UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI – FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR [311195]

[anonimizat]. Mijloace de sustenabilitate la îndemâna oricui

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

INTRODUCERE

“[anonimizat]” (Robert Green Ingresoll)

Un grup din ce în ce mai important de „actori”- [anonimizat]. Din rândul acestor preocupări o parte sunt legate de refacerea forței de muncă prin vacanțe și călătorii. Acest lucru indică aflarea planetei la o nouă „răspântie”, lucru ce solicită schimbări majore ale comportamentului uman. [anonimizat].

[anonimizat] e că vom avea satisfacția să construim o economie care va ajuta și va submina generațiile viitoare.

Pornind de la această idee putem spune că ultimii ani ai secolului XX au adus în atenția tuturor un nou domeniu al preocupărilor legate de vacanțe: ecoturismul, [anonimizat] o mai mare grijă față de mediu.

Actualmente, [anonimizat] o [anonimizat] a [anonimizat], durabile, [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], deși masa vocabularului limbii române se îmbogățește continuu cu termeni pompoși ce tindem să-i [anonimizat] o [anonimizat] o explicație simplă la o problemă și în schimb să primească un răspuns vag formulat laborios cu termeni ce par să-l satisfacă auditiv însă a căror însemnătate practică să nu o perceapă efectiv. Tocmai din aceste considerente încă în titlul lucrării am încercat să induc ideea de aplicabilitate a [anonimizat]: ecoturism, [anonimizat], [anonimizat], care, din fericire au și o latură efectiv aplicabilă ce poate fi încadrată într-o paletă destul de largă de activități practice.

[anonimizat], [anonimizat], am făcut o trecere în revistă a implicațiilor managementului resurselor în sectorul turistic, explicând sensul termenilor cheie ai lucrării, anterior amintiți, insistând asupra conceptului de ecoturism, ce se impune ca un subsector al turismului ce are în ultimii ani o dezvoltare impresionantă și care, conform statisticilor este un subsector în continuă dezvoltare, bineînțeles în condițiile unei gestionări echilibrate si raționale.

Am făcut o trecere în revistă a unor propuneri pentru comunitățile administrative locale, pentru întreprinzătorii ce-și desfășoară activitatea în acele zone cu potențial turistic, pentru turiștii ce alcătuiesc circulația turistică pentru destinația respectivă, însă așa cum reiese încă din titlu, pentru a extrapola idealul astfel încât să acopăr sfera termenului „oricui”, am îndrăznit să propun soluții pentru turismul românesc ce ar fi la îndemâna fiecăruia dintre noi, a celor ce nu ne înscriem în statisticile din turism, exemplificând chiar o astfel de intervenție, și anume o campanie de ecologizare, a cărei inițiator și organizatore sus-semnata, acțiune ce a fost o reală reușită și care mi-a adus o satisfacție incomensurabilă. Fiind tot mai des martorii inconștienței și delăsării oamenilor vizavi de mediu, pesonal am hotărât să nu mă complac în a rămâne pasivă schimbărilor din jurul meu, ba chiar mai mult să fac efectiv ceva, astfel a luat naștere ideea campaniei anterior menționate, acțiune- concurs, structurată pe 3 probe: o probă de cultură generală interactiv- participativă, o probă de ecologizare a unei arii protejate de pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, județul Hunedoara, și o probă reciclo-creativă, campanie- concurs în care am antrenat spre participare 40 de colegi, cadre didactice, membri ai presei, Administrația și Serviciul de Rangeri PNGC-M, Primăria comunei Bănița..Campania a avut ca și rezultate strângerea a 500 de kilograme de deșeuri dintr-o arie protejată în aproximativ 60 de minute, un rezultat ce nu este doar șocant ci este un semnal real de alarmă ce ar trebui propagat și evitat și nu doar în ariile protejate românești, ci în toate domeniile și zonele României.

În acest context, am avut îndrăzneala de a enunța câteva direcții de acțiune pentru administratiile locale din zonele turistice, întreprinderile turistice, turiști și populația neînscrisă în circulația turistică, direcții ce le găsesc revigorante pentru sectorul turistic românesc, din perspectiva mea de turist.

Propunând însă întreprinderilor turistice anumite elemente ce ar spori satisfacția consumatorilor de ecoturism, mulți ar tinde să nege orice relevanță între acele elemente simple la prima vedere și satisfacție, precum și între ele și profitabilitatea economică a firmelor prin conceperea unor astfel de pachete sau încorporarea în pachetele existente a unor componente eco. Astfel pentru a evidenția posibilitatea creării unui astfel de pachet turistic, am conceput personal unul, care are ca destinații principale renumitul Parc Național Retezat și Parcul Național Grădiștea Muncelului Cioclovina, în pachet fiind incluse chiar locații și obiective care au fost vizitate în premieră de majoritatea participanților din campania „Cârcotașii Poluării”, și de care puțini dintre noi știu cu toate că ele există de sute de ani.

Fiind o ecodependentă declarată, obiectivul general de la care am pornit acțiunea a fost să fac o activitate practică prin care să îmi aduc contrinuția pentru natură într-o zonă protejată puternic afectată de poluarea cu deșeuri solide. Având ideea de ansamblu și experienta participării ca voluntar într-o campanie de ecologizare în anii de liceu, am început să pun la punct detaliile noii campanii. Am vorbit cu prieteni și colegi, propunându-le să fie voluntari, mulți au fost încântați, unii au trebuit convinși, însă majoritatea a fost reticentă sau chiar ironici și sceptici relativ la succesul unei astfel de acțiuni. Am cerut sprijinul coordonatorului științific în ceea ce privește organizarea unei astfel de acțiuni, a universității pentru asigurarea transportului, firmei Tocaroba pentru finanțarea printurilor, administrației PNGC-M pentru accesul în zonă și desfășurarea în bune condiții a campaniei, presei de pe raza județului Hunedoara și revistei Zumturist pentru a ne fi alături și pentru a propaga ideea campaniei, și colegilor și prietenilor care au fost voluntari și fără de care campania nu ar fi fost pusă în practică. Probabil cele mai mari impedimente ce le-am întâmpinat au fost reticența și atitudinea ironică și batjocoritoare a celor mai mulți dintre semenii noștri vizavi de „strânsul gunoaielor”.

După aplicarea campaniei și obținerea rezultatelor anterior menționat nu doar că s-au conturat premisele organizării unei noi campanii similare, ba chiar mai mult s-a propagat ideea campaniei și satisfacția resimțită de participanți atât în presă, cât și în rândul unor oameni care atunci când au fost întrebați dacă nu doresc să participe afișaseră un zâmbet ironic, iar după finalizarea campaniei au manifestat interes pentru o campanie viitoare.

