Universitatea Bucuresti (2) (1) (salvat Automat) [302227]

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Geografie

Petre Alexandru

Grupa 315

STRATEGII DE DEZVOLTARE URBANA

A [anonimizat], deoarece în decursul existenței sale și mai ales ca urmare a [anonimizat]-a [anonimizat]-a lărgit zonele de influență, a cunoscut un șir de schimbări în dinamica și structura demografică a populației.

Evoluția geodemografică actuală a [anonimizat], al căror rol și pondere s-[anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], raportarea s-a făcut la evenimentele

Cap 1 [anonimizat] a României, [anonimizat] 45°38’ latitudine nordică și 25°35’ [anonimizat] (967m), în Depresiunea Bârsei.

[anonimizat] , este cea mai mare depresiune intermontană a țării, [anonimizat], [anonimizat], Bărsei, Bucegi și Piatra Craiului iar la vest Măgura Codlei și Munții Perșani.

[anonimizat] a complexului depresionar al Depresiunii Brașov are o suprafață de aproximativ 1800 kmp, având 100 [anonimizat], între Zărnești și Brețcu. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], culoarul Oltului dintre Augustin si Feldioara.

Municipiul Brașov (reședința județului) este pozitionat la 25 grade 30' longitudine estică și 45 grade 45' latitudine nordică cu o altitudine medie de circa 600 m față de nivelul mării.

Cap 2 .Istoricul cercetarii geografice

Brașovul, a [anonimizat]. Cetatea este menționată documentar în anul 1203. De atunci apare în manuscrise și documente sub diverse denumiri: Corona, Brasso, Kronstadt sau Brașov.

[anonimizat] a locuitorilor săi: „Vom Entstehen der Stadt Cronstadt” (Despre geneza orașului Brașov) articol publicat de Hermann Georg în 1801; istoria culturală: „Kronstädter Druke 1535-1886. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte Kronstadts” (Tipărituri brașovene 1535-1886. O contribuție la istoria culturii Brașovului) articol scris de Gross Julius și apărut în 1886, sănătatea publică: „Zur Geschichte der Sanitärverhältnisse in Kronstadt” (Despre istoria situației sanitare din Brașov) articol publicat în 1884 de Gusbeth Eduard, „Die Gesundheitspflegein Kronstadt im 19 Jahrhundert” ([anonimizat]) articol apărut în 1892 de același Gustberth Eduard și viața religioasă. [anonimizat] „Kronstädter Druke 1535-1886. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte Kronstadts” (Tipărituri brașovene 1535-1886. O contribuție la istoria culturii Brașovului) articol scris de Gross Julius.

Primul material cartografic a fost realizat de Johannes Honterus în anul 1532, reprezentând de fapt prima hartă a Transilvaniei. În perioada următoare apar puține materiale de specialitate. Deabia între anii 1900-1950 sunt publicate articole și cărți privind în special geografia economică și comercială: „Zur Wirtschaftlichen Entwicklung Kronstadts in den letzten 50 Jahren” (Despre dezvoltarea economică a Brașovului în ultimii 50 de ani) lucrare publicată de Lexen Friedrich în 1912, „Brasso gazdasagi helyzete a 15-16 szazad fordulojan” (Situația economică a Brașovului la cumpăna secolelor 15-16) de Frater Istvan publicat în 1930, „100 Jahre Kronstädter Deutsche Gremialhandelsschule 1841-1941” (100 de ani ai Școlii Germane Comerciale din Brșov 1841-1841) de David Rudolf publicat în 1941, „Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov” de Gherman Mircea în 1928. În această perioadă se observă accentul pus pe diferențierile etnice ale orașului și regiunii, diferențieri ce se adâncesc pe parcursul anilor socialismului.

Din 1922 putem vorbi de primul ghid al orașului scris de Petit Alexandru și intitulat „Monografia județului și orașului Brașov cu diverse tabele: însoțită de calauza orașului Brașov și împrejurimi cuprinzând planul orașului și harta județului Brașov cu drumuri, căi ferate și cu numeroase vederi în text”.

În perioada socialistă, atenția se îndreaptă spre monografii, lucrări ce țin de geografia economică, comercială și industrială sau de geografia socială. În 1981 apare din seria editurii Sport-Turism și din seria Județele Patriei volumul dedicat județului Brașov. Din seria publicațiilor dedicate geografiei economice, comerciale și industriale menționăm lucrarea lui Jako Sigismund „Începuturile fabricarii hârtiei în țara românească. Morile de hârtie din Brașov și Cluj în secolul al XVI-lea”, a lui Manolescu Radu „Comerțul Țării Românești și Moldovei cu Brașovul” sau a lui Nussbächer Gernot „Un document privind comerțul Brașovului cu Moldova la sfârșitul secolului al XV-lea.

Binder și Huttmann scriu în 1969 un articol legat de minoritatea romanească din Brașov: „Românii din Brașov în epoca Reformei după ce în 1933 Popovici Andrei publică articolul „ Brașovul. Românii și Sașii”.

Aparținând geografiei sociale, în 1972 maghiarul Granasztoi György scrie despre Structura socială din Brașov la sfârșitul secolului al XV-lea.

După 1990 apar lucrări bazate pe cercetări amănunțite, in care se observă influența școlilor franceze și americane. Iată câteva dintre lucrările geografice axate strict pe studiul orașului Brașov: „Calamități naturale și epidemii în Brașov și Țara Bârsei în secolele XVIII-lea și al XIX-lea” da Andron Ioan-George articol publicat în anul 2004; „Brașovul. Scurta istorie a evoluției urbane” din 2003 scrisă de Jenei Dana și colab; Moasa Nazara Ruxandra scrie în anul 2004 despre „Consecințele emigrației muntene din 1821 în Brașov și Țara Bârsei”.

Orașul Brașov apare în toate ghidurile turistice despre România ca un obiectiv ce nu trebuie ocolit. De asemenea apare și în ghiduri turistice alături de Valea Prahovei și Culoarul Rucăr-Bran.

