii ani de școlaritate atitudinea față de instituțiile de învățământ este influențată de calitatea facilităților școlare: cei care studiau în școli și clase noi sau recent renovate manifestau o atitudine evident mai pozitivă față de școala (McGuffey, 1972).

Elevii care își desfășoară activitățile în spații școlare plăcute raportează o stare de bine și un nivel de implicare mult crescut (Bowers și Burkett, 1989). În mod similar, cadrele didactice care lucrează în spații școlare agreabile par să încurajeze mai mult exprimarea liberă a copiilor și consolidarea unui climat educațional pozitiv. Evident, aceste aspecte ale spațiului școlar nu pot fi direct determinate și modificate de către cadrele didactice, însă acestea pot avea un cuvânt important în alegerea tipului de mobilier școlar și amenajarea sălii de clasă.

Alegerea și dispunerea mobilierului școlar reflectă viziunea mai largă a cadrului didactic cu privire la accentele din activitățile zilnice: utilizarea preponderentă a strategiilor expozitive în cazul organizării tradiționale a mobilierului didactic (pe rânduri/coloane), alternarea formelor de organizare ale clasei/grupei în condițiile în care mobilierul permite și activități de grup ori individuale etc. Cea mai importantă condiție pe care trebuie să o îndeplinească mobilierul școlar este adecvarea la particularitățile de dezvoltare fizică ale copiilor, mai ales la vârstele mici. De aceea, se recomandă sisteme de mobilier durabile, modulare și reglabile pe înălțime, astfel încât să poată fi ajustate individual. În învățământul preșcolar și primar, mobilierul școlar nu include doar bănci/ mese și scaune pentru fiecare elev, ci și rafturi, spații de depozitare a mijloacelor și a materialelor didactice, spații pentru bunurile personale ale fiecărui copil.

2. Pavoazarea sălii de clasă – element al dimensiunii ergonomice a managementului clasei

Investigațiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au început să abordeze și anumite subiecte considerate până în prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ, cum ar fi ergonomia clasei de elevi. (Iucu, 2005)

Când facem referire la dimensiunea ergonomică a clasei de elevi, avem în vedere următoarele aspecte:

forma clasei

suprafața și volumul

iluminarea și ventilarea

dispunerea mobilierului

vizibilitatea

pavoazarea (amenajarea sălii de clasă).

Aceste aspecte, trebuie considerate ca fiind importante pentru succesul activității la catedră a cadrului didactic. Suporturile investigaționale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generală a procesului didactic, abordat ca proces managerial.

Forma clasei: este determinată de câțiva factori: obținerea unui ambient cât mai plăcut; asigurarea unei mobilări variate din punct de vedere funcțional; obținerea parametrilor igienici recomandați de medici (ventilare, iluminare naturală) și asigurarea unei construcții eficiente și durabile .

Din analiza studiilor realizate până acum rezultă că formele (geometrice) de clasă cele mai utilizate sunt pătratul și dreptunghiul compact. Forma pătrată permite o flexibilitate remarcabilă în aranjarea mobilierului și favorizează micșorarea distanței de la tablă până la ultimul rând. În funcție de ciclurile de învățământ, pot fi adoptate variante de mobilare a sălii de clasă diferite: tradițional (în cazul ciclului primar) sau aulă și/sau de conferință (pentru ciclurile mai mari de învațământ).

Suprafața și volumul clasei: se determină în funcție de numărul de elevi acceptat pentru o grupă (rezultat al posibilităților economice și de acoperire cu cadre didactice). Se consideră că suprafața optimă pentru un elev este în jurul a 1,5 mp și că numărul de elevi într-o clasă variază între 25 și 40, pe plan mondial. (Neufert, 2000)

Iluminarea și ventilarea clasei: influențează hotărâtor procesele educaționale. Lumina naturală se poate asigura prin vitrarea unuia sau a mai mulți pereți (adiacenți sau opuși) ai clasei astfel încât să se realizeze o suprafață vitrată de 1/3 din suprafața pardoselii. Criteriul principal care este urmărit în proiectarea unei săli de clasă este obținerea unei luminozități cât mai uniforme pe suprafața de lucru. Modul de iluminare naturală are o influență covârșitoare asupra formei sălilor de clasă, impunându-se două tipuri principale:

clasa orientată (dirijată) – este de formă dreptunghiulară, iar cea mai bună luminare se obține prin vitrarea uneia din laturile lungi, asigurându-se o lumină dirijată, de la stânga, care impune o mobilare frontală a clasei;

clasa neorientată – este de obicei de formă pătrată în care se poate realiza organizarea liberă care impune asigurarea unei luminări generale pe tot perimetrul.

Orientarea claselor se face, cu precădere, către sud-est, considerându-se că se asigură astfel obținerea luminii de cea mai bună calitate.

Aerisirea în sala de clasă se realizează relativ ușor, în cazul sălilor de clasă cu luminarea naturală bilaterală sau cu ferestre pe pereții învecinați, și mai dificil în cazul sălilor de clasă cu iluminarea pe o singură parte.

Analizele de investigație moderne aduc probe categorice în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le ca fiind fundamentale în abordarea generală a procesului didactic, mai ales ca proces managerial.

Examinarea atentă a unor subiecte, cum ar fi cele menționate anterior: dispunerea mobilierului din sala de clasă, vizibilitatea, în sensul poziționării elevilor în bănci și pavoazarea sălii de clasă au servit drept cauză pentru reconsiderarea unor structuri dimensionale în ceea ce privește abordarea managementului clasei de elevi.

Dimensiunea ergonomică urmăreste: dispunerea mobilierului în sala de clasă, asigurarea vizibilității si amenajarea sălii de clasă.

d. Dispunerea mobilierului în sala de clasă:

Oricare ar fi alegerea și preferința cadrului didactic pentru un anumit model de dispunere/amplasare a băncilor elevilor, există o serie de principii care trebuie respectate în aranjarea și orientarea mobilierului școlar (Evertson și Emmer, 2009), deoarece dispunerea

mobilierului școlar trebuie să asigure, în mod special, vizibilitatea, deoarece elevii trebuie să poată privi fără impedimente în direcția în care se află profesorul sau la tablă, în timpul activităților didactice frontale. Dacă activitățile în grup sau individuale alternează cu activități frontale, niciun elev nu trebuie să fie așezat cu spatele la punctul central al clasei. În același timp, profesorul are nevoie de vizibilitate pentru a se putea deplasa, sau pentru a monitoriza și coordona permanent activitățile de grup și individuale ale copiilor.

Zonele de „trafic intens” din clasă trebuie să fie degajate, libere, astfel încât copii să se poată deplasa cu ușurință. Asemenea spații pot fi cele în care sunt depozitate materialele didactice la care copii au acces permanent, catedra profesorului, colțul clasei în care se află sticlele de apă etc. Materialele necesare activităților educaționale trebuie plasate în proximitatea celor care au nevoie de ele, astfel încât ritmul de predare și de învățare să nu fie perturbat, iar atenția elevilor să nu fie distrasă. Dispunerea mobilierului școlar trebuie să permită copiilor și identificarea unor zone destinate activităților individuale (mai ales în cazul învățământului preșcolar).

Se recomandă o anumită flexibilitate în aranjarea mobilierului școlar pentru a facilita utilizarea și aplicarea unor strategii didactice diverse, adaptate obiectivelor, dar și nevoilor individuale ale elevilor. Contradicțiile privind plasarea școlarilor mici în bănci ar putea fi evitată, de asemenea, printr-o abordare flexibilă a modului de dispunere a mobilierului școlar. Amenajarea sălii de clasă depinde, în mare măsură, de opțiunile cadrului didactic, de particularitățile grupei/clasei și de natura activităților planificate într-un an școlar.

În cazul în care se optează pentru proiecte tematice, în clasă trebuie constituite zone destinate materialelor realizate de copii, după cum centrele de interes presupun elementele de design distincte pentru a putea fi ușor recunoscute de către copii.

Pereții clasei nu trebuie supraîncărcați cu materiale didactice, pentru a putea permite intervenții, pe parcursul anului școlar, cu produse ale activității copiilor. Deciziile cu privire la eventualele schimbări în amenajarea sălii se realizează și prin consultarea elevilor, care trebuie încurajați să-și asume responsabilități și să se implice activ în decorarea acesteia. O asemenea abordarea permite personalizarea spațiului școlar și contribuie la întărirea sentimentului de apartenență la un grup social.

Un alt aspect ce poate fi abordat îl constituie cel despre instrumentele de management eficient al spațiului școlar (Williams, 2009): diagrame ale clasei și liste de control. În timp ce diagramele se utilizează pentru a configura, a schița viitoarea amenajare a spațiului școlar, listele de control permit profesorului să verifice respectarea unor principii fundamentale prin înregistrarea condițiilor de aranjare a mobilierului școlar.

Mobilierul școlar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a învățământului și, potrivit specialiștilor domeniului, este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul școlar, ca suporturi conexe, cu scopul îndeplinirii unor obiective educaționale.

În alcătuirea mobilierului școlar intră, atât piesele destinate locurilor de studiu și de învățare ale elevilor, cât și mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomic, mobilierul școlar este realizat corespunzător caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor și adecvat spațiului de clasă, în timp ce, dintr-o perspectivă didactică, acesta trebuie instalat și reglat după obiectivele instructiv-educative ale activității.

Istoricul mobilierului în sala de clasă datează încă din antichitate, sub forma mesei simple, și devine mobilier în epoca medievală (în jurul catedralelor) și poate fi considerată, în accepțiunea sa modernă, odată cu sistemul monitorial al lui Bell și Lancaster. În sistemul de învățământ românesc, banca a fost introdusă în jurul anului 1830, în timp ce preocupările față de subiectul ergonomiei școlare nu au încetat să fie exercitate cu adevărat interes. Teoreticieni ca D. Brandza au emis puncte de vedere constructive asupra variantelor moderne de mobilier școlar.

Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt după Ullich (1995): „simplitatea, funcționalitatea, durabilitatea, instrucționalitatea și modularitatea”. Specialiștii în ergonomie școlară sunt preocupați în momentul de față de realizarea unui mobilier al sălii de clasa după standardele anterioare, care poate să ofere elevului atât autonomia funcțională cât și posibilitatea de organizare a activității educaționale pe grupuri de elevi.

Un subiect predilect al preocupărilor privitoare la ergonomia spațiului de învățământ – clasa – este cel al modularității mobilierului școlar, astfel încât, acesta să poată fi organizat și reorganizat, compus și descompus, în funcție de sarcina didactică fundamentală și de stilul educațional al cadrului didactic.

Spre exemplu, o dispunere a mobilierului în manieră tradițională, favorizează mai ales expunerea cadrului didactic și atitudinea pasivă a elevilor și se pretează la activități educaționale de tip predare-învățare, prelegere. Din contra, o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval, schimbă accentul interpersonal al relației educaționale, favorizând și încurajând interacțiunile permanente și activismul elevilor.

Dispunerea mobilierului în sala de clasă nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului. Se

cunoaște o aranjare a mobilierului pe două-trei rânduri de bănci, având în față catedra.

e. Aranjarea școlară

Sălile de clasă din școlile românești sunt standard, permit un număr restrâns de strategii de lucru cu elevii și elimină posibilitatea de a configura un anume spațiu. De exemplu, pentru o dezbatere, configurația optimă a meselor este în formă de cerc, pătrat sau U pentru a permite participanților să se privească unii pe alții. Munca în echipă reclamă o grupare a meselor în formă de ciorchine în funcție de mărimea echipelor. O sală de clasă adecvată este una multifuncțională și care să permită participarea elevilor la personalizarea ei (postere, expoziții, flori). (Stan, 2006)

Aranjarea școlară clasică poate avea ca avantaje o utilitate ridicată în prezentarea referatelor; utilă pentru strategiile expozitive; sala de clasă nu trebuie rearanjată, fiind potrivită pentru instruirea tradițională, iar ca dezavantaje: participanții sunt, de regulă, mai pasivi; discuțiile se desfășoară, în principal, între un participant și coordonator.

