UNIVERSITATEA DE VEST „ VASILE GOLDI Ș” ARAD FACULTATEA DE [606943]

UNIVERSITATEA
DE
VEST
„
VASILE
GOLDI
Ș”
ARAD
FACULTATEA
DE
Ș
TIIN
Ț
E
SOCIO-UMANE,
EDUCA
Ț
IE
FIZIC
Ă
Ș
I
SPORT
SPECIALIZAREA:
PSIHOLOGIE
LUCRARE
DE
LICEN
ȚĂ
IRA
Ț
IONALITATEA
Ș
I
AGRESIVITATEA
DIN
PERSPECTIVA
ADOLESCEN
Ț
ILOR
Coordonator
ș
tiin
ț
ific:
Conf.univ.dr.
MARCU
RADIANA
Absolvent
ă
:
RUSU
VIOLETA-IRINA
2019

CUPRINS
REZUMAT
1
I.
INTRODUCERE
2
II.
CADRUL
TEORETIC
3
2.1.
Adolescen
ț
a
3
2.1.1.
Dezvoltarea
cognitiv
ă
ș
i
afectiv
ă
a
adolescentului
3
2.1.2.
Personalitatea
adolescentului
5
2.2.
Agresivitatea
u
man
ă
7
2.2.1.
Agresivitatea
din
perspectiva
biologic
ă
7
2.2.2.
Agresivitatea
din
perspectiva
social
ă
8
2.2.3.
Agresivitatea
din
perspectiva
subiectiv
ă
8
2.2.4.
Defini
ț
ii
ș
i
concepte
ale
agresivit
ăț
ii
9
2.2.5.
Agresivitatea
uman
ă
ș
i
diversele
ei
forme
11
2.2.
6
.
Agresivitatea
manifestat
ă
î
n
grupuri
13
2.3.
Cogni
ț
ii
ra
ț
ionale
ș
i
ira
ț
ionale
14
2.4.
Agresivitatea
ș
i
tulbur
ă
rile
aferente
acesteia
la
adolescen
ț
i
16
2.4.1.
Forme
ale
agresivit
ăț
ii
la
adolescen
ț
i
17
2.4.2.
Tulburarea
de
conduit
ă
ș
i
comportamentul
opozant
2
0
2.4.3.
Agresivitatea
manifestat
ă
de
adolescen
ț
i
î
n
diferite
medii
2
2
2.4.4.
Ra
ț
ionamentul
moral
al
adolescen
ț
iilor
24
III.
OBIECTIVELE
Ș
I
IPOTEZELE
CERCET
Ă
RII
26
IV.
METODOLOGIA
CERCET
Ă
RII
28
V.
PREZENTAREA
REZULTATELOR
35
VI.
INTERPRETAREA
REZULTATELOR.
CONCLUZII
48
BIBLIOGRAFIE
53

1
REZUMAT
Î
n
cadrul
acestui
studiu
,
ne-am
propus
s
ă
studiem
aspectele
ira
ț
ionalit
ăț
ii
ș
i
a
le
agresivit
ăț
ii
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor,
mod
ul
prin
care
este
influen
ț
at
ă
via
ț
a
adolescentului
de
c
ă
tre
aceste
aspecte
,
precum
ș
i
factorii
care
le
genereaz
ă
.
Scopul
general
a
fost
identific
area
ipotezei
conform
c
ă
reia
adolescen
ț
ii
manifest
ă
comportamente
agresive
ș
i
opozante
,
dar
mai
ales
ce
anume
influen
ț
eaz
ă
aceste
comportamente.
Am
dorit
s
ă
studiem
aceste
aspecte
,
deoarece
tot
mai
des
sunt
î
nt
â
lnite
cazuri
î
n
care
adolescen
ț
ii
prezint
ă
un
comportament
neadecvat
î
n
societate.
Pentru
acest
studiu
,
am
folosit
un
set
de
chestionare
prin
care
am
m
ă
surat
comportamentul
agresiv
ș
i
opozant
al
adolescentului
;
p
entru
identificarea
factorilor
favorizan
ț
i
î
n
generarea
acestor
comportamente
,
am
folosit
S
cala
ira
ț
ionalit
ăț
ii
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
,
precum
ș
i
S
cala
de
atitudini
ș
i
convingeri
generale.
Î
n
urma
rezultatelor
ob
ț
inute
,
am
putut
identifica
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
ca
factori
favorizan
ț
i
î
n
generarea
problemelor
de
conduit
ă
.
Î
n
concluzie
,
putem
spune
c
ă
au
existat
rezultate
semnificative
care
s
ă
demonstreze
c
ă
adolescen
ț
ii
care
au
participat
la
studiu
au
unele
probleme
de
conduit
ă
.

2
I.
INTRODUCERE
Adolescen
ț
a
este
perioada
care
face
trecerea
de
la
copil
ă
rie
la
maturitate,
fiind
perioada
î
n
care
se
petrec
cele
mai
multe
schimb
ă
ri
,
at
â
t
la
nivel
psihic
c
â
t
ș
i
fizic.
Î
n
aceast
ă
perioad
ă
se
atinge
un
apogeu
î
n
dezvoltarea
cognitiv
ă
,
pe
plan
afectiv
adolescen
ț
ii
sufer
ă
schimb
ă
ri
incredibile
,
tr
ă
ind
mult
mai
intens
sentimentele
ș
i
emo
ț
iile.
Perioada
adolescen
ț
ei
este
perioada
î
n
care
se
contureaz
ă
structura
identit
ăț
ii
individului,
adolescen
ț
ii
form
â
ndu-
ș
i
imaginea
de
sine.
Aceasta
se
poate
afla
î
n
dezechilibru
,
astfel
c
ă
adolescen
ț
ii
pot
fi
mult
mai
vulnerabili
la
reac
ț
iile
celor
din
jur
,
cu
privire
la
propria
persoan
ă
,
av
â
nd
o
mare
necesitate
de
acceptare.
Acceptarea
ș
i
respingerea
au
un
rol
semnificativ
î
n
construirea
propiei
imagini
de
sine
;
a
tunci
c
â
nd
nevoia
de
acceptare
este
frustrat
ă
,
aceasta
poate
da
na
ș
tere
agresivit
ăț
ii.
S-a
demonstrat
c
ă
ira
ț
ionalitatea
genereaz
ă
sentimente
negative
,
precum
depresia,
anxietatea
ș
i
furia
,
mai
ales
atunci
c
â
nd
oamenii
nu
ob
ț
in
ceea
ce
doresc.
Exist
ă
numeroase
studii
de
specialitate
care
sus
ț
in
c
ă
agresivitatea
se
poate
manifesta
at
â
t
la
nivel
fizic,
verbal
ș
i
emo
ț
ional
,
c
â
t
ș
i
la
nivel
cognitiv
ș
i
atitudinal.
Au
existat
scrieri
î
n
literatura
psihologic
ă
prin
care
s-a
dorit
s
ă
se
demonstreze
ce
anume
influen
ț
eaz
ă
comportamentul
agresiv
al
adolescen
ț
ilor.
Unii
cercet
ă
tori
au
descoperit
o
corela
ț
ie
î
ntre
nivelul
ridicat
al
testosteronului
sau
a
altor
hormoni
androgeni
,
ș
i
agresivitatea
la
adolescen
ț
i
.
Î
n
schimb,
al
ț
ii
au
sus
ț
inut
c
ă
mediul
social
ș
i
grupul
influen
ț
eaz
ă
comportamentul
adolescentului.
Cercet
ă
ri
le
ulterioare
au
considerat
c
ă
toate
aceste
probleme
de
comportament
se
datoreaz
ă
doar
schimb
ă
rilor
ce
au
loc
î
n
plan
fizic,
psihic,
social
ș
i
cognitiv
.
O
dat
ă
cu
apropierea
de
v
â
rsta
maturit
ăț
ii,
manifest
ă
rile
agresive
ș
i
opozante
se
reduc,
adolescentul
dezvolt
â
nd
aptitudini
de
rezolvare
a
problemelor
sociale
cu
care
se
confrunt
ă
.
De
ș
i
exist
ă
studii
care
arat
ă
ce
anume
influen
ț
eaz
ă
comportamentul
agresiv
la
adolescen
ț
i,
lucrarea
de
fa
ță
dore
ș
te
s
ă
identifice
î
n
ce
m
ă
sur
ă
i
ra
ț
ionalitatea
ș
i
intoleran
ț
a
la
frustrare
,
dat
ă
de
reguli
impuse,
influen
ț
eaz
ă
problemele
comportamentale
ale
adolescen
ț
ilor.
Apreciez
c
ă
este
important
a
identific
a
aceste
aspecte
,
astfel
fiindu-ne
mult
mai
u
ș
or
s
ă
î
n
ț
elegem
comportamentul
adolescen
ț
ilor
,
dar
mai
ales
motivele
pentru
care
ace
ș
tia
se
manifest
ă
î
ntr-un
anumit
fel.

3
II.
CADRUL
TEORETIC
2.1.
Adolescen
ț
a
Adolescen
ț
a
este
perioada
de
dezvoltare
personal
ă
situat
ă
î
ntre
copil
ă
rie
ș
i
v
â
rsta
adult
ă
,
î
ncep
â
nd
cu
v
â
rsta
de
14
ș
i
p
â
n
ă
la
20
de
ani.
Este
caracterizat
ă
de
multe
schimb
ă
ri
ș
i
transform
ă
ri
care
apar
î
n
via
ț
a
copilului,
de
aceea
etapa
adolescen
ț
ei
este
considerat
ă
a
doua
na
ș
tere
de
c
ă
tre
Rousseau,
altfel
spus
un
moment
esen
ț
ial
î
n
dezvoltarea
psihic
ă
uman
ă
.
1
Conform
datelor
statistice
ob
ț
inute
de
c
ă
tre
E.
Verza
ș
i
U.
Ș
chiopu
2
care
au
realizat
o
periodizare
a
adolescen
ț
ei,
ace
ș
tia
au
î
ncadrat
adolescentul
î
ntre
10
ș
i
25
de
ani.
Adolescen
ț
a
face
trecerea
de
la
copil
ă
rile
spre
maturitate,
precum
ș
i
integrarea
î
n
societatea
adult
ă
,
marc
â
nd
un
adev
ă
rat
salt
î
n
dezvoltarea
fizic
ă
ș
i
psihic
ă
a
adolescentului.
Dezvoltarea
fizic
ă
presupune
modificarea
formei
ș
i
a
propor
ț
ilor
corpului,
precum
ș
i
maturizarea
fiziologic
ă
a
organelor,
î
n
special
apari
ț
ia
caracterelor
sexuale
secundare
ș
i
dezvolatarea
organelor
de
reproducere.
Î
n
acela
ș
i
timp,
se
atinge
maximul
dezvolt
ă
rii
cognitive,
t
â
n
ă
rul
adolescent
fiind
capabil
de-a
dezvolta
o
g
â
ndire
abstract
ă
,
form
â
ndu-
ș
i
un
stil
cognitiv
propiu.
Î
n
aceast
ă
perioad
ă
se
intensific
ă
ș
i
se
diversific
ă
rela
ț
iile
sociale,
î
n
cadrul
acestora
adolescentul
ajunge
s
ă
îș
i
defineasc
ă
propia
identitate.
Astfel,
la
finalul
etapei
de
adolescent,
acesta
va
avea
conturat
ș
i
definitivat
propriul
sistem
de
personalitate.
3
Conform
lui
E.Verza,
adolescentul
este
confruntat
obiectiv
ș
i
subiectiv
cu
schimb
ă
ri
multiple
legate
de
maturizarea
sexual
ă
ș
i
descoperirea
dimensiunilor
realit
ăț
ii
sociale.
Faptul
c
ă
el
apar
ț
ine
unei
familii
sau
unui
grup
presupune
adaptarea
ș
i
dep
ăș
irea
situa
ț
iilor
infantile,
frustrante,
de
nesiguran
ță
ș
i
dependen
ță
.
2.1.1.
Dezvoltarea
cognitiv
ă
ș
i
afectiv
ă
a
adolescentului
Adolescen
ț
a
este
o
etap
ă
important
ă
a
procesului
î
nv
ăță
rii
s-a
favorizat
o
dezvoltare
cognitiv
ă
remarcabil
ă
ș
i
totodat
ă
formarea
culturii
generale.
Ajun
ș
i
la
pragul
liceului,
adolescen
ț
ii
sufer
ă
anumite
schimb
ă
ri
esen
ț
iale
î
n
modul
de
î
nv
ăț
are.
Fa
ță
de
1
Cre
ț
u,
T.,
Psihologia
v
â
rstelor,
Editura
Polirom,
Ia
ș
i,
2009;
2
Verza,
E.,
Psihologia
v
â
rstelor
,
Editura
Hyperion,
Bucure
ș
ti,
1993;
3
Bonchi
ș
,
E.,
Secui,
M.,
Psihologia
V
â
rstelor,
Editura
Universit
ăț
ii,
Oradea,
2004;

4
etapa
gimnaziului,
atunci
c
â
nd
sunt
elevi
la
liceu,
ace
ș
tia
se
confrunt
ă
cu
solicit
ă
ri
multiple:
volumul
de
cuno
ș
tin
ț
e
cre
ș
te
intens,
la
fel
ș
i
cel
de
opera
ț
ii
cu
simboluri.
4
Dezvoltarea
intelectual
ă
a
adolescentului
este
acum
mult
mai
complex
ă
,
t
â
n
ă
rul
fiind
capabil
s
ă
opereze
cu
procese/opera
ț
ii
formale,
prezent
â
nd
un
interes
pentru
achizi
ț
ionarea
de
noi
cuno
ș
tin
ț
e,
folosind
un
limbaj
mai
precis
ș
i
elevat.
Baz
â
ndu-se
pe
aceast
ă
evolu
ț
ie
intelectual
ă
,
J.Rousselet
propune
trei
forme
ale
conduitei
adolescentului
produse
prin
prisma
dorin
ț
ei
acestuia
de
a
se
afirma.
5
Prima
dintre
conduite,
denumit
ă
conduita
revoltei,
descrie
un
adolescent
cu
o
atitudine
ostil
ă
,
negativist
ă
,
ironic
ă
,
un
inidivid
care
mai
mereu
î
i
contrazice
pe
ceilal
ț
i
ș
i
folose
ș
te
un
limbaj
ie
ș
it
din
comun.
A
doua
conduit
ă
,
cunoscut
ă
sub
denumirea
de
î
nchidere
î
n
sine
,
prezint
ă
un
adolescent
retras,
care
se
î
nchide
î
n
sine,
cenzur
â
ndu-
ș
i
sentimentele,
atitudinile
ș
i
ac
ț
iunile.
Ultima
conduit
ă
este
denumit
ă
conduita
exalt
ă
rii
ș
i
afirm
ă
rii,
prin
care
adolescentul
este
competitiv
ș
i
are
o
atitudine
extrem
ă
fa
ță
de
ceea
ce
dispre
ț
uie
ș
te.
Atitudinile
adolescen
ț
ilor
fa
ță
de
cerin
ț
ele
ș
colare
sunt
ș
i
ele
diferite,
î
n
func
ț
ie
de
ce
scopuri
îș
i
stabilesc
pentru
viitor.
Unii
se
vor
str
ă
dui
s
ă
ob
ț
in
ă
rezultate
c
â
t
mai
bune,
al
ț
ii
î
n
schimb
nu
vor
acorda
foarte
mult
ă
importan
ță
ș
colii
ș
i
î
nv
ăț
atului.
Dezvoltarea
afectivit
ăț
ii
la
adolescen
ț
i
cunoa
ș
te
o
dinamic
ă
diferit
ă
de
cea
a
adultului.
La
nivelul
afectivit
ăț
ii,
se
produc
schimb
ă
ri
incredibile
care
i-au
f
ă
cut
pe
mul
ț
i
cercet
ă
tori
s
ă
califice
adolescen
ț
a
drept
v
â
rsta
“
furtunilor
ș
i
stresului
”
.
Î
n
aceast
ă
perioad
ă
,
tinerii
adolescen
ț
i
tr
ă
iesc
mult
mai
intens
ș
i
mai
profund
emo
ț
iile
ș
i
sentimentele
din
pricina
faptului
c
ă
sunt
mai
con
ș
tien
ț
i
de
sinele
lor,
fiind
c
ă
au
o
capacitate
mai
mare
de
-a
î
n
ț
elege
ș
i
pentru
c
ă
le
a
g
ă
totul
de
E
ul
lor
propriu.
Adolescen
ț
ii
sunt
foarte
afecta
ț
i
de
evenimente
stresante
de
via
ță
,
cum
ar
fi
decesul
u
nui
p
ă
rinte
sau
rude
apropiate,
de
posibilul
divor
ț
al
p
ă
rin
ț
ilor
,
sau
chiar
de
situa
ț
ii
mai
grave,
precum
î
mboln
ă
virea
acestora
.
Î
n
aceast
ă
perioad
ă
,
adolescen
ț
ii
îș
i
exprim
ă
emo
ț
iile
ș
i
sentimentele
la
cele
mai
î
nalte
valori,
cre
sc
â
ndu-le
emo
ț
ionalitatea
intelectual
ă
dar
ș
i
cea
social
ă
;
putem,
deci,
discuta
despre
un
entuziasm
juvenil
4
Verza,
E.,
Psihologia
v
â
rstelor
,
Editura
Hyperion,
Bucure
ș
ti,
1993,
p.57;
5
Rousselet,
J.,
L'adolescent
en
apprentissage,
Presses
universitaires
de
France,
Paris,
1961;

5
caracteristic
6
.
Nevoia
de
afe
ctivitate
pe
care
o
manifest
ă
adolescentul
influen
ț
eaz
ă
profund
s
istemul
atitudinal
al
acestuia
,
raportat
la
cei
din
jur.
Acesta
e
ste
sensibil
la
o
situa
ț
ie
de
respingere
ș
i
astfel
apare
ambiguitate
a
comportamental
ă
,
ceea
ce
duce
la
formarea
unor
comportamente
normale
ș
i
anormale.
Conduitele
normale
denot
ă
echilibru
,
î
n
schimb
modul
de
rela
ț
ionare
anormal
se
caracterizeaz
ă
prin
ostilitate,
negativism,
nonconformism
ș
i
î
nc
ă
lcarea
regulilor.
2.1.2.
Personalitatea
adolescentului
Structura
de
p
ersonalitate
a
unui
individ
este
format
ă
dintr-un
nucleu
,
reprezentat
de
E
u
ș
i
sine,
iar
acela
care
cunoa
ș
te
ș
i
este
con
ș
tient
este,
de
fapt,
Eul
persoanei;
sinele
este
î
n
schimb,
latura
cunoscut
ă
a
personalit
ăț
ii.
Despre
sine
putem
afirma
c
ă
poate
fi
material
ș
i
spiritual,
primul
dintre
acestea
fiind
legat
de
ceea
ce
posed
ă
persoana
,
din
punct
de
vedere
social
.
Sinele
spiritual
este
dominat
de
activit
ăț
iile
fizice
prin
care
se
remarc
ă
o
anumit
ă
persoan
ă
.
Î
n
etapa
de
adolescent,
se
poate
observa
pentru
prima
dat
ă
,
personalitatea
conturat
ă
ca
un
ansamblu
organizat
,
ca
un
î
ntreg,
de
ș
i
î
nc
ă
nu
este
pe
deplin
armonizat
ă
;
structura
personalit
ăț
ii
t
â
n
ă
rului
tinde
s
ă
fie
specific
ă
,
caracteristic
ă
fiec
ă
ruia
dintre
noi
.
M.
Debesse
,
î
n
lucrarea
sa
dedicat
ă
analizei
psihologiei
copilului,
observ
ă
c
ă
personalitatea
adolescentului
nu
este
î
nc
ă
definitivat
ă
,
la
aceast
ă
etap
ă
de
via
ță
.
P
â
n
ă
s
ă
ajung
ă
la
un
echilibru,
adolescentul
parcurge
dou
ă
etape
importante
pentru
formarea
ca
viitor
adult.
7
Astfel,
î
n
prima
etap
ă
,
parcurge
o
perioad
ă
de
negare,
chiar
de
contestare,
de
real
ă
opozi
ț
ie
,
denumit
ă
c
ă
tre
Debesse
“
criza
de
originalitate
juvenil
ă”
.
8
Adolescen
ț
a
este
perioad
a
de
scoperirii
sinelui,
o
etap
ă
î
n
care
individul
ajunge
s
ă
se
cunoa
sc
ă
cel
mai
bine,
la
nivel
de
intim
itate
,
dev
enind
chiar
o
perioad
ă
de
efort
pentru
devenire
a
lui
.
Nota
care
domi
n
ă
î
ntre
a
g
a
etap
ă
este
dat
ă
de
dezvoltarea
complex
ă
a
personalit
ăț
ii
,
ea
î
ncep
â
nd
prin
descoperirea
Eului
prop
r
i
u,
prin
con
ș
tiin
ț
a
c
ă
propria
existen
ț
ă
se
deosebe
ș
te
de
–
a
altor
oameni
,
fiind
cu
valoare
autonom
ă
.
6
Ș
chiopu,
U.,
Verza
E.,
Psihologia
v
â
rstelor.
Ciclurile
vie
ț
ii
–
edi
ț
ia
III,
Editura
Didactic
ă
ș
i
Pedagogic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1997,
p.200;
7
Debesse,
M.,
P
sihologia
copilului
.
D
e
la
na
ș
tere
la
adolescen
ță
,
Editura
Didactic
ă
ș
i
Pedagogic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1970;
8
Idem,
P
sihologia
copilului
.
D
e
la
na
ș
tere
la
adolescen
ță
,
Ed.Didactic
ă
ș
i
Pedagogic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1970,
p.295;

