UNIVERSITATEA DIN BUCURE Ș TI FACULTATEA DE DREPT STUDII DE LICEN Ț Ă ESEU la disciplina ETICĂ [630190]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE
Ș
TI

FACULTATEA DE DREPT

STUDII DE LICEN
Ț
Ă

ESEU

la disciplina

ETICĂ
Ș
I INTEGRITATE ACADEMICĂ

cu titlul

ETICĂ JURNALISTICĂ

Profesor coordonator

Lector univ. dr. Nicolae-Drago
ș
Costescu

Student: [anonimizat]-Teodora Marin

Grupa 111

INTRODUCERE

Această
lucrare
este
redactată
în
spiritul
unei
mai
bune
în
ț
elegeri
a
rigurozită
ț
ilor
profesiei
de

jurnalist,
a
cadrului
ce
o
reglementează
ș
i
a
principiilor
guvernante,
dar
ș
i
a
problemelor
ce
apar
odată

cu suprareglementarea sau cu subreglementarea profesiei.

Astfel, eseul va fi împăr
ț
it în trei păr
ț
i:

1.
Jurnalismul la nivel interna
ț
ional

2.
Coduri etice
ș
i deont ologice

​
Etica
jurnalistică
are
două
fa
ț
ete,
de
unde
rezultă
două
moduri
diferite
de
abordare:
sunt
luate

în
calcul,
pe
de-o
parte,
amenin
ț
ările
la
adresa
jurnali
ș
tilor,
iar
pe
de
alta,
amenin
ț
area
pe
care

jurnalismul
ș
i
mass-media
în
general
o
reprezintă
pentru
societate.
În
primul
caz,
răspunsul
la
aceste

amenin
ț
ări
vine
din
partea
societă
ț
ii,
prin
institu
ț
iile
statului,
ș
i
se
concretizează
prin
reglementări

având
con
ț
inut
juridic,
ce
protejează
jurnalismul
ș
i
sistemul
mediatic.
În
al
doilea
caz,
răspunsul
vine

din
partea
comunită
ț
ii
profes ionale
a
mass-media
ș
i
capătă
forma
unor
prescrip
ț
ii
etico-deontologice,
ce

încearcă
să
protejeze
societate/publicul
în
raport
cu
jurnali
ș
tii
ș
i
sistemul
media.
Trebuie
precizat
că

eficien
ț
a
acestor
reac
ț
ii
ș
i
măsuri
este
scăzută,
arareori
acestea
având
efect
real.
Pe
de
altă
parte,
există

o
asimetrie
în
aceste
încercări
de
reglementare:
jurnali
ș
tii
sunt
mai
pu
ț
in
proteja
ț
i
decât
sunt
considera
ț
i

a
fi
ei
în
ș
i
ș
i
o
amenin
ț
are.
În
măsură
în
care
statul
emite
măsuri
brutale
uneori,
greoaie,
ineficiente
ș
i

deseori
conjuncturale,
etica
autoimpusă
de
comunitatea
mediatică
este
la
rându-i
laxă,
generală,
lipsită

de
profunzime
ș
i
adesea
ignorată.
Motivele
pentru
care
statul
reac
ț
ionează
în
acest
fel
sunt
cunoscute
ș
i

intuibile,
câtă
vreme
reprezentan
ț
ii
lui
sunt
politicieni
domina
ț
i
de
interese,
conservatori
în
privin
ț
a

pozi
ț
iilor
ș
i privilegiilor puterii, dominatori sau acaparatori.
​

1

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83_jurnalistic%C4%83

JURNALISMUL LA NIVEL

INTERNA
Ț
IONAL

Etica
ș
i
standardele
jurnalistice
cuprind
principiile
eticii
ș
i
ale
bunelor
practici,
aplicabile

provocărilor
specifice
cu
care
se
confruntă
jurnali
ș
tii.
Această
submul
ț
ime
a
eticii
mass-mediei
este

cunoscută
jurnali
ș
tilor
drept
"codul
de
etică"
profesional
sau
"canoanele
jurnalismului"
.
Codurile
de

2
bază
ș
i
canoanele
apar
frecv ent
în
declara
ț
iile
elaborate
atât
de
asoci a
ț
iile
profesionale
de
jurnalism,
cât

ș
i de organiza
ț
iile individuale de tipărire, difuzare
ș
i de
ș
tiri online.

