Universitatea de medicină și farmacie ,,Victor Babeș [604013]

 Universitatea de medicină și farmacie ,,Victor Babeș’’
 Facultatea de medicină dentară

Timișoara
-2018 –

Evaluarea factorilor de risc profesional în
cabinetele de medicină dentară

Student: [anonimizat]:
Conf. Dr.Mirella Anghel

1 | P a g e

Cuprins
Tastați titlul capitolului (nivel 1) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 1
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 2
Profesia de medic stomatolog ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
Tastați titlul capitolului (nivel 1) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
Tastați titlul capitolului (nivel 2) ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
Tastați titlul capitolului (nivel 3) ………………………….. ………………………….. …………………………. 6

2 | P a g e
Evaluarea factorilor de risc profesional în cabinetele
de medicină dentară

Introducere

Profesia de medic stomatolog face parte din categoria profesiilor cu risc major(peste
70%) de dezvoltare a leziunilor musculo -scheletale și a altor boli profesionale. Riscul
profesional este un risc acceptat ca și o consecință a unei anumite profesii. Dezbătută din
punctul de vedere al mai multor factori această temă se dovedește a avea o importanță
majoră.
Cadrul medical din domeniul medicinii dentare, este expus la diferite risuri da torită
numărului crescut de ore petrecut la locul de muncă. Dintre factorii de risc incriminați din
cabinetele de medicină dentară amintim: factori biologici, fizici, ergonomici, chimici,
termici sau factori psihosociali. Expunerea profesională pe o perioa dă mai lungă de timp
poate să producă efecte adverse asupra organismului uman.
O examinare a profilului ocupațional din medicina dentară, de -a lungul secolelor
evidențiază faptul că exceptând dezvoltarea avansată a tehnologiei și a materialelor
utilizate, modul de lucru al practicienilor, mai ales din țara noastră nu sa modificat foarte
mult. Se observă o poziție nenaturală a corpului mai ales la practicienii de peste 55 de ani
care își desfășoară activitatea în ortostatism (și la ora actuală), în sch imb ce o parte din
practicienii tineri preferă poziția șezândă.
Astfel că aceste deprinderi de lucru greșite duc în timp la apariția unor tulburări
datorate acumulării traumelor, stresului (mintal și fizic) care conduc către rezultate slabe
în practi ca stomatologică.
In ziua de azi in lume , există preocupări foarte serioase atât la nivel statal cât și federal
de a reduce afecțiunile datorate muncii în special cele care se desfășoară în poziții sau
posturi nenaturale , cu mișcăr i repetitive , forță, în condiții de stress, sau vibrații. ,,Astfel,
în 2001, O.S.H.A (Ocupațional Safetey and Health Administration) a publicat standardele
ergonomice care impun angajațiilor să adopte principiile ergonomice la locurile de muncă
urmând a fi adoptată o legi slație în acest domeniu în S.U.A”.

3 | P a g e
De o importanță majoră este și riscul biologic la care este supus medicul stomatolog în
cabinet la interacțiunea directă dintre el și pacient. Infectarea poate să apăra fie
direct(contact cu sânge, saliv ă, secreții nazale ), fie indirect(prin contactul cu instrumente,
suprafețe, material sau echipamente contaminate).
Numeroase studii și cercetări de referință din acest domeniu al factorilor de risc
profesional din cabinetele de medicină dentară au fost făcute at ât pentru a scoate în
evidență gradul ridicat de expunere a l medicilor stomatologi cât și de a prezenta o serie
de măsuri prin care aceștia pot să prevină, diminue apariția acestor riscuri.
Astfel, scopul lucrării mele este de a evalua factorii de ri sc profesional la care sunt
expuși zi de zi medicii stomatologi si personalul de specialitate din cabinetele de
medicină dentară. Evaluarea a fost facută, în mai multe cabinete cu practică privată din
judetul Hunedoara, pe baza fișei de identificare a fact orilor de risc profesional care
conform legislației în vigore, devenind obligatorie(Anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului
nr. 355/2007). Au fost intervievați atât medici stomatologi cât și personalul de
specialitate(asistentă, igienist).

Profesia de medic stomatolog

Profesia de medic este una dintre cele mai vechi profesii din lume. Fie că i s -a spus
doctor, vraci, vindecător, doftor, medicul a fost și a rămas o persoană importantă în viața
societății, fiind printre cei mai respectați oameni ai comunității.
Este bine cunoscut , faptul c ă medicii stomatologi sunt predispu și în diferite situa ții la
multiple riscuri profesion ale în timpul desf ășurării activit ății lor. Profesia de medic
stomatolog face parte din categoria profesiilor cu risc major (peste 70%) de dezvoltare a
leziunilor musculo -scheletale și a altor boli profesionale. Stomatologia este considerată a
fi o profesie extrem de stresantă datorită numărului cre scut de factori de risc prezenți la
locul de muncă, care reprezintă o amenințare pentru sănătatea medicilor stomatologi.
Profesia de medic stomatolog are ca scop asigurarea sănătății publice și a pacien ților
prin activități de prevenție, diagnostic și tratament e ale maladiilor și anomaliilor oro –
dento -maxilare și ale țesuturilor adiacente, desfășurate cu respectarea prevederilor
codului deontologic al medicului stomatolog.