6
Î
n
acest
ă
etap
ă
de
dezvoltare
psihologic
ă
,
î
ncepe
s
ă
se
contureze
conceptul
de
sine
ș
i
multe
dintre
solu
ț
iile
pe
care
adolescentul
le
adopt
ă
vor
avea
implica
ț
ii
de
lung
ă
durat
ă
.
Aceste
solu
ț
ii
tind
s
ă
aib
ă
valoarea
unor
angajamente,
pre
cum
cele
cu
privire
la
carier
ă
sau
la
c
ă
s
ă
torie
ș
i
familie.
9
H.
R.
Schaffer
afirm
ă
d
espre
con
ș
tiin
ț
a
de
sine
,
cum
c
ă
acest
concept
reprezint
ă
primul
pas
î
n
spre
cl
ă
direa
s
inelui.
Î
n
adolescen
ță
,
con
ș
tiin
ț
a
sine
lui
î
ncepe
s
ă
se
accentueze
tot
mai
pregnant,
fiind
direc
ț
ionat
ă
c
ă
tre
cunoa
ș
terea
de
sine
ș
i
definirea
identit
ăț
i
i
.
10
Analiz
â
nd
t
e
o
ria
psihosocial
ă
a
dezvolt
ă
rii
din
perspectiva
l
ui
Erikson,
adolescen
ț
a
este
acea
perioad
ă
critic
ă
î
n
lungul
drum
de
formare
a
identit
ăț
ii.
Dificultatea
pe
care
tinerii
adolescen
ț
i
o
î
nt
â
mpin
ă
,
atunci
c
â
nd
î
ncearc
ă
s
ă
pun
ă
bazele
propriei
identit
ăț
i
este
cunoscut
ă
sub
numele
de
“
criz
ă
de
identitate
”
.
Aceasta
reprezint
ă
a
doua
etap
ă
d
e
pe
parcursul
adolescentului
spre
etapa
maturit
ăț
ii,
finalizarea
acestei
crize
manifest
â
ndu-se
prin
atingerea
identit
ăț
ii
,
sau
print
r
-o
stare
de
confuzie
de
rol.
11
Cunoa
ș
terea
propriului
sine
de
c
ă
tre
a
dolescen
t
este
î
n
permanen
ță
evaluat
ă
.
C
â
nd
î
n
via
ț
a
sa
apare
insuccesul,
e
ș
ecul
sau
o
stim
ă
de
sine
sc
ă
zut
ă
,
adolescentul
are
tendin
ț
a
de
subestima
re
,
un
fel
de
g
â
ndire
pesimist
ă
.
Î
n
schimb,
atunci
c
â
nd
exceleaz
ă
î
ntr-un
anumit
sector/
domeniu,
el
are
stim
a
de
sine
ridicat
ă
,
manifest
â
nd
î
ncredere
,
î
n
general
av
â
nd
o
g
â
ndire
pozitiv
ă
.
P
entru
a
ob
ț
ine
aceste
imagini
de
sine
,
adolescentul
se
raporteaz
ă
la
anturajul
s
ă
u,
lu
â
nd
î
n
calcul
atitudinea
celorlal
ț
i
fa
ță
de
el
,
tocmai
acesta
fiind
motivul
pentru
care
are
nevoie
constant
ă
de
ocazii
,
de
prilejuri
de
–
a
se
compara
cu
cei
din
jur.
12
Pi
a
get
a
fost
cel
care
a
eviden
ț
iat
faptul
c
ă
structurile
caracter
ului
individual
sunt
diversificate
ș
i
consolidate
la
nivel
moral
,
fiind
sub
im
periul
socializ
ă
rii
secundare
pe
care
o
traverseaz
ă
adolescentul
acum.
A
utonomia
,
independen
ț
a
se
dezvolt
ă
progresiv,
tinz
â
nd
s
ă
se
manifeste
î
n
condi
ț
iile
schimbate
de
rela
ț
ion
ă
rile
sociale
,
ele
devenind
tr
ă
s
ă
turi
esen
ț
iale
de
caracter.
A
cestor
a
li
se
adaug
ă
responsabilitatea,
conformismul
sau
nonconformismul,
disciplina
sau
indisciplina,
î
ndr
ă
zneala
,
agresivitatea,
terbilismul.
9
Bonchi
ș
,
E.
,
Secui
,
M.
,
Psihologia
V
â
rstelor
,
Editura
Universit
ăț
ii
din
Oradea
,
2004;
10
Schaffer
,
R.
,
Introducere
î
n
psihologia
copilului
,
Editura
ASCR,
Bucure
ș
ti,
2005,
p.311;
11
Erikson,
E.,
Childhood
and
Society,
W.W.
Norton
and
Company
Pub.,
New
York,
1993
Revised
Edition;
12
Cre
ț
u,
T.
,
Psihologia
v
â
rstelor
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2009;

7
2.2.
Agresivitatea
u
man
ă
Î
nc
ă
din
vremea
Antichit
ăț
ii,
s-a
ridicat
problemtica
agresivit
ăț
ii
speciei
umane,
constituind
un
subiect
interesant
pentru
mul
ț
i
filosofi
,
precum
Seneca,
Bacon
,
A
ristotel,
ace
ș
tia
trei
specul
â
nd
r
ă
d
ă
cini
le
sale
ad
â
nci
î
nfipte
î
n
g
â
ndirea
omeneasc
ă
.
Unele
cercet
ă
ri
asupra
regnului
animal,
a
primatelor
au
demonstrat
prezen
ț
a
agresivit
ăț
ii
de
la
na
ș
tere,
ea
fiind
astfel
î
nn
ă
scut
ă
,
o
mo
ș
tenire
a
speciei
noastre
.
M
cDougall
este
cel
care
sus
ț
in
e
c
ă
exercitarea
nervoas
ă
se
datoreaz
ă
instinctului
agresivit
ăț
ii,
acesta
put
â
nd
adeseori
genera
acte
de
violen
ță
.
Mai
mult,
S
igmund
Freud
noteaz
ă
c
ă
agresvitatea
are
la
baz
ă
instinctul
,
autorul
asociind
agresivitatea
cu
libidoul
(nevroza
obsesiv
ă
gener
e
az
ă
o
agresiune
fa
ță
de
sexul
opus)
,
dar
ș
i
cu
rela
ț
ia
sinelui
cu
obiectele
din
jur
.
Spre
exemplu,
dac
ă
ceva
ne
produce
pl
ă
cere,
atunci
vom
sim
ț
i
iubire
ș
i
atrac
ț
ie
fa
ță
de
acel
ceva;
î
n
schimb
,
cele
care
generaz
ă
fric
ă
,
nepl
ă
cere,
chiar
amenin
ț
are,
vo
r
declan
ș
a
puternice
sentimente
de
ur
ă
,
ceea
ce
va
conduce,
finalmente,
la
acte
de
agresi
une.
2.2.1.
Agresivitatea
din
perspectiva
biologic
ă
A
gresivitatea,
abordat
ă
din
prisma
componentei
sale
biologice
,
se
conduce
dup
ă
permisa
conform
c
ă
reia
factorul
î
nn
ă
scut
are
un
rol
major,
a
t
â
t
î
n
dezvoltarea
filogenetic
ă
,
c
â
t
ș
i
î
n
cea
ontogenetic
ă
.
Se
apreciaz
ă
c
ă
dispozi
ț
ia
de
agresivitate
este
genetic
mo
ș
tenit
ă
,
doar
la
fiin
ț
ele
umane;
intensitatea
agresivit
ăț
ii
este
proeminent
ă
pe
perioada
pubert
ăț
ii.
Raportat
la
distribu
ț
ia
pe
grupuri
de
v
â
rst
ă
ș
i
sex
e
,
fetele
sunt
mai
pu
ț
in
agresive
dec
â
t
b
ă
ie
ț
ii;
î
n
adolescen
ță
ș
i
la
etapa
de
maturitate
,
î
n
schimb
fetele
practic
ă
mijloace
de
control
alternative
agresivit
ăț
ii
cu
mai
mare
frecven
ță
dec
â
t
b
ă
ie
ț
ii.
13
Lorenz
este
cel
care
consider
ă
agresivitatea
ca
un
instinct
primar
care
domin
ă
comportamentul
tuturor
speciilor,
astfel
a
gresivitatea
,
î
n
accep
ț
iunea
lui,
ajunge
s
ă
caracterizeze
î
n
primul
r
â
nd
un
comportament
normal.
Exist
ă
multiple
studii
care
sus
ț
in
c
ă
agresivitatea
este
o
prezen
ță
constant
ă
î
n
comportamentul
normal
,
ea
influen
ț
â
nd
modul
î
n
care
individul
r
ă
spunde
la
diferi
ț
i
stimuli
externi
sau
interni.
13
Ilu
ț
,
P.
,
V
alori,
atitudini
ș
i
comportamente
sociale.
Teme
actuale
de
psihosociologie
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2004;

8
Unii
reprezentan
ț
i
ai
teoriei
mediului
ț
i
n
s
ă
contrazic
ă
teoria
biologic
ă
,
ace
ș
tia
din
urm
ă
sus
ț
in
â
nd
c
ă
doar
predispozi
ț
ia
este
î
nn
ă
scut
ă
,
aceea
de-a
se
orienta
dup
ă
un
model
social
,
de-
a
reac
ț
iona
agresiv
la
frustra
ț
ii
.
2.2.2.
Agresivitatea
din
perspectiva
social
ă
P
sihologia
social
ă
contrazice
abordarea
biologist
ă
a
agresivit
ăț
ii,
adopt
â
nd
ideea
conform
c
ă
reia
agresivitatea
este
un
comportament
social
dob
â
ndit
,
prin
mecanisme
de
î
nv
ăț
are
social
ă
,
fiind
o
viziune
mult
mai
optimist
ă
,
dup
ă
cum
remarc
ă
Baron
al
ă
turi
de
D.Byrne
.
Continu
â
nd
aceast
ă
abordare
,
cercet
ă
toarea
Corina
Bogdan
ne
vorbe
ș
ete
despre
rolul
factorului
social
î
n
manifestarea
agresivit
ăț
ii
;
este
subliniat
faptul
c
ă
la
om
,
factorii
sociali
sunt
cei
care
fac
diferen
ț
a
,
prin
contribu
ț
ia
lor
at
â
t
la
declan
ș
area
,
poten
ț
area
predispozi
ț
iei
biologice
,
c
â
t
ș
i
la
generarea
ș
i
diversificarea
formelor
de
manifestare
.
A
ș
adar,
e
xist
ă
forme
specifice
de
manifestare
a
agresivit
ăț
ii:
agresiunea
p
sihic
ă
,
moral
ă
,
intrafamilial
ă
ș
i
social
ă
,
incestul
sau
discriminarea.
14
Mai
mult,
Walters
ș
i
Thomas
(1936)
au
in
ț
iat
cercetarea
î
n
acest
domeniu
de
interes,
prin
experiment
ul
ce
dorea
s
ă
arate
efect
el
modelel
or
agresive
asupra
tinerilor.
Au
existat
dou
ă
grupuri;
un
ul
care
a
vizionat
un
film
de
ac
ț
iune,
î
n
care
dou
ă
personaje
se
duelau
cu
s
ă
bii
,
iar
alt
grup
de
tineri
a
vizionat
un
film
neutru.
Astfel,
s
-a
demonstrat
c
ă
a
cei
e
care
au
vizionat
filmul
cu
duelul
s
ă
bii
lor
aveau
o
tent
ă
mai
agresiv
ă
dec
â
t
ceilal
ț
i
.
15
2.2.3.
Agresivitatea
din
perspectiva
subiectiv
ă
Factorul
subiectiv
al
agresivit
ăț
ii
face
referire
la
subiectivitate
a
no
ț
iunii
î
n
sine,
precum
ș
i
la
modul
î
n
care
ac
ț
ioneaz
ă
ea
la
fiecare
nivel.
Subiectivitatea
este
un
factor
care
complic
ă
ș
i
relativizeaz
ă
conceptul
de
agresivitate.
Pe
ea
o
reg
ă
sim
î
n
ambi
ț
ie
ș
i
perseveren
ță
,
î
n
capacitatea
de
–
a
folosi
r
esurse
ș
i
for
ță
fizic
ă
sau
psihic
ă
neb
ă
nuit
ă
î
n
atingerea
scopului,
î
n
pl
ă
cerea
de
–
a
ac
ț
iona
î
ntr-un
anumit
mod
,
ș
i
cu
at
â
t
mai
mult
î
n
pl
ă
cerea
de
a
face
r
ă
u.
Î
n
anumite
situa
ț
ii,
controlul
ac
ț
iunilor
poate
fi
diminuat
de
factorii
emo
ț
ionali
extraordinar
de
inten
ș
i
precum
furia,
ura,
m
â
nia,
factori
care
domin
ă
tranzitor
at
â
t
14
Bogdan,
C
.,
P
ersonality,
Epistemology
And
Psychologist
Choice
Of
Theoretical
Model:
A
Review
And
Analysis
,
Papers
2011/
Issue
311,
Osterreichish-Rumanischer
Akademischer
Verein
,
2011;
15
Eibl-Eibesfeldt
,
I.
,
Agresivitatea
Uman
ă
,
Editura
Trei
,
Bucure
ș
ti,
2009;

9
ra
ț
ionalul
c
â
t
ș
i
î
ntreaga
desf
ăș
urare
a
ac
ț
iunilor.
Astfel,
o
ac
ț
iune
care
are
ca
ș
i
fundament
agresivitatea,
poate
fi
interpretat
ă
ș
i
apreciat
ă
diferit
;
u
nele
persoane
percep
agresiunea
ca
o
pedeaps
ă
bine
meritat
ă
,
un
act
de
justi
ț
ie
,
î
n
schimb
al
ț
ii
o
percepe
ca
un
abuz.
2.2.4.
Defini
ț
ii
ș
i
concepte
ale
agresivit
ăț
ii
A
gresivitatea
este
o
no
ț
iune
care
vine
din
latin
ă
ș
i
î
nseamn
ă
a
ataca
,
referindu-se
la
o
stare
a
sistemului
psiho
fiziologic
,
prin
care
pe
rsoana
r
ă
s
p
unde
p
rintr
–
un
ansam
b
lu
de
conduite
ostile
î
n
plan
con
ș
tient
ș
i
fantasmic
,
cu
sco
p
ul
distrugerii
,
degrad
ă
rii
const
r
â
ngerii
,
neg
ă
rii
sau
umilirii
unei
fiin
ț
e
.
16
Conform
dic
ț
ionarului
de
psihologie
Larousse
,
agresivitatea
reprezint
ă
„
tendin
ț
a
de
a
ataca
,
î
ntr-un
sens
restr
â
ns,
acest
termen
raport
â
ndu-se
la
caracterul
belicos
al
unei
persoane.
Î
ntr-o
accep
ț
iune
mai
larg
ă
,
termenul
caracterizeaz
ă
dinamismul
unui
subiect
care
se
afirm
ă
,
care
nu
fuge
de
dificult
ăț
i,
nici
de
lupt
ă
.
P
e
p
lan
general,
agresivitatea
caracterizeaz
ă
tocmai
acea
dispozi
ț
ie
fundamental
ă
,
datorit
ă
c
ă
reia
fiin
ț
a
vie
poate
ob
ț
ine
satisfacerea
trebuin
ț
elor
sale
vitale,
î
n
principal
alimentare
ș
i
sexuale.
Sillamy
afirm
ă
despre
frustrare
c
ă
reprezint
ă
„
starea
celui
care
este
privat
de
o
satisfacere
legitim
ă
,
care
este
î
n
ș
elat
î
n
speran
ț
ele
sale
”
.
Dificult
ăț
iile
care
survin
ș
i
generaz
ă
frustrare
pot
fii
at
â
t
externe,
atunci
c
â
nd
rezult
ă
din
mediu,
dar
ș
i
interne,
atunci
c
â
nd
depind
de
individ
î
n
sine
.
Este
gre
ș
it
s
ă
definim
frustrarea
prin
obstacol
,
deoarece
indivizii
percep
diferit
situa
ț
iile
î
n
care
se
afl
ă
;
astfel
o
situa
ț
ie
poate
fi
considerat
ă
favorabil
ă
de
c
ă
tre
un
individ
,
pe
c
â
nd
ace
i
a
ș
i
situa
ț
ie
poate
fi
frustrant
ă
pentru
altul.
17
Reac
ț
iile
adolescentului
la
frustrare
sunt
di
ferite,
î
n
func
ț
ie
de
natura
agentului
frustrant
ș
i
de
personalitatea
celui
care
intr
ă
î
n
contact
cu
agentul.
Astfel,
f
rustr
ă
rile
pot
determina
consecin
ț
e
relativ
durabile
la
cei
ce
le
manifest
ă
,
func
ț
ie
de
importan
ț
a
ș
i
momentul
î
n
care
se
produc.
Dezvoltarea
general
ă
este
afectat
ă
de
frustr
ă
ri
afective
timpurii.
Pe
aceast
ă
tem
ă
,
R.
Spitz
a
constatat
c
ă
sugarii
priva
ț
i
de
contactul
cu
mama
prezentau
o
sensibilitate
crescut
ă
la
infec
ț
ii
banale.
P
sihologul
rom
â
n
P.
Popescu
–
Neveanu
(1978)
define
ș
te
frustrarea,
sau
frustra
ț
i
a
ca
pe
un
fenomen
complex
de
dezechilibru
afectiv
ce
apare
la
nivelul
personalit
ăț
ii
î
n
16
P
ă
unescu
,
C
.,
A
gresivitatea
ș
i
condi
ț
ia
uman
ă
,
Ed
itura
Tehnic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1994;
17
Sillamy
,
N.
,
Dic
ț
ionar
de
P
sihologie
Larousse
,
Editura
Univers
Enciclopedic
,
Bucure
ș
ti,
1998,
p.134;

10
chip
tranzitoriu
sau
relativ
stabil,
urmare
a
nerealiz
ă
rii
unei
dorin
ț
e,
obstruc
ț
ion
ă
rii
satisfacerii
unei
trebuin
ț
e,
depriv
ă
rii
subiectului
de
ceva
ce
î
i
apar
ț
inea
anterior,
î
n
ordinea
material
ă
sau
î
n
plan
proiectiv
ș
i
afectiv.
18
Termenul
de
frustrare
a
fost
introdus
de
Freud
care
noteaz
ă
c
ă
p
â
n
ă
ș
i
medicul
poate
fi
î
n
mod
incon
ș
tient
agresiv
fa
ță
de
unii
bolnavi
pe
care
nu-i
poate
vindeca
.
Continu
â
nd
problematica,
D.Lagache
define
ș
te
agresivitatea
drept
“
o
tensiune
care
pune
organismul
î
n
mi
ș
care
p
â
n
ă
la
un
moment
c
â
nd
motiva
ț
ia
se
reduce
sau
dispare.
19
Î
n
opinia
psihologului
rom
â
n,
Milea
„
agresiunile
sunt
fapte
(ac
ț
iuni
sau
inac
ț
iuni)
nepermise
generatoare
de
prejudicii,
î
ndreptate
î
n
mod
voit
î
mpotriva
unor
fiin
ț
e
sau
lucruri
care
cu
unele
excep
ț
ii,
sunt
s
ă
v
â
r
ș
ite
cu
rea
inten
ț
ie,
î
n
interesul
f
ă
ptuitorului
ș
i
î
n
detrimentul
victimei.
”
Aceast
ă
d
efini
ț
i
e
sublineaz
ă
faptul
c
ă
ac
ț
iunile
sau
inac
ț
iunile
pot
fi
negative,
inten
ț
ionate,
î
n
dezacord
cu
victima
ș
i
î
n
interesul
f
ă
pta
ș
ului
,
cu
anumite
exc
e
p
ț
ii.
A
ș
adar,
agresiunea
reprezint
ă
un
fenomen
interactiv
care
opune
dou
ă
entit
ăț
i.
Pe
de-o
parte
se
situeaz
ă
agresorul,
acea
persoan
ă
care
urm
ă
re
ș
te
con
ș
tient
ș
i
cu
rea
inten
ț
ie
un
scop
î
n
interesul
s
ă
u,
iar
pe
de
alt
ă
parte
avem
victima
care
sufer
ă
consecin
ț
ele.
A
desea,
a
gresorul
poate
fi
o
persoan
ă
de
tip
agresiv
,
î
ns
ă
uneori
poate
fi
o
persoan
ă
care
comite
acte
de
agresiune
din
ter
ț
e
motive:
poate
fi
cu
sau
f
ă
r
ă
discern
ă
m
â
nt,
s
ă
n
ă
toas
ă
sau
cu
afec
ț
iuni
psihic
e
,
poate
avea
tulbur
ă
ri
de
personalitate,
poate
s
ă
–
ș
i
recunoasc
ă
fapta
ș
i
s
ă
o
regrete
,
sau
poate
s
ă
o
nege,
s
ă
caute
o
justificare
,
s
ă
o
considere
dreapt
ă
.
V
ictim
a
unei
agresiuni
poate
fi
reprezentat
ă
de
o
fiin
ță
uman
ă
,
un
lucru
sau
o
institu
ț
ie.
Spre
deosebire
de
celelate
vie
ț
uitoare
,
oamenii
au
capacitatea
de
a
reclama
o
agresiune
,
dar
de
multe
ori
nu
con
ș
tientizeaz
ă
ș
i
nu
recunosc
agresiunea,
chiar
o
accept
ă
,
o
ascund
sau
doresc
s
ă
protejeze
agresorul.
20
Lorenz
,
î
n
schimb,
consider
ă
agresivitatea
ca
fiind
unul
din
cele
patru
instincte
care
domin
ă
comportamentul
tuturor
speciilor,
astfel
c
ă
agresivitatea
ajunge
s
ă
caracterizeze
î
n
primul
r
â
nd
un
comportament
normal.
21
18
Popescu-Neveanu
,
P.
,
Dic
ț
ionar
de
Psihologie
,
Editura
Albatros
,
Bucure
ș
ti
,
1978;
19
Lagache,
D.,
Agressivit
é
structure
de
la
personnalit
é
et
autres
travaux
,
Presses
Universitaires
de
France,
Paris,
1982;
20
Milea,
S.
,
Agresivitatea
–
un
concept
complex,
interactiv,
eterogen
ș
i
deschis
,
Revista
de
N
eurologie
ș
i
P
sihiatrie
a
C
opilului
ș
i
A
dolescentului
din
Rom
â
nia
,
Bucure
ș
ti,
2010
V
ol
.
13,
N
r
.
3
;
21
Lorenz,
K.,
Das
Sogenannte
B
ö
se,
Zur
Naturgeschichte
der
Aggression
(traducere
din
lb.german
ă
),
Deutscher
Taschenbuch
Verlag,
Munich,
1983;