În
timp
ce
diversele
coduri
existente
au
unele
diferen
ț
e,
cele
mai
multe
elemente
comune
includ

principiile
corectitudinii,
acurate
ț
ei,
obiectivită
ț
ii,
impar
ț
ialită
ț
ii,
corectitudinii
ș
i
răspunderii
publice,

deoarece acestea se aplică achizi
ț
ionării de informa
ț
ii noi
ș
i difuzarea ulterioară a acestora către public

3
Ca
ș
i
multe
sisteme
etice
mai
largi,
etica
jurnalismului
include
principiul
"limitării
răului".
Aceasta

implică
de
multe
ori
re
ț
inerea
anumitor
detalii
din
rapoarte
precum
numele
copiilor
minori,
numele

victimelor
infrac
ț
iunilor
sau
informa
ț
iile
care
nu
sunt
în
mod
mater ial
legate
de
anumite
ș
tiri
ale
căror

eliberare ar putea, de exemplu, să dăuneze reputa
ț
iei cuiva.

4
Unele
coduri
de
etică
jurnalistice,
în
special
cele
europene
,
includ
ș
i
îngrijorarea
referin
ț
elor

5
discriminatorii
în
ș
tiri
bazate
pe
rasă,
religie,
orientare
sexuală
ș
i
dizabilită
ț
i
fizice
sau
mentale.

6
Adunarea
Parlamentară
a
Consiliului
Europei
a
aprobat
(în
1993)
Rezolu
ț
ia
1003
privind
etica

jurnalismului,
care
recomandă
jurnali
ș
tilor
să
respecte
prezum
ț
ia
de
nevinovă
ț
ie,
în
special
în
cazurile

care se află încă sub jurisdic
ț
ie
.

7
Această
etică
a
informa
ț
iilor
ș
i
comunicării
a
experimenta t
patru
orientări
majore,
care
sunt

remarcabile, în mod special.

Puterea
autoritară
–
mass-media
este
centralizată
ș
i
î
ș
i
conturează
tehnologia
informa
ț
iei
în

politica
de
stat,
gândirea
sau
în
partid
pentru
a
promova
interesele
partidului.
Acest
tip
de
jurnalism
se

regăse
ș
te
mai
ales
în
regimurile
dictatoriale,
unde
este
necesară
cenzura
ș
i
propagarea
cultului

personalită
ț
ii pentru consolid area puterii de stat
ș
i de a
ț
ine popula
ț
ia sub control.

2
"Statement of Principles"
​
.
​
American Society of News Editors

3

​
IFJ (International Federation of Journalists) – IFJ Declaration of Principles on the Conduct of Journalists

4

​
"Truth and the Media"
​

​
(PDF)
​
. (50.1 KB) Dean, Catherine. Strathmore University Ethics Conference, 2006

5

​
Parliamentary Assembly of the Council of Europe – Resolution 1003 (1993) on the ethics of journalism

6

​
PACE Resolution 1003 (1993) on the Ethics of Journalism

7

​

​
PACE Resolution 1003 (1993) on the Ethics of Journalism

Ș
tiin
ț
a
libertariană
–
care
sus
ț
ine
libertatea
deplină
de
comunicare
ș
i
informare,
spore
ș
te
bariera

socială.
Introducerea
oricărui
tip
de
putere
de
stat
sau
de
formare
este
considerată
ilegală
ș
i
imorală,
a
ș
a

cum
este
definită
în
modul
în
care
o
astfel
de
interven
ț
ie
este
o
reprimare
a
dreptului
de
exprimare
al

persoanei.