Cele mai recente publicații, fie periodice sau cărți, tratează tematici legate de turism, minorități, geografie socială sau dezvoltarea economică. Acestea sunt însă adesea analizate într-un ansamblu integrat le nivel de județ sau regiune de dezvoltare.

Cap 3. Factori naturali

1.Geologie

La rândul lor N. Orghidan (1929) și L. Mazec (1932) au mentionat originea tectonică a depresiunii. M.Iancu (1957), după depozitele pliocene aflate pe rama de orogen a depresiunii, ajunge la concluzia că prăbușirea bazinului a avut loc în Pliocen. Același autor dovedeste că fenomenele majore care au dus la realizarea acestui bazin trebuie puse “pe seama tectonicii și extruziunilor magmatice din lanțul vulcanic din nord”.

În Muntii Postavaru cele mai vechi roci sunt reprezentate prin sisturile cristaline care formeaza de fapt baza peste care sunt dispuse celelalte roci. Sisturile cristaline apar la suprafata intr-un singur punct, pe Valea Comorii.

Cuveta lacului a fost umplută în cuaternar cu aluviuni (nisipuri, pietrișuri, argile) aduse de râurile ce coboară din munți. După exondare, suprafața depresiunii a fost supusă modelării geomorfologice externe (eroziune și acumulare torențială și fluviatilă etc) până s-a ajuns la realizarea fizionomiei actuale. Asupra originii depresiunii de la curbura internă a Carpaților au fost emise mai multe ipoteze, dintre care cea a lui E. Jekelius (1922) care susținea că bazinul “Țara Bârsei “ este format prin prăbușire în timpul Mezozoicului, fiind mărginit de o serie de fracturi.

In Muntii Poienii Brasovului sunt larg rasfirate calcarele mezozoice pe care s-au format numeroase forme de relief carstic. Caracteristice Culmii Isiacului, Dealul Cernit, Spinarii Lungi si Pietrei Corbului sunt calcarele albe masive. De fapt si creasta principala a Postavarului si a Muchei Cheii este dezvoltata pe aceleasi calcare albe, care ofera peisajului stralucire si semetie. In nord-vestul Muntilor Poienii Brasovului pot fi gasite si unele calcare cenusii-negricioase, mai vechi.

Calcare thitoniene cu resturi organice(sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

In partea centrala a Muntilor Poienii Brasovului prezinta o larga dezvoltare conglomeratele, cunoscute cu numele de conglomerate de Postavaru. Acestea sunt asemanatoare cu cele existente in Muntii Bucegi si cuprind fragmente rotunjite de calcare si sisturi cristaline, imbinate cu ajutorul unui ciment calcaros. Peste conglomerate se gasesc doua petice de depozite mai recente, cuaternare, formate din pietrisuri si nisipuri si se potrivesc, in cea mai mare parte, suprafetelor cu inclinare redusa din depresiunile Poiana Mare si Poiana Brasovului (Poiana Mica).

În Muntii Poienii Brasovului spre sud-vest predomina gresiile masive, la care se adauga pe suprafete mai restranse, unele orizonturi de marne, pe care este dezvoltat un relief mai coborat cu pante line. Aceste strate, cu exceptia celor mai recente (cuaternare), sunt cutate si afectate de linii de falie, dintre care unele sunt puse in evident prin abrupturi.

Depozitele Pleistocene acoperă zonele joase, de șes depresionar, ele apărând intact doar insular, la periferia municipiului, fiind puternic deranjate de activitățile antropice.

Depozite lias(sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

2. Relieful

Depresiunea Brașovului este cea mai extinsa depresiune din Carpații Românești, de altfel și cea mai specifica depresiune intramontană. De jur imprejur depresiunea este aparată,de un zid muntos a cărui înălțime diferă de la un punct cardinal la altul (sub 1200 m în est peste, 2000 m în sud și circa 500 m în nord și vest).

Reședința județului ,municipiul Brașov, aflata la o altitudine medie de 625 m, este stabilita în Depresiunea Bârsei, în curbura Carpaților, având în spate masivele Piatra Mare și Postăvarul, aparata din trei părți, de dealurile Tâmpa, Straja (Warthe) și Dealul Cetății.

Orașul Brașov avand un teritoriu administrativ se încadrează în partea sudică a depresiunii Brașovului, la contact cu rama muntoasă, respectiv cu fluxul intern al Carpaților Orientali. Stațiunea Poiana Brașov se situeaza la o distanta de doar 12 km de Brașov si este parte componentă a Municipiului Brașov din punct de vedere administrativ, este asezata pe versantul nordic al Masivului Postăvarul (vârful Cristianul Mare – 1804m), din cadrul Carpaților de Curbură, fiind la ora actuală o stațiune complexă a sporturilor de iarnă din țară.

Extras din harta topografică L-35-88 si L-35-76, scara: 1:100 000, anul publicației 1997 (sursă: Direcția Topografică Militară)

Cu o altitudine maximă de 1.804 m Masivul Postăvarul face parte din grupul Munților Bârsei, calcarele jurasice și conglomeratele cretacice, fixand reliefului un profilul ca a unei piramide. Stațiunea turistică Poiana Brașov se situeaza la treapta de 1.000 m fiind încadrată pe latura ei nord-vestică de un șir de culmi înalte de 850 – 1.300 m, cu aspecte de măguri, reprezentând munții Poienii Brașovului. Spre N-NE Postăvarul se termină cu un pinten avansat și anume muntele calcaros Tâmpa de 955 m, cu un abrupt impresionant aproape vertical, de 400 m, deasupra orașului Brașov. Spre nord-est Postăvarul se prelungește cu munții scunzi ai Dârstei – 1.428 m, înainte puternic împăduriți cu păduri de fag și rășinoase. La poalele acestui munte apare cartierul Noua din extremitatea sud-estică a orașului. Altitudinea maximă în arealul construit se ridică la 720 m pe valea Schei, și cea mai mică coboară la 535 m pe interfluviul dintre Timiș și Ghimbășel, în partea de N a orașului.