11
Sumariz
â
nd,
putem
desprinde
concluzia
cum
c
ă
agresivitatea
poate
fi
considerat
ă
mai
mult
dec
â
t
o
tr
ă
s
ă
tur
ă
psihologic
ă
,
î
ntruc
â
t
ea
îș
i
pune
amprenta
asupra
tuturor
proceselor
ș
i
func
ț
iilor
psihice
,
prin
exprim
area
un
ui
mod
intrisec
,
dinamic
de
–
a
fi
al
individului
,
c
â
t
ș
i
un
anumit
mod
de
–
a
reac
ț
iona
la
stimulii
externi
ș
i
interni.
2.2.5.
Agresivitatea
uman
ă
ș
i
diversele
ei
forme
Actualmente,
literatura
de
specialitate
dezbate
existen
ț
a
la
nivelul
structurilor
cerebrale
arhaice
a
unor
centri
,
adev
ă
rate
zone
neuro
–
anatomice
,
pe
un
fundament
neuro
–
chimice
,
aceste
structuri
fiind
responsabile
de
gestion
area
cantit
ăț
ii
de
agresivitate
normal
ă
ș
i
patologic
ă
a
unui
individ.
20
Exist
ă
un
î
ntreg
complex
de
comportamente
î
n
care
agresivitatea
este
implicat
ă
direct
,
aceste
comportamente
le
î
nt
â
lnim
mereu
î
n
via
ț
a
de
zi
cu
zi.
Agresivitatea
se
poate
manifesta
at
â
t
la
nivel
fizic,
verbal,
emo
ț
ional,
comportamental
c
â
t
ș
i
la
nivel
cognitiv
ș
i
al
atitudinilor.
Componenta
cognitiv
ã
este
format
ã
din
acele
g
â
nduri,
concep
ț
ii
ș
i
atitudini
negative
fa
țã
de
sine
ș
i
fa
țã
de
ceielal
ț
i.
Î
n
schimb,
c
omponenta
afectiv
ã
se
refer
ã
,
î
n
general
,
la
m
â
nie
iar
cea
c
omportamental
ã
reprezint
ã
ac
ț
iunea
de
-a
face
r
ã
u
verbal
sau
fizic.
22
Conform
scrierilor
lui
Milea,
p
arte
din
tre
aceste
comportamente
sunt
reprezentate
de
m
â
ndri
e
,
ambi
ț
i
e
,
dorin
ț
a
de
–
a
se
pune
î
n
valoare,
de-
a
ie
ș
i
î
n
eviden
ță
,
a
se
afirma
,
d
e-
a
atinge
un
scop,
de-a
trece
peste
dificult
ăț
i
ș
i
obstacole,
de
–
a
nu
se
l
ă
sa
umilit,
de
–
a
se
ap
ă
ra.
20
Una
dintre
cele
mai
complexe
clasific
ă
ri
ale
formelor
de
agresivitate
adolescentin
ă
a
fost
realizat
ă
de
c
ă
tre
N.
Mitrofan
care
a
identificat
urm
ă
toarele
forme
de
agresivit
ate:
●
func
ț
ie
de
agresor
sau
persoana
care
adopt
ă
o
conduit
ă
agresiv
ă
:
→
agresivitatea
t
â
n
ă
rului
ș
i
agresivitatea
adultului
,
cele
dou
ă
diferind
d
in
perspectiva
multor
aspecte
,
cum
ar
fi
motiva
ț
ia,
instrumentele
utilizate,
gradul
de
complexitate
ș
i
elaborare,
contextul
ș
i
mediul
de
realizare;
→
agresivitatea
masculin
ă
ș
i
feminin
ă
.
D
up
ă
multiple
cercet
ă
ri
s-a
ajuns
la
concluzia
c
ă
b
ă
rba
ț
ii
prezint
ă
un
nivel
relativ
mai
ridicat
de
22
Stemate,
R.E.
,
Cum
gestion
ă
m
agresivitatea
adolescen
ț
ilor?
Interven
ț
ie
experien
ț
ial
ă
u
nificatoare
,
Editura
Sper
,
Bucure
ș
ti,
2010;

12
agresivitate
comparativ
cu
femeile,
î
n
special
agresivitate
fizic
ă
ș
i
verbal
ă
,
î
n
schimb
femeile
prezint
ă
un
nivel
m
ai
crescut
de
manifestare
indirect
ă
,
de
tip
rela
ț
ional
ă
sau
respingere
social
ă
;
→
agresivitatea
individual
ă
ș
i
de
grup
cuprinde
fenomenele
de
interac
ț
iune
ș
i
manipulare
a
comportamentului,
conflictele
intra
–
ș
i
intergrupale
;
→
agresivitatea
spontan
ă
ș
i
agresivitatea
premeditat
ă
.
●
func
ț
ie
de
mijloacele
utilizate
î
n
vederea
finaliz
ă
rii
inten
ț
iilor
agresive
:
→
a
gresivitate
fizic
ă
ș
i
agresivitate
verbal
ă
;
→
agresivitate
direct
ă
cu
efect
asupra
victimei
ș
i
agresivitate
indirect
ă
.
Forma
direct
ă
se
manifest
ă
atunci
c
â
nd
are
loc
un
atac
verbal
sau
fizic
asupra
unei
persoane
,
pe
c
â
nd
agresivitatea
indirect
ă
apare
atunci
c
â
nd
o
persoan
ă
este
vorbit
ă
de
r
ă
u
sau
i
se
î
ndinde
o
curs
ă
.
●
func
ț
ie
de
obiectivele
urm
ă
rite
:
→
agresivitate
ce
urm
ă
re
ș
te
ob
ț
inerea
unor
beneficii,
a
unui
c
âș
tig
material
purt
â
nd
denumirea
de
agresivitate
instrumental
ă
;
→
agresivitatea
ce
urm
ă
re
ș
te
predominant
r
ă
nirea
ș
i
chiar
distrugerea
victimei
,
d
eterminat
ă
de
starea
afectiv
ă
de
m
â
nie.
23
Agresivitatea
,
component
ă
a
mecanismelor
fundamentale
ale
psihismului
uman,
are
at
â
t
o
latur
ă
normal
ă
c
â
t
ș
i
una
anormal
ă
,
cele
dou
ă
trebuind
delimitate.
Conform
lui
Milea
,
pentru
ca
cele
dou
ă
forme
s
ă
fie
delimitate
,
primordial
este
a
identifica
prin
ce
se
caracterizeaz
ă
agresivitatea
anormal
ă
.
Astfel,
exist
ă
dou
ă
profiluri
de
personalitate
care
definesc
agresivitatea
anormal
ă
,
cele
dou
ă
se
aseam
ă
n
ă
dar
ș
i
deosebesc
,
fiind
diferite
ca
form
ă
de
exprimare
.
20
Astfel,
p
rimul
profil
este
c
aracteriz
at
printr-un
caracter
ostil
al
tr
ă
ririlor,
al
dorin
ț
elor,
inten
ț
iilor
ș
i
ac
ț
iunilor
,
care
pot
merge
p
â
n
ă
la
pl
ă
cerea
de
–
a
face
r
ă
u.
Tinerii
d
in
aceast
ă
categorie
au
o
fire
ranchiunoas
ă
,
du
ș
m
ă
noas
ă
sau
chiar
conflictual
ă
.
Ura,
gelozia,
o
rgoliul
sunt
doar
o
parte
d
in
sentimentele
care
caracterizeaz
ă
acest
profil
de
personalitate.
23
Mitrofan,
N.
,
Agresivitatea,
î
n
Neculau
A.
(
coor
d.)
,
Psihologie
social
ă
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
1996;

13
Cel
de-al
doilea
profil
prezint
ă
un
complex
de
irascibilitate,
iritabilitate,
explozivitate,
impulsivitate
ș
i
un
prag
sc
ă
zut
al
intoleran
ț
ei
la
frustrare
,
toate
acestea
duc
â
nd
la
apari
ț
ia
de
agresiuni
pe
nea
ș
teptate,
cu
caracter
coleric,
violent,
de
furie
necontrolat
ă
.
Aceste
dou
ă
tipuri
de
agresivitate
anormal
ă
pot
fi
î
nt
â
lnite
ca
elemente
cheie
î
n
cadrul
delincven
ț
ei,
al
tulbur
ă
rilor
de
conduit
ă
,
comportamentului
agresiv
antisocial,
î
n
cadrul
unor
afec
ț
iuni
psihice
ș
i
patologice.
20
2.2.6.
Agresivitatea
manifestat
ă
î
n
grupuri
Din
cele
mai
vechi
timpuri,
se
ș
tie
c
ă
o
amenii
nu
pot
tr
ă
i
izola
ț
i
dec
â
t
temporar
,
astfel
c
ă
devine
o
necesitate
fundamental
ă
ca
orice
individ
s
ă
apar
ț
in
ă
unui
anumit
grup.
Un
experiment
realizat
de
c
ă
tre
Sherif
,
pe
mai
mul
ț
i
adolescen
ț
i,
a
vizat
studierea
rela
ț
iilor
dintre
grupurile
de
tineri
î
n
taberele
de
vacan
ț
e.
S-a
observat
c
ă
la
î
ntrecerile
dintre
cele
dou
ă
grupuri,
echipa
mereu
î
nvins
ă
era
agresat
ă
prin
ironiz
ă
ri
de
c
ă
tre
grupul
î
nving
ă
torilor.
Dar
la
o
ac
ț
iune
comun
ă
,
s-a
observat
c
ă
membrii
celor
dou
ă
grupuri
au
fost
foarte
cooperan
ț
i.
24
De
cele
mai
multe
ori
,
î
n
cadrul
grupurilor
,
pe
l
â
ng
ă
concuren
ță
mai
ap
a
re
rivalitatea.
Oamenii
,
prin
natura
lor,
concureaz
ă
pentru
ob
ț
ine
rea
anumit
or
laude,
statuturi
sau
pentru
a
fi
prefera
ț
i
de
c
ă
tre
semenii
lor
,
î
n
locul
altora.
Astfel,
tinerii
concureaz
ă
pentru
a
fi
favoritul
unei
fete
,
fapt
ce
poate
s
ă
duc
ă
la
acte
de
agresiune.
De
asemenea
,
este
cunoscut
faptul
c
ă
,
î
n
cadrul
unei
familii,
c
opii
concureaz
ă
inerent
pentru
dragostea
p
ă
rin
ț
ilor
;
r
ivalitatea
dintre
fra
ț
i
se
manifest
ă
foarte
intens
,
mai
ales
dup
ă
ce
s-a
nascut
un
frate
sau
o
sor
ă
.
Î
n
ierarhia
unui
grup
mic,
un
rol
important
î
l
joac
ă
agresivitatea
explorativ
ă
,
deoarece
aceasta
dezv
ă
luie
punctele
slabe
ale
partenerilor
,
contribui
nd
la
confrunt
ă
rile
ce
au
loc
pentru
desemnarea
anumitor
pozi
ț
ii
î
n
ierarhia
grupului.
A
tunci
c
â
nd
agresivitatea
explorativ
ă
escaladeaz
ă
anumite
praguri,
se
poate
ajunge
î
ntr-un
fel
sau
altul
la
î
nc
ă
lcarea
regulilor,
acestea
fiind
impuse
î
n
cazul
acesta
de
p
ă
rin
ț
i
;
î
nc
ă
lcarea
regulilor
presupune
pedeaps
ă
,
dar
mai
poate
fi
numit
ă
ș
i
agresivitate
24
Sherif,
M
.,
In
Common
Predicament:
Social
Psychology
of
Intergroup
Conflict
and
Cooperation
,
Houghton
Mifflin
Company
,
Boston,
1966,
p
.
24
–
61
;

14
educativ
ă
.
Acest
concept
s
-a
dezvoltat
pentru
a
servi
drept
un
mijloc
de
ap
ă
rare
fa
ță
de
cei
ce
profit
ă
de
actele
altruiste.
15
Î
n
cadrul
unui
grup,
membrii
trebuie
s
ă
se
conformeze
anumitor
norme.
Aceia
care
nu
se
aliniaz
ă
,
de
cele
mai
multe
ori
devin
ț
inta
agresiunilor.
Astfel
,
acei
tineri
sunt
nevoi
ț
i
s
ă
se
conformeze
unor
norme
impuse
sau
trebuie
s
ă
p
ă
r
ă
seasc
ă
grupul.
Convie
ț
uirea
î
n
cadrul
unui
grup
mic
se
face
doar
dac
ă
partenerii
au
comportamente
previzibile,
abaterile
fiind
î
nt
â
mpinate
cu
ostilitate.
Acest
tip
de
r
e
ac
ț
ie
se
manifest
ă
mai
mult
î
n
ș
coli,
grupurile
de
adolescen
ț
i-elevi
put
â
nd
s
ă
se
manifeste
foarte
crud.
15
De
asemenea
,
tindem
s
ă
r
â
dem
foarte
u
ș
or
de
comportamentul
care
uneori
d
ă
dovad
ă
de
oarecare
st
â
ng
ă
cie.
U
n
copil
va
r
â
de
,
î
n
atare
condi
ț
ii,
doar
c
â
nd
st
ă
p
â
ne
ș
te
el
î
nsu
ș
i
varianta
corect
ă
a
comportamentului
executat
î
n
mod
deviant.
2.3.
Cogni
ț
ii
ra
ț
ionale
ș
i
ira
ț
ionale
Din
perspectiv
ă
general
ă
,
termenii
ra
ț
ional
ș
i
ira
ț
ional
sunt
folosi
ț
i
pentru
a
descrie
tipul
de
cogni
ț
i
e
pe
care
o
posed
ă
un
anumit
individ
.
Credin
ț
ele
ra
ț
ionale
se
refer
ă
la
acele
credin
ț
e
logice
,
sus
ț
inute
cu
dovezi
empirice
sau
pragmatice.
Termenii
generali
folosi
ț
i
pentru
credin
ț
ele
ra
ț
ionale:
adaptivitatea,
s
ă
n
ă
tatea,
pozitivismul
ș
i
func
ț
ionarea.
Credin
ț
ele
ira
ț
ionale
fac
referire
la
acele
convingeri
ilogice
ș
i
care
nu
sunt
sus
ț
inute
cu
dovezi
empirice.
25
Printr-o
î
ntoarcere
î
n
timp,
î
n
urm
ă
cu
2
.
500
de
ani
,
pe
vremea
c
â
nd
Gautama
Buddah
îș
i
î
mp
ă
rt
ăș
ea
î
nv
ăță
turile
î
n
China,
India
ș
i
alte
ță
ri
din
Asia,
putem
observa
c
ă
acesta
era
un
adept
al
ideii
conform
c
ă
reia
oamenii
au
capacitatea
de
a-
ș
i
propune
diverse
ț
eluri
,
de
a-
ș
i
exprima
dorin
ț
ele
atunci
c
â
nd
au
de-a
face
cu
suferin
ț
a
sau
cu
diversitatea.
25
Filozofii
din
Grecia
Antic
ă
,
printre
care
amintim
pe
Aristotel,
Platon,
Epicur,
Socrate
ș
i
Zeno
din
Eleea
,
precum
ș
i
parte
din
filozofii
Rom
ei
antic
e,
ca
ș
i
Cicero,
Senec
a,
Marc
Aureliu
,
cu
to
ț
ii
au
sus
ț
inut
c
ă
aceste
credin
ț
e
(ra
ț
ionale
ș
i
ira
ț
ionale)
afecteaz
ă
problemele
emo
ț
ionale.
25
Acest
domeniu
al
cogni
ț
iilor
t
â
n
ă
rului
adolescent
a
st
â
rnit
un
mare
interes
ș
i
pentru
psihologii
secolului
al
XIX-lea,
mai
cu
seam
ă
pentru
Pierre
Janet
(1889)
ș
i
Robert
Thorndike
(1919)
.
25
David,
D.
,
Jay
L
.
S.
,
Ellis
A.
,
Rational
and
Irrational
Beliefs,
R
es
e
arch,
T
heo
r
y
a
nd
Clinical
Practice
,
Oxford
University
Press
,
New
York,
2010;

15
Cei
doi
au
subliniat
ide
e
a
conform
c
ă
reia
oamenii
nasc
credin
ț
e
ira
ț
ionale
la
î
nt
â
lnirea
cu
stimulii
din
mediu
,
ace
ș
tia
î
i
provoac
ă
s
ă
dezvolte
ș
i
s
ă
creeze
credin
ț
e
s
ă
n
ă
toase
ra
ț
ionale.
Sigmund
Freud,
î
ns
ă
nu
a
î
mp
ă
rt
ăș
it
aceia
ș
i
idee,
ț
in
â
nd
s
ă
-i
contrazic
ă
,
prin
chiar
promulg
area
postulatului
conform
c
ă
r
uia
credin
ț
ele
ira
ț
ionale
nu
pot
fi
contracarate
doar
din
anumite
motive,
ele
necesit
â
nd
o
baz
ă
mai
ad
â
nc
ă
,
pun
â
nd
credin
ț
ele
ira
ț
ionale
pe
seama
incon
ș
tientului.
Cu
alte
cuvinte,
Freud
sus
ț
ine
c
ă
experien
ț
ele
noastre
din
copil
ă
rie
sunt
at
â
t
de
puternic
ș
i
ad
â
nc
î
nr
ă
d
ă
cinate
î
n
incon
ș
tient
,
î
nc
â
t
ele
pot
forma
credin
ț
e
ira
ț
ionale
c
u
posibilitate
de
declan
ș
a
re
la
un
anumit
moment
al
vie
ț
ii
noastre
.
25
Toate
aceste
teorii
au
fost
schimbate
î
n
mod
radical,
î
n
anul
1950,
atunci
c
â
nd
Ellis
a
î
nceput
s
ă
practice
terapia
ra
ț
ional-emotiv
ă
ș
i
comportamental
ă
(REBT),
o
terapie
dezvoltat
ă
din
ramura
terapi
ilor
cognitiv-comportamental
e
.
Aceast
ă
tehnic
ă
p
une
a
accentul
pe
diferen
ț
ele
dintre
crearea
de
credin
ț
e
ra
ț
ionale
,
cu
scopul
de-a
produce
reac
ț
ii
emo
ț
ionale
s
ă
n
ă
toase
,
ș
i
crearea
de
credin
ț
e
ira
ț
ionale
care
generaz
ă
sentimente
disfunc
ț
ionale
(a
nxietate,
depresi
e,
furi
e
atunci
c
â
nd
oamenii
nu
ob
ț
in
ceea
ce
doresc
sau
au
nevoie
)
.
Cereri
care
duc
la
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale
Cereri
ș
i
nevoi
Anihilarea
cerin
ț
elor
ș
i
nevoilor
Rezultate
nes
ă
n
ă
toase
Cereri
ș
i
nevoi
secundare
Rezultate
nes
ă
n
ă
toase
Trebuie
s
ă
–
mi
execut
sarcinile
bine
,
s
ă
c
âș
tig
aprobarea
celorlal
ț
i
Performan
ță
sc
ă
zut
ă
,
c
âș
tigarea
dezaprob
ă
rii
Anxietate
sever
ă
,
depresie
,
furie
Î
n
orice
circum
–
stan
ță
,
nu
trebuie
s
ă
fiu
anxios,
depresiv
,
furios
Anxios
cu
privire
la
anxietate,
depresiv
cu
privire
la
depresie,
furios
cu
privire
la
furie
Vreau
s
ă
–
î
mi
execut
sarcinile
bine
,
s
ă
c
âș
tig
aprobarea
celorlal
ț
i
Performan
ță
sc
ă
zut
ă
,
c
âș
tigarea
dezaprob
ă
rii
Durere,
regeret,
frustrare
Î
n
orice
circum
–
stan
ță
,
nu
trebuie
fiu
trist
ș
i
frustrat
Anxios
cu
privire
la
durere
ș
i
frustrare