Ș
tiin
ț
a
liberală
–
subliniază
dreptul
la
libertatea
de
exprimare
sub
forma
ș
i
în
termenii

standardelor
profesionale
ș
i
a
codurilor
de
etică
sau
a
stării
actuale
a
culturii.
Jurnalismul,
în
mod

nediscriminatoriu,
are
nevoie
de
acces
la
informa
ț
ii
publice,
la
libertatea
de
circula
ț
ie
a
jurnali
ș
tilor,

folosind toate comunicările mediatice.

Ș
tiin
ț
a
responsabilită
ț
ii
sociale
–
cultura
cea
mai
comună
a
mass-mediei
moderne
ș
i
nu
acceptă

interven
ț
ia
guvernului
în
afirmarea
dreptului
la
libertatea
de
informare,
dar
ș
i-a
asumat

responsabilitatea
pentru
mass-media
bazată
pe
comunitate.
În
acest
caz,
există
un
cod
de
conduită,

bazat
pe
obliga
ț
ii
ș
i
responsabilită
ț
i
fa
ț
ă
de
comunitate,
fa
ț
ă
de
destinatarii
informării
ș
i
de
subiec
ț
ii

acesteia.

Jesse
Owen
Hearns-Branaman
de
la
Institutul
Na
ț
ional
de
Administrare
a
Dezvoltării,

Thailanda,
a
sus
ț
inut
că
profesionalismul
jurnalistic
este
o
combina
ț
ie
a
doi
factori,
socializarea

secundară
a
jurnali
ș
tilor
la
locul
de
muncă
ș
i
feti
ș
izarea
normelor
ș
i
standardelor
jurnalistice
.
În
acest

8
fel,
trăsăturile
nedorite
ale
noilor
jurnali
ș
ti
pot
fi
epuizate,
iar
jurnali
ș
tii
răma
ș
i
sunt
liberi
să
critice

cinic
normele
profesionale
jurnalistice
atâta
timp
cât
ei
continuă
să
lucreze
ș
i
să-i
urmeze.
Această

critică
este
adaptată
din
interviurile
a
douăzeci
de
jurnali
ș
ti
politici
de
la
BBC
News,
Sky
News,
The

Guardian,
The
New
York
Times,
The
Washington
Post
ș
i
Ș
tiri
MSNBC
/
NBC,
ș
i
de
la
conceptul
de

ideologie al filosofului Slavoj Žižek .

9

8
Hearns-Branaman, Jesse Owen (February 17, 2013). "Journalistic professionalism as indirect control and fetishistic disavowal".
​
Journalism

9
Žižek, Slavoj, 1989,
​

​
The Sublime Object of Ideology

CODURI ETICE
Ș
I DEONTOLOGICE

Etica
profesională
se
na
ș
te
pornind
de
la
discurs,
prin
tematizarea
sensibilită
ț
ii
etice
prezente,
ș
i

ajungând
la
transformarea
sa
în
practică
efectivă.
A
ș
adar,
aceasta
ia
na
ș
tere
prin
convertirea
acestei

sensibilită
ț
i
în
norme
oblig atorii,
punerea
lor
în
practică,
controlul
respectării
acestor
proceduri,

integrate într-un mecanism institu
ț
ionalizat de codificare.

Coduri autoimpuse în mass-media

Coduri
de
institu
ț
ie,
publică
sau
privată,
par
ț
ial
autoimpuse,
obligatorii
pentru
angaja
ț
ii
respectivi,
parte

a
contractului
de
muncă
sau
de
colaborare
–
Codul
Realitatea
TV,
Standardele
profesionale
pentru

jurnali
ș
tii din SRR, Ghid de bune practici , Edi
ț
ia I 2010)

Coduri
mutuale
–
ale
unor
organiza
ț
ii
sindicale
sau
corporative,
complet
autoimpuse,
organiza
ț
ii
ale

jurnali
ș
tilor
sau
mediilor
profesionale
ș
i
organiza
ț
ii
patronale
–
Codul
Deontologic
al
Ziaristului

(Clubul Român de Presă)

Coduri
co-impuse,
coduri
cu
caracter
juridic,
impuse
–
Codul
CNA
de
reglementare
a
con
ț
inutului

audiovizual,
prin
decizia
nr.
187
din
3
aprilie
2007,
actualizat
în
mai
multe
rînduri
de
atunci
(ultima
in

martie
2011).
Aceasta
stabile
ș
te
regulile
jocului,
cine
vrea
să
intre
în
joc
trebuie
să-l
respecte;
nu
are
un

caracter juridic plenar, sursă fiind CNA-ul
ș
i nu Parlamentul.