Acestea sunt motivele pentru care fiecare dintre noi ar trebui să „guste” natura, deoarece traiul nemijlocit în natură, chiar și pentru câteva ore, te ajută să vezi viața în culori mai optimiste, respiri mai bine, gândești mai liber, zâmbești mai mult, trăiești cu mai multă încredere și curaj fiecare secundă, și în plus, ar trebui să dăm ocazia generațiilor viitoare să “guste” la rândul lor din plăcerea de a trăi într-un mediu neîntinat de noi. Nu vom reuși să salvăm tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă n-am fi încercat deloc, așadar totul depinde de fiecare dintre noi. Mai mult decât atât “nu vă îndoiți niciodată că un grup mic de oameni care gândesc și sunt dedicați pot schimba lumea. Adevărul e, că e singurul lucru ce a salvat lumea până acum.” (antropologul Margaret Mead)

REZUMAT

Prezenta lucrare științifică descrie un nou subdomeniu al preocupărilor umane legate de turism, și anume cel al ecoturismului, însoțit de exemplificări ale conceperii unui produs ecoturistic, al promovării unui astfel de produs, precum și de un exemplu real de campanie de ecologizare a unei arii protejate, integral planificată, organizată, desfășurată, sub forma unui concurs la care au participat în jur de 50 de voluntari.

Lucrarea este structurată în cinci capitole, la rândul fiecare având mai multe subcapitole, urmate de o serie de concluzii și direcții de acțiune, precum și deco listă consistentă de referințe bibliografice.

În primul capitol al lucrarii sunt prezentate caracteristicele generale ale ecoturismului, principiile, locul și rolul ecoturismului în cadrul pieței și în sfera turismului durabil și sunt suprinse deasemenea diferențele dintre ecoturism și alți termeni considerați de unii autori sinomini cu ecoturismul, fiind vorba de turism verde, geoturism, turism responsabil etc , precum și posibilitatea implementării ecomarketingului în întreprinderile turistice.

Al doilea capitol urmărește segmentarea pieței ecoturistice, conturând pe de o parte un profil al ecoturistului, motivațiile și principiile după care se ghidează acesta în fundamentarea deciziei de cumpărare, iar pe de altă parte, un cod de conduită al ecoturistului o dată ce achiziția produsului turistic a fost făcută.

În cel de-al treilea capitol am făcut o succintă trecere în revistă a ariilor protejate din România, urmată de o prezentare detaliată a două arii protejate de pe raza județului Hunedoara, și anume Parcul Național Retezat și Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, prezentare ce vizează deopotrivă patrimoniul natural și antropic, obiective naturale și antropice ce merită descoperite și vizitate infrastructură și căi de acces precum și motivele pentru care zona trebuie vizitată și protejată.

Al patrulea capitol descrie prima probă practică a acestei lucrări științifice, fiind vorba de organizarea completă a unei campanii de ecologizare a Cheilor Crivadiei, campanie ce s-a desfășurat în 29 martie 2009, acțiune ce s-a desfășurat sub formă de concurs și a cărei rezultate au fost cu multe peste așteptări. Capitolul 4 mai cuprinde și anumite direcții de acțiune la adresa diverșilor actori de pe piața turistică

Ultimul capitol descrie cea de-a doua contribuție practică efectivă, fiind vorba de conceperea unui produs ecoturistic complet, propus sub forma unui circuit de 7 zile în cele două arii protejate anterior menționate, precum și mixul de marketing complet realizat, și posibile posibilăți de promovare pentru acest produs turistic.

În final sunt prezentate concluziile prezentei lucrări științific fiind prezentate deopotrivă posibile direcții de acțiune de urmat.

SUMMARY

The present scientific paper describes a new sub-domain of human concernings regarding tourism, namely ecotourism, both with a personal sample of an ecotouristic product and ways of furtherance for this kind of product, but also with another full planned, organised by, carried on volunteered activity, whitch I have organised as a contest, at which volunteered aproximatly 50 persons.

The diploma paper is structured in five chapters, each one having other subchapters, followed by few conclusions and some recommendations and bibliographic references.

In the first chapter are preseented the characteristics, principles and the part of ecotourism within the holle tourism domain, but also there are presented the differences between the term ecotourism and some other terms, which some authors consider them synonyms with the first one, few exaples could be: green tourism, geotourism, responsible tourism.

The second chapter provides informations about the segmentation of the ecotourist market, a ecotourist profile being presented, also with the reasons and principles on which the ecotourist bases his purchase decision, and a behavioural code which the ecotourist respects.

In the third chapter it’s presented a brief review of Romania’s protected areas, followed by a detailed one for two of these areas, namely Retezat National Park and Grădiștea Muncelului – Cioclovina Natural Park, being presented both natural and anthropic aspects of the touristic potential of the two areas, ways of getting there and sights which deserve to be seen.

The fourth chapter presents the first practical contribution to this paper, namely setting up a complete campaign of collecting garbage at Cheile Crivadiei, in 29 of March 2009, campaign which I initiated and organized as a contest, with unexpected results and it also presents some recommendations for various tourist market actors.

The last chapter presents the second practical work done by the owner of the current paper, meaning a full tourist package, a 7 days tourist circuit, presented with the marketing mix structure and both with some methods of publicity for that tourist product

Last but not least, the diploma paper ends with some conclusions regarding the current study and few recommendation for the future.

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale.

Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absența unui management corespunzător poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică. Partea bună este că aceeași ascensiune a turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism.

Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea parcurilor naționale și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educație și conștiință al turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural și cultural.

Ecoturismul poate fi privit așadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetători și organizații non-guvernamentale încă de la sfârșitul anilor ’80 și ca un segment de piață în plină evoluție, fiind o formă a turismului în arii naturale.

Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie. De aici și numeroase confuzii între ecoturism și termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism.

Dacă termenul de turism durabil a fost clarificat pe larg anterior, voi încerca încontinuare să aduc lumină și în cazul celorlalți termeni menționați.

Termenul de „turism responsabil” atrage atenția asupra faptului că cea mai mare parte a activităților turistice nu sunt responsabile: populația locală este exploatată, resursele naturale și culturale nu sunt respectate și ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil și sugerează faptul că toți cei implicați într-o activitate turistică, turiști sau prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă față de destinația turistică. O variantă asemănătoare este „ turismul conștient”, care încurajează o înțelegere mai profundă a naturii, oamenilor și locurilor.

Un alt termen întâlnit adesea este cel de „turism alternativ”. Problema în acest caz este că termenul se definește prin ceea ce nu este, adică turismul tradițional. Turiștii nu își descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinațiile pe care le aleg sunt tot cele care îi motivează de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc. Intenția și în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei predominante în turismul clasic.