4 | P a g e
Natura acestor activități încadrează profesia de medic stomatolog în rândul profesiilor
din sectorul sanitar cu risc crescut de biocontaminare, beneficiind de toate facilitățile
acordate de legislația în vigoare. Caracterul specific al activităților exerci tate în baza
titlurilor oficiale de calificare în medicina dentară, prevăzute de lege, individualizează,
distinge și separă profesia de medic dentist de profesia de medic.
În exercitarea profesiei medicul stomatolog trebuie să dovedească disponibilit ate,
corectitudine, devotament și respect față de toți pacien ții care au nevoie de ajutor de
specialitate . Independența profesională conferă medicului stomatolog dreptul de inițiativă
și decizie în exercitarea actului medico -dentar și deplină răspundere a acestuia.

Relatia dintre ergonomie si cabinetul dentar

Definiție:,,Conceptul de ergonomie este unul complex, reprezentând știința ce studiază
relația dintre om și mediul s ău. Ergonomia reprezintă p er ansamblu, armonizarea
aspecte lor fizice și emoționale ale factorului uman cu instrumentele ș i tipul activității
desfășurate ’’.
Încă din cele mai vechi timpuri omul și -a dorit să beneficieze de un mod de lucru c ât
mai confortabil, simplu și e ficient. Ergonomia a apărut destul de rec ent în domeniul
stomatologiei, având rolul de a simplifica și ușura munca echipei din cabinetul
stomatologic . Prin aplicarea principiilor de ergonomie în cabinetele de medicină dentară a
dus la apariția conceptului de ,,ergonomie dentar ă’’. Ergonomia denta ră studiază
activitatea medicală astfel încât aceasta să aducă o eficin ță maximă în muncă dar totodată
să asigure și protecția sănătății echipei de lucru din cabinetele de medicină dentară.
În anii 1950, Eccles și Powerll au reușit să redacteze primel e articole despre ergonomia
dentară. În 1960, Kilpatrick și alți autori au identificat regulile procedurale și posturale
ale activității din cabinetele de medicină dentară în poziție șezândă. Totodată a apărut și
diversificarea instrumetelor de lucru și a echipamentelor necesare în medicina dentară
care au rolul de a îmbunătății și simplifica eficiența și calitatea tratamentelor oferite
pacien țiilor iar în același timp oferă și un confort crescut al practicianului.
Până în cea de a doua perioadă a seco lului XX modul de lucru al practicieniilor
(medicii stomatologi) a fost în picioare iar pacienții ocupau poziția șezândă. La ora
actuală în lume, un număr mare din tratamentele dentare efectuate de către medicii
stomatologi sunt realizate din poziție șezân dă cu pacienții situați în scaunul dentar în

5 | P a g e
poziție orizontală. Prin numeroase studii efectuate s -a dovedit faptul c ă adoptând această
poziție șezândă riscul dezvoltării leziunilor varicoase la nivelul membrelor inferioare dar
și a leziunilor musculo -scheletale se diminuă semnificativ.
Poziția de lucru ortostatică ne indică următoarele dezavantaje :
• Sângele și fluidele tisulare au tendința s ă se acumuleze la nivelul membre lor
inferioare ceea ce poate rezulta ri sc de varice;
• Poziție obositoa re cu instabilitate articulară și suprasolicitarea membrelor
inferioare ;
• Există risc crescut de cifoză, scolioză( deformări ale coloanei vertebrale).
Poziția de lucru șezândă ne indic ă urmatoarele avantaje :
• În această poziție, musculatura este mai relaxată și presiunea hidrostatică din
vene oferă o rezisten ță scăzută a sângelui care se întoarce la inimă ;
• Ajută operatorul să stabi lizeze articulațiile corpului, să mențină o poziție
confortabilă și stabil ă, cu o concentrație musculară minima;
• Este poziția ideală pentru realizarea mișcărilor de finețe, precise și pentru
operațiunile aflate sub controlul piciorului.

Factorii de risc profesional in stomatologie

Profesia de medic stomatolog este una dintre cele mai complicate și vulnerabile
specialități care necesită o responsabilitate crescută a medicului. Personalu medical din
cabinetele stomatologice își petrec multe ore din viața lor la locul de muncă ceea ce îi
expune frecvent la diferite ri scuri datorate: agenților biologici, factorilor fizic i, condițiilor
ergonomice inadecvate, substanțelor chimice, alergenilor sau a factorilor psihosociali.
Riscurile chimice la care aceștia sunt expuși pot fi reprezentate de agenți anorganici
(mercurul ), agenți organici (solvenți, rășini, gaze anestezice), agenți caustici
(formaldehidă, peroxid de hidrogen), alergeni (latex). Riscurile biologice sunt
reprezentate de microorganismele prezente în aer, iar cei mai frecvenți agenți patogeni
sunt bacterii, viruși și ciuperci. Stresul la care sunt expuși acești la locul de muncă joacă
un rol important în apariția tulburărilor psihologice cum ar fi, depresia, epuizarea
emoțională și demotivarea. Riscul ergonomic cauzat de poziții nenaturle și mișcări