16
Dup
ă
opinia
lui
Ellis
ș
i
Dryden,
„
toate
aceste
credin
ț
e
ira
ț
ionale
includ
î
n
mod
con
ș
tient
sau
implicit
una
sau
mai
multe
trebuin
ț
e
absolutiste.
”
Astfel,
atunci
c
â
nd
oamenii
folosesc
personalizarea
,
spun
â
ndu-
ș
i
î
n
sinea
lor
„
s-a
uitat
la
mine
ș
i
s-a
î
ncruntat,
asta
î
nseamn
ă
c
ă
nu
m
ă
place
,
dec
i
n
u
sunt
bun
de
nimic
”
,
insinueaz
ă
de
fapt:
a
)
nu
trebuie
s
ă
se
î
ncrunte
c
â
nd
m
ă
prive
ș
te
;
b
)
î
ncruntarea
lui
denot
ă
faptul
c
ă
nu
m
ă
place,
el
trebuie
s
ă
m
ă
plac
ă
,
altfel
nu
sunt
bun
de
nimic;
c
)
oamenii
nu
trebuie
niciodat
ă
s
ă
se
î
ncrunte
la
mine
,
mereu
voi
fi
aprobat
de
cei
din
jurul
meu.
26
Î
n
concluzie
,
se
desprinde
id
e
ea
conform
c
ă
reia,
credin
ț
ele
ra
ț
ionale
se
refer
ă
la
acele
credin
ț
e
ce
sunt
logice,
care
au
suport
empiric
ș
i/sau
sunt
pragmatice.
Al
ț
i
termeni
folosi
ț
i
pentru
aceste
credin
ț
e
sunt
adaptivitate,
de
s
ă
n
ă
tate
ș
i
func
ț
iona
l
e.
Credin
ț
ele
ira
ț
ionale
fac
referire
la
acele
credin
ț
e
care
sunt
ilogice,
care
nu
au
suport
empiric
ș
i
sunt
nepragmatice
;
cu
alte
cuvinte,
aceste
a
sunt
maladaptativ
e
,
nes
ă
n
ă
to
a
s
e
ș
i
disfunc
ț
ional
e
.
2.4.
Agresivitatea
ș
i
tulbur
ă
rile
aferente
acesteia
la
adolescen
ț
i
Adolescen
ț
a
este
definit
ă
drept
etapa
î
n
care
adolescentul
se
descoper
ă
pe
sine,
atunci
c
â
nd
el
oscileaz
ă
de
la
o
opinie
la
alta,
anume
perioada
î
n
care
se
contureaz
ă
rolurile,
tr
ă
s
ă
turile
de
personalitate,
f
ă
c
â
nd
u-se
trecerea
din
spre
copil
ă
rie
spre
maturitate.
Adolescentul
resimte
o
mul
ț
ime
de
schimb
ă
ri
,
at
â
t
la
nivel
fizic
c
â
t
ș
i
pe
plan
social,
familial,
instinctual
ș
i
la
nivelul
percep
ț
iei
de
sine.
Exist
ă
o
leg
ă
tur
ă
important
ă
î
ntre
adolescen
ț
i
ș
i
imaginea
lor
de
sine.
Deoarece
î
n
aceast
ă
perioad
ă
se
contureaz
ă
structura
identit
ăț
ii
individu
ale
,
adolescentul
cu
imagine
a
de
sine
aflat
ă
î
n
dezechilibru
,
va
fi
mult
mai
vulnerabil
la
r
e
ac
ț
iile
celor
din
jurul
lui
,
referitor
la
propia
persoan
ă
.
Statutul
social
î
ntre
cei
de
aceea
ș
i
v
â
rst
ă
este
foarte
important
pentru
adolescen
ț
i,
acceptarea
ș
i
respingerea
av
â
nd
un
rol
semnificativ
î
n
construirea
propiei
imagini
de
sine
;
atunci
c
â
nd
nevoia
de
acceptare
este
frustrat
ă
,
aceasta
poate
da
na
ș
tere
agresivit
ăț
ii.
22
Pe
aceia
ș
i
tem
ă
,
P
akaslahti
ș
i
Keltikangas-Jarvinen
(1996)
au
realizat
un
studiu
popula
ț
ional,
î
n
urma
c
ă
ruia
au
demonstrat
c
ă
adolescen
ț
ii
agresivi
,
dar
neaccepta
ț
i
de
grup,
ș
i
cei
neagresivi
accepta
ț
i
de
grup
,
au
imagini
de
sine
concordante
cu
comportamentul
lor,
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
agresivitatea.
Adolescen
ț
ii
agresivi
accepta
ț
i
de
26
Ellis,
A.
,
Dryden,
W.
,
The
P
ractice
of
R
ational
E
motive
B
ehavior
T
herapy
,
Springer
Publishing
Co.
,
New
York,
1997;

17
c
ă
tre
grup
ș
i
cei
neagresivi
respin
ș
i
au
imagini
de
sine
î
n
contradic
ț
ie
cu
tipul
de
comportament
manifestat.
De
asemenea,
se
crede
c
ă
un
Eu
slab
ș
i
o
stim
ă
de
sine
sc
ă
zut
ă
,
contribuie
la
dezvoltarea
unui
comportament
agresiv
fa
ță
de
ceilal
ț
i
sau
fa
ță
de
propia
persoan
ă
.
Î
n
aceast
ă
etap
ă
a
vie
ț
ii
,
pentru
adolescen
ț
i
trebuie
acordat
ă
o
mai
mare
aten
ț
ie
auto-
agresivit
ăț
ii,
aceast
a
fiind
mai
des
î
nt
â
lnit
ă
aici
,
dec
â
t
la
alte
perioade
de
v
â
rst
ă
.
Auto-agresivitatea
poate
fi
caracterizat
ă
prin
mutilarea
propiului
corp,
sinucidere
dar
ș
i
prin
orice
form
ă
de
activitate
care
nu
este
realizat
ă
pentru
binele
propiei
persoane.
Numeroase
cercet
ă
ri
au
demonstrat
c
ă
adolescen
ț
ii
care
au
prezentat
un
nivel
ridicat
al
agresivit
ăț
ii
pe
toat
ă
durata
adolescen
ț
ei
au
prezentat
diverse
forme
ale
agresivit
ăț
ii
ș
i
î
n
copil
ă
ria
mic
ă
.
22
Mai
mult,
P.
Ilu
ț
a
constatat
c
ă
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor
,
exist
ă
o
corela
ț
ie
î
ntre
nivelul
ridicat
al
testosteronului
,
sau
altor
hormoni
androgeni
,
ș
i
agresivitate.
Cercet
ă
rile
au
demonstrat
c
ă
nivelul
hormonal
poate
cre
ș
te
uneori
î
n
urma
unor
activit
ăț
i
agresive.
27
A
ș
adar,
aceste
schimb
ă
ri
fizice,
psihologice
ș
i
sociale
ale
unui
adolescent
,
au
o
influen
ță
direct
ă
asupra
nivelului
ș
i
intensit
ăț
ii
agresivit
ăț
ii
polimorfe
.
2.4.1.
Forme
ale
agresivit
ăț
ii
la
adolescen
ț
i
Literatura
de
specialitate
pune
accentul
pe
studierea
unei
anumite
forme
de
agresivitate
a
adolescen
ț
ilor,
cunoscut
ă
sub
denumirea
de
“
punere
î
n
act
”
.
28
Aceast
ă
“
Punere
î
n
act
”
se
define
ș
te
prin
acele
activit
ăț
i
ș
i
ac
ț
iuni
violente
,
chiar
agresive
ale
adolescen
ț
ilor.
Ac
ț
iunile
au
un
caracter
impulsiv,
de
izolare
,
care
de
cele
mai
multe
ori
iau
forma
ac
ț
iunilor
hetero
–
sau
autoagresive.
Vandalismul
este
o
form
ă
de
agresivitate
prezent
ă
la
adolescen
ț
i
,
fiind
caracterizat
ă
printr-o
desc
ă
rcare
a
agresivit
ăț
ii
sau
o
r
ă
zbunare
asupra
unor
bunuri
materiale.
22
Sociologul
S
.
Cohen
a
descris
mai
multe
tipuri
ale
vandalismului
,
dup
ă
cum
urmeaz
ă
:
27
Ilu
ț
,
P.
,
Valori,
atitudini
ș
i
comportamente
sociale.
Teme
actuale
de
psihosociologie
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2004;
28
Stemate,
R.E.
,
Cum
gestion
ă
m
agresivitatea
adolescen
ț
ilor?
Interven
ț
ie
experien
ț
ial
ă
u
nificatoare
,
Editura
Sper
,
Bucure
ș
ti,
2010,
p.72;

18

vandalismul
achizitiv
,
aceast
ă
form
ă
se
refer
ă
la
faptul
c
ă
distrugerea
bunurilor
are
ca
efect
c
âș
tigarea
unor
avantaje
materiale
;

vandalismul
tactic
,
presupune
procesul
de
distrug
ere
a
bunurilor
cu
scopul,
de
exemplu
spargerea
unei
ferestre
,
ca
cel
care
a
produs
evenimentul
s
ă
aib
ă
unde
î
nnopt
a,
arestat
fiind;

vandalismul
vindicativ
,
sau
cunoscut
drept
dorin
ț
a
de
r
ă
zbunare,
compensarea
unei
frustr
ă
ri
sau
î
mplinirea
unei
dorin
ț
e
;

vandalismul
de
tip
joc
,
î
n
care
daunele
se
produc
î
n
urma
unui
joc
ș
i
are
ca
motiva
ț
ie
tipic
ă
curiozitatea,
distrac
ț
ia
sau
competi
ț
ia
;

vandalismul
mali
ț
ios
,
daunele
rezult
â
nd
î
n
urma
unei
reac
ț
i
violente.
29
De
asemenea,
f
urtul
poate
fi
considerat
o
form
ă
de
agresivitate
la
adolescen
ț
i.
Se
presupune
c
ă
adolescen
ț
ii
au
î
nv
ăț
at
,
din
prisma
valorilor
morale,
c
ă
a
fura
este
gre
ș
it
.
Î
n
schimb,
unii
tineri
continu
ă
totu
ș
i
s
ă
fur
e
,
motivele
pentru
care
o
fac
fiind
multiple.
Spre
exemplu,
unii
indivizi
p
ot
fura
din
cauza
mediului
social
din
care
provin
(un
mediu
s
ă
rac
,
prost
educat
),
sau
din
cauza
faptului
c
ă
se
simt
nedrept
ăț
i
ț
i
fa
ță
de
fra
ț
ii
lor
,
î
n
privin
ț
a
aten
ț
iei.
Alteori,
pot
fura
pentru
a
se
afirma
sau
a
fi
accepta
ț
i
î
ntr-un
grup,
sau
chiar
din
fric
a
de
dependen
ță
–
fur
ă
deoarece
nu
doresc
s
ă
mai
depind
ă
de
nimeni.
Automutilarea
este
c
lasificat
ă
ca
o
form
ă
d
e
agresivitate
a
adolescen
ț
ilor,
ea
reprezent
â
nd
actul
de
distrugere
deliberat
ă
a
unor
p
ă
r
ț
i
din
corpul
uman.
Exist
ă
di
verse
moduri
prin
care
o
persoan
ă
îș
i
poate
face
r
ă
u
,
astfel
put
â
ndu-se
enumera
:
t
ă
ierea,
zg
â
rierea,
arderea,
smulgerea
p
ă
rului
sau
a
pielii,
lovirea
capului.
30
Tinerii
a
dolescen
ț
i
ajung
s
ă
se
automutileze
din
motive
distincte
,
put
â
nd-o
face
doar
pentru
a
fi
accepta
ț
i
î
ntr-un
grup
sau
din
curiozitate,
pentru
a
respinge
valorile
p
ă
rin
ț
iilor
,
unii
î
ns
ă
se
pot
autov
ă
t
ă
ma
din
dorin
ț
a
de
–
a
li
se
acorda
aten
ț
ie,
de
furie
sau
disperare
(automutilarea
este
privit
ă
ca
un
mod
de
eliberare
a
presiunii
interioare
,
î
n
special
prin
t
ă
iere
sau
zg
â
riere)
.
Totodat
ă
,
exist
ă
o
categorie
de
adolescen
ț
i
care
se
pot
r
ă
ni
ș
i
pentru
c
ă
au
g
â
nduri
sinuciga
ș
e.
De
asemenea,
l
a
adolescen
ț
i
se
mai
pot
î
nt
â
lni
forme
ale
agresivit
ăț
ii
directe,
deschise
ș
i
active
,
la
fel
de
bine
put
â
ndu-se
vorbi
despre
adolescen
ț
i
care
manifest
ă
29
Cohen,
B.
,
Murphy,
G.L.
,
Models
of
Concepts
,
Cognitive
Science,
1984,
Vol.
8:
27-58
;
30
Carr,
A.
,
The
Handbook
of
Child
and
Adolescent
Clinical
Psychology:
A
Contextual
Approach
,
Routledge
Publishing,
London,
1999;

19
agresivitatea
sub
forma
sa
î
nchis
ă
.
Ace
ș
tia
pot
fi
tinerii
care
sunt
agresa
ț
i,
astfel
resim
ț
ind
un
mare
nivel
de
tensiune
agresiv
ă
,
confrunta
ț
i
fiind
cu
situa
ț
ii
care
sunt
frustrante.
Î
n
literatura
de
specialitate,
s
-a
identificat
un
nivel
ridicat
al
agresivit
ăț
ii
la
adolescen
ț
ii
care
au
fost
abuza
ț
i
de
c
ă
tre
adul
ț
i
,
sau
de
al
ț
ii
de
v
â
rsta
lor
,
deoarece
ace
ș
tia
nu
pot
s
ă
riposteze
atunci
c
â
nd
sunt
abuza
ț
i
.
Asta
datorit
ă
faptului
c
ă
de
ț
in
o
putere
fizic
ă
sau
pshic
ă
mult
mai
mic
ă
dec
â
t
a
agresorului
,
tinerii
agresa
ț
i
fiind
de
numi
ț
i
victime
,
vor
transfera
aceast
ă
frustrare
asupra
persoanelor
apropiate
din
jurul
lor
.
La
fel
de
bine,
î
ns
ă
,
ace
ș
tia
î
si
vor
reprima
frustrarea
ș
i
agresivitatea
p
â
n
ă
ce
acestea
se
vor
reorienta
spre
prop
r
ia
persoan
ă
,
afect
â
ndu-le
imaginea
de
sine,
imaginea
asupra
viitorului
sau
chiar
s
ă
n
ă
tatea.
30
O
alt
ă
form
ă
de
agresivit
ate
la
adolescen
ț
i
poate
fi
agresivitatea
verbal
ă
;
astfel,
c
ritica
ș
i
jignirea
sunt
cele
mai
des
utilizate
forme
verbale
care
exprim
ă
intoleran
ț
a
ș
i
dezacordul.
Agresivitatea
rela
ț
ional
ă
este
o
alt
ă
form
ă
a
agresivit
ăț
ii
adolescentine,
î
n
aceast
ă
perioad
ă
,
adolescen
ț
ii
sunt
foarte
vulnerabili
iar
apartenen
ț
a
la
un
grup,
acceptarea
ș
i
aprobarea
primit
ă
din
partea
altor
persoane
este
foart
ă
important
ă
pentru
ei
,
mai
ales
p
entru
construirea
identit
ăț
ii
ș
i
a
personalit
ăț
ii
lor.
Adolescen
ț
ii
se
folosesc
de
reac
ț
ile
celor
din
jurul
lor
cu
privire
la
propia
persoan
ă
pentru
a-
ș
i
contura
imaginea
de
sine
ș
i
folosesc
respingerea
social
ă
pentru
a
provoca
daune
emo
ț
ionale.
31
Astfel,
o
serie
de
autori
au
concluzionat
c
ă
,
atunci
c
â
nd
sunt
mici
,
copii
folosesc
mai
mult
agresivitatea
fizic
ă
.
Pe
m
ă
sur
ă
ce
cr
esc
ș
i
ajung
la
pubertate
ș
i
chiar
adolescen
ță
,
agresivitatea
fizic
ă
se
diminueaz
ă
ș
i
cre
ș
te
agresivitatea
verbal
ă
ș
i
social
ă
.
31
Literatura
de
specialitate
din
Statele
Unite
descrie
o
form
ă
de
agresivitate
ce
a
c
ă
p
ă
tat
o
foarte
mare
amploare
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
iilor
,
cel
pu
ț
in
î
n
ultimii
ani,
î
n
special
la
ș
coal
ă
–
“
bullying
”
.
Adolescen
ț
ii
cu
acest
ă
form
ă
de
agresivitate
îș
i
folosesc
î
n
mod
constant
agresivitatea
fizic
ă
ș
i
verbal
ă
pentru
a-
ș
i
impune
puterea
ș
i
voin
ț
a
î
n
fa
ț
a
celor
mai
slabi
lor.
31
Stemate,
R.E.
,
Cum
gestion
ă
m
agresivitatea
adolescen
ț
ilor?
Interven
ț
ie
experien
ț
ial
ă
u
nificatoare
,
Editura
Sper
,
Bucure
ș
ti,
2010;

20
Conform
lui
Lerner
ș
i
Steinberg
(2004)
,
termenul
de
“
bullying
”
poate
fi
definit
drept
„
un
atac
sau
o
amenin
ț
are
fizic
ă
,
psihic
ă
sau
psihologic
ă
din
dorin
ț
a
de
–
a
provoca
fric
ă
,
sup
ă
rare
sau
prejudiciu
victimei.
Adolescentul
mai
puternic
î
l
persecuteaz
ă
pe
cel
mai
slab
,
pe
o
perioad
ă
lung
ă
de
timp.
”
Adolescentul
cu
un
astfel
de
comportament
vicios
este
,
de
cele
mai
multe
ori
,
respins
de
anturajul
s
ă
u,
acest
fapt
nu
pare
s
ă
-l
afecteze
,
d
eoarece
el
dore
ș
te
acceptare
ș
i
aprobare
doar
de
la
cei
mai
puternici.
Statutul
lui
social
este
acela
al
unei
persoane
dure,
periculoase
care
ob
ț
ine
lucrurile
prin
amenin
ț
are
sau
agresarea
celor
din
jur.
De
cele
mai
multe
ori
,
acest
tip
de
comportament
este
realizat
doar
din
amuzament
;
c
ei
mai
mul
ț
i
dintre
ei
prezint
ă
criterii
de
diagnostic
a
unei
tulbur
ă
ri
comportamentale.
31
2.4.2.
Tulburarea
de
conduit
ă
ș
i
comportamentul
opozant
Tulbur
ă
rile
de
comportament
sunt
un
model
persistent
de
probleme
comportamentale
ce
î
ncalc
ă
regulile
sociale
ș
i
drepturile
altora.
Conduita
este
un
termen
introdus
î
n
literatura
psihologic
ă
de
c
ă
tre
Janet
,
cu
semnifica
ț
ia
activit
ăț
ii
sau
ac
ț
iun
ii
sub
toate
formele
sale.
Comportamentul
este
delimitat
la
sfera
reac
ț
iilor
obiective
ș
i
observabile
,
pe
c
â
nd
conduita
cuprinde
ș
i
fenomene
interne
subiective
.
18
Conform
cercet
ă
rilor
lui
Malioux
(1971),
exist
ă
dou
ă
tipuri
de
adolescen
ț
i:
tinerii
care
s
ă
v
â
r
ș
esc
infrac
ț
iunea
,
dar
au
oroare
de
fapta
comis
ă
(nevroz
ă
)
;
ceilal
ț
i
sunt
acei
adolescen
ț
i
care
s
ă
v
â
r
ș
esc
faptele
f
ă
r
ă
nicio
urm
ă
de
remu
ș
care
(psihoz
ă
).
Cele
mai
numeroase
cazuri
se
î
nt
â
lnesc
î
n
jurul
v
â
rstei
15-16
ani,
av
â
nd
o
prevalen
ță
mai
ridicat
ă
la
b
ă
ie
ț
i
dec
â
t
la
fete
.
De
asemenea
,
mediul
care
gener
eaz
ă
astfel
de
comportament
e
este
î
n
general
unul
s
ă
rac,
din
famili
i
instabil
e
sau
cu
grave
caren
ț
e
educative.
32
Pe
l
â
ng
ă
un
climat
familial
instabil,
un
factor
ce
predispune
la
agresivitate
poate
fi
reprezentat
de
e
ș
ecul
ș
colar.
Copii
cu
insuccese
ș
colare
vin
î
n
coliziune
cu
p
ă
rin
ț
ii
ș
i
profesorii,
care
î
n
mod
osti
l
le
genereaz
ă
acestora
sentimentul
de
frustrare
ș
i
reac
ț
ii
negativ-agresive.
Ace
ș
tia
din
urm
ă
vor
c
ă
uta
alinare
î
n
cei
afla
ț
i
î
ntr-o
situa
ț
ie
similar
ă
cu
ei,
pentru
care
agresivitatea
este
de
multe
ori
valoare
principal
ă
.
32
Munteanu,
A.,
Psihologia
copilului
ș
i
adolescentului
–
edi
ț
ia
revizuit
ă
ș
i
ad
ă
ugit
ă
,
Editura
Augusta,
Timi
ș
oara,
2009;