Figura 1.1. Reprezentarea grafică a modului de aranjare școlară clasică.

Sursa: https://www.scribd.com/document/58958380/Curs-3-Ergonomia-clasei-de-elevi

Acest mod de organizare este potrivit pentru lecțiile în care predomină expunerea cadrului didactic, în care strategii educaționale sunt centrate în special pe profesor.

Apariția mobilierului de o persoană creează condiții pentru alte tipuri de dispunere a mobilierului. Se cunoaste așezarea în formă de „U” care oferă o interrelaționare profesor-elev mai bună.

Așezarea în formă de “U” sau potcoavă poate avea următoarele avantaje: pentru susținerea referatelor, cu o perspectivă bună a profesorului asupra participanților, așezare cunoscută la adunări, festivități, iar ca dezavantaje, această amenajare necesită mult loc, iar în cazul în care se distribuie scaune și în partea inferioară a potcoavei, cei ce le vor ocupa nu se mai pot vedea, distanțele mari între participanți.

Așezarea în formă de “U” sau potcoavă este realizată în Figura 1.2.

Figura 1.2. Reprezentarea grafică a modului de aranjare în formă de “U” sau potcoavă. Sursa: https://www.scribd.com/document/58958380/Curs-3-Ergonomia-clasei-de-elevi

Totuși, o astfel de aranjare a mobilierului pe o perioadă îndelungată poate genera probleme elevilor care se uită spre tablă dintr-o parte. Ea nu poate fi folosită pe o perioadă mai îndelungată.

O altă dispunere a mobilierului școlar este cea în semicerc. În această formă, elevii sunt mai aproape de profesor și privesc, atât tabla, cât și materialele din față. Pentru activitatea pe grupe, se folosește, cu precădere, dispunerea mobilierului sub formă de cercuri.

Așezarea sub formă de pătrat, poate prezenta avantaje precum: faptul că nu necesită multă planificare, această așezare simplă putând fi realizată ca acțiune împreună cu participanții, elevii, profesorul neocupând un loc exclusiv, iar ca dezavantaje, faptul că nu toți participanții se pot vedea .

Așezarea mobilierului în formă de pătrat este reprezentată în figura 1.3.

Figura 1.3. Reprezentarea grafică a modului de aranjare școlară pătrat.

Sursa: https://www.scribd.com/document/58958380/Curs-3-Ergonomia-clasei-de-elevi

Gruparea de mese în plen, constituie un alt mod de aranjare a mobilierului, iar, ca avantaje, pot fi menționate următoarele: se potrivesc foarte bine activităților în perechi prin faptul că participanții se pot vedea unii pe alții și sunt mult mai implicați, reprezintă o aranjare potrivită schimbului dintre munca în plen și activitatea pe grup, fără a necesita o rearanjare, grupele menținându-se și în plen, iar ca dezavantaje: această aranjare necesită mult loc și în cazul în care numărul este prea mare, locul devine strâmt.

Așezarea mobilierului în forma grupelor de mese în plen este reprezentată în figura 1.4.

Figura 1.4. Reprezentarea grafică a modului de aranjare școlară grupe de mese în plen Sursa: https://www.scribd.com/document/58958380/Curs-3-Ergonomia-clasei-de-elevi

Cercul, fără mese, reprezintă un alt mod de aranjare a mobilierului, avînd ca avantaje:

dispariția meselor, ce se pot constitui ca niște bariere, posibilitatea măririi numărului de participanți, acest tip de așezare ducând la crearea unei atmosfere de dialog, iar ca dezavantaje: faptul nu toți elevii sunt obișnuiți cu o astfel de așezare liberă, pentru început, mulți dintre ei nu se vor simți prea bine în această aranjare, băncile protectoare dispărând.

Așezarea mobilierului în formă de cerc, fără mese, este reprezentată în figura 1.5.

Figura 1.5. Reprezentarea grafică a modului de aranjare școlară cerc, fără mese.

Sursa: https://www.scribd.com/document/58958380/Curs-3-Ergonomia-clasei-de-elevi

e. Vizibilitatea:

O componentă ergonomică importantă, vizibilitatea este strâns legată de igiena școlară. Se referă la „adaptarea spațiului școlar al grupei/clasei, inclusiv a mobilierului la necesitățile somatofiziologice și de sănătate ale elevilor” (Joița, 2000, p. 24).

Reprezintă o substructură dimensională a managementului clasei de elevi, dependentă de ergonomia acesteia. Vizibilitatea este o constantă ergonomică, ce ține de igiena școlară și presupune adaptarea spațiului școlar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesitățile somato-fiziologice și de sănătate ale elevilor. Totodată, vizibilitatea este condiționată de dispunerea mobilierului în clasa de elevi (variabila spre exemplu în funcție de orientarea după anumite surse de lumina) și de starea de sănătate a elevilor. La acest nivel, sunt luați în vedere mai ales copiii cu deficiențe de vedere, cu deficiențe de auz, cu deficiențe structurale ale scheletului precum și copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili după înălțime.

Ținând cont de acești parametri fizici, biologici și medicali, într-o strânsă dependență și cu parametrii de tip social și instrucțional, cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate din combinațiile de alternative posibile. Selecția se va face printr-o susținere criterială armonioasă, punându-se la acest nivel pe primul plan argumentele de tip medical și fizic. Este recomandabilă, și aici, stimularea unei dinamici a pozițiilor în ocuparea locurilor în bănci de către elevi, astfel încât permutările respective să nu încalce legile biologice, fizice și medicale anterioare dar, totodată, să nu contravină nici normelor psihopedagogice, instructiv educative și de socializare ale elevilor în sala de clasă.

Intervențiile anterioare, investite cu puternice accente teoretice, pot prinde contur practic numai în cazul unei întreprinderi manageriale eficiente la clasă a cadrului didactic.

Vizibilitatea este o cerință a igienei școlare. Lumina naturală trebuie să vină din partea stângă a clasei, iar cea artificială trebuie să acopere toată suprafața clasei fără să lase părți neluminate sau luminate insuficient. În legătură cu amenajarea sălii de clasă s-au emis multe păreri, dar fără a avea de fiecare dată susținere științifică, legată de igiena învățării.

Pavoazarea sălii de clasă, mai ales la cilcul primar, trebuie să pornească de la faptul că într-o sală de clasă supraîncărcată cu materiale, elevul care depune efort intelectual obosește repede. De asemenea, trebuie avut în vedere ca în sala de clasă să se afle o culoare dominantă caldă, atrăgătoare, care nu agită, nu obosește privirea.

Amenajarea sălii de clasă influențează și determină și personalitatea grupului de clasă.

3. Cultura grupală a clasei de elevi

Cultura grupală a clasei de elevi se realizează prin promovarea valorilor expresive cum ar fi simboluri, sloganuri, ceremonii ori “ritualuri de socializare”. De asemenea, promovarea simbolului clasei și a valorilor expresive este posibilă prin intermediul unui element de individualizare (fotografii sau desene ale elevilor, o poveste reprezentativă pentru clasă etc.) sau prin amenajarea spațiului – mobilierului, după legile instructiv-educative, estetice și manageriale.

Constituită pornindu-se de la premisa teoretică a elaborării în dinamica interacțiunilor de grup, cultura de grup trebuie să se situeze în centrul atenției cadrului didactic.

Acesta trebuie să orienteze prin demersurile de tip managerial, elementele incipiente ale culturii grupale în sensul prescris de obiectivele sociale și educaționale ale activității instructiv- educative, punând la baza structurării culturii instrumental elementele de cultură expresivă, simple la o primă constatare empirică, dar foarte complexe la o analiză mai profundă a evoluției fenomenului menționat.

Cele mai interesante analize de nivel managerial nu exclud variabilele de mediu culturalestetic ale clasei de elevi. Cadrul didactic trebuie să respecte din punct de vedere managerial acea idee conform căreia clasa, ca grup organizat poate să se identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui element de individualizare (o mascotă, spre exemplu) și să-și eficientizeze structura grupală interioară prin intermediul unui spațiu (pereții sălii de clasă, alte piese de mobilier decât cele strict școlare) amenajat după legile instructiv-educative, estetice dar, nu în ultimul rând, și după cele manageriale.

CAPITOLUL II. Rolul amenajării spațiului educațional în învățământul primar

Noile tendințe în educația mondială și națională au adus printre tematicile de interes modul în care sunt amenajate și decorate încăperile de lucru pentru elevi. Spațiile destinate sălilor de clasă, laboratoarelor, cabinetelor sau altor săli cu destinație educațională ar trebui și ele regândite conform noilor tendințe reformatoare, moderne, valoroase în educație, acestea susținând schimbările în predare și învățare.

Maximizarea oportunităților de învățare și crearea unor experiențe semnificative, prin regândirea spațiului educațional, ar trebui să constituie un deziderat al oricărui cadru didactic. Sala de clasă ar trebui să fie decorată în mod special pentru a o transforma în locul cel mai potrivit pentru învățare.

Crearea unui mediu distractiv și productiv de învățare în sala de clasă trebuie să constituie preocuparea fiecărui cadru didactic. Un „bun venit” tematic este mult mai probabil să genereze implicare, decât un mediu steril.

Conform articolului Valoarea pedagogică a afișajului din clasă și principii de realizare din Revista Didactică Genesis „o sală de clasă armonioasă din punct de vedere vizual sprijină și inspiră procesul de învățare, încurajează creativitatea și munca în echipă”. Același articol propune câteva criterii generale pentru decorarea unei săli de clasă:

Să se țină cont pentru cine se decorează, cine sunt beneficiarii decorurilor. Atunci când se face alegerea afișajului trebuie avute în vedere nivelul clasei, disciplinele studiate, interesele și chiar contextul cultural general;

Pe lângă aspectul plăcut al afișajului acesta ar trebui să fie și funcțional. Scheme ale capitolelor, hărți, desene, pot fi și atrăgătoare, din punct de vedere estetic, dar și foarte utile pentru asimilarea/fixarea unor conținuturi;

Foarte important poat fi, de asemenea, realizarea unei schițe a sălii, care să includă tema, schema de culori, mobilierul și spațiul disponibil. Trebuie luată în calcul și viziunea școlii din care se face parte și trebuie încercat, în așa fel, încât proiectul de pavoazare să devină parte a proiectului complex al școlii;

Tema aleasă trebuie să aibă legătură cu domeniile de interes specifice vârstei și, pe cât posibil, cu provocările curriculare specifice anului școlar care urmează să fie parcurs;

Se impune a fi cerută și părerea elevilor. În acest sens, li se poate solicita să deseneze cum le-ar plăcea să arate clasa lor;

În cazul în care nu sunt destule idei sau nu există suficientă siguranță că asocierile cromatice sunt dintre cele mai bune, ori nu se poate pune în practică ceea ce se dorește din diferite motive, se poate apela la ajutorul unui specialist în domeniul artelor plastice sau al designului, sau poate la un coleg mai talentat, cu viziuni mai largi ori cu experianță mai mare în domeniu;

E de preferat să se aleagă o temă de culori. Două-trei culori predominante vor fi suficiente pentru a crea un decor „curat” și coerent;

Dacă se decide zugrăvirea pereților, cel mai indicat este să se aleagă o singură culoare. Mai multe culori sau modele folosite vor obosi, mai curând, ochii și vor distrage atenția, mai ales în cazul elevilor mici, din învățământul primar;