Termenul „turism verde” este folosit de obicei ca o versiune neacademică a turismului durabil.

Societatea „National Geografic” a lansat termenul de „geoturism”, ca fiind: „forma de turism care sprijină sau îmbunătățește caracteristicile geofizice ale unui spațiu – mediul înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor.”

Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă și câștigă popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui surmontate. Problema unei definiții specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfășurată, așa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de afaceri, etc.). Ecoturismul incorporează întotdeauna activități diverse în mijlocul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate include și activități culturale. Ecoturismul are și o importantă componentă educațională, este o șansă de a învăța respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii o șansă de auto-reflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și organizarea activităților turistice.

Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation &Management Area:

„ecoturismul este o forma de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale.”

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.”

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiție: „Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală.”

Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să impună o variantă proprie. Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază. Putem reprezenta aceste criterii întrunmod sugestiv prin patru cercuri parțial suprapuse, așa cum se observă în figura următoare:

Figura 1.1: Criterii de bază ale ecoturismului

Sursa: (Original)

PRINCIPIILE ECOTURISMULUI:

Printre principiile ecoturismului consacrate de literatura de specialitate se numără următoarele:

Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea distruge destinația turistică.

Educarea turistului cu privire la importanța conservării.

Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității.

Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate.

Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice.

Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului,

Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunităților și firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate.

Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbării din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu rezidenții,

Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală.

LOCUL ECOTURISMULUI ÎN CADRUL TURISMULUI DURABIL

Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil. În figura următoare se poate observa locul ecoturismului în procesul evoluției spre forme de turism durabil. Figura nr. 2 demonstrează, de asemenea, faptul că ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în același timp și elemente ale turismului rural și cultural.

Figura 1.2: Ecoturismul-componentă a turismului durabil

Sursa: adaptat după Megan Epler Wood, 2002

Ecoturismul este prin definiție o formă de turism care respectă principiile dezvoltării durabile. Totuși, este important să menționăm faptul că toate formele de turism și toate activitățile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu planificarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și terminând cu activitatea de marketing, toate operațiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social, cultural și de mediu.

Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără a-i cunoaște principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare și criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internațional.

Participanții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului , desfășurat la Quebec în mai 2002, au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii specifice:

Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural.

Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și contribuie la bunăstarea lor.

Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale,

Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum și grupurilor organizate de mici dimensiuni

ECOTURISMUL CA SEGMENT DE PIAȚĂ

Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nișe guvernate de forțele și de legile pieței. El a fost promovat inițial ca fiind echivalent cu turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale și de mediu din unele țări, firme și destinații a condus la o confuzie generală în privința sensului ecoturismului ca segment de piață. Astfel s-a simțit nevoia unor linii directoare specifice și a unor sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuțiile eferitoare la aceste probleme sunt în plină desfășurare.

Figura următoare prezintă locul ecoturismului în cadrul pieței turismului. El apare ca o subpiață a turismului în arii naturale și în același timp având legături puternice cu turismul cultural și rural.

Figura 1.3: Locul ecoturismului în cadrul pieței turismului

Sursa: adaptat după Megan Epler Wood și Eagles P.

În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismului în care activitățile desfășurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are la bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător și oferirea unor servicii specifice.

Ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare, educare, responsabilitate și implicarea activă a comunității locale. Un turist în arii naturale poate merge să observe comportamentul păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească păsările însoțit de un ghid local și va sta în cabana unui localnic, contribuind astfel la prosperitatea economiei locale.

PROFIT VERSUS PROTEJAREA MEDIULUI

Prin disponibilitățile de a călători mai mult și mai des a avut loc fenomenul de “turistizare” a lumii. Turismul este, în primul rând, un mod de viață al individului șiomul este principalul subiect și obiect al turismului. Turismul este, la ora actuală, nu doar un mod de petrecere a timpului liber (deși este adevărat că majoritatea călătoriilor sunt făcute în timpul liber), ci și un mod de rezolvare a altor probleme. De aceea, turismul este o formă de descoperire și explorare a lumii, devenind o formă de viață pentru omul contemporan.

Procesul în sine nu este bun sau rău, pozitiv sau negativ. Totuși efectele sale – consecințele față de diferite domenii de viață – pot fi, dintr-un anumit punct de vedere, pozitive sau negative. Adevăratele rădăcini ale acestor efecte negative și ale altora sunt găsite în comportamentul uman, în diferite activități turistice, în comportamente care contravin, de multe ori, cu normele de etică. În mod paradoxal, profiturile reale ale turismului ar putea fi mai mari și nu mai mici dacă normele etice ar fi observate și analizate mai atent. Acest lucru este datorat lipsei unor programe coerente de protecție a mediului în domeniul turistic cu precădere, cu toate acestea însă este știut fiind faptul că turismul “înghite” toate nerealizările și stările negative, reflectate și în “apetitul” consumatorilor pentru turism.

Problemele de mediu generate de activitatea antropică scot în evidență faptul că atingerea bunăstării societății nu se reduce la o simplă acumulare de bunuri și servicii. Măsura bunăstării trebuie reformulată, trecându-se de la scara de evaluare bazată pe capacitatea de acumulare individuală de bunuri (de îmbogățire) la cea fundamentată pe utilizarea colectivă a unor bunuri comune. Astfel, este promovată ideea substituirii interesului economic imediat cu noțiunea de interes de conservare a patrimoniului generațiilor viitoare.

Acesta este și motivul pentru care, în implementarea unei strategii, societățile care își desfășoară activitatea în domeniul turismului precum și societățile din alte domenii, ar trebui să țină cont și de componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică, astfel aceștia să-și gestioneze eficient și profitabil resursele și în același timp să orienteze activitatea societății spre dezvoltare, în condițiile conservării mediului înconjurător – model prezentat schematic dupa cum urmează:

Figura 1.4: Legătura dintre gestionare, conservare și dezvoltare

Sursa: (original)

Relația gestionare-conservare-dezvoltare se păstrează nealterată chiar dacă se deplasează cursorul de la nivel micro la cel macro, din punct de vedere al contextului economic, al ramurii de activitate sau al mărimii suprafeței de aplicare.

Revenind însă la întreprinderile turistice, acestea ar trebui să aibă în vedere cele trei domenii vizate de planificarea dezvoltării turistice durabile care sunt reprezentate de:

Economic, prin creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor;

Ecologic, prin evitarea degradării mediului;

Social, prin:

creșterea numărului de locuri de muncă;

favorizarea practicării unor meserii tradiționale;

atragerea populației în practicarea turismului – ca măsură de regenerare fizică și psihică a acesteia.