6 | P a g e
repetitiv e prelungite pot induce tulburări musculo -scheletale. Această expunere
profesională la care este supus medicul stomatolog poate avea efecte adverse asupra
organismului uman.
Riscul profesional la care sunt expuși zi de zi aceștia este un risc acceptat ca și o
consecință a unei anumite profesii. Această profesie în general produce dureri muculare
care de obicei apar lent, inofensive la inceput fiind ignorate de personalul medical până
când acestea devin cornice și permanente. Sănătatea la locul de muncă este definit ă de
OMS (Organiza ția Mondial ă a Sănătății) ca fiind o activitate multidisciplinară care
promovează și pr otejază sănătatea lucrătorilor.
Mai multe studii au arătat relația dintre posturile inadecvate din practica stomatolo gică
și apariția durerilor s -au a leziunilor musculo -scheletale. Precizia necesară în manoperele
efectuate obligă me dicul stomatolog să mențină mâna într-o poziție forțată care va genera
în timp tendinită sau sindromul de tunel carpian. Manipularea instrum entelor vibr atorii
(piesa cu turație înaltă sau joasă), sunt asociate cu leziuni specifice cum ar fi blocarea
nervilor, artroză timpurie, sindromul Raynaud. Iluminarea la locul de muncă este foarte
importantă deoarece atât lipsa cât și excesul de lumină po t genera miopie și leziuni
ireversibile ale retinei. Temperatura, ventilația, umiditatea, zgomtul și echipamentul
întâlnit în cabinetele stomatologice reprezintă factori de risc importanți care pot provocă
în timp multiple leziuni .
În această lucrare am dorit să expun principalii factori de risc biologici, chimici și
ergonomici la care sunt expuși pe perioade lungi de timp medicii stomatologi în
cabinetele de medicină dentară, pentru a putea înțelege mecanismele de acțiune ale
acestora și necesitatea a plicării măsurilor de protecție adecvate.

1.Riscul biologic

În cabinetele de medicină dentară o sursă majoră de infecție poate să apăra la
interacțiunea dintre pacient și medic. Infectarea poate să apăra la contactul direct al
mediculi cu: sânge, salivă, secreții nazale, secreții gastro -intestinale, fiind favorizată de
leziunile prezente la nivelul mucoaselor și cutanat. Infectarea poate să apăr ă fie prin
contct direct sau indirect. Astfel apare pri n, contactul cu instrumente contaminate,
suprafețe, materiale sau echipamente. Leziunile care pot să apăr ă în timpul activită ții din

7 | P a g e
cabinetele stomatologice reprezintă un interes sporit da torită pericolului la care este supus
medicul sau posibilitatea apa riției contaminării încrucișate medic -pacient .
O serie de studii realizate p ână în prezent vorbesc printre altele despre cele mai
frecvente cauze ale rănilor minore care pot cauza contaminări: frezele, sondele, discurile
rotative, instrumente pentru detartaj, instrumente ascuțite în general, sârme pentru
ligaturi, arcuri ortodontice, lame de bisturiu.
În timpul manoperelor stomatologice care sunt realizate în cabinetele stomatologice, se
eliberează cantități mari de aerosoli, cea mai mare cantita te fiind sub formă unui nor
vizibil care se eliberează în timpul detartrajului cu ultrasunete, următorul fiind cel
determinat de turbina cu răcire cu apă, spraiul de aer -apă.
Aerosolii sunt particule de dimensiuni mici, solide sau lichide cu un diamet ru mai mic
de 50 μm care pot să rămână în aer până la 30 de minute după producerea lor. Aerosolii
cu dimensiune mai mică de 10 μm sunt cele mai periculoase deoarece ele pot să ajungă
pană în alveolele pulmonare. Aceste particule pot să conțină sânge, saliv ă,
microorganisme, pulberi care provin din obturațiile îndepărtate, țesut dentar sau chiar din
instrumentele rotative utilizate, alături de diferite bacterii sau virusuri.
Contaminarea poate să apăr ă atât prin contactul cu anumite zone lezate ale corp ului, cu
salivă sau sânge infectat, provenite din cavitatea bucală a pacienților infectați cât și prin
inhalare a microorganisme lor care pot supraviețui perioade lungi de timp.
O altă posibilitate de contaminare infecțioasă poate fi reprezentată de intrarea în
contact a unor zone lezate și neprotejate a tegumentului cu spraiul de aer -apă, turbină,
piesa cot conectată la micromotor, aspiratorul de salivă uzual și chirurgical sau senzori i
radiologici digitali. De asemenea microorganismele infecțioase, în unele situații pot
supraviețui și la nivelul amprentelor luate în cavitatea bucală și transmise spre laboratorul
de tehnică dentară. Agenții patogeni care pot fi recepționați sunt de mai multe tipuri: de
tipul bacteriilor (bacil Koch), virusurilor (gripale, hepatită B, C, D, HIV, citomegalovirus,
rujeolă, rubeolă, varicelă, herpex simplex), ciupercilor . Studii recente care s -au efectuat
în mai multe țări în care au fost implementate imuniz ări prin vaccin, au arătat grade
diferite de receptivitate, la aceste programe .
Alte stu dii de specialitate au demonstrat prezen ța în aer a unui nor de aerosoli plin cu
particule sangvine, afl at în cabinetele stomatologice în timpul manoperelor chirur gicale.
Aceste particule aspir ate în curentul de aer produs de pies ele de mană cu turație inaltă
ajunge la o distan ță de 1 metru de locul producerii s-au chiar mult, putând devenii un
pericol ridicat pentru medicii stomat ologi care prezintă o imunitate sc ăzută.

