Universitatea Bucuresti, Facultatea De Geografie, Studiu Geomorfologic Intre Banesti Si Floresti, Staniloiu 2020 [309677]

[anonimizat]: [anonimizat]. Dr. [anonimizat],

2020

CUPRINS

CAPITOLUL I: INTRODUCERE

CAPITOLUL II: ISTORICUL CERCETĂRILOR

CAPITOLUL III: AȘEZAREA GEOGRAFICĂ. LIMITE

CAPITOLUL IV: ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ ȘI ÎMPĂRȚIREA EI PENTRU MODELAREA AREALULUI RELIEFULUI

CAPITOLUL V: MORFOMETRIE ȘI MORFOGRAFIE

V.I. HIPSOMETRIA

V.II ENERGIA DE RELIEF

V.III. PANTELE ȘI EXPOZIȚIA VERSANȚILOR

CAPITOLUL VI: MORFOGENEZĂ

VI.I RELIEFUL FLUVIATIL

VI.I.I ALBIILE

VI.I.ÎI LUNCILE

VI.I. III TERASELE

VI.I.IV CONURILE DE DEJECȚIE ȘI ALUVIALE

VI.I.V GLACISURILE

VI.ÎI RELIEFUL ANTROPIC

VI.III HAZARDELE GEOMORFOLOGICE

VI.III.I POTENȚIALUL MORFODINAMIC

VI.III.ÎI AGENȚI ȘI PROCESE

VI.III.III. INFLUENTE GEOMORFOLCIMATICE

VI.IV RISCUL GEOMORFOLOGIC

VII EVOLUȚIA PALEOGEOMORFOLOGICA

VIII CONCLUZII

Capitolul I

[anonimizat], asupra unui sector situate în Nordul Câmpiei Române.

[anonimizat] o [anonimizat]-geografice .

[anonimizat] ….. pagini și …… figuri.

[anonimizat], atât generale (analiză, sinteză, comparația, observația, etc.) cât și metode specific geografiei ( cartarea, tehnici GIS).

În debutul demersului de realizare a acestei lucrări am studiat o serie de material bibliografie ([anonimizat], schițe etc.) după care m-[anonimizat] 2019. Ulterior, [anonimizat], respectând cuprinsul(stabilit împreună cu domnul profesor).

O parte importantă a acestuia o reprezintă materialele grafice (hărți, diagrame, profile) precum și fotografiile realizate în cele două campanii de teren.

Adresez mulțumiri domnului professor coordinator ( Lector doctor universitar Iulian Sandulache) [anonimizat], sugestille dumnealui și pentru faptul că m-a [anonimizat], pentru contribuția lor indirectă în realizarea acestui studiu. [anonimizat], [anonimizat], Preda Elena Cristina și Voicu Ștefan întrucât m-au însoțit pe teren și m-[anonimizat].

[anonimizat] m-au susținut moral și material în această perioada sis per să le împlinesc așteptările referitoare la mine pe viitor.

[anonimizat].

„Pozitia geografica deosebit de favorabila a judetului, [anonimizat], [anonimizat] s-a [anonimizat] a judetului Prahova.

Evolutia sa istorica poate fii urmarita inca din paleolitic (Lapos) si din neolitic (Ploiesti-Triaj) si mai ales din epoca bronzului (Sinaia, Drajna si alte localitati).

Dintre asezarile geto-dacice, se mentioneaza in cadrul acestui teritoriu, cetatea getica de la Tinosu, ce pare a fi data inca de la sfarsitul secolului al III-lea i.Hr. ce dateaza pana in secolul I i.Hr.” (Istoria Romaniei, 1960, vol. I, pg. 148)

„Primele lucrari de sinteza, insotite totodata si de o harta geologica, cum este cea din figura 3, se datoresc lui V. Popovici-Hatzeg (1898), L. Mrazec si W. Teisseyre (1907), I. Popescu-Voitesti (1909). O atentie foarte mare a fost acordata asupra sturiului masivelor de sare gema si a formatiunilor cu acumulari de hidrocarburi. Pornind de la observatiile facute in bazinul vaii Prahova, L. Mrazec (1902, 1908, 1915) defineste pentru prima oara elementru structural denumit de el cuta diapira cu nucleu de sare. O contributie importanta la cunoasterea structurilor petrolifere o are si G. Botez (1914, 1917).” (sursa: Ghenea A., Gherasi N., Ghenea C., Patrulius D., 1968, Analiza hartii geologice Targoviste, Comitetul de Stat al Geologiei Institutului Geologic, Bucuresti)

„Printre rezultatele de ordin stratigrafic si paleontologic inregistrate in aceasya prima perioada de cercetari sistematice sunt de remarcat identificarea Senonianului in faceisul marnelor rosiii cu Belemnitella, separarea stratelor de Comarnic ca enitate distincta din cadrul flisului cretacic, de catre L. Mrazec, G. Macovei, I. Popescu-Voitesti, in 1912 a Miocenului inferior sub nume de strate de Cornu, descoperirea concomitent in cadrul acestor starte a unei faune Pectinide burdigaliene. „ ( sursa: Ghenea A., Gherasi N., Ghenea C., Patrulius D., 1968, Analiza hartii geologice Targoviste, Comitetul de Stat al Geologiei Institutului Geologic, Bucuresti)

Capitolul III

Arealul cercetat în acest studio, reprezintă o portiune de 10 kilometrii din cadrul vaii Prahovei din Nordul Câmpiei Române, mai precis Nordul Câmpiei Ialomiței și al subdiviziunii acestuia Câmpia Târgoviște-Ploiești.

