UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT [305796]

Licență

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT [305796]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT A REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 305-055.2+796.4(043.2)

GHEORGHIU Aurelian

VALOAREA PEDAGOGICĂ A ACTIVITĂȚILOR DE FITNESS ÎN SOCIALIZAREA FEMEILOR DE VÂRSTA A DOUA

Specialitatea: 533.04 – [anonimizat], kinetoterapie și recreație

Teză de doctor în științe pedagogice

Conducător științific:

[anonimizat], profesor universitar

Consultant științific:

[anonimizat], profesor universitar

Autor:

CHIȘINĂU 2016

CUPRINS

ADNOTARE

Gheorghiu Aurelian „Valoarea pedagogică a activităților de fitness în socializarea femeilor de vârsta a doua”: teză de doctor în științe pedagogice. Chișinău, 2016.

Structura tezei: Introducere, 3 capitole, [anonimizat] 172 titluri, 124 pagini în partea fundamentală, 19 tabele, 49 figuri și 9 anexe.

Rezultatele obținute sunt publicate în 10 lucrări științifice.

Cuvinte-cheie: [anonimizat] a femeilor, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], persoane feminine vîrsta 35-45 ani, model psihopedagogic.

Domeniul de studiu: [anonimizat]-ului în vederea socializării femeii de 35-45 de ani.

Obiectivele cercetării:

1. Analiza teoretica a literaturii de specialitate privind implementarea mijloacelor educației fizice în cadrul procesului de socializare a persoanelor feminine din categoria de vârstă 35-45 ani.

2. [anonimizat] 35 -45 [anonimizat].

3. Argumentarea experimentală a metodologiei de utilizare a mijloacelor din FITNESS care influențează comportamentul femeilor cu vârste cuprinse între 35 și 45 de ani prin modelarea personalității în procesul de socializare.

4. [anonimizat] a fitness-ului în special, a femeilor de 35-45 de ani.

[anonimizat]-ului în vederea socializării femeii de vîrsta 35-45 ani. Rezultatele obținute au demonstrat o îmbunătățire considerabilă a procesului de socializare a persoanelor incluse în experimentul pedagogic obținînd coeficientul de stabilitate a grupului de la 2,72 în stadiul inițial de măsurare la 5,61 în stadiul final pe o scală cuprinsă între valorile 0 și 7.

Problema științifică a constatat în stabilirea factorilor defavorizați care crează disensiuni considerabile în procesul de socializare a persoanelor feminine de vîrsta a doua și în elaborarea unor tehnologii de socializare individuale și în grup prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitness.

Importanța teoretică constă în elaborarea și argumentarea unui model psihopedagogic privind procesul de socializare a femeii la categoria de vârstă de 35 -45 [anonimizat]-ului.

Valoarea aplicativă constă în punerea la dispoziția antrenorilor și instructorilor de FITNESS care lucrează cu femei la această categorie de vârstă a unui model psihopedagogic prin care să faciliteze procesul de socializare cu ajutorul mijloacelor din fitness.

Aprobarea rezultatelor științifice. Conținutul Programei de fitness elaborate pentru femeile la categoria de vîrstă 35-45 ani a fost implementat în cluburile de fitness din Galați și în centrul de Kinetoterapie a facultății de Educație Fizică și Sport a Universității Dunărea de Jos, Galați pe parcursul anilor 2010-2012, în cadrul orelor de fitness.

АННОТАЦИЯ

Георгиу Аурелиан „Педагогическое значимость социализации женщин среднего возраста средствами фитнеса”: диссертация на соискание степени кандидат педагогических наук. Кишинев, 2016.

Структура диссертации: введение, три главы, выводы и рекомендации, библиография 172 источника, 124 страниц основного текста, 19 таблиц, 49 рисунок и 9 приложений. Результаты исследования опубликованы в 10-ти научных работах .

Ключевые слова: Социализация, средства фитнеса, женский пол, возраст 35 45лет программы для фитнеса, установочный эксперимент, педагогический эксперимент, пример социализации.

Область исследования: педагогика

Цель исследования: разработка и внедрение психолого-педагогической модели на основе специальных средств фитнесса для улучшения процесса социализации женщин 35-45 лет.

Задачи исследования:

Теоретический анализ специальной литературы по вопросу внедрения средств физического воспитания в процессе социализации женщин 35-45 лет.

Определение методики использования и восстановления средствами фитнесса, для их улучшения восприятия и усвоения женщинами 35-45лет в зависимости от морфофункциональных и психомоторных особенностей, а также, для их социальной и семейной жизни.

Экспериментальное обоснование методологии внедрения средств фитнесса и влияние на отношение женщин 35 -45 лет в плане формирования характера путём внедрения процесса социализации.

Анализ системы социализации, средствами физической культуры в целом и фитнесса в частности, женщин 35-45 лет.

Новизна и оригинальность исследования: заключается в использовании, в первые, психолого-педагогической модели, основанной на специальных средствах фитнесса для улучшения социализации женщин 35-45лет. Результаты исследования показали значительное улучшение уровня социализации испытуемых в педагогический эксперимент, при этом коэффициент стабильности группы увеличился с 2,72 на начальном этапе измерения до 5,61 на заключительном этапе по школе значимости от 0 до 7.

Научная проблема: заключается в определении неблагоприятных факторов, которые создают значительные различия в процессе социализации женщин среднего возраста, а также, в разработке некоторых индивидуальных и групповых технологий социализации, посредством применения определённых моделей на основе средств фитнесса.

Теоритическая значимость: исследование состоит в разработке и обосновании психолого-педагогической модели социализации женщин 35-45лет, с помощью средств фитнесса.

Практическая значимость исследования, состоит в разработке психолого-педагогической модели для тренеров и инструкторов по фитнессу, работающих с женщинами среднего возраста для улучшения их физических кондиций в процессе их социализации.

Внедрение результатов исследования. Фитнесс программы, предназначенные для женщин 35-45 лет были реализованы в фитнесс клубах г. Галац, в центрах Кинетотерапии факультета Физической Культуры и Спорта Университета Дунэря де Жос, в период 2010 -2012 годов.

annotation

Gheorghiu Aurelian "Pedagogical value of fitness activities in the socialization of middle-aged women": PhD in Pedagogy, Chisinau, 2016.

Thesis structure: Introduction, three chapters, conclusions and recommendations, bibliography consisting of 172 titles, 124 pages of fundamental parts, 19 tables, 49 figures and 9 annexes. The results are published in 10 scientific papers.

Keywords: socialization, means of fitness, female individuals, age 35-45 years, program by means of fitness, ascertaining experiment, pedagogic experiment, socializing model.

Field of study: pedagogy

The research objective is the development and implementation of a psycho pedagogical model based on specific means fitness for the socializing of women of 35-45 years.

The Objectives of the Research:

Theoretical analysis of the speciality literature on the implementation of physical education means in the process of socialization of women in the age group of 35-45 years.

Setting the actuating and recovery means in FITNESS, their acceptance and assimilation by women of 35-45 years, depending on the morphofunctional and psychomotor characteristics, and the social and family life.

Experimental argumentation of the methodology for using FITNESS means which influence the behavior of women aged between 35 and 45 years, by shaping the character during the socialization process.

Analysis of the socializing system, by means of physical culture in general and fitness in particular of women aged between 35 and 45 years.

The scientific novelty and authenticity consists in the implementation, for the first time, of a psycho-pedagogical model based on specific fitness means to socialization of women aged between 35 and 45 years. The results showed a considerable improvement of the process of socialization of the persons included in the pedagogic experiment, obtaining the stability coefficient of the group of 2.72 at the initial stage of the measurement to 5.61 at the final stage, on a scale between the values 0 and 7.

The scientific problem consisted in determining the disadvantaged factors that create considerable dimensions in the process of socialization to women of middle age and the development of individual and group socializing technologies through application of models based on fitness means.

The theoretical argument consists in the development and argumentation of a psycho-pedagogical model on the process of socialization of women in the age group of 35 -45 years, with fitness means.

The practical value consists in providing coaches and FITNESS trainers who work with women in this age group, of a psycho-pedagogical model that facilitates the socialization process by the means of fitness.

Implementation of the scientific results. The content of fitness program designed for women in the age group of 35-45 years was implemented in fitness clubs in Galati and in the Kinetotherapy Center of the Faculty of Physical Education and Sports of Lower Danube University of Galati during 2010-2012, in fitness classes.

LISTA ABREVIERILOR

TI – testare inițială

TF – testare finală

CF – cultura fizică

CFS – condiție fizică direcționată spre sănătate

CFP – condiție fizică direcționată spre performanță

FC – frecvența cardiacă

IMC – indicele masei corporale

IE – indicele efortului

FCMT – frecvența cardiacă maximă teoretică

INTRODUCERE

Actualitatea temei

În literatura de specialitate termenul de „socializare” figurează cu mai multe semnificații, în funcție de domeniul studiat: biologie, antropologie sau sociologie. Cu înțeles strict sociologic, conceptul se definește ca modalitate de antrenare a indivizilor dintr-o anumită societate, în procesul de asimilare a normelor, cunoștințelor, valorilor și credințelor, fenomen care va face din ei membrii unei societăți determinate. Socializarea, în sistemele moderne diferențiate aflate în permanentă schimbare și care permit mobilitatea indivizilor, este văzută ca un proces a cărui durată coincide cu durata vieții [3, 5, 6, 9, 10, 24, 31, 40, 55, 89,131].

Această din urmă accepțiune privește socializarea ca pe un proces îndelungat și continuu, ce se desfășoară pe parcursul întregii vieți a persoanei și în cadrul căruia putem distinge mai multe etape, relativ distincte între ele. Fiecare etapă este condiționată de criterii de vârstă, statut social, sisteme specifice de norme și valori. Prin intermediul socializării, individul este pregătit să-și desfășoare activitatea la orice nivel din sectoarele vieții sociale: umanist, tehnic, sanitar, artistic, sportiv, managerial sau executiv, instituțional sau neconvențional, de stat sau privat [46, 47, 49, 50, 53, 83, 85,132].

Datorită transformărilor sociale și modificărilor în plan cultural ale individului, în cadrul societății noastre, s-a schimbat rolul femeii. Astfel, s-a ajuns ca acestea să acceadă la diferite tipuri și moduri de a socializa printre care amintim și FITNESS-ul, proces prin care își asigură o condiție fizică bună, dar și o deschidere spre noi orizonturi și oportunități prin interacțiunea cu alți indivizi aparținând diferitelor categorii sociale. În sensul larg al cuvântului, FITNESS-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort. El reprezintă o condiție pentru a arăta și a ne simți mai bine. Cum preferințele diferă, doza de subiectivism va fi foarte mare în definirea conceptelor de a „arată bine” și „a se simți bine”, motiv pentru care și antrenamentele vor fi diferențiate în funcție de caracteristicile individuale ale practicanților: vârsta, sexul, greutatea, înălțimea, capacitatea de efort, sănătatea organismului, scopul urmărit [133].

FITNESS-ul ca activitate de timp liber este preferat din ce în ce mai mult de femei care aparțin anumitor categorii sociale și profesionale aflate la vârste dintre cele mai variate, inclusiv de cele de vârsta a doua, uneori chiar și a treia.

Motivele pentru care femeile preferă o astfel de activitate sunt diverse, începând cu dorința de a avea un corp mai armonios sau ca rezultat al kilogramelor în plus, fapt datorat alimentației iraționale (alimente tip fast-food), organismului modificat după o naștere, dar și pentru eliminarea stresului acumulat zilnic sau după unele crize ale violenței conjugale [134].

Ceea ce este de remarcat la femeile care aleg această activitate, în special cele a căror vârstă se situează între 35 și 45 de ani, este că, pe lângă acțiunea de modelare a corpului, într-un astfel de cadru social simt nevoia de comunicare cu ceilalți parteneri angajați în procesul de antrenament, abordând diferite teme, cu alt conținut decît cele ale procesului de instruire in FITNESS.

Această comunicare face parte integrantă din acel concept definit ca SOCIALIZARE. În acest context este lesne de înțeles de ce unele dintre femeile acestei categorii de vârstă după frecventarea sălilor de FITNESS, au mai multă încredere în forțele proprii, consideră că arată mai bine și sunt mai relaxate, eliberate de stresul cotidian, mereu gata de a începe sau a duce la bun sfârșit noi proiecte ale vieții personale sau profesionale. Întreg acest proces al socializării prin intermediul FITNESS-ului, al mijloacelor sale, este permanent ghidat de legi, principii și reguli impuse de laturile biologice, psihice și sociale ale sale, urmărindu-se dezvoltarea calităților motrice, morale, intelectuale și afective ale femeii.

Din studiul literaturii de specialitate reiese faptul că una dintre problemele de interes ale procesului de socializare la femei cu ajutorul mijloacelor din FITNESS (fie sportiv, terapeutic sau activitate de timp liber) este și cea a metodelor de implementare a acestor mijloace [34, 53, 70, 85, 90].

Crearea de programe pentru buna organizare și desfășurare a activității de întreținere corporală cu ajutorul mijloacelor din FITNESS în funcție de factorii care influențează particularitățile de dezvoltare morfofuncțională, motrică și psihomotrică a femeii, în cadrul unei colectivități, reprezintă o activitate complexă cu foarte mare importanță în practică.

Având în vedere cele menționate mai sus, ne-am propus să desfășurăm o cercetare științifică în vederea elaborării unei metodologii prin care să putem prognostica importanța implementării mijloacelor din FITNESS și aportul acestora la procesul de socializare a femeii cu particularități ale vârstei între 35 și 45 de ani.

Prin acestea argumentăm actualitatea și însemnătatea științifică a temei.

Scopul cercetării îl constituie elaborarea și implementarea unui model psihopedagogic, bazat pe mijloacele specifice fitness-ului în vederea socializării femeii de 35-45 de ani.

Obiectivele cercetării. Pentru realizarea scopului propus, s-au stabilit următoarele obiective:

1. Analiza teoretica a literaturii de specialitate privind implementarea mijloacelor educației fizice în cadrul procesului de socializare a persoanelor feminine din categoria de vârstă 35-45 ani.

2. Stabilirea mijloacelor de acționare și refacere în FITNESS, modul de acceptare și asimilare al acestora la femeile de 35 -45 de ani în funcție de particularitățile morfofuncționale și psihomotrice, precum și cele ale vieții sociale și de familie.

3. Argumentarea experimentală a metodologiei de utilizare a mijloacelor din FITNESS care influențează comportamentul femeilor cu vârste cuprinse între 35 și 45 de ani prin modelarea personalității în procesul de socializare.

4. Analiza sistemului de socializare, prin mijloacele culturii fizice în general și a fitness-ului în special, a femeilor de 35-45 de ani.

Noutatea și originalitatea științifică constă în elaborarea și implementarea unui model psihopedagogic bazat pe mijloacele specifice fitness-ului în vederea socializării femeii de vârsta 35-45 ani. S-au evidențiat rolul factorilor psihologici, psihosociali, biofizici și pedagogici, în strânsă corelație cu indicii funcționali. S-a argumentat sistemul metodologic de utilizare a formelor și metodelor de fitness, Pilates, Zumba și exercițiilor de Aerobică Clasică ce influențează comportamentul feminin. S-a stabilit climatul psihosocial al grupului și factorii defavorizanți care creează disensiuni in procesul de socializare a femeilor inclusiv tehnica socializării individuale și de grup, prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitness. S-a modelat personalitatea în procesul de socializare a femeilor de vârsta a doua. S-a evidențiat rolul factorilor psihologici, psihosociali, biofizici și pedagogici în procesul activității de fitness în strânsă corelație cu indicii funcționali.

Problema științifică soluționată în domeniu rezidă în stabilirea factorilor defavorizați care creează disensiuni considerabile în procesul de socializare a persoanelor feminine de vîrsta a doua și în elaborarea unor tehnologii de socializare individuale și în grup prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitness.

Semnificația teoretică a temei constă în elaborarea și argumentarea unui model psihopedagogic privind procesul de socializare a femeii la categoria de vârstă de 35 -45 de ani, cu ajutorul mijloacelor FITNESS-ului.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în punerea la dispoziția antrenorilor și instructorilor de FITNESS care lucrează cu femei la această categorie de vârstă a unui model psihopedagogic prin care să faciliteze procesul de socializare cu ajutorul mijloacelor din fitness.

Implementarea rezultatelor științifice. Conținutul Programei de fitness elaborate pentru femeile la categoria de vîrstă 35-45 ani a fost implementat în cluburile de fitness din Galați și în centrul de Kinetoterapie a facultății de Educație Fizică și Sport a Universității Dunărea de Jos, Galați pe parcursul anilor 2010-2012, în cadrul orelor de fitness.

Structura lucrării – lucrarea de față este structurată pe trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie și anexe.

Sumarul compartimentelor tezei.

Primul capitol al tezei, "Fundamentarea teoretică privind influența culturii fizice asupra fenomenului de socializare a femeii”, se axează pe selectarea și analiza literaturii de specialitate, privind abordarea conceptului de socializare prin influența culturii fizice în general și a mijloacelor din fitness în special.

Socializarea are loc în grupuri distincte care se raportează în mod diferit la cultura societății globale, lucru care ne conduce la o nouă caracterizare a socializării: astfel, socializarea poate fi pozitivă, respectând toate dogmele, regulile, valorile sau poate fi negativă, contrară canoanelor, normelor societății. Prin dobândirea cunoștințelor, valorilor, atitudinilor prin intermediul socializării, individul devine parte activă în viața socială, învață cum să acționeze împreună cu alții. Concomitent cu formarea unei identități, socializarea în domeniul sportiv contribuie la formarea și întărirea „sinelui social”, a stimei de sine.

Sportul dezvoltă comunicarea și noile strategii de relaționare. Pentru multe persoane, acest fapt poate fi un efect terapeutic. Sportul reduce tensiunile individuale și sociale. Socializarea în sport poate funcționa și ca o supapă de refulare a unor tensiuni individuale și sociale. Neîmplinirile, frustrările, dorințele ascunse, violența etc. – convertite în sport – pot ameliora simțitor starea individului, dar și atmosfera socială. În această privință, socializarea în/prin sport reprezintă o modalitate de îmblânzire a violențelor, a tensiunilor sociale, o recăpătare a stimei de sine dar și o formă de evadare din cotidianul constrângător. Se consideră, astfel, că practicarea sportului în colectiv creează premisele obținerii unei condiții fizice optime dar și a unei socializări adecvate. In concluzie practicarea unor activități fizice în grup devine un prilej de manifestare într-un registru care-ți permite să experimentezi „senzații tari”, aventura, eliberare emoțională etc.

Al doilea capitol al tezei, “Analiza structurii și conținutului fenomenului de socializare prin practicarea exercițiilor fizice de către femei” include metodologia cercetărilor, privind folosirea celor mai eficiente metode de cercetare și conținutul organizării și desfășurării cercetărilor.

Aprecierea nivelului dezvoltării somatice și pregătirii fizice a subiecților la etapa inițială a contribuit la selectarea acestora în vederea realizării studiului. In ceea ce privește nivelul de socializare a grupului supus investigației, acest aspect a fost stabilit prin realizarea unor chestionare și prin testare sociometrică (matrice sociometrică). În urma testărilor efectuate s-a elaborat și implementat un model psiho-pedagogic în scopul eficientizării procesului de socializare dar și obținerii unei condiții optime prin mijloace specific fitness-ului.

În concluzie pentru a obține o dezvoltare fizică și armonioasă dar mai ales pentru a putea relaționa (socializa) în condiții ideale cu alți indivizi, femeia aflată la vârste cuprinse între 35 și 45 ani, femeia adultă tânară, trebuie să aibă o stare de sănătate optimă în raport cu vârsta atât fizică, cât și psihică, pregătită să facă față schimbărilor lumii moderne contemporane, o lume în continuă schimbare, confruntată cu o permanentă criză de spațiu și timp. Așadar, apariția unei stări de sănătate precare, care pune sub semnul întrebării capacitatea psihomotrică a femeii adulte la care facem referire în prezenta lucrare, îmbracă un caracter defavorizant în încercarea de a relaționa, comunica cu alți membri ai grupului sau comunității din care face parte, chiar și sub aspectul practicării exercițiului fizic.

Al treilea capitol al tezei ,,Argumentarea metodico-științifică a unui model psihopedagogic de socializare a femeilor de vârsta a doua prin mijloacele fitness-ului ", conține analiza și interpretarea indicilor dezvoltării somatice, pregătirii fizice care ne arată starea condiției fizice precum și interpretarea indicilor sociometrici individuali și de grup a subiecților incluși în experimentul pedagogic. S-a efectuat analiza corelativa a eficacității aplicării modelului psiho-pedagogic propus.

In finalul lucrării sunt prezentate concluziile și recomandările practico-metodice desprinse din cercetare, care arată utilitatea și necesitatea acestui studiu cu privire la posibilitatea îmbunătățirii socializării femeilor de vîrsta a doua. Modelul de socializare propus pentru persoanele incluse in experiment se poate extinde la diferite categorii de vârsta, în diferite alte condiții de activitate motrică și funcțională, unde se pot obține rezultate ce creează un mediu favorabil apariției relațiilor de confort psihic, psiho-fizic , ceea ce duce la îmbunătățirea relațiilor interumane și implicit la îmbunătățirea procesului de socializare.

In anexele lucrării sunt prezentați indicii de pregătire fizică și dezvoltare somatica atât la testarea inițială cât și la cea finală, precum și sociogramele care ne-au ajutat la realizarea studiului și implicit la confirmarea ipotezei lucrării.

Cercetările științifice desfășurate permit să concluzionăm că aplicarea mijloacelor contemporane ale fitness-ului poate avea o eficiență semnificativă în procesul de socializare a persoanelor de diferite vârste, în diferite activități ce implică factori de stres sub diferite forme.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ PRIVIND INFLUENȚA CULTURII FIZICE ASUPRA FENOMENULUI DE SOCIALIZARE A FEMEII

1.1. Analiza procesului de socializare a ființei umane prin mijloacele culturii fizice

In urma analizei literaturii de specialitate s-a constatat că majoritatea autorilor susțin că procesul de socializare a ființei umane prin diferite mijloace, contribuie eficient la integrarea acesteia în societate.

Fenomenul de socializare se poate realiza prin diferite mijloace printre care și cele ale culturii fizice.

Socializarea este procesul psihologic de transmitere, asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptelor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane. În acest sens socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunând dublă considerare a dezvoltării individuale și a influențelor sociale, respectiv modul personal de receptare și interpretare a mesajelor sociale și dinamica variabilă a intensității și influențelor sociale.

Giddens A. definește socializarea ca fiind „un proces prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut” [31, p. 51].

Socializarea poate lua diferite forme: socializarea primară, socializarea secundară, socializarea continuă, socializarea anticipativă și resocializarea [21, 50].

Socializarea primară are loc în copilărie. Ea este procesul de transformare a copiilor în ființe umane sociale prin învățarea valorilor de bază, prin pregătire și limbaj. O dezvoltare pozitivă din punct de vedere social și psihologic se întâlnește la copii când aceștia sunt crescuți în familii de către mamele și tații lor. În același timp, trebuie subliniat faptul că în unele familii, în anumite contexte, socializarea primară poate să fie profund deformată [50,135].

Socializarea secundară se produce ca învățare a normelor și valorilor altor instanțe de socializare (școala, grupul de prieteni, grupuri de adulți) orientate către neutralitate afectivă spre deosebire de socializarea primară din familie, profund afectivă. Pot exista cazuri când copilul poate să fie socializat în același spirit familial în instanțe extrafamiliale (de pildă, casele pentru copii) unde se tinde spre crearea unei atmosfere familiale [50,136].

Socializarea continuă este procesul de transmitere și însușire a unor modele culturale și normative de-a lungul vieții unui individ. Acest tip de socializare reflectă necesitatea învățării permanente de către individ, inclusiv în perioada adultă, a noi norme și valori. Educația adulților este, în esență, un act de socializare a adultului [40].

Socializarea anticipativă implică învățarea de către o persoană a valorilor, credințelor și comportamentelor unui alt grup, dar la care aderă. Acest tip de socializare permite oamenilor să facă schimbări în atitudinile și în acțiunile lor, schimbări ce vor fi necesare odată cu integrarea lor într-un nou grup. Așa se întâmplă, de pildă, cu studenții de la medicină sau drept: ei trăiesc socializarea anticipativă atunci când sunt încurajați să gândească asemenea doctoriilor sau avocaților, cu toate că ei încă nu dețin acele statusuri. Scopul principal al socializării anticipative este de a facilita tranziția spre un nou status sau grup [37].

Resocializarea se referă la învățarea unui nou set de valori, credințe și comportamente care sunt diferite de cele anterioare. O persoană care trece prin resocializare trebuie să se dezvețe de ce este vechi și trebuie să învețe ceea ce este nou. Cu toții trăim resocializarea de-a lungul vieții noastre de câte ori ne schimbăm statutul sau grupul de apartenență. În unele cazuri, acest proces este normal ca atunci când ne schimbăm slujba sau devenim părinți; în alte cazuri, procesul cere schimbări dramatice, cum ar fi cazul unei persoane care este șomer sau emigrant [37,137].

Conceptele de socializare anticipativă și resocializare relevă măsura în care experiențele socializării se pot produce în oricare moment din viața unei persoane.

Acest lucru i-a determinat pe sociologi să recunoască faptul că socializarea este un proces continuu.

Socializarea are loc în grupuri distincte care se raportează în mod diferit la cultura societății globale, lucru care ne conduce la o nouă caracterizare a socializării: astfel, socializarea poate fi pozitivă, respectând toate dogmele, regulile, valorile sau poate fi negativă, contrară canoanelor, normelor societății. Prin dobândirea cunoștințelor, valorilor, atitudinilor prin intermediul socializării, individul devine parte activă în viața socială, învață cum să acționeze împreună cu alții. Individul, societatea, socializarea sunt într-o relație de dependență deoarece „fără socializare societatea nu ar supraviețui, cum nici individul nu ar putea supraviețui în afara socializării” [40, p. 14]. Procesul de socializare este vital atât pentru individ, cât și pentru societate „întrucât face ființa umană aptă pentru societate” [50].

Socializarea are loc în funcție de anumiți agenți:

– Familia: principalul agent al socializării, este intermediarul dintre societate și individ. Socializarea poate fi diferită în funcție de gradul socio-profesional: este distinctă într-o familie de intelectuali și una de muncitori. Însă funcția socializatoare a familiei își mai pierde din importanță în societatea postmodernă deoarece mediul informatic se afirmă. Folosirea excesivă a internetului a însemnat declinul familiei, dar totodată a dus la lipsa de implicare a individului în viața socială, acesta devenind o persoană deprimată și solitară.

– Grupurile pereche: reprezintă un factor de socializare influent în perioada adolescenței, iar socializarea are loc între persoane cu aceeași varstă, trăsături culturale sau subculturale comune; oferă individului posibilitatea de a se manifesta independent de a nu se simți dominat de familie.

– Școala: un agent socializator complex care oferă individului informații și valori.

– Mijloacele de comunicare în masă au devenit cel mai important factor de socializare din perioada postmodernă. Mijloacele de comunicare în masă reprezintă ansamblul organizațiilor (radio, TV, filme, ziare, reviste, afișe etc.) care vehiculează informații către un număr mare de oameni. Au avut loc numeroase dezbateri privind efectele socializatoare ale mijloacelor de comunicare în masă, iar concluzia la care s-a ajuns a fost că acestea au atât influențe pozitive, cât și negative, iar efectele socializatoare depind de conținutul mesajului [12, 40, 43,138].

Fiecare individ este unic și are o experiență socializatoare, o personalitate unică deoarece, sub presiunea agenților socializatori, individul este liber să acționeze cum simte. Socializarea poate fi studiată din perspectiva societății sau din cea a individului. Din punctul de vedere al societății, socializarea este cea prin care individul își dezvoltă sentimentul de apartenență la un grup, dar și cel de discernământ al valorilor, comportamentelor pe care dorește să le adopte. Din pespectiva individului socializarea reprezintă transformarea treptată a individului, formarea personalității lui.

Încă din momentul nașterii, individului îi sunt impuse reguli și norme care îi vor permite să facă parte din societate. Primele restricții cu care se confruntă sunt cele din cadrul familiei care reprezintă începutul formării sale ca ființă socială. Individul este un produs al societății pentru că se supune regulilor sociale, reguli care împreună cu relațiile interpersonale definitivează individul ca ființă socială. Astfel individul învață cum să se comporte în societate, să înțeleagă cultura, dobândind un set de deprinderi, reguli morale necesare supraviețuirii într-un grup. Bunul cel mai de preț pe care individul îl asimilează în urma socializării este informația, „un mijloc de producție cît și o valoare de schimb care poate fi acumulată și stocată ca bogăție virtuală și capital cultural” [11, p. 79]. Printre lucrurile esențiale pe care individul trebuie să le dobândească se numără solidaritatea, loialitatea, toleranța etc.

Individul ca ins cu drepturi și obligații, cu dorințe și neîmpliniri are rost numai dacă interacționează cu restul societății. Socializarea este un proces complet, complex care cuprinde atât elemente identificatoare, cât și elemente comune membrilor grupului, societății. Prin folosirea elementelor comune se formează trăsături comune de personalitate. Tipului de personalitate specific culturii europene îi sunt atribuite trăsături ca sociabilitatea, amabilitatea și cooperarea. În urma procesului de socializare prin care individul este nevoit să treacă pentru a dobândi normele, valorile și pentru a răspunde așteptărilor societății, el trece și printr-un proces de umanizare, „proces de gradul și calitatea căruia depind formarea și dezvoltarea personalității” [50].

Socializarea are un efect important asupra creării personalității și a identității de sine. Acestea se fundamentează pe niște cunoștințe, valori, conduite învățate de la membrii unui grup fără ca aceștia să conștientizeze că sunt sursa de informație. De-a lungul vieții individul este nevoit să își schimbe conduitele deoarece viața lui presupune mai multe roluri sociale. Individul urmărește să își construiască o personalitate deseori formată din particularități specifice fiecărui individ și trăsături generale, comune oamenilor. Personalitatea este „un atribut al oricărui om normal a cărui evoluție ontogenetică s-a desfășurat în cadrul unui mediu social dat ce ajută la formarea comportamentului și la alegerea activităților pe care le desfășoară în societate” [49, p. 134].

Grupul la care individul aderă îl ajută să își formeze imaginea despre sine. „Imaginea pe care o au oamenii despre ei înșiși este în mică parte determinată de dimensiunile obiective ale personalității lor și în mare parte de «oglinda» pe care societatea, grupul, le-o oferă pentru a se privi. Această oglindă a eu-lui servește ca sistem referențial pentru indivizi de-a lungul întregii lor vieți” [49, p. 152]. Sinele este reprezentarea ideatică a insului despre el însuși și are trei componente: imaginea înfățișării noastre la nivelul celuilalt, percepția noastră cu privire la părerea celuilalt asupra imaginii noastre și autopercepția. Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale care conturează și întăresc dimensiunile eu-lui nostru. Aceasta ne poate influența comportamentul și de aceea este foarte important ca fiecare individ să adopte o convingere realistă despre el însuși [49]. În procesul de socializare individul adoptă normele comportamentale, ideile grupului din care face parte. Prin această interacțiune individul își formează imaginea de sine și astfel poate lua naștere o contradicție între modul real în care individul este perceput de ceilalți și modul în care el crede că este perceput de grup. Așa cum observă și Anderson, citat de Bădescu I. în Enciclopedia Sociologiei, „Individul se construiește pe sine în funcție de lumea sa socială și încearcă să îi determine pe ceilalți să îl accepte. Căutându-și identitatea, indivizii devin consumatori ai realității” [6, p. 34]. Individul va putea să își controleze viața atunci cînd va reuși să înțeleagă procesul socializării.

1.2. Caracteristici conceptuale ale procesului de socializare

Socializarea este procesul fundamental de transmitere a culturii și organizării sociale la generațiile următoare asigurându-se astfel continuitatea, stabilitatea și perpetuarea societății. Învățarea limbii, însușirea normelor și valorilor, preluarea tradițiilor comune, valorilor acreditate și credințelor oferă copiilor și tinerilor șansa participării la viața socială comună. În acest fel toți membrii societății acceptă aceleași valori, folosesc aceleași reguli în stabilirea relațiilor interpersonale sau sociale [5, 6, 9, 20, 27, 28].