1.5. IMPLEMENTAREA ECOMARKETINGULUI ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR DIN TURISM

“Multe dintre problemele noastre imediate decurg din încercarea de a atinge scopuri economice, fără a ne preocupa de celelalte părți ale ecosistemului. Dacă am fi ținut seama din timp de posibilitatea unei strâmtorări energetice, dacă am fi încercat să prevedem impactul anumitor tehnologii asupra mediului ambiant, dacă ne-am fi gândit cum subminează –economia bunăstării- viața familială și organizarea comunitară, poate că nu am fi ajuns în capcana de acum.”

Protecția mediului ambiant reprezintă, în prezent, o condiție esențială pentru desfășurarea în bune condiții a oricărei activități economice. Marketingul și ecologia se constituie în două domenii între care se stabilesc multiple relații și conexiuni.

Ecologia și marketingul sunt domenii care se interferează pe multiple planuri, deoarece ambele pornesc de la ideea că, în desfășurarea oricărei activități economice trebuie acordată atenția cuvenită, pe de o parte sporirii cantității și calității produselor și serviciilor în condiții de solvabilitate pentru indivizi, colectivități, firme etc., iar pe de altă parte protecției mediului ambiant. Desigur, există cazuri în care, din dorința realizării unui profit maxim se neglijează aspectele sociale, aspectele privind protecția mediului ambiant.

Poluarea poate avea loc în diferite etape ale ciclului economic, pornind de la extragerea resurselor materiale, prelucrarea, distribuția sau consumul lor, cu mari diferențieri pe ramuri economice sau pe faze ale producției sau circulației. Unele ramuri sunt considerate poluante, altele nepoluante; la același produs tehnologiile sunt foarte diferite din punctul de vedere al gradului de poluare. În mod asemanator se pune problema diferențierilor și în logistica de distribuție a diferitelor produse sau servicii.

Cererea de bunuri și servicii ecologice este în permanenta creștere în perioada actuală. Această cerere condiționează comportamentul consumatorilor și al industriilor, își exercită influența și asupra cadrului legislativ. În vederea prevenirii poluării și protejării mediului ambiant, sub presiunea asociațiilor ecologiste și legislației privind protecția consumatorilor, cresc investițiile făcute în ramurile productive ale economiei(industrie, agricultură, transporturi, turism etc.) a căror eficiență este de dorit să fie maximă.

În acest context marketingul oferă un vast câmp de acțiune prin adaptarea și aplicarea la specificul acțiunilor ecologiste a principiilor, metodelor și tehnicilor sale specifice, prin gestionarea rațională a acțiunilor ecologice, optimizând raportul dintre eforturile făcute și rezultatele obținute, dintre care unele mai greu de cuantificat, ceea ce plasează acțiunile cu prioritate în marketingul social, domeniu vast din care face parte și marketingul ecologic (ecomarketingul).

1.5.1. ECOMIXUL DE MARKETING

Elementele ecomixului de marketing sunt: ecoprodusul, ecoeticheta, ecoambalajul, ecoprețul, ecodistribuția și ecopromovarea.

Ecoprodusul:

Este unanim acceptat faptul că firmele ar trebui să-și îndrepte atenția către tehnologii și produse care să aibă un efect nociv cât mai redus asupra mediului înconjurător. Produsele cu performanțe ecologice sunt rezultatul unui proces integrat, în sensul că, încă din faza de concepere vor fi avute în vedere cerințele ecologice pe care le va satisface noul produs. Evident, includerea anumitor restricții încă din faza de concepere a unui nou produs presupune o cheltuială suplimentară. Dacă însă această cheltuială nu este facută, consecințele vor fi mult mai costisitoare, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung.

În realitate firmele producatoare reușesc destul de greu să scoată pe piață produse absolut “curate”; în cele mai multe din cazuri preocupările sunt îndreptate către obținerea unor produse/servicii care să polueze cât mai puțin mediul.

Abordarea ecoprodusului nu poate fi facută doar la nivelul unei singure verigi sau etape din ciclul de viață al acestuia; abordarea trebuie să fie una unitară, complexă, care să pornească din momentul conturării conceptului privind noul ecoprodus și să se încheie cu faza de deșeu și de reciclare a acestuia. În acest context sunt extrem de importante toate tipurile de servicii pe care firmele (producătoare, distribuitoare, comerciale) sau piața le pot pune la dispoziția consumatorilor, astfel încât să fie stimulat și încurajat consumul ecoproduselor. Și ne referim aici, în principal, la comunicare (între toți actorii implicați) și la sublinierea, prin intermediul comunicării, a avantajelor și beneficiilor pe care le poate aduce ecoprodusul.

Profesorul american Philip Kotler definește produsul ca fiind vehicul al unui serviciu. Ecoprodusul este produsul care răspunde cererii consumatorilor și, în același timp armonizează interesele acestora, pe termen scurt, mediu si lung.

Ecoprodusele sunt:

produse care sunt obținute prin intermediul unei utilizări eficiente a resurselor implicate în producerea și realizarea lor;

produse care permit, într-o proporție mai mare sau mai mică, reciclarea lor;

produse care utilizează resurse sau materii prime disponibile în locul celor rare sau deficitare;

produse care datorită caracteristicilor lor conduc la reducerea cantităților de deșeuri rezultate în urmă – fie a producerii, fie a consumului.

În cadrul unei firme, un produs “eco” se poate constitui fie într-un avantaj, fie într-un dezavantaj, după cum urmează: în cazul în care firma reușește să pătrundă pe o piață (sau pe un anumit segment al unei piețe) în care există cerere pentru ecoprodusul respectiv, în urma confruntării cererii cu oferta firma în cauză va avea un avantaj în comparație cu concurența; în cazul în care nu există o cerere bine concretizată pentru ecoprodus, ca urmare a faptului că prețul acestuia este mai mare în raport cu produsele concurenței, firma va pierde.

Ecoeticheta:

Consumatorii, dar în aceeași măsură și distribuitorii, mai ales în țările dezvoltate, adoptă sau nu un anumit produs nu doar în funcție de aspectele considerate până nu demult “mai” importante: calitatea, prețul, disponibilitatea ci și în funcție de aspectele privind protecția mediului asociate acestuia. Efectele ce vizează mediul reunesc de fapt efectele exercitate de produs asupra mediului pe întreaga sa durată de viață. De asemenea, multe tări au adoptat programe de ecoetichetare, care permit consumatorilor să aleagă produsele care respectă mediul. Ecoetichetarea este “o activitate voluntară, însă ea se afirmă din ce în ce mai mult ca o exigență pe diverse piețe.” Consumatorii care dispun de venituri ridicate aleg produsele ecoetichetate în detrimentul celorlalte, chiar în condițiile în care trebuie să plătească, evident, un preț mai mare pentru acestea. În acest context, produsele care nu sunt etichetate corespunzător fac față cu greu concurenței. Preferința pentru produse ecoetichetate, exprimată pe diverse piețe, ridică pentru producători problema reconceperii produselor proprii, a ambalajelor și a tehnologiilor, astfel încât produsele rezultate să fie “prietenoase” cu mediul.