8 | P a g e
2.Expunerea la factorii chimici

2.1. Substanțe folosite in dezinfectan ți și sterilizare

Personalul aflat în cabinetele stomatologice este expus zi de zi contactului cu diverse
substanțe utilizate în mod frecvent atât pe cale respiratorie cât și cutanata. Dintre acest ea
pot fi enumerate următoarele substanțe , pentr u sterilizare la rece, folosite în dezinfecție și
decontaminare. Aceste produse conțin compuși organici volatili (VOC), etoxilati
alchilfenolici, cloruri cuaternare de amoniu, eteri de etilen glicol, f ormaldehidă,
glutaraldehidă .
După cum ne arată și o serie de publicații ale ,,Institutului Național pentru Si guranța
Ocupa țională și Sănătate (NIOSH) din SUA’’, aceste substanțe pot cauza o serie de
simptome în funcție de tipul de expunere, timpul expunerii ș i de reactivitatea individual ă
și anume, iritații ale căilor respiratorii superioare și inferioare, dificultă ți respira torii, astm
bronșic, iritații nazale, strănut, s ângerări nazale, arsuri ocular e s-au apariția
conjunctivitelor, dermatită, urticarie, colorații tegumentare, dureri de cap, nausea.
Substanțele alcaline sau acide folosite în acest domeniu pot provoca ar suri chimice atât
la nivelul ochilor cât și la nivel cutanat. Acizii folosiți sunt mai puțin periculoși decât
bazele, deoarece ei tind să precipite proteinele tisulare care formează astfel o barieră ce
nu permite sau reduce penetrarea spre profunzime a su bstanței acide. Bazele saponifică
lipidele din țesutu ri și astfel la nivelul ochilor pot forma legături cu mucoproteine le și de
asemenea cu fibrele de colagen din cornee. Aceste substanțe pot fi întâlnite în
dezinfectanții din cabinetele stomatologice și eliberate cel mai frecvent în aerosolii care
se formează atunci când se pulverizează suprafețele în vederea decontaminării lor sau
atunci când se eliberează cu presiune acidul demineralizant din seringă.

2.2. Metacrilatul de metil

Metil -metacrila ții (MMA) se găsesc în compoziția materialelor compozite de tipul
rășinilor (TEGMA,UDMĂ, HDDMA), material e adezive, coroane acrilice, aparate

9 | P a g e
ortodontice mobilizabile sau proteze mobile care pot determina irita ții la nivelul
tegumentelor, oc hilor și mucoaselor personalului expus.
Personalul din cabinetele stomatologie care manipulează aceste substanțe este expus
unui risc chimic crescut. Adezivii din materialele comp ozite pot conține dimetacrilat
etilenglicol (EGDMA) sau dimetacrilat 1,4 -butandiol (1,4 -BDMA).
,,Studiul lui Lӧnnroth a vrut să determine permeabilitatea diferitelor tipuri de mănu și
medicale pentru un amestec format din MMA, EGDMA și 1,4 -BDMA, d eterminând
timpul de penetrare ca o măsură de protecție. Au fost testate cinc isprezece mănu și din
materiale diferite, pe bază de latex din cauciuc natural, cauciuc sintetic (cauciucuri de
tipul nitrilului), precum și un material polimer sintetic. Cel mai mic monomer era MMA
și a pătruns în termen de maxim 3 min ute prin toate tipuri le de materiale de mănu șă.
Mănu șa de examinare din polietilenă s -a dovedit că oferă cea mai lungă perioadă de
protecție pentru EGDMA și 1, 4-BDMA ( a rezultat un timp de 120 de minute,respectiv 25
de minute), urmată de mănu șa chirurgicală (6 min ute și 8,7 mi nute) și mănu șa de nitril (5
minute și 8, 7 min ute)’’.
Autorii acestui studiu recomandă folosirea a do uă straturi de mănusi suprapuse, o
pereche de mănusi în contact direct cu pielea, dintr -un material de cauciuc sintetic și o
altă pereche la exterior din cauciuc natural.
Simptomele respiratorii au fost observate la personal atât după expunerea acută cât și
după cea cronică. În timpul expunerii acute s -a observant apariția unei senza ții de
constricție toracică, dispnee, tuse, respirație suierătoare.
Simptomele neurologice au fost prezente la personal în urma expunerilor acute la
substanțe de metil -metacrilat.
Anomalii le fetale au fost observate la animalele expuse la metil -metacrilat atât prin
injectare cât și prin inhalare. Agenția de protecție a mediului (EPA) din SUA, consideră
că metil -metacrilatul nu este cancerigen pentru om.
Dermatita de cont act de tip al ergic determinată de metacrilați este des intalnită la
personalul din domeniul medicinii dentare. De asemenea în rândul medicilor stomatologi
s-a găsit o rată cresută a eczemelor mâinii.

2.3. Latexul

Latexul obținut, natural este extras din diferite plante dar în principal din lichidul
provenit din ,,Hevea brasiliensis’’, care este folosit pentru fabricarea mănușilor