Relieful Brașovului are și un caracter de câmpie piemontană de acumulare cuaternară, cu suprafața netedă și cu pătura de sol destul de fertilă în afară de colinele piemontane marginale.

Muntele Tâmpa este simbolul orașului Brașov, oraș apărut la poalele sale. Este un pinten calcaros coborât către depresiune din Masivul Postăvaru, între văile Șchei și Răcădău. Are o altitudine de 957m. Este alcătuit predominant din calcare thitonice pe care s-au dezvoltat unele fenomene carstice.

Muntele Tâmpa (sursa Google earth)

Tâmpa, văzut dinspre Piața Sfatului (sursa www.tourneo.ro )

Tâmpa văzut dinspre Răcădău (sursa www.anzariproprietati.ro)

Dealul Melcilor este o continuare scundă a Muntelui Tâmpa. A fost vreme îndelungată – și încă mai este – carieră de calcar. S-au făcut aici studii geologice în anii are au clarificat existența unui punct fosilifer, mic din punctul de vedere al suprafeței însă foarte bogat. În prezent datorita amplificarii carierei, acest punct fosilifer a dispărut (era situat pe locul actualului Parc al Trandafirilor).

Dealul Melcilor (sursa Google earth)

Schiță a evoluției Dealului Melcilor (sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

Exploatarea calcarului a făcut ca rămășițele dealului să fie reprezentate de aflorimente largi în SE, pe 1,8 km lungime, cu înălțimi de la câțiva metri la peste 20 m. La poalele lor se ivesc depozite detritice, tocmai către Est, deseori acoperite de vegetație. Baza dealului este terasată către Sud și este limitată de un șanț larg ce împiedică rostogolirea bolovanilor spre clădiri. Versantul de NV este domol și este acoperit cu păduri, pătura de sol fiind doar din loc în loc întreruptă de aparăția la zi a rocilor. Spre SV, dealul este legat de Muntele Tâmpa printr-o trecătoare numită Curmătura.

Desprinse din Muntele Postăvarul se găsesc și Dealurile Warthe și Straja (Dealul Cetății) care la rândul lor se continuă către șesul depresionar al Bârsei cu o mică denivelare numită Colina. Dealul Warthe este cel mai impunător. Către orașul vechi el este domol și modificat antropic, cu străzi și case ce se extind de la an la an. Versantul opus adăpostește o carieră de calcar.

Pe partea cealalta a Văii Răcădău, până în valea Timișului se desfășoară Munții scunzi ai Dârstei, culmi domoale, cu altitudine de 1428 m, puternic împădurite. La poalele lor se găsește cartierul Noua.

Colina este ultima prelungire calcaroasă a Postăvarului către șesul Bârsei. Are altitudinea cea mai mică și este în întregime modificată antropic, pe culme aflându-se sediul Universității Brașov, fapt ce a făcut să fie cunoscută și sub numele de Colina Universității.

În plină zonă construită. Dealul Cetatii, renumit și Dealul Straja apare ca o oază de vegetație .Pe culme se găsește Cetatea Brașovului izolata de un parc.

Livada Poștei, începutul ascensiunii pe Warthe (sursa www.todaytouring.com © Antonius Plaian)

Dealul Warthe (sursa Google earth

Aflorimentul principal Dealul Melcilor(sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

Partea “joasă” a Municipiului Brașov se desfășoară, în cea mai mare parte, pe interfluviul Timiș – Ghimbășel. Aparținând Carpaților de Curbură. Munții Postăvarul sunt o grupă.

Cel Mai înalt pisc este Vârful Postăvarul de 1804 m. Muntii Postavaru sunt cuprinși între depresiunea intracarpatică a Brașovului și apruptul versantului Nordic al Masivului Bucegi. Poala nordică a muntelui este înconjurată de municipiul Brașov și de zona sa industriala. În est, valea Timișului îl separă de Piatra Mare. Spre sud sunt despărțiți de Munții Bucegi prin cursul superior al văii Ghimbavului iar spre sud-est valea largă a Râșnoavei îl separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Suprafața este de aproximativ 173 kmp.

Munții Postăvarul îmbină pe un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de relief cu numeroase contraste. În cuprinsul lor se întâlnesc platouri întinse, larg ondulate, culmi prelungi și domoale, favorabile unor excursii ușoare, dar și piscuri semețe cu versanți abrupți, cu trasee turistice dificile și pârtii de schi renumite. Această diversitate se explică prin varietatea rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții geologice. În alcătuirea lor predomină conglomeratele și calcarele mezozoice, asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne și argile. În partea lor sudică se întâlnesc și depozite de fliș marno-grezos, mai puțin rezistente la eroziune. Pe baza conformației reliefului care determină, în cea mai mare parte, și diferențierea traseelor și obiectivelor turistice, în cuprinsul lor pot fi separate trei subunități: Masivul Postăvarul propriu-zis (sau Cristianu Mare), Munții Poienii Brașov și Munții Predealului.

Harta morfologică

Sursa: www.opengis.unibuc.ro

Masivul Postăvarul, aflat în nord-est între valea Cheii, valea Timișului și Poiana Brașov, atinge înălțimea maximă (1.804 m) în vîrful cu același nume. Corespunde unei culmi montane alungite pe direcția nord-est – sud-vest și ramificațiilor care coboară lateral deasupra văilor principale. Din punct de vedere geologic reprezintă o uriașă cută anticlinală (situată în prelungirea nordică a masivului cristalin al Leaotei). Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare de vîrstă jurasică și din conglomerate și gresii cretacice. Prezența calcarelor în partea înaltă a masivului explică aspectul piramidal al Vârfului Postăvarul și semeția Muchiei Cheii care domină împrejurimile prin creasta sa zimțată ca o lamă de ferăstrău.

În capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost sculptate Cheile Râșnovului care deși sunt de dimensiuni relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului.