Principala caracteristică a programelor de ecoetichetare este aceea că sunt voluntare. Ele apar la inițiativa unor organisme independente și sunt susținute, în majoritatea cazurilor, de către guvernele respective. Organismele respective stabilesc, pe baze științifice, criteriile care vor fi avute în vedere la etichetarea ecologică a produselor. Criteriile se referă, în principal, la impactul potențial al produselor asupra mediului, de-a lungul întregii lor durate de viață.

Ecoambalajul:

Produsele pot polua atât prin intermediul substanțelor din care sunt obținute, cât și prin intermediul consumului. Societatea trebuie să propună alternative la produsele care poluează prin intermediul altora, cu un potențial poluant inferior. Problema ambalajelor este una extrem de importantă în cadrul interrelației produs – protecția mediului înconjurător. Am putea afirma chiar că în domeniul ambalării s-au făcut simțite primele preocupări în ceea ce privește protejarea mediului înconjurător. Evident, sunt extrem de criticate ambalajele de unică folosință și cele confecționate din materiale nereciclabile.

În comparație cu ambalajele de unică folosință, ambalajele refolosibile pentru produsele alimentare pot fi reintroduse în circuitul economic, dar prezintă riscul de a nu fi aseptice. Reutilizarea ambalajelor este o funcție de mai multe variabile. Acest proces nu trebuie să diminueze funcțiile de protejare, transport, achiziție și informare a ambalajelor respective. O soluție mai veche este aceea a ambalării funcționale a produselor, sau, altfel spus , evitarea ambalării multiple; de asemenea sunt recomandate ambalajele biodegradabile.

Reciclarea ambalajelor este un proces ce a cunoscut o amplă dezvoltare în țările membre UE, unde există restricții în ceea ce privește depozitarea ambalajelor utilizate. Acestea trebuie separate pe tipuri: plastic, sticlă, metal etc. Soluțiile de reciclare devin din ce în ce mai ingenioase și se realizează, în unele cazuri, inclusiv elemente de construcție (din cutii de conserve). În acest context deșeurile sunt considerate ca fiind “materii prime secundare”

Ecoprețul:

În legătură cu prețurile produselor ecologice, pot fi precizate următoarele aspecte:

în majoritatea cazurilor, prețurile produselor ecologice sunt mai mari decât prețurile produselor obținute prin metode clasice , industriale. Chiar și în aceste condiții, produsele au o piață asigurată datorită faptului că există grupe de consumatori dispuși să plătească aceste prețuri mai mari;

în unele cazuri, utilizarea pe scară largă a unor produse sau subproduse obținute de către fermieri în propriile exploatații, contribuie la formarea unor prețuri avantajoase pentru cumpărători;

chiar dacă la prima vedere prețul unui produs ecologic este mai mare decât al unui produs similar obișnuit, cheltuiala respectivă poate fi abordată și ca o investiție în sănătatea omului și a mediului ambiant.

În general, prețurile produselor se stabilesc în funcție de costurile de producție, distribuție și comercializare aferente; în funcție de clienți și de concurență. Aceste principii sunt valabile și în cazul ecoproduselor. Problema care se ridică în cazul ecoproduselor este aceea a acceptării unor prețuri mai mari de către un număr cât mai mare de consumatori. Soluția acestei probleme este găsirea acelor segmente de consumatori dispuși să plătească un preț mai mare. Altfel spus, consumatorii trebuie să fie de acord și să accepte prețurile mai mari.

Ecodistribuția:

Distribuția produselor ecologice prezintă o serie de specificități. În țările dezvoltate sunt organizate și funcționează filiere ale acestor produse: grupuri de producători care sunt în relații permanente cu intermediari specializați, magazine specializate în vânzarea acestor produse sau raioane specializate în marile magazine. În general, există rețele de distribuție separate: în Uniunea Europeană există norme care precizează faptul că ambalarea, depozitarea, transportul, manipularea produselor ecologice trebuie să se facă într-un circuit care să nu se suprapună cu circuitul produselor de tip industrial.

Ambalarea reprezintă un aspect deosebit de important în cadrul distribuției produselor ecologice. În literatura de specialitate, și nu numai, s-a vorbit foarte frecvent în ultima vreme despre așa numita dimensiune ecologică a ambalajului. Între multiplele motive care au determinat o asemenea abordare, am putea aminti doar faptul că ambalajele poluează mediul (abordând și numai din punct de vedere cantitativ acest aspect).

Ecopromovarea:

Ecopromovarea poate fi definită ca “o politică de comunicare orientată spre cerințele ecologice. Tendința de creștere a conștiinței ecologice a consumatorilor trebuie preluată ofensiv și întarită prin activități de promovare și relații publice. O politică de comunicare adecvată (din punct de vedere ecologic) contribuie la crearea unei identități a firmelor compatibilă cu principiile ecologice. De asemenea, se poate adauga faptul că scepticismul față de acțiunile firmelor (în domeniul protecției mediului) este mare si realizarea unui profil “de responsabilitate socială” al firmei necesită cheltuieli mari și este un proces destul de dificil.”

Un mod de a reduce scepticismul opiniei publice față de comportamentul ecologic al firmei este acțiunea în comun a firmelor, prin cooperare, prin informarea publicului etc.

Argumentele ecologice trebuie să fie adevărate și să existe posibilitatea de a fi verificate obiectiv. Îmbunătățirea imaginii firmei este un element cheie în strategia de ecomarketing.

Publicitatea în privința efectelor negative asupra mediului ale diverselor produse, efortul organizațiilor ecologice de a încuraja consumatorii în găsirea unor căi de reducere a impactului propriilor lor activități și de influențare a atitudinii întregii populații asupra protecției mediului, a crescut foarte mult în ultimii ani. Există de asemenea grupuri de presiune asupra industriei și guvernelor, care încearcă să le influențeze în luarea unor decizii ferme în privința protecției mediului. Aceste grupuri

aparțin, în special, organizațiilor ecologice neguvernamentale. Mai mult decât atât, sondajele au arătat că majoritatea populației are sentimentul că prin schimbarea atitudinii fiecăruia față de mediu pot influența schimbările pozitive pentru acesta.