Trebuie luată în calcul și viziunea școlii din care face parte colectivul de elevi, încercând astfel ca proiectul de pavoazare a sălii de clasă să devină parte a proiectului complex al școlii (cum ar fi posibilitatea elevilor sau a profesorilor de a realiza picturi murale, existența unor spații pentru afișaj, în afara sălii de clasă, unde se pot posta anunțuri generale sau specifice clasei sau chiar proiecte de artă sau științifice etc.);

Clasa poate fi personalizată foarte bine și cu fotografii ori proiecte ale elevilor. Acest lucru va crea un mediu unic și semnificativ pentru clasa respectivă. Operele de artă, proiectele de scriere creativă ale elevilor, diverse proiecte științifice, explicații ale unei probleme la matematică, fotografiile din cadrul excursiilor tematice, miniexpoziții ale propriilor lucrări pot completa decorul clasei și conferă valoare muncii copiilor. Ele pot fi rezultate ale activității anterioare sau pot fi create spații care să încadreze proiectele ulterioare. Acestea sunt de preferat decorațiunilor și posterelor cumpărate din magazin. În acest fel, elevii se vor simți valorizați, iar motivația pentru a fi creativi, originali va crește. Succesul propriilor produse dă un sentiment unic de mândrie și proprietate. O astfel de abordare în amenajarea sălii de clasă devine o afirmare publică a valorii elevului. Din acest motiv, este indicată păstrarea un spațiu considerabil din sala de clasă pentru a afișa, expune lucrările elevilor;

Se recomandă folosirea internetului întrucât acesta constituie o sursă foarte valoroasă de idei pentru decorare. Multitudinea de site-uri specializate în doemniu, din întreaga lume, pot oferi sugestii si pot ajuta, în acest sens;

O opțiune pentru a înveseli și anima clasa și, totodată, o bună modalitate de a responsabiliza elevii pot fi plantele sau animalele de companie mici (cum ar fi peștii, hamsterii sau chiar o țestoasă sau un iepuraș). Fie că va avea fiecare planta lui, pe care trebuie să o îngrijească zilnic, fie că vor fi responsabili pe rând cu îngrijirea lor sau a animalului de companie, aceasta va fi o bună manieră de a atribui responsabilitate. În aceste cazuri se impune în prealabil, a cere acordul unui medic, ținându-se cont de predispoziția spre alergii a unora dintre elevi, acolo unde este cazul;

Înainte de a se lua orice hotărâre în achiziționarea materialelor pentru proiectul de amenajare, va trebui gândită strategia de achiziție. Aceasta se va face în funcție de necesitatea de a decora total sau doar parțial sala avută în vedere;

Piața actuală abundă cu oferte pentru astfel de materiale astfel că se pot face cumpărăturile fie de la magazine de artă, specializate în decorațiuni interioare sau chiar în decorațiuni pentru școli și grădinițe, fie pot fi comandate on-line.

Ideea unanim acceptată este aceea că estetica unei clase contează pentru starea de spirit a elevilor și profesorilor ei. Există o relație foarte strânsă între oameni și mediul lor.

1. Studii bazate pe explorarea amenajării sălii de clasă

Încă din 1950, cercetătorii au constatat că o încăpere neatractivă vizual produce nemulțumire, oboseală și dorința de a scăpa (Maslow & Mintz, 1956).

Studii mai recente arată că aspecte simple precum climatul, culoarea și decorurile pereților, sistemul ajustabil de lumini și așezarea elevilor în clasă, au rolul de a influența pozitiv emoțiile elevilor și au un rol important în a determina atitudinea și comportamentul elevilor, din punct de vedere al prezenței, participării la clasă și în relația cu profesorul (Graetz, 2006; Sommer & Olsen, 1980; Wong et al., 1992).

Majoritatea analizelor efectuate în planul managementului clasei accentuează importanța mediului cultural-estetic al clasei. Ambianța în care se derulează întregul proces instructiv-educativ are o importanță deosebită. Ea poate influența într-o manieră pozitivă sau negativă calitatea procesului de învățare. Pentru aceasta este nevoie ca profesorul să conștientizeze faptul că orice clasă își construiește și își eficientizează propria cultură managerială care vizează, printre altele, utilizarea elementelor decorative pentru tapetarea clasei (de exemplu, produsele activității elevilor), particularizarea clasei prin culoare, calitatea mobilierului și aranjarea diferită a acestuia, promovarea unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ritualuri de socializare) etc., amenajate conform cerințelor de ordin instructiv-educativ, estetic și managerial.

Chiar și climatul clasei poate fi îmbunătățit prin crearea unui mediu fizic plăcut vizual și bogat în stimuli. Acest lucru se poate face printr-o simplă expunere a lucrărilor copiilor pe pereții clasei, fapt ce contribuie la întărirea încrederii în sine a acestora. (Herman, 2015)

Cercetările au arătat că simpla prezență a unui afiș legat de o sarcină de clasificare sau de calcul, precum și unul sugestiv pentru sarcinile creative, au crescut încrederea și plăcerea de a lucra a elevilor.

Prin simpla selectare și postare a afișelor cu un aspect estetic plăcut la clasă, vor fi în creștere interesele vizuale pentru sala de clasă. La rândul său, acest lucru creează un mediu plăcut, în sensul de a încuraja atitudinile pozitive și comportamentele dezirabile ale elevilor. În timp ce acest efect ar putea fi realizat prin expunerea unor printuri de artă, cei mai mulți profesori de știință vor opta pentru postere de știință. O astfel de strategie stimulează vizual elevii și creează, de asemenea, un mediu științific pentru ei. Cel puțin, acest lucru poate schimba orientarea mentală a elevilor, mai ales dacă se face trecerea de la clasa lor, cu care sunt obișnuiți, la un spațiu special pentru știință.

În timp ce toate posterele sunt concepute pentru a fi educative, și comunitatea educației formale este consumatorul principal al celor științifice, multe nu sunt bine concepute pentru a sprijini activitatea la clasă. Există uneori tendința de a se cuprinde o cantitate cât mai mare de informații pe un afiș, în defavoarea imaginilor și a schemelor sau în detrimentul unei mărimi potrivite a scrisului, care să-i permită elevului să descifreze fără efort scrisul. Cele mai apreciate și utile afișe sunt cele cu litere, cifre sau cu imagini mari și emblematice. O valoare educativă crescută o au și imaginile 3D. Imaginile care inspiră un sentiment de curiozitate, care sunt discrepante sau provocatoare, pot spori eficiența de instruire a posterului prin depășirea naturii lui statice și angajează în mod activ elevii în conținut.

Posterele de perete, cu conținut științific, sunt frecvente în cele mai multe laboratoare de știință, atât la nivelul gimnazial, cât și la liceu. Acestea transmit un set de conținuturi științifice, printr-un mix de text și imagini. Scopul fiecărui profesor nu trebuie să fie acela de a transforma afișele educative în simple bucăți de tapet, cu scop decorativ, menite să umple un gol sau să mascheze un perete murdar. În timp ce există o mare cerere pentru astfel de postere de la profesori, foarte des valoarea educațională a acestora este neaccesată și multe rămân pur și simplu uitate „imagini frumoase ” de pe perete.

Literatura pedagogică identifică cinci strategii sau sfaturi care au rolul de a maximiza valoarea educativă a posterelor sau afișelor în procesul de învățare, în lumina a ceea ce se știe despre relația complexă între mediul de învățare și elevi:

Afișarea de postere pentru a stârni curiozitatea și motivația de a învăța a elevilor, pentru a învăța mai mult despre conținutul științific;

Selectivitatea în alegerea posterelor, în special în ceea ce privește tipul și dimensiunile imaginii, precum și întinderea textului aplicativ;

Rotarea posterelelor de la o unitate de învățare la alta pentru a menține elementele vizuale și cognitive care să stimuleze permanent gândirea elevilor, conexiunile între informații care să genereze întrebări în mintea celor care studiază;

Rotirea posterelor, în cadrul aceleiași unități, pentru a menține trează atenția elevilor și a evidenția conținuturile-cheie;

Postarea imaginilor pentru a focaliza atenția elevilor asupra obiectivelor mai importante, mai ales pentru acei elevi care au tendința de a-și pierde ușor interesul.

Vizibilitatea în clasă a imaginilor joacă un rol important. Dacă acestea sunt vizibile din orice poziție din clasă, atunci valoarea lor crește. Este indicat evitarea poziționării după ușă, în imediata apropiere a unui dulap etc, situații care obstrucționează privirea.

Realizarea de decorațiuni poate merge mult mai departe decât schimbarea atmosferei. De aceea, trebuie constant pusă întrebarea : „Cum pot aceste decorațiuni să sporească elevului experiența de învățare, în acest an?”.

Profesorii au tendința de a subestima, adesea, impactul pe termen lung al afișelor. Ceea ce se postează pe pereți are, de fapt, un potențial enorm de a oferi un sentiment de apartenență la o anumită comunitate și de integrare. Afișajul de pe pereți, de asemenea, oferă o oportunitate de absorbție pasivă de informații. Tot el consolidează elevilor formule, reguli, lecții de viață și descoperiri academice. Decorațiunile pot dezvolta și sentimentul de unitate în diversitate. Ele ar trebui să fie acțiuni ale întregii comunități educative, aspecte valabile pentru toți cei prezenți și ceva ce toată lumea poate să vadă. Astfel, pot să fie postate: regulile clasei și ale școlii, obiectivele academice sau civice ale clasei, sloganul școlii sau al clasei etc.

Cele trei laturi ale dezvoltării, vizate prin afișajul din clasă – de învățare, de apartenență și de comunitate – duc la contribuții importante aduse elevului. Prin opoziție, afișele care conțin informații vechi, greșite, incomplete, depășite din punct de vedere științific, nu au niciun aport pozitiv, ba chiar pot avea unul negativ, producând confuzie sau dezinformare.

Studiile au arătat că pentru copiii de nivel preșcolar, un mediu încărcat le poate perturba atenția, sunt mai distrași și obțin rezultate mai slabe la testele de cunoștințe. Pe măsură ce vârsta copilului crește, acest fenomen se diminuează, dar nu dispare în cazul elevilor până la clasa a IV-a. În clasele mai goale, elevii sunt distrași de colegi sau de propriile interese, în timp ce în clasele puternic decorate, cel mai puternic distractor de la sarcină este mediul de lucru însuși.

Nici pentru elevii mai mari, un mediu prea abundent decorat nu stimulează învățarea. Tot

mai mult este evidențiată, atât de specialiștii în educație, cât și de profesorii și educatorii de la clasă, nevoia de a fi formați, încă din cadrul etapelor de formare inițială, în direcția alegerii celor mai potrivite decorațiuni pentru clasele lor, în ideea evitării suprastimulării sau a substimulării.

Gillian McNamee, director de învățare la Erikson Institute din Chicago avertizează profesorii asupra a ceea ce ea a numit “Efectul de mall” în decorarea sălilor de clasă. „Când mergi într-un mall, după o oră și jumătate, deja simți că sunt prea mulți oameni, prea multă stimulare vizuală, gălăgie (…). Asta poate dărâma o persoană”. De multe ori, profesorii sunt conștienți de efectele negative ale supraîncărcării sălilor de clasă, cunosc faptul că un mediu mai simplu dă într-o mai mare măsură libertate creativității, dar se tem de impresia pe care o sală goală o generează în rândul părinților.