Zona studiată de mine se prezintă asemenea unui golf al câmpiei care pătrunde spre nord în interiorul ariei subcarpatice. Localizarea arealului pe harta topografică, unde se regăsesc curbele de nivel, amplasarea orașelor, drumul național ce traversează arealul, sectorul de cale ferată și răul Prahova, se află în Figura 1.

Arealul delimitat de mine are o orientare generală Nord-Sud așa cum este orientat de altfel și cursul răului Prahova în acest esector. Extremitatea Nordică a arealului este zona de confluent Doftana-Prahova, adică sudul orașului Câmpina și nordul satelor Bobolia și Bănești.

Extremitatea Sudică a arealului se infla în Sudul extreme al orașului Florești. Limita vestică reprezintă în cea mai mare parte cumpăna de ape dintre Prahova și Provita. Această este mai clară în jumătatea Nordică a sectorului, întrucât aici este vorba de anumite înălțimi deluroase, cu altitudini cuprinse între 426-621 m.

Mai dificil mi-a fost să trasez cumpăna de ape situate în jumătatea sudică a sectorului. Aici interfluviul Provita-Prahova, reprezintă practice podul terasei Câmpina (a Prahovei) corelabil cu nivelul luncii Provitei, cu toate acestea am reușit să duc cumpăna de ape dintre cele două râuri ghidându-mă cu atenție dupacurbele de nivel, care pe harta topografică 1:25000 au o echidistantă de 5 metri, ceea ce m-a ajutat.

Limita estică pornește din talvegul unei vai torențiale afluente ale Doftanei (Valea Rea) și urmărește de asemenea o cumpăna de ape, mai precis cumpăna dintre Prahova și Mislea, această din urmă fiind un pârâu afluent al Teleajanului, de asemenea și aici am urmărit cu atenție mersul curbelor de nivel, având echidistantă de 5 metri și a rezultat o linie care însoțește îndeaproape muchia terasei Baicoi.

Distanță dintre limita Estică a arealului de studio a terasei Baicoi oscilează între 150-300 metri. Lățimea arealului cercetat pe direcția V-E este ceva mai mare în Sudul extreme (5,5 kilometri) , se îngustează la numai 3,2 kilometri în sectorul Cocarastii Capri și ajunge la 4,5 Kilometri în sectorul Nordic extreme (zona Bănești).

Figura 1. Localizarea arealului analizat

Figura 2. Orasul Banesti vazut de pe Terasa Târgoviște-Ploiești

Capitolul IV

„Teritoriul reprezentat pe foaia Targoviste cuprinde formatiuni diverse, incepand cu sisturile cristaline in partea interna a arcului carpatic si terminand cu terenurile cuaternare din Campia Romana, care corespunde cu Vorlandul Carpatilor.

Acest teritoriu este limitat la Vest de meridianul de 25 ° longitudine estica care trece la Vest de localitatea Albesti; la Nord de paralela 45 ° 25’ latitudinea nordica, care trece imediat la Nord de localitatile Leresti si Traisteni; la Est de meridianul 26° longitudine estica care trece la Est de localitatile Mineciu-Ungureni, Poiana Verbbilau si Peris; iar la Sud de paralela 44°40’ latitudine nordica, care trece la Sud de Colacu si Raicu.” (sursa: Ghenea A., Gherasi N., Ghenea C., Patrulius D., 1968, Analiza hartii geologice Targoviste, Comitetul de Stat al Geologiei Institutului Geologic, Bucuresti)

Figura 3. Harta geologica 1:200000 pentru arealul studiat

Capitolul V.I

Printre metodele de analiza ale reliefului, regasim: geomorfografia ( sisteme morfohidrografice, descrierea geomorfologica), geomorfometria ( analiza cantitativa a reliefului, date hipsometrice), geomorfologia genetica (cunoașterea agenților și proceselor morfogenetice precum și a formele de relief rezultate),

Hipsometria, numită și altimetrie constituie ramura din geodezie care se ocupă cu studiul instrumentelor și metodelor utilizate pentru măsurarea, calcularea și reprezentarea pe planuri și hărți a altitudinilor diferitelor puncte de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului.

Pentru a sublinia importanța hipsometriei este suficient să precizăm că un plan sau o hartă pe care nu este reprezentată și altitudinea punctelor (printr-o metodă sau alta) sunt considerate incomplete, deoarece nu oferă posibilitatea, pe de o parte, a unei vederi a configurației suprafeței cuprinsă în plan sau hartă, iar pe de altă parte, nu permite rezolvarea unor probleme de ordin practic, cum ar fi: calcularea pantelor, volumelor, construirea profilelor topografice, geologice, geomorfologice etc.