CONCLUZII CAPITOLUL 1

Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deși are potențialul de a influența pozitiv mediul natural și social în care se desfășoară, el poate fi la fel de dăunător ca și turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător.

Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază: se desfășoară în spații naturale și culturale, implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunității locale și susține bunăstarea localnicilor.

Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deși are potențialul de a influența pozitiv mediul natural și social în care se desfășoară, el poate fi la fel de dăunător ca și turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător.

Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază: se desfășoară în spații naturale și culturale , implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunității locale și susține bunăstarea localnicilor.

Ecoturismul poate fi privit și ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieței și ale dezvoltării durabile deopotrivă, o soluție în această direcție putând fi implementarea ecomarketingurului în întreprinderile turistice

CAPITOLUL II. SEGMENTAREA PIEȚEI ECOTURISTICE

2.1.DIMENSIUNILE PIEȚEI ECOTURISTICE

Întrucât se definește prin obiectivele sale de conservare a naturii și sprijinire a populației locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, până acum nu s-au realizat studii riguroase pentru a determina câți turiști în arii naturale sunt într-adevăr motivați de principiile ecoturismului.

Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natură, ducând la estimări false asupra dimensiunilor pieței. Cercetările privind turismul în arii naturale arată că 50% din numărul total de turiști își doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanței, ceea ce ar putea include și un scurt popas într-un parc național. Este un segment larg, dar foarte diferit de cel motivat de dorința de a învăța despre viața sălbatică și cultură cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea locală durabilă.

O estimare nu foarte precisă arată că sosirile internaționale de ecoturiști au atins 7% din piața turistică (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998, așteptându-se o creștere de până la 70 milioane în 2010. Cele mai apreciate destinații ecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu creșteri impresionante ale numărului de vizitatori în arii protejate și în alte zone naturale. Deși simpla vizitare a unui parc național sau arie protejată nu reprezintă ecoturism, ci turism în natură, evoluția numărului de vizitatori din aceste zone este un indicator și pentru tendințele din ecoturism.

Cercetările întreprinse la începutul anilor ’90 au înregistrat o creștere masivă a turismului în parcuri naționale pe principalele piețe ecoturistice, indicând o schimbare a preferințelor turiștilor, de la destinațiile europene tradiționale, la o gamă mai largă de destinații în arii naturale, majoritatea în țări cu economie slab dezvoltată.

Deși Europa este o piață turistică importantă, statisticile europene nu oferă informații clare privind turismul în arii naturale. Cercetările arată că europenii caută mai mult turismul rural din Europa decât turismul în arii naturale, pentru că mediul înconjurător este puternic antropizat, existând puține zone sălbatice comparativ cu celelalte continente. Nord europenii sunt cei care manifestă un interes deosebit pentru turismul cu înalte standarde ecologice. Un studiu australian (Blamey 1998) referitor la sursele cererii pentru turismul în arii naturale a demonstrat că un procent important (71%) din turiștii interesați de natură provin din Europa (Elveția, Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda), depășind orice altă piață emițătoare, inclusiv Statele Unite și Canada.

2.2. PROFILUL ECOTURISTULUI

Cunoașterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de utilă organizatorilor de programe turistice pentru acest segment de piață. Până în prezent, un studiu amplu realizat pe piața turistică nord americană ne oferă o caracterizare a turistului în arii naturale, după cum urmează:

Caracteristici socio-demografice:

• Vârsta – 35-54 ani, variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar fi costul călătoriei.

• Sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s-au constatat diferențe clare în funcție de activitățile desfășurate.

• Ecoturiștii tind să aibă un nivel al venitului mai ridicat decât cel al turiștilor în general.

• Educația – nivel ridicat de educație, 82% fiind absolvenți de studii superioare

• Afiliere – mulți ecoturiști sunt suporteri sau membri ai unor organizații bazate pe natură.

• Publicații – ecoturiștii sunt interesați de publicațiile orientate spre natură și activități în aer liber

Caracteristici ale călătoriei:

• Durata călătoriei – variază în funcție de destinație, activități desfășurate, dar durata preferată de 50% dintre turiștii experimentați (care au fost în cel puțin o călătorie „ecoturistică”) este de 8-14 zile

• Cheltuieli – Ecoturiștii tind să cheltuiască mai mult decât turistul mediu, plătind sume considerabile pe echipamente, cotizații, reviste, donații. 26% dintre ei au declarat că ar fi dispuși să cheltuiască 1000 – 1500 USD pentru o călătorie în care să beneficieze de servicii de calitate.

• Componența grupului – o majoritate de 60% dintre turiștii experimentați au declarat că preferă să călătorească în cuplu, 15% cu familia, iar 13% preferă să călătorească singuri.

• Surse de informare – Ecoturiștii acordă mare încredere recomandărilor celorlalți (prieteni, familie), dar și diferite forme de materiale scrise reprezintă surse importante de informații. De asemenea, experiența proprie din călătorii anterioare joacă un rol decisiv în alegerea destinației. Internetul devine tot mai utilizat pentru planificarea vacanțelor ecoturistice, dar mulți ecoturiști sunt suficient de experimentați pentru a-și organiza singuri călătoria.

Motivații și preferințe:

• Motivațiile călătoriei – Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivație a ecoturiștilor. Ei nu vor numai să o vadă, ci și să o experimenteze și să învețe despre ea. Ei sunt interesați și de istorie, de alte culturi, le place să participe la diverse activități în aer liber și apreciază oportunitatea de a întâlni oameni noi.

• Activități preferate – Ecoturiștii participă la o gamă foarte largă de activități, de la observarea și înțelegerea naturii (vizitarea parcurilor naționale, observarea vieții sălbatice), la activități orientate mai mult sau mai puțin spre aventură și activități cu specific cultural – istoric. Ei sunt în căutarea noului, a unor experiențe care să le îmbogățească viața

• Modalități de cazare – Ecoturiștii preferă facilități de cazare cu confort mediu sau chiar de bază, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.

2.3. COD DE COMPORTAMENT AL ECOTURISTULUI

Un rol important în educarea ecoturiștilor îl reprezintă elaborarea unor coduri de comportament, cum ar fi cel elaborat de autoritatea de turism din provincia canadiană Québec. Acest cod arată turiștilor ce trebuie și ce nu trebuie să facă pentru practicarea corectă a ecoturismului. El este mai mult decât un cod etic general care se întâlnește frecvent în parcurile din Statele Unite. Pe lângă limitarea impactului negativ al omului în arealul natural, codul de conduită promovează și protejarea patrimoniului cultural și natural. “Codul de comportament al ecoturistului” presupune:

Pregătirea voiajului

– alegerea unui agent de turism sau a unei organizații care se preocupă de minimizarea impactului activității turistice asupra mediului,

– alegerea unui promotor sau a unei agenții de turism care oferă o ședință de pregătire despre modul cum trebuie să se comporte la locul de destinație sau să folosească echipamentele în vederea protejării mediului înconjurător,

– informarea în legătură cu habitatul natural și cu valorile culturale ale zonei,

– adaptarea comportamentului propriu și a codului de conduită la valorile zonei vizitate.