21
Î
n
general
,
copii
cu
comportamente
deviante
care
cauzeaz
ă
agresivitate
au
un
nivel
sc
ă
zut
al
inteligen
ț
ei,
mai
ales
inteligen
ț
a
verbal
ă
.
Nivelul
sc
ă
zut
al
acesteia
poate
duce
la
dificult
ăț
i
î
n
generaliz
ă
rile
legate
de
comportamente
considerate
a
fi
acceptabile
,
dar
ș
i
cele
inacceptabile
,
ș
i
la
î
n
ț
elegerea
emo
ț
iilor
celorlal
ț
i.
Acest
lucru
poate
explica
apari
ț
ia
tulbur
ă
rilor
de
conduit
ă
.
27
Conform
lui
Erikson,
indiferent
de
modul
prin
care
se
manifest
ă
aceste
comportamente
deviante,
ele
evoc
ă
un
lamentabil
e
ș
ec
î
n
rezolvarea
crize
lor
de
identitate
pe
care
indivizii
le
traverseaz
ă
la
aceast
ă
v
â
rst
ă
.
11
Pentru
a
fi
î
ncadrat
î
n
sfera
problemelor
de
conduit
ă
,
adolescentul
trebuie
s
ă
manifeste
î
n
ultimele
12
luni
cel
pu
ț
in
trei
din
urm
ă
toarele
criterii:
a
fost
preponderent
r
ă
ut
ă
cios,
are
tendin
ț
a
de-a
distruge
lucrurile
altora,
nu
se
simte
vinovat
dup
ă
ce
a
avut
un
comportament
neadecvat,
î
ncalc
ă
u
ș
or
regulile,
are
ant
u
raj
prost,
minte,
î
n
ș
eal
ă
,
atac
ă
alte
persoane,
fur
ă
din
diverse
locuri,
î
njur
ă
,
amenin
ță
ș
i
absenteaz
ă
de
la
ș
coal
ă
.
Apari
ț
ia
simptome
lor
problemelor
de
conduit
ă
pot
fi
influen
ț
ate
de
c
ă
tre
familie
astfel:
copilul
este
influen
ț
at
de
factori
cauzali
sau
de
factorii
de
risc
din
familie
,
cum
ar
fi
despresia
unui
p
ă
rinte,
metodele
disciplinare
folosite,
abuzul
de
alcool
ș
i
criminalitatea.
Mai
mult,
s
ă
r
ă
cia
ș
i
locul
unde
tr
ă
ie
ș
te
pot
influen
ț
a
apari
ț
ia
comportamentelor
antisociale
,
chiar
dac
ă
nu
î
ntotdeauna
sunt
f
actor
i
cauzal
i
a
i
tulbur
ă
rii
de
conduit
ă
.
30
R.
R
ăș
canu
este
cel
care
a
realizat
un
studiu
psiho
–
medical,
pe
un
lot
d
e
14
4
subiec
ț
i
care
prezentau
tulbur
ă
ri
de
conduit
ă
.
Astfel,
la
apari
ț
ia
acestor
manifest
ă
ri
concura
u
f
actori
genetici
,
precum
ș
i
cei
c
ar
e
apar
ț
in
unui
mediu
patoplastic.
Pentru
acest
studiu
,
s-a
v
ehicul
at
conceptul
de
“
dispersie
psihic
ă”
,
care
semnifi
ca
“
un
viraj
de
intensitate
ș
i
profunzime
psihotic
ă”
ce
are
loc
la
indivizii
cu
probleme
comportamentale
,
al
ă
turi
de
care
se
acumuleaz
ă
inadaptarea
ș
i
dezadaptarea.
Mai
exact,
afectarea
g
â
ndirii
se
face
prin
dispersia
psihic
ă
structural
ă
de
la
nivelul
aten
ț
iei
ș
i
memoriei
;
co
mportamentul
opozant
este
asociat
cu
tulburarea
de
conduit
ă
,
prin
unele
elemente
comune.
Pentru
ca
un
adolescent
s
ă
fie
î
ncadrat
î
n
sfera
problemelor
de
comportament
opozant,
trebuie
s
ă
manifeste
cel
pu
ț
in
trei
din
tre
urm
ă
toarele
comportamente:
o
fire
care
se
ceart
ă
des,
sfid
ă
tor,
indisciplinat
la
ș
coal
ă
,
î
nc
ă
p
ățâ
nat
ș
i
cu
frecvente
accese
de
furie.
33
33
R
ăș
canu,
R.,
Psihologia
comportamentului
deviant
,
Editura
Universit
ăț
ii,
Bucure
ș
ti,
1994;

22
2.4.3.
Agresivitatea
manifestat
ă
de
adolescen
ț
i
î
n
diferite
medii
Comportamentele
deviante
ș
i
agresivitatea
ridicat
ă
a
adolescentului
sunt
influen
ț
ate
,
inclusiv
de
c
ă
tre
mediul
s
ă
u
de
manifestare,
f
ă
c
â
nd
referire
la
rela
ț
iile
din
mediul
familial,
ș
colar
ș
i
rela
ț
iile
din
anturajul
adolescentului.
Î
n
mediul
familial,
se
î
nt
â
mpl
ă
rar
ca
agresivitatea
fizic
ă
s
ă
fie
prima
care
se
manifest
ă
.
34
Adolescentul
manifest
ă
ini
ț
ial
agresivitatea
verbal
ă
de
tipul
insultelor,
amenin
ță
rilor
;
d
ac
ă
p
ă
rin
ț
ii
nu
intervin
la
timp
,
ș
i
se
supun
acestui
comportament,
imediat
adolescentul
va
deveni
un
mic
tiran
,
cu
tendin
ț
a
de-a
î
ncepe
s
ă
-i
controleze.
Acest
tip
de
manifestare
agresiv
ă
moral
ă
ș
i
verbal
ă
poate
fi
ulterior
urmat
ă
de
agresiuni
asupra
bunurilor,
al
mobilierului
ș
i
asupra
acelor
obiecte
,
care
dup
ă
p
ă
rerea
adolescentului
,
au
o
valoare
sentimental
ă
pentru
membrii
familiei.
34
Î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
,
climatul
familial
este
un
factor
foarte
important
,
mai
ales
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
agresivitatea.
Familia
adolescentului
î
n
care
consumul
de
alcool
este
frecvent
,
urmat
de
acte
de
agresiune
,
va
spori
manifestarea
agresivit
ăț
ii
adolescentului
î
n
familie.
De
asemenea
,
statutul
socio-economic
sc
ă
zut
ș
i
antecedentele
medicale
de
tipul
bolilor
cronice
sau
psihice
ale
p
ă
rin
ț
iilor
,
pot
genera
agresivitatea
î
n
familie
a
adolescentului.
22
Mama
este
î
n
general
o
persoan
ă
liberal
ă
,
care
nu
prea
impune
limite
copilului
;
n
u
are
exigen
ț
e
cu
privire
la
diverse
sarcini
ale
copilului.
Î
n
schimb,
ta
t
ă
l
este
mai
indiferent,
de
asemenea
nu
are
nicio
exigen
ță
,
chiar
î
ng
ă
duitor,
uneori
dev
enind
chiar
complicele
copilului
î
n
a
descalifica
munca
mamei
.
Î
n
alte
cazuri
,
tat
ă
l
este
prea
strict,
amenin
țâ
nd
cu
b
ă
tatia
la
cea
mai
mic
ă
opozi
ț
ie
ș
i
refuz
â
nd
categoric
cererile
copilului
;
mama
î
n
unele
cazuri
este
hiperprotectoare,
gata
s
ă
scuze
orice
gre
ș
e
al
ă
a
copilului,
pentru
a
ob
ț
ine
din
partea
acestuia
afec
ț
iune.
Î
n
mediul
ș
colar
,
adolescen
ț
ii
sunt
pu
ș
i
î
n
diverse
situa
ț
ii,
trebu
ind
s
ă
fie
responsabili
de
comportamentul
lor
,
s
ă
fac
ă
fa
ță
mediului
social
singuri,
f
ă
r
ă
sprijinul
p
ă
rin
ț
iilor.
Adolescen
ț
ii
trebuie
s
ă
se
adapteze
la
stilurile
personale
ale
profesorilor
ș
i
ale
celorlal
ț
i
adolescen
ț
i
cu
care
intr
ă
î
n
contact.
Din
aceast
ă
cauz
ă
,
agresivitatea
ș
colar
ă
este
34
Fraser,
M.W.,
Agressive
Behavior
in
Childhood
and
Early
Adolescence:
An
Ecological-Developmental
Perspective
on
Youth
Violence
,
Social
Work,
1996,
Vol.41,
No.4;

23
un
fenomen
extrem
de
complex,
deoarece
are
loc
at
â
t
agresivitatea
dintre
adolescen
ț
i
,
dar
ș
i
dintre
ace
ș
tia
ș
i
profesori.
22
Formele
agresivit
ăț
ii
ș
i
frustr
ă
rii
manifestate
la
adolescen
ț
i
,
î
n
rela
ț
ia
acestora
cu
profesorii
sunt:
diferen
ț
a
dintre
concep
ț
ia
profesorilor
ș
i
cea
a
elevilor
,
cu
privire
la
rela
ț
ia
didactic
ă
;
modul
dictatorial
de
predare
al
profesorului
,
care
folose
ș
te
forme
de
agresivitate
î
n
rela
ț
ia
cu
elevul
;
evaluarea
neobiectiv
ă
,
intimidarea,
jignirea,
lovirea,
excluderea
de
la
ore
.
Evaluarea
este
foarte
important
ă
pentru
adolescent,
deoarece
reprezint
ă
un
factor
important
î
n
procesul
de
formare
a
imaginii
de
sine.
Tinerii
pot
fi
foarte
sensibili
la
orice
form
ă
de
feedback
din
partea
profesorului,
nu
doar
privitor
la
competen
ț
ele
ș
colar
e
,
dar
ș
i
al
caracteristicilor
de
personalitate
sau
alte
componente
ale
imaginii
de
sine.
22
Agresivitatea
elevilor
fa
ță
de
profesori
se
manifest
ă
prin
acte
de
indisciplin
ă
,
o
stare
de
indiferen
ță
,
plictiseal
ă
,
prin
neparticiparea
la
ore,
uneori
chiar
forme
de
agresiune
fizic
ă
ș
i
verbal
ă
,
tr
â
ntirea
c
ă
r
ț
ilor
;
fa
ță
de
institu
ț
ia
ș
colar
ă
,
prin
acte
de
vandalism
,
prin
distrugeri
de
obiecte,
materiale
apar
ț
in
â
nd
ș
colii
,
ca
form
ă
de
protest
sau
drept
r
ă
zbunare
fa
ță
de
institu
ț
ie.
C
ele
mai
multe
acte
agresive
,
î
n
mediul
ș
colar
,
se
produc
î
ntre
adolescen
ț
ii
de
v
â
rste
apropiate
sau
chiar
cu
ace
i
a
ș
i
v
â
rst
ă
.
Din
cauz
a
faptului
c
ă
trebuie
s
ă
petreac
ă
o
anumit
ă
perioad
ă
de
timp
î
mpreun
ă
,
av
â
nd
experien
ț
e,
interese,
tr
ă
s
ă
turi
de
personalitate
diferite
,
la
un
anumit
moment
acest
lucru
este
generator
de
conflicte
.
Î
n
anturajul
adolescentului,
agresivitate
a
se
manifest
ă
,
de
obicei
,
la
nivelul
membrilor
grupului.
Adolescen
ț
ii
simt
o
nevoie
puternic
ă
de
acceptare
,
astfel
c
ă
rela
ț
iile
pe
care
ace
ș
tia
le
stabilesc
cu
cei
din
grup
joac
ă
un
rol
important
î
n
formare
identit
ăț
ii.
Unele
forme
de
agresivitate
se
r
ealizeaz
ă
din
nevoia
adolescen
tului
de
–
a
se
confo
r
ma
la
normele
grupului
,
cu
scopul
final
de-a
fi
accepta
ț
i.
22

24
2.4.4.
Ra
ț
ionamentul
moral
al
adolescen
ț
iilor
Î
n
compara
ț
ie
cu
perioada
de
dezvoltare
din
mica
copil
ă
rie,
adolescen
ț
ii
sunt
mai
capabili
s
ă
rezolve
probleme
sociale,
s
ă
fac
ă
fa
ță
rela
ț
iilor
interpersonale
,
chiar
s
ă
se
considere
fiin
ț
e
sociale,
toate
acestea
stimul
â
nd
dezvoltarea
moral
ă
a
acestora.
Dezvoltarea
moral
ă
a
fost
descris
ă
de
c
ă
tre
Kohlberg
,
acesta
baz
â
ndu-se
pe
procesele
g
â
ndirii
ra
ț
ionale
,
a
realizat
trei
niveluri
ale
ra
ț
ion
ă
rii
morale.
Primul
nivel
a
presupus
moralitatea
preconven
ț
ional
ă
,
specific
ă
v
â
rstelor
î
ntre
4
ș
i
10
ani,
unde
controlul
este
extern,
iar
regulile
sunt
respectate
pentru
a
evita
pedepsele
ș
i
pentru
a
ob
ț
ine
recompense.
35
Nivelul
urm
ă
tor,
din
cadrul
t
eori
ei
ra
ț
ionamentului
moral
al
lui
Kohlberg,
este
reprezentat
de
moralitatea
conven
ț
ional
ă
(
a
conform
ă
rii
cu
rolul
conven
ț
ional)
;
î
n
acest
nivel
sunt
internalizate
standardele
personale
cu
autoritatea.
Aceast
ă
etap
ă
e
ste
specific
ă
copiilor
î
ntre
10
ș
i
13
ani
sau
mai
mult,
exis
â
nd
unele
persoane
care
nu
dep
ăș
esc
niciodat
ă
acest
stadiu.
Este
c
aracteriz
at
prin
men
ț
inerea
ordinii
sociale
ș
i
prin
preocuparea
pentru
î
ndeplinirea
datoriei
.
35
Moralitatea
postconven
ț
ional
ă
este
ultimul
nivel
al
ra
ț
ion
ă
rii
morale
ș
i
se
caracterizeaz
ă
prin
principii
morale
internaliste.
Oamenii
ajun
ș
i
la
acest
nivel
emit
judec
ăț
i
proprii,
pe
baza
principiilor
de
drept,
prin
corectitudinie
ș
i
dreptate,
g
â
ndesc
î
n
termeni
ra
ț
ionali,
procedeaz
ă
a
ș
a
cu
m
consider
ă
ei
c
ă
este
corect.
Acest
nivel
corespunde
î
nceputului
adolescen
ț
ei
ș
i
ajunge
p
â
n
ă
la
v
â
rsta
adult
ă
.
35
Adolescen
ț
ii
sufer
ă
un
dezechilibru
la
trecerea
de
la
un
nivel
moral
la
altul.
36
U
nele
cercet
ă
ri
din
domeniu
au
ar
ă
tat
c
ă
adolescen
ț
ii
au
orient
ă
ri
contradictorii
fa
ță
de
moralitate
;
u
nii
dintre
cercet
ă
tori
sunt
de
p
ă
rere
c
ă
tinerii
apreciaz
ă
c
ă
valorile
morale
sunt
arbitrare,
oamenii
ar
trebui
s
ă
fie
liberi
s
ă
cread
ă
ș
i
s
ă
fac
ă
ce
vor.
Al
ț
i
cercet
ă
tori
35
Papalia,
D.,
Olds
Wendkos,
S.,
Feldman,
R.D.,
Dezvoltarea
Uman
ă
.
Edi
ț
ia
a
XI-a,
Editura
Trei,
Bucure
ș
ti,
2010;
36
Eisenberg,
N.,
Cognitions
and
prosocial
responding
in
adolescents
î
n
R.M.
Lerner,
Steinberg
(ed.),
Handbook
of
Adolescent
Psychology
2
nd
Edition
,
Hoboken
Pub.,
New
Jersey,
2004;

25
consider
ă
c
ă
î
n
ț
elegerea
fundamentelor
morale
ale
societ
ăț
ii
au
loc
pentru
prima
dat
ă
î
n
adolescen
ță
.
37
Adolescen
ț
ii
cu
un
nivel
mai
avansat
de
ra
ț
ionare
moral
ă
tind
s
ă
aibe
un
comportament
mai
moral,
s
ă
fie
mai
adapta
ț
i
ș
i
s
ă
de
ț
in
ă
competen
ț
e
sociale
superioare
,
fa
ță
de
adolescen
ț
ii
antisociali
,
care
tind
s
ă
foloseasc
ă
mai
pu
ț
in
ra
ț
ionamentele
morale
apropiate
de
cele
mature.
36
Adolescen
ț
ii
sus
ț
inu
ț
i
de
ni
ș
te
p
ă
rin
ț
i
u
ș
or
autoritari,
vor
fi
stimula
ț
i
s
ă
–
ș
i
pun
ă
î
ntreb
ă
ri
ș
i
s
ă
–
ș
i
l
ă
rgeasc
ă
ra
ț
iona
mentul
moral,
astfel
vor
fi
capabili
s
ă
ra
ț
ioneze
la
niveluri
superioare.
35
Cercet
ă
ri
ini
ț
iale
au
sprijinit
teoria
lui
Kohlberg
,
printr-o
analiz
ă
î
n
care
se
studia
modul
prin
care
copii
ș
i
adul
ț
i
îș
i
î
ntemeiaz
ă
judec
ăț
iile
morale
.
Astfel,
s-a
stabilit
c
ă
ei
îș
i
dezvolt
ă
ra
ț
iunea
moral
ă
dup
ă
nivelurile
stabilite
de
Kohlberg.
Un
studiu
asupra
judec
ăț
iilor
copiilor
cu
privire
la
legi
ș
i
î
nc
ă
lcarea
acestora
sugereaz
ă
c
ă
unii
dintre
ace
ș
tia
pot
s
ă
ra
ț
ioneze
flexibil
,
cu
privire
la
aceste
lucruri
,
î
nc
ă
de
la
v
â
rsta
de
6
ani.
36
Unul
din
tre
motivele
pentru
care
v
â
rstele
corespunz
ă
toare
nivelurilor
descrise
de
Kohlberg
sunt
at
â
t
de
variabile
este
faptul
c
ă
oamenii
care
au
atins
un
nivel
î
nalt
al
dezvolt
ă
rii
cognitive
nu
ajung
î
ntotdeauna
la
un
nivel
similar,
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
dezvoltarea
moral
ă
.
Este
acreditat
ă
,
astfel,
ideea
c
ă
activitatea
moral
ă
este
motivat
ă
nu
doar
de
considera
ț
ii
abstracte
,
despre
dreptate
,
ci
ș
i
de
emo
ț
ii
precum
empatia,
vinov
ăț
ia,
suferin
ț
a
ș
i
internalizarea
normelor
sociale.
36
Aspectele
teoretice
ale
agresivit
ăț
ii
ș
i
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(structurate
î
n
jurul
ariilor
de
con
ț
inut
,
anume
confort
ș
i
aprobare)
la
adolescen
ț
i
au
fost
abordate
ș
i
analizate
din
mai
multe
puncte
de
vedere
,
aspecte
similare
fiind
surprinse
î
ntr-o
vast
ă
literatur
ă
de
specialitate.
Acest
studiu
îș
i
propune
s
ă
evalueze
aplicabilitatea
acestei
zone
a
aspectelor
agresivit
ăț
ii
ș
i
i
ra
ț
ionalit
ăț
ii
la
adolescen
ț
i
,
prezent
â
nd
rezultatele
ob
ț
inute
î
n
partea
practic
ă
a
prezentei
lucr
ă
ri.
37
Adams
,
G.R.,
B
erzonsky
D.M.
,
Psihologia
Adolescen
ț
ei
.
Manualul
Blackwell
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2009;

26
III.
OBIECTIVELE
Ș
I
IPOTEZELE
CERCET
Ă
RII
►
OBIECTIVUL
GENERAL
Obiectivul
general
al
acestei
lucr
ă
ri
este
identificarea
factorilor
favorizan
ț
i
pentru
problemele
de
conduit
ă
ș
i
inadaptarea
social
ă
a
adolescen
ț
ilor.
►
OBIECTIVELE
SPECIFICE
Pentru
a
putea
ajunge
la
î
ndeplinirea
obiectivului
general,
dorim
s
ă
eviden
ț
iem
urm
ă
toarele
obiective
specifice:
1.
Modul
î
n
care
toleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(confort
si
aprobare)
influen
ț
eaz
ă
comportamentul
agresiv
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor
;
2.
Studierea
rela
ț
iei
dintre
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
comportamentul
opozant
al
adolescentului
;
3.
Modul
î
n
care
intoleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
respectarea
regulilor
influen
ț
eaz
ă
un
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
,
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor
;
4.
Modul
î
n
care
sunt
percepu
ț
i
adolescen
ț
ii
de
c
ă
tre
proprii
p
ă
rin
ț
i
ca
fiind
predispu
ș
i
la
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
;
5.
Existen
ț
a
unei
rela
ț
ii
î
ntre
nevoia
de
realizare,
problemele
de
conduit
ă
ș
i
ira
ț
ionalitate
(confort
ș
i
aprobare)
a
adolescen
ț
ilor.
De
ș
i
comportamentul
acestor
adolescen
ț
i
este
neacceptat
social
(sunt
r
ă
ut
ă
cio
ș
i,
mint,
î
n
ș
al
ă
,
î
ncalc
ă
regulile)
ei
se
valorizeaz
ă
prin
acest
comportament,
se
percep
pozitiv.

27
►
IPOTEZE
DE
LUCRU
Î
n
cadrul
acestei
cercet
ă
rii,
pentru
a
putea
atinge
obiectivele
specifice
men
ț
ionate
mai
sus,
ne
propunem
a
testa
urm
ă
toarele
ipoteze:
1.
Adolescen
ț
ii
care
au
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
reguli,
vor
avea
un
comportament
mai
agresiv
fa
ță
de
adolescen
ț
ii
cu
o
bun
ă
rezisten
ță
la
frustrare
;
2.
Un
nivel
crescut
al
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(confort
ș
i
aprobare)
la
adolescen
ț
i
determin
ă
accentuarea
comportamentului
agresiv
al
acestora
;
3.
Exist
ă
o
rela
ț
ionare
pozitiv
ă
î
ntre
nevoia
de
realizare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(confort
ș
i
aprobare)
ale
adolescentului
;
4.
Subiec
ț
ii
cu
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
respectarea
regulilor
dezvolt
ă
un
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
;
5.
Adolescen
ț
ii
care
prezint
ă
un
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
vor
fi
percepu
ț
i
de
c
ă
tre
p
ă
rin
ț
i
ca
atare
;
6.
Exist
ă
o
rela
ț
ie
pozitiv
ă
î
ntre
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
comportamentul
opozant
manifestat
de
adolescen
ț
i
perceput
de
p
ă
rin
ț
i
ca
atare
;
7.
Exist
ă
o
rela
ț
ie
pozitiv
ă
î
ntre
scorul
problemelor
de
conduit
ă
ale
adolescen
ț
ilor
ș
i
scorul
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(confort
ș
i
aprobare)
.
C
onduitele
adolescen
ț
ilor
sunt
investite
pozitiv,
ca
reu
ș
it
ă
de
c
ă
tre
ace
ș
tia.