Deontologia este folosită astăzi cu două accep
ț
iuni:

– un discurs etic general asupra unei profesiuni

–
un
set
de
reguli
ș
i
princi pii
codificate
într-un
ansamblu
coerent,
cu
rol
de
text
regulator
al
vie
ț
ii

interne a unei profesiuni

Tezele
deontologice
nu
devin
normative
ș
i
pragmatice
decât
atunci
când
sunt
proiectate
într-un
cod

autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională.

Principii generale în redactarea codurilor profesionale

●
probitatea în exercitarea profesiunii

●
caracterul dezinteresat al acesteia

●
echilibrul în atitudini ce privesc activitatea profesională

●
respectul onoarei de sine
ș
i a comunită
ț
ii profesionale

Codurile
con
ț
in
de
obicei
interdic
ț
ii
ș
i
sanc
ț
iuni
ș
i
nu
sunt
recompense,
iar
sanc
ț
iunile
sunt
morale
sau

disciplinare,
niciodată
pedepse
penale.
Cur
ț
ile
obi
ș
nuite
nu
intervin
în
mod
obi
ș
nuit
în
deciziile
interne

ș
i
respectă
dreptul
organism ului
profesional
de
a
emite
hotărâri
judecătore
ș
ti
calificate
în
cauze
penale.

Dreptul
de
jurisdic
ț
ie
al
acestor
organe
este
exercitat
numai
din
vina
deontologică
ș
i,
în
unele
cazuri,

instan
ț
ele
ordinare
pot
dispu ne
anularea
acestora
dacă
au
fost
încălcate
norme
de
drept
comun
precum

dreptul
la
apărare
sau
la
drepturile
omului.
Dar,
uneori,
competen
ț
a
instan
ț
elor
comune
poate
fi
chiar

mai
mare,
mergând
până
la
dreptul
de
a
anula
deciziile
instan
ț
elor
profesionale.
Legisla
ț
ia
în
materie

etică este de două feluri: internă
ș
i obi
ș
nuită sau comună.

Prima
se
referă
la
codurile
auto-impuse,
iar
în
ultimul
caz
codurile
sau
prescrip
ț
iile
deontologice
emise

de
sistemele
juridice
comune.
Codurile
de
auto-imigran
ț
i
sunt
concepute
pentru
a
crea
un
cadru

profesional
pentru
exercitarea
liberă
a
profesiei
de
jurnalist,
dar
ș
i
pentru
a
proteja
societatea
împotriva

abuzului
de
aceste
libertă
ț
i.
În
general,
ele
sunt
adaptate
la
specificitatea
activită
ț
ii,
sunt
flexibile,

discrete,
agreate
de
comunitatea
în
cauză.
Primele
coduri
etice
datează
din
perioada
interbelică
în
SUA,

cu
preocupări
ș
i
în
Europa,
dar
nu
au
avut
rezultate
concrete.
Re
ț
ine
ț
i
că
niciuna
dintre
aceste
încercări

de
cod
nu
este
obligatorie,
ci
mai
degrabă
declara
ț
ii
de
inten
ț
ie.
Tendin
ț
a
de
astăzi
este
de
a
prefera

reglementările
deontologice
auto-impuse.
În
aproape
toate
ț
ările
cu
presă
liberă
există
organiza
ț
ii

profesionale
sau
sindicale
ale
jurnali
ș
tilor
ș
i
editorilor
care
au
emis
coduri
pentru
membrii
asocia
ț
iei

lor.
În
perioada
postcomunistă
din
România
dezbaterile
deontologice
au
fost
dificile
sau
imposibil
de

realizat.
În
condi
ț
iile
date
istorice,
interesul
presei
profesionale
sa
axat
în
principal
pe
apărarea
libertă
ț
ii

ș
i independen
ț
ei presei
ș
i mai pu
ț
in pe propria activitate.