Hipsometria poate fii discutata si la nivelul satelitului natural al Pamantului (Luna).

Figura Harta hipsometrica a regiunii Banesti-Floresti

Capitolul V.II.

Energia de relief redă raporturile care se stabilesc între acțiunea factorilor interni, rezistență rocii și intensitatea eroziunii exercitate de către agenții externi. Prin urmare, ridicările neotectonice, în contrast cu subsdientele, conduc la mărirea energiei reliefului. Același rezultat are și alternanța pe suprafețe reduse a rocilor cu durități diferite (rocile friabile sunt ușor îndepărtate și generează un relief cu altitudini reduse, mai jos). Adâncirea rețelei de vai este diferențiată în funcție de acești factori, dar în raport cu caracteristicile specifice agentului (râuri mari cu debite și nivele ridicate, creează vai adânci). În cele din urmă, rezultă că energia de relief este influențată de mai mulți factori neotectonici, roca, structura, agent cu rol dominant în modelare, gradul de acoperire cu vegetație (contează în principal suprafețele acoperite cu păduri).

Figura Harta energiei de relief in arealul analizat

Energia de relief exprimă în orice loc amplitudinea altitudinii. Pentru a putea realiza o harta a energiei de relief, este necesară interpolarea valorilor din fiecare cartogramă.

Referindu-ne la energia de relief, în situația arealului analizat, fiind vorba de răul Prahova ce străbate această zona, acesta adâncește rețeaua de vai prin debitul pe care îl are (în special în luna martie când zăpezile se topesc în urmă finalizării sezonului rece și odată cu, creșterea temperaturilor (chiar și brusc cu peste 10 °C).

Un alt aspect al interpretării hărții se referă la suprafață acoperită cu vegetație, în special păduri, acest grad de acoperire are și el un rol predominant în determinarea energiei reliefului, deoarece anumite tipuri de specii (spre exemplu: fanerofite) se regăsesc la altitudini diferite.

Figura Prezenta etajelor de vegetatie la diferite altitudini

Roca, că de fiecare dată, are un rol extrem de important, această ne poate evidenția diverse aspecte (vechimea teritoriului analizat ( dacă întâlnim roci vechi precum: conglomerate, argile, marne, călcare etc.); anumite aspecte aparte (roci aduse de râuri cu mult timp în urmă, acum ce se pot regăsi în cadrul luncilor); puterea de fragmentare a rocii (roci moi, sau dure, ce pot fii afectate ușor de un curs de apă cu debite mari sau de factorii climatici).

Figura Prezenta rocilor moi, de varsta veche

Figura Evidentierea fisurilor cu urme de calcit

Figura Evidentierea fragmentarii roci de diversi factori

Figura Roca puternic/perfect slefuita

Capitolul V.III.

Orice agent extern se manifestă prin procese ce au caracter antagonic. Apa unui râu exercită procese de eroziune acolo unde dispune de energie (pe pantele mai mari) și de acumulare în sectoarele în care cantitatea de materiale transportate depășește energia ce face posibilă scurgerea apei.

Procesul de surpare are loc pe pantele a căror bază este supusă unei eroziuni ce creează excavații rupând stabilitatea, ex. în malul concav al meandrelor râurilor, pe falezele litorale.

Totodata, blocurile glisante frecvent întâlnite în munții înalți pe pantele cu înclinare redusă de la baza abrupturilor.

Alunecarile masive de vale, sunt favorizate de pantele mai mari de pe versanți și de instabilitatea creată prin adâncirea realizată de șuvoaiele de apă în masa deplasată.

„Curgerile de nisip se produc pe versanții alcătuiți dominant din strate din roci silicioase slab coezive sau pe pantele nisipoase ale dunelor de nisip (îndeosebi în regiunile temperate). Masa nisipoasă, deși este dominant alcătuită din granule de cuarț, conține și particule de argilă. În condițiile unor precipitații bogate, apa pătrunde în jurul fiecăreia, micșorează coeziunea și frecarea făcând posibilă deplasarea pe pantă sub impulsul gravitației.” (Geomorfologie generala, Ielenicz M., 2004, pg. 58)

„Pe pantele sub 10° predomină spălarea în suprafață care la început apare ca șuvoaie care prin unire dau pânze ce antrenează mase însemnate de materiale fine rezultate din alterare. Pe suprafețele care depășesc 10° înclinare, solurile și alteritul sunt subțiri (sub 1 m grosime), rezerva de apă este mică, iar vegetația discontinuă și slab dezvoltată nu asigură protecție. Ca urmare, la averse apa se concentrează producând eroziuni lineare ce dau naștere la ravene cu mărimi diferite.” (Geomorfologie generala, Ielenicz M., 2004, pg. 180)

Figura Cariere observate din departare in apropiere de Bănesti (exemplu de relief antropic)