În partea de Nord-Vest a masivului Postăvaru se găsesc Pietrele lui Solomon, grup de formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) și fenomene carstice de interes peisagistic. Micul pârâu ce le străbate, Valea cu Apă, afluent al Șcheiului, formează mai multe cascade și un mic defileu.

Pietrele lui Solomon (sursa Wikipedia © Nicu Farcaș © Alex D.)

3.Clima

Brașovul are un climat specific temperat-continental, care se defineste printr-o nota de tranziție între clima temperată de tip continental și cea temperată de tip oceanic: mai racoroasa și mai umeda în zona montana, temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase si cu precipitații relativ reduse.

Orașul Brașov se situeaza la contactul depresiunii Brașov și al Munților Postăvarul si se înscrie în două etaje climatice importante: etajul climatic premontan si etajul climatic depresionar. Nordul orașului Brașov cuprinde etajul climatic depresionar, cea mai mare parte a cartierelor rezidențiale și cea mai mare platformă industrială.

Temperatura medie in arealul etajului climatic depresionar este de 7,3°C, iar temperatura maximă absolută ajunge la 37°C în luna august. Amplitudinile termice sunt aproximativ mari, apar deseori înghețuri timpurii de toamnă sau cele târzii de primăvara. Valorile medii anuale ale umiditatii aerului sunt de 75%.

Pe piemont temperaturile medii anuale sunt mai amplificate, în anumite perioade ale anului decât pe fundul depresiunii. Pe această treaptă de relief rolul cadrului muntos este evident.

In arealul căruia se situeaza cartierele Șchei, Răcădău și Noua, etajul climatic premontan se defineste prin scăderea gradului de continentalism termic odată cu altitudinea, reducerea pericolului înghețurilor târzii, prin amplificarea accentuată a cantității de precipitații și a stabilității stratului de zăpadă, printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență coespunzatoare brizelor montane.

Valorile precipitațiilor atmosferice sunt de 600-700 mm/an. La traversarea masivelor muntoase din jur, masele de aer umed prin ascensiune, pierd o cantitate de apă astfel încât in depresiune ajung foarte uscate. Sesul depresiunii in urma acestui proces, primește o cantitate cu aproximativ 50% mai puțin.

La Brașov ceața apare cam 20 – 35 zile pe an, un rol însemnat în formarea sa avându-l impuritățile degajate de industria brașoveană, ce joacă rolul de nuclee de condensare. Pe lângă ceața propriu-zisă, foarte adessea se observă fenomene asemănătoare, ca aerul cețos, pâcla, negura. Poleiul este un fenomen foarte frecvent în zonele înalte. Pentru regiunile joase, prezența sa este semnalată 1-2 zile pe an (4 zile maxim) iar pentru înălțimile mijlocii 4 zile pe an (12 – 15 zile maxim la peste 1000 m.)La Brașov numărul de zile cu polei este foarte mic.

Cantitățile medii (mm) lunare și anuale de precipitații (1961 – 2000)

(după Carmen Dragotă, Mădălina Baciu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Cantități maxime (mm) de precipitații în 24/48/72 de ore (1961 – 2000)

(după Carmen Dragotă, Mădălina Baciu, Traian Breza – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu de zile cu ninsoare

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu și maxim de zile cu strat de zăpadă (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române

Grosimea medie lunară (cm) a stratului de zăpadă (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Grosimea maximă lunară și anuală a stratului de zăpadă și anul corespunzător (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu de zile cu ceață

4. Hidrografia

Orașul Brașov dispune de o rețea hidrografică de suprafață bine structurata, cu debite ridicate în tot parcursul anului. Râurile care traverseaza zona își au izvoarele ori în regiunea muntoasă din apropiere sau mai îndepărtate,ori direct în depresiunea Brașov în zona piemontană (Pârâul Morii, Dârbav din piemontul Săcele etc.) sau chiar în șesul depresiunii. direct din depresiune izvorăsc ultimele două categorii de râuri ce sunt mult mai reduse din punct de vedere al dimensiunilor și al volumului de apă transportat.

Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,40 – 0,70 km / km2 (T. Morariu, Al. Savu, F. Dumbravă; 1956) mai mare fiind în zona de confluență a Oltului cu numeroase pâraie alimentate de izvoarele abundente care ies din fruntea piemontului sau chiar din șes.

Principalul culoar hidrografic care parcurge aria orașului Brașov, pe o distanță de circa 120 km, este Oltul. În cea mai mare parte râul are un curs domol, serpuind printre maluri joase pe care apa le depășește frecvent la ploi abundente.

Din partea centrală, in zona cea mai coborâtă a depresiunii, (sub 500m), albia Oltului se lărgește mult, avand o luncă lată de 2 km, care la viiturile de primăvară și vară este inundată aproape în întregime.

Izvoarele ce apar în zona conglomeratelor din Ciucaș și Bucegi au un debit de circa 100 l/s și sunt captate pentru alimentarea cu apă a orașului Brașov.În zona calcaroasă a masivului Piatra Craiului există numeroase izvoare carstice, unele dintre ele având un debit maxim de peste 600 l/s. Multe izvoare apar pe linia de front inferior al piemonturilor, ale căror materiale permeabile facilitează o acumulare abundentă a apelor de infiltrație (linia de izvoare de la baza piemontului Săcele).

Prin Brașov trec o serie de râuri și pârauri toate izvorând din masivul Postăvarul. Astfel Râul Scheiu interceptat de Canalul Timiș, cursul inferior fiind canalizat încă din perioada medievală așa încât să curgă în lungul zidurilor cetății, constituind o parte a lucrărilor de apărare a orașului. Acest tronson este cunoscut sub denumirea de Canalul Graft.