De
ș
i
au
existat
mai
multe
forme
asociative
ale
jurnali
ș
tilor,
Societatea
ziari
ș
tilor
români
(SZR),

Asocia
ț
ia
ziari
ș
tilor
din
România
(AZR),
Uniunea
ziari
ș
tilor
profesioni
ș
ti
(UZP),
de
sorginte
sindicală,

care
luptau
pentru
drepturile
jurnali
ș
tilor,
niciuna
n-a
produs
un
cod
deontologic.
Singura
construc
ț
ie

de
acest
gen,
în
bună
măsură
recunoscută,
apar
ț
ine
Clubului
Român
de
Presă
(CRP),
care
a
convenit

asupra unui Cod deontologic al jurnalistului.

10

10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83_jurnalistic%C4%83

CONCLUZIE

În
programele
de
pregătirea
profesională
în
jurnalism
sau
în
comunicare
instruirea
etică
se
poate

concentra
pe
o
multitudine
de
subiecte
care
pot
varia
de
la
educa
ț
ia
pur
academică
până
la
cursuri

extreme
de
aplicative,
de
la
o
larga
interdisciplinaritate
la
o
viziune
strict
limitata
de
grani
ț
ele

profesionale. „
​
Exista
o
diferen
ț
ă
majoră
intre
a-i
învă
ț
a
pe
studen
ț
i
cum
sa
ajungă
ei
în
ș
i
ș
i
agen
ț
i

morali
motiva
ț
i
din
interior,
independen
ț
i,
ș
i
a
le
impune
sistemele
de
valori
ale
profesorului.
Exista
o

diferen
ț
ă
între
filosofia
mora lă
ș
i
moralizare.“
Frank
Deaver
sus
ț
ine
superioritatea
filosofiei
morale
în

11
raport cu moralizarea:

–
filosofia
morala
prezintă
norme
ș
i
indica
ț
ii
care
sunt
consecvente
de
la
un
caz
la
altul,
de
la
o
regula
la

alta,
de
la
o
persoana
la
alta,
de
la
ceea
ce
spunem
la
ceea
ce
facem;
ea
implica,
de
asemenea,
gândirea,

discutarea
ș
i
punerea
în
practică
a
principiilor
etice
în
mod
analitic
ș
i
catartic;
filosofia
morala

fundamentează
un
proces
pluralist
de
luare
a
deciziei,
care
este
important
pentru
func
ț
ionarea
unei

societă
ț
i participative.

12
–
moralizarea
presupune
sa
dam
sfaturi
particulare,
specifice,
care
nu
au
consecventa
peste
timp
sau
de

la
un
caz
la
altul,
sau
de
la
o
persoana
la
alta;
ea
este
dogmatica,
pragmatica
ș
i
consultativa,
exprimând

opinii bazate, mai ales, pe emo
ț
ii.

11
Frank Deaver,
​
Etica in mass-media
​
, Editura „Silex“, Bucuresti, 2004

12
Frank Deaver,
​
op.cit
​
., p. 18

BIBLIOGRAFIE

1.
Frank Deaver,
​
Etica in mass-media
​
, Editura „Silex“, Bucuresti, 2004

2.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83_jurnalistic%C4%83

3.
Hearns-Branaman,
Jesse
Owen
(February
17,
2013).
"Journalistic
professionalism
as
indirect

control and fetishistic disavowal".
​
Journalism

4.
Statement of Principles"
​
.
​
American Society of News Editors

5.
FJ
(International
Federation
of
Journalists)–
IFJ
Declaration
of
Principles
on
the
Conduct
of

Journalists

6.
PACE Resolution 1003 (1993) on the Ethics of Journalism