Figura Carierele prezente si in figura observate mai in amanunt

Figura Pantele si expozitia

Capitolul VI.I

„Cantitățile mari de precipitații asigură debite bogate și cu fluctuații reduse. Frecvent regiunile ecuatoriale sunt alcătuite din roci vechi (cristalin, granite, gneise etc.) care au fisuri și alcătuire variată. Acestea constituie elementele principale care influențează mecanismul proceselor din albie. Specificul este dat de o îmbinare între alterare și transport, celelalte procese fluviatile având un rol secundar. Alterarea în lungul fisurilor din albia râurilor și maluri conduce la transformarea locală a rocilor într-un produs argilo-nisipos fin care este spălat și transportat de către apa râurilor. În timp porțiunile dure rămase din rocă vor forma aliniamente nealterate cu blocuri și praguri cu dimensiuni mici printre care apa râului se despletește. Materialelor fine rezultate în albie li se adaugă cele spălate de pe versanți. Împreună formează debitul solid care predominant este în suspensie.

Eroziunea este extrem de slabă și limitată la locurile din albie unde rezultă materiale grosiere aduse prin alunecări sau din alterarea unor roci sedimentare, cu elemente silicioase mari. Deși există praguri (multe de natură tectonică), ce au diferențe de nivel importante, fenomenul de retragere regresivă a lor este redus fiind impulsionat de alterarea selectivă a rocilor cel compun, îndepărtarea prin spălare a produselor descompunerii chimice și ruperea de fragmente din cele rămase. Când pragul este alcătuit din roci rezistente și omogene atunci panta se conservă timp îndelungat.” ( Geomorfologie generala, Ielenicz M., Editura Universitara Bucuresti, 2004, pg. 177)

Acumularea materialelor transportate se face în sectoarele de albie cu pantă mică, cu predilecție la fluvii în cursul inferior la vărsarea în ocean

În aceste condiții profilul longitudinal al văilor se va caracteriza printr-o însumare de sectoare cu pantă redusă (în aval la vărsare dar și în amonte în porțiunile alcătuite din roci puternic fisurate unde alterarea chimică este intensă) și sectoare cu praguri (de natură tectonică sau create prin diferențierea intensității alterării pe contactele dintre porțiunile de albie cu roci diferit diaclazate).

Figura Harta topografica a arealului analizat

Capitolul VI.I.I

Albia este partea unei văi prin care curge, permanent sau temporar, apa unui râu.

Albia este compusa din:

albia minoră – partea cea mai joasă a văii prin care apa curge permanent sau cea mai mare parte a anului, respectiv suprafața de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea, din mal în mal, a apelor la niveluri obișnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor. În profil transversal se pot deosebi malurile ce o despart de albia majoră și talvegul (canalul de etiaj). Canalul de etiaj oscilează în cadrul albiei minore, mersul său coincizând de obicei cu firul apei sau talvegul (linia celor mai mari adâncimi și viteze sau linia care unește punctele cele mai coborâte din lungul patului râului). Nivelele de etiaj reprezintă media nivelelor minime. Albia minoră mai poartă și denumirile de matcă, pat, făgaș sau vad.

albia majoră – porțiunea de teren mai ridicată din valea naturală a unui curs de apă, acoperită de ape numai în timpul nivelelor mari și al viiturilor. Albia majoră mai este denumită și luncă. Termenul se referă la un complex fizico-geografic de îmbinare între apă, uscat și vegetație. În cadrul luncii se pot observa grinduri fluviatile, cursuri părăsite, mlaștini și despletiri.

albia părăsită – este acel sector al albiei prin care nu mai are loc scurgerea apei, datorită apariției unui alt traseu.

In cadrul Figurii de mai sus, albiile, colorate cu galben sunt localizate de-a lungul raului Prahova. Acest rau curge pe directia Nord-Sud, traversand arealul analizat. Raul se intinde pe o lungime de 183 kilometrii, distribuiti in cadrul a trei judete: Brasov, Prahova si Ialomita. Cota de izvor se afla in Predeal la 1037 m altitudine.

„Acțiunea apelor curgătoare este deosebit de însemnată atât datorită faptului că acestea sunt prezente pretutindeni pe suprafața uscatului cât și puterii lor în transformarea reliefului. Două din cele trei procese prin care acționează (eroziunea și acumularea) creează forme de relief negative și pozitive cu extensiuni variabile, cel de al treilea- transportul, are un rol esențial în evacuarea materialelor produse prin eroziune sau a celor rezultate prin alte procese și ajunse în albia râurilor (ex. alunecări de teren, prăbușiri etc.). Deși formele de relief sunt legate strict de un anumit proces, totuși realizarea și mai ales fizionomia lor în orice moment este rezultatul corelării acțiunii celor trei procese specifice fluviației, dar și a altora care se manifestă în regiunile limitrofe albiei râurilor (ex. prăbușirea malurilor, alunecări, excavații sau barări, nivelări antropice etc.).” ( „Geomorfologie”, Ielenicz M., 2004)

Capitolul VI.I.II

„ Luncile au dimensiuni mari în regiunile de câmpie și podiș, în depresiuni, în cursul inferior al râurilor; opus, râurile au albii majore înguste, monolaterale sau acestea lipsesc în munți, în cursul superior, în sectoarele unde s-au adâncit în roci cu rezistență mare (calcare, roci cristaline etc.). Ca urmare, în lungul unui râu mai întins se pot separa sectoare în care luncile au dimensiuni, alcătuire și morfologie variate. Situațiile devin mult mai complexe la râurile care traversează unități montane, depresionare, deluroase, câmpii. (ex. Oltul, Jiul, Mureșul, Dunărea, Rinul, Elba etc.) unde alternanțele de situații sunt numeroase.” ( „Geomorfologie”, Ielenicz M., 2004)

„Formarea luncilor este condiționată de atingerea locală a unui stadiu de echilibru morfodinamic, când râul își concentrează energia de care dispune pentru transportul apei, aluviunilor și în realizarea eroziunii asupra malurilor concave.