Canalul Graft (sursa www.tourneo.ro; www.oubliette.ro )

Canalul Timiș este un canal care leagă râul Timiș de râul Ghimbășel. Canalul începe în apropiere de Dârste și urmează aproximativ limita sudică a orașului Brașov. Canalul interceptează râurile care se scurg de pe versantul nordic al masivului Postăvarul, iar în intervalul municipiului Brașov canalul este acoperit. Tot prin Brașov trec și râurile: Racădău, Valea Cetății, Valea Plopilor, Valea Scurtă și Valea Florilor de obicei secate în lunile de vară.

5. Vegetația

Solurile, profiul treptelor de relief și clima imprimă vegetației din zona orașului Brașov o distribuire altitudinală. Înălțimile muntoase ce delimiteaza depresiunea sunt mascate de păduri până la circa 1800 – 1900 m. În depresiune pădurea coboară până la aproximativ 650 – 700 m altitudine. În zona de interactiune cu muntele si pe piemonturile înalte cresc gorunul și stejarul pedunculat, iar molidul,fagul și bradul în părțile superioare. Pe pantele vestice și sudice se afla păduri de gorun. În timp ce pădurile de fag îmbracă coastele nordice și estice.

Sesul și zona piemontană erau acoperite în trecut cu întinse păduri de gorun și stejar. Astăzi, aceste păduri au fost tăiate în mare parte lăsând loc terenurilor agricole.

Mărturie a fostelor păduri, stejari seculari se mai pot gasi și azi în apropierea comunelor Măgurele și Cristian. Alături de vegetația zonală evolueaza și vegetația azonală.

În acest sens sunt specifice pădurile de lăcoviște, formate din frasin,jugastru,paltin, ulm de câmpie,anin negru plop și alte sortimente.

O parte destul de marcata din suprafața depresiunii este ocupată de terenuri mlăștinoase cărora le sunt specifice asociații hidrofile. În aria orașului Brașov, mlaștinile eutrofe ocupă peste 800 hectare și au păstrat în arealul lor specii relicte (Cladium mariscus – o specie circumpolară care atinge la Hărman cel mai sudic punct din Europa :Pedicularis sceptum coralium – de origine arctică, se afla in cel mai sudic punct al Hărmanului;). Existența speciilor relicte și insemnatatea lor științifică au făcut ca aceste mlaștini să fie declarate rezervații naturale.

Ca atare, datorită importanței științifice, au mai fost introduse în categoria rezervațiilor naturale rezervația complexă Dealul Cetății ,mestecănișul de la Reci,stejarii seculari de la Cristian – Bod, punctul fosilifer de la Purcăreni.

6. Fauna

Fauna arealului ce include orașul Brașov este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reflectata. Prin pădurile de conifere și foioase se adapostesc animale specifice:mistretii, capriorul, cerbul carpatin, lupul, ursul brun, jderii, pisicile sălbatice,vulpile dihorii.

Dintre rozătoare: soarecii, pârșul, veveritele. Zonele joase ale depresiunii sunt locuite de iepuri. Păsări mai întâlnite sunt vrabia, potarnichea în pădurea de lângă Prejmer aflandu-se câteva specii ocrotite: șorecarii comuni,vanturei, șorecarii de iarnă, striga de Ural .Ca atare, în preajma Oltului se pot gasi rațe sălbatice și berze. Reptilele sunt puține: vipera, șarpele de apă, șopârlele. Amfibienii sunt reprezentati de salamandre, broaste și tritoni.

Coleopterele și lepidopterele sunt zarite în aproape tot arealul Țării Bârsei.

7.Soluri

În arealul orașului Brașov, după ultimele cercetări pedogeografice, s-a constatat o gamă variată de soluri (N. Florea, I. Munteanu, C.O. Rapaport, C. Chițu, N. Opriș, 1968).

Solurile hidromorfe (humicogleice și humico-semigleice) ocupă șesurile joase și luncile râurilor slab drenate, cu o largă răspândire în lungul Oltului și Râului Negru. Caracteristic pentru aceste soluri este marea umiditate datorată ridicării nivelului stratului acvifer, uneori până la suprafață. În perioadele ploioase solurile sunt frecvent înmlăștinite, în special cele formate în microdepresiuni, unde apa stagnează un timp mai îndelungat. În

unele perioade, când cantitatea de precipitații este mai redusă, pe măsură ce nivelul freatic scade, solurile humicogleice tind să evolueze către cele cernoziomice levigate. Pe șesurile zvântate și pe piemonturile joase sunt dezvoltate soluri podzolice, cu un conținut redus de humus. Pe piemonturile înalte sunt soluri silvestre brune-gălbui, în diferite grade de podzolire, care se formează în condițiile unui climat umed, ele au un conținut redus de humus. Pe piemontul Săcele au o largă răspândire solurile brune de pădure.

Cap 4. Factori Demografici (rolul lor in dezvoltarea urbana)

1. Populația

Populația Brașovului era în 1995 de 322 977 locuitori, din care populație masculină 158 428 și populație feminină 164 548. Densitatea populației era de 4 388 loc/kmp.

Tabel nr. Evoluția populației orașului Brașov (1814 – 1910)

Tabel nr. Populația municipiului Brașov (1948 – 2011)

(Institutul Național de Statistică)

Un studiu de prognoză realizat de Consiliul Local Brașov a relevat o tendință de scădere a populației în viitorii 20 de ani.

fig. Nr Evoluția numărului de locuitori ai municipiului Brașov 1992 – 2030 (sursa Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov2010 – 2030)

Concomitent cu scăderea numărului de locuitori ai municipiului se constată și o îmbătrânire a acestora.