28
IV.
METODOLOGIA
CERCET
Ă
RII
4.1.
Variabile
implicate
ș
i
tipul
de
design
Pentru
a
putea
eviden
ț
ia
mai
bine
variabilele
ș
i
designul
cercet
ă
rii
le
vom
prezenta
pe
r
â
nd
pentru
fiecare
ipotez
ă
î
n
parte.
Pentru
ipoteza
nr.
1:
VI
=
toleran
ță
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
a
1
–
sc
ă
zut
ă
a
2
–
ridicat
ă
VD
=
comportamentul
agresiv
al
adolescen
ț
ilor
(opera
ț
ionalizat
prin
scorul
la
YSR
8)
Designul
este
unul
cvasiexperimental
,
unifactorial
intersubiec
ț
i.
Pentru
ipoteza
nr.
2:
VI
=
nivelul
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(confort
ș
i
aprobare)
b1
–
nivel
sc
ă
zut
b2
–
nivel
crescut
VD
=
comportamentul
agresiv
al
adolescen
ț
ilor
(opera
ț
ionalizat
prin
scorul
la
YSR
8)
Designul
este
unul
cvasiexperimental,
unifactorial
intersubiec
ț
i.
Pentru
ipoteza
nr.
3:
VD
1
=
nevoia
de
realizare
VD
2
=
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
Designul
este
unul
corela
ț
ional.
Pentru
ipoteza
nr.
4:
VI
=
toleran
ță
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
c1
–
sc
ă
zut
ă
c2
–
ridicat
ă
VD
=
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
(opera
ț
ionalizat
prin
scorul
la
YSR
7)
Designul
este
cvasiexperimental,
unifactorial
intersubiec
ț
i.

29
Pentru
ipoteza
nr.
5:
VI
=
comportamentul
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
d1
–
manifestat
d2
–
nemanifestat
VD=
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor(opera
ț
ionalizat
prin
scorul
la
CBCL
7)
Designul
este
unul
cvasiexperimental,
unifactorial
intersubiec
ț
i.
Pentru
ipoteza
nr.
6:
VD
1
=
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
VD
2
=
comportamentul
opozant
perceput
de
p
ă
rinte
Designul
este
unul
corela
ț
ional.
Pentru
ipoteza
nr.
7:
VD
1
=
probleme
de
conduit
ă
ale
adolescen
ț
ilor
VD
2
=
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
Designul
este
unul
corela
ț
ional.
4.2.
Participan
ț
ii
la
studiu
Î
n
acest
studiu
au
fost
inclu
ș
i
un
num
ă
r
de
30
subiec
ț
i
,
av
â
nd
v
â
rste
cuprinse
î
ntre
16
ș
i
18
ani,
e
ș
antionul
av
â
nd
o
medie
de
v
â
rst
ă
de
m
=
16,83
ani
ș
i
o
abatere
standard
de
0,70.
Dintre
participan
ț
i,
15
subiec
ț
i
sunt
de
genul
feminin
,
ceea
ce
reprezint
ă
50%
iar
ceilal
ț
i
15
subiec
ț
i
sunt
de
gen
masculin,
tot
50%.
Subiec
ț
ii
au
fost
ale
ș
i
î
n
mod
aleatoriu,
singura
condi
ț
ie
a
fost
ca
v
â
rsta
maxim
ă
de
participare
s
ă
fie
18
ani.
Din
totalul
de
30
subiec
ț
i,
9
participan
ț
i
au
avut
v
â
rsta
de
16
ani
(30%),
15
subiec
ț
i
cu
v
â
rsta
de
17
ani
(50%)
ș
i
6
elevi
au
avut
v
â
rsta
de
18
ani,
ceea
ce
reprezint
ă
20%.
Î
n
F
igur
a
4.1.,
respectiv
Figura
4.2.
este
reprezentat
ă
grafic
distribu
ț
ia
subiec
ț
ilor
î
n
func
ț
ie
de
gen
ș
i
v
â
rst
ă
.

30
Figura
4.1.
Distribu
ț
ia
participan
ț
ilor
î
n
func
ț
ie
de
gen
Figura
4.2.
Distribu
ț
ia
participan
ț
ilor
î
n
func
ț
ie
de
v
â
rst
ă
16 ani
30%
17 ani
50%
18 ani
20%
Distribuția participanților în funcție de vârstă
Gen
masculin
15 elevi,
50%
Gen
feminin
15 elevi,
50%
Distribuția participanților în funcție de gen

31
4.3.
Instrumente
folosite
î
n
studiu
4
.3.1.
Chestionarul
ASEBA
:
Sistemul
Achenbach
al
Evalu
ă
rii
Bazate
Empiric
(Achenbach
System
of
Empirically
Based
Assessment)
evalueaz
ă
comportamentul
copiilor
ș
i
a
adolescen
ț
ilor
î
ntre
6-18
ani
,
fiind
format
din
trei
chestionare:
1)
c
hestionar
ul
de
evaluare
comportamental
ă
pentru
copii
adresat
p
ă
rin
ț
ilor
(CBCL
6-18)
;
2)
chestionar
ul
de
autoevaluare
(YSR)
;
3)
c
hestionar
ul
de
evaluare
comportamental
ă
pentru
copii
adresat
profesorilor
(TRF)
.
Chestionarul
ASEBA
cuprinde
un
set
de
scale
psihometrice
care
evalueaz
ă
competen
ț
ele
(profilul
scalei
de
competen
ț
e),
func
ț
ionarea
adaptativ
ă
(profilul
func
ț
ion
ă
rii
adaptative)
ș
i
problemele
copiilor
ș
i
a
adolescen
ț
ilor
(profilul
scalelor
care
m
ă
soar
ă
sindroame
ș
i
profilul
scalei
derivate
DSM).
Profilul
scalei
de
competen
ț
e
(pentru
YSR
ș
i
CBCL)
include
scala
de
activit
ăț
i,
scala
social
ă
ș
i
scala
ș
colar
ă
.
Profilul
scalei
de
func
ț
ionare
adaptativ
ă
(pentru
TRF)
include
performan
ț
a
ș
colar
ă
,
munca
depus
ă
pentru
ș
coal
ă
,
comportamentul
adecvat
la
ș
coal
ă
,
c
â
t
î
nva
ță
elevul
ș
i
c
â
t
este
de
fericit.
Profilul
scalelor
care
m
ă
soar
ă
sindroame
con
ț
ine
9
scale
ș
i
anume:
scala
de
anxietate/depresie
;
scala
de
î
nsingurare/depresie
;
scala
de
acuze
somatice
;
probleme
sociale
;
probleme
de
g
â
ndire
;
probleme
de
aten
ț
ie
;
comportament
de
î
nc
ă
lcare
reguli
;
comportament
agresiv
;
alte
probleme.
Profilul
scalelor
derivate
din
DSM
includ:
scala
problemelor
afective,
scala
problemelor
de
anxietate,
scala
de
acuze
somatice,
probleme
de
ADHD,
probleme
de
comportament
opozant,
probleme
de
conduit
ă
.
●
CBCL/6-18
este
chestionarul
adresat
p
ă
rin
ț
ilor
,
dar
acesta
poate
fi
completat
ș
i
de
alte
persoane
care
cunosc
copilul
î
n
context
familial
,
cum
ar
fi
bunicii
sau
asisten
ț
ii
maternali.
Chestionarul
nu
ofer
ă
doar
evalu
ă
ri
standardizate
ci
se
reg
ă
sesc
ș
i
informa
ț
ii
descriptive
specifice
copilului
evaluat.

32
●
Chestionarul
de
autoevaluare
comportamental
ă
11-18
ani
(YSR)
este
completat
de
c
ă
tre
tineri
pentru
a-
ș
i
descrie
proprile
comportamente.
Itemii
sunt
similari
celor
din
chestionarul
CBCL
,
doar
c
ă
sunt
formula
ț
i
la
persoana
î
nt
â
i.
●
TRF
este
completat
de
c
ă
tre
profesor
,
dar
poate
fi
completat
ș
i
de
alt
ă
persoan
ă
apar
ț
in
ă
toare
ș
colii
care
cunoa
ș
te
comportamentul
subiectului
.
Validitatea
scorurilor
CBCL,YSR
ș
i
TRF
este
sus
ț
inut
ă
de
faptul
c
ă
to
ț
i
itemii
au
discriminat
semnificativ
(p
<
0,01).
4.3.2.
Scala
de
ira
ț
ionalitate
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
:
CASI
(
Child
and
Adolescent
Scale
of
Irrationality)
a
fost
dezvoltat
ă
de
c
ă
tre
Michael
Bernard
ș
i
Felicity
Cronan.
Prin
aceast
ă
s
cal
ă
,
se
m
ă
soar
ă
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale
pe
care
copii
ș
i
adolescen
ț
ii
cu
v
â
rste
cuprinse
î
ntre
10
ș
i
18
ani
nu
le
pot
interioriza.
Itemii
au
fost
formula
ț
i
pe
baza
teoriei
REBT
ș
i
a
analizei
valorilor
ș
i
preocup
ă
rilor
pe
care
copii
ș
i
adolescen
ț
ii
le
au.
Ace
ș
ti
d
escriu
cele
patru
categorii
de
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale
(cerin
ț
e
absolutiste
de
tipul
„
trebuie
”
;
evaluarea
lucrurilor
ca
fiind
groaznice
;
toleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
ș
i
evaluarea
global
ă
a
propiei
persoane).
Cele
4
subscale
componente
pot
prezice
apari
ț
ia
disconfortului
emo
ț
ional
,
prin
m
ă
s
urarea
:
a)
Intoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
care
poate
prezice
apari
ț
ia
unor
st
ă
ri
emo
ț
ionale
precum
furia,
confuzia,
melancolia,
agita
ț
ia,
nesiguran
ț
a,
depresia
ș
i
sup
ă
rarea;
b)
E
valuarea
global
ă
a
propiei
persoane
poate
prezice
nefericirea,
triste
ț
ea,
sentimentul
d
e-
a
fi
la
limit
ă
;
c)
C
erin
ț
a
absolutist
ă
pentru
dreptate
va
conduce
spre
tulburarea
emo
ț
ional
ă
,
vin
ov
ă
ț
ie
,
p
ă
rere
de
r
ă
u;
d)
I
ntoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
munc
ă
poate
prezice
apari
ț
ia
confuziei,
descuraj
ă
rii,
vinei,
nesiguran
ț
ei,
deprim
ă
rii,
nehot
ă
r
â
rea,
plictiseala,
extenuarea.
Din
î
nsumarea
acestor
scale
rezult
ă
scorul
total
al
ira
ț
ionalit
ăț
ii.
Scala
se
aplic
ă
copiilor
ș
i
adolescen
ț
ilor
cu
v
â
rste
î
ntre
10
ș
i
18
ani,
fiind
o
scal
ă
aplic
at
ă
f
ă
r
ă
limit
ă
de
timp,
individual
sau
î
n
grup,
pentru
grupu
ri
care
nu
dep
ăș
esc
15
persoane.
Fidelitatea
instrumentului
CASI
este
demonstrat
ă
prin
intermediul
coeficien
ț
iilor
α
Cronbach
pentru
consisten
ț
a
intern
ă
.

33
4.3.3.
Scala
de
convingeri
ș
i
atitudini
generale,
forma
scurt
ă
:
GABS-SV
(
General
Attitudes
and
Beliefes
Scale,
Short
Version)
cuprinde
7
subscale
care
m
ă
soar
ă
nevoia
de
realizare,
aprobare,
confort
ș
i
dreptate.
O
subscal
ă
vizeaz
ă
ra
ț
ionalitatea
,
iar
totalitatea
celorlalte
ofer
ă
un
scor
global
al
ira
ț
ionalit
ăț
ii.
Subscalele
testului
GABS-SV
sunt:
1)
Ra
ț
ionalitatea;
2)
Evaluarea
global
ă
a
propiei
valori;
3)
Nevoia
de
realizare;
4)
Nevoia
de
aprobare;
5)
Nevoia
de
confort;
6)
Cerin
ț
a
absolutist
ă
de
dreptate;
7)
Evaluarea
global
ă
a
celorlal
ț
i.
Scala
se
poate
aplica
at
â
t
individual
c
â
t
ș
i
î
n
grup.
Subiec
ț
ii
trebuie
s
ă
evalueze
pe
o
scal
ă
Likert
de
5
puncte
(m
ă
sura
î
n
care
sunt
de
acord
cu
afirma
ț
iile
ce
descriu
cogni
ț
iile
ira
ț
ionale),
unde:
1-
dezacord
puternic
;
2
–
dezacord
;
3
–
n
eutru
;
4
–
acord
;
5
–
acord
puternic.
Fidelitatea
scalei
a
fost
demonstrat
ă
prin
calcularea
coeficientului
α
Cronbach
care
are
o
valoare
de
0.81
ceea
ce
arat
ă
o
bun
ă
consisten
ță
a
scalei,
adic
ă
o
bun
ă
fidelitate.
Validitatea
m
ă
soar
ă
corela
ț
iile
inverse
î
ntre
subscala
de
ra
ț
ionalitate,
evaluarea
global
ă
ș
i
subscala
de
ira
ț
ionalitate.
Subscalele
de
con
ț
inut,
adic
ă
cele
care
m
ă
soar
ă
nevoia
de
realizare,
aprobare,
confort
ș
i
dreptate,
coreleaz
ă
semnificativ
la
un
p
<
0,01
una
cu
cealalt
ă
,
c
â
t
ș
i
cu
subscalele
de
ira
ț
ionalitate.
Subscalele
care
m
ă
soar
ă
evaluarea
global
ă
a
propriei
valori
coreleaz
ă
semnificativ
la
un
p
<
0,01
una
cu
cealalt
ă
,
c
â
t
ș
i
cu
ira
ț
ionalitatea
ș
i
cu
subscalele
de
con
ț
inut.

34
4.4.
Procedura
de
lucru
Studiul
s-a
desf
ăș
urat
la
Colegiul
Economic
“
F.S.Nitti
”
din
Timi
ș
oara
,
cu
acordul
conducerii
ș
i
a
profesorilor
dirigin
ț
i.
Studiu
l
a
vizat
elevii
de
liceu
,
astfel
c
ă
au
fost
alese
dou
ă
clase
ale
colegiului
respectiv
,
unde
au
fost
aplicate
chestionarele
.
Î
nainte
de
aplicarea
instrumentelor,
a
fost
trimis
ă
o
î
n
ș
tiin
ț
are
fiec
ă
rui
p
ă
rinte
prin
care
se
ofereau
toate
informa
ț
iile
necesare
cu
privire
la
studiu
,
cer
â
ndu-i-se
acordul
pentru
implicarea
copilului
fiec
ă
ruia
î
n
acest
studiu.
De
asemenea,
î
nainte
de
î
nceperea
aplic
ă
rii
chestionarelor,
p
ă
rin
ț
ii
ș
i
profesorii
au
fost
î
ntreba
ț
i
dac
ă
vor
accepta
s
ă
fie
ș
i
ei
implica
ț
i
î
n
studiu.
Instrumentele
au
fost
aplicate
colectiv
si
individual
participan
ț
ilor.
Pe
tot
parcursul
evalu
ă
rii,
adolescen
ț
ii
au
fost
observa
ț
i
,
de
asemenea
li
s-a
r
ă
spuns
la
î
ntreb
ă
ri
suplimentare
,
dac
ă
ele
au
existat
.
Din
cauza
volumului
mare
de
î
ntreb
ă
ri
din
chestionarul
ASEBA
,
instrumentele
au
fost
aplicate
î
n
zile
diferite.
S-a
î
nceput
cu
chestionarul
YSR
–
chestionarul
de
autoevaluare
comportamental
ă
(din
cadrul
instrumentului
ASEBA)
,
apoi
s-a
continuat
cu
S
cala
de
convingeri
ș
i
atitudini
generale
GABS
ș
i
S
cala
de
ira
ț
ionalitate
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
CASI
.
Subiec
ț
ilor
li
s-au
oferit
instruc
ț
iuni
pentru
parcurgerea
teste
lor,
at
â
t
verbal
c
â
t
ș
i
î
n
scris.
Chestionarele
din
cadrul
instrumentului
ASEBA
(
CBCL,
chestionarul
adresat
p
ă
rin
ț
ilor
pentru
evaluarea
comportamental
ă
a
copiilor
de
6-18
ani
ș
i
TRF,
chestionarul
adresat
profesorilor
pentru
evaluarea
comportamental
ă
a
copiilor
de
6-18
ani
)
s-au
aplicat
î
n
mod
indirect.
Chestionarele
adresate
profesorilor
dirigin
ț
i
au
fost
incomplete
,
din
cauza
lipsei
timp
ului
necesar
pentru
completarea
integral
ă
de
c
ă
tre
ace
ș
tia;
cu
toate
acestea,
au
putut
fi
culese
date
relevante
de
la
profesorii
dirigin
ț
i.

35
V.
PREZENTAREA
REZULTATELOR
Datele
colectate
î
n
urma
aplic
ă
rii
testelor
au
fost
introduse
î
ntr-o
baz
ă
de
date
unde
au
fost
prelucrate
cu
ajutorul
programului
de
analiz
ă
statistic
ă
,
IBM
SPSS
20
.
Au
fost
calculate
scorurile
pentru
scalele
chestionarelor
YSR
ș
i
CBCL
ale
instrumentului
ASEBA
,
precum
ș
i
scorurile
subscalelor
pentru
S
cala
de
ira
ț
ionalitate
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
(CASI)
ș
i
S
cala
de
convingeri
ș
i
atitudini
generale
(GABS)
.
Din
cadrul
chestionarelor
YSR
ș
i
CBCL
,
am
folosit
doar
acele
scale
semnificative
pentru
lucrarea
de
fa
ță
,
ș
i
anume
S
cala
comportament
î
nc
ă
lcare
reguli,
S
cala
comportament
agresiv
,
S
cala
probleme
de
comportament
opozant
ș
i
S
cala
probleme
de
conduit
ă
.
5.1.
Influen
ț
a
intoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
asupra
comportamentului
agresiv
la
adolescen
ț
i
Pentru
a
stabili
modul
î
n
care
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
poate
influen
ț
a
comportamentul
agresiv
al
adolescen
ț
ilor
,
am
trecut
la
compara
rea
mediil
or
subscalei
toleran
ț
ei
sc
ă
zute
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
,
din
cadrul
S
calei
de
ira
ț
ionalitate
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
,
cu
mediile
scorului
S
calei
YSR
8.
Pentru
a
putea
eviden
ț
ia
influen
ț
a
pe
care
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
o
are
asupra
comportamentului
agresiv,
am
î
mp
ă
r
ț
it
subiec
ț
ii
î
n
dou
ă
grupuri
,
func
ț
ie
de
scorul
î
nsumat
la
subscala
intoleran
ț
ei
la
frustrare
.
Astfel,
primul
grup
a
re
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
,
iar
cel
ă
lal
grup
a
re
o
toleran
ță
ridicat
ă
la
frustrare.
Î
n
T
abelele
5.1
.
ș
i
5.2
.
sunt
re
prezentate
prelucr
ă
rile
descriptive
pentru
cele
dou
ă
grupuri.
Compar
â
nd
mediile
celor
dou
ă
grupuri
,
putem
constata
c
ă
avem
diferen
ț
e
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
influen
ț
a
pe
care
o
are
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
,
asupra
comportamentului
agresiv.

36
T
abelul
5.1
.
Rezultatele
prelucr
ă
rilor
descriptive
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
cazul
grupului
cu
un
scor
redus
al
intoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
Item
YSR_comportament
agresiv
N
17
Media
4,88
Eroarea
mijlocie
a
mediei
1,07
Abaterea
standard
4,41
Mediana
5,00
Valoarea
minim
ă
0
Valoarea
maxim
ă
15
Tabelul
5.2.
Rezultatele
prelucr
ă
rilor
descriptive
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
cazul
grupului
cu
un
scor
ridicat
al
intoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
Item
YSR_comportament
agresiv
N
13
Media
11,38
Eroarea
mijlocie
a
mediei
1,46
Abaterea
standard
5,27
Mediana
11,00
Valoarea
minim
ă
2,00
Valoarea
maxim
ă
23,00
Dup
ă
cum
se
poate
observa
,
î
n
distribu
ț
ia
grafic
ă
de
mai
jos
(
Figura
5.1
.
)
subiec
ț
ii
cu
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
vor
ob
ț
ine
scoruri
mai
ridicate
dec
â
t
subiec
ț
ii
care
au
o
bun
ă
rezisten
ță
la
frustrarea
,
ceea
ce
î
nseamn
ă
c
ă
toleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
influen
ț
eaz
ă
comportamentul
agresiv.