Există mai multe perspective de analiză a socializării. Psihologic, socializarea este modul de a învăța deprinderile de control a instinctelor. Dezvoltarea fără nici o restricție a acestora s-ar întruchipa într-un comportament asocial opus conduitei sociale. De pildă, psihanaliza concepe socializarea ca proces de instruire a individului cu regulile de comportament social adecvat și în cunoașterea comportamentului deviant pentru a fi evitat. Socializarea formează persoana, astfel încât aceasta să-și însușească valorile societății în termenii de „bun” și „rău” și să controleze orice înclinare înnăscută către conduite neacceptate de către societate. Individul trăiește permanent tensiunea dintre necesitatea de a-și adapta comportamentul său la cerințele sociale și impulsurile lui către acele activități nepermise social. Socializarea rezolvă aceasta contradicție, orientându-l pe individ numai spre normele, valorile și regulile sociale.

Antropologii examinează socializarea în procesele de enculturație, adică actul prin care noii membri ai societății interiorizează toate componentele culturii: limba, tradițiile, obiceiurile, miturile, folclorul. Însușirea valorilor și normelor culturii dintr-o altă societate este procesul de aculturație [41, 43, 48, 75,139].

Sociologii afirmă ideea că socializarea este actul de pregătire a individului pentru participarea la viața de grup. Oamenii sunt formați pentru a deveni membri ai grupurilor de apartenență – familie, școală, loc de muncă, grup de prieteni etc., pentru cunoașterea și înțelegerea altor grupuri în care nu vor fi niciodată membri, însă sunt obligați să comunice cu ele – bănci, spitale, secții de poliție, firme etc.

Sociologic, socializarea a fost privită din mai multe perspective. Doctrina funcționalistă concepe socializarea ca mecanismul esențial pentru integrarea ființei umane în societate. Ea joacă un rol critic în menținerea echilibrului social și în posibilitatea societății de a-și îndeplini scopurile.

Procesul transformării ființei umane în indivizi care sunt capabili să funcționeze coerent și productiv în cadrul societății începe în copilărie. El continuă cu trecerea oamenilor în noi poziții sociale și noi relații sociale [21, 50].

Un element important în socializare, conform perspectivei funcționaliste, este ceremonia trecerii: o ceremonie care marchează și celebrează trecerea unei persoane de la un statut la altul. Absolvirea liceului sau a facultății, căsătoria și pensionarea sunt treceri spre alt status care implică asumarea de noi drepturi și responsabilități și sunt, prin urmare, marcate de ceremonii. Pentru unii oameni, acestea pot lipsi.

Viziunea conflictualistă vede socializarea ca un proces coercitiv care promovează interesele unui grup în defavoarea altora. Perspectiva conflictualistă reflectă și susține existența structurării sociale a societății, incluzând relații de putere predominante. Dimensiunea coercitivă a socializării poate fi ilustrată în modul cel mai dramatic de instituțiile izolate de restul societății, în care comportamentul membrilor este total controlat. Exemple de asemenea instituții sunt spitalele de boli mentale și închisorile [21].

Din perspectiva conflictualistă, procesul de socializare nu este un mecanism care să potrivească oamenii ca pe niște rotițe în mecanismul societății. În schimb, ea ne asigură că prin procesul de socializare se reproduce repartiția inegală a bunurilor din societate, iar grupurile dominante, care-și adjudecă partea cea mai mare din acestea, se perpetuează.

Cele doua orientări sociologice, funcționalismul și perspectiva conflictualistă, concep individul ca element care doar primește și analizează normele și valorile altora. Cercetarea proceselor de socializare a demonstrat că, încă de la naștere, omul poate influența relațiile sale cu ceilalți, în primul rând cu mama [12, 40].

Oricare ar fi influența eredității, contactul cu alții este important în viața noastră și este vital, cu deosebire, în timpul primilor ani de viață. Când suntem mici, suntem incapabili să ne purtăm singuri de grijă, deci suntem total dependenți de alții pentru a supraviețui.

Mai mult, interacțiunea socială este esențială de-a lungul acestei perioade din viața noastră, dacă dezvoltarea noastră biologică, psihică și socială se desfășoară normal.

Socializarea este un proces activ și nu o formă de „programare culturală”, așa cum s-a crezut la un moment dat. Ființa umană interiorizează activ modelele, normele, valorile și comportamentul cu care vine în contact, modificându-le în conformitate cu scopurile și interesele sale în cadrul stabilit de societate sau de grup.

Rezultă că procesul de socializare are mai multe finalități [140]:

1. psihică – dezvoltarea la copil a trăsăturilor psihice constante prin care el își capătă o identitate în raport de ceilalți semeni;

2. socială – formarea deprinderilor de exercitare corectă a statusurilor și rolurilor sociale necesare în integrarea socială;

3. culturală – asimilarea simbolurilor, limbajului și valorilor mediului de viață, într-un cuvânt a unui model cultural.

În socializare individul urmează, conștient sau nu, să atingă un anumit tip de personalitate comun societății în care trăiește. De altfel, de-a lungul timpului s-au impus modele de personalitate: în Grecia antica Kalokagathon – idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, în Roma Civis Romanus – sinteză a trăsăturilor civice, în lumea modernă capitalistă, self-made-man-ul, om care se realizează singur, în socialism omul nou sau comunistul de omenie. Aceste exemple arată că individul se conformează unui model cultural-normativ.

Socializarea se deosebește de alte procese sociometrice în care individul este integrat [27,141] sub diferite forme:

– imitația – reproducerea comportamentului altora,

– adaptarea socială – adecvarea comportamentului unui individ la statusurile și rolurile structurii sociale în care este inclus,

– integrarea culturală – prezența individului într-o cultură, subcultură și contracultură unde el asimilează valori, stiluri de viață, simboluri și norme specifice, ce stau la baza solidarității anumitor grupuri,

– integrarea socială – interacțiunea dintre individ și societate prin care se realizează echilibrul social.

Cele patru procese psihologice: imitația, adaptarea, integrarea culturală și integrarea socială se pot regăsi în procesele de socializare.

Un tip special de socializare este socializarea de gen sau de sex. Ea reprezintă una dintre cele mai semnificative modalități de formare a conștiinței diferenței și a stratificării sociale în orice societate. Diferențele sociale, psihologice și culturale dintre bărbat și femeie sunt întărite în procesul socializării de gen [142].

În acest sens socializarea de gen reprezintă socializarea ce conține, ca parte sau valoare esențială a culturii, dihotomia feminin – masculin, prin care copilul deprinde comportamente, valori considerate de cultura respectivă ca fiind specific masculine sau specific feminine.

Studii privind relația părinți – copii au arătat că părinții, deși nu recunosc acest lucru, tratează copiii diferit, în funcție de sex, iar imaginea lor despre copilul respectiv este dependentă de sexul acestuia.

O altă distincție care trebuie marcată este aceea între identitatea de gen și rolurile de gen. Identitatea de gen se bazează pe sentimentul cunoașterii de sine ca femeie sau bărbat; rolurile de gen implică socializarea prin norme privind masculinitatea sau feminitatea (comportamente, atitudini, activități prescrise pentru femei sau bărbați).

1.3. Sursele de socializare în activități fizice și formarea identității

Tema socializării este una clasică în domeniul sociologiei sportului și de permanentă actualitate. Termenul socializare „desemnează procesul prin care indivizii învață moduri de a acționa și de a gândi despre mediul lor, le interiorizează, integrându-le personalității lor și devin membri ai unor grupuri în care capătă un statut specific. Socializarea este, deci, în același timp învățare, condiționare, inculcare, dar și adaptare culturală” [24, p. 206].

În domeniul sportiv socializarea are o arie de cuprindere foarte mare, fapt ce impune o serie de nuanțări terminologice:

Socializarea prin sport

Este în special cazul amatorilor, persoane diferite ce au ca punct comun interesul pentru un anumit sport. Aici este cazul sportului de masă, a sporturilor de întreținere, a sportului de loisir, a aceluia cu caracter terapeutic, dar și a sporturilor desfășurate de copii și adulți în contexte (ne)instituționalizate. Sportul devine un prilej de a reacționa, de a te deschide către celălalt și de a-l cunoaște. Cu această ocazie se pot descoperi afinități, se pot lega prietenii și se pot închega grupuri (are loc o socializare în interiorul grupului). Mai mult, se observă că cei care practică un sport sunt mult mai sociabili și în afara domeniului sportiv. Practic este vorba de un transfer de sociabilitate prin sport către societate. Această situație ar corespunde mai bine ideii de socializare prin sport [143].

Socializarea în sport

În această situație este vorba de sporturile de performanță, unde norma și regula sunt mult mai stricte. Este cunoscut faptul că doar împărtășirea unor norme, valori, deprinderi, tipare comune de către toți membrii unei echipe poate genera performanța și succesul. Toate acestea sunt cunoscute în sport sub numele de spirit de echipă. Practic, este vorba de o socializare cu o puternică marcă instituțională. Totuși, spiritul de echipă nu este generat doar de contextul instituțional, oarecum constrângător și rigid. Și situațiile informale sunt cele care-i fac pe coechipieri să se cunoască mai bine. Scopul este însă acela de a conferi premisele unor performanțe sportive.

Socializarea în context sportiv

Circumscriem aici toate manifestările sportive la care oamenii participă ca simpli spectatori sau suporteri, prilej cu care comunică, dezvoltă relații și socializează. Dacă omul modern este condamnat oarecum la solitudine, vorbindu-se azi tot mai mult de „mulțimi însingurate”, atunci, cu siguranță, contextul sportiv spulberă acest mit. El oferă imaginea unor mulțimi sociabile care nu trăiesc defel sub spectrul izolării.

Cele prezentate până acum arată că sportul poate fi scop, mijloc și context al realizării socializării. Prin aceasta, fenomenul sportiv are și o puternică dimensiune identitară: poate să formeze identități individuale și de grup [144].

În general sociologii situează în centrul procesului de formare a identității limbajului și reprezentările sociale. „Reprezentarea este cea care dă sens sau semnificație lumii din jurul nostru și locului ocupat de noi în cadrul acesteia. De aceea, într-o mare măsură, cine anume suntem – simțul identității noastre – este modelat de sensurile atașate diverselor atribute, capacități și forme de conduită [24].

În domeniul sportiv există un set de formule lingvistice formale ce denumesc norme, reguli, acțiuni, situații specifice fiecărui sportiv în parte. Aducem câteva exemple din fotbal: pasă, henț, lovitură liberă, fault, dispunere simetrică, fundaș, înaintaș, atacant, goal getter, cartonaș roșu etc. Fiecare dintre cuvintele ca alcătuiesc acest cod lingvistic are o semnificație clară, ce este cunoscută și împărtășită de toți cei care sunt interesați de fotbal. Cuvintele reprezintă un prim nivel de construcție identitară, aceea de cunoscător al fenomenului sau de practicant al unui sport.

Pe de altă parte, peste acest nucleu identitar există alte coduri lingvistice informale care numesc într-o manieră mai mult sau mai puțin plastică contexte, situații, oameni și obiecte, stări etc. Nu trebuie uitate nici formulele de încurajare dintre colegii de echipă, imnurile și scandările din tribune, expresiile ce însoțesc momentele tensionate, succesul și eșecul etc.

Pe lângă limbajul formal și cel informal, în cazul sportului există și un al treilea element pe care se clădește edificiul identitar. Acesta este reprezentat de corpul și limbajul corpului. Ne putem imagina în acest caz o mare de oameni în tribune care se ridică simultan și care bat ritmic din palme, așezarea mâinii drepte în dreptul inimii, atunci când se cântă imnul național, sau lovirea pumnilor, a palmelor înainte de începerea competiției, „hora bucuriei” în cazul unui final de meci fericit etc.

Practic, în sport, mai mult decât oriunde, corpul comunică, este expresiv. El transmite stări, sentimente, atitudini, intenții, practici pline de semnificație. Dat fiind că în sport contactul corporal este atât de frecvent, s-a impus în mod firesc asumarea unor coduri de comunicare corporală în cadrul grupelor sportive [145].

În funcție de felul cum se combină toate aceste forme lingvistice formale și informale, de felul cum sunt asumate și inventate de fiecare grup, putem vorbi de identități diferite.

În scrierile sale, Michel Foucault insistă asupra faptului că fiecare dintre noi poate stăpâni seturi de limbaje diferite și, prin urmare, poate deține mai multe identități. De pildă, o persoană are un anumit limbaj și comportament în sala de gimnastică și un cu totul altul atunci când stă în familie. Într-o situație el se va identifica cu antrenorul, iar în cealaltă cu părintele. În aceste condiții, rolurile social-constituite au o putere extraordinară de formare și construcție identitară.

Această pluralitate de identități nu este valabilă doar la nivel individual. Ea se reflectă și în cazul grupurilor sportive. Indivizii cu identități distincte, în condiții concrete, generate de domeniul sportiv, își asumă un limbaj comun. În felul acesta ei pot să socializeze și să formeze o identitate de grup distinctă. Dat fiind faptul că domeniul sportului este atât de vast, însăși identitatea de grup poate să îmbrace o pluralitate de forme, în funcție de limbajul exersat, specific fiecărui sport. Așa se explică faptul că avem identitatea de grup a voleibaliștilor, a handbaliștilor, a gimnaștilor, a fotbaliștilor, a tenismenilor etc. Mai mult, observăm identități ale grupurilor de suporteri, ale profesioniștilor și amatorilor etc.

Concomitent cu formarea unei identități, socializarea în domeniul sportiv contribuie la formarea și întărirea „sinelui social”, a stimei de sine. „În sensul acesta J. Wilmore propune o viziune dinamică asupra «stimei de sine» pe care o raportează la «rata succesului» (unui individ). Variația «stimei de sine» este descrisă de proporționalitatea ratei succesului unui individ la pretențiile sau aspirațiile sale. Rata succesului este un «factor obiectiv», pe când pretențiile alcătuiesc un «factor subiectiv»” [129, p. 19].

Jocul și participarea la competiția sportivă oferă prilejul echilibrării raportului dintre aspirații și succese.

Acolo unde aspirațiile sunt foarte mari și rezultatele sunt sub așteptări, stima de sine este redusă, la fel și capacitatea de socializare și integrare socială. Jocul îl determină pe sportiv să găsească soluții: fie dezvoltă capacități noi pentru a-și atinge aspirațiile, fie își schimbă aspirațiile, sau caută un alt context care să-i fie favorabil. Acest scenariu este unul valabil mai ales în cazul sportivilor de performanță și în cazul echipelor de clasă. Într-un fel, tensiunea permanentă dintre aspirații și succese, dublată de o pregătire serioasă, este cheia reușitei, a performanței. Observăm, de pildă, că unele echipe de fotbal funcționează pe principiul „ne concentrăm mai întâi asupra acestui joc apoi vom mai vedea…”. aspirațiile lor au un caracter oarecum limitat. De aici rezultă o foarte bună stimă de sine, un joc în salturi, capitularea în fața primului gol sau relaxarea ce intervine pe finalul meciului. Așadar, atunci când aspirațiile sunt mai mici decât rata succesului, stima de sine este ridicată, iar performanțele sunt mici.

În sociologia contemporană s-a impus și sintagma de socializare continuă. Aceasta numește un proces ce se întinde pe parcursul întregii vieți și nu se întinde pe parcursul întregii vieți și nu este specific doar perioadelor clasice de formare. Fiecare dintre noi funcționează în registre sociale și cotidiene diverse, în continuă schimbare. Or, toate acestea arată că adaptarea este una continuă și nu reprezintă doar un proces unidirecțional. Există, așadar, o permanentă negociere între noi și mediu, negociere al cărei rezultat este socializarea. În noul context, socializarea echivalează cu un efort continuu de a constitui și de a trăi în societate.

Fenomenul este vizibil și în lumea sportului. Efectele socializării în sport sunt un fapt recunoscut. Ele se pot observa în mediul sportiv, dar și în alte contexte sociale. „În acest context sportivofil, întâlnirile la nivel înalt provoacă entuziasm, o fervoare colectivă care nu-și găsesc echivalent în nici o altă sferă a vieții sociale. Capabile să scoată în stradă sute de mii de oameni, marile competiții provoacă incredibile explozii de bucurie colectivă. «Este cea mai frumoasă zi din viața mea», declara cineva după victoria Franței la Campionatul Mondial de Fotbal”.

Astfel de reacții, de la manifestările zgomotoase și angajate, până la cele echidistante sau critice, ilustrează spectaculoasele efecte sociale ale acestui fenomen. Pe scurt, aceste efecte ar fi următoarele:

În primul rând, prin sport se poate dezvolta un anumit stil de viață. Este știut faptul că sportul cultivă un spirit ordonat, organizat și activ. Disciplina sportivă are finalmente efect nu doar în formarea unor abilități sportive, ci și în conduita, atitudinile și valorile ce stau la baza unui stil de viață. Este situația când spiritul sportiv este asumat ca un fapt de viață, trăit dincolo de atmosfera clubului, a echipei, de competiția sportivă. Există, desigur, situații când valorile și disciplina sportivă sunt asumate doar în context sportiv. În acest caz, sportivul poate fi asemenea unui slujbaș extrem de ordonat la serviciu și cu totul altfel în viața privată.

Sportul dezvoltă comunicarea și noile strategii de relaționare. Pentru multe persoane, acest fapt poate fi un efect terapeutic. Nu întâmplător părinții copiilor timizi, cu probleme de comunicare, preferă adesea să-și îndrepte copiii către sporturile de echipă. Cert este că logica jocului sportiv în general și a jocului în echipă, în mod deosebit, produce modificări evidente în modul de comunicare și relaționare al individului. Prin intermediul jocului și al competiției sportive, omul poate căpăta încredere în sine și poate să încerce noi formule de relaționare în așa fel încât să-și pună în valoare potențialul și calitățile. Dorința de apartenență și de recunoaștere este cea care îl determină să-și modeleze mereu discursul și modul de relaționare [97,146].

Sportul reduce tensiunile individuale și sociale. Socializarea în sport poate funcționa și ca o supapă defilare a unor tensiuni individuale și sociale. Neîmplinirile, frustrările, dorințele ascunse, violența etc. – convertite în sport – pot ameliora simțitor starea individului, dar și atmosfera socială. În această privință, socializarea în/prin sport reprezintă o modalitate de îmblânzire a violențelor și tensiunilor sociale, o formă de evadare din cotidianul constrângător. Se consideră, de pildă, că practicarea sportului la nivelul maselor nu mai valorizează în așa mare măsură valorile competiționale. El devine un prilej de manifestare într-un registru care-ți permite să experimentezi „senzații tari”, aventura, eliberarea.

Sportul cultivă spiritul de echipă și sporește încrederea în sine. Fără îndoială, cel mai mare câștig al socializării în sport este acela că dezvoltă în noi ideea de apartenență socială și spiritul de echipă. Grație sportului și sportivii și suporterii devin solidari. Dobândesc o mai mare încredere în ei înșiși. Împărtășesc valori și idealuri comune. Astfel, pot evita în mod semnificativ absența controlului social și pericolul comportamentelor deviante/delincvente.

1.4. Femeia – fenomen social

Deși din punct de vedere intelectual femeia se poate măsura cu bărbatul, din punctul de vedere fizic, este mai delicată, de o construcție mai fină dar mai îndemânatică. Orice femeie din lume isi doreste sa arate bine, sa fie admirata si sa-si pastreze până la adanci batraneti, mai ales dupa experienta maternitatii, un corp perfect, demn de invidiat [172].

În sport, ca și în alte domenii, femeia nu trebuie să uite că este femeie, iar sportul pe care dorește să-l practice trebuie să fie adaptat organismului său, conformației feminine, să nu dăuneze, ci, din contra, să întărească și să înfrumusețeze. Statura femeilor este mai mică decât a bărbaților, umerii mai înguști, bustul mai lung, șoldurile dezvoltate. Cutia toracică mai mică face să scadă volumul respirator. Oasele fragile, fine, se observă bine comparând brațele și picioarele femeilor cu ale bărbaților. Înclinarea bazinului înainte este mult mai mare și poate varia de la 35 la 60 de grade. Această înclinare a bazinului atrage după sine și arcuirea coloanei vertebrale, în regiunea lombară, deci o lordoză, care, dacă nu depășește un anumit grad, este normală și fiziologică. Înclinarea prea accentuată a bazinului înainte este în funcție de tonicitatea musculaturii abdominale. Cu cât abdomenul este mai tonic, cu atât curbura coloanei este mai mică [79,100, 104, 108, 128,147].

Țesutul adipos la femei este în general mai abundent, dând liniilor corpului grația cunoscută, bineînțeles dacă nu depășește proporția normală. Musculatura reprezintă în medie numai 35% din greutatea totală, pe când la bărbați această valoare poate fi de 40-45%. În schimb, țesutul adipos este în valoare de 28%, pe când la bărbați doar 18% din greutatea totală [148]. Inima este și ea mai mică, volumul de sânge aruncat în circulație, de asemenea, dar bătăile inimii sunt mai accelerate. Vasele de sânge – atât arterele, cât și mai ales, venele – sunt mai slabe, circulația sângelui, în special la mâini și la picioare, deficitară. Numărul globulelor roșii din sânge, mai redus decât la bărbați, dezavantajează femeile, cu atât mai mult, cu cât acestea pierd periodic o cantitate de sânge pe care trebuie să o reînnoiască.

Aparatul respirator se caracterizează printr-o frecvență mai mare a respirațiilor, cu o amplitudine mai mică.

Sistemul nervos al femeilor este mai labil. În perioadele fiziologice sunt nervoase, iritate, se concentrează greu, obosesc ușor din punct de vedere fizic și psihic. Sensibilitatea lor este mai mare, reacționează prompt. Voința femeii este câteodată demnă de admirat și, canalizată bine, poate să ducă la realizări uimitoare. Inteligența este vie și capacitatea de asimilare foarte mare.

Atenția distributivă le face să poată executa mai multe lucruri simultan. Posibilitatea de adaptare la situații dificile este bine dezvoltată la femei. Deși forța fizică este mai mică decât a bărbaților, adaptarea femeilor cerând un timp mai îndelungat, în schimb ele sunt superioare din punctul de vedere al îndemânării.

1.5. Particularitățile sociometrice psihosociale și morfofuncționale ale femeii de 35-45 de ani

1.5.1 Maturitatea (de la 30 până la 60-70 de ani)

Maturitatea constituie perioada cea mai îndelungată a vieții pentru majoritatea oamenilor. Diverși autori apreciază în mod diferit limita de sus a acesteia: de la 50-55 până la 65-70 de ani, făcând referire, de obicei, la momentul ieșirii la pensie a persoanelor. Chiar dacă s-ar accepta vârsta minimă menționată de specialiști, durata perioadei de maturitate constituie circa 25 ani. Conform opiniei lui E. Ericson, maturitatea cuprinde perioada de vârstă de la 25 până la 60 ani, adică 35 de ani ai vieții. Dacă însă am lua în considerație faptul că limita de sus a maturității depinde de trăsăturile individuale ale omului și poate oscila în direcția unei vârste și mai înaintate, durata ei poate constitui până la 50 de ani și mai mult.

Autorii împărtășesc ideea că limitele maturității alcătuiesc aproximativ 30 de ani (oscilând, în funcție de caracteristicile individuale, cu câțiva ani) până la vârsta când persoana atinge vârsta pensionării, adică își întrerupe activitatea profesională: 60-70 de ani. Sfârșitul maturității, menționează în continuare autorii, variază semnificativ în dependență de trăsăturile individuale și, în mod special, de cele de personalitate. În unele cazuri, maturitatea este succedată de bătrânețe deja la vârsta de 40 de ani, în altele – viceversa: depășește limitele longevității. Pentru unele persoane, perioada maturității durează practic până la sfârșitul vieții și, în pofida vârstei cronologice, nu este urmată de bătrânețe [60, 88, 117, 120, 128].

Rolul maturității este accentuat și de faptul că ea constituie perioada de vârstă cea mai semnificativă, determinând și caracterizând viața umană în ansamblu. Maturitatea este considerată perioada manifestării plenare a personalității, când omul își poate realiza întregul potențial, când poate obține succese majore în toate domeniile de activitate. Este timpul când omul se realizează atât în activitatea profesională sau socială, cât și în planul continuității generațiilor [149].

În perioada maturității, ca și în tinerețe, principalele aspecte ale vieții, de obicei, sunt activitatea profesională și relațiile din familie. Factorul social determinant al dezvoltării omului însă se modifică substanțial: dacă în tinerețe el presupunea asimilarea unei profesii și crearea unei familii, adică era o chestiune de organizare și de creare a aspectelor esențiale ale vieții, atunci la maturitate, el constă în realizarea de sine, în valorificarea deplină a potențialului în cadrul activității profesionale și al raporturilor familiale [73].

E. Erikson consideră că problema esențială a maturității constă în a alege între productivitate și inerție, ceea ce caracterizează, respectiv, liniile de dezvoltare progresivă și regresivă. Noțiunea de productivitate vizează atât activitatea de creație și cea profesională, cât și contribuția la educația și afirmarea în viață a următoarei generații. Productivitatea, inclusiv cea profesională, ține, conform opiniei lui E. Erikson, de grija pentru persoanele, rezultatele și ideile față de care omul manifestă interes. Lipsa de productivitate, inerția conduce la preocuparea excesivă de sine însuși, de propriile probleme.

O particularitate esențială a maturității este conștientizarea responsabilității pentru conținutul propriei vieți atât față de sine însuși, cât și față de alți oameni. E. Erikson sublinia că fiecare persoană care a atins vîrsta maturității „trebuie fie să accepte, fie să respingă ideea responsabilității pentru renovarea și îmbunătățirea a tot ce ar putea contribui la păstrarea și perfecționarea culturii noastre”. După Erikson, omul și-a atins nivelul actual de dezvoltare grație faptului că a devenit „în egală măsură un animal care învață și care îi învață pe alții”. O persoană matură trebuie să contribuie la îmbogățirea culturii umane pe care a moștenit-o și la transmiterea ei generațiilor următoare.

Dezvoltarea personalității oamenilor maturi necesită debarasarea de maximalismul nejustificat caracteristic adolescenței și, parțial, tinereții, o abordare rațională și multilaterală a problemelor de viață, inclusiv a celor ce vizează activitatea lui profesională. Acest fapt este extrem de actual, dat fiind că experiența acumulată, cunoștințele și deprinderile formate au o importanță enormă pentru om, dar îi pot crea dificultăți în perceperea ideilor noi, progresive, îl pot împiedica să-și valorifice potențialul de creație. Experiența anterioară, „masa aperceptivă” [113], în absența unei mobilități intelectuale și dezvoltării multilaterale, poate deveni o sursă de conservatism, rigiditate, neacceptare a ideilor și concepțiilor care nu-i aparțin.

Unele persoane din categoria analizată parcurg încă o criză, „neplanificată”, care nu se manifestă la hotarul dintre două perioade de vârstă stabile, ci în interiorul perioadei date. Este vorba de așa-numita criză a vârstei de 40 ani. Ea poate apărea și mai devreme, dar se poate deplasa și în direcția unei vârste mai înaintate. Aceasta este, oarecum, o repetare a crizei de 30 de ani, a crizei sensului vieții, și apare atunci când criza de 30 de ani nu a condus la soluționarea problemelor existențiale.

Ca și în cazul crizei de 30 de ani, omul încearcă un sentiment acut de insatisfacție, provocat de dezacordul dintre planurile de viață și modul de realizare a acestora. A. Tolstîh menționează că la toate acestea se adaugă și modificarea atitudinii colegilor de serviciu: timpul când omul putea fi considerat „de perspectivă” a trecut și persoana simte necesitatea de a-și „achita datoriile”.

Pe lângă problemele ce țin de activitatea profesională, deseori, criza de 40 de ani provoacă o acutizare a relațiilor familiale. În această perioadă, de obicei, copiii încep să-și trăiască viața independent, decedează unele rude sau persoane apropiate din generația în vârstă. Pierderea persoanelor apropiate, precum și a unui aspect esențial al vieții în comun a soților – implicarea nemijlocită în viața copiilor și grija zilnică față de aceștia – contribuie la conștientizarea definitivă a caracterului raporturilor dintre soți. În această situație, dacă, afară de copii, nu-i mai unește nimic important, familia se poate destrăma.

În cazul apariției crizei de 40 de ani, omul este nevoit să-și reformuleze planurile de viață, să-și elaboreze, în mare parte, o nouă concepție a Sinelui. Această criză poate fi corelată cu un șir de transformări majore în viață, până la schimbarea profesiei și crearea unei noi familii [150].

Caracteristica nouă esențială a perioadei maturității poate fi considerată productivitatea, care constituie după E. Erikcson, o formațiune integrală: productivitatea profesională și contribuția la dezvoltarea și afirmarea în viață a tinerei generații. Astfel, dacă în tinerețe principalele formațiuni noi le constituiau, pe de o parte, relațiile familiale, inclusiv maternitatea sau paternitatea, iar pe de altă parte – competența profesională, atunci în perioada maturității, în baza acestora, apare deja o formațiune unită, care integrează rezultatele dezvoltării ambelor formațiuni ale perioadei anterioare.

În cazul apariției crizei de 40 de ani, e necesar să analizăm încă o formațiune a maturității: rectificarea proiectelor de viață și modificarea concepției Sinelui pe care o implică.

Problemele ce țin de productivitatea profesională sunt legate, în opinia mai multor psihologi, de noțiunea de „acme”, apogeul, perioada de înflorire. Această noțiune a apărut încă în Grecia Antică și constituie obiectul „acmeologiei”, compartiment al psihologiei care se ocupă de studiul maturității.

Un șir de cercetători, de exemplu cunoscutul psiholog elvețian E. Claperede, consideră că, atingând la maturitate perioada de înflorire, și, respectiv, apogeul productivității profesionale, omul își încetează dezvoltarea, își întrerupe perfecționarea măiestriei profesionale, a potențialului de creație etc. Urmează declinul, reducerea treptată a productivității profesionale: tot ce a putut face omul mai bine în viață rămâne în urmă, pe segmentul de viață parcurs anterior.

Manifestarea, în cadrul maturității, a perioadei „acme” (apogeul, înflorirea deplină) corespunde unei opinii foarte răspândite despre maturitate ca despre o vârstă la care foarte mulți oameni simt o reducere a energiei vitale. I. Craig menționează că maturitatea „poate fi o perioadă de înflorire în ceea ce privește viața de familie, cariera profesională sau capacitățile creatoare, în același timp însă omul meditează tot mai des la faptul că este muritor și că timpul său trece. Pe unii, la mijlocul vieții, îi frământă gândurile privind realizarea potențialului lor de creație, necesitatea de a transmite ceva tinerei generații, stagnarea și posibilitățile ratate, sunt preocupați de felul cum să-și păstreze relațiile cu rudele și prietenii”.

Trecerea de la progres la regres are loc, în opinia diferiților autori, la vârste diferite: de la 40 până la 50 de ani. Evident, este necesar a lua în considerare și faptul că, în această perioadă, la majoritatea oamenilor încep procesele involutive ale funcțiilor psihice. Acest fapt este legat de începutul îmbătrânirii biologice. Totodată, lucrările lui B. Ananiev și ale discipolilor lui (școala de psihologie din Sankt-Petersburg) arată că procesul de dezvoltare a funcțiilor psihice la vârsta maturității este complex și neuniform.

În perioadele timpurii și medii ale maturității decurge prima fază, cea a dezvoltării progresive a proprietăților generale ale funcțiilor. Există însă și cea de-a doua fază a dezvoltării, legată de specializarea funcțiilor psihice în procesul de activitate profesională. Ea se suprapune parțial peste prima, însă se realizează mai intens în perioadele tardive ale maturității, ca rezultat se observă deseori o asociere a involuției proprietăților generale ale funcției cu dezvoltarea progresivă a specializării ei. De exemplu, pot continua să se dezvolte gândirea specială tehnică sau de alte tipuri, imaginația creativă, memoria profesională etc.

Dat fiind că noțiunea de „acme” reprezintă o perioadă relativ redusă a înfloririi intense, adepții acesteia consideră că sarcina principală a acmeologiei constă în determinarea legităților de manifestare a acestei perioade mai productive a maturității, precum și în stabilirea condițiilor care contribuie la realizarea optimă a acestui apogeu sau, posibil, apogee.

Menționăm că, pentru un șir de profesii, timpul optim, vârful de productivitate specific vârstei este determinat de însuși caracterul lor. Este vorba despre întreg spectrul de profesii în care măiestria, cunoștințele și experiența trebuie să se îmbine cu un nivel înalt de pregătire fizică și funcțională. Aviatorii, sportivii de performanță, dansatorii își ating „acme-ul” la începutul perioadei de maturitate, după care, relativ repede, vine declinul. În alte profesii, de exemplu în cazul chirurgilor, al dispecerilor, „acme-ul” se poate deplasa spre mijlocul perioadei analizate sau chiar spre cea de-a doua maturitate.

În toate aceste cazuri, vârful productivității profesionale depinde de corelația optimă necesară a nivelului măiestriei, a cunoștințelor, a experienței acumulate – pe de o parte, precum și de pregătirea fizică și funcțională – pe de alta. Timpul și durata „acme-ului” sunt influențate de particularitățile individuale și de personalitate ale omului. Bunăoară, pentru orice probă de sport, vârsta când începe înflorirea sportivilor profesionali, cât și cea a declinului în carieră sunt individuale.