Respectarea următoarelor reguli

– interdicția accesului în zone nepermise publicului

– respectarea marcajelor

– informarea tour-operatorilor, autorităților și vizitatorilor asupra încălcării oricărei reguli care poate afecta habitatul natural și cultural

Respectarea florei, faunei și a habitatului lor

– deplasarea cu calm, fără a se perturba mediul natural

– păstrarea unei distanțe considerabile față de animale pentru a nu le deranja

– evitarea hrănirii animalelor

– neintervenirea în habitatul natural

– evitarea zonelor în care se găsește un număr mare de animale

– interzicerea ruperii plantelor sau mutării animalelor

– evitarea cumpărării de plante sau animale care sunt pe cale de dispariție sau se găsesc în număr mic într-un anume areal

Reducerea propriului impact asupra mediului

– adoptarea unui comportament care vizează reducerea tuturor tipurilor de poluare (chimică, biologică, vizuală, olfactivă și sonoră)

– favorizarea deplasărilor în grupuri mici

– conștientizarea impactului acțiunilor proprii asupra mediului

– menținerea echipamentului motorizat în stare bună

– utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant

– alegerea unor produse durabile, biodegradabile și reutilizabile

– depozitarea reziduurilor în zone strict amenajate pentru acest scop

– favorizarea transportului cu mijloace care nu au sau au un impact minim asupra mediului

Respectarea comunităților locale

– aprecierea unicității populației din zona vizitată

– respectarea cutumelor, tradițiilor locale și diferențelor culturale

– deschiderea spre învățare

– susținerea economiei locale prin achiziționarea de produse și servicii

– respectarea intimității oamenilor și a proprietății private

– adaptarea la cultura locală

– adoptarea unui comportament respectuos față de ceilalți vizitatori

Tendințele mai recente din turismul internațional arată o piață a ecoturismului în creștere, mai ales în America de Nord, Europa și Asia. Pornind de la dimensiunile pieței potențiale, problema cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care să răspundă nevoilor pieței și care, în același timp, să aibă un impact economic și asupra mediului pozitiv.

În România, ariile naturale protejate dețin doar 5% din suprafața țării; dintre toate ariile protejate, numai trei au administrații proprii funcționale, iar turismul se poate spune că este organizat corespunzător doar în Rezervația Biosferei Delta Dunării și în Parcul Național Retezat.

Convinși fiind că ecoturismul este turismul viitorului și că ariile naturale vor fi în continuare în atenția promotorilor activității turistice și a administrațiilor naționale și internaționale, putem spune că experiența turistică în ariile protejate se îmbogățește continuu, oamenii învățând din greșeli și întărind acumulările pozitive.

CONCLUZII CAPITOLUL 2

Ecoturismul este o nișă de piață în cadrul turismului în arii naturale, care a înregistrat o creștere ipresionantă în ultimele decenii. El tinde să devină un segment de piață independent, sub influen’a unor factori precum: fenomenul de îmbătrânire a populației, preferința călătorilor de a alege vacanțe cu tentă educativă, care să le îmbogățească existența, dorința lor de evadare în mijlocul naturii, de a fi activi și de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau familia etc..

Ecoturiștii prezintă caracteristici diferențiate și se ghidează în consumul turistic după un cod de comportament specific.

CAPITOLUL III. ECOTURISMUL ÎN ARIILE PROTEJATE- PARCUL NAȚIONAL RETEZAT ȘI PARCUL NATURAL GRĂDIȘTEA MUNCELULUI CIOCLOVINA

Spațiile naturale protejate, prin valențele lor estetice, recreative, educaționale, științifice, se constituie ca obiective turistice deosebit de atrctive, unele cu 30urprise30 de unicat pe plan internațional. Valorificarea lor turistică îmbracă forme diferite, complexe. Ea trebuie să țină cont de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc. Sistematizarea acestor areale variază de la o țară la alta, așa cum diferă și echipamentele turistice de la un parc la altul.

Dotările turistice cuprind în general echipamente de cazare diverse (terenuri de campare, corturi, cabane, refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanță etc.), unități de alimentație, instalații sportive, trasee de plimbare, de călărie, poteci, centre de informare, muzee sau săli de expoziții ș.a. Toate trebuie să fie concepute astfel încât să nu se depașească nivelul suportabilității ecologice, să fie satisfăcute nevoile turiștilor, să se asigure realizarea obiectivelor de management.

Se consideră că activitățile recreaționale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt:

studierea naturii, florei și faunei;

fotografierea, 31urpris peisajelor;

drumeții montane;

alpinism;

speologie;

practicarea scufundărilor;

plimbări pe jos sau, iarna, cu schiurile;

ciclism și canotaj;

vizite la obiective culturale, istorice și etnografice;

cunoașterea și învățarea unor meșteșuguri tradiționale;

vizitarea ecomuzeelor din incinta zonelor protejate

vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, științifice despre zonele protejate în cadrul centrelor de primire a turiștilor.

Fiecare arie protejată destinată recreerii își stabilește propriile reguli de comportament pentru vizitatori. De exemplu, numeroase parcuri naționale interzic pătrunderea autoturismelor, deplasarea făcându-se numai cu mijloace de transport ecologice (electrice, biciclete, aeroplane, deltaplane, bărci cu vâsle, trăsuri etc.) aflate în proprietatea administrației parcului. De asemenea, regulile se pot referi la depozitarea deșeurilor, la impunerea unor trasee, la mărimea grupurilor, la nivelul zgomotelor, la hrănirea animalelor, culegerea de “amintiri naturale” etc.

Experiența turismului în ariile protejate este deja vastă, începând cu anul 1872, când a fost creat primul parc național din lume și anume Yellowstone, în SUA, creat ca “loc de destindere în folosul și spre bucuria poporului”.