Morfologia luncii este în cea mai mare măsură rezultatul migrării prin meandrare a albiei râului, a proceselor de eroziune laterală și de acumulare a aluviunilor la viituri sau la vărsarea afluenților.” ( „Geomorfologie”, Ielenicz M., 2004)

Cele mai importante sunt: grindurile(ca forme de acumulare a pietrișurilor și nisipurilor grosiere în vecinătatea albiei prezente), popinele(martori de eroziune în foste meandre părăsite; peunele se practică culturi sau sunt așezări), conurile de aluviuni(depuse de pâraie sau torenți care ajung în luncăcele extinse și cu înălțimi mai mari sunt utilizate pentru culturi sau așezări), treptele de lunca(desfășurate la 0,5 m, 1 m, 1,5 m, 2,5 m etc.), digurile(forme de relief pozitive amenajate antropic), meandrele parasite(care au rezultat prin procese de autocaptare; în lungul lor sunt ochiuri de apă, sectoare cu exces de umiditate etc.), microdepresiuni (cu dimensiuni variabile, unele având lacuri (bălți), iar altele, suprafețe cu exces de umiditate) si canalele de drenaj (sau pentru irigații realizate antropic; au lungimi de sute de metri și chiar kilometri și adâncimi de 1-3 m).

In cadrul arealului analizat, lunca colorata cu portocaliu, este localizata in proximitatea albiilor, conform si definitiei si a raului (regimului de scurgere). Aceasta lunca face trecerea de la albie catre terase fiind considerata drept sector de tranzitie.

Capitolul VI.I.III

Terasele sunt trepte în lungul văilor la altitudini relative față de albie ce variază între 4-5 m și 180 m (frecvent până la 90-100 m) care la origine au fost lunci, rămânând suspendate în urma adâncirii în ele a râurilor.

Morfologic, la orice terasă se separă două suprafețe – una orizontală sau cvasiorizontală numită podul terasei care reprezintă o luncă veche și o suprafață înclinată (uneori verticală) care formează fruntea terasei, ea rezultând prin adâncirea râului în luncă. Linia care se află la îmbinarea celor două suprafețe poartă numele de muchia terasei, iar cea care este situată la racordul podului cu forma de relief superioară constituie țâțâna terasei.

Structural se disting trei situatii: terase aluviate(la care se separă un strat de aluviuni cu o grosime de 1-5 m), terase in roca(la care lipsesc aluviunile) si terase aluvionare(au pânză groasă de aluviuni).

Există două teorii generale referitoare la formarea acestora. Prima, mai veche, consideră realizarea lor în trei faze la care procesele fluviatile au rol diferit.

A doua teorie rezumă geneza la două faze când s-au realizat cele două suprafețe care alcătuiesc terasa. În prima, în urma acțiunii mai întâi a eroziunii lineare, iar după ce s-a ajuns la un echilibru dinamic a predominării eroziunii laterale când s-a înfăptuit lunca cu un strat de aluviuni nu prea gros (pătură de aluviuni cu rol de menținere a echilibrului general la viituri); a doua fază solicită ruperea echilibrului și declanșarea eroziunii lineare prin care râul se adâncește cu mai mulți metri (este tăiată fruntea) situație care face ca lunca să rămână suspendată deasupra unei albii în curs de realizare ca terasă.

In harta analizei terenului se diferentiaza trei terase: Terasa I ( cu verde deschis), Terasa „Baicoi” (verde inchis) si Terasa „Campina” (verde intermediar). Terasa „Baicoi” este localizata in Nord-Estul raului Prahova, Terasa I este pozitionata in extremitatea Estica, iar Terasa „Campina” etse pozitionata de o parte si de alta a raului Prahova inconjurand lunca si albiile din areal.

Capitolul VI.I.IV

Un con de dejecție este o formă de relief în evantai, cu profil convex, rezultată din depunerea materialului transportat de un torent sau un râu de munte. Conul de dejecție prezintă o structură eterogenă alcătuită din pietriș, nisip și argilă și se formează la poalele unei regiuni înalte în punctele de micșorare a pantelor unde se favorizează descărcarea materialului solid transportat de debitele sezoniere sau permanente.

Argila este o rocă sedimentară cu granulație fină (< 2 µm), alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc.