Aspecte teoretice și metodice privind conceptul de fitness și implementarea acestor mijloace în vederea socializării femeii de 35-45 ani

În general termenul de fitness este folosit cu sensul de «condiție fizică», adică capacitatea de a efectua eficient orice activitate fizică, fără a epuiza complet resursele de energie necesare unei situații de urgență. În același timp, poate fi definit ca fiind o stare generală de bine, de sănătate optimă. Fitness-ul, așa cum este perceput în limba română, este strâns legat de o altă disciplină – culturism, deoarece și în fitness este urmărită dezvoltarea armonioasă a musculaturii, cu ajutorul exercițiilor cu greutăți și la aparate. Atât fitness-ul, cât și culturismul au drept scopuri dezvoltarea unui corp sănătos, puternic, proporționat, cu o musculatură armonioasă și bine reliefată [1, 4, 33, 38,109].

Activitățile pentru obținerea „condiției fizice” au însoțit în mod permanent pregătirea sportivilor, în perioada dintre cele două războaie mondiale, când nu apăruseră diversele metode pentru dezvoltarea aptitudinilor motrice. La noi termenul a fost neglijat, dar a revenit în ultimele decenii odată cu cel de fitness (engleză). Omul modern trebuie să lupte pentru o stare fizică mai bună (condiție fizică și psihică), pentru a face față „stresului” vieții cotidiene.

În mod curent se poate folosi termenul de „condiție fizică” sau „fitness”, înțelegând astfel activitatea pentru realizarea acesteia sau rezultatele sale.

Din punct de vedere logic și metodologic, sfera noțiunii de „condiție fizică” cuprinde în ea toate tipurile de activități destinate realizării ei. Dacă avem în vedere faptul că unii preferă din când în când numai un gen de activitate, înotul, de exemplu, aceasta le rezolvă în primul rând nevoia de recreere și în cazul unui program elaborat științific, poate rezolva și aspectul condiției fizice, dar pentru a se putea asigura efectele unei bune condiții fizice, activitatea fizică aleasă trebuie practicată după traseele metodice recomandate de către specialiști [32, 36,51, 61].

Una dintre definițiile acestei activități ar putea fi următoarea: Condiția fizică (Physical Fitness) este capacitatea corpului omenesc de a funcționa cu vigoare și vioiciune, fără oboseală exagerată, cu suficientă energie pentru a se angaja în activități de timp liber și pentru a preîntâmpina stresul fizic. Puterea musculară, anduranța, capacitatea cardio-vasculară și vioiciunea sunt semnele vizibile ale condiției fizice” (Celeste Ulrich, 2000, „Encarta”)[106,151].

Capacitatea motrică (sau fitness-ul motric, în engleză) poate fi privită din două puncte de vedere: psihologic și metodic.

– din punct de vedere psihologic, conținutul capacității este alcătuit din aptitudinile psihomotrice, măsurate prin teste specifice, pentru viteză de reacție, precizie, coordonare, echilibru, etc. și se exprimă în randament/performanță;

din punct de vedere metodic (al educației psihomotrice, fizice etc.), capacitatea motrică este alcătuită din aptitudini motrice (viteză, forță, rezistență, îndemânare, mobilitate etc.), măsurate prin probe de teren precum: alergări, sărituri, aruncări, tragere la țintă, tracțiuni, echilibru. Toate aceste aptitudini stau la baza învățării acțiunilor tehnice și tactice specifice ramurilor sportive [16, 17, 19, 26, 35, 57, 62].

Cunoașterea capacității motrice a unui individ sau a unei colectivități școlare, sportive sau de amatori, este o necesitate și totodată o obligație; ea ne poate oferi informații despre procesul instinctiv-educativ, dacă acesta a fost eficient, precum și informații asupra diferențelor individuale sau de grup, determinate de anumiți factori psiho-sociali.

Capacitatea motrică a unui individ se poate caracteriza după cum acesta răspunde la sarcinile motrice pe care trebuie să le rezolve. Aceasta este și rațiunea pentru care teoria fitness-ului pune accent pe capacitatea de adaptare, pe efectele specifice ale exercițiilor [15,58, 64, 65, 67, 74]. Se consideră că subiecții au „condiție fizică” dacă suportă solicitările unui stres fizic. Un rol important este acordat evaluării periodice a efectelor exercițiilor practicate, prin măsurarea puterii, anduranței, coordonării, mobilității, agilității [102].

În altă ordine de idei, fitness-ul desemnează un set de atribute prin care individul poate face față solicitărilor fizice și funcționale din activitățile cotidiene sau sportive, dependent de condiția anatomică, fiziologică și biologică a acestuia. Acesta reprezintă o stare de bine care permite desfășurarea activităților zilnice cu vigoare, reduce riscul îmbolnăvirilor datorate lipsei de mișcare și stabilește o bază solidă pentru activitățile de performanță [92,103,126].

Un termen înrudit, întâlnit în literatură îl reprezintă fitness-ul motor. Acesta derivă din conceptul general și are ca substrat componența neuromusculară a condiției fizice. Trăsătura de bază a fitness-ului motor este deci, eficiența mișcării.

Componentele acestei capacități, condiționate ereditar și deci limitate ca nivel maxim posibil, sunt: agilitate, echilibru, coordonare regulamentară, timp de reacție, viteză și forță [2, 8, 18, 25, 39].

Adrian Drăgan sintetizează principalele puncte de vedere și expune o definiție sinteză: „Fitness-ul reprezintă un complex de manifestări preponderent motrice, condiționat de nivelul de dezvoltare al calităților motrice, de indicii morfofuncționali, de procesele psihice și procesele biochimice, metabolice, corelate și reciproc condiționate având ca rezultat efectuarea eficientă a tuturor actelor și acțiunilor implicate în diferite tipuri de activități fizice”.

Omul a încercat din totdeauna să găsească soluții pentru prelungirea vieții active. Conform cercetărilor lui Bartz de la Universitatea Stanford, organismul uman are capacitatea să trăiască 120 de ani, durata medie de viață mult mai redusă datorându-se unei exploatări deficiente a «mașinii umane», ale cărei efecte sunt evidente. Nici un tratament curativ nu poate remedia complet efectele produse de lipsa de mișcare sistematică și alimentație nerațională.

Având în vedere că fiecare persoană are capacități emoționale și potențial fizic diferite, nu există și nici nu ar trebui să existe un singur standard, potrivit căruia să se aprecieze starea de fitness a fiecărui individ în parte. Atletul profesionist, șoferul, vânzătorul, studentul și profesorul, care sunt relativi sedentari, toți cer grade diferite de stare de bine fizic, pentru a-și îndeplini responsabilitățile eficient. Oricum, starea de bine fizic este un factor important pentru o activitate eficientă care nu poate fi niciodată separat de celelalte aspecte ale sănătății [127].

Angajarea într-un program regulat de exerciții fizice poate îmbunătăți, semnificativ, calitatea vieții. Pentru persoanele sedentare angajarea într-un program de fitness trebuie precedată de un consult medical de specialitate [13, 14, 45, 95, 96, 110, 121].

Fitness-ul competițional se adresează femeilor și mai nou bărbaților. Acesta presupune construirea unui corp armonios, o cantitate scăzută de țesut adipos și o bună capacitate funcțională. Mărirea masei musculare și definirea acesteia nu trebuie să fie excesive, iar separarea musculară și striațiile musculare nu trebuie să fie foarte evidente, ca în cazul culturismului.

Fitnessul se regăsește la nivel mondial sub diferite forme printre care amintim pe cele mai des întâlnite:

AEROBIC

Aerobicul este una din metodele eficiente de combatere a stresului, de prelungire a vieții și de dobândire a unei sanătăți perfecte. Gimnastica aerobică reprezintă un complex de exerciții și mișcări care dezvoltă toate grupele musculare, având un efect benefic asupra organismului [68, 69, 87, 111].

Este accesibilă persoanelor de toate vârstele. Are o mare importanță în educația spirituală și emoțională a copiilor și tinerilor, dezvoltând o spontaneitate și naturalețe a mișcărilor, necesare în viața de zi cu zi. Având tangență cu muzica și dansul, contribuie la dezvoltarea gustului artistic și lărgirea orizontului spiritual. Exercițiile de aerobic sunt unele dintre cele mai bune fiind un antrenament complet, precum și un sport distractiv [54, 66, 114, 122, 152].

Beneficiile aerobicului:

Aerobicul menține inima și plămânii într-o condiție bună, vă ajută să folosiți oxigenul mai eficient, ajută la controlul greutății corporaleși reduce stresul. Un program regulat de aerobic vă dă un sentiment de siguranță de sine, de a vă putea controla permanent. De asemenea, o activitate regulată la sala de aerobic vă ajută să vă relaxați mușchii încordați și determină corpul să mărească producția de endorfine (un sedativ natural), despre care se știe că au rol în crearea unei stări de bine și bună dispoziție [86, 91, 93, 94, 98, 99, 107, 115].

– reglează sistemele cardio-vascular și respirator;

– reglează metabolismul;

– dezvoltă flexibilitatea și suplețea, dar în același timp puterea și rezistența;

– permite dobândirea unei sănătăți excelente și a unei bunăstări fizice;

– este cea mai rapidă metodă de a scăpa de celulită și de greutatea în exces – puteți arde peste 800 calorii pe oră;

– rezultatele sunt prompte și vizibile;

– creează bună dispoziție și oferă o încărcătură emoțională pozitivă;

– te face să te simți mai frumos, admirat, sigur pe tine.

FITBALL

Cu ajutorul mingii poți antrena toate grupele musculare și-ți poți îmbunătăți echilibrul.

Mulți oameni suferă de dureri în zona lombară și cervicală. Acest lucru se datorează în primul rând poziției greșite în care stăm. La mingea de fitball pot apela și persoanele mai în vârstă care suferă de dureri de spate.

Beneficiile mingii de fitness [153]:

– este excelent pentru zona dorsală;

– îți dă putere și îți menține tonusul muscular;

– te simți relaxat când te întinzi pe ea;

– îmbunătățește echilibrul și coordonarea;

– aceste exerciții se pot face în orice loc.

ZUMBA FITNESS

Zumba, o nouă tehnică de fitness ce îmbină dansul latino cu muzica și exercițiile, astfel încât antrenamentele ți se vor părea mai mult distractive decât epuizante. Și cu toate acestea, este la fel de eficient ca un program aerobic obișnuit. Zumba este un tip de fitness apărut relativ recent, la sfârșitul anilor '90, dar care a căpătat amploare abia în ultimii ani. Acesta combină mișcările tipice dansurilor latino, precum salsa, samba, merengue cu exercițiile tipice de fitness și aerobic, toate acompaniate de muzica latino.

Mișcări simple, eficiente și distractive.

Pentru că include o serie largă de mișcări simple dar extrem de eficiente, Zumba lucrează foarte multe grupe musculare, fiind ideală pentru tonifierea și sculptarea corpului. Pe de altă parte, pentru că este o activitate cardio, ajută la arderea rapidă a grăsimilor. Într-o oră de Zumba poți arde până la 1000 de calorii.

Zumba include câteva dintre principiile de bază ale aerobicului și ale antrenamentelor de rezistență, ce maximizează consumul de calorii, beneficiile cardiovasculare și tonifierea organismului. Mișcările lucrează în mod special mușchii picioarelor, ai abdomenului, ai brațelor, dar și cel mai important mușchi al organismului – inima [154, 155].

PILATES

Peste 25 de milioane de persoane practică la ora actuală o formă de sport în trend: Pilates. Cei mai mulți știu cș reprezintă ședințe de exerciții intense, delicate cu articulațiile, ce necesită controlul musculaturii abdominale și simțul echilibrului, coordonate permanent cu respirația. Însă mai puțini cunosc faptul ca Pilates a fost inventat de un culturist german acum mai bine de 100 de ani.

Născut în 1883, Joseph Pilates a susținut întreaga viață faptul că organismul uman are nevoie zilnic de mișcare și că există o interdependență între controlul mental al mișcării și exercițiul fizic. Iar acestea ajută la menținerea unei posturi corecte pe întreaga viață, la tonifierea musculaturii și astfel mențin nealterată starea generală de sănătate.

Joseph Pilates a susținut toată viața aceste idei și și-a canalizat întreaga energie creând aparate speciale pentru aplicarea lor. De altfel, acest lucru s-a reflectat în propria stare de sănătate și longevitate, el decedând la 84 de ani. Metodele lui au rămas in atenția kinetoterapeuților și antrenorilor de sport și constituie o materie la marile universități de educație fizică din lume.

Avantajele practicării Pilates

• marește rezistența fizică la efort și capacitatea pulmonară;

• întărește musculatura, fără a o dezvolta exagerat;

• creează un corp alungit, tonifiat cu coapse suple și abdomen plat;

• îmbunătățește flexibilitatea;

• ameliorează durerile de spate și alte boli cronice;

• poate fi făcut de către femeile însărcinate, dar este la fel de eficient și pentru tinere care au devenit mame.

Ritmul recomandat este de 2, 3 ședințe pe săptămână a câte 45-60 de minute. Sesiunile încep cu exerciții de respirație. Apoi continuă cu exercițiile pentru toate grupele mari musculare. Acestea sunt urmate de stretching, pentru detensionarea zonelor și evitarea febrei musculare [52, 59, 63, 125].

PILATES CIRCLE

Pilates Circle sau Inele pentru Pilates sunt cum sugerează și numele: – inele mici, cu un mâner căptușit în fiecare parte, atât în interiorul, cât și în afara inelului. Inelele Pilates sunt fabricate din oțel călit, când inelul este strâns, creează rezistență, punând în dificultate exercițiile. Datorită designului inteligent, inelele pot avea loc între mâini, coapse sau glezne.

Inelul Pilates poate fi folosit pentru a crește nivelul de dificultate la multe dintre Exercițiile standard de Pilates. Inelul poate fi împins, tras, strâns, ridicat sau presat în jos, ajutând la brațe, spate, piept, coapse, glezne și picioare. Inelul nu numai că adaugă un alt nivel de dificultate la exerciții, dar – la fel de important – face ora mai distractivă.

Un inel este o piesă low-cost cu o schimbare de echipamente de fitness și este incredibil de versatil și foarte ușor de depozitat, și va crește cu siguranță plăcerea antrenamentului, precum și obținerea de rezultate fantastice – rapid.

STEP AEROBIC

Antrenamentul de step-aerobic este un exercițiu foarte bun de ardere a grăsimilor, de modelare și tonifiere și de creștere a masei musculare. Stepper-ul poate avea una sau mai multe niveluri de înălțare, depinzând de modelul acestuia. Participanții combină o serie de mișcări de picioare la sol cu cele care necesită urcarea sau coborîrea de pe stepper. Exercițiile de step sunt acompaniate de o muzică ritmată.

Dacă de obicei mișcările de aerobic se fac la sol, cele de step aerobic se fac în poziție verticală, iar mișcarea principală seamănă cu urcatul scărilor. Această platformă îți solicită întreaga musculatură, în special cea a gambelor, coapselor dar și mușchii fesieri. În plus, platforma pentru step aerobic este considerată de mulți specialiști si un bun aparat cardio pentru ca pune mușchiul inimii la treabă.

Mișcările de step aerobic sunt controlate și lente ceea ce solicită focus pe poziția corpului astfel, după o ședință nu vei fi extenuat, dar rezultatele se vor vedea în scurt timp. Este un sport ideal pentru cei care își doresc să slăbească și să-ți tonifice musculatura, dar și pentru cei care vor să se mențină în formă. Totodată, te poate scăpa de stres, ajută la îmbunătățirea echilibrului și a mobilității fiind recomandat chiar și pentru femeile însărcinate.

Step aerobicul poate fi practicat de toate persoanele care doresc să scape de kilogramele în plus sau care urmăresc tonifierea masei musculare, de orice vârstă. Beneficiile asupra condiției fizice dar și asupra sănătății sunt multiple, tot ce aveți nevoie este voința și un pic de aerobic.

POWER YOGA

Power Yoga este un termen general folosit pentru a desemna un stil de yoga mai viguros și mai antrenant, uneori fiind denumit și gym yoga. Stilul fiind mai puțin rigid în ceea ce privește seriile de poziții care trebuie folosite, față de yoga clasică, îl face mai accesibil și oferă o libertate mai mare instructorului. Power Yoga își are rădăcinile în stilul Ashtanga.

Practicand acest tip de yoga în primul rând întărim dar în același timp și întindem musculatura corpului, iar nivelul ridicat de concentrare al minții îmbunătățește legătura minte-corp.

Vom aminti câteva din beneficiile care pot rezulta din practicarea Power Yoga [56]:

– întărește musculatura;

– crește flexibilitatea corpului;

– îmbunătățește abilitatea de concentrare;

– un mod ideal de a scăpa de stres și anxietate;

– arde un număr mare de calorii;

– un bun mod de detoxifiere;

– crește metabolismul;

– meditație și echilibru.

În ciuda abordării viguroase, Power Yoga se concentrează la fel ca și Yoga clasică pe uniunea corp-minte-spirit și ne va face nu doar să arătam bine cât și să ne simțim bine [56].

1.6.1. Componentele fitness-ului

Identificarea și descrierea componentelor fitness-ului este o chestiune dificilă, ultimul cuvânt nefiind încă spus. Teoreticienii domeniului nu s-au pus încă de acord și nici nu sunt semne că o vor face prea curând [156, 157].

Plecând de la convingerea că fitness-ul este combinația dintre forță – rezistență – durată – coordonare – flexibilitate – viteză, care, împreună, formează nucleul de bază al mișcării sportive de toate tipurile, ce se impune ca o necesitate și totodată un beneficiu prin prisma atingerii formei de vârf, specialiștii au definit componentele acestei discipline în diverse moduri:

E. Fleishman, unul dintre specialiștii domeniului și creator de școală din deceniul 7 al secolului XX, identifică 9 factori: flexibilitatea în extensie, flexibilitatea dinamică, forța explozivă, forța statică, forța dinamică, forța trunchiului, echilibrul corporal general, coordonarea generală, stamina (anduranța cardio-vasculară). Probele sunt de teren și nu pretind aparate complicate [158].

H. B. Fall (1965) evidențiază, de asemenea, 9 factori: condiția atletică; nivelul maxim metabolic; capacitatea respiratorie; presiunea diastolică; răspunsul inimii la efort; capacitatea expiratorie; tensiunea arterială; forța dinamică; pulsul în repaus.

L. Denisiuc (1967) consideră ca factori: forța, puterea, viteza, agilitatea (coordonarea), mobilitatea, anduranța.

R. Kovar (1980) stabilește patru categorii: forța statică maximală și dinamică, viteza de reacție, de realizare, anduranța musculară local aerobică totală, dexteritatea, coordonarea, echilibrul, orientarea spațială, flexibilitatea articulară.

Modelul Fleishman. Studiile lui F.A. Fleishman, întinse pe mai multe decenii, constituie temeiul evaluării capacității motrice și „perceptiv motrice” a individului uman. În 1964, el propune următoarele probe pentru evaluarea „fitness-ului” (Tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Factorii domeniului perceptiv-motric (F.A. Fleishman, 1992)

În privința domeniului motricității sportive, Fleishman începe printr-un studiu critic al celor făcute anterior și astfel ajunge să deosebească mai multe sectoare – cel al forței, cel al supleții, al echilibrului, al coordonării și în sfârșit cel al anduranței. Din aproape în aproape, el efectuează mai multe cercetări, apoi propune să se măsoare capacitatea fizică sau valoarea fizică de bază „Basic fitness” cu ajutorul a nouă factori apreciați în 10 teste (Tabelul 1.2).

Tabelul 1.2. Factorii valorii fizice și testele care îi măsoară (F.A. Fleishman, 1992)

Analizând ansamblul lucrărilor lui Fleishman în domeniul motricității sportive mai mulți autori au propus un nou model, în care se afirmă ca în reușita sportivă factorii cei mai importanți sunt forța explozivă și anduranța, după cum rezultă din cercetările făcute fie asupra copiilor, fie asupra adulților. Fundamentările de început, din lucrările lui Fleishman au cunoscut o dezvoltare diferențiată în fiecare țară.

1.7. Valorificarea socializării prin mijloacele loisir-fitness

Expresia „fitness loisir” este o expresie utilizată de către vorbitorii de limba franceză pentru a descrie o persoană activă, interesată în a-și îmbunătăți mereu forma fizică. Deși nu are statut de sportiv, un „fitness loisir” se remarcă prin înflăcărarea cu care îmbrățișează diverse tipuri de activitate fizică. Acest gen de persoană se află într-o permanentă stare de căutare a celor mai noi modalități de petrecere activă a timpului liber și este la curent cu ultimele tendințe din fitness.

Fitness-ul are multiple valențe. Cele mai importante sunt:

1) menținerea și îmbunătățirea sănătății;

2) tonifierea musculaturii;

3) pierderea kilogramelor în plus;

4) creșterea condiției fizice, etc.

Definirea noțiunii diferă sensibil de la un autor la altul. Înțelesul este larg, iar părerile autorilor de specialitate sunt împărțite: – unii îl consideră ca o activitate de gimnastică; – alții spun că este o activitate cu greutăți și la aparate; – neinițiații îl consideră un sport pentru sănătate. În traducere liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort.

În literatura anglo-saxonă, termenul de fitness este echivalent cu sintagma condiție fizică. În consecință, fitness-ul reprezintă o activitate motrică prin care individul obține o stare de bine indiferent de condiția sa anatomică, fiziologică sau psihică. Altfel spus, fitness-ul este pentru corpul uman ceea ce reglajul fin este pentru un aparat electronic. Definițiile pe care le formulăm „loisir-fitness-ului” includ în mod obligatoriu o serie de valori regăsite în viața socială.

Parsons (1937) definea valorile ca mobil ultim al acțiunilor indivizilor și colectivităților, ca elemente definitorii pentru viața socială. De aici calea către a identifica manifestări ale lor atât prin comportamente, cât mai ales prin atitudini, acestea din urmă fiind expresia directă a valorilor.

Pentru Rokeach (1968, 1973), valorile ar fi similare atitudinilor. Atitudinile sunt însă mai elementare, iar valorile mai profunde, determinând atitudinile. Acesta este punctul de vedere general acceptat astăzi în sociologie. Distincția dintre cele două concepte devine mai clară dacă notăm că atitudinile se referă mai degrabă la obiecte și situații specifice, în timp ce valorile reprezintă orientări asociate unor clase mai generale de obiecte și situații. Astfel, valoarea poate fi o concepție, explicită sau implicită, distinctivă pentru un individ sau caracteristică pentru un grup, cu privire la ceea ce este dezirabil, care influențează selecția modurilor, mijloacelor și scopurilor disponibile ale acțiunii; o credință de durată că o anumită cale sau un scop al existenței sunt de preferat, din punct de vedere social sau personal, față de o cale sau un scop opuse; orientare de valoare „concepție organizată și generalizată, influențând comportamentul, cu privire la natură, la locul omului în ea, la relațiile omului cu ceilalți și cu privire la dezirabil și indezirabil, așa cum pot fi acestea legate de mediu și de relațiile inter-umane; atitudine „predispoziție învățată de a răspunde într-un mod consistent, favorabil sau defavorabil, cu privire la un anumit obiect [164].

Practic, o valoare sau o orientare de valoare se poate manifesta (determina) prin mai multe atitudini. Atitudinile pot fi determinate la rându-le de mai multe valori. Acestea nu există în sine, în mod independent. Orice valoare determină și este determinată de alte valori. Rokeach (1968, 1973) nota că aceste legături de dependență nu sunt întâmplătoare. Oamenii sunt ființe consistente, ceea ce presupune existența unei armonii minimale între valorile pe care le are fiecare individ. Orientările de valoare din aceste domenii sunt interdependente, chiar dacă sunt distincte.

Valorile loisir fitness-lui implică prin urmare următoarele componente:

Componenta cognitivă conține o serie de valori precum: tradiții sportive regionale, sporturi naționale tradiționale, festivaluri sportive;

Componenta normativă conține și ea o serie de valori: norme etice tradiționale, fair-play-ul, olimpismul, modele sportive umane, federații sportive naționale și transnaționale.

Valorile componentei simbolice sunt: terminologie și semantică proprie domeniului, industrie a mărcilor și materialelor sportive, industrie a simbolisticii sportive.

Din perspectiva filozofiei culturii, valorile sportive au o existență proprie. Chiar dacă unele sunt valori morale, altele valori estetice, ele trebuie admise în ansamblul teoretic general al valorilor culturale alături de valori economice, politice, juridice, morale, științifice, filosofice, religioase sau de altă natură. Fair-play-ul, autodepășirea, tenacitatea, perseverența, cultul muncii, echilibrul, discernământul, simțul estetic al actului motric, obediența liber asumată în fața regulamentelor și regulilor stabilite, prin înțelegerea „legilor scrise și nescrise” sunt valori ale sportului.

Socializarea prin mijloacele loisir-fitness se axează pe cinci valori fundamentale, cu o semnificație aparte:

1. Principiul unității dintre trup și suflet și idealul unei educații armonioase;

2. Scopul autodezvoltării umane prin intermediul realizărilor sportive (aspirația la perfecțiunea umană);

3. Idealul amatorismului ca formă de autodisciplină. Coubertin s-a temut de profesionalizarea sportului, deși a anticipat dificultățile pe care le vor genera regula amatorismului;

4. Aderarea voluntară la regulile, principiile și codurile de conduită ale sportului, respectarea regulamentelor, a principiilor de corectitudine, renunțarea la avantaje nemeritate, declinarea câștigurilor materiale. Numai „impulsul tinereții de a-și încerca puterile este elevat în sfera culturii”. Prin aceste criterii se diferențiază sportul de simplul antrenament fizic, de petrecerea timpului liber sau de plăcerea de moment (Coubertin, Diem citați de Gruppe, 1999).

5. Idealul de pace al sportului. Sportul trebuie practicat în spiritul „respectului reciproc” între oameni de rase, credințe și ideologii diferite.

Fiecare cetățean trebuie să se integreze într-un anume mediu în care să se simtă confortabil. În acest mediu – de care se simte atras, a cărei apartenență și-o reclamă și în care își desfășoară activitatea cu succes sau nu (în funcție de aspirațiile personale) – pentru atingerea idealurilor și scopurilor personale, el își formează capacitatea de a se exprima, un mod de viață. Din punct de vedere al sănătății fizice o persoană este estimată sănătoasa dacă se bucură de o sănătate fizică și de o bună nutriție, este în bună formă fizică și este satisfăcută de apartenența sa.

Starea de bine – concept holistic care poate fi definit sau descris din diverse perspective: fizic, psihic, material, conjunctural etc. Din această perspectivă sunt studiate și implicit mai bine cunoscutele efecte biologice ale activității fizice:

Condiție fizică direcționată spre performanță (CFP) – definită prin termenii capacității de performanță sau în activități ocupaționale. CFP depinde de abilități motrice, putere și capacitate cardiorespiratorie, forță musculară, putere, rezistență, dimensiuni și compoziție corporală, motivație și status nutrițional;

Condiție fizică direcționată spre sănătate (CFS) – reprezintă componente ale CF asupra cărora nivelul obișnuit de AF are efecte favorabile sau nefavorabile și se raportează la statusul de sănătate. După Ifrim, M. (1986) CFS se caracterizează prin: masa corporală raportată la înălțime, compoziția corporală, distribuția țesutului adipos subcutanat, adipozitatea viscerelor abdominale, densitatea oaselor, forța și rezistența musculaturii abdominale și dorso-lombare, funcționalitatea inimii și a plămânilor, tensiunea arterială, VO2 max, metabolismul glucozei și a insulinei, profilul lipidic și lipoproteic sanguin, raportul lipide-hidrați de C oxidați;

Mediul social – format din relații sociale, valori sociale, apartenență la organizații;

Atribute personale – stil de viață, vârstă, sex, statut social-economic.

Sănătatea înseamnă deci mult mai mult decât absența bolii, a anormalității fizice și are un sens mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic și social. Este vorba despre un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de condițiile social-economice în care oamenii trăiesc și muncesc [72].

Fitness-ul este destinat să asigure „calitatea vieții”, abilitatea individului de a trăi liber și echilibrat. Funcționarea efectivă și eficientă a persoanei este suma unor astfel de abilități: să de bucure de timpul liber, să fie sănătoasă, să reziste la bolile hipokineziei, să facă față situațiilor critice. Componentele fitness-ului pentru sănătate sunt: capacitatea aerobică (anduranța cardiovasculară), puterea musculară, anduranța musculară, flexibilitatea, compoziția corporală [71]. Fitness-ul se obține prin exerciții practicate cu regularitate, solicitând agilitatea, echilibrul, coordonarea, viteza, puterea și timpul de reacție. D. Montgomery spune: „activitatea corporală este ceea ce faci; fitness-ul fizic este ceea ce dobândești” [120, p. 109].

Atitudinile care stau la baza eforturilor indivizilor pentru formare corporală armonioasă sunt foarte diferite. La baza lor stă motivația de autorealizare, dorința de ameliorare a propriei persoane și chiar de atingere, dacă se poate, a unui „model social” în pas cu vremea sau societatea prezentă (chiar în conformitate cu anumite grupuri cu concepții estetice mai puțin ortodoxe) și cu tendința de perfecționare [130].

Este, desigur, dorința de realizare a unei imagini de ordin estetic, impresionantă pentru ceilalți, satisfăcătoare pentru sine.

Orice realizare individuală are nevoie de confirmare, de apreciere socială. Mai întâi, individul dorește să obțină feed-back-ul muncii sale, în oglinda de acasă și de la sală, imagini dublate de măsurări repetate ale indicatorilor „modelului”. Tot acum se intervine cu ceea ce în multe domenii se numește cosmetizare și, în final, cu chirurgia plastică. Este, prin urmare, încercarea de a realiza imagine de sine ideală. Este realizare de sine sau operă a construirii de sine. Mai apoi, de multe ori simultan cu prima etapă, individul dorește confirmarea socială a realizării estetice de sine. Colegii, consilierii, antrenorii sunt primii evaluatori. Urmează concursurile de „frumusețe”, de fitness, de culturism. Un semn bun este introducerea unor criterii de evaluare și a valorii sociale a concurentelor / concurenților la concursurile de frumusețe (ceea ce nu se prevede la culturism sau alte discipline).

A arăta bine în ochii celorlalți este motivația firească a oricărei persoane, întrucât percepția celorlalți este esențială în relațiile sociale de orice natură.

Efectele pozitive al eforturilor cu scop autoplastic pot fi rezumate astfel:

Formarea unei imagini reale, dublată și de o năzuință spre imaginea ideală – Self concept;

Ameliorarea imaginii de sine;

Ameliorarea valori sinelui (self-vorth);

Creșterea încrederii în sine;

Conștiința corporală și satisfacția realizării unui model performant;

Ameliorarea conștiinței sociale de sine;

Exacerbarea folosirii limbajului nonverbal pe plan corporal;

Creșterea capacității de adaptare la „provocările vieții” prin stimularea energiei de adaptare.

Socializarea grupului, prin extinderea numărului de indivizi practicanți de sport, contribuie la dezvoltarea ramurilor de sport și, implicit, a sistemului. Socializarea prin sport semnifică măsura în care atitudinile, valorile, deprinderile și regulile învățate în sport se transferă și se manifestă în alte sfere sociale. Loisir fitness-ul este considerat a fi un mijloc de influențare și formare a caracterului uman privind corectitudinea, modestia, curajul și, nu în ultimul rând, lucrul în echipă. În societate, individul dobândește abilitatea de a-și adapta atitudinile, deprinderile și regulile asimilate în activitatea sportivă, la specificul altor activități din domenii diferite. Efectul socializator al activităților fizice generează o multitudine de efecte pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari [165].

1.8. Concluzii la capitolul 1

1. In urma urma parcurgerii studiului axat pe lucrările autorilor din domeniul culturii fizice, putem afirma că, nu au fost investigate suficient de mult, legăturile existente intre femeile de vârsta a doua, a maturității tinere, cu problemele integrării sociale ,având în vederea transformările care au loc in această perioadă a vieții acestora (modificări fiziologice, factori ce influențează viața de familie și cea profesională cu implicații în dezvoltarea morfo-funcțională, motrică și psihomotrică) și domeniul sus amintit, influența exercițiului fizic asupra organismului acestora având o importanță semnificativă, in vederea reechilibrării proceselor biochimice, a metabolismului, a factorilor ce duc la o dezvoltare fizică armonioasă dar și la o stare psihică optimă, menită să conlucreze la desfășurarea în bune condiții a activităților zilnice din cadrul comunității și colectivităților din care fac parte.