Evoluția structurii pe grupe de vârstă a populației municipiului Brașov 1992 – 2030 (sursa Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov2010 – 2030)

Bilanțul natural – municipiul Brașov (2005 – 2007)

Soldul migrator la nivelul municipiului Brașov 2006 – 2007

Structura populației municipiului Brașov pe sexe (2005 – 2007)

Structura etnică a populației Brașovului (2002)

Numărul mediu de salariați în municipiul Brașov

Situația șomerilor în municipiul Brașov

2. ETAPE DE DEZVOLTARE A AȘEZĂRII

Orașul Brașov, asezat la baza Masivului Postăvaru, este localizat în partea centrală a țării, avand o ascensiune rapidă datorita poziționării la confruntarea unor regiuni geografice, fiecare cu resursele sale naturale. Structura muntoasă a constituit inca din timpuri indepartate un zid natural, alcatuit din munții Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru, Bucegi și Piatra Craiului în partea de sud, munții Perșani în vest, munții Baraolt, Bodoc și Nemira în nord și munții Vrancei în est. Acești munți impunatori care înconjoară Depresiunea Brașovului au oferit atât în vremurile indepartate cât și în prezent, posibilitatea unei circulații intense prin pasurile: Bran-Fundata, Bratocea,Predeal, Întorsura-Buzăului, Oituz, Tușnad, Racoș, Vlădeni. Trecătorile carpatice au determinat intersectarea unor căi comerciale strategice orientate spre orașul Brașov care faceau legatura intre ținuturile transcarpatice cu cele dunărene și pontice.

Vatra orașului, formata inițial pe locul cartierului actual numit Brașovul Vechi, se va muta ulterior la poalele Tâmpei (pinten a Masivului Postăvaru) intr-o zona ferita de inundații și ușor de apărat. Odată cu dezvoltarea sa spațială a inclus în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus și Stupini, dar și dealuri precum Dealul Șprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetății) și Dealul Pe Romuri, Stejărișul.

Săpăturile arheologice realizate în aria orașului au scos la iveala urme de locuire din epoca de piatră și din perioada daco – getică.

Prima semnalare documentară a orasului Brașov datează din 1234, când localitatea apare înscrisă în Catalogus Ninivensis sub denumirea de Corona. Ulterior, documentele certifică existența așezării sub diferite alte denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, ca parte a zonei Saxones Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassov (1331), Korona (1336) etc. Odata cu trecerea timpulu, localitatea se dezvoltă ca centru comercial și meșteșugăresc: în 1364 primeste dreptul de a organiza târguri săptămânale și anuale; în secolul XVI existau 20 de bresle; în 1798 existau 43 de bresle și 1300 de ateliere. În anul1395 începe construirea primelor ziduri de fortificație ale orașului, odată cu semnarea tratatului de alianță antiotomană între Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Ca centru meșteșugăresc și comercial situat în sudul Transilvaniei Brașovul a dezvoltat si mentinut strânse legături politico – economice atât cu Țara Românească cât și cu Moldova, fapt demonstrat si de numeroasele privilegii acordate locuitorilor brașoveni de către domnitorii celor două țări române. În 1471 se înființează prima Școala românească de la biserica “Sfântul Nicolae” din Șchei, așa cum este prezentat in epilogul Octoihului scris in 1495 de catre diaconul Oprea. În secolul XVI Brașovul devine un important centru cultural odată cu infiintarea primei tipografii din Transilvania (1533) și a primului gimnaziu săsesc (1543) de către iluministul Ioan (Johannes) Honterus, cu tipărirea primei cărți în limba română (1559 – Catehismul românesc) și a primului manual școlar în limba română (1581 – Carte ce se cheamă evanghelie cu învățătură) prin efortul in domeniul tipografic al diaconului Coresi. “Scrisoarea lui Neacșu” trimisă în 1521 din Câmpulung Muscel, de către negustorul Neacșu, judelui Brașovului Johannes Benkner, reprezintă cel mai vechi text datat redactat în limba română.

În 1688 orașul este cucerit de trupele habsburgice iar la 21 aprilie1689 este distrus de un incendiu puternic, a cărui mărturie va rămâne peste secole imaginea bisericii evanghelice cu zidurile înnegrite de fum, cunoscută inca de atunci sub numele de Biserica Neagră. Aceasta reprezinta un simbol și o emblema a Brașovului.

Din a doua jumătate a secolului XIX orașul cunoaste o intensă dezvoltare industriala a cărei amploare capata noi dimensiuni după încadrarea sa în statul roman în 1918, când apar primele întreprinderi mari :“Intreprinderea Aeronautică Română” (I.A.R.),“Romloc”, “Schiel”, “Scherg”, “Ancora Română” etc.

După cel de al doilea război mondial, timp de un deceniu (8 septembrie 1950 – 24 decembrie 1960), Brașovul a avut denumirea de“Orașul Stalin”.

La data de 17 februarie 1968 orasul Brasov a fost declarat municipiu.

Poziționat la confruntarea dintre munte și depresiune, prezența în cadrul vetrei a martorilor de eroziune cu pante relativ blande ( Dealul Cetății ), topoclimatul de adăpost cu nuanțe moderate, evoluția actuală a pârâului Schei au constituit elemente ale cadrului natural care au favorizat dezvoltarea construcțiilor și în partea inferioara a masivului din imediata apropiere. Procesele care au loc pe pante (se desfașoară la altitudini cuprinse între 520 și 650 m ) nu afectează construcțiile , iar fundamentul stabil al vetrei facilitează și dezvoltarea lor pe verticală.

Extinderea către sud a orașului a făcut ca limita sa sudică sa se intersecteze cu limita nordică a Municipiului Săcele, de care îl separă podul de la Dârste peste Valea Timișului Sec și peste linia de cale ferată. Credem că nu este imposibil ca într-un viitor apropiat cele două municipii să se unească din punct de vedere administrativ (această variantă se găsește de câțiva ani pe agenda de lucru a Consiliilor locale ale celor două localități).