Mineralele din argilă se formează prin acțiunea chimică îndelungată a acidului carbonic și a altor solvenți naturali. Argilele primare, denumite și caoline se găsesc în locul formării lor pe când argilele secundare se găsesc departe de locul formării lor fiind mutate de eroziune și apă. Straturile argiloase fiind impermeabile, joacă un rol în reținerea apei de înfiltrație și în formarea pânzei de apă freatică.

Torentul este un curs de apă, temporar și puternic, cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare viteză și forță de eroziune. Prin torent se înțelege și o rețea de ogașe și ravene care converg spre un canal colector, prin care curg cu ocazia ploilor și topirii zăpezilor, cantități mari de apă și material solid. Viteza mare de scurgere este dată de panta accentuată a terenului și de volumul mare de apă care trebuie evacuat într-o perioadă scurtă de timp.

Prin acumularea unui material aluvionar transportat de apele torențiale și așezat la baza pantei ia naștere o formă de microrelief, semiconică, denumită con de dejecție sau agestru.

In cadrul hartii realizate, conurile de dejectie sunt marcate intr-un simbol aparte de culoare rosu inchis. Acestea se regasesc in special in cadrul Terasei „Campina” la Est de raul Prahova (in sensul scurgerii)

Capitolul VI.I.V

Glacisul este o fâșie de teren neted și alungit ușor înclinat în partea inferioară și cu pantă tot mai mare în partea superioară (profil lontgitudinal concav), ce face racordul între un abrupt morfo-tectonic și o suprafață relativ orizontală (câmpie, depresiune, terasă, luncă, etc.)

Uneori, panta de eroziune rezultată din retragerea versantului și pe care se păstrează un orizont subțire de materiale se continuă printr-o câmpie de aluviuni. Alteori, ea este scurtă și acoperită de materiale care formează poale întinse pe suprafața cvasiorizontală din față (luncă, pod de terasă, șes depresionar, câmpie etc.).

Glacisurile și pedimentele sunt frecvente aproape în orice regiune morfoclimatică, dar cunosc amploare în cele aride și semiaride calde sau reci, iar diversitate ca mărime și geneză în regiunile temperate. Se formează prin erodarea versanților abrupți și golași, care se retrag paralel cu ei înșiși. Se dezvoltă de principiu în climate aride și semiaride, dar apar incipient și în alte climate.

Piemonturile din Câmpia Română s-au format (cu excepția celor cu strate de Cândești Frătești) în timpul pleistocenului, racordabile ca timp și uneori ca trepte cu terasele din dealurile mărginașe.În Câmpia Română , în afara unor câmpii „getice”, prelungiri ale Piemontului Getic(Sălcuța, Leu-Rotunda, Boianu) și de „frătești” (Burnas), apar și două aliniamente decâmpii piemontane mai noi: Câmpia Târgoviște-Ploiești (cu 2-3 trepte corespunz ă toarecelor mai tinere trei terase din Subcarpați) și Câmpia joasă a Râmnicului.

Capitolul VI.II

Relief antropic, denumit și relief antropogen, se referă la relieful format prin intervenția omului sau care reflectă totalitatea transformărilor mari datorate omului: lacuri artificiale (lacuri de acumulare), canale, cariere, exploatări miniere de suprafață, baraje, diguri, halde de steril (din activitățile miniere), ramblee, deblee etc.

Omul, dispunând de tehnici avansate, produce modificări importante în scoarța terestră, iar acestea duc la apariția unui relief specific denumit relief antropic. Influența omului asupra scoarței terestre se poate manifesta direct (crearea de gropi, căi de comunicație, tuneluri, diguri, cariere) și indirect, accelerând acțiunea unor agenți naturali (defrișarea pădurilor, pășunatul, irigarea terenurilor).

Ca urmare a intervenției antropice, au apărut două tipuri de relief antropic: relieful antropogen de excavare și relieful antropogen de acumulare.

Relieful antropogen de excavare a rezultat prin efectuarea săpăturilor necesare sistemelor hidroenergetice, a căilor de comunicație, a exploatării unor materiale de construcție.

Relieful antropogen de acumulare a rezultat prin depozitarea materialelor rezultate din lucrările de excavare.

Modelarea reliefului de către om poartă un aspect constructiv și destructiv și poate avea un caracter local și regional. Antropogenizarea puternică a terenurilor într-o regiune are o influență drastică asupra faunei și florei.

În situația arealului Bănești – Florești, există foarte multe cariere, unde se exploatează intens (figura ) prin urmare prezența omului asupra reliefului local definește factorul de relief antropic.

Figura Fosilifer si clasele de sol din arealul analizat

Figura Harta terenurilor(solurilor) afectate din cadrul arealului analizat

Figura. Efectul de tasare a terenurilor provocat de mistretii din zona terasei Targoviste-Ploiesti

Figura Acelasi fenomen de tasare, regasit si asupra Terasei Baicoi

Figura Surprinderea celorlalte doua terase (T2, respectiv T3)

Capitolul VI.III.I

În contextul anumitor condiții (pantӑ, tip de utilizare, rocӑ, secționarea versanților prin lucrӑri antropice etc.), terenul devine predispus pentru anumite procese geomorfologice (spӑlӑri areolare, ravenӑri, torențialitate, scurgeri noroioase, alunecӑri de teren, surpӑri, prӑbușiri etc).