2. In contextul celor menționate , o mare parte din specialiștii preocupați de aspectele culturii fizice, constată că exercițiul fizic poate fi un mijloc foarte eficient, în vederea creării unui climat favorabil, care poate contribui la îmbunătățirea relațiilor inter-umane , acesta creând o mai bună adaptare socială. Acest domeniu al culturii fizice , în general, și al fitness-ului in special văzute ca și factori de socializare a femeilor de vârsta a doua, femei ce au diferite statuturi sociale, întăresc ideea de detensionare a vieții cotidiene prin diminuarea sau chiar eliminarea factorilor de stress, datorați în special unor responsabilități majore a vieții, de familie , profesionale, sau chiar culturale.

3. Din studiul literaturii de specialitate reiese faptul că una dintre problemele de interes ale procesului de socializare la femei cu ajutorul mijloacelor din fitness (fie sportiv, terapeutic sau activitate de timp liber) este și cea a metodelor de implementare a acestor mijloace. Astfel spus ,crearea de programe pentru buna organizare și desfășurare a activității de întreținere corporală cu ajutorul mijloacelor din fitness în funcție de factorii care influențează particularitățile de dezvoltare morfofuncțională, motrică și psihomotrică a femeii, în cadrul unei colectivități, reprezintă o activitate complexă cu foarte mare importanță în practică.

4. Ceea ce este de remarcat la femeile care aleg această activitate, în special cele a căror vârstă se situează între 35 și 45 de ani, este că, pe lângă acțiunea de modelare a corpului, într-un astfel de cadru social simt nevoia de comunicare cu ceilalți parteneri angajați în procesul de antrenament, abordând diferite teme, cu alt conținut decît cele ale procesului de instruire in fitness. Aceasta comunicare face parte integrantă din acel concept definit ca socializare. În acest context este lesne de înțeles de ce unele dintre femeile acestei categorii de vârstă după frecventarea sălilor de fitness, au mai multă încredere în forțele proprii, consideră că arată mai bine și sunt mai relaxate, eliberate de stresul cotidian, mereu gata de a începe sau a duce la bun sfârșit noi proiecte ale vieții personale sau profesionale. Întreg acest proces al socializării prin intermediul fitness-ului, al mijloacelor sale, este permanent ghidat de legi, principii și reguli impuse de laturile biologice, psihice și sociale ale sale, urmărindu-se dezvoltarea calităților motrice, morale, intelectuale și afective ale femeii.

5. In acest context, putem concluziona că femeia adultă tânară (femeia de vârsta a doua), este supusă unor factori de stres ai vieții ce se desfășoară intr-un ritm susținut și accelerat, indiferent de mediul din care provine (urban sau rural), de statutul social pe care il are (femeie de carieră, funcționară sau casnică), fiind privată, mai mult sau mai puțin, de timpul și mijloacele necesare restabilirii liniștii și echilibrării emoționale de care are nevoie. Așadar, nevoia de socializare este imperativ necesară cu atât mai mult cu cât revoluția tehnologică a dus la lipsa de implicare în viața socială a individului, acesta devenind o persoană deprimată și solitară.

6. Încurajarea și determinarea femeilor de vârsta a doua, de a se indrepta spre salile de fitness pentru a utiliza mijloacele din fitness propuse de noi, vor duce negreșit la o relaționare interumană mai bună, la apariția stimei de sine, la recăpătarea încrederii în forțele proprii.

Problema științifică în domeniu rezidă în stabilirea factorilor defavorizați care creează disensiuni considerabile în procesul de socializare a persoanelor feminine de vîrsta a doua și în elaborarea unor tehnologii de socializare individuale și în grup prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitnes

ANALIZA STRUCTURII ȘI CONȚINUTULUI FENOMENULUI DE SOCIALIZARE PRIN PRACTICAREA EXERCIȚIILOR FIZICE DE CĂTRE FEMEI

In procesul analizei literaturii de specialitate s-a stabilit că mijloacele Educației Fizice au devenit un instrument foarte eficient in vederea îmbunătățirii stării de sănătate a persoanelor de diferite vârste, a ameliorării problemelor de sănătate prin corectarea unor deficiențe datorate deprinderilor greșite dobândite.

Este cunoscut faptul că, anumite aspecte ale vieții cotidiene, din diferite domenii cum ar fi cel social, socio-economic, cultural, oferă premisele creării unor posibilități de obținere a unor satisfacții morale și materiale dar totodată pot oferi și situații in care este perturbată activitatea cotidiană, cu repercusiuni în rândul familiei, colectivului in cadrul căruia se desfășoară activitatea profesională, etc.

In contextul celor menționate, o mare parte din specialiștii preocupați de aspectele culturii fizice, constată că exercițiul fizic poate fi un mijloc foarte eficient, în vederea creării unui climat favorabil, care poate contribui la îmbunătățirea relațiilor inter-umane, acesta creând o mai bună adaptare socială.

Studiul științific propus în lucrarea de față, face referire la aspectele de implementare a mijloacelor culturii fizice, privind influența acestora în diferite activități umane.

In literatura de specialitate, este remarcat faptul că, apar noi și noi mijloace ale educației fizice care sunt aplicate tot mai frecvent în procesul de dezvoltare fizică, psihomotrică, funcțională, a indivizilor societății. Printre multitudinea de astfel de mijloace, regăsim cu o importanță deosebită și cu un trend tot mai ascendent, Fitness-ul sub diferite forme ale sale.

Sub rezerva celor menționate mai sus ne-am propus să demonstrăm că prin implementarea diferitelor forme ale fitness-ului se va putea influența procesul de socializare a persoanelor incluse în cercetarea noastră.

2.1. Metodele și organizarea cercetării

Pentru rezolvarea sarcinilor stabilite pe parcursul cercetării au fost folosite în sistem parțial sau permanent următoarele metode:

1. Studierea literaturii de specialitate, precum și analiza teoretică cu generalizarea datelor literaturii, având ca scop armonizarea la congruența celor două medii, anume social și cultura fizică prin fitness. În acest scop au fost studiate diferite concepții, păreri, opinii ale unor autori de marcă ce au ilustrat aspecte cu privire la fenomenul de socializare prin cultura fizică, căutându-se în special relația de socializare prin fitness [166].

Mergând mai departe cu selectarea literaturii în domeniul ales, cel al socializării și în special al socializării femeii contemporane cu vârsta cuprinsă între 35-45 de ani, prin cultură fizică, sport în general și fitness în special, s-a constatat că nu există suficientă informație care să reflecte aspectul de relaționare ale celor două concepte, cel de socializare și de cultură fizică prin fitness, existând însă abordări diferite ale unor autori. Cu toate acestea s-a realizat îmbogățirea bagajului de cunoștințe în domeniul social, al științelor educației, a educației prin mișcare, punându-se accent pe impactul culturii fizice asupra fenomenului de socializare al femeii adulte tinere de 35-45 de ani, fapt ce a condus la demararea cercetării în vederea confirmării sau infirmării ipotezei emise.

2. Sondajul sociologic ce a cuprins chestionare, discuții și interviuri cu ajutorul cărora am obținut date științifice necesare, s-a desfășurat pe un eșantion de 135 de persoane de sex femeiesc cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani [167]. Administrarea chestionarelor s-a efectuat după metoda „face to face”, modalitate de administrare ce are avantajul că impune respectarea strictă a instrucțiunilor de completare, iar subiectul poate cere lămuriri suplimentare. În cazul interviului s-a optat pentru interviul nestructurat, fără un set de întrebări alese, ci de stabilirea doar a unor axe tematice ce au fost urmărite în dialog liber cu intervievații. S-a urmărit trezirea interesului pentru practicarea exercițiului fizic in general și a fitness-ului in special al acestei categorii de femei, cu ajutorul metodelor și mijloacelor acestui sport pentru o mai buna relaționare socială. Chestionarele au fost centralizate după răspunsurile date la întrebările adresate, răspunsuri ce au scos in evidență nevoia de mișcare a acestor categorii de femei precum si alte aspecte cum ar fi lipsa timpului liber pentru practicarea exercițiului fizic, lipsă datorată activităților cotidiene zilnice (serviciu, activități educaționale cu copii, activități casnice etc.), precum și nevoia de a relaționa și cu alte persoane , altele decât cele din mediul familial .

3. Metoda observației, metodă centrată pe analiza conduitei, are o serie de avantaje evidente, printre care acelea de descriere a comportamentelor și de investigare a acestora în mediul natural al subiecților sau în mediul de laborator, precum și de descoperire a unor detalii de tipul discrepanței între declarații și acțiunile unor subiecți [168]. În acest sens au fost incluși în cercetare 135 de subiecți supuși experimentului pe o perioadă de 12 (doisprezece) luni. Observația a fost dinainte prestabilită și a avut caracterul unui studiu de laborator, dat fiind cadrul condițiilor de antrenament mai precis sala de fitness. Înregistrările au fost trecute în fișa de observație (vezi Anexa 3) aceasta cuprinzând nu mai mult de 4 (patru) observații și 5 (cinci) unități de analiză (comportamente ale subiecților asupra cărora cercetătorul trebuie să se concentreze).

Acestea s-au axat pe aprecierea pe o scală de la 1 la 4 a unor comportamente individuale ale subiecților, scală corespunzătoare unei frecvențe de repetare a comportamentului studiat. Corespondențele au fost definite după următoarea relație: 1 sinonim cu „niciodată”, 2 cu „rar”, 3 cu „des” și 4 cu „întotdeauna”.

Astfel că 74.81% dintre subiecți întârziau des la ședințele de antrenament, doar 25,19% dintre aceștia reușind să ajungă la timp. Alți 68,14 reușeau rar să se echipeze în timp util, pentru ca doar 31,86% să se echipeze până la începerea ședintelor de fitness.

Doar 21,49% dintre subiecți se implicau des in programul de antrenament, restul de 78,51% aveau implicații mai rare. Referitor la tipul de comportament ce face referire la respectarea regulilor de bunăvoie, 59,25 % acceptau întotdeauna iar 40,75% făceau acest lucru foarte des.

A cincea unitate de analiză ce face referire la ideea de a-și construi propriile reguli de antrenament, aflăm cu surprindere că există un procent de 18,51% dintre subiecți care recurg la astfel de practici in detrimentul lor, restul de 81,49% apelând la indicațiile metodice și la mijloacele folosite de antrenorul sau instructorul de fitness. Aceste fișe de observație au fost instrumentul care a definit caracteristica comportamentală a grupului pe baza comportamentului fiecărui subiect în parte. Astfel in aceste condiții am putut concluziona faptul că grupul de subiecți este unul rarefiat, puțin controlabil din punct de vedere al disciplinei, probabil și datorită diversității mediilor sociale din care provin.

4. Metoda testării a fost axată pe testele standardizate, preluate din literatura de specialitate [112, 124]. Subiecții au fost testați inițial pentru a vedea care este stadiul de omogenitate al grupului în primele ședințe de antrenament, precum și statusul fiecărui membru al grupului pe baza indicilor sociometrici obținuți cu ajutorul programului software SociometryPro versiunea 2.3 – program de calculator folosit pentru testare sociometrică [169].

Programul este conceput pentru cei care lucrează în evaluarea relațiilor dintre oameni. SociometryPro este proiectat și dezvoltat de Grupul LeDIS.

SociometryPro este o realizare de calculator a metodei celebrului sociometric de J.L. Moreno (Statele Unite ale Americii). Acesta poate fi util pentru crearea de grupuri de oameni, care sunt în măsură să rezolve orice sarcini de proiect. Se va putea controla integritatea unui grup cu experiență cu SociometryPro tot timpul. Ai putea găsi rapid, în special metode de prevenire a situațiilor de criză, care sosesc în grupuri.

Scopurile pentru care care SociometryPro a fost creat sunt:

Definirea unei structurii și dinamicii interioare în cazul schimbării de relații într-un grup;

A măsura coeziunea diferitelor grupuri de oameni pentru a realiza orice proiect în timpul planificat;

Optimizarea metodelor de control cu privire la un grup;

Optimizarea climatului psihologic într-un grup;

A face diagnosticarea relațiilor interioare în cadrul unui grup funcție de schimbarea factorilor de exterior.

SociometryPro v2.3 calculează următorii indici individuali prezentați în detaliu împreună cu formulele de calcul aferente:

Greutatea (Autoritatea), Exuberanța emoțională, Satisfacția, Starea (Status).

Autoritate

Indicele descrie care parte din grup definește subiectul ca valoare folosind același criteriu. Se calculează cu formula :

unde Mi – numărul de opțiuni pe care subiectul subiectul le-a obținut de la ceilalți parteneri (sau de câte ori subiectul a fost ales de ceilalți), se calculează pe verticala matricei;

Numărul de subiecți este, de obicei, mai mare de 2 și câteva zeci. În acest caz:

· Valoarea minimă a indicelui este 0 (subiectul nu au primit nici o opțiune).

· Valoarea maximă a indicelui este 1 (dacă Mi = N-1).

· Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1.

Exuberanță emoțională

Indicele descrie care parte a grupului are valoare pentru subiect utilizând aceleași criterii. Se calculează cu formula:

unde Mi – numărul de alegeri pe care subiectul subiectul le-a făcut față de ceilalți parteneri (câți parteneri a ales subiectul), se calculează pe orizontala matricei;

Numărul de subiecți este, de obicei, mai mare de 2 și câteva zeci. În acest caz:

Valoarea minimă a indicelui este 0 (subiectul nu a făcut nici o alegere).

Valoarea maximă a indicelui este 1 (dacă Mi = N-1).

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1.

Satisfacția

Indicele descrie care parte a alegerilor făcute de subiect este reciprocă. Formula de calcul pentru acesta este:

unde Mi – numărul de alegeri reciproce (când subiecții se aleg reciproc);

Ki – numărul de alegeri pe care subiectul le-a făcut.

Indicele este semnificativ dacă subiectul a făcut cel puțin o alegere. În acest caz:

Valoarea minimă a indicelui este 0 (nu s-a produs nici o alegere reciproca )· Valoarea maximă a indicelui este 1 (evident, dacă Mi = Ki).

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1.

Starea de atractivitate (Status)

Indicele arată cât de mult subiectul este atractiv pentru alții. Formula de calcul arată astfel:

unde Mi+ – numărul alegerilor pozitive primite de subiect;

Mi- _ numărul alegerilor negative primite de subiect;

N – numărul clienților din grup.

Se poate vedea că indicele depinde de alegeri pozitive si negative simultan. Valoarea sa este întotdeauna aceeași pentru alegeri pozitive sau negative.

Valoarea minimă a indicelui este 0 (subiectul nu a primit nici o alegere).

Valoarea maximă a indicelui este 1 (subiectul a primit toate alegerile posibile, al căror număr este N-1)

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1

Indicii de grup oferă evaluarea stării sociometrice a unui grup de oameni care participă în cadrul anchetei. În acest caz subiecții sunt supuși testului sociometric inițial și final.

În același timp SociometryPro v.2.3 calculează și următorii indici de grup:

Densitate. Coeziune. Stabilitate. Intensitate.

Densitate

Indicele descrie densitatea relațiilor interioare din grup și se calculează cu următoarea formulă:

Unde: M – numărul de alegeri;

N – numărul de subiecți din grup

Numărul de subiecți este, de obicei, mai mare de 2 și câteva zeci. În acest caz:

Valoarea minimă a indicelui este 0 (nu există nici o opțiune în grup)

Valoarea maximă a indicelui este 1 (numărul de alegeri posibile este egal cu N*N-1).

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1.

Coeziune

Indicele descrie forța atracțiilor reciproce a subiecților din grup și se calculează cu formula:

unde M+ – numărul alegerilor pozitive reciproce;

N – numărul subiecților grupului.

Se poate vedea că indicele depinde de alegerile pozitive. Valoarea este întotdeauna aceeași și pentru alegerile pozitive și pentru cele negative.

Numărul de subiecți este, de obicei, mai mare de 2 și câteva zeci. În acest caz:

Valoarea minimă a indicelui este 0 (nu există nici o alegere pozitivă în grup)

Valoarea maximă a indicelui este 2 (numărul de alegeri posibile este egal cu N*N-1).

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 2.

Stabilitate

Indicele descrie ce bucățică a grupului trebuie realocată pentru a fi împărțită unei părți a grupului care nu relaționează. Formula aplicată de soft este:

unde M – număr de alegeri nereciproce;

K – numărul de perechi al alegerilor reciproce;

N – numărul subiecților din grup.

Intensitate

Indicele arată valoarea insatisfacției subiecțiilor bazată pe relațiile emoționale din interiorul grupului. Pentru acest indice formula de calcul este:

unde: M – număr de alegeri nereciproce;

K – numărul de perechi al alegerilor reciproce;

N – numărul subiecților din grup.

Numărul de subiecți este, de obicei, mai mare de 2 și câteva zeci. În acest caz:

Valoarea minimă a indicelui este 0 (toate alegerile făcute sunt reciproce)

Valoarea maximă a indicelui este 1 (numărul maxim al alegerilor de un singur tip fară alegerile reciproce K=0).

Intervalul de modificare al indicelui: de la 0 la 1.

Au mai fost efectuate testări în vederea măsurării și evaluării unor indici somatici și funcționali precum indicele masei corporale, frecvența cardiacă, testul de efort Ruffier, intensitatea efortului, calculata după FC, pentru o mai bună cunoaștere a dezvoltării fizice a organismului subiecților angrenați în experiment. In rîndurile ce urmează vom prezenta descrierea testelor efectuate.

Determinarea masei corporale (Indicele Masei Corporale).

Pentru efectuarea testării pentru determinarea masei corporale, s-a folosit un echipament, un analizator de masă corporală foarte sofisticat, de ultimă generație, fabricat de compania BIOSPACE din Korea de Sud, numit In Body Test 720 ce folosește soft-ul Lokin’n Body v.30 (Figura 2.1).

Fig.2.1 Analizorul masei corporale In Body Test 720

Determinarea (IMC), a fost efectuată cu ajutorul aparatului In Body Test 720 și a constat în următoarele mișcări și operații [170, 171]:

Urcarea subiectului cu picioarele descoperite pe platanul aparatului astfel încât laba piciorului, mai precis planta să fie în contact cu senzorii aflați pe platan la nivelul calcaneului și a metatarsienelor.

În poziție ortostatică se prind cu ambele mâini alți senzori aflați la nivelul membrelor superioare conectați la aparat prin cabluri de contact.

În această poziție prin intermediul unui computer conectat la aparat, cu ajutorul soft-ului Looki’Body v.3.0 se introduc datele subiectului și apoi se începe testul.

La sfârșitul testului care durează aproximativ 5 minute per subiect, aparatul afișează pe display-ul computerului dar si al display-ului propriu, rezultatele, în care regăsim foarte mulți parametri, în fapt o analiză detaliată a organismului, cu o diagnosticare precisă, imprimând toate acestea pe suport de hârtie sub formă de raport dar construind totodată și o bază de date electronică (Figura 2.2).

Fig.2.2. In Body Test 720 – Bază de date

Pe lângă analiza masei corporale, acest echipament ofer[ o serie de date a multor parametri funcționali precum și o analiză amănunțită a compoziției diferitelor țesuturi cum ar fi cel muscular, osos, adipos, având două metode de investigație, și anume medical și cercetare.

Frecventa Cardiacă

Frecvența cardiacă sau numărul bătăilor inimii pe minut, reflectă destul de bine răspunsul organismului la efort, motiv pentru care am folosit-o ca parametru măsurabil după ce în prealabil am stabilit FCMT, adică frecvența cardiacă maximă teoretică, FC a subiecților măsurându-se în timpul ședințelor de antrenament la Zumba®Fitness, test inițial și final, acolo unde intensitatea efortului este mai mare. Măsurarea FCMT a fost făcută după formula clasică de scădere a vârstei subiectului din numărul 220:

FCMT = 220 – vârsta (ani)

Măsurarea FC a fost efectuată la interval de 15 minute la începutul antrenamentului de Zumba®Fitness la testarea inițială și 45 de minute la testarea finală, prin procedura clasică de prindere a încheieturii mâinii stângi cu degetul opozabil al mâinii drepte la partea superioară a încheieturii mâinii, măsurând pulsul în interval de un minut.

Testul Ruffier

Proba Ruffier este o probă de efort submaximală care se bazează pe măsurarea frecvenței cardiace în perioada de recuperare după efort.

S-a măsurat pulsul în poziție șezândă, notând valoarea cu P1.

S-au executat 15 genuflexiuni. În primele 15 secunde după încetarea efortului, subiectul fiind în clinostatism, se măsoară pulsul și se măsoară valoarea cu P2.

S-a determinat numărul de pulsații după un minut de repaus în clinostatism și s-a notat valoarea obținută cu P3.

Apoi s-a calculat indicele Ruffier după următoarea formulă:

Interpretarea se face în funcție de valoarea indicelui Ruffier și anume:

0 – 2,9 = indice bun, 3 – 6 = indice mijlociu, Peste 6 = indice deficitar.

Intensitatea efortului

Intensitatea efortului este apreciată ca fiind gradul de solicitare a organismului în raport cu posibilitățile proprii evidențiat prin valorile marilor funcții organice și exprimat cel mai adesea de valorile frecvenței cardiace. De aceea în cercetarea științifică se va calcula intensitatea efortului (în procente) luând în calcul FC a subiecțiilor la testele inițiale și finale raportată la FCMT a acestora. Astfel, a fost determinată capacitatea de efort în raport cu FCMT. Formula care a fost folosită la calculul intensității efortului pe baza valorii FC a subiecților raportată la FCMT este:

5. Experimentul pedagogic s-a desfășurat pe parcursul a șase luni calendaristice și a constat în elaborarea unei programe de antrenament în domeniul Fitness-ului structurată ca formă și conținut încadrată la o frecvență de 3 ședințe de antrenament pe săptămână cu o durată de maxim 60 de minute pe ședință. În acest demers s-a pus accent pe executarea unor exerciții din diferitele forme ale Fitness-ului, Aerobic Clasic, Pilates și Zumba®Fitness. În timpul experimentului au fost oferite diferite indicații metodice funcție de specificul ședinței de antrenament folosită.

6. Metodele statistico-matematice au fost folosite la calcularea și interpretarea datelor obținute cu ajutorul formulelor de calcul ale programelor informatice (software) SociometryPro v.2.3, Lookin’Body v.3.0 a (software al analizorului de masă corporală In Body Test 720, produs de firma BIOSPACE) și SPSS v.17 obținute cu ajutorul internetului de pe paginile găzduite de producătorii acestora, precum și de achiziția aparatului sus menționat)

7. Toate datele obținute în cadrul experimentului pedagogic au fost ilustrate și prin metoda grafică și tabelară ce are ca scop cuantificarea și conservarea datelor precum și compararea acestora în diferite stadii ale cercetării prin programele software SociometryPro v2.3. , Lookin’Body v.3.0 și SPSS v17.

Metodele mai sus menționate au fost folosite în întregul ciclu de desfășurare a cercetării științifice ce s-a desfășurat în mai multe etape prezentate conform următoarei descrieri:

Etapa întâi, desfășurată în perioada octombrie 2010 – octombrie 2011, a avut ca obiective principale, aprobarea temei, alcătuirea planului de lucru, precum și accesarea literaturii de specialitate. S-au folosit ca metode de cercetare, metoda studiului bibliografic, observația și ancheta chestionar. Ancheta chestionar s-a desfășurat pe un lot de 135 de persoane de sex femeiesc, practicante ale fitness-ului. Chestionarea sociologică precum și testarea sociometrică inițiala, au fost aplicate pe un eșantion de 20 de persoane, numite în continuare subiecți, ce au fost selectați după criteriile enumerate la punctul 2.2 alin. 1. Subiecții au fost aleși din cadrul a trei săli de fitness, SC GYA CLUB, LADY’S FITNESS și LULU’S GYM toate din orașul Galați, aceștia comasându-se într-un singur lot (grup) în incinta Centrului de Kinetoterapie al Facultății de Educație Fizică și Sport Galați în vederea desfășurării experimentului pedagogic.

Etapa a doua desfășurată în perioada noiembrie 2011 – mai 2012 ce a avut ca scop desfășurarea experimentului constatativ, în care s-a urmărit aprecierea nivelului de relaționare a membrilor grupului de subiecți prin testarea inițială efectuată cu pachetul software SociometryPro versiunea 2.3, pe baza matricei sociometrice, generată în urma opțiunilor subiecților. Experimentul s-a efectuat pe același eșantion de 20 de persoane denumit în continuare grup.

Etapa a treia a avut loc în intervalul mai 2012 – octombrie 2012 și a avut ca obiective principale organizarea și desfășurarea experimentului pedagogic. Activitatea s-a desfășurat conform metodologiei propuse, aceea de elaborare a unui model psihopedagogic în vederea socializării femeii de 35-45 de ani prin mijloacele fitness-ului

2.2. Stabilirea factorilor favorizanți și defavorizanți în vederea integrării sociale a femeilor de vârsta a doua prin intermediul mijloacelor din fitness

În încercarea de a putea identifica unii factori favorizanți și implicit să îi aducem în discuție și pe cei defavorizanți am întocmit un tabel cu posibilii factori ce pot avea un rol determinant în posibilitatea de integrare socială a femeilor de vârsta a doua prin mijloacele Fitness-ului, pe baza studiului literaturii de specialitate, a literaturii de gen.

Astfel am concluzionat că pentru a obține o dezvoltare fizică și armonioasă dar mai ales pentru a putea relaționa cu alți indivizi, femeia aflată la vârste cuprinse între 35 și 45 ani, femeia adultă tânără, trebuie să aibă o stare de sănătate optimă în raport cu vârsta atât fizică, cât și psihică, pregătită să facă față schimbărilor lumii moderne contemporane, o lume în continuă schimbare, confruntată cu o permanentă criză de spațiu și timp. Așadar, apariția unei stări de sănătate precare, care pune sub semnul întrebării capacitatea psihomotrică a femeii adulte la care facem referire în prezenta lucrare, îmbracă un caracter defavorizant în încercarea de a relaționa, comunica cu alți membri ai grupului sau comunității din care face parte, chiar și sub aspectul practicării exercițiului fizic.

Un alt factor cu o pondere însemnată în ceea ce privește fenomenul socializării în general și cu ajutorul mijloacelor din Fitness în special, este statutul social, locul individului în societate, care scoate în evidență capacitatea lui de a înțelege anumite aspecte sociale, traduse prin fenomene, lucruri, acțiuni, datorată educației, cadrului familial din care face parte, celui profesional, plasându-l pe o poziție superioară sau inferioară grupului sau comunității din care face parte. Lipsa unei educații adecvate, a unei activități profesionale, a unui cadru familial omogen va duce la deficiențe de comunicare cu oricare din membrii diferitelor grupuri cu care interacționează. Totodată, statutul social favorabil aduce cu sine și o situație financiară bună care îi permite individului, în cazul de față femeii de 35-45 de ani, o independență financiară, ducând la o bună gestionare a resurselor, ce pot face obiectul unei alimentații sănătoase și raționale, o mai bună eficientizare a timpului liber, a diminuării factorilor de stres profesional și casnic cotidian.

Motivația și dorința de a practica exercițiul fizic, în vederea obținerii unei stări de bine, de confort psihic, este un alt factor favorizant practicării fitness-ului și implicit posibilității de socializare în timpul și după ședințele de antrenament. Persoanele care sunt atrase în mod constant de practicarea exercițiilor fizice prin diferite mijloace, inclusiv cele ale Fitness-ului, sunt stabile din punct de vedere emoțional, datorită echilibrului afectiv, creat în urma proceselor chimice și fizice ce au loc în organismul uman.

Nu în ultimul rând, relațiile cu persoane practicante a exercițiilor fizice din domeniul fitness-ului precum și vizionarea unor materiale publicitare din mass-media pe acest domeniu pot constitui „porți” de intrare în marea familie a practicanților acestui sport, pentru o mai bună cunoaștere a resurselor psihomotrice ale organismului.

Tabel 2.1. Factori favorizanți și defavorizanți identificați în vederea posibilității socializarii femeii de vârsta a doua prin mijloacele fitness-ului

2.3. Stadiu actual privind socializarea femeii de vârsta a doua la nivel mondial, prin mijloacele culturii fizice

O parte importantă a socializării o constituie dezvoltarea personalității și găsirea identității de sine, iar cultura fizică are în acest sens un rol major, fiind factor determinant al autoaprecierii, al creșterii stimei de sine, al scăderii stresului și chiar al eficienței sub toate aspectele vieții. În plus, studiile prezente în literatura de specialitate au evidențiat deseori, efectul pozitiv pe care îl poate avea exercițiul fizic asupra psihicului uman și în mod special asupra persoanelor cu tulburări de comportament. Teoriile actuale arată că activitățile sportive sunt asociate cu un comportament deviant redus și cu performanțe academice și sociale ridicate.

În țările occidentale femeia ce practică exerciții fizice resimte un conflict psihologic între dorința de a reuși și de a se conforma modelelor feminine corporale. (vezi promovarea femeii de tip top-model prin mass-media care creează un model de feminitate simplist provocând pentru celelalte categorii sociale feminine inconfort fizic și psihic).

În țările de est există o altă concepție socială asupra modelelor feminine. Femeia, cu roluri sociale diferite privește activitatea sportivă ca un mod prin care îți poți crea un cadru adecvat de formare și menținere a relațiilor sociale, dezvoltând astfel spiritul de echipă și solidaritatea. Interacțiunea la nivel social dezvoltă practici multiple, inclusiv cele legate de activitatea sportivă, dar în același timp dezvoltă personalitatea individului. Eysenck considera că personalitatea este o structură mai mult sau mai puțin stabilă (Eysenck, 1970, apud Holdevici 1993), în timp ce Rioux (1980) afirma că o persoană care aspiră la performanță trebuie să aibă următoarele caracteristici (Rioux, 1980, apud Epuran, 1993) [22, 23]:

Personalitate echilibrată, dorință de autoperfecționare;

Un potențial energetic ridicat, care împinge individul spre afirmarea de sine;

Excepțională rezistență la frustrare;

Stabilitate emoțională, cu posibilitatea de a realiza sistematic adaptări la noi condiții sociale.

Nu este ușor să evidențiem din punct de vedere experimental, analizând amănunțit, toate particularitățile psihice și sociale rezultate ca urmare a practicării de către femei a unei anumite activități sportive, într-un anumit context.

De exemplu, prin activitatea desfășurată în sala de sport, femeia introvertită recepționează evenimentele vieții cotidiene cu un grad sporit de subiectivitate, față de cea extrovertită, dar care nu are o viață activă din punct de vedere al practicării sistematice a exercițiului fizic. După cum arată și chestionarul propus de autor în capitolul al II-lea de cercetare din cadrul tezei de doctorat, atitudinile, deprinderile și regulile asimilate în sălile de fitness sau în cele în care se practică activitatea de sport, pot fi transferate în orice altă sferă socială și pot genera o multitudine de efecte pozitive asupra personalității femeii. În această situație, nivelul de autocontrol și capacitatea de autoreglare a conduitei crește.

Femeile extrovertite manifestă o activare volitivă mai ridicată în momentele critice ale jocului sportiv, în viața socială, în situațiile de criză cotidiene, în timp ce în respectarea regulilor, aceeași tipologie feminină devine mai creativă și uneori haotică în respectarea programului.

O altă caracteristică demnă de luat în calcul este toleranța la stres. Activitatea fizică reprezintă cea mai eficientă modalitate de evitare a condițiilor de stres. Conceptul de stres își are originea în studiile fiziologice ale lui Selye (1974), care îl descrie ca pe un sindrom general de adaptare ce caracterizează reactivitatea organismelor la stres. Toleranța la stres reprezintă capacitatea organismului de a se împotrivi, de a rezista factorilor stresanți. Aceasta poate fi o particularitate a personalității, dar și un fenomen temporar.

Schimbarea rolurilor familiale a adus cu sine multiple transformări de natură psihologică la nivelul structurii familiale și a modului ei de funcționare și implicit la nivelul identității psihosexuale a membrilor. Această schimbare la nivelul rolurilor familiale a fost într-adevăr necesară. Însă atât femeia, cât și bărbatul nu au fost pregătiți pentru o asemenea schimbare.

Femeile s-au găsit în ipostaza de a renunța la un model cultural, nemaiavând ce pune în loc. Ele au realizat că, înainte de a le impune bărbaților anumite valori, înainte de a le reconsidera rolul în familie, este nevoie să conștientizeze ele ce vor să facă cu adevărat. Ori, exact aici s-au împotmolit, căci rolurile au devenit tot mai ambigue, coeziunea cuplului a scăzut, disensiunile s-au mărit. Femeile și-au dat seama că, una e să vrei să schimbi ceva, și alta e să știi ce să pui în loc. Ele nu au luat în calcul reacția bărbaților vis-a-vis de noile cerințe ale lor, nu au intuit empatic care ar putea fi așteptările acestora în noile condiții și posibilitățile efective de a le oferi femeilor ceea ce acestea așteaptă de acum în colo de la ei. Astfel, femeia modernă a ajuns în situația de a oscila permanent între nevoia de independență și dorința de a se agăța de vechile valori.