10 | P a g e
medicinale. Responsabile de această acțiune alergenic ă a latexului sun t o serie de
proteiene pe care le conține în compoziție, acestea au fost descrise că fiind alergice de
către ,,Comitetul Internațional pentru Nomenclatura Alergenilor’’. Înafară de latex în
compoziția mănusilor medicinale se adaugă și alți compuși, c u rol de accerelatori cum ar
fi, thiuram, benzothiazol, carbamat, aceștia având un potențial alergenic crescut.
Sensibilitatea la acest material (latex) este mult mai ridicată asupra personalului medical
comparativ cu populația din afara acestui mediu.
Rapoartele genera te de EU -OSHA (,,Asociația Europeană pentru Securitate și Sănătate
în Muncă) estimează că un procent de 8 -12% din personalul care lucrează în domeniul
medical prezintă o sensibilitate la latex.
Există două căi important e de expunere la acest material și anume, contactul direct cu
mănu șile medicale din latex și calea aeriană (inhalatorie) rezultată prin intermediul pudrei
din mănu șile medicale care pot acționa ca și un transportor pentru prot einele alergenice.
Acest tip de pudră care se adaugă în inter iorul mănusilor are rolul de a facilita înserarea
lor pe mâini și în majoritatea cazurilor este formată de amidonul extras din porumb.
Particule le de amidon fixează proteinele și sunt eliberate în aer în cantită ți apreciabile
atunci când mănu șile pudrate s unt schimbate și aruncate. Numeroase studii ne
demonstrează că într -un cabinet stomatologic în care sunt folosite mănu și medicale din
latex pudrate, se regăsesc în aerul ambiental din cabinet atât proteine din latexul natural
dar și particule de amidon din porumb într -o cantitate de până la 100 de ori mai crescută
față de un cabinet în care nu se folosesc mănuși din latex pudrate.
Alte studii afirmă faptul că proteinele alergenice din latexul natural legate de amidonul
de porumb formează multiple c ompl exe care pot reprezenta baza unor reacții respiratorii
de tip alergic și a unor ma nifestări asemănătoare cu cele întâlnite în astmul bronșic.
În literatură se menționează faptul că, pudra mănusilor medicale pot duce la apariția
derm atitelor iritante ș i crește rata de apariție a reacțiilor adverse la alți compuș i care se
regăsesc în structura latexului. Din această cauza, în țări precum Germania și Suedia
aplicarea pudrei în mănusile din latex a fost interzisă prin lege.
Reacțiile alergice la latex pot aparține următoarelor mecanisme:
• Dermatita iritativ ă de contact;
• Hipersensibilitate imediată de tip I (IgE) ;
• Hipersensibilitate int ârziată de tip IV (dermatită de contact) .
Manifestările determinat e de sensibilizarea imediată apar de regulă la câteva minute de
la expunere și fluctuează de la reacții locale de intensități reduse la reacții sis temice
severe. Ce -a mai frecvent ă manifestare este urticaria de contact. Reacțiile sistem ice care

11 | P a g e
se manifestă sub forma șocului anafilac tic apa r de obicei atunci când alergenul a fost
eliberat în circulație iar expunera a avut loc prin intermediul mucoaselo r. Alte forme de
manifestări sunt reprezentate de inhalarea alergenilor din latex care conduc spre, rinită
alergică și astm .
Grupe le populaționale cu cel mai crescut risc alerg enic la latex este format din :
• cei care lucrează în sistemul sanitar;
• persoane care prezint ă diferite forme de dermatit ă la nivelul membrelor
superioar e.
Un alt grup susceptibil la apari ția reacții lor alergice la latex sunt cei alergici la castane
sau la diferite fructe exotice : banane, kiwi, avocado. La aceste persoane apare o alergie
încrucișată numită ,,sindromul latex -fruct ’’.

2.4 Expunerea la diferite tipuri de pulberi și nanoparticule din materialele dentare

Aceste particule sunt eliberate în aerul din cabinetele stomatologice atât în timpul
pregătirii acestor materiale pentru a fi aplicate în cavit atea bucală, când acestea sunt sub
formă de pulbere -lichid, dar și în timpul indepărtării lor de la nivelul țesuturilor dentare
pentru a putea fi înlocuite (acestea sunt răspândite prin intermediul aerosolilor produși de
turbină sau sprai -ul aer -apă). Aerosolii pot persista în aerul amb iental pană la 30 de
minute de la eliberarea lor.
Materiale le ce se găsesc su b formă de pulbere -lichid sunt formate din ionomeri de
sticlă, eugenolatul de zinc, cimentul oxid fosfat de zinc dar și anumite materiale de
amprentă. Compozitele dentare au ca material de umplutură siliciu 50% iar cealaltă parte
de 50% din umplutura este reprezentat ă de diferite tipuri de nanoparticule, care sunt
eliberate în timpul prelucrării sau indepărtării obturațiilor dentare.
Nanoparticulele au dimensiuni cuprinse între doi sau trei atomi și din această cauză au
posibilitatea de a patrude profund în arborele bron șic până la nivel alveolar. Introducerea
nanoparticulelor metalice în compoziția materialele dentare s -a realizat datorită rolului
antibacterian pe care îl dețin anumite metale.

12 | P a g e
3. Leziunile musculo -scheletale

Tulburările musculo -scheletale legate de locul de muncă al medicilor stomatologi
reprezintă cea mai mare categorie a bolilor profesionale. Aceste tulburări prezintă un
nivel ridicat al prevalenței în toate țările din întreaga lume, provocând costuri ridicate și o
calitate scăzută a vieții în muncă. Tulburările musculo -scheletale sunt identificate prin
durere, disconfort și o incapacitate a articulațiilor, tendoanelor, m usculaturii dar și a
țesuturilor. Aceste tulburări apar de obicei la nivelul mâinilor, coatelor, încheieturiilor,
umerilor și gâtului.
Studiile de specialitate au arătat că tulburările musculo -scheletale apar datorită
mișcărilor repetitive care necesi tă aplicarea unei anumite forțe. Pe de altă parte
încheietura mâini și a brațul ui prezintă un risc mai mare datorită mișcărilor repetitive
combinate cu posturi neadecvate. Tulburările musculo -scheletale sunt cele mai frecvente
leziuni ce apar asupra medici lor stomatologi datorită unui număr crescut de factori
ocupaționali prezenți, posturi statice prelungite, mișcări repetitive, iluminare
necorespunzătoare, folosirea excesivă a mușchilor mici, prize strânse a instrumentelor,
brațe ridicate, vibrații . În sto matologie factorii de risc ergonomici sunt reprezentați în
special de postur i statice incomode prezente pe perioade lungi de timp. Alte studii de
specialitate ne ind ică faptul că posturile nenaturale prelungite pot crește riscul apariției
tulburărilor musc ulo-scheletale de la nivelu gâtului și a umerilor în rândul medicilor
stomatologi. Obiceiurile de lucru neadecvate cum ar fi îndoirea gâtului, rotația
trunchiului, poziția statică din timpul manoperelor stomatologice reprezintă cei mai
importanți factori d e risc în apariția tulburărilor musculo -scheletale la stomatologi.
Având în vedere prevalența ridicată a tulburărilor musculo -scheletale prezente la
medicii stomatologi, necesitat ea ergonomiei în acest domeniu a devenit extrem de
importantă pentru a î mbunătății condițiile de muncă a stomatologilor. Intervenția
ergonomică în domeniul stomatologiei a dus la implementarea unor programe axate pe
îmbunătățirea echipamentului și a instrumentarului stomatologic. Cu toate acestea o mare
parte din personalul me dical nu acordă o atenție suficientă asupra acestor programe și
strategi menite să reducă tulburările musculo -scheletale.
Studii efectuate anterior au arătat faptul că prin respectarea acestor programe și strategi
propuse de domeniul ergonomie i, ar reduce rata de apariție a tulburărilor musculo –
scheletale la locul de muncă.
Este lesne de înțeles că leziunile musculo -scheletale se dezvoltă în timp ca urmare a
unor poziții incorecte la locul de muncă, acestea putând fi reduse la minim prin practici