Un teren cu pantӑ de peste 15˚, care are în substrat argilӑ, în contextul îndepӑrtӑrii pӑdurii, devine predispus la alunecӑri de teren (are potențial pentru alunecӑri de teren). Într-o altӑ situație, dacӑ panta este în jur de 10˚ iar în substrat sunt nisipuri, terenul este predispus la șiroiri și ravenӑri. Harta aceasta are caracter predictiv. Dar înainte de a identifica ariile predispuse, este necesar sӑ vedem cum aratӑ tipurile respective de procese geomorfologice.

Capitolul VI.III.III.

În cadrul graficului de mai jos sunt evidentiati mai mulți parametrii climatici, calculați/determinați pentru localitatea Bănești.

Parametrii climatici ce se regăsesc în grafic sunt: precipitațiile (determinate pe verticală, utilizând coloanele în unitatea de măsură în milimetrii), maximă zilei ( determinată pe orizontală, cu linie continuă de culoare roșie, determina temperaturile medii cele mai mari din luna respectivă), minimă zilei ( determinată de asemenea tot pe orizontală, însă cu o linie continuă de culoare albastru închis, această reliefează temperaturile medii lunare cele mai mici din localitatea enunțată), de asemenea mai sunt reprezentate zilele fierbinți și zilele friguroase cu linii discontinue(roșie, respectiv albastră).

Acest grafic, a fost selectat pentru a ne ajută să determinăm valoarea reală a temperaturii medii anuale din zona, tipul de climat, influențele prezente și de asemenea influențele sale asupra reliefului (roca, rețea hidrografică, vegetație etc.). Analizând graficul, putem determina o temperatura medie anuală de aproximativ 10°C și prezența climatului temperat continental specific zonelor de dealuri joase.

Figura Graficul precipitatiilor medii anuale in Banesti

Analizând graficul de mai jos, putem determina zilele cu radiație solară puternică, zilele înnorate și cele cu precipitații. Undă variației precipitațiilor este marcată cu linie continuă de culoare albastră, zilele însorite sunt marcate cu galben, iar cele parțial înnorate sunt prezente în zona mediană a graficului.

Figura Graficul cu zile insorite in zona Banesti

Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu. Roza frecvenței vânturilor e o reprezentare grafică a repetării predominante a direcției vânturilor după carturi (părțile lumii), într-o perioadă concretă de timp (de regulă, o lună, un sezon, un an) sau pentru câțiva ani. Pentru formarea rozei frecvenței vânturilor trebuie însumat numărul tuturor cazurilor de vânt și timp liniștit în decursul unei perioade. Suma obținută se ia ca 100%, iar numărul de cazuri de vânt din fiecare cart și timp liniștit se calculează în procente, după care se construiește o diagramă. Pentru aceasta din centru se trag 8 linii care înseamnă 8 carturi. (S, N, NE, NV, E, V,-S, SE). Conform reprezentatiei grafice, obserrvam ca vanturile nu depasesc in medie 28-30 km/h

Figura Roza vanturilor pentru localitatea Banesti

În cadrul hărții, aflate în figura următoare sunt prezentate climatele, în funcție de regionarea lor. Ele sunt notate conform legendei astfel: climatele montate (cu albastru), climatele de dealuri și podișuri (cu verse), climatul de câmpie (cu galben) și climatul de zona litorală (cu portocaliu).

În cazul arealului Bănești-Florești, din județul Prahova, putem discuta despre climatul de dealuri și podișuri. Acest tip de cliamt, se caracterizează prin: poziționarea în cadrul altitudinilor între 250-750 metri altitudine, temperaturile medii anuale ajung între 8-10 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt în jur de 500-600 mm/an. Parametrii climatici sunt influențați în special de poziționarea latitudinara și longitudinala și altitudinală a reliefului. În situația arealului nostru, barieră climatică a Grupei Fagras reduce semnificativ cantitatea mare de precipitații adusă de influențele oceanice.

Figura Regionarea climatelor din Romania

Capitolul VI.IV

Pentru teritoriul Romaniei, riscul geomorfologic este condiționat de factorii structurali, petrografici și climatici, cu dezvoltare altitudinală, la care se adauga seismicitatea și factorul antropic.

Harta riscului geomorfologic se realizează în etape succesive de cercetări.Fiind o hartă sintetică se bazează pe harți analitice.Metodologia de amănunt poate fi modificată, în funcție de particularitățile geografice și geologice.Aceste etape sunt(Grecu,1994):

analiza potențialului morfodinamic

analiza proceselor geomorfologice

regionarea unor factori morfodinamici și a proceselor, după parametri cantitativi și cartări în teren

elaborarea hărții

Potențialul morfodinamic vizează analiza factorilor geologici, geomorfologici, climatici, hidrologici, biologici și antropici.