Acest blocaj ar putea fi evitat prin construirea unui program social diversificat, care implică și activitatea sportivă, adaptat în funcție de nevoile individului. În cazul nostru, femeia care se desprinde din ce în ce mai mult de societatea tradițională, chiar și în stadiu de viață 35-45 de ani, se poate orienta spre realizarea personală, evitând criza socială și implicit senescența fizică printr-o posibilă integrare a sa în cadrul unui grup cu preocupări sportive. Astfel femeia va avea o comunicare eficientă, își va putea descoperi dificultățile și pseudo-limitele și va fi antrenată într-o serie de combinații optime de stimuli sociali, psihici și fizici.

Perioada cuprinsă între 35 și 45 de ani se caracterizează prin nevoia acută a femeii de a se orienta către exteriorul său/și de a-și exersa rolul profesional. De asemenea, aceasta simte nevoia de a împărtăși și altora din experiența acumulată. Din acest motiv se mai numește și „perioada meșterului”.

Dacă în trecut, femeile aveau rol limitat în ceea ce privește ascensiunea socială, iar cultura fizică constituia un element tabu, astăzi emanciparea femeii a oferit un nou statut la nivel social. Inclusiv cultura actuală promovează imaginea femeii care a atins atât performanța sportivă, cât și cea profesională și personală, devenind astfel un etalon pentru celelalte femei.

În cele ce urmează vă prezentăm situația statistică a femeii la nivel mondial, în special în America, Europa de Est, și Europa de Vest, în perioade sociale diferite, având ca repere dominante educația, implicarea socială și practicarea regulată a unui sport.

Tabelul 2.2. Situația statistică a femeii la nivel mondial în perioade diferite, din perspectiva contextului social

Astăzi, la nivel mondial, există o dispoziție a femeii de a se autoevalua, având ca direcție reușita personală și profesională. Acest aspect devine realizabil numai în procesul socializării, când persoana de tip feminin devine conștientă de propria valoare mai ales prin raportare la ceilalți. Caracteristicile cognițiilor și sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experiențelor anterioare în care succesul sau eșecul îndeplinirii scopurilor și sarcinilor propuse au un rol determinant. O stimă de sine pozitivă și realistă dezvoltă la femeie capacitatea de a lua decizii responsabile și abilitatea de a face față presiunii grupului social, indiferent de cultură, mediu sau statut.

Fig. 2.3 Diagrama situației sociale a femeii în diferite state occidentale și europene

Fig.2.4. Reprezentare vectorială a stadiului socializării femeii în diferite etape ale continentul american și european

2.4. Analiza rezultatelor chestionării sociologice la femeile de 35-45 de ani

Ca urmare a anchetei sociologice ce a avut ca instrument chestionarul nr.1 (vezi Anexa 1), prezentăm rezultatele acestui studiu sub forma centralizată (Tabelul 2.3).

Prin analiza răspunsurilor din centralizatorul prezentat s-a constatat că din totalul de 135 persoane chestionate un număr de 111, reprezentând 82,2% nu dispun de suficient timp pentru a frecventa o sală de fitness.

La întrebarea „ Comunicați cu persoane din jurul dumneavoastră înainte, în timpul și după antrenament?”, 48,8% (66 persoane) au răspuns “prea puțin “, 38,52% (52 persoane) au ales „deloc” ceea ce ne determină să afirmăm că, lipsa comunicării nu favorizează fenomenul de socializare (Figura 2.5).

Fig. 2.5. Răspunsul subiecților la întrebarea ”Comunicați cu persoanele din jurul dumneavoatsră, înainte în timpul și după antrenament?”

In urma aceleeași analize, remarcăm în continuare că 24,44% (33 persoane) aleg să facă mișcare in sala de fitness alături de prieteni dar ce trebuie subliniat este faptul că pentru același tip de activitate motrică 62,96% (85 persoane) preferă compania altor persoane, ceea ce scoate în evidență nevoia de cunoaștere, de relaționare, de socializare (Figura 2.6).

Fig. 2.6. Răspunsul subiecților la întrebarea ”Alături de cine obișnuiți să faceți mișcare în sala de fitness?”

Fig. 2.7. Răspunsul subiecților la întrebarea ”Cu care următorele stări puteți asocia activitatea din cadrul sălii de fitness?”

Fig. 2.8. Răspunsul subiecților ”Care din situațiile prezentate duc la îmbunătățirea comunicării în cazul utilizatoarelor sălilor de fitness?”

O altă concluzie ce se desprinde după această analiză ar fi aceea, că 66,66% (90 persoane) dintre persoanele chestionate își doresc ca atitudinea instructorului de fitness să fie una amicală, ceea ce ar favoriza transmiterea de informații (sub aspectul indicațiilor metodice), în sens bidirecțional, emitor-receptor și invers după caz, contribuind la o înțelegere corectă, deplină și implicit la o acumulare temeinică a informatiei.

După cum se poate vedea din centralizatorul administrat celor 135 de potențiali subiecți, în urma răspunsurilor date au fost selectați pentru această lucrare de cercetare, mai precis pentru experimentul psihopedagogic, un număr de 20 de persoane de sex femeiesc, numite în continuare subiecți, după următoarele criterii: vârsta 35 – 45 ani, statut social, comunicare dificilă în relațiile de grup, supraponderalitate.

Subiecții au fost supuși unei alte chestionări, inițiale, cu ajutorul unui alt tip de chestionar, chestionarul numărul 2 (vezi Anexa 2), prin care sunt solicitați să răspundă la întrebări despre conceptul de fitness, ce au un grad de complexitate mai ridicat, cu un puternic impact psihologic.

Din centralizatorul răspunsurilor, prezentate în Tabelul 2.4, putem arăta că subiecții au oferit răspunsuri dintre cele mai variate.

Totuși s-a remarcat faptul că 90% (18 subiecți) dintre subiecți au considerat că fitness-ul poate echilibra și compensa femeia la nivel social (Figura 2.9), dar și că fitness-ul poate constitui un program eficient de promovare a integrării sociale, afirmație susținută de 75% (15 subiecți) dintre aceștia (Figura 2.10).

Fig. 2.9. Răspunsul subiecților la întrebarea ”Credeți că fitness-ul prcticat sistematizat poate stimula, echilibra și compensa la nivel social femeia?”

Fig.2.10. Ce poate constitui fitness-ul?

Astfel, în urma răspunsurilor primite, am constatat, că 65% (13 subiecți) și-au exprimat opinia, în sensul că, rolul instructorului de fitness în dirijarea programului de antrenament pentru femei ar trebui să se axeze pe satisfacerea cerințelor acesteia privind recreerea, recuperarea, socializarea, prin utilizarea unor forme noi de mișcare împrumutate din diferite discipline sportive.

Același instructor de fitness pe lângă calitatea de antrenor, ar trebui să mai fie și sociabil și expresiv, arată 95% (19 subiecți), pentru a asigura o interacțiune eficientă în cadrul programului de fitness.

Un instructor de fitness poate motiva, valorifica și integra o persoană în cadrul antrenamentelor de grup, printr-o comunicare eficientă sub toate aspectele, anume verbal, nonverbal, paraverbal , arată 90% (18 subiecți) dintre cei chestionați.

Fig. 2.11. Răspunsul subiecților

Fig. 2.12. Răspunsul subiecților

Fig. 2.13. Variantele pentru care optează femeile pentru un anumit program de fitness

Fig. 2.14. Variantele pentru dezvoltarea unui program eficient de fitness

Un alt aspect important al analizei răspunsurilor centralizate în tabelul menționat, ar fi acela că, la enunțul cu numărul 10, unde se cere să se arate, care din cei patru itemi asigură femeii la nivel social, recuperarea prin intermediul fitness-ului, toți cei patru itemi au obținut un procentaj foarte mare după cum putem exemplifica (Figura 2.15):

95% (19 subiecți) au răspuns că, fitness-ul asigură un nou echilibru prin redobândirea sentimentelor umane și a manifestărilor spirituale;

90% (18 subiecți) au optat pentru noi semnificații și valori pentru alcătuirea sinelui;

85% (17 subiecți) au ales ca și factor de siguranță estetica corporală evidentă;

75% (15 subiecți) au fost de acord că fitness-ul asigură un cumul de norme comportamentale adecvate în societate.

Fig. 2.15. Răspunsul subiecților chestionați

Din analiza efectuată asupra chestionarelor, se desprinde ideea, că fitness-ul poate fi un factor de integrare socială sub diferitele forme pe care le regăsim, prin metodele și mijloacele oferite de acesta, putând contribui efectiv la restabilirea echilibrului social al indivizilor în societate, în cazul cercetării noastre, a femeilor de vârsta a doua.

Fitness-ul poate fi un catalizator al relațiilor interumane ale grupurilor de oameni, în cazul cercetării noastre a subiecților incluși în studiul constatativ, fiind deja și un factor determinant în reglarea marilor funcțiuni ale organismului uman, pentru care stress-ul cotidian dar mai ales cel profesional, reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății.

Tabelul 2.3. Centralizator răspunsuri chestionar nr. 1

Tabelul 2.4. Centralizator răspunsuri chestionar nr.2

2.5. Analiza rezultatelor sociometrice inițiale a subiecților incluși în experimentul constatativ

Pentru a realiza acest studiu s-a aplicat metoda sociometrică în care s-a urmărit stadiul relațiilor de grup și individuale prin determinarea indicilor de grup și individuali.

Testele inițiale au fost efectuate cu ajutorul matricei sociometrice (Figura 2.16) pe baza căreia au fost stabiliți indicii sociometrici ai grupului (densitate, coeziune, stabilitate și intensitate), precum și indicii sociometrici ai subiecților (Tabelul 2.5.)

Fig.2.16. Matrice sociometrică –TI

Elementul de bază a testului sociometric este alegerea (atracția) pozitivă, negativă (respingerea) sau indiferența exprimată ca răspuns la întrebările cercetătorului, în cazul nostru acestea prelucrându-se în baza tabelului centralizator sau așa-zisa matrice sociometrică (Figura 2.16).

Indicii sociometrici nu apar în lucrările ce descriu tehnicile sociometrice, însă pachetele software pentru prelucrarea datelor de acest tip permit calcularea lor.

Tabelul 2.5. Indici de grup pentru alegeri pozitive și negative – TI

Pe baza matricei sociometrice s-a realizat sociograma colectivă și individuală, care este o ilustrare grafică a interrelațiilor din cadrul grupului (Figura 2.17)

Fig.2.17. Indici de grup și individuali individuali pentru alegeri pozitive în cadrul grupului (atracții) – TI

Indicii de grup oferă evaluarea stării sociometrice a unui grup de oameni care participă la anchetă, în cazul nostru subiecții incluși în experimentul constatativ. Indicii sunt valori, calculate prin formule speciale ce au fost arătate în Capitolul 2.

În continuarea studiului științific s-a întreprins încercarea de a stabili nivelul de socializare a subiecților incluși în experiment.

Prin analiza indicilor sociometrici de grup se poate constata că subiecții demonstrează un nivel scăzut al indicilor în concordanță cu alegerile făcute ceea ce arată că relațiile la nivelul subiecțiilor din grup nu sunt congruente.

Este o stare corespunzătoare unui nivel de socializare minimal ,formal, datorat în special mediilor sociale din care provin subiecții, precum și stării de „tatonare” a noului mediu creat, mai precis a grupului de subiecți.

Fig. 2.18. Indici de grup și individuali pentru alegeri negative în cadrul grupului (respingeri) –TI

In cadrul analizei indicilor sociometrici individuali se distinge o disociere a sase subiecți de restul grupului ce au indici mai ridicați obținuți pe baza atracțiilor primite. Avem deja așa-numiții mini-lideri proveniți din mini-grupurile ce au format grupul de subiecți supuși cercetării științifice.

La polul opus se regăsesc subiecții care nu se cunosc între ei și care pentru moment vor aștepta situațiile în care vor putea să intre in contacte mai strânse cu ceilalți membri ai grupului, în cadrul antrenamentelor de fitness.

În cazul respingerilor , indicii individuali ai subiecțiilor nu arată un subiect anume ce nu ar putea fi integrat în grupul nou format.

Fig.2.19. Reprezentare grafică indici de grup (atracții) – TI

Fig.2.20. Reprezentare grafica indici de grup (respingeri) – TI

2.6. Concluzii la capitolul 2

Prin analiza teoretică cu generalizarea datelor extrase din literatura de specialitate s-a intenționat și reușit în același timp armonizarea celor două medii, anume social și cel al culturii fizice, prin fitness. În acest scop au fost studiate diferite concepții, păreri, opinii ale unor autori de marcă ce au ilustrat aspecte cu privire la fenomenul de socializare prin cultura fizică, căutându-se în special relația de socializare prin fitness.

Astfel am concluzionat că pentru a obține o dezvoltare fizică și armonioasă dar mai ales pentru a putea relaționa social cu alți indivizi, femeia aflată la vârste cuprinse între 35 și 45 ani, femeia adultă tânară, trebuie să aibă o stare de sănătate optimă în raport cu vârsta, atât fizică, cât și psihică, pregătită să facă față schimbărilor lumii moderne contemporane, o lume în continuă schimbare, confruntată cu o permanentă criză de spațiu și timp. Așadar, apariția unei stări de sănătate precare, care pune sub semnul întrebării capacitatea psihomotrică a femeii adulte la care facem referire în prezenta lucrare, îmbracă un caracter defavorizant în încercarea de a relaționa, comunica cu alți membri ai grupului sau comunității din care face parte, chiar și sub aspectul practicării exercițiului fizic.

Motivația și dorința de a practica exercițiul fizic, în vederea obținerii unei stări de bine, de confort psihic, este un factor favorizant practicării fitness-ului și implicit posibilității de socializare în timpul și după ședințele de antrenament. Persoanele care sunt atrase în mod constant de practicarea exercițiilor fizice prin diferite mijloace, inclusiv cele ale Fitness-ului, sunt stabile din punct de vedere emoțional, datorită echilibrului afectiv, creat în urma proceselor chimice și fizice ce au loc în organismul uman.

În încercarea de a putea identifica unii factori favorizanți și implicit să îi aducem în discuție și pe cei defavorizanți s-a intocmit un tabel cu posibilii factori ce pot avea un rol determinant în posibilitatea de integrare socială a femeilor de vârsta a doua prin mijloacele Fitness-ului, pe baza studiului literaturii de specialitate, a literaturii de gen.

Au fost efectuate testări în vederea măsurării și evaluării unor indici somatici și funcționali precum indicele masei corporale, frecvența cardiacă, testul de efort Ruffier, intensitatea efortului, calculata după FC, pentru o mai bună cunoaștere a dezvoltării fizice a organismului subiecților angrenați în experiment, indici ce au demonstrat prin valorile obtinute in urma experimentului eficacitatea mijloacelor folosite pentru atingerea obiectivului propus.

Analiza rezultatelor chestionării sociologice la femeile de 35-45 de ani au arătat că din totalul de 135 persoane chestionate, 82,2% nu dispun de suficient timp pentru a frecventa o sală de fitness, că 24,44% (33 persoane) aleg să facă mișcare in sala de fitness alaturi de prieteni dar ce trebuie subliniat este faptul că pentru acelați tip de activitate motrică 62,96% (85 persoane) preferă compania altor persoane, ceea ce scoate în evidență nevoia de cunoaștere, de relaționare ,de socializare

Din analiza efectuată asupra chestionarelor, se desprinde ideea, că fitness-ul poate fi un factor de integrare socială sub diferitele forme pe care le regăsim, prin metodele și mijloacele oferite de acesta, putând contribui efectiv la restabilirea echilibrului social al indivizilor în societate, în cazul cercetării noastre, a femeilor de vârsta a doua.

Fitness-ul poate fi un mijloc de îmbunătățire a relațiilor inter-umane din cadrul grupurilor de oameni, în cazul cercetării noastre a subiecților incluși în studiul constatativ, fiind deja și un factor determinant în reglarea marilor funcțiuni ale organismului uman, pentru care stress-ul cotidian dar mai ales cel profesional, reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății.

Prin analiza indicilor sociometrici de grup la testarea initială se poate constata că subiecții demonstrează un nivel scăzut al indicilor în concordanță cu alegerile făcute ceea ce arată că relațiile la nivelul subiecțiilor din grup nu sunt congruente. Este o stare corespunzătoare unui nivel de socializare minimal ,formal, datorat în special mediilor sociale din care provin subiecții, precum și stării de „tatonare” a noului mediu creat, mai precis a grupului de subiecți.

In cadrul analizei indicilor sociometrici individuali se distinge o disociere a sase subiecți de restul grupului ce au indici mai ridicați obținuți pe baza atracțiilor primite. Avem deja așa-numiții mini-lideri proveniți din mini-grupurile ce au format grupul de subiecți supuși cercetării științifice.

3. ARGUMENTAREA METODICO-ȘTIINȚIFICĂ A UNUI MODEL PSIHO-PEDAGOGIC DE SOCIALIZARE A FEMEILOR DE VÂRSTA A DOUA PRIN MIJLOACELE FITNESS-ULUI

3.1. Elaborarea și implementarea unui model psihopedagogic de integrare socială a femeilor de 35-45 de ani prin utilizarea mijloacelor din fitness

În vederea realizării obiectivelor menționate anterior privind stabilirea unui sistem de integrare socială a femeilor cu vârsta de 35-45 ani, o parte bună din specialiștii din domeniul sociologiei și a unor alți specialiști care sau referit la problematica stipulată anterior, afirmă cu certitudine ca, la vârsta dată sunt scoase în evidență factorii care influențează negativ ambianța socială a persoanelor menționate.

Unii specialiști constată că situația dată are unele principii care se manifestă prin rolul femeii în educația copilului, realizarea sarcinilor casnice, a ocupației profesionale, care categoric influențează negativ procesele de socializare ale acesteia la această vârstă. Un alt aspect deloc de neglijat, ba mai important decât cele amintite, este condiția psiho-fizică în special, în care femeia practic nu este întegrată. Un moment important de menționat sunt informațiile cotidiene prin intermediul mass-media, care propun soluții vis-a-vis de socializarea diferitelor categorii de vârstă, unde este arătată posibilitatea de a se socializa prin diferite forme, metode și mijloace [29, 30, 43, 44, 53].

Argumentele mentionate mai sus nu au un caracter metodico-științific bine argumentat.

Practic prin studiul efectuat de noi, prin intermediul analizei de specialitate, prin sondajele sociologice și sociometrice, prin analiza experienței expuse și în alte state de pe continentele american și european nu s-au găsit modele bazate pe cercetare științifică, privind elucidarea problemelor de socializare a femeilor adulte tinere cu vârsta de 35-45 de ani prin diferite forme de socializare.

În sensul relatărilor prezentate mai sus unii specialiști din domeniul culturii fizice propun diverse forme, metode de practicare a exercițiului fizic, începând de la vârste fragede până la persoanele de vârsta a treia. Astfel specialiștii consideră că exercițiul fizic contribuie eficient nu numai la dezvoltarea fizică armonioasă, dar și la o mai bună adaptare a individului la condițiile sociale existente. Mijloacele educației fizice sunt destul de variate, ele îmbrăcând diferite forme, având aplicații în toate domeniile de activitate.

Analizând mai în detaliu materialele elaborate de mai mulți specialiști ai domeniului s-a putut observa că perioada de dezvoltare și afirmare în plan social nu scoate în evidență aspectele legate de influența exercițiului fizic la indivizii cu vârste între 35-50 de ani.

În contextul celor menționate mai sus, am întreprins o încercare de a elabora un model de aplicare a exercițiilor fizice prin mijloacele fitness-ului în vederea susținerii acestuia pe perioada a șase luni calendaristice. In acest fel ne-am folosit de amplitudinea și mulțimea factorilor psihopedagogici structurați în forma prezentată schematic (Figura 3.1), pentru a determina obiectivele și variabilele procesului de socializare prin mijloacele fitness-ului. Structura și conținutul acestui model (Tabelul 3.1) s-a bazat în special pe formele și metodele fitness-ului în care au fost incluse (Pilates, Zumba, Aerobic classic etc.). Totodată, în programul dat s-au prevăzut o serie de testări sociometrice a persoanelor incluse în cercetare.

În ceea ce privește acest experiment constatativ, situația femeilor cu vârste cuprinse între 35 și 45 de ani, referitoare la timpul petrecut în sala de fitness, la metodele și mijloacele propuse și folosite, pe lângă aspectul de interrelaționare umană, socializare, scoate în evidență și alt aspect al vieții cotidiene a femeii contemporane, acela al rezistenței la stress.

După cum spunea psihoterapeutul Viorica Dragomir într-un articol intitulat „Cum le afectează stressul pe femei”, stresul o afectează în mod deosebit pe femeia care trebuie să impace activitatea profesională cu obligațiile familiale. Această noțiune folosită din ce în ce mai des în conversațiile purtate cu diferiți parteneri de discuție, este un mecanism fiziologic al cărui scop este restabilirea echilibrului. În prezența factorilor de stres, organismul răspunde cu o reacție de adaptare.

Când reacția este prea intensă sau durează prea mult, apare o stare de alertă caracterizată printr-o tensiune permanentă.

Cu toate că numeroși bărbati se implică în treburile casnice și în educația copiilor, este un fapt recunoscut că educația și sănătatea acestora ca și gospodăria familială rămân în mare parte în sarcina femeilor. Așa că femeile au o dublă meserie: peste activitatea profesională se suprapun îndatoririle casnice și creșterea și educația copiilor.

Patrick Legeron, în cartea „Cum să te aperi de stres”, enumera următoarele surse de stres:

Mai multă performanță în timp mai scurt: în domeniul profesional, femeia trebuie să facă „și mai mult” pentru a fi recunoscută și într-un interval de timp mai mic. Sentimentul de „lipsă de timp” este amplu exprimat de femeile care lucrează.

O instabilitate mai greu de suportat: femeile sunt deosebit de fragilizate de schimbările continue ale domeniului profesional și, pe de altă parte, sunt supuse mai direct schimbărilor la nivel familial (mutări, separări și divorțuri, cu problemele pe care le implică acestea în organizarea și echilibrul familial).

Frustrări și conflicte personale: frustrările profesionale, materiale (salarii mai mici), emoționale și sociale (investire profesională mai puțin recunoscută), probleme relaționale (hărțuire morală, chiar sexuală, agresiune verbală sau fizică din partea clienților etc.).

Reacția femeilor la stres, afirmă autorul mai sus menționat, ar fi diferită de cea a bărbaților: s-a observat că femeile, după o zi grea de muncă, se ocupă deseori de copii, în timp ce bărbații au tendința de a se distanța de viața lor de familie. Bărbatul devine mai agresiv, în timp ce femeia caută mai mult contactul, sprijinul unei persoane apropiate pentru a discuta cu ea [31].

Tabelul 3.1. Modelul psihopedagogic de implementare a mijloacelor din fitness în vederea socializării femeii de vârsta a doua (35 – 45 ani)

Programul elaborat a fost sintetizat pe aceste forme specifice fitness-ului deoarece, prin intermediul lor, persoanelor incluse în cercetare li s-a oferit posibilitatea să comunice, să relaționeze cu alți parteneri de antrenament în cadrul lecției de fitness. Un alt aspect ar fi acela că aceste forme ale fitness-ului au caracteristici specifice în funcție de rezultatele ce se doresc a fi obținute, adică de obiective propuse.

În continuare se vor prezenta separat fiecare formă a fitness-ului utilizată în procesul de cercetare științifică, spre direcționare asupra îmbunătățirii procesului de socializare a subiecților incluși în experiment.

Aerobic – Se arăta la punctul 1.4 că un program regulat de aerobic dă un sentiment de siguranță de sine, de a vă putea controla permanent. De asemenea, activitatea regulată la sala de aerobic vă va ajuta să vă relaxați mușchii încordați și va determina corpul să mărească producția de endorfine (un sedativ natural), despre care se știe că au rol în crearea unei stări de bine și bună dispoziție. Tocmai de aceea în programul elaborat am introdus la aerobic, 10 programe de antrenament, cu diferite obiective și metode cum ar fi cele pentru scăderea masei corporale, (folosind benzi elastice, mingii, step aerobic, bastoane etc.) la diferite intensități de lucru și volume adaptate grupului de subiecți, cu indicații metodice aferente, dar cel mai important lucru este acela că aceste programe se pot executa cu partener [76, 77, 78, 80, 101].

Pilates – Așa cum spunea și Joseph Pilates despre exercițiul fizic, cum că acesta „ajută la menținerea unei posturi corecte pe întreaga viață, la tonifierea musculaturii și astfel menține nealterată starea generală de sănătate”, am introdus ședințele de antrenament după metoda Pilates tocmai pentru a detensiona anumite părți ale musculaturii corpului, în vederea obținerii unei conduite corporale plăcute, atât de necesare femeilor acestei categorii de vârstă [59, 125].

În programul prezentat, exercițiile Pilates se desfășoară cu partener sub directa supraveghere a instructorului sau antrenorului de fitness, care poate interveni oricând în corectarea execuției acestor exerciții și cu scopul de a preveni formarea unor deprinderi greșite, fapt ce ar putea duce la apariția unor deficiențe.

Zumba® – Fenomenul Zumba ce face furori pe toate continentele, tocmai pentru că este accesibil oricărei vârste, oricărei persoane ce iubește dansul văzut ca exercițiu fizic. În programul propus Zumba® Fitness este tocmai ales pentru a destinde atmosfera pe ritmuri de dans latino în prezența partenerilor din grup, fără a ține cont de alte particularități antropometrice ale individului.

Zumba include câteva dintre principiile de bază ale aerobicului și ale antrenamentelor de rezistență, ce maximizează consumul de calorii, beneficiile cardiovasculare și tonifierea organismului.

Datorită faptului că în general, femeile, în funcție de cum iși petrec ziua tind spre sedentarism prin faptul că în fiecare dimineață ele coboară din casa cu liftul; până la locul de muncă, indiferent de distanța utilizează un mijloc de transport; la serviciu datorită mecanizării si automatizării muncii (daca lucrează intr-o uzină) sau unui anumit specific al lor ca cel de la birou, laborator, învațământ, mișcările le fac limitat, monoton, poziția corpului multă vreme este fixată pe loc, consumul energetic scăzut; odată terminate orele de lucru înseamnă întoarcerea acasă, tot cu ajutorul mijloacelor de transport, urmează activitatea casnică și odihna într-un fotoliu de regulă, în fața televizorului, neapelând, pentru odihnă, la exerciții fizice sporturi, plimbări în aer liber decât în cadrul unor săli de fitness

Supusa brusc unui efort fizic, fara un antrenament prealabil, femeia va suporta efecte negative mai intens decât bărbatul. Pentru a face față aceluiași efort fizic, bătăile inimii la femeie sunt de 2 ori mai frecvente decât la bărbați. Astfel se încearcă să se intensifice circulația sângelui și să se compenseze necesarul de oxigen al mușchilor care au o posibilitate de oxigenare mai redusă. Țesutul muscular al bărbaților folosește mai economicos aportul de oxigen și ca atare prin efort fizic, aparatul sau cardiovascular se încarcă mai puțin. La sexul feminin această accelerare a batăilor inimii la efort fizic duce mai rapid la obosire.

Pentru a doza corect efortul fizic, femeia mai trebuie să țină seama de variațiile capacității sale de muncă și în general de efort în raport cu anumite stări fiziologice.

În funcție de ciclul menstrual. Dacă ciclul menstrual este însoțit de tulburări ce se manifestă subiectiv prin dureri la nivelul bazinului, insomnie, dureri de cap, irascibilitate, depresie, perioada aceasta este cu efort minim. Respectiv, dacă se află în timpul fazei menstruale atunci capacitatea de efort va fi cea mai mică.

Femeia cu ciclu menstrual normal nu are însa capacitatea de efort cea mai scăzută în zilele cu hemoragie, ci în cele ce preced menstruația. în perioada în care femeia are fluxul menstrual mai ales dacă este intens este bine să se evite depunerea unui efort exagerat.

Capacitatea maximă de efort a femeii se situează postmenstrual în primele 7-8 zile.

Alimentația sănătoasă este cea adaptată și echilibrată energetic și nutrițional recunoscând variații individuale plurifactiorial determinat. Alimentația adaptată și echilibrată presupune acoperirea nevoilor energetice concomitent cu a celor nutriționale pentru menținerea propriilor structuri, repararea uzurilor, întreținerea proceselor fiziologice, a creșterii și a dezvoltării. Aceasta presupune includerea tuturor nutrienților în limitele considerate normale pentru fiecare, dar și respectarea unor anumite proporții între ei. Prezența sau absența unui nutriment esențial poate să afecteze disponibilitate, absorbția, metabolismul sau nevoile organismului pentru alte alimente.

Deoarece pentru a asigura dezvoltarea normală a organismului și creșterea rezistenței față de agenții toxici este necesar să cunoaștem nu numai substanțele nutritive, ci și valoarea nutritivă a alimentelor.

În funcție de valoarea nutritivă a alimentelor și datorită faptului că nici un aliment natural sau realizat industrial nu conține toate substanțele nutritive în cantități adecvate diferitelor grupe de consumatori, alimentele au fost grupate în următoarele categorii:

Laptele și brânzeturile – surse importante de calciu cu acțiune mineralizantă și antidecalcifiantă, realizează condiții care favorizeză atât absorbția cât și fixarea sa în schelet alături de fosfor. Laptele și brânzeturile conțin proteine (cazeină, lactalbumină și lactoglobulină), vitaminie hidrosolubile din complexul B.

Carnea, peștele și preparatele conțin proteine de calitate superioară (intracelulare – componenta principală și extracelulară – colagen și elastină, componentă secundară). Conțin o serie de vitamine precum și minerale ( fier, fosfor). Conțin acizi acizi grași saturați și colesterol ce conferă o acțiune a lipidelor aterogen.

Ouălele – sursă de vitamine liposolubile și hidrosolubile concentrate în gălbenuș, proteine de calitate superioară, fosfolipide ce au acțiune tonifiantă asupra sistemului nervos.

Legumele și fructele – bogate în vitamine minerale și glucide. Conțin importante cantități importante de vitamina C, caroten. Au acțiunie alcalinizantă fiind indicate în activitate musculară intensă. Procentul de glucide ( fructoză, glucoză, zaharoză) precum și de fibre nedigerabile (celuloză, hemiceluloză, pectine) variază între 5 – 10 % în funcție de specie. Au valoare calorică foarte mică și sunt indicate în regimurile de slăbit.

Produce cerealiele și leguminoasele uscate – surse de material energetic , conțin glucide digerabile în proporție foarte mare (amidon). Sunt bogate în proteine (sărace în aminoacizi tioaminoacizi și metionină), bogate în minerale au efect rahitigien și de mineralizant concomitent cu un anumit efect anemiant. Sunt bogate în celuloză. Sunt recomandate pentru consumul adultului sănătos sau obez

Zahărul și produsele zaharoase – furnizează numai glucide, sunt sursă bună de energie, se absorb rapid, au acțiune cariogenă.

Grăsimile alimentare – au valoare calorică foarte mare și se absorb lent. Acizii grași polinesaturați au acțiune anticolesterolemiantă. Untul și zmântâna sunt surse importante de vitamina A și B, iar uleiurile din germenii de ceraele conțin vitamina E.

Băuturile alcoolice – au valoare calorică foarte mare și pot aduce un aport minim de oligoelemente și vitamine, stimulează secreția digestivă și sporesc pofta de mâncare.

Tabel 3.2 Avantajele și dezavantajele nutritive ale grupelor alimentare.

Mijloacele de bază ale refacerii corelate cu natura efortului se aplică coordonat, după structura antrenamentului: lecție, zi, săptămână. Prezentăm în continuare o schemă de refacere după antrenament (efort predominant anaerob), întocmită de Centrul Național de Medicină Sportivă din București cu participarea dr. I.Drăgan.

Tabelul 3.3.Scema de refacere după efortul predominant anaerob

(efort neuropsihic, neuromuscular)

3.2. Analiza comparativă a rezultatelor testărilor funcționale ale subiecților incluși în experimentul psihopedagogic

În cadrul acestui experiment psihopedagogic ce are ca obiectiv confirmarea (sau infirmarea) socializării femeii de vârsta a doua, 35-45 de ani (femeia adultă activă), prin mijloacele fitness-ului se vor analiza rezultatele testărilor morfo-funcționale și motrice inițiale și finale, conform parametrilor stabiliți.