13 | P a g e
preventive timpurii. Leziunile musculo -schelet ale o data instalate pot conduce practicienii
către o scădere a productivității și o pierdere potențială a câștigurilor. Prin urmare este
esențial să se pună accentul pe ergonomie la locul de muncă, în ceea ce prive ște
mobilierul , iluminatul și instrumentarul folosit în cabinet ele stomatologice pentru a crește
nivelul confortul ui și a eficienței practicienilor .

14 | P a g e
II Parte specială

Material si metoda

Obiectivul studiului a fost acela de a eviden ția problemele pe care medicii stomatologi
și asistentele medicale le întâmpină zi de zi la locul de muncă. Aceste probleme se referă
în special la principalii factori de risc profesionali prezenti in cabinetele stomatologice și
anume: biologici, chimici si ergonomici.
Metoda folosită a fost ancheta prin chestionar (instrument de culegere a datelor prin
metoda anchetei sociologice). Aceasta este una dintre cele mai utilizate metode de
culegere a datelor de p e teren, având un caracter standardizat. Acest instrument este
folosit pentru colectarea de date (date ce fac obiectul unei analize ulterioare) este un
document scris constând dintr -un set de întrebări deschise și/sau închise la care
persoanele investigate urmează să răspundă.
Pentru colectarea datelor s -a utilizat chestionarul propus și utilizat de medicina muncii
(Anexa 1),,Fișa de identificare a factorilor de risc profesional’’(Anexa nr.3 la Hotărârea
Guvernului nr. 355/2007). ,,Fișa de identificar e a factorilor de risc profesional’’(Anexa
1), evaluează și identifică tipul și gradul factorilor de risc la care sunt expuși aceștia în
cabinetele medicale.
Studiul s -a efectuat pe un lot de medici stomatologi și asistentele medicale ale acestora
cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani și o experiență în domeniul stomatologic de minim
5 ani. Aceștia desfășiurandu -și activitatea în cabinete medicale individuale(CMI), din
mediul urban situate în județul Hunedoara. Cabinetele având o suprafață minimă a dmisă
pentru desfășurarea activității, sală de așteptare, grup sanitar pentru pcienți separat de cel
al cadrelor medicale, cameră pentru sterilizare.
Culegerea datelor a avut loc pe o perioadă de două săptămâni în luna Ianuarie 2018 și
s-a realizat p rin aplicarea de chestionare medicilor stomatologi și asistentelor medicale
ale acestora. Acest studiu a fost efectuat pe un eșantion de 15 de subiecți dintre care: 10
au fost de sex feminin iar 5 dintre ei de sex masculin.
Pentru desfășurarea și der ularea studiului s -a obținut acordul de etică al: Universității
de Medicină și Farmacie ,,Victor Babes’’ din Timisoara. Analizarea și prelucrarea detalor
obținute s -a făcut statistic folosind programul Microsoft Excel.

15 | P a g e
REZULTATE

Respondentii cu v arste cuprinse intre 30 si 60 ani au fost incadrati pe grupe in functie
de varsta, sex si profesie. Prima incadrare a respondentilor a fost cea din categoria de
varsta cuprinsa intre 30/45 de ani si 45/60 de ani dintre care 10 apartin categoriei 30/45
iar 5 in cea de 45/60. A doua incadrarea a fost facuta in functie de sexul respondentilor
masculin/feminin dintre care 10 apartin categoriei feminine iar 5 masculin. Ce -a de a treia
incadrare a fost facuta in functie de profesia respondentilor medic stomatolog /asistent
medical dintre care 4 apartin categoriei asitenti medicali iar 11 din cea a medicilor
stomatologi.
Toti cei 15 respondenti provin din mediul urban, iar chestionarea lor s -a facut in mod
direct prin intermediul ,,Fisei de evaluare a factoril or de risc profesional’’.
In urma analizelor statistice efectuate asupra intrebarilor din chestionar, am ajuns la
urmatoarele rezultate pe care le voi expune in continuare.
Am ales o serie de intrebari cheie ale chestionarului care au condus spre scopul acestui
studio de a observa factorii de risc profesional la care sunt expusi zi de zi medicii
stomatologi in cabinetele stomatologice.
In cele ce urmeaza voi expune rezultatele pe carea le -am obtinut.