Analiza proceselor geomorfologice constituie în esență analiza complexă a dinamicii versanților și albiilor care se realizează atât calitativ – cartarea proceselor, cât și cantitativ, prin indicatorii de stare și de risc:

a. eroziunea în adâncime(densitatea și energia de relief)

b. eroziunea în suprafață(suprafața ocupată)

c. alunecările de teren(suprafața ocupată)

Hărțile de bază, alături de cea proceselor geomorfologice, sunt cele ușor de întocmit și eficiente pentru riscul geomorfologic, ca harta energiei de relief, harta densității fragmentării reliefului și harta pantelor.Se mai pot utiliza și alte calori cantitative, cum sunt cele rezultate din analiza rețelei hidrografice ierarhizate în sistem Horton-Strahler (Grecu, 1997).

Tehnica de lucru are la bază caroiajul hărții topografice de 1km². Indicatorii cu suprafețe sunt determinați după formula: Ix =Sx/St.100

în care Sx este suprafața indicatorului; St – suprafața totală.

Harta riscului geomorfologic este o hartă sintetică ce pune în evidență atât starea actuală a dinamicii reliefului, cât și tendința modificărilor în sistemele geomorfologice. Gradul de detaliere a riscului,strucura legendei hărții se stabilesc în funcție de conținutul hărții și de scară.

Câmpia Română corespunde părții nordice a Platformei Moesice(Valahe), care se afundă spre Carpați. Formațiunile de suprafață aparțin Cuaternarului – depozite loessoide, aluviuni.

România este caracterizată printr-un nivel înalt al activității seismice, care în timp a dus la cutremure violente, adevărate dezastre.

Cele mai importante epicentre în România sunt: Vrancea, Făgăraș, Banat și Maramureș. Zona seismică Vrancea este cea mai activă din Europa ( Mârza și Pantea, 1991). Ea este responsabilă de existența unor vârfuri seismice în fiecare secol cu o direcție predominantă NE- SV. Acest lucru explică de ce orașele mari din partea centrală și sud-estică a țării, inclusiv Bucureștiul, prezintă un risc seismic mare. Printre cele mai importante si violente cutremure se enumera: cutremurul din 10-11 noiembrie 1940, cutremurul din 4 martie 1977. Harta seismică a teritoriului României pune în evidență faptul că întreg teritoriul este expus riscului la seisme cu magnitudine mai mare de 6. In urma unor seisme distructive, economia oraselor grav afectate este pusa la pamant.

Un alt risc geomorfologic este redat de factorul climatic. Valorile medii ale parametrilor climatici au acțiune permanentă și îndelungată asupra rocilor. Rol esențial în declanșarea proceselor geomorfologice îl au variațiile diurne, lunare și sezoniere ale temperaturii aerului și a temperaturii suprafeței solului, durata și intensitatea ploilor, variațiile cantității de precipitații, precum și cuplarea acestora cu variațiile termice. Spre exemplu, cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore din Subcarpații Prahovei de 81 mm a fost dublată (177mm) în intervalul 2 august(ora 15) până la 3 august(ora 18)1997, declanșând unele dintre cele mai mari alunecări de teren ce au afectat inclusiv case situate în apropierea frunții terasei de la Breaza.

Figura Areal afectat de cutremur (riscuri geomorfologice)

Bibliografie

***1974-1969 ATLAS R.S.R., Editura Academiei RSR

*** 1983, Geografia Romaniei, Vol. I, Goegrafie fizica, Editura Academiei RSR

*** 2005, Geografia Romaniei volumul V Campia Romana, … Editura Academiei Romane Bucuresti

Bogdan-Andrei Mihai, Adrian N., Cezar B., Judetul Prahova. Spatiu. Societate. Economie. Mediu, Editura Academiei Romane, 2016

Cotet P., 1968, La plaine Roumaine et son evolution geomorfologique, RRGGG – GEOGR, 1212

Cotet P., 1976, Campia Romana studiu de geomorfologie integrata, Editura Ceres, Bucuresti

Cucu V., 1970, Orasele Romaniei, Editura stiintifica, Bucuresti

Florea N., Munteanu I., Rapaport C., 1968, Geografia solurilor Romaniei, Editura Stiintifica

Ghenea A., Gherasi N., Ghenea C., Patrulius D., 1968, Analiza hartii geologice Targoviste, Comitetul de Stat al Geologiei Institutului Geologic, Bucuresti

Gheorghe N., Ion V., Judetul Prahova, 1973, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania

Iancu M., Velcea V., 1969, Prognoze geomorfologice si extinderea unor centre urbane in Travaux du symposium interntional de geomorphologie appliquee mai 1967, Bucuresti

Ielenicz M., Nedelea A., Comanescu L., 2013, Lexicon de geomorfologie, Editura Universitara

Mitrache V, Ionescu L., 1974, Geologia Romaniei, Editura Tehnica

Niculescu G., 1984, Valea Prahovei, Editura Universitara

Pascu M., 1983, Apele subterane din Romania, Editura Tehnica

Patroescu, M. (1987), Succesiunea zonelor si etajelor de vegetatie din R.S. Romania

Posea G., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M., 1976, Geomorfologie, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti

Valsan G., 1916, Campia Romana Contributii de Geografie Fizica, BSRRG, XXXVI, 1915