De fapt, tot ceea ce postăm pe pereți trebuie să fie în interesul și pentru ajutorul copiilor. Mai mult, dacă un profesor ajunge la finalul anului școlar la concluzia că nu a folosit niciodată informațiile sau materialele afișate, nu a făcut referire le ele, înseamnă că ele nu au avut nicio valoare pedagogică pentru elevii săi. Unii practicieni sunt chiar de părere că nu este bine să afișezi nimic înainte ca aceste materiale să fi fost explorate, create de către ei sau să fi avut la bază contactul cu elevii. Valoarea pedagogică a afișajului din clasă și principii de realizare (2015,

Septembrie 15). Preluat de pe Revista Didactică Genesis, http://didactica.genesis.ro

2. Modalități concrete de realizare a amenajării sălii de clasă în învățământul primar

Amenajarea clasei, ori personalizarea clasei sunt formulări care surprind ideea că sala de clasă, „ca grup organizat, poate să se identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui element de individualizare (o mascotă, spre exemplu) și să-și eficientizeze structura grupală interioară prin intermediul unui spațiu (pereții sălii de clasă) (Joița, 2000, p. 24). Astfel, „cultura grupală a grupei de copii/clasei de elevi presupune promovarea atât a unor valori instrumentale, cât și a unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ajungându-se chiar până la adevărate

„ritualuri de socializare”), cele din urmă constituindu-se în adevărate fundamente pentru primele” (Iucu, 2006, p. 79).

Într-o clasă organizată și orientată spre nevoile copilului, e mai ușor atât pentru copil, cât și pentru dascăl să fie susținuți de posibilitățile de care dispun. Este esențial ca învățătorul să creeze o structură și, în același timp, să aducă fel și fel de variante pentru copii, principalii beneficiari.

În mod logic și practic, clasa ar trebui organizată pe centre de învățare, din care unele dintre ele sunt esențiale pentru o clasă sau pentru disciplinele opționale: centrul de lectură, centrul de scriere, centrul de știință, centrul de artă, centrul de matematică, centrul de descoperiri, etc. O atenție deosebită trebuie acordată distribuirii acestor centre în sala de clasă și, implicit distribuirii materialelor didactice în mod treptat și metodic. Copiii trebuie învățați să folosească corespunzător materialele pentru a asigura reușita activităților desfășurate.

Învățătorul are datoria să educe copiii în vederea însușirii unui comportament adecvat în procesul de învățare și să-i implice activ în luarea deciziilor referitoare la clasă. De asemenea, profesorul trebuie să fie un bun manager al clasei de elevi pentru a reuși să obțină un profit intelectual (satisfacția profesională). De aceea, trebuie să fie cât mai conștient de știința și arta

conducerii în domeniul său specific, adică să-și însușească, cât mai performant posibil, managementul educațional.

Datoria pedagogului este de a îndruma și educa copiii în vederea adoptării unui comportament cât mai adecvat în timpul desfășurării procesului de învățăre și să-i implice activ în luarea deciziilor referitoare la clasă. Timpul trebuie dozat astfel încât elevii să aibă, mai curând, voie să exploreze, să discute și să descopere, decât să asculte pasivi indicațiile cadrului didactic.

O societate supusă permanent la schimbări, adaptări, modernizare, ne determină pe fiecare dintre noi să căutăm. Diversitatea și complexitatea provocărilor la care trebuie să găsim rezolvare zi de zi, ne obligă să ne îmbunătățim abilitățile manageriale, în viața de familie, în colectivul profesional în care activăm, în clasa în care predăm. Și pentru că nu doar societatea se află intr-un proces continuu de schimbare, ci și educația capătă noi dimensiuni în societatea actuală, nu mai este suficient să fii un dascăl preocupat a-i învăța carte pe elevi. Generațiile actuale de elevi, valorile societății moderne, tehnologia care a cucerit tot mai mult teren în toate sferele vieții noastre, provoacă profesorul modern la o nouă abordare a menirii sale în clasa de elevi. Rolul cadrului didactic nu se mai limitează doar la a preda, la a transmite informații. Se impune a dubla competențele de predare-învățare-evaluare cu abilități manageriale ale clasei de elevi. El trebuie să creeze un climat atractiv pentru elevii săi, un mediu educațional care să favorizeze învățarea eficace, un mediu relațional care să conducă la dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor.

Eficientizarea structurii grupale interioare poate fi realizată prin intermediul unui spațiu, respectiv pereții sălii de clasă, și cu alte piese de mobilier, decât cele strict școlare, amenajate conform normelor instructiv-educative, estetice dar, nu în ultimul rând, și după cele manageriale.

În amenajarea sălii de clasă trebuie avut în vedere, în permanență, nevoile copilului, crearea unui mediu în care acesta să se simtă bine, confortabil, valorizat și să vină cu drag la școală.

În general, sala de clasă din cadrul învățământului primar, în special clasa pregătitoare, clasa I și a II-a, în vederea facilitării tranzitului copilului de la un nivel de învățământ la altul, este organizată pe centre, după modelul de organizare a spațiului educativ din învățământul preșcolar, după cum urmează:

Biblioteca, care cuprinde cărți de povești; cărți de colorat; cărți de poezii, imagini cu personaje din povești, portrete ale unor scriitori, etc;

Arte, unde sunt organizate materialele necesare: plastilina-modelaj, creioane colorate, acuarele, pensule, cartoane colorate, caiete, blocuri de desen, hărtie glasată, creponată, textile, plastic, piele, etc;

Științe: figuri geometrice, fructe de plastic, ghem de sfoară-folosite la orele de MEM, puzzle;

Ludoteca: diverse jucării, mascote pentru teatru de păpuși.

Sursa: https://adelaparvu.com/2015/10/25/da-se-poate-sala-de-clasa-gandita-de-arh-adina-buzea-sihttps://adelaparvu.com/2015/10/25/da-se-poate-sala-de-clasa-gandita-de-arh-adina-buzea-si-amenajata-de-parinti-in-doar-3-zileamenajata-de-parinti-in-doar-3-zile

O atenție deosebită se acordă distribuirii acestor centre în sala de clasă și, implicit, distribuirii materialelor didactice în mod treptat și metodic. Încă de la început, cu fiecare material adăugat, copiii sunt instruiți să-l folosească corespunzător, pentru a asigura reușita activităților propuse a se desfășura.

Pe pereții clasei sunt afișate, în general, planșe expresive, de exemplu, cu anotimpurile. Acestea constituie un suport important în activitățile legate de caracteristicile fiecărui anotimp, despre ceea ce se întâmplă viața plantelor și animalelor, fenomenele care se petrec în mediul înconjurător.

Sursa: http://www.suntparinte.ro/activitate-in-familie/copacul-anotimpurilor

Notarea prezenței, din fiecare zi, poate fi efectuată într-un mod atractiv, pe gustul micilor școlari. În acest sens, pot fi confecționate pentru elevi carduri din carton, pe care fiecare elev și-a lipit un abțipild și pe care, la intrarea în sala de clasă, îl pune într-o cutie special amenajată. Elevul de serviciu are și sarcina de a număra cardurile și de a identifica colegul/colegii care absentează.

O altă piesă importantă din clasă o constituie calendarul naturii, necesar pentru a invăța, prin repetare, lunile anului, zilele săptămânii, data în care se derulează activitatea zilnică, precum și vremea. De aceea, fiecare elev al clasei, într-o ordine prestabilită va completa calendarul naturii și va avea rolul de meteorolog al zilei respective.

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/554153929141805343/?lp=true

Într-un spațiu de maximă vizibilitate, de obicei, în partea frontală a sălii de clasă, sunt afișate regulile clasei stabilite împreună cu eleviii. Acestea, cu precădere, sunt citite zilnic, la „Întâlnirea de dimineață”.

sursa:http://www.manutepricepute.ro/2016/08/29/regulile-clasei

Pe un alt perete, pot fi afișate literele de tipar și cifrele până la 10. Elevii le au permanent în față, folosindu-se de ele în realizarea sarcinilor de lucru, iar la tabla magnetică (acolo unde este posibil), ei au posibilitatea de a lucra cu literele și cifrele magnetice.

Produsele muncii elevilor sunt afișate pe panourile special amenajate ale clasei, elevii având posibilitatea de a se mândri cu rezultatele muncii lui colegilor, părinților, vizitatorilor care trec pragul clasei.

Sala de clasă are, în general, în dotare un covor tip mochetă, pentru desfășurarea activităților din cadrul unor întâlniri de dimineață (joc: pânza de păianjen), a activităților libere-alese cu obiecte din Ludotecă, dar și din cadrul lecțiilor propriu-zise.

2. 1. Elemente vizuale (simbolul clasei, fotografii, etc.)

Cele mai interesante analize, efectuate la nivel managerial, nu exclud variabilele de mediu culturalestetic ale clasei de elevi. Ca manager al clasei de elevi, cadrul didactic are obligația să țină cont de respectarea, din punct de vedere managerial, a ideii că, clasa de elevi, ca grup organizat, poate să se identifice, la nivelul culturii manageriale, prin intermediul unui element vizual de individualizare, de recunoaștere și identificare a apartenenței la un anumit colectiv, respectiv un grup de elevi.

În acest sens, împreună cu elevii, dascălul poate hotărî, ca element vizual de individualizare, o mascotă, un simbol sau o fotografie, care ar contribui la crearea sentimentului de identitate cu grupul din care face parte, dar, în același timp, și de individualizare în cadrul instituției școlare pe care o frecventează. Materialele vizuale interesante și atractive, precum și panourile cu informații și posterele, reprezintă o parte din elementele-cheie ale unei clase personalizate.

Sursa: http://lumealuiscolarel.blogspot.ro/2017/07/clasa-ariceilor

Este bine ca pereții să fie decorați cu materiale viu colorate, atragătoare și relevante pentru activitatea din clasă. Materialele expuse trebuie schimbate prin rotație sau înlocuite des (preferabil este ca materialele să aparțină copiilor/elevilor care aparțin clasei respective.

De-a lungul unei zile obișnuite de școală, cadrul didactic și elevii petrec majoritatea timpului. S-a împământenit ideea că o sală de clasă nu este completă până când nu este acoperită cu panouri strălucitoare.

Sunt afișate și se împodobesc pereții cu diverse elemente vizuale, cu felurite tipuri de panouri: cu buzunar, din pânză sau cu capse. Se petrec ore întregi cu lipirea, capsarea și laminarea acestora, pentru a acoperi pereții cu obiecte ce se doresc a spori experiența elevilor.

Dar este aceasta cea mai bună abordare? La o privire mai atentă acordată pereților și afișajelor din clasă, a elementelor vizuale, acestea nu vor reuși să transmită mare lucru despre relația cadrului didactic cu elevii clasei și/sau despre modul său de predare. Fiindcă elevii se vor simți a fi oaspeți într-o sală de clasă ce aparține doar învățătorului, iar pereții și afișele trebuie să indice, în primul rând, ceea ce elevii cunosc, gândesc, caută și se întreabă, nicidecum doar impresiile și gândurile cadrului didactic.

Pentru a realiza o sală de clasă care transmite elevilor mesajul: „Aceasta este clasa voastră!”, expunerile murale ar trebui să conțină, în principal, exemple care evidențiază efortul copiilor, mult mai elocvente decât piesele făcute de profesori sau cumpărate de la magazin, indiferent cât de frumoase ar putea fi acestea. De ce? Atunci când cadrele didactice creează sau achiziționează cea mai mare parte a afișelor din clasă, sala de clasă spune multe despre profesor, dar nu atât cât ar trebui despre elevi. Realizarea unor expuneri elaborate poate fi costisitoare, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al timpul și al energiei profesorului. Crearea unui spațiu cu cât mai puține elemente de distragere a atenției elevilor și crearea sentimentului la elevi de apartenență la acel spațiu, simplifică substanțial problematica pavoazării sălii de clasă.