37
Figura
5.1.
Valorile
medii
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
func
ț
ie
de
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
Pentru
a
verifica
dac
ă
rezultatele
ob
ț
inute
sunt
semnificative
statistic
,
am
folosit
testul
U
Mann-Whitney
pentru
e
ș
antioane
independente,
care
se
folose
ș
te
pentru
compararea
rezultatelor
a
dou
ă
grupuri
,
atunci
c
â
nd
nu
sunt
î
ndeplinite
condi
ț
iile
pentru
a
folosi
testele
parametrice
;
altfel
spus,
atunci
c
â
nd
exist
ă
diferen
ț
e
semnificative
î
ntre
abaterile
standard.
Î
n
urma
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale,
î
n
T
abelul
5.3.
vom
analiza
da
c
ă
exist
ă
diferen
ț
e
semnificative
,
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
cele
dou
ă
grupuri
privind
toleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
comportamentul
agresiv.
Se
constat
ă
c
ă
U=35,50
la
(p=0,001)
<
0,05
ceea
ce
presupune
semni
fica
ț
ie
statistic
ă
.
Cu
alte
cuvinte,
s
e
sus
ț
ine
ipoteza
studiului.
Tabelul
5.3
.
Rezultatul
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale
cu
testul
U
Mann-Whitney
YSR
8
U
Mann-Whitney
35,50
p
0,001

38
5.2.
Manifestarea
comportamentului
agresiv
î
n
func
ț
ie
de
nivelul
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(aprobare
ș
i
confort)
Ne-am
propus
s
ă
analiz
ă
m
dac
ă
un
nivel
crescut
sau
ridicat
al
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
,
determin
ă
accentuarea
unui
comportament
agresiv
la
adolescen
ț
i.
Î
n
acest
sens
,
am
î
mp
ă
r
ț
it
subiec
ț
ii
î
n
dou
ă
grupuri
,
func
ț
ie
de
scorul
pe
care
ace
ș
tia
l-au
avut
la
totalul
S
calei
testului
de
ira
ț
ionalitate
la
copii
ș
i
adolescen
ț
i
(CASI)
ș
i
le-am
comparat
cu
scorul
subiec
ț
ilor
la
S
cala
8
a
chestionarului
YSR.
Î
n
T
abelele
5.4
ș
i
5.5
sunt
prezentate
prelucr
ă
rile
descriptive
pentru
cele
dou
ă
grupuri.
Î
n
urma
compar
ă
rii
mediilor,
se
constat
ă
c
ă
exist
ă
diferen
ț
e
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
cele
dou
ă
grupuri
ș
i
manifestarea
comportamentului
agresiv.
Tabelul
5.4
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
cu
o
interiorizare
a
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
redus
ă
Item
YSR_comportament
agresiv
N
15
Media
4,73
Eroarea
mijlocie
a
mediei
0,881
Abaterea
standard
3,41
Mediana
5,0
Valoarea
minim
ă
0,00
Valoarea
maxim
ă
11,00
Tabelul
5.5
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
cu
o
interiorizare
a
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
ridicat
ă
Item
YSR_comportament
agresiv
N
15
Media
13,20
Eroarea
mijlocie
a
mediei
1,64
Abaterea
standard
6,34
Mediana
15,00
Valoarea
minim
ă
3,00
Valoarea
maxim
ă
24,00

39
Dup
ă
cum
se
poate
observa
din
compararea
mediilor
,
ș
i
din
reprezentarea
grafic
ă
de
mai
jos
(
Figura
5.2
.
)
,
subiec
ț
ii
care
prezint
ă
un
scor
sc
ă
zut
la
S
cala
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
,
prezint
ă
un
scor
mai
redus
la
S
cala
comportamentului
agresiv
,
comparativ
cu
grupul
care
prezint
ă
un
scor
ridicat
la
S
cala
de
ira
ț
ionalitate.
Interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
se
refer
ă
,
at
â
t
la
nevoia
de
–
a
fi
aprobat
ș
i
nevoia
de
confort
,
c
â
t
ș
i
la
intoleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
.
A
tunci
c
â
nd
acestea
nu
sunt
satisf
ă
cute
,
nivelul
ira
ț
ionalit
ăț
ii
cre
ș
te
ș
i
poate
genera
st
ă
ri
emo
ț
ionale
precum
furia,
confuzia,
melancolia
;
î
n
timp
,
acestea
pot
fi
precursorii
unui
comportament
agresiv.
Figura
5.2
.
Valorile
medii
pentru
comportamentul
agresiv
î
n
func
ț
ie
de
ira
ț
ionalitate
Pentru
a
verifica
dac
ă
rezultatele
ob
ț
inute
sunt
semnificative
statistic
,
vom
realiza
prelucr
ă
ri
inferen
ț
iale
cu
ajutorul
testului
t
pentru
e
ș
antioane
independente
.
Rezultatele
ob
ț
inute
î
n
urma
acestor
calcule
sunt
prezentate
î
n
T
abelul
5.6.
unde
se
poate
vedea
c
ă
exist
ă
diferen
ț
e
semnificative
î
ntre
cele
dou
ă
grupuri
,
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
accentuarea
comportamentului
agresiv
,
datorit
ă
cre
ș
terii
nevoi
de
aprobare
ș
i
confort.
Acest
lucru
este
confirmat
cu
ajutorul
lui
t
(38)
=
5,62
care
are
un
prag
semnificativ
la
p
(.000)
<
0,05.
Tabelul
5.6
.
Rezultatul
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale
cu
testul
t
t
df
Sig.
YSR
8
-4,56
21
0,000

40
5.3
.
Corela
ț
ia
dintre
nevoia
de
realizare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
Pentru
a
demonstra
dac
ă
exist
ă
o
rela
ț
ie
î
ntre
nevoia
de
realizare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(referitoare
la
aprobare
ș
i
confort)
la
adolescen
ț
i,
am
calculat
indicii
de
corela
ț
ie
dintre
subscala
3
a
S
calei
de
atitudini
ș
i
convingeri
generale
(GABS)
ș
i
scorul
total
al
S
calei
de
ira
ț
ionalitate
la
copii
ș
i
adolescen
ț
i
(CASI)
.
Cu
ajutorul
programului
de
analiz
ă
statistic
ă
,
am
procesat
cele
dou
ă
variabile
simultan
,
realiz
â
nd
astfe
l
o
analiz
ă
descriptiv
ă
bivariat
ă
.
Indicii
de
corela
ț
ie
sunt
calcula
ț
i
cu
ajutorul
coeficientului
de
corela
ț
ie
r
Pearson.
Tabelul
5.7
.
Indicii
de
corela
ț
ie
Ira
ț
ionalitatea
GABS
3
r
0,418
p
0,022
N
30
Din
rezultatele
prezentate
î
n
Tabelul
5.7
.
se
poate
observa
c
ă
r
=
0,415
pentru
o
valoare
p
=
0,022
(P
<
0,05),
unde
r
este
coeficientul
de
corela
ț
ie
Pearson,
N
reprezint
ă
num
ă
rul
de
subiec
ț
i
testa
ț
i
,
iar
p
este
pragul
de
limit
ă
admis
care
este
mai
mic
dec
â
t
0,05
.
Aceste
rezultate
demonstreaz
ă
c
ă
exist
ă
o
corela
ț
ie
semnificativ
ă
î
ntre
nevoia
de
realizare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
(aprobare
ș
i
confort).
Av
â
nd
î
n
vedere
corela
ț
i
a
pozitiv
ă
,
dac
ă
nevoia
de
realizare
cre
ș
te
,
va
cre
ș
te
ș
i
ira
ț
ionalitatea.
Figura
5.3.
Diagrama
de
corela
ț
ie
dintre
nevoia
de
realizare
ș
i
ira
ț
ionalitate

41
Analiz
â
nd
reprezentarea
grafic
ă
a
corela
ț
iei
,
se
poate
observa
c
ă
norul
de
puncte
indic
ă
o
rela
ț
ie
pozitiv
ă
,
î
ntre
nevoia
de
realizare
ș
i
ira
ț
ionalitate
;
acest
fapt
se
datoreaz
ă
evolu
ț
iei
mai
degrab
ă
dinspre
st
â
nga
jos
spre
dreapta
sus.
Putem
observa
c
ă
punctele
sunt
doar
pu
ț
in
î
mpr
ăș
tiate
,
ceea
ce
indic
ă
o
rela
ț
ie
str
â
ns
ă
î
ntre
cele
dou
ă
variabile.
5.4
.
Compararea
comportamentului
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
func
ț
ie
de
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
Am
dorit
s
ă
cercet
ă
m
dac
ă
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
poate
dezvolta
un
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
,
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor.
Pentru
aceasta
,
am
î
mp
ă
r
ț
it
subiec
ț
ii
î
n
dou
ă
grupuri
,
func
ț
ie
de
scorul
sc
ă
zut
sau
ridicat
pe
care
l-au
avut
ace
ș
tia
la
subscala
de
intoleran
ță
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
,
din
cadrul
S
calei
de
ira
ț
ionalitate
la
copii
ș
i
adolescen
ț
i.
Apoi
am
comparat
mediile
celor
dou
ă
grupuri
cu
S
cala
7
din
cadrul
chestionarului
YSR
care
corespunde
comportamentului
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.
Î
n
continuare,
prin
T
abelele
5.8
.
ș
i
5.9
.
sunt
prezentate
prelucr
ă
rile
descriptive
pentru
cele
dou
ă
grupuri.
Tabelul
5.8
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
comportamentul
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
cu
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
Item
YSR7_comportament
de
î
nc
ă
lcare
reguli
N
17
Media
4,47
Eroarea
mijlocie
a
mediei
0,963
Abaterea
standard
3,97
Mediana
5,00
Valoarea
minim
ă
0,00
Valoarea
maxim
ă
14,00

42
Tabelul
5.9
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
comportamentul
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
cu
o
bun
ă
toleran
ță
la
frustrare
Item
YSR7_comportament
de
î
nc
ă
lcare
reguli
N
13
Media
8,46
Eroarea
mijlocie
a
mediei
1,407
Abaterea
standard
5,07
Mediana
7,00
Valoarea
minim
ă
2,00
Valoarea
maxim
ă
20,00
Dup
ă
cum
se
poate
observa
î
n
tabelele
mai
sus
prezentate,
coroborat
cu
reprezentarea
grafic
ă
d
e
mai
jos
(
F
igura
5.4
.
),
din
compara
ț
iile
mediilor
rezultate
pentru
cele
dou
ă
grupuri
,
reiese
c
ă
avem
o
diferen
ță
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
scorurile
intoleran
ț
ei
la
frustrare
dat
ă
de
reguli.
Astfel,
adolescen
ț
ii
cu
un
scor
ridicat
la
S
cala
de
intoleran
ță
la
frustrare
vor
avea
un
scor
ridicat
ș
i
la
S
cala
comportamentului
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.
4.47
8.46
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Figura
5.4.
Valorile
medii
pentru
comportamentul
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
î
n
func
ț
ie
de
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli

43
Pentru
a
verifica
dac
ă
diferen
ț
ele
ob
ț
inute
sunt
semnificative
statistic,
am
realizat
prelucr
ă
rile
inferen
ț
iale
folosind
testul
t
pentru
e
ș
antioane
independente.
Rezultatele
ob
ț
inute
sunt
prezentate
î
n
T
abelul
5.10.
î
n
care
avem
t(38)
=
-2,90
la
un
p
(.006)
care
este
semnificativ
.
Acest
fapt
sprijin
ă
ipoteza
studiului
,
ș
i
anume
c
ă
toleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
determin
ă
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.
Tabelul
5.10
.
Rezultatul
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale
cu
testul
t
t
df
Sig.
YSR
7
-2,419
28
0,022
5.5
.
Adolescen
ț
ii
percepu
ț
i
de
p
ă
rin
ț
i
ca
av
â
nd
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
Prin
acest
parametru,
a
m
dorit
s
ă
studiem
dac
ă
p
ă
rin
ț
ii
îș
i
percep
copii
î
n
acela
ș
i
mod
î
n
care
ei
se
percep
pe
ei
î
n
ș
i
ș
i
;
cu
alte
cuvinte,
ne-am
propus
s
ă
vedem
dac
ă
acei
adolescen
ț
ii
care
manifest
ă
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
sunt
percepu
ț
i
ș
i
de
c
ă
tre
p
ă
rin
ț
i
ca
av
â
nd
un
asemenea
comportament.
Pentru
a
realiza
acest
lucru
,
am
î
mp
ă
r
ț
it
subiec
ț
ii
î
n
dou
ă
grupuri
î
n
func
ț
ie
de
S
cala
chestionarului
YSR
(destinat
ă
copiilor
ș
i
adolescen
ț
ilor)
ș
i
anume
YSR
7
–
comportament
î
nc
ă
lcare
reguli.
Am
comparat
mediile
la
scorurile
scalei
respective
cu
scorul
p
ă
rin
ț
ilor
la
scala
CBCL
7
care
m
ă
soar
ă
acela
ș
i
lucru.
Î
n
T
abelul
5.11
.
ș
i
5.12
.
sunt
prezentate
prelucr
ă
rile
descriptive
pentru
cele
dou
ă
grupuri
analizate
.

44
Tabelul
5.11
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
scorul
la
CBCL
7
î
n
cazul
adolescen
ț
ilor
cu
scor
redus
la
YSR
7
Item
CBCL7_probleme
de
î
nc
ă
lcare
reguli
N
14
Media
1,93
Eroarea
mijlocie
a
mediei
0,398
Abaterea
standard
1,49
Mediana
2,00
Valoarea
minim
ă
0,00
Valoarea
maxim
ă
5,00
Tabelul
5.12
.
Rezultatele
prelucr
ă
rii
descriptive
pentru
scorul
la
CBCL
7
î
n
cazul
a
dolescen
ț
ilor
cu
scor
ridicat
la
YSR
7
Item
CBCL7_probleme
de
î
nc
ă
lcare
reguli
N
16
Media
6,25
Eroarea
mijlocie
a
mediei
0,733
Abaterea
standard
2,93
Mediana
5,5
Valoarea
minim
ă
2,00
Valoarea
maxim
ă
13,00
Dup
ă
cum
se
poate
observa
,
prin
prisma
datelor
î
nscrise
î
n
tabelele
de
mai
sus
,
precum
ș
i
din
graficul
de
mai
jos
(
F
igura
5.5
.
),
din
compara
ț
iile
mediilor
rezultate
pentru
cele
dou
ă
grupuri
,
reiese
c
ă
avem
o
diferen
ță
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
scorurile
celor
dou
ă
grupuri.
Astfel
,
adolescen
ț
ii
care
au
avut
un
scor
sc
ă
zut
la
S
cala
comportamentului
de
î
nc
ă
lcare
a
reguli
nu
vor
manifesta
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
reguli
lor
ș
i
sunt
percepu
ț
i
de
p
ă
rin
ț
i
ca
atare.
De
asemenea
,
cei
care
au
avut
un
scor
ridicat
,
vor
fi
percepu
ț
i
de
p
ă
rin
ț
i
ca
av
â
nd
un
comportament
manifest
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.

45
1.93
6.25
0
1
2
3
4
5
6
7
8
comportament nemanifestat
comportament manifestat
Figura
5.5.
Valorile
medii
pentru
CBCL
7
î
n
func
ț
ie
de
scorul
la
YSR
7
Pentru
a
verifica
dac
ă
diferen
ț
ele
ob
ț
inute
sunt
semnificative
statistic,
am
realizat
prelucr
ă
rile
inferen
ț
iale
folosind
testul
t
la
care
ob
ț
inem
rezultatele
prezentate
î
n
Tabelul
5.13.
Din
analiza
acestor
valori
,
observ
ă
m
c
ă
diferen
ț
ele
dintre
comportamentul
manifestat
ș
i
nemanifestat
sunt
foarte
semnificative
la
un
prag
p
=
0,000
(p
<
0,05).
Tabelul
5.13
.
Rezultatele
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale
cu
testul
t
t
df
Sig.
CBCL
7
-4,972
28
0,000

46
5.6
.
Corela
ț
ia
dintre
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
probleme
de
comportament
opozant
la
adolescen
ț
i
perceput
de
p
ă
rin
ț
i
Pentru
a
demonstra
dac
ă
exist
ă
o
rela
ț
ie
î
ntre
intoleran
ț
a
la
frustrare
,
dat
ă
de
reguli
ș
i
comportamentul
opozant
al
adolescen
ț
ilor
,
v
ă
zut
din
perspectiva
p
ă
rin
ț
ilor,
am
continuat
analiza
noastr
ă
prin
calcula
rea
indici
lor
de
corela
ț
ie
,
dintre
subscalele
testelor
care
m
ă
soar
ă
aceste
variabile.
Am
analizat
cele
dou
ă
variabile
simultan
,
vorbind
astfel
de
o
analiz
ă
descriptiv
ă
bivariat
ă
.
Indicii
de
corela
ț
ie
s
–
au
calculat
prin
coeficientul
de
corela
ț
ie
r
Pearson.
Tabelul
5.14.
Indicii
de
corela
ț
ie
Comportament
opozant
CASI
1
r
0,486
p
0,007
N
30
Din
rezultate
,
se
poate
observa
c
ă
exist
ă
o
corela
ț
ie
semnificativ
statistic
ă
la
un
prag
p
=
0,001
(p
<
0,01)
î
ntre
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
comportamentul
opozant.
Av
â
nd
î
n
vedere
c
ă
r
=
0,486
mai
mare
dec
â
t
zero
,
dar
mai
mic
ă
dec
â
t
1
,
se
poate
vorbi
despre
o
corela
ț
ie
pozitiv
ă
.
Astfel,
dac
ă
intoleran
ț
a
la
frustrare
cre
ș
te,
cresc
ș
i
problemele
de
comportament
opozant
ale
adolescen
ț
ilor.
Figura
5.6.
Diagrama
de
corela
ț
ie
dintre
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
probleme
de
comportament
opozant

47
5.7
.
Corela
ț
ia
dintre
problemele
de
conduit
ă
ale
adolescen
ț
ilor
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
Am
dorit
s
ă
vedem
dac
ă
exist
ă
o
rela
ț
ie
î
ntre
problemele
de
conduit
ă
ale
adolescen
ț
ilor
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
ale
acestora.
Am
calculat
indicii
de
corela
ț
ie
dintre
subscalele
testelor
care
m
ă
soar
ă
aceste
variabile
ș
i
le-am
analizat
simultan.
Indicii
de
corela
ț
ie
s-au
calculat
folosind
coeficientul
de
corela
ț
ie
r
Pearson.
Tabelul
5.15
.
Indicii
de
corela
ț
ie
dintre
probleme
de
conduit
ă
ș
i
ira
ț
ionalitate
Interiorizarea
cognii
ț
ilor
ira
ț
ionale
Probleme
conduit
ă
r
0,541
p
0,002
N
30
Din
analiza
rezultatelor
de
mai
sus,
se
poate
observa
c
ă
exist
ă
o
corela
ț
ie
semnificativ
ă
statistic
(r
=
0,541
la
p
=
0,001)
.
Cu
alte
cuvinte,
cu
c
â
t
ira
ț
ionalitatea
adolescen
ț
ilor
cre
ș
te,
cresc
ș
i
problemele
de
conduit
ă
.
Figura
5.7.
Diagrama
de
corela
ț
ie
dintre
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
ș
i
probleme
de
conduit
ă
Din
reprezentarea
grafic
ă
a
corela
ț
iei
se
poate
observa
faptul
c
ă
r
ela
ț
ia
dintre
cele
dou
ă
variabile
este
str
â
ns
ă
,
deoarece
punctele
sunt
foarte
apropiate
pe
diagram
ă
.

48
VI.
INTERPRETAREA
REZULTATELOR.
CONCLUZII
Comportamentul
agresiv
,
dup
ă
cum
au
sus
ț
inut
unii
cercet
ă
tori
printre
care
ș
i
L
orenz
,
este
mo
ș
tenit
genetic
ș
i
astfel
reprezint
ă
o
prezen
ță
constant
ă
î
n
comportamentul
normal
al
individului
,
influen
țâ
nd
modul
î
n
care
individul
r
ă
spunde
la
diferi
ț
i
stimuli
externi
sau
interni.
21
E
xist
ă
î
ns
ă
ș
i
factori
care
pot
transforma
aceast
ă
normalitate
î
n
ceva
deviant.
Prin
intermediul
prezentului
studiu
,
am
dorit
s
ă
identific
ă
m
o
parte
dintre
ace
ș
ti
factori
ș
i
s
ă
eviden
ț
i
ă
m
i
nfluen
ț
a
pe
care
o
au
ace
ș
tia
asupra
comportamentului
la
adolescen
ț
i.
Rezultatele
ob
ț
inute
,
a
ș
a
cum
au
fost
ele
prezentat
e
anterior
,
arat
ă
c
ă
factorii
precum
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
ira
ț
ionalitatea
sunt
cauzele
principale
care
pot
s
ă
genereaz
ă
probleme
î
n
comportamentul
adolescen
ț
ilor.
Intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
poate
prezice
st
ă
ri
emo
ț
ionale
precum
furia,
confuzia,
melancolia,
agita
ț
i
a
,
nesiguran
ț
a
ș
i
sup
ă
rare
a
iar
ira
ț
ionalitatea,
care
mai
este
prezentat
ă
ș
i
sub
forma
interioriz
ă
rii
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
,
poate
prezice
st
ă
ri
emo
ț
ionale
ș
i
st
ă
ri
de
activare
,
astfel:
triste
ț
ea,
confuzia,
sentimentul
de
–
a
fi
limitat,
melancolia,
agita
ț
ia,
descurajarea,
teama,
lipsa
optimismului.
Ellis,
p
ă
rintele
terapiei
ra
ț
ional-emotive
comportamentale
(REBT),
consider
ă
c
ă
exist
ă
patru
categorii
de
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale
:
cerin
ț
ele
absolutiste
de
tipul
„
trebuie
”
–
unde
putem
exemplifica:
T
rebuie
s
ă
î
mi
execut
toate
sarcinile
bine
ș
i
voi
fi
aprobat
de
ceielal
ț
i
;
aici
este
inclus
ă
n
evoia
de
aprobare
ș
i
realizare
.
26
Alt
ă
categorie
a
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
ar
fi
evaluarea
lucrurilor
ca
fiind
groaznice,
apoi
toleran
ț
a
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
ș
i
evaluarea
global
ă
a
propiei
persoane.
Din
cele
enumerate
,
putem
vedea
c
ă
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
face
parte
din
categoria
de
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale.
Astfel
,
rezultatele
prezentate
anterior
demonstreaz
ă
c
ă
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
,
dat
ă
de
reguli
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
,
pot
genera
o
serie
de
probleme
î
n
comportamentul
adolescen
ț
ilor.
Dintre
aceste
probleme
,
enumer
ă
m
pe
acelea
mai
des
î
nt
â
lnite
la
subiec
ț
ii
studiul
ui:
î
ncalc
ă
regulile
de
acas
ă
,
anturaj
prost,
tendin
ță
de-a
min
ț
i
,
î
njur
ă
,
absenteism
ș
colar
,
sunt
r
ă
ut
ă
cio
ș
i
cu
ceilal
ț
i,
neascult
ă
tori
la
ș
coal
ă
ș
i
acas
ă
,
sunt
î
nc
ă
p
ățâ
na
ț
i
ș
i
u
ș
or
de
frustrat.