În prezent Municipiul Brașov este centrul polului de extindere a zonei care include în planul său de dezvoltare urbană integrată cele 13 localități care înconjoară municipiul și împreună cu care formează un teritoriu de urban – rural ce se întinde pe 136 101 ha (403 867 locuitori în 2007), o adevărată zonă metropolitană (Zona metropolitană Brașov)

Cap 5.Factori economici

1.Economia

Factorul principal în formarea orașului Brașov l-au constituit meșteșugurile stimulate de : crearea pieției interne a Transilvaniei, intensificarea schimburilor cu Muntenia și Moldova, fiind un centru comercial și economic al tuturor ținuturilor locuite de români, existența unei baze de materii prime în aria învecinată. Din descrierile unor documente, între care privilegiul acordat brașovenilor de Vlaicu Vodă în anul 1369, se concretizeaza faptul că încă din prima jumatate a secolului al XIV-lea Brașovul era un important centru meșteșugăresc și de schimb, având un rol principal atât în relațiile comerciale ale Munteniei și Moldovei cu Transilvania, cât și în relațiile comerciale de importanță internațională. Treptat, el se transformă într-un puternic centru de concentrare funcțională sub raportul producției meșteșugărești (la sfârșitul secolului al XVI-lea aici se practicau aproximativ 60 de meșteșuguri) .

Dezvoltarea funcțiilor a dus la o creștere continuă a populației, care în prima jumătate a secolului al XV-lea era de 6000 locuitori, iar în cea de-a doua jumătate de 8000-9000, Brasovul fiind cel mai mare oraș din Transilvania. Cetatea-nucleu a orașului a concentrat in jurul sau activitatea meșteșugărească și cultural – administrativă. Atelierele meșteșugărești, grupate pe ramuri, erau raspandite pe toate străzile, unele dintre acestea purtând denumirea breslelor : Argintarilor, Cizmarilor, Căldărarilor, Blănarilor. La sfârsitul secolului al XV-lea activitatea comercială se concentrează în “ Piața Mare “, aceasta fiind formată din mai multe piețe mici, specializate în desfacerea anumitor produse. În alcătuirea orașului se mai aflau și trei suburbii : Orașul de Sus sau Schei, Brașovu Vechi și Blumăna.

Intensificarea funcțiilor economice, în mod special dezvoltarea producției manufacturiere, au facut ca acest oraș să fie cea mai importanta localitate urbană din Transilvania și în secolul al XVIII-lea, când numărul său de locuitori era de 17700 (C. Daicoviciu și colab., 1963). Manufacturile apar în suburbii lângă sursele de materii prime, bazate pe importante artere de circulație. Din a doua jumatate a secolului al XX-lea acest oraș devine și un însemnat nod feroviar, centru de intersectare a unor principale căi ferate din direcțiile București, Timișoara, Oradea si Baia Mare.

Brașovul atinge cote mult mai mari in perioada interbelica, atât în privința funcțiilor, a numărului de locuitori, cât și in privinta extinderii sale în teritoriu. Acest oraș devine unul din cele mai importante centre comerciale ale României. Se dezvoltă in mod special ramuri industriale care se bazau pe materii prime aduse din alte regiuni ale țării și din import. Convergența din ce în ce mai accentuată a căilor de comunicație face ca orașul Brașov să fie unul din cele mai importante noduri feroviare ale României, prin care se realiză întregul trafic de mărfuri și călători între Transilvania, Capitala României și porturile dunărene. Lărgirea funcțiilor, intensificarea legăturilor economice cu întreaga țara au stat la baza creșterii numărului de locuitori.

Dacă în anul 1930 numărul de locuitori era de 59232, din care o bună parte activau în industrie, transport, construcții (48,1%), în 1941 acesta a ajuns la 81800. Din punct de vedere teritorial, vatra orașului se extinde în jurul gărilor feroviare și de-a lungul liniilor feroviare, în funcție de amplasarea noilor întreprinderi industriale grupate in mod asimetric față de nucleul urban, asigurând astfel legături bune cu întreaga țară.

În evoluția orașului Brașov cele mai mari realizari au loc în deceniile șase, șapte și opt, accentuându-se complexitatea sa funcțională . Se amplifică puternic ramura industrială care prezintă o structură complexă cu un înalt grad de specializare și diversificare. Industria construcțiilor de mașini și de prelucrare a metalelor este ramura cea mai dezvoltată, revenindu-i 74,8% din producția industrială a acestui centru, după care urmeaza industria alimentară (7,05%), textile și confecții (5,6%), metalurgia neferoasă (5,4%). Orașul Brașov participă cu ponderi însemnate în unele ramuri industriale de bază ale economiei naționale: aproximativ 12% din producția construcțiilor de mașini, fiind clasificat după București a doua bază a țării în producția de mașini, asigurându-se 87% din producția de tractoare, 66,2% din totalul autocamioanelor, autobasculantelor si autotractoarelor, 31,2% din productia de rulmenți . La nivelul Depresiunii Brașovului , acest oraș împreună cu comuna Ghimbav, concentreaza 74,3 % din producția sa industriala.

Ca ramuri industriale existente la nivelul municipiului sunt de amintit:

-industria metalurgiei neferoase, bazată în principal pe prelucrarea cuprului, producându-se sârmă turnată și laminată, sârmă trefilată, conductoare emailate din cupru.

-industria constructoare de mașini ce produce: camioane, utilaj metalurgic, piese de schimb pentru industria textilă, mașini, echipamente, subansamble și utilaje pentru agricultură, rulmenți

-industria chimică: articole tehnice din cauciuc, medicamente, produse cosmetice

-industria lemnului: mobilă și mobilier

-industria materialelor de construcții : ciment (din 1890), ceramică brută, produse refractare, prefabricate din beton

-industria textilă: lână, tricotaje, confecții

-industria pielăriei: tăbăcărie

-industria alimentară: morărit și panificație, lapte și produse lactate, îmbuteliere băuturi răcoritoare, bere.

-industria poligrafică

Odată cu ramura industrială s-au dezvoltat și celelalte ramuri: transport, turism, cultural-administrativă. Orașul Brașov –cu cele cinci stații feroviare Brașov- călători, Bartolomeu, Steagu Roșu, Brașov-triaj, Dîrste – este cel mai important nod feroviar din depresiune și unul dintre primele din țară. În același timp, spre Brașov converg șapte linii feroviare din diferite direcții, câteva reprezentand segmente ale unor magistrale de interes național și internațional: Brașov – București ; Brașov-Arad prin Sighișoara, Brașov – Arad prin Făgăraș, Sibiu, Vântu de jos, Brașov – Deda – Baia Mare, Brașov – Cluj Napoca – Oradea, dar și drumuri naționale care se intersectează, creând un puternic nod rutier.