Astfel, am utilizat patru parametri morfo-funcționali ( Indice Ruffier, IMC, Intensitatea efortului, Frecvență cardiacă) descriși în capitolul 2 și doi parametri motrici (Săritura în lungime

fără elan, Ridicare trunchi din culcat dorsal) ce au fost considerați suficienți pentru a putea măsura starea de dezvoltare fizică a subiecților incluși în experiment, în urma aplicării modelului psihopedagogic elaborat, la stadiul testării inițiale (înaintea aplicării modelului) și finale (după aplicarea acestuia). Rezultatele statistico-matematice sunt prezentate în Tabelul 3.4.

Tabelul 3.4. Rezultatele statistice ale parametrilor morfo- funcționali

Notă: n – 20 Р – 0,05; 0,01; 0,001 E – Grupă experiment М – Grupă martor.

f – 19 t – 2,093 2,861 3,883 t – test Student P – Prag de semnificație

f – 38 t – 2,025 2,713 3,570 n – nr de subiecți f – nr. de alegeri

Prin analiza rezultatelor statistice obținute la grupele incluse in studiul științific s-au stabilit unele modificări preponderent la parametri indicelui masei corporale IMC, frecvenței cardiace, testului Ruffier și intensității efortului. Schimbări semnificative nu s-au inregistrat la testarea înălțimii. În tabel se poate observa că atât la grupa experiment cât și la grupa martor, pragul de semnificație este mai mare de 0,05. Acest fenomen se poate explica prin faptul că femeile încluse în experiment nu mai pot progresa la această vârstă, pe segmentul parametrului Înălțime, acest parametru fiind testat pentru calculul ulterior ale indicelui masei corporale.

Date statistic veridice în special au fost obținute la indicele masei corporale, IMC, la grupa experiment, unde pragul de semnificație este mai mic decât 0,01. Greutatea corporală a scăzut in medie cu 13,9 kg.

Fig. 3.2. Test comparativ IMC

Din aceasta bază de date am extras parametrul care ne interesează, determinarea masei corporale, în vederea stabilirii unor valori inițiale și finale la acest capitol al greutății corporale, valori ce au fost transpuse în formă grafică și tabelară (Figura 3.3.).Analiza evoluției masei corporale în urma aplicării modelului psihopedagogic elaborat, pe parcursul experimentului efectuat a scos în evidență diferențe substanțiale ale masei corporale a subiecților supuși cercetării, între testarea inițială și cea finală. În figura 3.3 observăm diferențe ce însumează ca medie la nivelul grupului masa de 13,9 kg., cu un minim de 5,8 kg. în cazul subiectului cu numărul 17 și un maxim de 25,1 kg. în cazul subiectului cu numărul 11. Acest fapt demonstrează că metodele și mijloacele folosite în cadrul modelului programului elaborat în cadrul cercetării au acționat cu randament foarte bun asupra organismului din punct de vedere funcțional

Fig.3.3.Evoluție masă corporală – diferențe TF – TI

Programul de fitness aplicat a creat o stabilitate și o înbunătățire funcțională la FC, unde la începutul experimentului pulsul varia intre 140-160 p/min. Femeile incluse în grupa experiment și-au înbunătățit partea funcțională prin faptul că de la lectie la lecție de antrenament se putea realiza un volum considerabil a efortului fizic depus in timpul lecției de antrenament. O situație mai puțin favorabilă s-a observat la grupa martor, care tot au participat la activitatea motrica ,in special de sine stătătoare, rezultatele acestora la indicii studiați nu au demonstrat o modificare statistic veridică. Din Tabelul 3.2 prezentat se observă că la toți parametri nu există o diferență semnificativă, pragul de semnificatie fiind P mai mare decât 0,05.

Astfel Frecvența Cardiacă (FC), care, ca și în cazul masei corporale a înregistrat valori foarte bune in urma aplicării modelului psihopedagogic elaborat ,în cercetarea efectuată. Așadar în aceleași condiții de antrenament ,cu volum și intensitate constante, FC a scăzut în raport cu FCMT (frecvență cardiacă maximă teoretică), la toti cei 20 de subiecți din cadrul grupului supus cercetării, cu valori cuprinse intre 143 si 125 p/min

Datorită acestor date furnizate de acest parametru putem concluziona că în urma aplicării modelului programului implementat s-a îmbunătățit considerabil capacitatea de efort a subiecțiilor, atît de necesară desfășurării oricărui tip de activitate motrică.

Cel de-al treilea parametru funcțional utilizat în cercetarea întreprinsă cu ajutorul grupului de subiecți este indicele Ruffier care măsoară capacitatea de efort submaximal. Din datele obținute în urma TI și TF, se poate afirma că, capacitatea de efort a subiecților s-a îmbunătățit foarte mult luând în considerare valoarea indicelui Ruffier, care a suferit modificări majore intre TI și TF. Astfel, daca la TI (Figura 3.4) aveam 12 subiecți cu indice peste 6, ceea ce înseamnă că aveau un indice deficitar, la TF în urma aplicării modelului programului de implementare a mijloacelor din fitness pentru femeile supuse cercetării, toți cei 20 de subiecți se situau în zona de apreciere a indicelui ca fiind mijlocie si bună, confirmând din nou eficiența modelului de program propus și utilizat în cadrul cercetării (Figura 3.5).

Fig.3.4. Indice Ruffier – TI

Fig.3.5. Indice Ruffier – TF

Intensitatea efortului calculat pe baza FCMT, ultimul indice funcțional folosit în cercetarea efectuată consfințește ceea ce au arătat și ceilalți parametri funcționali utilizați în acest experiment constatativ, și anume utilitatea modelului de program in vederea socializării femeii de vârsta a doua, prin rezultatele obținute.În cazul nostru s-a obținut o scădere a intensității efortului, lucru evident deoarece a scăzut și FC. Urmarind cu atenție diferențele de intensitate a efortului intre TI și TF, remarcăm faptul că există subiecți cu valori de 2,2, ceea ce duce la ideea că subiectul în cauză a utilizat resursele organismului, nemenajându-l, în timp ce valori de 6,1 indică faptul că subiectul a lucrat mai putin responsabil.In ambele cazuri există o scadere a IE fapt ce demonstrează ca din punct de vedere funcțional obiectivul a fost atins, acela de a diminua IE.

Analiza rezultatelor obținute a parametrilor motrici, demonstrează o îmbunătățire semnificativă a subiecților incluși în grupa experiment. Îmbunătățiri minime s-au obținut la grupa martor cu toate că există o tendință de dezvoltare a parametrilor motrici. Datele sunt prezentate în Tabelul 3.5.

Tabelul 3.5. Rezultatele statistice ale parametrilor motrici

Notă: n – 20 Р – 0,05; 0,01; 0,001 E – Grupă experiment М – Grupă martor.

f – 19 t – 2,093 2,861 3,883 t – test Student P – Prag de semnificație

f – 38 t – 2,025 2,713 3,570 n – nr de subiecți f – nr. de alegeri

În ceea ce privește evoluția parametrilor fizici avuți în vedere, și anume indicii Masa Corporală, Frecvență Cardiacă, Indice Ruffier și Intensitatea Efortului a fost efectuată o analiză statistică suplimentară prin intermediul programului SPSS 17, în urma căruia s-au stabilit diferențe semnificative între măsurătorile inițiale și cele finale pentru perechile respective de date ale grupei experimentale (Tabelul 3.6).

Tabelul 3.6. Statistica probelor pereche

În Tabelul 3.6 sunt prezentate mediile pentru indicatorii fizici măsurați inițial și final, precum și deviațiile standard respective. Se constată o scădere a mediilor în toate cazurile considerate.

Analiza statistică efectuată prin intermediul programului SPSS v.17, ne-a demonstrat că testul t a scos în evidență valori cu o diferență semnificativă accentuată unde pragul de semnificație P, este mai mic decât 0,001 la toate probele perechi ai parametrilor funcționali.

În baza acestor calcule efectuate s-a întreprins încercarea de a stabili dacă există o legătură corelativă ,între probele perechi testate la etapa inițială și cea finală.

Rezultatele obținute demonstrează legături corelative strânse, demonstrate de valori ale coeficientului de corelație r, care variază între r= 0,681 și r=0,884.

Din al doilea tabel se constată că există corelații semnificative între valorile inițiale și finale ale indicatorilor fizici corespunzători și că e vorba de „probe pereche”.

Al treilea tabel arată că există o scădere semnificativă a indicilor fizici, cu un prag maxim de semnificație statistică (P0.001):

Pentru „Masă corporală” intervalul de încredere este (13.202, 18.497) calculat pentru un coeficient de încrede de 95%, cu t=12.532. Mărimea efectului d = = 2.875, ceea ce arată că fitnessul (ca variabilă independentă) a avut un efect foarte puternic asupra scăderii masei corporale.

Pentru „Frecvența cardiacă” intervalul de încredere este (6.487, 8.512) calculat pentru un coeficient de încrede de 95%, cu t=15.497. Mărimea efectului d = = 3.555, ceea ce arată că fitnessul a avut un efect foarte puternic asupra scăderii indicelui „frecvență cardiacă”.

Pentru „Indicele Ruffier” intervalul de încredere este (1.807, 2.572) calculat pentru un coeficient de încrede de 95%, cu t=11.999. Mărimea efectului d = = 2.752, ceea ce arată că fitnessul a avut un efect foarte puternic asupra scăderii „Indicele Ruffier”.

Pentru „Intensitatea efortului” intervalul de încredere este (3.466, 4.693) calculat pentru un coeficient de încrede de 95%, cu t=13.914. Mărimea efectului d = = 3.192, ceea ce arată că fitnessul a avut un efect foarte puternic asupra scăderii masei corporale.

În concluzie, în urma programului de fitness s-a înregistrat o scădere semnificativă a indicilor fizici (valori măsurate inițial vs. valori măsurate final).

3.3. Analiza comparativă a rezultatelor testărilor sociometrice obținute în cadrul cercetării științifice

Studiul direcției manifestărilor cu caracter social al relațiilor inter-umane și a raporturilor dintre componenții anumitor colectivități, în cazul cercetării noastre, a grupului supus experimentului psihopedagogic, s-a realizat cu ajutorul metodei de anchetă sociometrică și a avut la bază tehnica chestionarului prin testul sociometric. Așadar studierea grupului la care facem referire, cel supus experimentului pedagogic s-a făcut și din dorința de a cunoaște unele aspecte sociometrice cum ar fi legăturile existente, sau cele ce se dezvoltă între membrii grupului, realizând astfel comunicarea și implicit socializarea, un mod de a interacționa cu alți oameni dar nu oricum, ci prin intermediul mijloacelor din fitness și anume a modelului psiho-pedagogic propus.

Fig.3.6. Matricea sociometrică- TF

Pe baza alegerilor și respingerilor efectuate de grupul de subiecți (Figura 3.6), centralizate în matricea sociometrică s-au calculat indicii sociometrici sau indicatorii statistici de grup și individuali și s-au întocmit graficele corespunzătoare sub formă de sociograme ce prezintă o privire globală asupra structurii grupului precum și a fiecărui subiect în parte în relațiile cu ceilalți subiecți (Figura 3.7, Figura 3.8). Așa cum am amintit, testările s-au prelucrat cu ajutorul programului informatic SociometryPro v.2.3 a celor de la LeDIS Group oferit pe site-ul producătorului. Prelucrarea datelor introduse a generat sociogramele la testările inițiale și finale, pe grup și individuale dar și raportul de investigare al testărilor (vezi Anexele 4 și 5), fapt ce a condus la o mai bună interpretare a datelor din punct de vedere statistic.

Fig.3.7. Indici sociometrici de grup și individuali – atracții – TI

Fig.3.8. Indici sociometrici de grup și individuali – atracții – TF

Indicii individuali sunt cei care oferă evaluarea poziției unui subiect într-un grup, care participă la testarea sociometrică.

Din analiza centralizatorului indicilor de grup intre testarea inițială și cea finală (Tabelul 3.7), se remarcă o creștere mai pronunțată a indicilor stabilitate, intensitate , si densitate în zona atracțiilor TF, cât și o regresie sensibilă dar evidentă în zona respingerilor TF, ceea ce demonstrează că efectul socializării există în urma aplicării modelului de program în vederea socializării femeii de vârsta a doua.

Tabelul 3.7. Centralizator indici de grup TI și TF

Factorul coeziune ce semnalează prezența alegerilor reciproce dintre membrii grupului incluși în experimentul constatativ s-a mărit cu aproape 5,25 ori în cazul atracțiilor ceea ce conferă o si mai strânsă legătură între membrii grupului.In cazul indicilor individuali se distinge subiectul cu numărul 17 care în urma alegerilor pozitive și negative ale TI și TF a fost desemnat LIDER, fapt ce se poate demonstra și din Figurile 3.9. și 3.10.

Fig.3.9. Indici sociometrici de grup și individuali – respingeri – TI

Fig.3.10. Indici sociometrici de grup si individuali – respingeri – TF

Fig.3.11. țintă –cele mai multe atracții-TI Fig.3.12. țintă – cele mai multe atracții-TF

Analiza indicilor sociometrici de grup

În vederea evidențierii relației dintre influența mijloacelor fitness-ului asupra socializarii subiecților din grupul experimental, s-a aplicat analiza statistico-matematica prin stabilirea veridicității datelor in baza masurătorilor repetate și designului intragrupal.

Prin acest mecanism matematic s-a realizat un studiu comparativ intre variabilele perechi din cadrul matricei sociometrice si anume indicii de grup, (Densitate, Coeziune, Stabilitate, Intensitate) considerați globali. In Tabelul 3.8 sunt prezentate compararea indicilor de grup, atractii obtinuti la testarea inițiala și finală, respectiv indicii de grup privind respingerile, obținuți de asemenea la testările inițială și finală.

Tabelul 3.8. Compararea indicilor de grup

Prin compararea celor doua grupuri de variabile (atracții și respingeri) în faza testărilor inițială și finală, semnificația statistică a testului t-Sudent a arătat un nivel de încredere de 95%, în acest sens mijloacele fitness-ului au influențat semnificativ indicii din matricea sociometrică. Așadar a avut loc procesul de socializare a subiecților incluși in experiment în cadrul grupului studiat.

In procesul analizei statistico-matematice s-a efectuat o analiza corelativa intre probele pereche atractii si probele pereche respingeri. Rezultatele corelatiei intre probele pereche mentionate au demonstrat o legatura statistica maximala. Astfel legatura corelativa obtinuta evidentiaza o dinamica inbunatatita a socializarii subiectilor inclusi in cercetare cu un nivel maxim de incredere.

În concluzie putem menționa că la nivelul indicilor de grup ce măsoară „atracțiile” dintre membrii grupului, se constată o creștere semnificativă după participarea la experimentul constatativ, implementarea mijloacelor din fitnessul are un impact puternic asupra creșterii gradului de socializare. Rezultatul conține un nivel de încredere de 95%.

3.4. Analiza rezultatelor statistice comparative ale testelor sociometrice a grupelor experiment și martor

În procesul cercetărilor științifice efectuate s-a realizat un studiu privind dinamica înbunătățirii indicilor individuali a subiectilor incluși în ambele grupe experimentale. În acest sens s-a luat în considerație influența mijloacelor din fitness asupra indicilor individuali (pe baza alegerilor pozitive și negative) urmare a testării finale (TF). Rezultatele obținute la testările indicilor individuali pe baza alegerilor pozitive sunt prezentate în Tabelul 3.9.

Tabelul 3.9. Rezultatele statistice ale testărilor sociometrice (indici individuali alegeri pozitive)

Notă: n – 20 Р – 0,05; 0,01; 0,001 Rezultatele obținute au avut valori minimale, ceea ce a condus

f – 19 t – 2,093 2,861 3,883 la inmulțirea acestor valori cu 100, pentru o mai bună

f – 38 t – 2,025 2,713 3,570 interpretare statistico – matematică , conform literaturii

domeniului statistic de specialitate.

E – Grupă experiment М – Grupă martor.

t – test Student P – Prag de semnificație

n – nr de subiecți f – nr. de alegeri

În vederea realizării mecanismului statistico-matematic ne-am condus la înmulțirea valorilor obținute cu 100, deoarece indicii sociometrici obținuți au valori minime, cuprinse în unele cazuri între 0,1 și 0,5. Acest calcul este propus în statistica matematică, motiv pentru care am folosit aceasta metodă , în vedere obținerii unei obiectivizări mai elocvente.

În urma calculelor s-au obținut diferențe semnificative ale grupei experiment, intre indicii individuali la testările inițiale și finale, la cei 4 parametri studiați, (Autoritare, Exuberanță afectivă, Satisfacție și Stare), în care pragul de semnificație a variat între 3,50 și 4,32, P<0,01- 0,001. Comparând rezultatele inițiale și finale ale testărilor sociometrice la grupa martor, diferențele nu au demonstrat o semnificație veridică a tuturor parametrilor testați.

Comparând rezultatele grupei experiment cu ale grupei martor la testarea finală, s-a observau îmbunătățiri evidente la grupa experimentală față de grupa martor. În acest sens pragul de semnificație a variat între 2,011 și 2,21, unde P< 0,05. Concluzionând opiniile prezentate mai sus se poate afirma că femeile încluse în cadrul experimentului au progresat din punct de vedere a intensificării relațiilor interumane, în cadrul grupului, în special pe baza alegerilor pozitive și a influienței mijloacelor din fitness.

Un aspect important care a fost necesar de a fi examinat este aspectul indicilor individuali pe baza alegerilor negative alegerilor. În acest sens s-a efectuat o analiză detaliată comparativă între indicii testărilor inițiale și indicii testărilor finale pe baza alegerilor negative ale grupei experiment și martor. Prin analiza rezultatelor obținute se poate remarca faptul că la testarea inițială, nu s-au înregistrat deosebiri semnificative la nivelul celor două grupe, lucru ce reiese din datele înregistrate în Tabelul 3.10.

Tabelul 3.10. Rezultatele statistice ale testărilor sociometrice (indici individuali alegeri negative)

Notă: n – 20 Р – 0,05; 0,01; 0,001 Rezultatele obținute au avut valori minimale, ceea ce a condus

f – 19 t – 2,093 2,861 3,883 la inmulțirea acestor valori cu 100, pentru o mai bună

f – 38 t – 2,025 2,713 3,570 interpretare statistico – matematică , conform literaturii

domeniului statistic de specialitate.

E – Grupă experiment М – Grupă martor.

t – test Student P – Prag de semnificație

n – nr de subiecți f – nr. de alegeri

Comparând analiza rezultatelor obținute de grupa experiment la etapa testării inițiale a celor patru parametri sociometrici (Autoritate, Exuberanță emoțională, Satisfacție, Stare), s-a observat o îmbunătățire veridic statistică, cu un prag de semnificație P< 0,05.

Rezultate semnificative s-au obținut și la grupa martor, unde testul t a variat între 2,12 și valoarea de 2,54 cu un prag de P< 0,05. Aceste rezultate obținute în urma cercetărilor efectuate demonstrează faptul că exercițiul fizic aplicat la cele două grupe au redus la minimum valorile indicilor individuali stabiliți pe baza alegerilor negative. În acest context indicii individuali pe baza alegerilor negative în cadrul testării finale, grupa experiment a obținut îmbunătățiri semnificative comparativ cu grupa martor, testul t variind între valorile de 3,77 și 2,78 la un prag de P<0,01. Fenomenul prezentat în urma cercetărilor științifice efectuate, demonstrează cu certitudine că valorile indicilor individuali stabiliți pe baza alegerilor negative au atins valori minime atât la grupa experiment cât și la grupa martor. Astfel putem afirma că mijloacele din fitness propuse folosite la grupa experiment și exercițiul fizic aplicat la grupa martor, a favorizat procesul de socializare in cadrul ambelor grupe, insă cu o pondere mărită la grupa experiment.

Corelații între indici fizici și indici sociometrici

În cadrul cercetării de față, analiza statistică a pus în evidență influența semnificativă a fitnessului asupra indicilor fizici și sociometrici. Indicii fizici scad în mod semnificativ și indicii sociometrici cresc în mod semnificativ. În continuare, ne punem problema dacă există o corelație între indicii de natură fizică și sociometrică. Mai trebuie menționat faptul că indicii analizați au fost socotiți variabile dependente față de variabila independentă care este fitnessul.

Mărimea efectului fitnessului s-a dovedit, prin valorile „d” calculate, mai mare în cazul indicatorilor fizici decât în cazul celor sociometrici. De aceea, considerăm că ar putea fi utilă o corelație între cele două tipuri de variabile, care ar putea să pună în lumină gradul lor de similaritate, precum și diferențele de variație respective.

Condiții de normalitate

Înainte de a trece la analize de corelație, trebuie să verificăm condiția de normalitate a distribuției variabilelor considerate în analiză, prin testul Kolmogorov-Smirnov.

În funcție de răspunsul la aceast test, vom fi în măsură să aplicăm testul de corelație corespunzător.

Variabilele avute în vedere spre a fi testate din punctul de vedere al corelației, pentru cele două tipuri de indicatori sînt: pe de o parte rezultatele finale ale indicilor fizici și sociometrici (Masa_corporală_TF, Frecvență_cardiacă_TF, Indice_Ruffier_TF, Intensitatea_Efortului_TF cu Autoritate_TF, Exuberanță_TF, Satisfacție_TF, Stare_TF, ultimii cosiderați, evident, pentru alegerile pozitive); pe de de altă parte, dorim să studiem dacă apar corelații între creșterile parametrilor sociometrici și scăderile parametrilor fizici. Demersul statistic privind normalitatea tuturor acestor indici cuprinde ca răspunsuri următoarele tabele și grafice:

Tabelul 3.11. Testul Kolmogorov- Smirnov cu o singură probă

Tabelele testului Kolmogorov-Smirnov (Tabel 3.11, Tabel 3.12) oferă o serie de date descriptive elementare (media, deviația standard etc.).

Astfel, Media masei la TF = 6.4595 E1 = 64.4595; Deviația standard = 5.466 E0 = 5.466. Rezultă un coeficient de variație, v = M/Deviația standard = 0.084, foarte aproape de zero, ceea ce arată că în ce privește masa finală, populația este omogenă și media este reprezentativă.

Și pentru ceilalți indicatori fizici la testul final, se obțin coeficienți de variație de: 0.022 (Frecvența cardiacă); 0.22 (Indice Ruffier); 0.03 (Intensitatea Efortului); ceea ce arată omogenitatea populației și reprezentativitatea mediei în ceea ce-i privește.

Coeficienții de variație pentru indicatorii sociometrici individuali la TF vor fi: 0.40 (Autoritate), 0.33 (Exuberanță Afectivă); 0.55 (Satisfacție), 0.44 (Stare), ceea ce arată o creștere a neomogenității populației și o scădere a reprezentativității mediei pentru acești indicatori.

Același fenomen se poate constata și în cazul mediei variațiilor indicatorilor respectivi din Tabelul 3.10.

Dar cele mai importante date privind normalitatea se află pe ultimile două linii ale tabelelor. Testul Kolmogorov-Smirnov compară distribuția scorului variabilei cu o distribuție normală având aceeași medie și deviație standard (după cum se poate vedea din graficele care urmează).

Penultima linie expune valoarea parametrului z, iar ultima linie prezintă pragul de semnificație, p. Dacă pragul de semnificație, p depășește 0.05, atunci variabila studiată nu diferă de o distribuție normală, așadar, variabila este normal distribuită.

Acest lucru se constată în cazul tuturor variabilelor avute în vedere. Pentru Tabelul 3.9:

P (Masă_corporală_TF) = 0.351; p (Frecventa_cardiacă_TF) = 0.932; p (Indice_Ruffier_TF) = 0.918; p (Intensitatea_efortului_TF) = 0.549; p (Autoritate_TF) = 0.101; p (Exuberanță_afectivă_TF) = 0.728; p (Satisfacție_TF) = 0.541; p (Stare_TF) = 0.135.

Pentru Tabelul 3.10: p (Masa_TI_TF) = 0.333; p (Frecventa_cardiaca_TI_TF) = 0.508; p (Indice_Ruffier_TI_TF) = 0.748; p (Intensitatea_efortului_TI_TF) = 0.469; p (Autoritate_TF_TI) = 0.380; p (Exuberanță_afectivă_TF_TI) = 0.157; p (Satisfacție_TF_TI) = 0.484; p (Stare_TF_TI) = 0.225.

Așadar, toate variabilele avute în vedere au o distribuție normală. Acest lucru se poate observa și din figurile următoare.

Fig. 3.13.Media și abaterea standard – Masă corporală TF

Fig. 3.14.Media și abaterea standard – FC – TF

Fig. 3.15.Media și abaterea standard Indice Ruffier -TF

Fig. 3.16.Media și abaterea standard IE -TF

Fig. 3.17.Media și abaterea standard autoritate –TF –AP

Fig. 3.18.Media și abaterea standard Exuberanță afectivă AP -TF

În continuare, se poate trece la studiul corelațional.

Corelația pe care dorim să o efectuăm constă în calcularea indicelui de corelație R, al lui Pearson, pentru care variabilele studiate sunt cantitative și au o distribuție aproximativ normală. Valorile coeficientului de corelație poate varia în intervalul (-1, 1); Valoarea lui R pozitivă va indica o corelație pozitivă, când creșterea unei variabile e în legătură cu creșterea celeilalte, sau o corelație negativă, atunci când creșterea unei variabile e în legătură cu descreșterea celeilalte variabile (așa cum se întâmplă și în cazul de față). Procedăm la o corelație bivariată între cele 8 variabile privind datele din Testul Final. Se va obține un tabel de 8×8, unde pe diagonala principală se întâlnesc aceleași valori (rezultatul „corelației” fiind 1).

Tabelul de corelații rezultat în urma analizei cu SPSS 17 va fi:

Tabelul 3.13. Analiza corelativa intre parametri funcționali și sociometrici testați la etapa inițială și finală a cercetării

Conform datelor obtinute în tabelul prezentat mai sus (Tabelul 3.13), se pot observa legaturi correlative intre parametri functionali si sociometrici. Se poate menționa faptul că intre parametri sociometrici sunt demonstrate legaturi stranse si medii care variază între r = 0,963 si r = 0,507.

Urmărind legaturile corelative intre parametrii funcționali se poate menționa că, coeficientul de corelație r ne arata corelații medii și mici care se situează la valori intre r = 0,532 și 0,199 cu toate că între “intensitatea efortului” și “frecvența cardiacă”, coeficientul de corelație a avut o valoare r = 0,838.

Pentru a argumenta cele expuse mai sus se poate constata ca mijloacele preluate din fitness au influențat mai mult procesul de socializare intre subiecții incluși in cercetare prin faptul ca s-a creat un mediu favorabil de adaptare privind practicarea exercițiului fizic cu partenerii din cadrul grupului creînd astfel o atmosfera relaxanta din punct de vedere psiho-fizic.

Un alt aspect care a favorizat legaturile corelative strînse este respectarea unei conduite adecvate create in procesul implementării modelului psihopedagagic utilizat.

Consideram că îmbunătățirea acestor legaturi corelative s-a datorat și unor persoane din cadrul grupului supus cercetării, persoane cu caracter de lideri si in afara activității motrice si funcționale, în alte sfere cum ar fi cea a relațiilor profesionale și de familie.

Referindu-ne la legaturile corelative ale parametrilor functionali putem constata ca la etapa initiala grupul de subiecti nu avea o experienta motrica si functionala satisfacatoare , prin faptul ca nu practicau exercitiul fizic in mod regulat, nu aveau un program zilnic bine determinat, suprasolicitate de activitatea cotidiana, referindu-ne prin aceasta ,la activitatea profesionala cat si cea de familie.

In acest context a fost aplicat modelul psihopedagagic elaborat, cu mijloacele si metodele preluate din formele de fitness folosite in lectiile de antrenament, unde a existat o etapa de adaptare, o etapa de invatare, si de perfectionare a elementelor din formele de fitness folosite.

Acest proces a permis ca subiectii experimentului sa-si inbunatateasca parametrii functionali ai organismului. Rezultatele obtinute in procesul experimentului , in special cele de la etapa finala, obtinute in urma testarii finale, au scos in evidenta o crestere substantiala a parametrilor functionali datorata eficientei programului implementat. In acest sens se poate afirma ca mijloacele din fitness nu au creat o imbunatatire statistic semnificativa la toti parametric functionali, aceasta afirmatie putand fi argumentata prin faptul ca pregatire functionala a subiectilor a fost variata de la individ la individ.

In procesul cercetarilor stiintifice efectuate a existat interesul de a urmari care sunt legaturile corelative intre indicii functionali si cei sociometrici.in acest sens s-a efectuat o analiza corelativa detaliata intre indicii obtinuti la testarea initiala si cei obtinuti la testarea finala.S-a stabilit ca scop observarea coeficientilor de corelatie intre indicii sociometrici si cei functionali.

Deoarece cunoaștem direcția relației dintre cele două tipuri de indici (functionali și sociometrici), și anume că ea este una negativă, vom folosi o ipoteză unidirecțională (one-tailed).

S-au obținut următorii coeficienți de corelație semnificativi statistic:

(Autoritate, Masa) = – 0.627, cu un coeficient de semnificație s = 0.002;

(Autoritate, Frecv.Cardiacă) = -0.589, s= 0.008;

(Autoritate, I.Ruffier) = – 0.543, s = 0.007;

(Autoritate, Intens.Efort) = – 0.636, s = 0.001;

(Exuberanță, Intens.Efort) = -0.434, s=0.028;

(Satisfacție, Masă) = – 0.486, s= 0.015;

(Satisfacție, Frecv.Cardiacă) =-0.431 , s=0,029;

(Satisfacție, Intens.Efort) = -0.487, s=0.015;

(Stare afectivă, Masă) = -0.526, s= 0.009;

(Stare afectivă, Frecv.Cardiacă) = -0.510, s= 0.011;

(Stare afectivă,I.Ruffier) = -0.553, s=0.006;

(Stare afectivă,Intens.Efort) = – 0.660, s=0.001;

Putem constata că Autoritatea (sinonimă cu poziția de lider în grup a subiectului) corelează cu toți ceilalți parametri fizici măsurați la testul final;

Exuberanța emoțională (proporțională cu numărul de alegeri făcute de subiect față de ceilalți membri ai grupului studiat) corelează doar cu Intensitatea efortului;

Satisfacția, definită ca fiind raportul dintre alegerile reciproce și numărul total de alegeri efectuate de subiect, corelează cu Masa, Frecvența cardiacă, Intensitatea efortului;

Starea, care reprezintă gradul de interes trezit de subiect față de ceilalți, corelează cu toți indicii fizici: Masă, Frecvență cardiacă, Indice Ruffier și Intensitatea Efortului.

Așadar, dacă ar fi să facem un clasament privind gradul de corelație al indicilor sociometrici cu cei fizici măsurați la testul final, acesta este:

1.Autoritate și Stare afectivă, unde Autoritatea corelază mai bine cu Masa și Frecvența cardiacă, iar Starea afectivă corelează mai bine cu Indicele Ruffier și Intensitatea Efortului;

2.Satisfacția;

3.Exuberanța emoțională.

Aceleași corelații privite din perspectiva indicilor fizici, arată faptul că:

Masa corelează cu Autoritatea, Satisfacția și Starea afectivă și nu corelează cu Exuberanța afectivă;

Frecvența cardiacă corelează cu Autoritatea, Satisfacția și Starea și nu corelează cu Exuberanța afectivă;

Indicele Ruffier corelează cu Autoritatea și Starea afectivă;

Intensitatea Efortului corelează cu toți cei patru parametri sociometrici: Autoritate, Exuberanță emoțională, Satisfacție și Stare afectivă.

Clasamentul cu gradul de corelație din perspectiva indicilor fizici arată astfel:

1.Intensitatea Efortului;

2.Masa și Frecvența cardiacă, unde Masa obține indici de corelație mai buni;

3.Indicele Ruffier.

Toate aceste aspecte pot fi vizualizate grafic în continuare. Pentru a nu considera pe rând indicii sociometrici și cei fizici ca jucând rolul variabilelor dependente, respectiv independente, și reciproc, vom avea în vedere ipotezele noastre de lucru. S-a arătat că mijloacele fitnesului comportă două dimensiuni independente: are un impact fizic măsurabil și altul sociometric măsurabil. Dorind să studiem cele două componente ale sale din perspectiva unei corelații, atunci vom considera că variabila dependentă (VD) este cea a indicilor sociometrici, iar cea independentă (VI) cea a indicilor fizici. Grupul interrelaționează și socializează în urma îmbunătățirii parametrilor fizici ai fiecărui individ, ceea ce conduce la anumite alegeri sau preferințe. Desigur că opțiunea aceasta este în mare măsură ilustrativă și teoretică. Practic ambele variabile se manifestă simultan. Totuși vom reda în continuare graficele care au ca variabile independente parametrii fizici și ca variabile dependente, parametrii sociometrici. calculat automat de programul SPSS v.17 reprezintă pătratul coeficientului Pearson de corelație, unde R este calculat în matricile de corelație de mai sus. va evidenția procentul din variabila independentă răspunzător de variația variabilei dependente

Fig. 3.19. Variabila independentă Masă Corporală – TF

= 0.394 (39.4% din percepția indicelui final al masei corporale se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Autoritate, test final.