Toate acestea pot fi grupate în câteva sfaturi (reguli) de decorare cu elemente vizuale a

pereților sălii de clasă, pe parcursul desfășurării unui an școlar:

Majoritatea expunerilor din clasă să conțină lucrări create de elevi, calculând, aproximativ, cât la sută din afișe includ munca efectuată în totalitate sau parțial de către elevi și cât reprezintă procentul dedicat posterelor sau materialelor achiziționate sau moștenite.

Elevii ar trebui să decidă ce lucrări să fie expuse. Prin asumarea responsabilității pentru expoziții, elevii au posibilitatea de a învăța și de a practica importante abilități sociale, estetice și academice. Atunci când copiii aleg să lucreze la pavoazarea propriei săli de clasă, ei reușesc să reflecteze asupra rezultatului propriei munci.

Elevii ar trebui să aibă posibilitatea să ajute la configurarea unui panou de perete,

fiindcă le permite să își dezvolte creativitatea și să practice abilități cum ar fi: de măsurare, de tăiere, de folosire de instrumente și de scriere. Expunerea afișelor realizate împreună cu elevii le oferă posibilitatea copiilor de a-și dezvolta abilitățile de organizare și de luare a deciziilor. Toate aspectele legate de crearea și menținerea afișelor permit copiilor să-și asume responsabilitatea pentru o parte importantă a vieții din clasă.

Afișele ar trebui să aibă o legătură semnificativă cu curriculumul actual. Acestea ar trebui să se constituie instrumente eficiente pentru predare și învățare. Acest lucru este deosebit de important pe măsură ce se apropie sfârșitul anului școlar în curs. Deși nu este nimic în neregulă cu afișajele sezoniere, materialul expus ar trebui să depășească simpla marcare a unei anumite sărbători/perioade calendaristice. În schimb, informațiile ar trebui să se conecteze între ele, să se înlănțuie, extinzând cunoștințele elevilor despre subiectele studiate.

Cel puțin un afiș ar trebui să reflecte eforturile tuturor celor din clasă. Aceste afișe contribuie la sentimentul de apartenență la grup al fiecărui copil și au un efect puternic asupra creării unei reale legături între membrii micii comunității. De exemplu, pot fi plasate în sălile de clasă au un afiș permanent al „Speranțelor și viselor” elevilor pentru anul școlar respectiv.

Afișajele ar trebui să fie ușor vizibile, plasate la nivelul ochilor copiilor, ținându-se cont, astfel, în procesul de pavoazare a sălii de clasă, de nevoile de dezvoltare și de particularitățile somatice ale copiilor.

Spațiul sălii de clasă aparține tuturor celor care îl folosesc. O sală de clasă în care este expusă munca copiilor constituie o încântare și trimite către elevi mesajul că munca și eforturile lor, depuse în procesul de învățare, sunt importante. adaptare după

http://www.scritube.com/management/MANAGEMENTUL-CLASEI3185617.php

2. 2. Elemente auditive și kinestezice

Cântând o melodie sau o cântec cunoscut tuturor elevilor clasei, mai ales în cazul copiilor din cadrul învățământul primar, o întâlnire de dimineață poate fi transformată într-una veselă, poate, de asemenea, constitui un element energizant și distractiv și poate ajuta la constituirea unui element auditiv de individualizare, de recunoaștere și identificare a apartenenței la un anumit colectiv, respectiv un grup de elevi.

În ansamblul dezvoltării, vârsta școlară apare ca o etapă cu relativă stabilitate și cu posibilități de adaptare mult mai ușor de realizat, decât în perioada preșcolarității. Astfel, progresele obținute sunt mai constante și apar in toate compartimentele dezvoltării psihice și fizice ale copilului. Acest lucru, însă, nu contrazice faptul că elevii claselor primare se află într-un proces continuu de schimbare și de creștere rapidă. Creierele lor se află în plină expansiune și suferă o reorganizare majoră. Încep să apară germenii conștientizării și respectului față de sine, față de punctele de vedere, sentimentele și drepturile altor persoane, pe măsură ce abilitățile lor raționale, morale și etice cresc. În același timp, afluxul crescut de informații, sarcinile școlare și experiențele cotidiene poate face dificil controlul impulsurilor și pot influența în mod neplăcut această perioadă.

Pentru a veni în întâmpinarea unor astfel de situații, elevii au nevoie de pauze scurte, frecvente, atât din punct de vedere fizic, cât și mental, astfel încât ei să poată continua să funcționeze la niveluri înalte din punct de vedere intelectual și social. Intonarea unui imn al clasei, al unui cântec ce conține elemente de specificitate adaptate la colectivul respectiv de elevi, audierea unei melodii reprezentative sau a unei scurte povești cu valoare alegorică pentru colectivul respectiv, pot constitui o modalitate eficientă de a oferi aceste pauze, de a îmbunătăți starea de spirit generală, de a crea sentimentul de unicitate în diversitate, dar și de recunoaștere a apartenenței la un grup.

Îmbinarea armonioasă a elementelor auditive și a celor kinestezice efectuate de elevii unei clase (jocuri de mâini și picioare, anumite mișcări efectuate în ritm de dans, pe o anumită linie melodică, specifică grupului respectiv) promovează valorile expresive ale culturii grupale și se pot constitui în adevărate „ritualuri de socializare”

CAPITOLUL III. Cercetare privind modalitățile concrete de realizare a amenajării spațiului educațional din învățământul primar

1. Obiestivele și ipotezele sersetării

Obiectivele cercetării

aflarea percepției cadrelor didactice față de rolul amenajării/pavoazării spațiului

educațional, respectiv, a sălii de clasă;

explorarea opiniilor profesorilor față de importanța, modul și structura realizării unei pavoazări a sălii de clasă, specifice nivelului de învățământ primar;

descoperirea modalităților optime de amenajare a spațiului educațional din învățământul primar;

identificarea unui model minim de amenajare a spațiului educațional din învățământul primar.

Irotezele sersetării

Care este atitudinea cadrelor didactice față de importanța și rolul amenajării spațiului

educațional din învățământul primar?

Care este atitudinea cadrelor didactice din învățământul primar față de diferite aspecte ale amenajării spațiului educațional cum ar fi: utilitatea acesteia; principalele criterii utilizate; desfășurarea ei în timp; elementele folosite, tipuri de materiale, culori; principalele forme de plasare sau dispunere a materialelor; avantaje și dezavantaje/impedimente în amenajarea sălii de clasă.

2. Metodologia cercetării

2.1 Grupul țintă

La realizarea studiului de caz au participat 30 de cadre didactice din învățământul primar.

Lotul de cercetare este structurat în funcție de variabilele independente, după cum este prezentat în Tabelul 3.1

Tabelul 3.1 Distribuția cadrelor didactice în funcție de variabilele independente

Conceptul principal de percepție față de rolul și importanța pavoazării sălii de clasă a fost operaționalizat în patru elemente caracteristice care se regăsesc în literatura de specialitate actuală și care exprimă atitudinea cadrelor didactice față de mai multe aspecte:

necesitatea și utilitatea pavoazării sălii de clasă în învățământul primar;

criteriile generale și criteriile specifice de pavoazare ale sălii de clasă în învățământul primar;

perioadele optime de realizare a pavoazării sălilor de clasă, din punct de vedere cronologic, la nivelul învățământului primar;

planul, structura, elementele și instrumentele folosite în pavoazarea unei săli de clasă din învățământul primar;

contribuția pavoazării la îmbunătățirea procesului de învățământ la nivelul claselor primare.

Variabilele dependente sunt reprezentate de cele patru aspecte specifice ale pavoazării sălii de clasă în învățământul primar. Variabilele independente sunt următoarele: tipul de învățământ (preuniversitar), specializarea (profesor pentru învățământul primar, profesor în învățământul gimnazial – limbi moderne), experiența profesională (cu experiență profesională între 1 și 10 ani, cu experiență profesională mai mare de 11 ani), formarea în domeniu (formare în domeniu, fără formare în domeniu).

2.2 Metode și instrumente de cercetare

Principala metodă de cercetare utilizată este chestionarul însă alături de acesta s-a realizat și un studiu comparativ prin metoda observației între clasele primare din patru școli din mediul rural și o școală din mediul urban din județul Bacău, respectiv: Liceul Tehnologic „G. J. Cancicov” Parincea, Școala Gimnazială Vladnic, comuna Parincea, Școala cu clasele I-IV Văleni, comuna Parincea, Școala Gimnazială Nr. 1 Sărata, comuna Sărata, cât și din mediul urban, Școala Gimnazială „George Bacovia” Bacău.

2.2.1 Chestionarul

Pentru a realiza prezenta cercetare a fost elaborat un chestionar pentru surprinderea atitudinii față de rolul și importanța pe care le ocupă amenajarea spațiului educațional la nivelul percepției cadrelor didactice din învățământul primar.

Chestionarul de cercetare „reprezintă o tehnică și corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.” (Chelcea, 2001, p.70).

Elaborarea chestionarului impune parcurgerea următoarelor etape (Hăvârneanu, C., 2000):

stabilirea problemei de studiat;

construirea propriu-zisă a chestionarului:

secțiunea introductivă, în care este prezentat scopul cercetării și condițiile de participare, precum și eventualele instrucțiuni de completare a chestionarului;

secțiunea cu date biografice, ținându-se cont de scopul și ipotezele cercetării (genul, vârsta, profesia, nivelul studiilor, poziția socială etc.);

secțiunea cu întrebări, care pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii: directe și indirecte (după natura răspunsurilor pe care le solicită), factuale, de opinie, de cunoștințe și de control (în funcție de conținutul lor), închise și deschise (în funcție de forma de înregistrare a răspunsurilor);

stabilirea datelor care vor fi solicitate participanților;

realizarea unui studiu-pilot sau pretestarea chestionarului;

revizuirea chestionarului.

După M. Bocoș (2005), este necesară respectarea unor condiții:

delimitarea foarte clară și detaliată a problemei de cercetat;

definirea și operaționalizarea conceptelor cu care se lucrează; existența unei concordanțe între întrebări și tema de cercetare și ipoteze;

formularea clară și concisă a întrebărilor, utilizându-se un limbaj accesibil; vizarea unui aspect bine delimitat la nivelul întrebărilor și necesitatea de a nu sugera răspunsul;

respectarea particularităților participanților chestionați.

Utilizarea chestionarului prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, așa cum sunt prezentate în Tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Avantajele și dezavantajele utilizării chestionarului ( Popa, 2009)

În partea aplicativă s-a aplicat un chestionar a percepției cadrelor didactice din învățământul primar față de rolul și importanța amenajării spațiului educațional în învățământul primar. (Anexa 1)

Întrebările propuse sunt întrebări închise cu alegere multiplă, care prezintă avantajul că pot fi prelucrate relativ ușor. Acest tip de întrebări nu apelează prea mult la memoria respondentului și elimină subiectivismul codificării. Dezavantajul acestor întrebări este că cercetătorul pierde timp cu enumerarea variantelor de răspuns.

Pentru validarea itemilor s-a apelat la un grup de 10 experți, profesori din învățământul preuniversitar cu experiență în domeniul educației la nivelul învățământului primar. Aceștia au fost rugați să analizeze itemii corespunzători și să-și exprime acordul pentru validitatea de conținut a chestionarelor.

2.2.2 Metoda observației

Pentru descoperirea modalităților de amenajare a spațiului educațional din învățământul primar și identificarea unui model minim de amenajare a acestuia s-a apelat la metoda observației.