2.Turismul

Orice spațiu geografic este un potențial purtător de activități turistice care, prin dezvoltare și intensificare, specializare sau diversificare pot crea spații turistice de diferite tipuri și de dimensiuni variabile” (Cândea M., Bran F., Cimpoeru I., 2006). Cadrul natural stă la bazele potențialului turistic fără acesta atractivitatea turistică nemaiavand aceeași valoare. Acestea sunt însă dependente de componentele umane prin amenajarea și organizarea spațiului.

Potențialul turistic natural este format din totalitatea elementelor oferite de cadrul natural al unui spațiu: unități, formă și tipuri de relief, bioclimate, ape de suprafață și subterane, vegetația și fauna. Turismul se bazează pe aceste elemente naturale, ele fiind exploatate la maxim. Atractivitatea cadrului natural este determinată de caracteristici specifice: valoarea peisagistica a unităților de relief; calitățile terapeutice și de relaxare ale anumitor bioclimate; calitatea și diversitatea componentelor hidrografice; biodiversitatea floristică și faunistică.

Spectaculozitatea reliefului este dată de abruptul de circa 400 m a piemontului Tâmpa, la poalele căruia se afla municipiul Brașov. De altfel în Tâmpa se află și singura rezervație peisagistică a județului. Versantul nordic, acoperit de o pădure deosebită prin prezența unor specii de valoare ornamentală și științifică, cum ar fi fagul, carpenul, stejarul, ulmul, teiul și frasinul dă o priveliște unică și o stare de bine atât locuitorului cât și vizitatorului. Aleea de sub Tâmpa oferă posibilitatea unei plimbări relaxante, chiar dacă nu este departe de zona rezidențială și comercială. De pe Vârful Tâmpa, de la 960 m altitudine, se desfășoară o deosebita priveliște asupra Brașovului și împrejurimilor sale, iar accesibilitatea se poate face atât pe cele câteva trasee cât și cu telecabina. Dealurile peste care se desfășoară orașul (Warthe, Melcilor, Cetățuia, Sprenghi) dau o notă pitorească întregului ansamblu, o parte din ele fiind amenajate în vederea dezvoltarii turismului prin restaurarea obiectivelor turistice și crearea unor drumuri de acces.

În realizarea unui turism de calitate, clima este la fel de importantă ca și elementele de relief. Luând în considerare faptul că fiecare persoană reacționează și resimte într-un anumit fel condițiile meteorologice, clima contribuie foarte mult la starea de bine a turistului. Elementele climatice (temperatura, precipitațiile, vântul, nebulozitatea, presiunea atmosferică etc.) constituie ambianța necesară desfășurării turismului, mai ales în procesul de recreere și tratament balneoclimateric și climateric.

Prin poziționarea sa la poalele pintenului Tâmpa, Brașovul se bucură de temperaturi potrivite în perioada verii fiind ocolit astfel de multe zile caniculare iar pe timp de iarna se bucura de un strat sănătos de zăpadă și de temperaturi scăzute pentru a se putea practica sporturile de iarnă. Singurul impediment îl reprezintă inversiunile termice, provocând disconfort în sezonul rece prin temperaturi extrem de scăzute. Municipiul poate fi încadrat în bioclimatul de tip sedativ – indiferent, caracterizat printr-un covor vegetal variat cu nebulozitate și grad de umiditate mai ridicat decât în câmpii, cu presiune atmosferică, durată de strălucire a soarelui și vânt mai moderate ceea ce fac ca adaptarea organismului să aiba loc intr-un interval mai scurt și principalele funcții biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ. Brașovul este indicat în efectuarea aeroterapiei prin eliminarea toxinelor și tonificarea prin acțiunea aerului de munte, dar și pentru cura de teren ce combină băile de aer și soare cu exerciții ale musculaturii.

Potențialul apelor de suprafață și subterane în cazul orașului Brașov este destul de scazut. Cele câteva râuri și pârauri nu au un alt rol turistic decât cel peisagistic. La periferia municipiului sau pe traseele ce urcă spre Tâmpa și stațiunea turistică Poiana Brașov călătorul întâlnește izvoare și pârauri cu apă limpede, dar fără caracter curativ. Cu toate acestea Brașovul este înconjurat de câteva localități renumite pentru apele carbogazoase extrase din zonă precum: Bodoc, Covasna, Zizin dar și pentru apele sulfuroase și sulfatate.

Chiar dacă în spațiul administrativ-teritorial nu putem vorbi de rezervații naturale și arii protejate, orașul are insa acces la un număr mare de elemente naturale deosebite. Aflat la 15 km de Brașov, masivul Postăvarul este protejat pe o suprafață de peste 1000 ha. O valoare inestimabilă o au rezervațiile floristice și forestiere ce se găsesc la Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului, Pădurea Bogații, Dealul Cetății-Lempeș, Mlaștina Hărman, Pădurea și Mlaștina Prejmer și Mlaștina de la Dumbrăvița Bârsei. În rezervația de pe masivul Tâmpa au fost descrise pentru prima dată două endemisme romanesti (specii care trăiesc numai într-un anumit teritoriu): crucea voinicului (Hepatica transilvanica) și obsiga bârsană (Bromus marcensis). Pe versantul nordic se întinde o pădure deosebită, formată din mai multe specii de valoare ornamentală și științifică, cum ar fi fagul, carpenul, stejarul, teiul, ulmul de munte, frasinul, laricele, pinul etc. Versantul sudic, care este puternic însorit și mai uscat, adăpostește ochiuri de stepă unde încercările de plantare cu arbori au dat greș în mare parte. De asemenea, Tâmpa adăpostește multe specii de păsări, mamifere și insecte (aici s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din țara noastră).