Fig.3.20.Variabila Independentă FC – TF

= 0.279; (27.9% din percepția indicelui final al frecvenței cardiace se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Autoritate, test final.

Fig. 3.21.Variabila Independentă Indice Ruffier – TF

= 0,294; (29.4% din percepția indicelui final al indicelui Ruffier se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Autoritate, test final.

Fig.3.22. Variabila Independentă IE –TF

= 0.404; (40.4% din percepția indicelui final al intensității efortului se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Autoritate, test final.

Fig.3.23. Variabilă dependentă Stare AP – TF

= 0.277; (27.7% din percepția indicelui final al masei corporale se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Stare, test final.

Fig.3.24. Variabila dependentă Stare – AP –TF

= 0.26; (26% din percepția indicelui final al frecvenței cardiace se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Stare, test final.

Fig.3.25.Variabile Indice Ruffier –Stare –TF

= 0.305; (30.5% din percepția indicelui final al indicelui Ruffier se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Stare, test final

Fig.3.26. Variabile IE- -Stare – AP

= 0.435; (43.5% din percepția indicelui final al intensității efortului se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Stare, test final.

Fig.3.27. Variabile IMC- -Stare – AP – TF

= 0.237; (23.7% din percepția indicelui final al masei corporale se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Satisfacție, test final

Fig.3.28. Variabile FC- -Satisfacție – AP – TF

= 0.186; (18.6% din percepția indicelui final al frecvenței cardiace se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Satisfacție, test final.

Fig.3.29. Variabile IE- -Satisfacție – AP – TF

= 0.237; (23.7% din percepția indicelui final al intensității efortului se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Satisfacție, test final

Fig.3.30. Variabile IE- -Exuberanță afectivă – AP – TF

= 0.189; (18.9% din percepția indicelui final al intensității efortului se răsfrânge asupra percepției indicelui sociometric Exuberanță afectivă, test final.

Corelații ale diferențelor indicilor funcționali și sociometrici înregistrati între testarea inițială (TI) și testarea finală (TF)

In procesul cercetarilor stiintifice efectuate s-a intreprins incercarea de a realiza o analiza detaliata a schimbarilor functionale si somatometrice ale subiectilor supusi testarilor la etapa initiala comparativ cu rezultatele testarii finale. In acest context s-au stabilit diferentele valorilor inregistrate intre testarea initiala si cea finala, urmarindu-se realizarea unui mecanism matematic prin stabilirea coeficientilor de corelatie intre diferentele constatate la testarile efectuate.

Studiul nostru a pus în evidență faptul că în urma practicării fitnessului, indicii functionali scad semnificativ (condiția fizică se îmbunătățește) și indicii sociometrici cresc semnificativ (are loc socializarea). De aceea ne interesează studiul corelației diferențelor înregistrate. Vom considera ca variabilă independentă variația indicilor functionali și ca variabilă dependentă variația indicilor sociometrici. Am constatat că cele două distribuții nu diferă semnificativ de o distribuție normală, de aceea putem calcula Coeficientul Pearson de corelație. Tabelul corelației bivariate conform programului SPSS 17 apare astfel:

Tabelul 3.14. Analiza corelativa a diferențelor înregistrate între TI și TF a indicilor funcționali și sociometrici

Analizând rezultatele prezentate în Tabelul 3.14 se poate menționa ca s-au înregistrat legaturi corelative semnificative între masa corporală cu indicele Ruffier avand ca valoare r = 0,644 pozitiv și cu starea unde r = -0,542 legătura liniara negativă. O corelație deosebit de stransa s-a obtinut intre frecventa cardiaca si intensitatea efortului unde r a înregistrat valoarea de 0,936. Acest fenomen se poate explica prin faptul că subiecții incluși în experiment, au înregistrat valori ale parametrului frecventa cardiaca adaptate la intensitatea efortului depus ca urmare a folosirii mijloacelor formelor din fitness alese.

Ca urmare a aceleiași situații s-au obținut corelații semnificative între diferențele indicilor somatometrici, in special autoritatea cu satisfactia unde r = cu 0,510 precum si o legatura corelativa stransa intre autoritate si stare, valoare lui r fiind egala cu 0,846. Aceasta situatie se poate argumenta prin faptul ca persoanele autoritare îndeplineau exercițiile fizice manifestand un grad mare al interesului fata de acestea, precum si de obtinere a unei satisfactii personale in ceea ce privește corectitudine și acuratețea execuției.

Considerând variația Masei corporale ca variabilă independentă și variația parametrului sociometric Stare ca variabilă dependentă, suntem în măsură să concluzionăm că efectul scăderii masei corporale (vizibil, cu impact imediat) a prevalat în percepția individului de către ceilalți parteneri.

(Stare, Masă) = -0.542, cu o semnificație s= 0.014.

Grafic, considerând ca și mai sus, Masă ca variabilă independentă și Stare ca variabilă dependentă, corelația se prezintă astfel:

= 0.294; (29.4% din percepția indicelui fizic al variației de masă se răsfrânge asupra variației de stare.

Observație: Diferența dintre Stare () și Autoritate () e dată de numărul în plus de alegeri negative receptate de subiect.

Faptul că variația de stare în cadrul grupului corelează cu scăderea indicelui de masă și nu cu autoritatea (care conține numai numărul de alegeri pozitive receptate de subiect) arată în final că imbunătățirea indicelui fizic (în cazul de față, masa corporală) poate trezi o reacție de respingere (de ce nu, de invidie!) din partea celorlalți.

În rezultatul experimentului pedagogic climatul psihosocial a femeilor de vârsta a doua evidențiază:

când se începe practicarea exercițiilor de fitness, trebuie anterior să se încerce efectuarea câtorva mișcări ușoare. Nu trebuie forțat absolut deloc. Trebuie căutat a se ajunge la atingerea punctului în care se va simți o ușoară tensiune și este necesar să se relaxeze menținând acea poziție. Senzația de tensiune va ceda pe măsură ce se va menține poziția respectivă. Dacă acest lucru nu se simte, mișcarea trebuie redusă și se va căuta un grad de tensiune care să fie confortabil. Exercițiile ușoare au rolul de a reduce tensiunea musculară și de a pregăti țesuturile pentru exercițiile de dezvoltare [123].

după exercițiile ușoare se trece treptat la cele de dezvoltare. Din nou, trebuie căutat ca aceasta să se realizeze încet, fără exagerări. Exercițiile trebuiesc „duse” mai departe, până când se va simți din nou o stare de tensiune și aceste poziții trebuie menținute circa 20-30 de secunde. Trebuie să existe un control (autocontrol). Apoi, starea de tensiune trebuie redusă din nou, dacă acest lucru nu se întâmplă, poziția trebuie relaxată puțin. Exercițiile de dezvoltare au rolul de a realiza „reglajele fine” la nivelul muscular și de a crește flexibilitatea.

respirația trebuie să fie lentă, ritmică și menținută tot timpul sub control. Dacă mișcarea presupune efectuarea unei aplicări înainte, se expiră în timpul aplicării și apoi se inspiră încet pe parcursul ridicării. În timpul mișcărilor, respirația nu trebuie „ținută” (deci fără apnee). Dacă o mișcare oarecare inhibă modelul natural de respirație, înseamnă că nu se utilizează poziția corespunzătoare și nu există relaxare. Trebuie slăbită puțin intensitatea mișcării și trebuie încercată din nou o respirație normală.

la început este bine să se numere „în gând” secundele pentru fiecare mișcare, în acest fel va exista siguranța că se va menține fiecare mișcare, că se va menține fiecare poziție suficient de lung ca și timp. După o vreme exercițiile trebuiesc executate în funcție de senzații, fără să mai fie necesară concentrarea atenției asupra ritmului (numărătorii).

după cum se știe mușchii sunt protejați de un mecanism fiziologic numit „întinderea reflexă”. De fiecare dată când fibrele musculare sunt întinse prea mult, se activează un răspuns reflex nervos, care determină contracția mușchilor; în acest fel mușchii se apără pentru a nu fi supuși la întinderi pe care nu le-ar putea suporta și care le-ar putea provoca ruperea. De aceea atunci când, în timpul efectuării exercițiilor, mușchii se întind prea mult, nu se va putea face altceva decât să-i obligăm să se contracte. Un răspuns similar din partea mușchilor se poate obține atunci când se atinge un obiect prea fierbinte din întâmplare; fără să fie nevoie să ne gândim la acest lucru, corpul nostru va căuta să îndepărteze porțiunea stimulată de sursa de căldură [159]. Încercând să mențină o poziție oarecare cât mai mult cu putință și întinzând mușchii prea mult, nu se va reuși decât să se declanșeze efectul de întindere. Aceste metode sunt dureroase și produc chiar leziuni, prin ruperea fibrelor musculare, care poate fi pusă în evidență la microscopul electronic. Aceste leziuni pot să ducă la formarea unui țesut de cicatrizare, care determină pierderea elasticității acestora. Mușchii sunt astfel tensionați aproape tot timpul și contracțiile devin dureroase. Mai este posibil să existe o stare de entuziasm față de efectuarea acestor exerciții, având în vedere faptul că este posibil ca ele să poată avea un caracter negativ (efect negativ) asupra corpului.

Mulți dintre oameni sunt condiționați încă din perioada școlii de principiul că nu se poate câștiga nimic fără durere. De asemenea s-a încurajat asocierea durerii cu îmbunătățirea stării fizice a organismului nostru și că „cu cît doare mai tare, cu atât mai eficient este exercițiul respectiv”. Exercițiile de fitness, atunci când sunt executate corect, nu produc durere. Trebuie să învățăm să acordăm atenție propriului corp, pentru că prin natura lucrurilor, durerea semnalează faptul că ceva nu este în ordine.

Exercițiile ușoare, de început, și cele de dezvoltare, așa cum au fost caracterizate anterior, nu declanșează reflexul de întindere și prin aceasta nu pot produce durere.

Pentru a determina nivelul de fitness al unei persoane, Consiliul Prezidențial pentru Fitness din SUA împarte fitnessul în 3 parți măsurabile: rezistența, forță și flexibilitate.

Rezistența este definită ca fiind „abilitatea de a continua să te miști pentru perioade lungi de timp”. Sunt două tipuri de rezistență: cardiorespiratorie și musculară. Rezistența cardiorespiratorie este abilitatea plămânilor și inimii de a asigura mușchilor oxigen și nutrienți prin intermediul sângelui. Exercițiile aerobice ca cele întâlnite în sporturi precum ciclismul, alergarea, înnotul, măresc capacitatea cardiorespiratorie [42, 81, 105, 118].

Mărirea rezistenței promovează niveluri mai mari de energie. Exercițiile aerobice ard de asemenea calorii și grăsime ajutând la menținerea sub control a greutății corporale. Un sistem cardiorespirator cu o bună condiție fizică, reduce riscul de deces prin atac de cord și boli pulmonare [160].

Când se alcătuiește un program de exerciții pentru mărirea fitness-ului cardiorespirator, se ține seama de următoarele principii [116]:

1) Tipul activității – activitatea trebuie să utilizeze grupe musculare mari și trebuie menținută pentru o perioadă lungă de timp.

2) Intensitatea – intensitate medie pentru mărirea fitness-ului cardiorespirator la adulții sănătoși începe de la 60-70 % din capacitatea funcțională cunoscută ca ritmul maxim al inimii.

3) Durata – durata exercițiului va depinde de intensitatea acestuia. De obicei activități de intensitate mică precum mersul pot dura mai mult decât exerciții de mare intensitate precum alergarea. Un nivel corespunzător de fitness poate fi obținut și prin alternarea unor activități de mică și mare intensitate cum ar fi mersul intercalat între perioade scurte de alergare. Se recomandă 15-60 de minute de activitate aerobică continuă sau discontinuă.

4) Frecvența – activitatea aerobică trebuie să fie efectuată de 3-5 ori pe săptămână.

5) Rata progresului – în primele 6-8 săptămâni de antrenament vor avea loc progrese semnificative în capacitatea cardiorespiratorie. Pentru ca acest progres să continue, practicantul trebuie să ajusteze corespunzător intensitatea și durata activității.

Etapele progresului : sunt trei etape în ceea ce privește rezistența aerobică:

1) Faza inițială de adaptare – în timpul primelor 4-6 săptămâni sunt recomandate niveluri reduse de câte 10-15 minute la 60-70% din ritmul maxim al inimii.

2) Faza de adaptare – Inițial există o ușoară creștere a intensității exercițiilor. După aceasta, durată activității este crescută la fiecare 2-3 săptămâni.

3) Faza de menținere – în mod normal, după 6 luni de antrenament aerobic, o persoana obișnuită își atinge obiectivul de a obține un nivel de fitness corespunzător și dorește doar să mențină acest nivel. Pentru acesta este de ajuns un program de exerciții la o intensitate de 60-70% din ritmul maxim al inimii executat de 3 ori pe săptămână.

Al doilea tip de rezistență ce trebuie dezvoltată pentru a avea un nivel de fitness corespunzător este cea musculară. Aceasta este definită ca fiind abilitatea mușchilor de a efectua contracții pentru perioade lungi de timp [7, 161].

Forța este o altă unitate de măsură a fitnessului și este împărțită în 2 categorii [162]:

I. Forța statică (izometrică) când nu se modifică dimensiunile fibrelor.

II. Forța dinamică când se modifică dimensiunile fibrelor musculare prin contracție.

Forța poate fi mărită prin contracție statică a mușchilor folosind exerciții izometrice sau prin exerciții în care se folosesc greutăți mari ce permit efectuarea unui număr unic de repetări.

III. Flexibilitatea, abilitatea de a mișca mușchii și încheieturile pe toată cursa lor naturală. Elasticitatea scăzută favorizează producerea accidentelor, scade randamentul și calitatea execuției [163].

Există avantaje pe care fitness-ul le prezintă pentru că:

– niciodată nu este târziu să te apuci de fitness;

– antrenamentele nu vor ocupa mult timp și sunt foarte eficiente;

– organismul dumneavoastră va deveni mai viguros și mai rezistent la boli;

– vă veți reduce colesterolul într-un mod plăcut;

– inima și întregul aparat circulator nu vor avea decât de câștigat;

– veți da jos kilogramele nedorite fără să muriți de foame pentru asta;

– veți scăpa de stresul zilnic;

– veți arăta mai bine și vă veți simți mai tineri, ceea ce îi va face pe ceilalți să vă aprecieze mai mult;

– veți avea mai multă încredere în formele proprii;

– veți avea mintea mai limpede.

Mulți aleg fitness-ul pentru a scăpa de kilogramele în plus. Alegerea lor este cât se poate de corectă. Nimic mai sănătos decât să slăbești făcând mișcare. Pentru a vă putea da seama unde vă situați, trebuie să cunoașteți raportul optim dintre greutate și înălțime. Atunci când introduceți în organism mai multe calorii decât ardeți, veți câștiga în greutate. Pentru a pierde kilograme, trebuie să eliminați mai mult decît asimilați. Studiile recente arată că exercițiile fizice au ca efect creșterea metabolismului (arderea caloriilor) nu doar pe durata efectuării lor, ci și un timp după aceea. Vă mai spunem că pentru a pierde 1 kg trebuie să ardeți circa 7700 de calorii. Cifrele nu trebuie să vă sperie. Un exercițiu regulat de circa 15-20 de minute pe zi va duce în câteva luni la rezultate vizibile. În plus, cântarul nu este cel mai sigur etalon al stării organismului. Puteți avea aceeași greutate arzând grăsimi și mărind masa musculară. Este știut faptul că regimurile de slăbire au ca efect scăderea masei musculare, spre deosebire de fitness, care vă ajută să vă măriți masa musculară în detrimentul țesutului adipos. Așa că, dacă după câteva luni de fitness sunteți dezamăgiți de cântar, uitați-vă în oglindă și zâmbetul vă va reveni cu siguranță.

Activitățile fizice și caloriile pierdute pe oră.

alergat (10 km/h) – 900

înot (viteză medie) – 270

tenis (simplu) – 400

schi fond – 700

mers pe jos (5 km/h) – 200

ciclism (10 km/h) – 240

Exercițiile aerobice au un rol foarte important în definirea corpului și în asigurarea unei senzații de comfort pentru organism. Numele acestor exerciții atrage atenția asupra importanței pe care o are respirația și reglarea ei la aceste exerciții. Efortul aerob trebuie să fie asociat cu cel anaerob (ridicare de greutăți) pentru a da rezultatele cele mai bune.

Exercițiile aerobice trebuie să dureze cel puțin 15 minute fără pauză. Pentru rezultate notabile, este bine să fie efectuate zilnic.

Este greu de stabilit un program standard, întrucât gradul de individualitate este prea mare. În aceste condiții, trebuie avut în vedere crearea propriului program în funcție de reacțiile organismului.

3.5. Concluzii la capitolul 3

Analiza evoluției masei corporale în urma aplicării modelului psihopedagogic elaborat, pe parcursul experimentului efectuat a scos în evidență diferențe substanțiale ale masei corporale a subiecților supuși cercetării, între testarea inițială și cea finală. Observăm diferențe ce însumează ca medie la nivelul grupului masa de 13,9 kg., cu un minim de 5,8 kg. în cazul subiectului cu numărul 17 și un maxim de 25,1 kg. în cazul subiectului cu numărul 11. Acest fapt demonstrează că metodele și mijloacele folosite în cadrul modelului programului elaborat în cadrul cercetării au acționat cu randament foarte bun asupra organismului din punct de vedere funcțional.

Frecvența Cardiacă (FC), care, ca și în cazul masei corporale a înregistrat valori foarte bune in urma aplicării modelului psihopedagogic elaborat ,în cercetarea efectuată.Așadar în aceleași condiții de antrenament ,cu volum și intensitate constante, FC a scăzut în raport cu FCMT (frecvență cardiacă maximă teoretică), la toti cei 20 de subiecți din cadrul grupului supus cercetării, cu valori cuprinse intre 143 si 125 p/min. Datorită acestor date furnizate de acest parametru putem concluziona că în urma aplicării modelului programului implementat s-a îmbunătățit considerabil capacitatea de efort a subiecțiilor (Anexa 8), atît de necesară desfășurării oricărui tip de activitate motrică.

În cazul indicelui Ruffier ( Fig3.4, Fig. 3.5) putem concluziona că, dacă la TI aveam 12 subiecți cu indice peste 6, ceea ce înseamnă că aveau un indice deficitar, la TF în urma aplicării modelului programului de implementare a mijloacelor din fitness pentru femeile supuse cercetării, toți cei 20 de subiecți se situau în zona de apreciere a indicelui ca fiind mijlocie si bună, confirmând din nou eficiența modelului de program propus și utilizat în cadrul cercetării.

Urmărind cu atenție diferențele de intensitate a efortului intre TI și TF, remarcăm faptul că există subiecți cu valori de 2,2, ceea ce duce la ideea că subiectul în cauză a utilizat resursele organismului, nemenajându-l, în timp ce valori de 6,1 indică faptul că subiectul a lucrat mai putin responsabil.In ambele cazuri există o scadere a IE fapt ce demonstrează ca din punct de vedere funcțional obiectivul a fost atins, acela de a diminua IE.

Studierea grupului supus experimentului pedagogic s-a făcut și din dorința de a cunoaște unele aspecte sociometrice cum ar fi legăturile existente, sau cele ce se dezvoltă între membrii grupului, realizând astfel comunicarea și implicit socializarea, un mod de a interacționa cu alți oameni dar nu oricum, ci prin intermediul mijloacelor din fitness și anume a modelului psiho-pedagogic propus. Din analiza centralizatorului indicilor de grup intre testarea inițială și cea finală se remarcă o creștere mai pronunțată a indicilor stabilitate, intensitate , si densitate în zona atracțiilor TF, cât și o regresie sensibilă dar evidentă în zona respingerilor TF, ceea ce demonstrează că efectul socializării există în urma aplicării modelului de program în vederea socializării femeii de vârsta a doua.

Prin analiza statistico-matematică s-a realizat un studiu comparativ intre variabilele perechi din cadrul matricei sociometrice si anume indicii de grup (Densitate, Coeziune, Stabilitate, Intensitate) considerați globali. Prin compararea celor două grupuri de variabile (atractii si respingeri) in faza testărilor initială si finală, semnificatia statistică a testului t-Sudent a arătat un nivel de încredere de 95%, in acest sens mijloacele fitness-ului influențînd semnificativ indicii individuali. Asadar a avut loc procesul de socializare a subiecților incluși in experiment în cadrul grupului studiat.

S-au obtinut corelații semnificative intre diferențele indicilor somatometrici, in special autoritatea cu satisfacția unde r = cu 0,510 precum și o legatură corelativă stransă intre autoritate si stare, valoare lui r fiind egală cu 0,846. Aceasta situație se poate argumenta prin faptul că persoanele autoritare indeplineau exercițiile fizice manifestând un grad mare al interesului față de acestea, precum si de obținere a unei satisfacții personale in ceea ce priveste corectitudinea si acuratetea execuției.

Problema științifică în domeniu rezidă în stabilirea factorilor defavorizați care creează disensiuni considerabile în procesul de socializare a persoanelor feminine de vârsta a doua și în elaborarea unor tehnologii de socializare individuale și în grup prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitness.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE

1. În rezultatul analizei literaturii de specialitate s-a stabilit ca problema socializării prin exercițiul fizic a fost tratată destul de diferit de marea majoritate a autorilor studiați. În acest sens nu s-a specificat concret în literatura studiată, cum se poate aplica exercițiul fizic la diferite vârste a populației, a diferitei pregătiri fizice și funcționale a populației, a eficienței deosebite a exercițiului fizic în vederea socializării fiintei umane.

Puțina informație este prezentată referitor la socializarea persoanelor feminine de vârsta 35-45 de ani prin exercițiu fizic în general și în special prin mijloacele fitness-ului.

2. Studiul efectuat prin aplicarea anchetei sociometrice a scos în evidență, că femeia adultă tânără contemporană întâlnește la ora actuală o serie de probleme legate de volumul mare de activitate cotidiană (în cadrul familiei, mediul de lucru, implicarea în creșterea și educația copiilor). Datorită acestor situații în care femeia nu se poate integra eficient în procesul de socializare care ar influența benefic starea de confort sub diferitele sale forme, intelectual, fizic și cultural. Astfel, mai mult de 80% din femeile supuse chestionării sociologice constată acest fapt.

3. Analiza sociometrică efectuată permite să afirmăm că persoanele feminine de această vârstă (35-45 de ani) se implică activ în activitatea de educație fizică doar într-un procent de 10-15%. În același timp analiza efectuată arată că femeile ar dori să se implice mai mult în practicarea exercițiului fizic, manifestându-și interesul în special către fitness, care consideră că poate contribui și la o socializare mai bună în cadrul societății sau grupurilor din care fac parte.

4. Pentru efectuarea cercetărilor științifice preconizate s-a elaborat un model de program ( Tabel 3.1) în conținutul căruia au fost incluse diverse mijloace din fitness în vederea obținerii unei stări de socializare optime a femeilor cu vârste cuprinse între 35-45 de ani.

5. Rezultatele obținute în urma experimentului pedagogic în care s-a prevăzut implementarea modelului propus au demonstrat o eficiență incontestabilă privind relațiile de interacționare ce au dus la o creștere semnificativă a coeficientului de stabilitate a grupului de la 2,72 în stadiul inițial de măsurare la 5,61 în stadiul final pe o scală cuprinsă între valorile 0 și 7.

6. Rezultatele datelor obținute au reliefat o creștere semnificativă a indicilor sociometrici stabiliți (intensitate, coeziune, stabilitate și densitate) față de testarea inițială a persoanelor implicate în experiment, unde P (pragul de semnificație) este mai mic de 0.05.

7. In vederea stabilirii influentei programului bazat pe mijloacele din fitness asupra grupului de subiecți, putem afirma, că am constatat că subiecții incluși in cercetare au dobândit relații mai strânse in cadrul grupului studiat, fapt demonstrat prin numărul de alegeri pozitive rezultate din matricea sociometrică, unde numărul relațiilor intragrupale a inregistrat creșteri de peste 300%.

8. Pentru o evidențiere mai obiectivă a procesului de socializare a persoanelor incluse în experiment s-a realizat un studiu prin aplicarea analizei corelative intre toți parametrii testati, care a permis obținerea unor coeficienți de corelație cu valori ridicate la nivelul indicilor sociometrici, cuprinse intre 0,963 si 0,507, inregistrandu-se in acelasi timp valori medii si mari ale coeficienților de corelație a indicilor funcționali, cuprinse între intervale de la 0,530 la 0,838.

9. Rezultatele analizei corelative intre indicii sociometrici si funcționali au demonstrat legături corelative liniare negative, ca urmare a valorilor inbunătățite ale indicilor „frecvență cardiacă „ si „masă corporală”, prin micșorarea indicilor acestora, unde „masa corporală” a scăzut cu o medie de 13,9 kg iar ‚”frecvența cardiacă” a s-a modificat de la 143 la 125.

10. Cercetările științifice desfășurate permit să concluzionăm că aplicarea mijloacelor contemporane ale fitness-ului pot avea o eficiență semnificativă în procesul de socializare a persoanelor de diferite vârste, în diferite activități ce implică factori de stress sub diferite forme.

11. Având în vedere , caracteristicile sociale ale subiecților, volumul de muncă prestat și intensitatea efortului susținut pe perioada desfașurării experimentului , mijloacele și metodele folosite în cadrul lecțiilor de antrenament specifice formelor de fitness alese, precum și opțiunile individuale ale membrilor grupului, din punct de vedere sociometric, bazate pe relațiile acestuia, au condus la conturarea unei concluzii incontestabile, aceea de SOCIALIZARE cu ajutorul mijloacelor fitness-ului, aspect ce reiese și din procesarea datelor obținute în urma elaborării și utilizării modelului psihopedagogic.

Problema științifică soluționată în domeniu rezidă în stabilirea factorilor defavorizați care creează disensiuni considerabile în procesul de socializare a persoanelor feminine de vârsta a doua și în elaborarea unor tehnologii de socializare individuale și în grup prin intermediul aplicării unor modele bazate pe mijloace din fitness.

***

In baza cercetărilor științifice efectuate si a concluziilor prezentate mai sus propunem următoarele recomandări practico-metodice:

Aplicarea modelului psiho-pedagogic bazat pe folosirea mijloacelor din formele de fitness alese in vederea imbunătățirii procesului de socializare a femeilor de vârsta a doua, poate fi recomandat spre implementare in centrele de fitness, in complexele de tip SPA , ale stațiunilor recreative.

Rezultatele științifice obținute pot fi propuse pentru implementare in procesul pregătirii viitorilor specialiști in cadrul instituțiilor de invățămant cu profil de cultură fizică, in procesul de formare si perfecționare a instructorilor de fitness.

Implementarea rezultatelor științifice obținute permit să recomandăm ca pentru obținerea unei înbunățătiri eficiente a condiției fizice, a aspectelor funcționale, motrice si psihomotrice trebuie să se țina cont si de funcția de nutriție precum si folosirea mijloacelor de refacere si recuperare a organismului.

Modelul de socializare propus pentru persoanele incluse in experiment se poate extinde la diferite categorii de vârsta, in diferite alte condiții de activitate motrică si funcțională, unde se pot obține rezultate ce crează un mediu favorabil apariției relațiilor de confort psihic, psiho-fizic , ceea ce duce la îmbunătățirea relațiilor interumane si implicit la îmbunătățirea procesului de socializare.

BIBLIOGRAFIE

(în limba română)

Aftimiciuc O., Chirazi M. Fitness: teorie și metodică. Iași: PIM, 2012. 156 p.

Aftimiciuc O., Craijdan O. Capacitățile motrice ca o parte componentă a coordonării. În: Interdisciplinalitatea, fundament al cercetării în educație fizică și sport: Conferința științifică internațională. Galați, 2007, p. 17–20.

Agabrian M. Sociologie generală. Iași. Editura Institutul European, 2003.

Baroga L. Culturismul pentru toți. București: Ed. Sport-Turism, 1975.

Bădescu I., Dungaciu D., Baltasiu R. Istoria sociologiei. Teorii contemporane. București, 2005.

Bădescu I. Enciclopedia Sociologiei – Teorii contemporane. Vol. 2. Ed. Mica Valahie, 2006.

Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – periodizarea antrenamentului sportiv. București: Ex Ponto, 2001. 265 p.

Bompa T. Teoria și metodologia antrenamentului sportiv. Constanța: Ex Ponto, 2002, p. 35–215.

Bulzan C. Sociologia. Știința și disciplina de învățământ. București: ALL Educațional, 2008. 390 p.

Buzărnescu Ș. Sociologia conducerii. Timișoara: Editura de Vest, 2008.

Chelcea S., Iluț P. Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică, 2003. p. 79.

Coman M. Introducere în sistemul mass-media. Iași: Polirom, 1999, p. 45.

Demeter A. Fiziologia educației fizice și sportului. București: Stadion, 1970, p. 5–67.

Diacikov V. Antrenament și refacere. În: Sportul de performanță, nr. 164, București: CNEFS, 1978, p. 22–24.

Dragnea A. Antrenamentul sportiv – Teoria și metodică – vol. 1. București: Școala Națională de Antrenori, 1990, p. 49–165.

Dragnea A. Antrenamentul sportiv. București: Didactică și Pedagogică, 1994, p. 31–120.

Dragnea A. Antrenamentul sportiv. București: Didactică și Pedagogică, 1996, p. 20–81.

Dragnea A. Teoria educației fizice și sportului. București: Cartea Școlii, 2000. 241 pag.

Dragnea A., Teodorescu S. Teoria sportului. București: FEST, 2002, p. 104–310.

Drăgan I. Locul anchetelor de opinie în investigația sociologică și psihologică socială. Teorie și metodă în științele sociale. București: Politică, 1968, p. 31.

Drăgan S. Creație și Putere. București: Ideea europeană, 2009. 264 p.

Epuran M. Metodologia cercetării activităților corporale, vol.I, II. București: A.N.E.F.S., 1992. 246 p.

Epuran M., Marolicaru M. Metodologia cercetării activităților corporale. Cluj Napoca: Risoprint, 2004. 112 p.

Ferreol G. Dicționar de sociologie. Iași, 1998, p.206.

Georgescu M. Conținutul și metodica antrenamentului sportiv. București: Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, 1971, p. 50-52, 231–240.

Gheorghe D. Teoria antrenamentului sportiv. București: Fundației „România de mâine”, 2005, p. 8–72.

Gheorghiu A., Liușnea Ș., Dragu M., Barna I. A study regarding the psycho-motile potential of high school pupils and the results of the outdoor activities. În: Conference of the International Journal of Arts and Science, no 4(1), 2011, p. 34-38.

Gheorghiu A., Barna I. The education of the self and feminine body aesthetics through physical exercises and effective communication. In: Procedia. Social and Behavioral Sciences, no 131, 014, p. 198-201.

Gheorghiu A. Metodica implementării mijloacelor din fitness în procesul de integrare socială a femeilor de 35-45 ani. În: Știința culturii fizice, nr. 20/4, Chișinău, 2014, p. 81-88.

Gheorghiu A. Caracteristici conceptuale ale procesului de socializare a femeilor de vîrsta a doua. În: Știința culturii fizice, nr. 22/2, Chișinău, 2015, p. 69-75.

Giddens A. Sociologie.București:All, 2010. 997 p.

Harre D. Teoria antrenamentului sportiv. București: Stadion, 1973, p. 26–84.

Hufton E., Pickering E., Wadsworth A. Alergare, ciclism și fitness. Enciclopedie practică ilustrată. Oradea: Aquila, 2015, p. 363-503.

Ilut P. Valori, atitudini și comportamente sociale. Iași, Editura Polirom, 2004.

Ionescu Albu A, Leuștean E. Exerciții pentru dezvoltarea mobilității. București: Stadion, 1974, p. 5–49.

Ionescu N., Mazilu V. Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a organismului. București: Editura C.N.E.F.S., 1968.

Lazăr J. Știința comunicării. București: Ars Docendi, 2001. 45 p.

Luca A. Fitness și aerobic. Iași: Ed. Fundației Altius, 2002.

Manno R. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. București: CCPS, 1996, p. 10-47.

Mihăilescu I. Sociologie generală: concepte fundamentale și studii de caz. Iași: Polirom, 2003. 400 p.