A observa înseamnă a cunoaște, a examina un obiect sau un proces, a face constatări și remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atenție. Acesta este sensul termenului de „observație“ la nivelul simțului comun. (Chelcea, 2001, p. 142)

(…) în sens larg, observația sociologică este definită ca cercetare concretă, de teren, empirică și, în sens restrâns, ca metodă științifică de colectare a datelor cu ajutorul simțurilor (văz, auz, miros etc.) în vederea inferențelor sociologice și psihologice pentru a verifica ipotezele sau pentru a descrie sistematic și obiectiv mediul înconjurător, oamenii și relațiile interpersonale, comportamentele individuale și colective, acțiunile și activitățile, comportamentul verbal, obiectele fizice, produsele activităților creative ale persoanelor și grupurilor umane. Descrierea, în cazul observației, „implică o activitate de comparare, o reperare și o ierarhizare a diferențelor și asemănărilor“ (Richelle, 1995, 165). Important este ca din datele de observație să se extragă legi. (Chelcea, 2001, p. 144)

Există o diversitate de tipologii și de criterii de clasificare a observației însă cele mai frecvent utilizate în cercetările sociologice, inclusiv în investigațiile psihosociologice, după cum evidențiază Chelcea (2001) sunt: observația structurată, observația participativă și observația eșantionată (time sampling).

În cercetarea de față s-a utilizat cu precădere observația participativă.

Observația participativă înseamnă „a lua parte – pe cât permite situația – conștient și sistematic la viața activă, ca și la interesele și sentimentele grupului studiat“ (Kluckhohn, 1956, 97). Practicând acest tip de observație, cercetătorul nu numai că este prezent în colectivitatea studiată, dar se și integrează în situația observată, în viața de zi cu zi a grupului. (Chelcea, 2001)

Termenul de „observație participativă“ a fost introdus în vocabularul sociologiei în 1924 de către Eduard C. Lindeman în lucrarea Social Discovery, în care, criticând abuzul de cercetări pe bază de chestionar, lansa îndemnul: „Dacă vrei să știi cu adevărat ce face o persoană, observo!“

(Stacey, 1970, 50) Rolul cercetătorului în observația participativă poate fi – după Raymond L. Gold (1958) – acela de: totalmente participant, participant ca observator, observator ca participant și totalmente observator.

Pentru că participantul ca observator își dezvăluie rolul de cercetător și își consacră bună parte din timp activităților comune ale grupului studiat, aceasta a fost cea mai avantajoasă variantă pentru cercetarea de față, întrucât s-a intrat în contact direct cu clasele amintite, predându-se aici religia romano-catolică, o oră pe săptămână.

2.3 Procedura cercetării

Aplicarea chestionarelor s-a realizat în perioada aprilie 2018 – mai 2018, pe cadre didactice din învățământul primar care își desfășoară activitatea în diferite școli din județul Bacău, atât din mediul rural: Liceul Tehnologic „G. J. Cancicov” Parincea, Școala Gimnazială Vladnic, com. Parincea, Școala primară Văleni, com. Parincea, Școala Gimnazială Nr. 1 Sărata, comuna Sărata, cât și din mediul urban, Școala Gimnazială „George Bacovia” Bacău. Aplicarea efectivă a chestionarelor a constat în completarea rubricilor chestionarului. Participanților li s-a pus la dispoziție timpul necesar completării în întregime a chestionarelor, ca urmare a analizei detaliate pe care aceasta îl implică. De asemenea, s-a încercat eliminarea tendinței de fațadă, prin sublinierea faptului că nu există răspunsuri greșite sau corecte, ci doar alegeri personale, precizându-li-se, în același timp, că pot fi alese mai multe variante de răspuns formulate pentru aceeași întrebare.

Aplicarea metodei observației s-a realizat în perioada decembrie 2017- mai 2018. Au fost observate așadar, clasele primare din patru școli din mediul rural: Liceul Tehnologic „G. J. Cancicov” Parincea, Școala Gimnazială Vladnic, comuna Parincea, Școala cu clasele I-IV Văleni, comuna Parincea, Școala Gimnazială Nr. 1 Sărata, comuna Sărata, și o școală din mediul urban, Școala Gimnazială „George Bacovia”, județul Bacău.

Obiectivele urmărite prin această observație au fost:

descoperirea modalităților de amenajare a spațiului educațional din învățământul primar;

identificarea unor asemănări și deosebiri în amenajarea sălilor de clasă din școlile din mediul rural și între școlile din mediul rural și cea din mediul urban;

identificarea unui model minim de amenajare a spațiului educațional din învățământul primar;

Tehnicile de observare și procedeele de notare a faptelor de observație au fost formulate cât mai precis și s-a încercat respectarea întocmai a acestora.

Notele de observație au inclus: data, ora, durata și locul observației; circumstanțele observării, factorii de mediu care pot influența comportamentele (temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum și modificările care au survenit în timpul observării (făcându-se apel la fotografii);

SAPITOLUL IV. Prelucrarea, analiza și interpretarea psihopedagogică a rezultatelor

În cadrul acestui capitol sunt analizate și interpretate rezultatele cercetării prin raportare la cele două ipoteze formulate. De asemenea sunt prelucrate datele culese prin metoda observației și valorificate prin studiul comparativ realizat între clasele observate.

Ipoteza 1

Care este atitudinea cadrelor didactice față de importanța și rolul amenajării spațiului educațional din învățământul primar?

Pentru a verifica ipoteza 1, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la importanța amenajării sălii de clasă în învățământul primar, în general, care sunt prezentate în Tabelul 4.1

Tabelul 4.1. Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la importanța amenajării sălii de clasă în învățământul primar, în general

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.1, se poate observa că 56% dintre cadrele didactice consideră că amenajarea sălii de clasă este foarte importantă, 27% dintre acestea apreciază că decorarea sălii de clasă este deosebit de importantă, iar 17% menționează că aceasta este destul de importantă.

Histograma 4.1 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la importanța amenajării sălii de clasă, în general

De asemenea, frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la rolul amenajării sălii de clasă în învățământul primar sunt prezentate în Tabelul 4.2

Tabelul 4.2 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice referitoare la diferite aspecte legate de rolul amenajării sălii de clasă în învățământul primar

Conform datelor reprezentate grafic în Histograma 4.2., se poate observa că rolul amenajării spațiului educațional vizează, în primul rând, aspectul referitor la crearea unui spațiu propice învățării eficace, fapt exprimat prin frecvența cea mai ridicată a răspunsurilor selectate (27 din 30 de repondenți), urmată de contribuția pavoazării la îmbunătățirea procesului educativ, apoi, pentru crearea unei ambianțe plăcute, ca, pe ultimul loc al frecvenței să se plaseze aspectul prin care amenajarea sălii de clasă reprezintă o simplă înfrumusețare a spațiului sălii de clasă.

Histograma 4.2 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la aspectele legate de rolul amenajării clasei în învățământul primar

Ipoteza 2

Care este atitudinea cadrelor didactice din învățământul primar față de diferite aspecte ale amenajării spațiului educațional?

Ipoteza specifică 2.1

Care este atitudinea cadrelor didactice din învățământul primar cu privire la utilitatea amenajării sălii de clasă?

Pentru interpretarea ipotezei specifice 2.1, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la utilitatea amenajării sălii de clasă în învățământul primar (Tabelul 4.3)

Tabelul 4.3 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice referitoare la aspectele legate de utilitatea amenajării sălii de clasă în învățământul primar

Corespunzător datelor reprezentate grafic în Histograma 4.4, se poate observa că utilitatea amenajării sălii de clasă vizează, în primul rând, aspectul referitor la crearea notei de autenticitate a clasei respective, fapt exprimat prin frecvența cea mai ridicată a răspunsurilor selectate (30 din 30 de respondenți, 100%), urmată de contribuția la prezentarea generală a respectivei clase de elevi (93,33%), apoi, pentru formarea gustului estetic la elevi (43,33). Pe ultimul loc al frecvenței răspunsurilor, adică 33,33%, se plasează aspectul prin care utilitatea pavoazării vizează o mai bună coeziune în cadrul colectivului de elevi.

Histograma 4.3 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la aspectele legate de utilitatea amenajării clasei în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.2

Care este atitudinea cadrelor didactice din învățământul primar cu privire la criteriile principale de realizare a unui plan de pavoazare a sălii de clasă în învățământul primar?

Pentru interpretarea ipotezei specifice 2.2, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la criteriile de realizare a unui plan de amenajare/decorare. (Tabelul 4.4)

Tabelul 4.4 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la criteriile de realizare a unui plan de amenajare/decorare a spațiului educațional

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.4, se poate observa că toate cadrele didactice, adică 100%, consideră că resursele materiale/financiare disponibile constituie principalul criteriu de întocmire a unui plan de amenajare/decorare, 73,33% dintre cadrele didactice apreciază că un criteriu de întocmire al planului de amenajare/decorare este reprezentat de nivelul școlar și conținuturile ce urmează a fi parcurse, 53,33% consideră dimensiunea clasei constituie un alt criteriu, iar 43,33% menționează că opiniile și preferințele exprimate de elevi constituie un criteriu în alcătuirea unui plan de amenajare/decorare a spațiului educațional.

Histograma 4.4 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele criterii de realizare a unui plan de amenajare/decorare a spațiului

educațional în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.3

Care este atitudinea cadrelor didactice față de desfășurarea în timp a amenajării spațiului educațional, realizarea ei din punct de vedere cronologic?

Un alt apect important în realizarea amenajării spațiului educațional îl reprezintă desfășurarea în timp a acesteia, realizarea ei din punct de vedere cronologic (Tabelul 4.5)

Tabelul 4.5 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la momentele de realizare al amenajării spațiului educațional în învățământul primar, din punct de vedere cronologic, al desfășurării în timp

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.5., se poate observa că toate cadrele didactice consideră începutul de an școlar principalul moment de realizare al amenajării sălii de clasă, 76,66% dintre acestea apreciază ca aceasta se poate desfășura, din punct de vedere cronologic și pe sezoane, 43,33% dintre acestea consideră ca se poate realiza ori de câte ore este nevoie, iar 36,66% menționează că realizarea amenajării clasei în învățământul primar se realizează progresiv, odată cu parcurgerea unităților de învățare.

Histograma 4.5 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele criterii cronologice de realizare al amenajării spațiului educațional în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.4

Care este atitudinea cadrelor didactice față de ponderea unor anumite tipuri de materiale utilizate efectiv în amenajarea spațiului educațional?

În ceea ce privește ponderea unor anumite tipuri de instrumente utilizate efectiv în amenajarea spațiului educațional, aceasta este redată de frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice prezentate în Tabelul 4.6

Tabelul 4.6. Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la ponderea unui anumit tip de materiale utilizate efectiv în amenajarea spațiului educațional în învățământul primar

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.6., se poate observa că 93,33% dintre cadrele didactice folosesc, ca instrumente de amenajare, lucrările personale ale elevilor, 60% dintre acestea folosesc planșe/scheme personalizate ca instrumentemente de amenajare a sălii de clasă, 46,66% dintre cadrele didactice menționează, ca instrument de amenajare, panouri/afișe/planșe standard (achiziționate din comerț, în general), iar 13,33 precizează alte elemente.

Histograma 4.6. Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele materiale utilizate în amenajarea spațiului educațional, în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.5

Care este atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea culorilor în amenajarea sălii de clasă?

Pentru a verifica ipoteza specifică 2.5, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice față de utilizarea culorilor în amenajarea sălii de clasă în învățământul primar, care sunt prezentate în Tabelul 4.7

Tabelul 4.7 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice față de utilizarea culorilor în amenajarea sălii de clasă în învățământul primar

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.7., se poate observa că 47% dintre cadrele didactice consideră că amenajarea clasei ar trebui să conțină numeroase elemente cromatice, 23% dintre acestea apreciază că decorarea sălii de clasă trebuie să conțină un singur element cromatic predominant, 20% preferă două elemente cromatice predominante în decorarea sălii de clasă, iar

10% preferă niciun element cromatic, pentru a evita distragerea atenției.