49
Î
n
cadrul
primei
ipoteze
,
am
dorit
s
ă
arat
ă
m
ce
influen
ță
are
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
asupra
comportamentului
agresiv.
Rezultatele
ob
ț
inute
au
ar
ă
tat
c
ă
exist
ă
diferen
ț
e
semnificative
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
influen
ț
a
intoleran
ț
ei
la
frustrare
asupra
comportamentului.
Astfel
,
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
poate
prezice
î
n
cea
mai
mare
parte
a
timpului
o
stare
emo
ț
ional
ă
de
furie
,
care
î
n
timp
poate
genera
accese
de
furie,
duc
â
nd
la
un
comportament
agresiv.
Manifest
ă
rile
agresive
î
n
discu
ț
ie
nu
sunt
neap
ă
rat
cele
de
ordin
fizic,
agr
e
sivitatea
put
â
ndu-se
manifesta
ș
i
la
nivel
verbal,
emo
ț
ional,
comportamental
c
â
t
ș
i
la
nivel
cognitiv
ș
i
atitudinal
.
22
Din
rezultatele
ob
ț
inute
,
rezult
ă
c
ă
subiec
ț
ii
chestiona
ț
i
manifest
ă
mai
pu
ț
in
sau
chiar
deloc
agresivitatea
fizic
ă
,
î
ns
ă
manifest
ă
celelalte
tipuri
de
agresivitate
,
î
n
special
tipul
verbal
ș
i
atitudinal.
Revenind
la
ipotez
e,
pentru
a
verifica
dac
ă
diferen
ț
e
le
î
ntre
cele
dou
ă
grupuri
sunt
semnificativ
e
,
am
folosit
testului
neparametric
U
Mann-Whitney.
Î
n
urma
prelucr
ă
rilor
inferen
ț
iale
,
cu
privire
la
compararea
celor
dou
ă
grupuri,
putem
afirma
c
ă
diferen
ț
ele
ob
ț
inute
sunt
semnificative
statistic
,
astfel
ne
putem
asuma
dreptul
de
–
a
confirma
prima
ipotez
ă
a
studiului
,
conform
c
ă
reia
adolescen
ț
ii
cu
o
toleran
ță
sc
ă
zut
ă
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
vor
avea
un
comportament
mai
agresiv.
A
doua
ipotez
ă
a
urm
ă
rit
m
ă
surarea
comportamentului
agresiv
a
subiec
ț
ilor
,
d
e
aceast
ă
dat
ă
fiind
vizat
ă
influen
ț
a
pe
care
o
are
interioriz
area
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
asupra
comportamentului.
Subiec
ț
ii
care
interiorizeaz
ă
cogni
ț
ii
ira
ț
ionale
,
precum
nevoia
de
aprobare,
nevoia
de
acceptare,
de
realizare
,
îș
i
pot
accentua
comportamentul
agresiv.
Adolescen
ț
ii
chestiona
ț
i
au
o
mare
nevoie
de
acceptare
ș
i
aprobare
,
astfel
vor
î
ncerca
mereu
s
ă
aibe
performan
ț
e
ridicate
pentru
a
fi
aproba
ț
i
de
cei
din
jurul
lor.
C
â
nd
lucrurile
nu
decurg
precum
dores
c
,
a
jung
â
nd
la
performan
ț
e
sc
ă
zute
ce
atrag
dezaproba
rea,
vor
na
ș
te
sentimente
disfunc
ț
ionale
:
anxietate,
depresie
ș
i
furie.
Este
dovedit
c
ă
un
comportament
agresiv
se
na
ș
te
atunci
c
â
nd
nevoia
de
acceptare
este
frustrat
ă
.
Adolescen
ț
ii
sunt
foarte
vulnerabili
la
reac
ț
iile
celor
din
jur
,
c
u
privire
la
propria
persoan
ă
;
ei
au
o
nevoie
constant
ă
de
acceptare
,
care
dac
ă
î
nt
â
rzie
s
ă
apar
ă
genereaz
ă
frustrare.
Studiul
ș
i-a
mai
propus
s
ă
descopere
r
ela
ț
i
le
dintre
nevoia
de
realizare
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale,
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i

50
comportamentul
opozant,
problemele
de
conduit
ă
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale.
Pentru
demonstra
rea
acest
or
ipoteze,
am
folosit
rezultatele
ob
ț
inute
î
n
urma
celor
trei
corela
ț
ii
folosite.
Prelucr
ă
rile
statistice
s-au
realizat
cu
ajutorul
indicelui
de
corela
ț
ie
r
Bravais-
Pearson
,
unde
r
a
fost
mai
mic
dec
â
t
1
ș
i
mai
mare
dec
â
t
0
la
toate
cele
trei
corela
ț
ii,
ceea
ce
î
nseamn
ă
c
ă
variabilele
corela
ț
ioneaz
ă
pozitiv.
Dac
ă
rela
ț
ia
dintre
variabile
este
pozitiv
ă
,
presupune
c
ă
dac
ă
o
variabil
ă
cre
ș
te
,
va
cre
ș
te
ș
i
cealalt
ă
.
Spre
exemplificare,
c
omportamentul
opozant
se
refer
ă
la
acel
comportament
î
n
general
,
de
opozi
ț
ie
fa
ță
de
reguli.
Adolescen
ț
ii
sunt
deja
la
o
v
â
rst
ă
problematic
ă
,
o
v
â
rst
ă
c
â
nd
au
loc
foarte
multe
schimb
ă
ri
î
n
via
ț
a
lor
,
at
â
t
fizic
c
â
t
ș
i
psihic
;
altfel
spus,
este
v
â
rst
ă
c
â
nd
majoritatea
vor
s
ă
fie
rebeli
ș
i
au
impresia
c
ă
nimeni
nu
î
i
î
n
ț
elege,
la
aceast
ă
v
â
rst
ă
au
dificult
ăț
i
î
n
a
se
supune
mereu
regulilor.
Totu
ș
i
,
adolescen
ț
ii
sunt
constr
â
n
ș
i
de
societate
s
ă
o
fac
ă
,
a
stfel
se
nasc
sentimente
de
frustrare
,
iar
cu
c
â
t
aceast
a
cre
ș
te
,
cu
at
â
t
se
va
accentua
comportamentul
opozant
.
Pacien
ț
ii
v
or
î
ncepe
s
ă
fie
mai
cert
ă
re
ț
i,
sifd
ă
tori,
neascult
ă
tori,
î
nc
ă
p
ățâ
na
ț
i
ș
i
uneori
chiar
s
ă
prezinte
accese
de
furie.
Legat
de
rela
ț
ia
dintre
problemele
de
conduit
ă
ș
i
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale,
aceasta
reprezint
ă
o
rela
ț
ie
pozitiv
ă
,
deoarece
adolescen
ț
ii
tind
s
ă
–
ș
i
investeasc
ă
pozitiv
conduitele
ca
reu
ș
it
ă
de
c
ă
tre
ace
ș
tia.
Cu
alte
cuvinte,
comportamentul
acestor
adolescen
ț
i
este
neacceptat
social
,
dar
ei
se
valorizeaz
ă
prin
ceea
ce
fac.
Co
nsider
ă
c
ă
av
â
nd
un
comportament
prin
care
î
ncalc
ă
regulile,
prin
care
sunt
r
ă
ut
ă
cio
ș
i,
mint
ș
i
î
njur
ă
,
ies
mai
repede
î
n
eviden
ță
dec
â
t
cei
ce
nu
se
comport
ă
a
stfel.
Cu
adev
ă
rat
î
ns
ă
,
e
i
sunt
percepu
ț
i
de
c
ă
tre
societate
negativ
ș
i
vor
ajunge
s
ă
fie
respin
ș
i
din
cauza
comportamentului
lor;
aceast
ă
respingere
de
care
se
vor
lovi
le
vor
dezvolta
sentimente
de
frustrare
,
care
ulterior
duce
la
un
comportament
agresiv
sau
opozant.
Totodat
ă
,
am
dorit
s
ă
vedem
dac
ă
p
ă
rin
ț
ii
îș
i
percep
copii
ca
av
â
nd
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.
Acest
c
omportament
nu
se
refer
ă
doar
la
acele
comportamente
care
intr
ă
î
n
sfera
tulbur
ă
rilor
atitudinale,
ci
se
refer
ă
ș
i
la
acele
probleme
cu
care
se
confrunt
ă
p
ă
rin
ț
ii
c
â
nd
vine
vorba
de
adolescen
ț
i
,
anume
:
consum
ă
alcool
f
ă
r
ă
acord
ul
lor
,
fumeaz
ă
,
absenteaz
ă
nemotivat
de
la
ș
coal
ă
,
î
njur
ă
.

51
Î
n
urma
prelucr
ă
ri
i
datelor
colectate,
a
rezultat
faptul
c
ă
majoritatea
p
ă
rin
ț
ilor
,
a
i
c
ă
ror
copii
au
participat
la
acest
studiu
,
îș
i
percep
copii
ca
av
â
nd
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor.
Acest
lucru
a
fost
demonstrat
prin
prelucr
are
inferen
ț
ial
ă
,
prin
testul
t
pentru
e
ș
antioane
independente
;
s-au
analizat
comparativ
modul
î
n
care
p
ă
rin
ț
ii
îș
i
percep
copiii
,
raporat
la
m
odul
î
n
care
se
percep
subiec
ț
ii
pe
sine
.
Am
ob
ț
inut
astfel
un
prag
de
(,000)
care
este
foarte
semnificativ
statistic.
Ne
putem
asuma
dreptul
de
–
a
confirma
ipoteza
specific
ă
,
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
adolescen
ț
ii
percepu
ț
i
de
c
ă
tre
p
ă
rin
ț
i
ca
av
â
nd
un
comportament
de
î
nc
ă
lcare
a
regulilor
,
atunci
c
â
nd
ș
i
ei
se
percep
î
n
acest
fel.
Î
n
urma
acestor
rezultate
,
se
poate
afirma
c
ă
studiul
de
fa
ță
este
î
ntr-o
mare
m
ă
sur
ă
congruent
cu
teoria
cercet
ă
rii
,
el
put
â
nd
fi
util
at
â
t
teoretic
,
c
â
t
ș
i
mai
ales
practic.
O
prim
ă
utilitate
a
studiu
lui
este
con
ș
tientizarea
faptului
c
ă
,
atunci
c
â
nd
vorbim
de
agresivitate
,
nu
ne
referim
neap
ă
rat
la
a
cea
form
ă
fizic
ă
;
ba
chiar,
ne
putem
referi
la
agresivitatea
verbal
ă
ș
i
atitudinal
ă
,
a
ș
a
cum
a
reie
ș
it
din
acest
studiu
.
Ultimele
dou
ă
forme
de
agresivitate
sunt
tot
mai
des
î
nt
â
lnite
î
n
r
â
ndul
adolescen
ț
ilor
din
ziua
de
azi.
A
lt
ă
utilitate
a
cercet
ă
rii
noastre
poate
fi
faptul
c
ă
acesta
permite
descoperirea
eventualelor
probleme
cu
care
se
confrunt
ă
adolescen
ț
ii
;
astfel
cu
interven
ț
ia
potrivit
ă
,
aceste
probleme
pot
fi
î
nl
ă
turate
ș
i
pot
preveni
o
eventual
ă
dezvoltare
a
unui
comportament
neadecvat.
Studiul
de
fa
ță
,
ca
orice
lucrare
similar
ă
,
a
avut
ș
i
oarecare
limite.
Ini
ț
ial
,
la
studiu
a
r
fi
trebuit
s
ă
participe
p
ă
rin
ț
ii
ș
i
profesorii
,
dat
fiind
faptul
c
ă
s-a
folosit
instrumentul
ASEBA
care
evalueaz
ă
comportamentul
copiilor
ș
i
adolescen
ț
ilor
ș
i
din
perspectiva
acestora.
Prin
prisma
m
odului
de
aplicare
a
chestionarului
la
p
ă
rin
ț
i
ș
i
profesori
(indirect)
,
dar
ș
i
din
lipsa
de
timp
a
celor
chestiona
ț
i,
chestionarele
adresate
p
ă
rin
ț
ilor
ș
i
dirigin
ț
ilor
au
fost
incomplet
folosite
.
O
alt
ă
limit
are
ar
apare
din
tocmai
d
esignul
studiului
,
acesta
fiind
cvasiexperimental,
asta
deoarece
variabila
independent
ă
este
invocat
ă
ș
i
nu
exist
ă
un
control
total
asupra
variabilelor.
Î
n
schimb,
s
tudiul
de
fa
ță
poate
fi
util
pentru
p
ă
rin
ț
i
ș
i
profesori
,
ajut
â
ndu-i
s
ă
realizeze
problemele
cu
care
se
confrunt
ă
adolescen
ț
ii
la
aceast
ă
v
â
rst
ă
.

52
De
asemenea,
studiul
poate
fi
,
î
n
egal
ă
m
ă
sur
ă
util
ș
i
pentru
adolescen
ț
i,
pentru
ca
ace
ș
tia
s
ă
con
ș
tientizeze
eventualele
probleme
cu
care
se
confrunt
ă
.
Este
proiectat
s
ă
se
deruleze
î
ntr-o
a
doua
faz
ă
,
faza
de
interven
ț
ie
,
î
n
care
li
se
vor
comunica
rezultatele
subiec
ț
iilor
ș
i
vom
î
ncerca
s
ă
gasim
solu
ț
ii
pentru
eventualele
probleme
cu
care
se
confrunt
ă
.
Concluziile
generale
ale
acestui
studiu
sunt
urm
ă
toarele:

Am
ob
ț
inut
rezultate
semnificative
î
n
ceea
ce
prive
ș
te
adolescen
ț
ii
ș
i
manifestarea
problemelor
de
comportament
;

Cauzele
principale
care
pot
genera
probleme
î
n
comportamentul
adolescen
ț
ilor
sunt
factori
precum
intoleran
ț
a
la
frustrare
dat
ă
de
reguli
ș
i
ira
ț
ionalitatea
sau
interiorizarea
cogni
ț
iilor
ira
ț
ionale
;

Nevoia
de
acceptare
ș
i
aprobare
sunt
al
ț
i
factori
importan
ț
i
î
n
favorizarea
problemelor
de
comportament
la
adolescen
ț
i
,
deoarece
respingerea
duce
la
sentimente
de
frustrare
,
iar
frustrarea
duce
la
probleme
de
conduit
ă
;

Adolescen
ț
ii
care
îș
i
percep
pozitiv
problemele
de
conduit
ă
ș
i
ajung
s
ă
se
valorizeze
,
se
vor
confrunta
cu
o
respingere
din
partea
celorlal
ț
i
,
devenind
astfel
inadapta
ț
i
social.

56
BIBLIOGRAFIE

Bernard,
M.
,
Cronan,
F.
,
Manual
S
CALA
de
ira
ț
ionalitate
pentru
copii
ș
i
adolescen
ț
i
(The
Child
and
Adolescent
Scale
of
Irrationality-CASI)
,
Editura
RTS
,
Cluj
Napoca,
1997;

Bogdan,
C
.,
Personality,
Epistemology
And
Psychologist
Choice
Of
Theoretical
Model:
A
Review
And
Analysis
,
Papers
2011/
Issue
311,
Osterreichish-Rumanischer
Akademischer
Verein
,
2011;

Bonchi
ș
,
E.,
Secui,
M.,
Psihologia
V
â
rstelor,
Editura
Universit
ăț
ii,
Oradea,
2004;

Carr,
A.
,
The
Handbook
of
Child
and
Adolescent
Clinical
Psychology:
A
Contextual
Approach
,
Routledge
Publishing,
London,
1999;

Cohen,
B.
,
Murphy,
G.
,
Models
of
Concepts
,
Cognitive
Science,
1984,
Vol.
8:
27-58
;

Chelcea
,
S.
,
Psihosociologie.
Teorii,
cercet
ă
ri,
aplica
ț
ii
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2008;

Cre
ț
u,
T.,
Psihologia
v
â
rstelor,
Editura
Polirom,
Ia
ș
i,
2009;

David,
D.
,
Jay
L
.
S.
,
Ellis
A.
,
Rational
and
Irrational
Beliefs,
R
es
e
arch,
T
heo
r
y
a
nd
Clinical
Practice
,
Oxford
University
Press
,
New
York,
2010;

Debesse,
M.,
P
sihologia
copilului
.
D
e
la
na
ș
tere
la
adolescen
ță
,
Editura
Didactic
ă
ș
i
Pedagogic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1970;

Eibl-Eibesfeldt
,
I.
,
Agresivitatea
Uman
ă
,
Editura
Trei
,
Bucure
ș
ti,
2009;

Eisenberg,
N.,
Cognitions
and
prosocial
responding
in
adolescents
î
n
R.M.
Lerner,
Steinberg
(ed.),
Handbook
of
Adolescent
Psychology
2
nd
Edition
,
Hoboken
Pub.,
New
Jersey,
2004;

Ellis,
A.
,
Dryden,
W.
,
The
P
ractice
of
R
ational
E
motive
B
ehavior
T
herapy
,
Springer
Publishing
Co.
,
New
York,
1997;

Erikson,
E.,
Childhood
and
Society,
W.W.
Norton
and
Company
Pub.,
New
York,
1993
Revised
Edition;

Fraser,
M.W.,
Agressive
Behavior
in
Childhood
and
Early
Adolescence:
An
Ecological-
Developmental
Perspective
on
Youth
Violence
,
Social
Work,
1996,
Vol.41,
No.4,
p.347-
361;

Ilu
ț
,
P.
,
V
alori,
atitudini
ș
i
comportamente
sociale.
Teme
actuale
de
psihosociologie
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
2004;

Lagache,
D.,
Agressivit
é
structure
de
la
personnalit
é
et
autres
travaux
,
Presses
Universitaires
de
France,
Paris,
1982;

57

Lindner,
H.,
Kirkby,
R.,
Wertheim,
E.,
Birch,
P.,
Manual
SCALA
de
atitudini
ș
i
convingeri
generale-forma
scurt
ă
(General
Attitudes
and
Beliefs
Scale,
Short
Version-
GABS-SV),
Editura
RTS,
Cluj
Napoca,
2004;

Lorenz,
K.,
Das
Sogenannte
B
ö
se,
Zur
Naturgeschichte
der
Aggression
(traducere
din
lb.german
ă
),
Deutscher
Taschenbuch
Verlag,
Munich,
1983;

Milea,
S.
,
Agresivitatea
–
un
concept
complex,
interactiv,
eterogen
ș
i
deschis
,
Revista
de
N
eurologie
ș
i
P
sihiatrie
a
C
opilului
ș
i
A
dolescentului
din
Rom
â
nia
,
Bucure
ș
ti,
2010
V
ol
.
13,
N
r
.
3
;

Mitrofan,
N.
,
Agresivitatea,
î
n
Neculau
A.
(
coor
d.)
,
Psihologie
social
ă
,
Editura
Polirom
,
Ia
ș
i,
1996;

Munteanu,
A.,
Psihologia
copilului
ș
i
adolescentului
–
edi
ț
ia
revizuit
ă
ș
i
ad
ă
ugit
ă
,
Editura
Augusta,
Timi
ș
oara,
2009;

Papalia,
D.,
Olds
Wendkos,
S.,
Feldman,
R.D.,
Dezvoltarea
Uman
ă
.
Edi
ț
ia
a
XI-a,
Editura
Trei,
Bucure
ș
ti,
2010;

P
ă
unescu
,
C
.,
A
gresivitatea
ș
i
condi
ț
ia
uman
ă
,
Ed
itura
Tehnic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1994;

Popescu-Neveanu
,
P.
,
Dic
ț
ionar
de
Psihologie
,
Editura
Albatros
,
Bucure
ș
ti
,
1978;

R
ăș
canu,
R.,
Psihologia
comportamentului
deviant
,
Editura
Universit
ăț
ii,
Bucure
ș
ti,
1994;

Rousselet,
J.,
L'adolescent
en
apprentissage,
Presse
U
niversitaire,
Paris,
1961;

Schaffer
,
R.
,
Introducere
î
n
psihologia
copilului
,
Editura
ASCR,
Bucure
ș
ti,
2005;

Ș
chiopu,
U.,
Verza
E.,
Psihologia
v
â
rstelor.
Ciclurile
vie
ț
ii
–
edi
ț
ia
III,
Editura
Didactic
ă
ș
i
Pedagogic
ă
,
Bucure
ș
ti,
1997;

Sherif,
M
.,
In
Common
Predicament:
Social
Psychology
of
Intergroup
Conflict
and
Cooperation
,
Houghton
Mifflin
Company
,
Boston,
1966;

Sillamy
,
N.
,
Dic
ț
ionar
de
P
sihologie
Larousse
,
Editura
Univers
Enciclopedic
,
Bucure
ș
ti,
1998;

Stemate,
R.E.
,
Cum
gestion
ă
m
agresivitatea
adolescen
ț
ilor?
Interven
ț
ie
experien
ț
ial
ă
u
nificatoare
,
Editura
Sper
,
Bucure
ș
ti,
2010;

Verza,
E.,
Psihologia
v
â
rstelor
,
Editura
Hyperion,
Bucure
ș
ti,
1993
.