Milcu M. Psihologia relațiilor interpersonale: competiție și conflict. Iași: Editura Polirom, 2005.

Niculescu I. I. Evaluarea motrică și somato – funcțională. Craiova : Universitaria, 2006, p. 32 – 47; 81–104.

Popa M. Comunicarea: aspecte generale și particulare. București: Paideia, 2006, p. 41.

Rotariu T., Iluț P. Ancheta sociologică și sondajul de opinii. Iași: Polirom, 2006. 340 p.

Simion G. Metodologia cercetării activității omului în mișcare. Pitești, 1998, p.128–146.

Stănciulescu E. Teorii sociologice ale educației. Iași: Editura Polirom, 1996.

Surdu E. Sociologia educației. Timișoara: Editura Eurostampa, 2004.

Szekely L. Dezvoltare, armonie, frumusețe. București, Editura Sport-Turism, 1988.

Vlăsceanu L. Zamfir C. Dicționar de Sociologie. București: Babel, 1993. 243 p.

Voicu V. Introducere în științele sociale – Individ, colectivitate, societate pe http//www.scribd.com/doc/22402016/introducere-în-științele-sociale

(în limba rusă)

Агаджанян, Н. А. Адаптация и резервы организма Москва: Физкультура и спорт, 1983. 176 с.

Алтер М.Дж. Наука о гибкости. Киев: Олимпийская литература, 2001. 424 с.

Андреенкова Н.В. Проблема социализации личности. В: Социологические исследования, 1980, № 3, с. 45-55.

Анисимова М.В. Занимаясь оздоровительной аэробикой. В: Физическая культура в школе. 2004. №6. С.29-35

Апциаури Л.Ш. Спорт как социальное явление и фактор социализации. В: Теория и практика физической культуры, 2003, № 1, с. 12.

Афанасьев, А А. Школа йоги. Восточные методы психофизического совершенствования. Минск: Полымя, 1991. 153 с.

Ашмарин Б.А. Теория и методики физического воспитания. Москва: Просвещение, 1990, с. 180-195.

Борилкевич В.Е. Об идентификации понятия «фитнесс». В: Теория и практика физической культуры, 2003, № 2, с. 45-46.

Буркова О.В. Влияние системы Пилатеса на развитие физических качеств, коррекцию телосложения и психоэмоциональное состояние женщин среднего возраста Текст.: дис. . канд. пед. наук. Москва, 2008. 217 с.

Венгерова Н.Н., Иванова Ж.А. Физкультурно-оздоровительные технологии для женщин зрелого возраста: учебно-метод. пособие. СПб.: СПбГУФК, 2007. 106 с.

Виноградов П.А. Физическая культура и здоровый образ жизни. Москва: Мысль, 1990. 288 с.

Виноградов Г.П. Теория и методика рекреационных занятий физическими упражнениями: монография. СПб.: СПГАФК им. «П.Ф. Лесгафта», 1997. 163 с.

Годик М.А., Барамидзе А.М., Киселев Т.Г. Стретчинг. Москва: Советский спорт, 1991. 96 с.

Григорьев В.И., Давиденко Д.Н., Малинина С.В. Фитнес-культура студентов: теория и практика : учеб. пособие. СПб.: Изд-во СПб. ГУЭФ, 2010. 228 с.

Давыдов, В.Ю. Новые фитнесс-системы Текст. / В.Ю. Давыдов, А.И. Шамардин, Т.О. Краснова. Волгоград, 2001. 139 с.

Давыдов В.Ю., Коваленко Т.Г., Краснова Г.О. Методика преподавания оздоровительной аэробики. Волгоград: Волгоградский Гос. Университет, 2004. 115 с.

Давыдов В.Ю., Шамардин А.М., Краснова Г.О. Новые фитнесс-системы (новые направления, методики, оборудование и инвентарь). Волгоград: Изд-во ВолГУ, 2005. 284 с.

Дарден Э. Аэробика для брюшного пресса Текст. Москва: Эксмо; Изд-во В. Секачев, 2005. 272 с.

Зайцева Г.А., Медведева О.А. Оздоровительная аэробика в высших учебных заведениях. Москва: Физкультура и Спорт, 2007. 104с, ил.

Иваненко О.А. Влияние занятий фитнесом на физическое состояние и мотивацию женщин. В: Теория и практика физической культуры, 2010, № 1, с. 32-34.

Иванова О.А., Поддубная Ж.В. Все о стретчинге. Москва: Национальная школа аэробики, 1991. 52 с.

Иващенко Л.Я., Благий А.Л., Усачев Ю. А. Программирование занятий оздоровительным фитнесом. Киев: Наук. світ, 2008. 198 с.

Крючек Е.С. Аэробика. Содержание и методика проведения оздоровительных занятий; учебно-методическoе пособие. Москва: Терра-Спорт, Олимпия Пресс, 2001. 64 с.

Кудра Т.А. Фитнесс. Американская концепция достижения здоровья Текст: монография. Владивосток: МГУ им. адм. Г.И. Невельского, 2002. 222 с.

Кулагина И.Ю., Колюцкий В.Н. Возрастная психология: Полный жизненный цикл развития человека. Учебное пособие для студентов высших учебных заведений. Москва: ТЦ Сфера, 2006. 464 с.

Купер К. Новая аэробика. Москва: Физкультура и спорт, 1979. 96 с.

Купер К. Аэробика для хорошего самочувствия. Москва: Физкультура и спорт, 1989. 224 с.

Курпан, Ю.И. Аэробика, шейпинг, каллонетика. В: Физическая культура в школе. 1996. № 5. С.49-51.

Леонидов А.И. Особенности методики занятий атлетической гимнастикой женщин 30-40 лет в условиях фитнес-центра. В: Теория и практика физической культуры, 2007, № 9, с. 67-69.

Лисицкая Т.С., Седнева Л.В. Аэробика со скакалкой. Москва, 1999. 32 с.

Лисицкая Т.С., Седнева Л.В. Тренировка выносливости в аэробике. Москва, 2001, 20 с.

Лоуреис Д. Аквааэробика. Упражнения в воде / Пер. с англ. А. Озерова. Москва: ГрандФаир-пресс, 2000. 188 с.

Лубышева Л.И. Социология физической культуры и спорта. Москва: Академия, 2001. 240 с.

Матюшонок О.М. Гидроаэробика: Учебно-методическое пособие / О.М.Матгошонок, С.В.Хожемпо. Минск, 1997. 64 с.

Мудрик А.В. Социализация человека: учебное пособие для вузов. Москва: Академия, 2004. 203 с.

Мякинченко Е.Б., Шестакова М.П. Аэробика Теория и методика проведения занятий. Москва: СпортАкадемПресс, 2002. 304 с.

Нестерова Т.В., Овчинникова Н.А. Теория и методика преподавания аэробики: Метод, матер. Киев: НУФВС, 1998. 33 с.

Паффенбаргер, Р.С. Здоровый образ жизни / Р.С.Паффенбаргер, Э.Ольсен. Киев: Олимпийская литература. 1999. 311 с.

Пономарев Н.И. Социальные функции физической культуры и спорта. Москва: ФиС, 1974. 310 с.

Практическая энциклопедия. Фитнес для современной женщины. Москва: Изд-во Эксмо, 2004. 384 с.

Рябцова O.K. Виды и разновидности оздоровительной аэробики. (БрГу им. А.С. Пушкина, г. Брест). В: Научное обоснование физического воспитания, спортивной тренировки и подготовки кадров по физической культуре и спорту: Материалы VII Международной научной сессии БГУФК и НИИФКиС РБ. Минск, 2004. 301 с.

Сайкина Е.Г., Пономарев Г.Н. Семантические аспекты отдельных понятий в области фитнеса. В: Теория и практика физической культуры: науч. – теор. журнал. 2011. № 08. С. 6-10.

Сиднева, Л.В. Формирование профессиональных знаний и умений поведения занятий по базовой аэробике у студентов высших физкультурных заведений: автореф. дис. канд. пед. наук: 13.00.04. Москва, 2000. 25 с.

Сиднева, Л.В. Лисицкая Т.С. Аэробика: Частные методики. 2 том. Москва: Федерация аэробики России, 2002. 216 с.

Стрекачева О. Все о фитнессе. Москва: Столица-принт, 2003. 240 с.

Хоули Э.Т., Дон Френкс Б. Оздоровительный фитнесс. Киев: Олимпийская литература, 2000. 367 с.

Усачев Ю.А. Формирование фитес-культуры студентов – инновацйии и технологии / Ю.А. Усачев, В.Б. Зинченко / ХІІІ Международная научная сессия по итогам НИР за 2012 год «Научное обоснование физического воспитания, спортивной тренировки и подготовки кадров по физической культуре и спорту»: Физическая культура и спорт в системе дополнительного образования взрослых: материалы научно-практической конференции, Минск, 24 мая, 2013 г. Минск: БГУФК, 2013. С. 167-168.

Цыба И.А. Методика применения средств оздоровительной аэробики в физическом воспитании студентов с использованием современных информационных технологий: Автореф. дисс.канд. пед. наук. Москва, 2000.

Яных Е.А., Захаркина В.А. Степ – аэробика. Москва: ACT, 2006. 78 с.

(în limba engleză)

American College of Sport Medicine. The recommended quantity and quality of exercise for developing and maintaining cardiorespiratory and muscular fitness healthy adults // Medicine and Science in Sports and Exercises. 1990. V. 22. P. 265-274.

Andersen N. International aerobics, seminar «Sweat systems». Mineapolis, 1990ю 29 p.

Balke B., Ware R.W. An experimental study of “physical fitness” of air force personnel. In: Armed Forces Medical Journal, no 10, 1999, p. 675-688.

Bernacki E.J., Baun W.B. The relationship of job performance to exercise adherence in a corporate fitness program. In: Journal of Occupational Medicine, no 16(7), 1984, p. 529-531.

Bouchard C. Discussion: Heredity, fitness and health. In: C. Bouchard, R.J. Shepard, T. Stephens, J.R. Sutton, B.D. McPherson (Eds.), Exercises, fitness and health. Champaign, IL: Human Kinetics, 1990, p. 147-153.

Brynteson P., Sinning W.E. The effect of training frequencies on theretention of cardiovascular fitness // Med. Sci. on Sports. 1973. V. 5. №1. P. 29-33.

Cooper K.H., Collingwood T.R. Physical fitness: Programming issues for total well-being. In: Journal of Physical Education, Recreation and Dance, no 35(6), 1984, p. 44.

Coyle, СР. Aerobic exercise training and depressive symptomatology in adults with physical disabilities Text./ CP. Coyle, M.C Santiago // J. Arch. Phys. Med. Rehab. 1995. № 76. P. 647 – 652.

Cureton T.K. Physical fitness and dynamic health. New York: Dial Press, 1995.

Dalleck. L. С The history of fitness. Idea Source, 2002. № 1. P. 26.

Davis P. Quality of life. Idea Source, 2002. №1. P.23.

Epstein L.H., Wing R.R., Thompson J.K., Griffen W. Attendance and fitness in aerobics exercise: The effects of contract and lottery procedures. In: Behavior Modification, no 4, 1990, p. 465-479.

Franks B.D., Deutsch H. Evaluating performance in physical education. New York: Academic Press, 1993.

Getchell B. Physical Fitness: A way of life. New York: Wiley, 1976.

Goodrick G.K., Iammarino N.K. Teaching aerobic lifestyles: New perspectives. In: Journal of Physical Education, Recreation and Dance, no 53, 1982, p. 48-50.

Kerr A.K. Aerobic Dance: A consumer guide // Journ. of physical educ, Recreate and dance. 1984. №2. P. 28-29.

Klafs C.E., Arnheim D.D. Modern principles of athletics training. St.Louis: Mosby, 1997.

Malina R.M. Physical activity: Relationship to growth, maturation, physical fitness. In: Bouchard C., Shepard R., Stephens J. Physical activity, fitness and health. Champaing, IL: Human Kinetics, 1994, p. 918-930.

McArdle W.D., Katch F.I., Katch V.L. Exercise physiology (3rd ed.). Philadelphia: Lea&Febiger, 1991.

Meehan J., Негу J. A program forte study of Iongterm adaptation to a weightless environment providing three dimensional freedom of movement// Space Life Sci. 1968,1. №1. P. 97-112.

Montgomery D.L. Physical fitness over a 10-year period – a longitudinal comparison of exercisers and dropouts. In: Medicine and Science in Sports and Exercises, no 15, 1983, p. 109.

Patton R.W., Corry J.M., Gettman L.R., Graf J. Implementing health/fitness programs. Champaing, IL: Human Kinetics, 1986.

Rockefeller K.A., burke E.J. Paycho-Physiological Analysis of an Aerobic Dance Programme for women // Brit. J. Sport Med. 1979. №13. P. 77-80.

Roskamm H. Optimal patterns of exercise for healthy adults // Canad. Med. Ass. J. 1967. №96. P. 895-900.

Safrit M.J. Introduction to measurement in physical education and exercises science. St. Louis: Times Mirror/Mosby, 1986.

Selby, A. Pilates' body conditioning: a program based on the techniques of Joseph Pilates Text./ A. Selby, A. Herdman. Hauppauge, NY: Barron's Edu cational, 2000. 118 p.

Sharkey B.J. Physiology of fitness (3rd ed.). Champaign, IL: Human Kinetics, 1990.

Sime W.E. Discussion: Exercises, fitness and mental health. In: C. Bouchard, R.J. Shepard, T. Stephens, J.R. Sutton, B.D. McPherson (Eds.), Exercises, fitness and health. Champaign, IL: Human Kinetics, 1990, p. 627-633.

Smith, E.L. The aging process. Benefits of physical activity Text./ E.L. Smith, S.C Zook // J.Phys. Educ Ree. & Dance. 1996. №1. P.32-34.

Wilmore J.H. Training for sport and activity: The physiological basis of the conditioning process. Boston: Allyn&Bacon, 1992.

Zarotis, Georgios F. Ziel Fitness-Club Motive im Fitness-Sport Text. Aachen Meyer und Meyer, 1999. 143 p.

(Referințe la documente electronice)

Dicționarul Explicativ al Limbii Române,Dexonline, definiție Socializare, 2015.

https://dexonline.ro/definitie/socializare (vizitat 15.10.2015)

QReferat.com, Importanța socializării in dezvoltarea umană, 2016.http://www.qreferat.com /referate/psihologie/Importanta-socializarii-in-dez838.php (vizitat 12.01.2016)

Wikipedia, Enciclopedia Liberă, 2016. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fitness

(vizitat12.01.2016)

C.Frîncu/L.Petrescu, Importanța fitness-ului în viața femeilor, 2012 http://articole.w7.ro/ recreatie-si-sport/aerobic/importanta-fitness-ului-in-viata-femeilor (vizitat 13.01.2016)

Bopgdan Cristian, Socializarea Primară- Cei 7 de acasă, 2016.https://www.scribd.com / doc/70885878/Socializarea-Primara-Cei-7-de-Acasa (vizitat 12.01.2016)

Referate gratis, Procesul de Socializare, 2013.http://referat-referate.blogspot.ro/

2013/02/procesul-de-socializare.html (vizitat 12.01.2016)

Termwiki, Bază de date, Definiție Resocializare 2016. http://ro.termwiki.com /RO/resocialization (vizitat 16.02.2016)

Referate –Lucrari.com, Comunicarea si mijloacele de comunicare, 2016

http://www.referate-lucrari.com/referat_Comunicarea-si-mijloacele-de-comunicare-1439.html (vizitat 16.02.2016)

Maria Ciobanu Băcanu, Aculturația: semnificații, caracteristici, procese, 2012.

Aculturaţia: semnificaţii, caracteristici, procese

(vizitat 18.02.2016)

Lamping Monica, Repere psiho-sociologice cu privire la rolul interacțiunii umane în procesul de socializare, 2010. http://www.rcsedu.info/ index.php?option =com _content &view=article&id=35:repere-psiho-sociologice-cu-privire-la-rolul-interaciunii-umane-in-procesul-de-socializare&catid=10:sociologia-educaiei- (vizitat 18.02.2012)

ScriTube, Intergrarea Socială, 2015.http://www.scritub.com/sociologie/INTEGRAREA-SOCIALA202217911.php (vizitat 15.03.2016)

Andreea Bertea, Socializarea Genului, 2015.https://berteaandreea.wordpress.com /2011/04/15/socializarea-genului/

Fundația „The Door” Romania, Socializarea prin Sport principiu în remodelarea comportamentală a copiilor din “Șansa la Demnitate”, 2016.http://www.europa.thedoor.ro /index.php/socializarea-prin-sport-principiu-in-remodelarea-comportamentala-a-copiilor-din-sansa-la-demnitate/ ( vizitat 15.03.2016)

SSimonicy, Socializarea prin sport, 2015. https://www.scribd.com/doc/ 49683571/ Socializarea-in-sport ( vizitat 15.03.2016)

The British Psychological Society, The key role of body language in sport, 2012.

http://www.bps.org.uk/news/importance-body-language-sport (vizitat 15.03.2016)

Cosmovici Ion, Terapie prin Sport, 2012.http://ioncosmovici.ro/sportul-ca-terapie-de-viata/

https://www.sexsafe.ro/diferentele-dintre-barbati-si-femei-sursa-dificultatilor-in-relatia-de-cuplu/ (vizitat 22.03.2016)

Clinica medicală Sf. Andrei, Analiză Corporală, 2012 http://www.clinicasfandrei.ro/ analiza_corporala.html (vizitat 20.03.2016)

ScriTube, Maturitatea, 2015.http://www.scritub.com/sociologie/psihologie /MATURITATEA11477.php (vizitat la 25.03.2016)

Ghioarcă Ioana Raluca, Criza vârstei mijlocii nu iartă pe nimeni, 2011.

http://www.evz.ro/criza-varstei-mijlocii-nu-iarta-pe-nimeni-afla-cum-ii-faci-fata-940200.html (vizitat la 25.03.2016)

Wikipedia, Enciclopedia Liberă, 2016. https://en.wikipedia.org/wiki/Physical_fitness (vizitat 27.03.2016)

ScriTube, Ce este Gimnastica Aerobică?, 2015.https://www.scribd.com/document/ 37805562/Ce-Este-Gimnastica-Aerobica (vizitat 27.03.2016)

Dinu Iulian, Ce este Fitball-ul…, 2012.http://www.fitness-scandinavia.ro/ro/blog/ce-este-fitball-ul.html ( viitat 27.03.2016)

Wikipedia, Enciclopedia Liberă, Definiție Zumba,2016. https://ro.wikipedia.org/ wiki/ Zumba (vizitat 25.04.2016)

MaxFitness, Zumba, Galați, 2013.http://www.maxfitness.ro/zumba/ (vizitat 25.04.2016)

Ionică mireca, Elemente de bază în fitness, 2014.http://www.academiafemeilor.ro/ elementele-de-baza-in-fitness/ (vizitat 25.04.2016)

BrianMac, Components of Fitness, 2016.http://www.brianmac.co.uk/conditon.htm

(vizitat 25.04.2016)

Referatele.com, Teste pentru măsurarea nivelului de dezvoltarea psihomotricității, 2013. http://www.referatele.com/psihologie/Teste-pentru-masurarea-nivelul639.php

(vizitat 25.04.2016)

The free Dictionary by FARLEX, Stretch Reflex, 2011.http://medical-dictionary. thefreedictionary.com/stretch+reflex (vizitat 25.04.2016)

FitBody, Beneficiile exercițiilor aerobice, 2012.http://www.fitbody.ro/beneficiile-exercitiilor-aerobice.html (vizitat 25.04.2016)

ELady.ro, Antrenamentul de rezistență musculară, 2006.http://www.elady.ro/articole/ Fitness/Antrenamentul-de-rezistenta-musculara.html (vizitat 26.04.2016)

Damian Șerban, Fiziologia efortului sportive, 2011.http://www.nutritiesportiva.ro/ fiziologie/19-tipuri-contractie-musculara.html (vizitat 26.04.2016)

Stanciu Elena, Secretul flexibilitații – Stretching, 2013.http://www.romedic.ro/secretul-flexibilitatii-stretching-0P17361 ( vizitat 26.04.2016)

Basarab Anatol, Atitudini și valori, 2013.https://anatolbasarab.ro/atitudini-si-valori-2/ (vizitat 26.04.2016)

Dumitrescu Rusu Alina, Sportul de masa mijloc de socializare a studenților, UBB, Cluj Napoca, 2010.http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/sociologie/ dumitresu_rusu_alina_cristina_ro.pdf (vizitat 24.06.2016)

Dragoș Paul, Metode de cercetare Științifică, 2012.http://www.fefsoradea.ro/PDF/ curs/Dragos/Metode%20de%20cercetare_suport%20curs1.pdf (vizitat 30.04.2016)

Chelcea Septimiu, Tehnici de cercetare sociologică, București, 2010.https://alingavreliuc. files.wordpress.com/2010/10/septimiu-chelcea-tehnici-de-cercetare-sociologica1.pdf (vizitat 30.04.2016)

Psihologie on line, Observația ca metodă de cercetare,2012.https://psihoconsultanta. wordpress.com/ about/observatia-ca-metoda-de-cercetare/ (vizitat 30.04.2016)

LeDis Group, Products, Sociometry Pro, 2010.http://www.sociometry.ru/en/

(vizitat 22.10.2010)

Damian Șerban, Calculator Indice de masa corporala (IMC), 2015.http://www.doctor .info.ro/ calculator_imc.html (vizualizat 01.05.2016.)

Wikipedia, Enciclopedia Liberă, Indice de Masă Corporală, 2010.https://ro.wikipedia.org /wiki/Indice_de_mas%C4%83_corporal%C4%83 (vizualizat 23.11.2010.)

Elena Marinescu, Cum ar trebui sa arate femeia perfecta?, 2008. http://www.romania

libera.ro/societate/utile/cum-ar-trebui-sa-arate-femeia-perfecta—140993 (vizitat 30.04.2016)

ANEXA 1

Chestionar nr. 1*

In ce categorie de varsta va incadrati?

20-25 ani

26-30 ani

31-35 ani

36-40 ani

+40 ani

Ce profesie aveti?

Student

Angajat cu studii medii

Angajat cu studii superioare

Somer

Stare civila

Singura

Casatorita

Vaduva

Concubinaj

Considerati ca aveti suficient timp liber pentru a merge la sala de fitness?

Da

Prea putin

Aproape deloc

Care din urmatoarele situatii v-au determinat sa alegeti sala de fitness/aerobic ?

Lipsa miscarii ( sedentarism)

Mentinerea tonusului corporal

Cresterea masei corporale datorata nasterii

Dorinta de a arata mai bine

Altele (specificati care)____________________________________________

De cate ori ,in medie pe saptamana frecventati sala de fitness?

O data

De doua ori

Intre trei si patru ori

Mai mult de patru ori

Alaturi de cine obisnuiti sa faceti miscare in sala de fitness?

Prieten/prietena

Sora /frate

Coleg/colega

Antrenor/antrenoare

Alta/Alte persoane

Cu care din urmatoarele stari puteti asocia activitatea din cadrul salii de fitness?

(puteti bifa mai multe optiuni)

Distractie

Socializare

Buna dispozitie

Provocare

Comunicati cu persoanele din jurul dumneavoastra, inainte , in timpul si dupa antrenament?

Intotdeauna

Frecvent

Foarte putin

Deloc

In cadrul programului Aerobic /Pilates, la executarea exercitiilor cu partener,preferati sa lucrati cu:

Antrenor/antrenoare

Prieten /prietena

Parteneri cunoscuti

Alti parteneri

Care din situatiile prezentate duc la imbunatatirea comunicarii in cazul utilizatoarelor salilor de fitness?

Ameliorarea imaginii despre propria persoana

Instaurarea starii de bine dupa efort

Promtitudinea raspunsurilor la diversi stimuli

Detensionarea organismului si eliminarea stresului

Care credeti ca ar trebui sa fie atitudinea adoptata de antrenor/instructor in vederea unei comunicari eficiente in cadrul antrenamentelor?

Familiara

Amicala

Riguroasa

Cazona

Daca sala de fitness ar fi parte integranta al unui complex de tip SPA in ce scop ati folosi restul utilitatior (sauna, fresh bar, hamam )?(puteti bifa mai multe optiuni)

Recuperare dupa efort

Comunicare-Socializare

Relaxare

Refacerea capacitatii mentale

Alte utilizari (specificati daca este cazul) _____________________________________________

* Acest chestionar are ca tema “Socializarea femeii prin mijloacele fitness-ului”Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale si rezultatele chestionarii vor fi prezentate in forma statistica

ANEXA 2

Chestionar nr. 2 *

1. Promovarea femeii de tip top-model prin mass-media, socializează femeile în interiorul unor standarde de frumusețe utopice, uneori periculoase pentru sănătate, creând un model de feminitate simplist și inconfortabil fizic și psihic. Credeți ca fitnessul practicat sistematizat poate stimula, echilibra și compensa la nivel social femeia?

Da

Nu

Nu știu

Posibil

2. Fitnessul exprimă capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieții. Considerați că activitățile desfășurate in cadrul sălii de fitness au funcție socială și rol in formarea si desăvârșirea personalității femeii?

Da

Nu

Nu știu

Posibil

3. Fitnessul poate constitui:

o formă prin care ne eliberăm de stresul cotidian

o activitate distractivă

un mod de îmbunătățire a condiției fizice

un program eficient de promovare a integrării sociale

4. Atitudinile, deprinderile si regulile asimilate in sălile de fitness pot fi transferate in orice altă sferă socială și pot genera o multitudine de efecte pozitive asupra personalității femeii. In opinia dvs. care dintre valorile sau calitățile enumerate mai jos pot fi asimilate prin acest tip de activitate:

spiritul de competiție

autocontrolul, disciplina

devotamentul, loialitatea

munca in echipa și responsabilitatea individuală.

5. Identificați în variantele expuse mai jos, argumentele pentru care femeile optează pentru un anume program /activitate de tip fitness:

dorința de a socializa cu alte persoane

construirea unei structuri fizice armonioase

formarea unei imagini de sine pozitive

activarea vieții sexuale de cuplu prin exercițiile fizice

alte motive…

6. Care credeți că este rolul instructorului de fitness în dirijarea programului de antrenament pentru persoanele de sex feminin ?

satisfacerea cerințelor acesteia privind recreerea, recuperarea, socializarea prin utilizarea unor forme noi de mișcare împrumutate din diferite discipline sportive

optimizarea potențialului fiziologic și dezvoltarea calităților motrice la un nivel superior celui inițial

asigurarea flexibilității și adaptabilității în contexte diverse prin aplicarea unor metode variate de lucru evitând astfel suprasolicitarea

construirea și menținerea unui climat favorabil activităților de tip fitness prin realizarea unui scenariul coregrafic.

7. Pe lângă calitatea de antrenor, ce alte competențe ar fi necesare unui instructor de fitness pentru a asigura o interacțiune eficientă în cadrul programului de fitness ?

fin psiholog

bun consilier

capacitate empatică

sociabil și expresiv

8. Un instructor de fitness poate motiva, valorifica și integra o persoană în cadrul antrenamentelor de grup prin:

comunicare eficientă sub toate aspectele: verbal, nonverbal, paraverbal

descoperirea dificultăților și preudo-limitelor persoanei antrenate și oferirea unor combinații optime de stimuli sociali și psihici

tehnici de coaching

instruire diferențiată în funcție de potențialul persoanei

9. Pentru a dezvolta un program de fitness eficient este necesară observarea și examinarea permanentă a persoanei instruite din punct de vedere fizic, psihic și social. Care din variantele propuse mai jos constituie elemente de bază în procesul monitorizării:

solicitarea în mod constant a feedback-ului

gestionarea situațiilor de criză prin eliminarea factoriilor perturbatori (inclusiv persoane)

evaluarea continuă a procesului de instruire fără a oferi modalități de depășire

a blocajelor

oferirea unor soluții optime de îmbunătățire a performanțelor individuale.

10. Recuperarea prin intermediul fitnessului asigură femeii la nivel social:

un nou echilibru prin redobândirea sentimentelor umane și a manifestărilor spirituale

noi semnificații și valori pentru alcătuirea sinelui

estetica corporală evidentă

un cumul de norme comportamentale adecvate în societate.

* Acest chestionar are ca tema “Socializarea femeii prin mijloacele fitness-ului”

Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale si rezultatele chestionarii vor fi prezentate in formă statistică

ANEXA 3

Fișă de observație

Data completării fișei de observație……………. …………….

Subiectul …………………… Vârsta………………………

Locul desfășurării……………………………………………………..

Instructiuni :Apreciati pe o scala de la 1 la 4 cât de frecvent manifestă subiectul comportamentul descris: niciodată (1), rar (2), des (3), intotdeauna (4).

ANEXA 4

Raport de investigare inițială

Caracteristici comune

Investigație: Investigare INITIALA la 01.05.2012
Criteriul: Care este partenerul cu care lucrați cel mai bine?
Grup subiecți : Subiecti Testare INITIALA la 01.05.2012
Număr maxim de opțiuni de către un subiect: 19
Alegeri negative sunt permise: Da

Descriere: Investigare INITIALA la 01.05.2012

Ajutor pentru indici

Densitate – Indicele descrie densitatea relațiilor interioare din grup.
Coeziune – Indicele descrie puterea de atracție reciprocă a subiecțiilor din grup.
Stabilitate – Indicele descrie, pe care o parte minimă din grupul trebuie să fie eliminate pentru a împărți grupul de piese care nu au legatura.
Intensitate – Indicele descrie valoarea de mulțumire a subiecțiilor de relații emoționale în grupul.
Greutate – Indicele descrie care parte din grupul definește subiectul cu numărul i la fel de valoros folosind un criteriu.
exuberanță emoțională – Indicele descrie care parte a grupului este valoros pentru subiect cu numărul i folosind un criteriu.
Satisfaction – Indicele descrie, care parte din alegeri, făcută de către subiect cu numărul i, e reciprocă.
Starea – Indicele descrie cât de mult subiectul cu numărul i este atractiv pentru alții.

Tabelul de alegeri (matricea sociometrică)

Indici de grup ai subiecților pentru alegeri positive.

Indici de grup ai subiecților pentru alegerile negative.

Indici individuali ai subiecților pentru alegeri pozitive

Indici individuali ai subiecților pentru alegerile negative.

Subiecți aranjați în funcție de numărul de opțiuni de intrare pozitive.

Subiecți aranjati în funcție de numărul de opțiuni de intrare negative.

Subiecți aranjați țn funcție de numărul de opțiuni de ieșire alegeri pozitive.

Subiecți aranjati în funcție de numărul de opțiuni de ieșire alegeri negative.

Subiecți aranjați în funcție de numărul de alegeri reciproce positive.

Subiecți aranjați în funcție de numărul de alegeri reciproce negative.

Subiecți aranjați în funcție de numărul de opțiuni de intrare pozitive și negative.

Subiecți aranjati în funcție de numărul de opțiuni de ieșire pozitive și negative.

Perechi de subiecțil cu alegeri reciproce pozitive

S17 TG – S3 IC, S 20 BI – S4 MC, S9 CE – S6 VC, S 20 BI – S17 TG.

Perechi de subiecți cu alegeri negativ mutual – 0

Lista de subiecți aranjată dupa criteriul de autoritate (greutate)

Lista de subiecți aranjată dupa criteriul de respingere

ANEXA 5

Raport de investigare finală

Caracteristici comune

Investigație: Investigare FINALA la 22.10.2012
Criteriul: Cine este partenerul cu care lucrati cel mai bine?
Grup Subiecți : Subiecti Testare FINALA LA 22.10.2012
Număr maxim de opțiuni de către un client: 19
Alegeri negative permise: Da

Descriere: Investigare FINALA la 22.10.2012

Ajutor pentru indici

Densitate – Indicele descrie densitatea relațiilor interioare din grup.
Coeziune – Indicele descrie puterea de atracție reciprocă a subiecților din grup.
Stabilitate – Indicele descrie, pe care o parte minimă din grupul trebuie să fie eliminate pentru a împărți grupul de piese care nu au legatura.
Intensitate – Indicele descrie valoarea de satisfacție a subiecților în relații emoționale în cadrul grupului.
Greutate – Indicele descrie care parte din grup definește subiectul cu numărul i la fel de valoros folosind un criteriu.
Exuberanță emoțională – Indicele descrie care parte a grupului este valoros pentru subiectul cu numărul i folosind un criteriu.
Satisfactie – Indicele descrie, care parte din alegeri, făcută de către client cu numărul i, e reciprocă.
Starea – Indicele descrie cât de mult subiectul cu numărul i este atractiv pentru alții.

Tabelul de alegeri (matricea sociometrică)

Indici de grup ai subiecților pentru alegeri pozitive.

Indici de grup ai subiecților pentru alegerile negative.

Indici individuali ai subiecților pentru alegeri pozitive.