16 | P a g e

Din esantionual asupra caruia s -a efe ctuat chestionarul 67% dintr respondenti au varsta
cuprinsa intre 30/45 de ani iar restul de 33% cu varsta cuprinsa intre 45/60 de ani.

80%20%
2.Calificarea respondentilor?
Medic stomatolog
Asistent medical
67%33%
1.Varsta respondentilor?
30/45 ani
45/60 ani

17 | P a g e
In ceea ce priveste calificarea respondentiilor, din acest graphic reiese faptul 80% dintre
acestia au fost medici stomatologi iar restul de 20% asistente medicale.

Din acest grafic reiese faptul ca 93% din respondenti nu fac naveta pentru a ajunge la
locul d e munca, un avantaj deoarece se reduce oboseala acumulata pe drum.

7%
93%
3.Faceti Naveta?
Da
Nu

18 | P a g e

La intrebarea cu privirea la activitatea in echipa cu/sau fara asistenta, un procent de 73%
au raspuns afirmativ considerand un ajutor binevenit al acesteia, restul de 27% au
raspunzan d negativ.

73%27%
4.Tipul activitatii in echipa cu asistenta sau
fara?
Da, cu asistenta
Nu, fara asistenta
6%7%
80%7%
5.Numarul de ore petrecute la lucru pe zi?
10/12 ore
8/10 ore
6/8 ore
4/6 ore
0/4 ore

19 | P a g e
Observam din graficul acesta ca mare majoritate a medicilor stomatologi chestionati, cu
un procent de 80% prezinta un program de lucru normal cuprins intre 6/8 ore pe zi, 7%
dintre acesti au un program mai scurt iar restul de 13% un program de peste 8 ore de
lucru pe zi.

Acest grafic ne expune faptul ca toti respondentii cu un procent de 100% isi desfasioara
activitatea doar intr -un singur cabinet stomatologic.

0%
100%
6.Deplasari pe teren?
Da
Nu

20 | P a g e

Un aspect important urmarit a fost efortul fizic depus de acestia la locul de munca, efort
care acumuleaza oboseala fizica care creste riscul de aparitiei a LMS, iar acest grafic ne
arata faptul ca un procent de 80% dintre respondenti sustin ca efortul depus este mare.

20%
80%0%
7.Efortul fizic depus?
Mic/Mediu
Mediu/Mare
Foarte mare
73%27%
8.Pozitia de lucru adoptată?
Ortostatic/in picioare
Sezanda

21 | P a g e
Un alt aspect importanta urmarit in acest studiu a fost pozitia de lucru adoptata de medici i
stomatologi, conform graficului obtinut in urma anali zarii chestionarelor reiasa faptul ca
un procent de 73% prefere o pozitie ortostatica si doar 27% o prefea pe ce -a sezanda.

Un factor de risc occupational important evaluat cu ajutorul chestionarului, a fost
expunerea la riscul de infectare proven it datorita accidentelor suferite in timpul
manoperelor stomatologice. In urma analizei raspunsurilor la aceasta intrebare am obtinut
un procent de 100% risc de expunere.

100%0%
9.Sunteti, expus la risc de infetare
prin:intepare, taiere, lovire, muscare?
Da, sunt expus
Nu sunt expus

22 | P a g e

Conform studiului, se observa din acest chestionar faptul ca un procent de 87% din
respondeti afirma expunerea la suprasolicitari vizuale si auditive in timpul desfasurarii
activitatii lor.

87%13%
10.Sunteti expus la suprasolicitari vizuale si
auditive?
Da
Nu
80%20%
11.Sunteti expus la suprasolicitari
neuropsihosenzoriale mentale si emotionale?
Da
Nu

23 | P a g e
Din esantionul asupra caruia s -a efectuat chestionarul un procent de 80% din respondenti
au raspuns ca sunt stresati in profesia pe care o practica datorita solicitarilor mentale,
emotionale si a stresului cotidian de zi cu zi.

In ceea ce priveste expunerea la suprasolicitarile osteomusculoarticulare, conform
graficului obtinut in urma analizarii chestionarelor un procent de 73% din respondenti au
afirmat ca sunt expusi si prezinta un nivel ridicat in aparitia afectiunilor musculo –
scheleta le.

73%27%
12.Sunteti expus la suprasolicitari
osteomusculoarticulare datorate miscarilor
fortate si repetitive?
Da
Nu
80%20%
13.Manipulare manuala a maselor:ridicare,
coborare, impingere, tragere?
Da
Nu

24 | P a g e
In urma analizei statistice a intrebarii din cadrul chestionarului, reiese faptul ca un
procent de 80% din medicii stomatologi depun un nou efort pe langa multe altele.

Observam din acest grafic ca o mare parte dintre respondenti, un procent de 86% dintre
acestia considera greutatea maxima manipulata zilnic manual se gaseste intre 1/2 kg.

14%
86%
14.Greutate maxima manipulata manual?
0/1kg
1/2kg
73%27%
15.Sunteti expusi la agenti chimici?
Da
Nu

25 | P a g e
Un factor de risc important evaluat cu ajutorul chestionarului a fost expunerea la agentii
chimici prezenti in cabinetele stomatologice. 73% din tre chestionati sustin faptul ca sunt
frecvent expusi atat prin contact direct cat si inhalarea lor din aerosoli.