Histograma 4.7 Reprezentarea grafică a frecvențelor răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la utilizarea culorilor în amenajarea sălii de clasă în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.6

Care este atitudinea cadrelor didactice față de principalele forme de plasare și dispunere în zona de vizibilitate a materialelor de decorare a sălii de clasă?

Pentru interpretarea ipotezei specifice 2.6, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele forme de prezentare și dispunere a materialelor de decorare a sălii de clasă. (Tabelul 4.8)

Tabelul 4.8. Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la plasarea și dispunerea în zona de vizibilitate a materialelor de decorare a sălii de clasă în învățământul primar

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.8., se poate observa că 80% dintre cadrele didactice preferă dipunerea materialelor pe orizontală, 20% pe verticală, iar în ceea ce privește dispunerea acestora, 70% dintre cadrele didactice preferă plasarea materialelor în centrul unui șir expozitiv și doar 30% iau în calcul extremitățile unui șir expozitiv vizual.

Histograma 4.9 Reprezentarea grafică reprezentând frecvența răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la plasarea și dispunerea în zona de vizibilitate a materialelor de decorare a sălii de clasă în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.7

Care este atitudinea cadrelor didactice față de impedimentele ce pot afecta amenajarea corespunzătoare a unei săli de clasă ?

Pentru interpretarea ipotezei specifice 2.7, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele impedimente, obstacole ce pot afecta amenajarea corespunzătoare a sălii de clasă în învățământul primar. (Tabelul 4.9)

Tabelul 4.9 Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice privire la principalele impedimente, obstacole ce pot afecta amenajarea corespunzătoare a sălii de clasă în învățământul primar

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.10., se poate observa că toate cadrele didactice consideră că lipsa resurselor materiale/financiare constituie principalul obstacol în realizarea pavoazării, 46,66% dintre cadrele didactice invocă lipsa spațiului, iar 20% dintre cadrele didactice consideră lipsa resurselor temporale și doar 10% iau în calcul și alte impedimente.

Histograma 4.10 Reprezentarea grafică a frecvenței răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele impedimente, obstacole, ce pot afecta amenajarea sălii de clasă în învățământul primar

Ipoteza specifică 2.8

Care este atitudinea cadrelor didactice față de principalele aspecte ale procesului educațional îmbunătățite prin intermediul amenajării spațiului educațional, la nivelul învățământului primar?

Pentru interpretarea ipotezei specifice 2.8, vor fi analizate frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele aspecte ale procesului educațional, îmbunătățite prin intermediul pavoazării, la nivelul învățământului primar (Tabelul 4.11)

Tabelul 4.10. Frecvențele răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele aspecte ale procesului educațional îmbunătățite prin intermediul pavoazării, la nivelul învățământului primar

Conform datelor reprezentate în Histograma 4.11, se poate observa că 56,66% dintre cadrele didactice consideră că îmbunătățirea procesului educațional se realizează, mai ales, prin reglarea comportamentului în cadrul colectivului de elevi datorită materialelor pavoazate, 46,66% dintre cadrele didactice consideră că prin pavoazare se insuflă dorința la elevi de a obține succes școlar, 30% dintre cadrele didactice apreciază că prin intermediul pavoazării crește motivația elevilor față de învățare și 23,33% dintre cadrele didactice găsesc că pavoazarea îmbunătățește procesul educațional odată cu creșterea stimei de sine, prin afișarea, în sala de clasă, a rezultatelor proprii ale elevilor.

Histograma 4.11 Reprezentarea grafică a frecvenței răspunsurilor cadrelor didactice cu privire la principalele principalele aspecte ale procesului educațional, îmbunătățite prin

intermediul pavoazării, la nivelul învățământului primar

Prelucrarea și valorificarea datelor obținute prin metoda observației

În urma aplicării metodei observației asupra modului în care sunt amenajate clasele primare din cele patru școli din mediul rural s-au prelucrat și valorificat următoarele date:

Toate clasele au fost dotate cu mobilier corespunzător vârstei elevilor în special cele pentru clasa pregătitoare;

Trei dintre clasele observate au avut băncile aranjate diferit și schimbate periodic, celelalte 10 clase au avut pe tot parcursul observației băncile aranjate în mod clasic și nu au fost schimbate niciodată;

Toate clasele dețineau table clasice, negre pe care se scrie cu cretă;

Toate clasele erau vopsite până la jumătate cu vopsea crem/galben-maroniu/verde și văruite cu var alb;

Pereții a 12 din cele 13 săli de clasă observate au fost pavoazați atât cu elemente cumpărate din comerț sau existente în dotarea școlii cât și cu elemente confecționate/ realizate de cadrul didactic de la clasă ori alte cadre didactice din unitatea de învățământ și de elevii clasei;

Două din cele patru clase pregătitioare au sala organizată pe cele patru centre (Bibliotecă, Arte, Științe și Ludotecă); în una din cele patru clase I se regăsesc toate centrele și niciuna din clasele de a II-a nu le-a mai avut; deasemenea am regăsit în majoritatea claselor „Calendarul Naturii”, planșe cu cele patru anotimpuri avizier cu numele elvilor, orarul clasei, alte anunțuri relevante pentru clasă;

În fiecare școală observată a existat câte o clasă personalizată cu un alt nume decât clasica denumire a nivelului: În Liceul Tehnologic „G. J. Cancicov” Parincea am întâlnit „Clasa Albinuțelor”, la Școala Gimnazială Vladnic, „Clasa Fluturașilor”, Școala cu clasele I-IV Văleni, „Clasa Istețeilor” iar la Școala Gimnazială Sărata, „Clasa

Ursuleților”; toate aceste clase și-au identificat numele și cu o imagine reprezentativă;

O singură clasă, din cele observate, avea afișat pe ușă, pe partea din exterior, un slogan reprezentativ;

Pe pereții tuturor sălilor de clasă au fost afișate, în general, planșe cumpărate sau create, cu conținut științific, care să completeze orele de curs;

Majoritatea claselor au optat pentru planșele de limbă română și matematică, acestea regăsindu-se în toate clasele observate; toate clasele de a IV-a aveau afișată o hartă a României, doar în una dintre ele regăsindu-se imagini cu caracter istoric iar în alta informații de educație muzicală;

Toate clasele pregătitoare, I și a II aveau afișate pe unul din pereți alfabetul cu literele de tipar și de mână, doar două dintre clasele Pregătitoare și I din cele patru școli a afișat literele în ordinea în care le-au învățat și nu toate de la început; unele litere erau expuse cât mai aproape de nivelul de vizibilitate al elevilor, altele erau așezate destul de sus;

Pe parcursul celor șase luni de observare am constatat că cele mai multe elemente de amenajare a spațiului educațional au fost fixate la începutul anului școlar întrucât singurele modificări notabile au fost cele referitoare la lucrările elevilor care erau adăugate periodic, în funcție de sărbătorile religioase (Sfântul Nicolae, Crăciun, Paște), tradiții ( Mărțișor, Ouă încondeiate), schimbarea anotimpului;

Tot referitor la acest aspect, în unanimitate, am găsit în toate clasele panouri special amenajate pentru expunerea lucrărilor elevilor,

Am putut totodată observa că lipsa spațiului din anumite clase (mai ales la clasele simultane) a determinat unii învățători să facă o selecție în alegerea celor mai reprezentative lucrări însă alții au ales să le suprapună sau să le combine;

Pregătirea și experiența profesională, creativitatea și originalitatea cadrelor didactice și-a pus amprenta pe imaginea de ansamblu a fiecărei săli de clasă;

Marea majoritate a cadrelor didactice au valorificat la maxim resursele materiale existente în școală.

În urma observării celor cinci clase din Școala Gimnazială „George Bacovia” din mediul urban s-au constatat următoarele:

Clase mai spațioase decât în mediul rural;

Mobilier adecvat vârstei elevilor; una din clase având scaune în formă de cub confecționate din materiale diferite de lemn (burete,), fiecare având dulapuri pentru depozitarea materialelor didactice și a lucrurilor elevilor;

Una din clase a avut băncile aranjate clasic pe toată perioada observării, restul schimbându-le frecvent;

Patru din cele cinci clase supuse observării aveau pereții colorați sau personalizați;

Două din sălile de clasă erau dotate cu televizor, videoproiector, laptop și flipchart care au fost achiziționate din sponsorizările părinților;

Toate clasele foloseau doar table magnetice iar cariocile speciale pentru acestea erau achiziționate din fondul clasei;

„Sala Bucuriei”, unde învață clasa pregătitoare a fost pictată manual de părintele unuia dintre elevii clasei, cu culori personale;

Pe lângă perdelele clasice, unele clase au jaluzele verticale iar altele și-au confecționat la comandă draperii pentru a proteja de lumina puternică a soarelui din zilele călduroase;

Pe pereții sălilor de clasă erau afișate planșe cu conținut științific specific clasei dar și elemente decoartive sau planșe realizate de elevi;

La clasa I, s-a observat în toate cele șase luni, panoul cu literele magnetice așezat pe parchet și utilizat permanent de către elevi, fiind chiar la nivelul lor; deasemenea fiecare literă nou învățată era coborâtă de pe perete și adusă pe un flanelograf la îndemâna elevilor;

Pe parcursul întregii luni decembrie toate sălile de clasă au fost decorate atât cu decorațiuni achiziționate din comerț ori aduse de acasă, cât și cu cele realizate de elevi;

Fiecare clasă a avut alocat spațiu pentru expunerea lucrărilor elevilor;

Și aici ca și în mediul rural, pavoazarea sălii de clasă s-a realizat în principal la începutul anului școlar iar pe parcursul celor șase luni de observare s-au adăugat doar elemente decorative realizate de elevi cu ocazia anumitor evenimente, sărbători, concursuri sau schimbării anotimpului;

CONCLUZII

La nivel teoretic au fost create premisele de conceptualizare a amenajării spațiului educațional în învățământul primar. Din analiza teoriilor și abordărilor contemporane, pot fi desprinse o serie de concluzii.

Maximizarea efiecinței învățării și crearea unor experiențe semnificative din acest punct de vedere, mai ales la nivelul învățământului primar, se realizaeză prin regândirea spațiului educațional, în general, a sălii de clasă, în mod deosebit.

Majoritatea studiilor efectuate în planul managementului clasei accentuează importanța mediului cultural-estetic al clasei, ambianța în care se derulează întregul proces instructiv-educativ având o importanță specială, prin influențarea într-o manieră pozitivă sau negativă a calității procesului de învățare.

Pavoazarea sau amenajarea sălii de clasă, variabilă a mediului cultural-estetic a managementului clasei, reprezintă unul dintre subiectele referitoare la dimensiunea ergonomică a managementului clasei, împreună cu forma clasei, suprafața și volumul, iluminarea și ventilarea, dispunerea mobilierului din clasă și vizibilitatea.

Eficientizarea culturii și structurii grupale interioare poate fi realizată prin intermediul unui

spațiu, respectiv pereții sălii de clasă, și cu alte piese de mobilier, decât cele strict școlare, amenajate conform normelor instructiv-educative, estetice dar, nu în ultimul rând, și după cele manageriale.

Realizarea unui spațiu în care sunt plasate cât mai puține elemente vizuale de distragere a atenției elevilor și crearea sentimentului la elevi de apartenență la acel spațiu, simplifică substanțial problematica amenajării sălii de clasă.

Îmbinarea armonioasă a elementelor auditive și a celor kinestezice efectuate de elevii unei clase (jocuri de mâini și picioare, anumite mișcări efectuate în ritm de dans, pe o anumită linie melodică, specifică grupului respectiv) promovează valorile expresive ale culturii grupale și se pot constitui în adevărate „ritualuri de socializare”.

Perspectiva școlilor occidentale asupra pavoazării sau decorării spațiului sălii de clasă, plasează în centrul atenției conceptul conform căruia o clasă nu trebuie să fie ca toate celelalte, cu patru pereți, frumoși decorați și ordonați, ci o clasă trebuie, mai degrabă, să urmeze elevul și profesorul, în mișcările lor, urmărindu-le ideile și aspirațiile.

În partea practică este realizată o cercetare constatativă ce are ca obiectiv general identificarea atitudinii cadrelor didactice față de rolul amenajării spațiului educațional în învățământul primar, urmărindu-se și explorarea opiniilor profesorilor față de importanța, modul și structura realizării unei pavoazări a sălii de clasă, specifice nivelului de învățământ primar.

Pentru realizarea obiectivului, a fost construit, validat și aplicat un chestionar și s-a realizat un studiu comparativ, prin metoda observației, între clase din școli din mediul rural și o școală din mediul urban. Chestionarul de investigare a percepției cadrelor didactice din învățământul primar se referă la atitudinea acestora în legătură cu diferite aspecte ale amenajării spațiului educațional. Rezultatele cercetării, ca urmare a aplicării chestionarului, indică următoarele rezultate:

Majoritatea cadrelor didactice din învățământul primar consideră că amenajarea sălii de clasă este foarte importantă, în general, iar rolul acesteia are drept scop crearea unui spațiu propice învățării eficace.

Cele mai multe cadre didactice apreciază că utilitatea amenajării sălii de clasă este dată, în primul rând, de prezentarea respectivei clase de elevi.

În percepția celor mai multe dintre cadrele didactice, care au răspuns, criteriile principale de realizare a unui plan de amenajări/decorări ale spațiului educațional în învățământul primar depind de resursele materiale/financiare disponibile, lucru eviențiat și din rezultatele metodei observației.

Majoritatea cadrelor didactice precizează că începutul de an școlar reprezintă momentul favorabil de realizare al amenajării spațiului educațional, în învățământul primar, din punct de vedere cronologic, al desfășurării sale în timp, fapt confirmat prin studiul comparativ realizat prin observarea celor 18 clase din mediul rural dar și urban.

Majoritatea cadrelor didactice consideră că elementele specifice utilizate în realizarea pavoazării sălii de clasă în învățământul primar sunt date de forma/dimensiunea materialului de afișat.

În opinia cadrelor didactice materialele utilizate efectiv la decorarea clasei în învățământul primar sunt constituite din lucrările personale ale elevilor. Acest aspect a putut fi confirmat și prin fotogarfiile atașate.

Majoritatea cadrelor didactice consideră că amenajarea clasei se realizează prin utilizarea a numeroase elemente cromatice.

Cea mai mare parte dintre cadrele didactice preferă dispunerea materialelor de pavoazat pe orizontală.

În opinia tuturor cadrelor, lipsa resurselor materiale/financiare constituie principalul obstacol în realizarea unei amenajări eficiente a sălii de clasă.

În percepția cadrelor didactice care au răspuns, marea lor parte consideră că la principalul aspect al procesului educațional îmbunătățit prin intermediul pavoazării, la nivelul învățământului primar, îl reprezintă reglarea comportamentului în cadrul colectivului de elevi.

Datele cercetării constatative pun în evidență diferite aspecte ale percepției cadrelor didactice față de rolul și importanța amenajării spațiului educațional în învățământul primar. Este necesară continuarea studiilor în acest domeniu pentru a oferi răspunsuri cadrelor didactice și responsabililor educaționali cu privire la problematica amenajării corespunzătoare a spațiului școlar, cu precădere sala de clasă, spațiu de care beneficiază, în cazul de față, elevii din învățământul primar.

Bibliografie

Cerchez, M. Și Mateescu, (1995): E., Elemente de management școlar, Editura Spiru

Haret, Iași;

Cerghit, Ioan, (coordonator), (1988): Perfecționarea lecției în școala modernă, EDP,

Bucuresti;

Cristea, S., (1998): Dicționar de termeni pedagogici, EDP, București;

Cristea, S., (1996): Managementul organizației școlare, EDP, București;

Cristea, S., (1996): Pedagogie generală. Managementul educației, EDP, București;

Constantin Cucoș, (2002) : Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar, Editura Polirom, Iași ;

Glava, Cătălin, Glava, Adina, (2008): Pedagogia și didactica învățământului primar și preșcolar, Editura Echim, Sighetu-Marmației;

Iucu, B. Romița, (2001): Managementul și gestiunea clasei de elevi, Ed.Polirom, Iași;

Joița, Elena , (1995): Management școlar, Ed.Gh.C.Alexandru, Craiova;

Joița, Elena, (2000): Management educațional, Editura Polirom, Iași;

Joița, Elena, (2001): Managementul educațional. Profesorul – manager; roluri și metodologie, Editura Științele Educației, București;

Maslow, A.H. and Mintz, N.L., (1956): Effects of esthetic surroundings: Initial effects of three esthetic conditions upon perceiving energy and well-being in faces, The Journal of

Psychology: Interdisciplinary and Applied;

Neculau, A., Zlate, M., (1983): Clasa de elevi ca formațiune psihosociologică. Relația profesor-elev, în volumul: Radu. I. (coord.), Psihologia educației și a dezvoltării, Editura

Academiei, București;

Nicola, Ioan, (1974): Microsociologia colectivului de elevi, E.D.P., Bucuresti;

Nicola, I., (1978): Dirigintele și sintalitatea clasei de elevi, Editura Didactica și

Pedagogică, București;

Păun, E., (1999): Școala/ abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iași;

Popa, Laura, Nicoleta, Antonesei, Liviu (coordonator), (2009): Ghid pentru cercetarea educației, colecția Collegium, Editura Polirom, Iași;

Vlăsceanu, Mihaela, (1993): Psihosociologia educatiei si invatamantului’, Editura

Paideia, Bucuresti;

Cailleau, Emilie, 13 noiembrie 2014, www.topsante.com, Secțiunea Maman et enfant, aticolul : La décoration de la salle de classe influence les résultats des élèves, https://www.topsante.com/maman-et-enfant/enfants/bien-grandir/la-decoration-de-la-salle-dehttps://www.topsante.com/maman-et-enfant/enfants/bien-grandir/la-decoration-de-la-salle-de-classe-influence-les-resultats-des-eleves-73289classe-influence-les-resultats-des-eleves-73289;

Gonchar, Michael, 11 iunie 2014, www.nytimes.com, Secțiunea The Learning Network , articolul: Does the Way Your Classroom Is Decorated Affect Your Learning?,

https://learning.blogs.nytimes.com/2014/06/11/does-the-way-your-classroom-is-decorated-affecthttps://learning.blogs.nytimes.com/2014/06/11/does-the-way-your-classroom-is-decorated-affect-your-learningyour-learning;

Hoffman, Jan, 09 iunie 2014, www.nytimes.com, Secțiunea Well, articolul: Rethinking the Colorful Kindergarten Classroom, https://well.blogs.nytimes.com/2014/06/09/rethinking-thehttps://well.blogs.nytimes.com/2014/06/09/rethinking-the-colorful-kindergarten-classroom/colorful-kindergarten-classroom/;

Teacher Support Network, (2010), www.educationsupportpartnership.org.uk, Education

Support Partnership, Managing Pupil Behaviour,

https://www.educationsupportpartnership.org.uk/sites/default/files/resources/ed_support_managing_ pupil_behaviour_0.pdf;

Arhitects Data – Peter & Ernst Neufert, Third Edition, Blackwell Science, Dip Arch.

PhD, Riba, Scool of Architecture, Oxford Brookes University, 2000.

Ullich, Dieter, – Pedagogische interaktion, Beltz Verlag, Weinheim und Basel, 1995; 25. http://didactica.genesis.ro

Anexe

Anexa 1

Bună ziua! Numele meu este Cojocaru (Horvat) Adina și sunt studentă la Universitatea din București, Facultatea de Psiholohie și Științele Educației, specializarea Pegagogia Învățământului Primar și Preșcolar.

Pentru lucrarea de licență realizez o cercetare pe tema amenajării spațiului educațional ca factor în dezvoltarea copilului din învățământul primar și aș dori să aflu opinia dumneavoastră despre acest subiect. Dacă sunteți de accord, vă rog să completați următorul chestionar, care este anonym și asigură confidențialitatea răspunsurilor și a identității dumneavoastră.

Chestionar

Încercuiți litera din dreptul răspunsurilor care vi se potrivesc:

1. Considerați că amenajarea sălii de clasă este:

Destul de importantă

Foarte importantă

Deosebit de importantă

2. Rolul amenajării spațiului educațional constă în:

decorare/înfrumusețare a sălii de clasă

contribuție la îmbunătățirea procesului educative

crearea unei ambianțe placate

crearea unui spațiu propice învățării eficiente

3. Considerați că amenajarea sălii de clasă este utilă deoarece ea reprezintă:

O mai bună coeziune în cadrul colectivului de elevi

Formarea gustului estetic la elevi

Nota de autenticitate a sălii de clasă

Prezentarea respectivei clase de elevi

4. Planul unei amenajări/decorări se face în funcție de:

Dimensiunea/suprafața clasei

nivelul școlar și conținuturile ce urmează a fi studiate

resursele material/financiare disponibile

opiniile și preferințele exprimate de elevi

5. Din punct de vedere cronologic, amenajarea spațiului educațional se eralizează:

progresiv, odată cu parcurgerea unităților de învățare

la început de an școlar

pe sezoane

ori de câte ori este nevoie

6. Principalele materiale expuse reprezintă:

panouri/afișe/planșe standard (achiziționate din comerț)

planșe/scheme/formule personalizate

lucrări personale ale elevilor

altele

7. O sală de clasă decorată ar trebui să conțină:

numeroase elemente cromatice

două elemente cromatice

un singur element cromatic predominant

niciun element cromatic, pentru a evita distragerea atenției

8. Cea mai eficientă dispunere a afișajului se realizează:

pe orizontală

pe verticală

la extremitățile unui șir expozitiv

în centrul unui șir expozitiv

Amenajarea spațiului educațional contribuie la:

reglarea comportamentului în cadrul colectivului de elevi al clasei

creșterea motivației elevilor față de învățare

insuflarea dorinței la elevi de a obține success școlar

creșterea stimei de sine la elevi, prin afișarea în clasă a rezultatelor proprii

Realizarea unei amenajări eficiente a sălii de clasă este influențată/condiționată de:

Lipsa resurselor temporale

Lipsa resurselor materiale/financiare

Lipsa spațiului

alte impedimente

Date de identificare ale respondentului: Sex M/F

Vârstă: …….. ani

Experiență în domeniul didactic: ……… ani Formare în domeniu: calificat/necalificat

Mediul în care se desfășoară activitatea: rural/urban

Anexa 2

Tehnici de observare

Se observă clasele timp de 6 luni în perioada decembrie 2017- mai 2018;

Se observă clasele o dată pe săptămână la ora de religie;

Se observă fiecare clasă individual;

Se observă schimbările produse de la o săptămână la alta;

Se observă modificările produse la o lună la alta.

Procedee de notare

Fiecare clasă are o fișă de observație individuală pe care se fac notațiile o dată pe săptămână, la ora de religie. Aceasta conține:

Numele Școlii

Mediul rural/urban

Numele clasei

Pregatirea și experiența cadrului didactic

Data

Ora

Durata

Factori de mediu care pot influența

Modificări survenite în timpul observării

Orice modificare produsă ori sesizată este însoțită de fotografii.