Un alt factor de risc important evaluat in acest studio prin chestionar a fost expunerea la
pulberile profesionale folosite in cabinet. La fel ca si in cazul expunerilor la agentii
chimici un procent de 73% dintre respondenti se considera expusi.

73%27%
16.Sunteti expusi la pulberi profesionale?
Da
Nu

26 | P a g e

Cu privire la intensitatea zgomotele profesionale existente in cabinetele stomatologice, un
procent de 73% din respondenti au raspuns ca in tensitatea zgomotelor este mare si in
timp pot produce alte probleme.

Respondentii expusi la vibratii mecanice sustin intr -un procent de 100% ca zonele expuse
sunt membrele superioare.
73%27%
17.Intensitatea zgomotelor profesionale?
Intensitate mare
Intensitate medie
0%
100%
18.Expunere la vibratii mecanice, daca da
specificati zona?
Coloana vertebrala
Membre superioare

27 | P a g e

In ceea ce priveste iluminatul respondentii chestionati sustin intr -un procent de 93%
faptul ca iluminatul prezent in cabinetele stomatologice in care isi desfasioara activitatea
este suficient, acesta fiind atat natural cat si arficial.

93%7%
19.Iluminatul prezent in cabinet?
Suficient
Insuficient
Halat
34%
Manusi
31%Masca
33%Boenta
2%Ochelari
0%Toate
0%
20.Ce echipament de protectie folositi in timpul
tratamntelor efectuate?
Halat
Manusi
Masca
Boenta
Ochelari
Toate

28 | P a g e
Un aspect foarte important prezent in meseria tuturor medicilor stomatologi il reprezinta
masurile de protectie, iar din acest grafic rezulta faptul ca un procentaj mic dintre
respondenti folosesc mai multe masuri de protectie individuala, dar nici unul echi pament
complet.

29 | P a g e
Discuții

În decursul anilor au fost trase o serie de alarme generale conform cărora practica
stomatologică , prezintă riscuri mari de receptivitate a multor boli infecțioase, care pot
duce la pierderi premature în carieră. Leziunile musculo -scheletale prezin tă o serie de
consecințe social -economice semnificative, incluzând chiar renunțarea la profesie sau
reducerea marcată a programu lui de lucru. Cu toate că noile unituri dentare sunt
îmbunătățite din punct de vedere ergonomic acest lucru nu este expluatat de către medicii
stomatologi , ace știa preferand tot metodele vechi de lucru . Literatura de specialitate
prezintă numeroase studii referitoare la factorii de risc care îi vizează pe medicii
stomatologi, însă sunt necesare evidențe substanțiale pentru a putea face o legătură în tre
factorii de risc și eficacitatea măsurilor preventive.
In acest studiu, am încercat să arăt faptul că din cauza naturii muncii noastre, toți
medicii stomatologi sunt expuși pe tot parcursul desfășurării activității lor la o
multitudine de factori de risc care în timp pot instala modificări patologice. Cu ajutorul
chestion arului am reușit să evidențiez că un procent foarte ridicat din tre medicii
stomatologi chestionați preferă poziții ortostatice de lucru, care în timp duc la
suprasolicitari musculare cu posibilitate instal ării leziunilor musculo -scheletale.
O altă problemă importantă discutată în acest studiu, este protecția individuală
folosită de medici stomatologi în timpul manoperelor stomatologice. Descurajant a fost,
să observ faptul că nici unul dintre respondenți nu folosește echipament de protecție
complet ce include: bonetă, ochelari, ma scă, halat și pantaloni de cabinet, mănuși, saboți
de cabinet. Numeroase studii de specialitate confirmă importanța măsurilor de protecție
individuală din care rezultă o reducere importanta a posibilit ății contaminării infecțioase
a medicului stomatolog.

30 | P a g e
Concluzii

1. În practica medicului stomatolog, factorii ocupaționali joacă un rol important.
Medicul stomatolog prezintă o multitudine de probleme atât pe plan fizic cât și psihic,
care sunt determinate s -au accentuate de natura ocupației lor.

2. Apariția afecțiunilor musculo -scheletale se datorează unui cumul de factori, de
aceea pentru a reduce riscul de apariție acestor afecțiuni este important să se controleze
cât mai mulți dintre acești factori, în orice moment, nu doar în cabinetele s tomatologice.

3. Posturile de lucru incorecte produc suprasolicitări, contracturi musculare și după o
perioadă mai lungă de timp la ap ariția LMS.

4. Asimilarea unei poziții corecte de lucru, presupune un efort mai mare la început
însă în t imp apar si efectele benefice.

5. Pentru creștera satisfacției profesionale și îmbunătățirea calității vieții, medici
stomatologi trebuie să aibă grijă de sănătatea lor fizică dar și psihică.

6. Posturile statice prelungite, mișcările repetitive, menținerea brațelor ridicate,
iluminare necorespunzătoare, priza strânsă a instrumentelor de lucru, pot determina în
timp instalarea leziunilor musculo -scheletale.

7. Ajutorul unei asistente medicale este foarte important deoarece , aceasta preia o
serie importantă din solicitările la care este expus medicul stomatolog și astfel scade
riscul apariției LMS.

8. Un alt factor important este combinarea muncii statice cu cea dinamică, deoarece
pozițiile statice îndelungate sunt nocive pentru organism. Importante sunt și pauzele
scurte, dese asociate cu exercițiile de stretching.

31 | P a g e

9. Măsurile de protecție individuală sunt foarte importante de aceea toți medicii
stomatologi ar trebuii să folosească echipamentul complet, care ne poate proteja de
multiple riscuri infecțioase.

32 | P a g e
Bibliografie:
1.