3.1. REZERVAȚII ȘI MONUMENTE ALE NATURII ÎN ROMÂNIA

În tecutul istoric au dispărut din fauna țării noastre mamifere ca bourul, zimbrul (repopulate), antilopa, saiga, castorul, țarpănul. Unele specii actuale sunt pe cale de dispariție: dropia, pelicanul, zăganul. Pentru a preîntâmpina dispariția unor specii din fauna și flora țării și a conserva anumite elemente interesante de peisaj sau formațiuni gelologice, câtiva mari oameni de știință, printre care Emil Racoviță și Alexandru Borza, au obținut încă din 1930 promulgarea unei legi pentru ocrotirea naturii. Pe baza acesteia s-au creat primele rezervații naturale. Emil Racoviță și Alexandru Borza sunt două din personalitațile românesti care au participat la crearea primelor rezervații naturale din România.

În prezent există un mare număr de rezervații faunistice (în Delta Dunării sau prin munți), floristice (turbăria Poiana Stampei – Vatra Dornei), forestiere (Codrii Seculari de la Slătioara în Munții Rarău), piscicole (pentru menținerea lostriței pe Bistrița Aurie), geologice (Dealu cu Melci pe valea Arieșului Mic) sau cu fenomene rare (vulcanii noroioși din jud. Buzău, Râpa Roșie de langă Sebeș), speologice (cu peșteri de mare interes). Pe aceeași bază s-au organizat rezervațiile Parcul Național Retezat și urmează să se organizeze și altele în Munții Apuseni, în Carpații Meridionali, unde elemente rare ale naturii sunt ocrorite de lege. De asemenea Delta Dunării a fost decretată rezervație a biosferei și a intrat în circuitul internațional al rezervațiilor și monumentelor naturii.

Parcurile Naționale și cele Naturale impresionează prin relieful unic al arcului carpatic, pădurile naturale și virgine rare sau chiar unice în Europa, flora cu numeroase elemente endemice, fauna bogată (cu populații de ursi, lupi și râși care totalizează circa 30% din populația de carnivore mari a întregii Europe), păsările, microfauna, unicitatea peisajelor, tradițiile culturale și modul de viață tradițional din comunitățile umane.

Regia Națională a Pădurilor Romsilva, administrator al pădurilor proprietate a statului din România, asigură managementul a 10 parcuri naționale și 6 parcuri naturale cu o suprafață de circa 603.000 ha, având aici ca obiective principale păstrarea patrimoniului natural și cultural nealterat, protecția peisajelor, oferirea de posibilități de recreere publicului larg.

Figura 3.5: Harta ariilor protejate din România

Sursa: www.harti.ro

3.2. TURISMUL ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

Masivul Retezat, una din cele mai valoroase zone montane din țara nostră, localizat în partea vestică a țării, pe teritoriul județului Hunedoara, a fost recunoscut ca Parc Național încă din anul 1935, fiind astfel primul parc național legal constituit din România.

Parcul Național Retezat este situat în partea central-vestica a Munților Retezat, fiind centrat pe circul glaciar Bucura. Cuprinde 40 de vârfuri care depășesc 2200 m, circuri glaciare care adăpostesc câteva zeci de lacuri glaciare (Bucura, Zănoaga, Tăul Negru, Galeșul, Gemenele etc.), plante ocrotite prin lege (tisa, floarea de colț, zâmbrul, papucul doamnei etc.), o serie de animale rare (râsul, capra neagră, zăganul și acvila de munte), precum și peisaje de o rară frumusețe

În cadrul său se deosebesc:

Rezervația Gemenele- cu un regim mai puțin riguros, fiind destinată practicării turismului;

Zona tampon-cu o suprafață de 42.272 ha având rol de protecție;

Zona Știițtifică- în partea de vest- cu o suprafață de 184 ha –integral ocrotită, în care accesul este permis numai cercetătorilor.

Figura 3.6: Rezervația Gemenele

Sursa: Cosmin Mancil, www.retezat.ro

3.2.1 MEDIUL FIZIC ȘI BIODIVERSITATEA PARCULUI NAȚIONAL RETEZAT:

RELIEFUL predominant glaciar – adăpostind peste 80 de lacuri glaciare, printre care cel mai adânc (Zănoaga, 29m) și cel mai întins (Bucura, 8.86 ha) – atrage an de an numeroși turiști, în special în sezonul de vară. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. Această zonă, ce ocupă ceva mai mult de jumătate din suprafața parcului, este acoperită de păduri (molid, fag, brad, mesteacăn, zâmbru), în rest regăsindu-se jnepeniș, pășuni alpine, creste stîncoase, piscuri și povârnișuri acoperite cu grohotișuri și lespezi de piatră.

ALTITUDINEA variază între 765m la Gura Zlata și 2509m în vârful Peleaga, alte 19 vârfuri având peste 2000m.

FLORA este deosebit de bogată, cuprinzând multe specii rare (garofița, flămânzica, darie, anghelină, pelin, floare de colț, sângele voinicului), la fel ca și fauna (capră neagră, cerb, căprior, mistreț, urs, râs, pisică sălbatică, lup, vulpe, jder, bursuc, vidră, marmotă, acvilă, cocoș de munte etc.).

Motivul pentru care a fost creat Parcul Național Retezat în 1935, după opinia prof. Alexandru Borza, a fost că “regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios Parc Național, o rezervațiune științifică importantă, prin adăpostirea și apărarea de orice stricăciune a vegetației și a lumii sale animale”.

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, PN Retezat are ca scop “protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice”.

3.2.2 ADMINISTRAȚIA PARCULUI:

Parcul are o administrație proprie (APNR), înființată în 1999, având ca rol principal gospodărirea parcului pentru conservarea biodiversității. APNR este o subunitate a Direcției Silvice Hunedoara din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor. APNR va servi drept model de management si planificare pentru alte arii protejate din țara, contribuind, prin urmare la dezvoltarea unui sistem de arii protejate in România. APNR este subunitatea a Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția Silvică Hunedoara

În ultimii ani, PN Retezat s-a confruntat cu mai multe dificultăți ce sunt pe cale să pună în pericol echilibrul ecologic al parcului, în lipsa unor măsuri drastice. Cele mai mari amenințări sunt aduse de pășunatul excesiv, turismul necontrolat și poluarea pe care acesta o generează (îndeosebi cu deșeuri).

Pășunatul reprezintă principalul factor care 35urpri daune majore biodiversității, prin efectele sale negative, precum:

• degradarea terenului prin tasarea solului cu copitele animalelor;

• degradarea vegetației și distrugerea masivă a florei, diferența putându-se lesne observa prin comparație cu rezervația științifică Gemenele;

• poluarea cu dejecții a apelor potabile, ce poate duce la îmbolnăvirea turiștilor;

• degradarea ireversibilă a solului și vegetației în zona stânelor;

• mari cantități de jneapăn sunt folosite pentru împrejmuirea turmelor de animale, realizarea adăposturilor ciobănești și pentru pregătirea hranei etc.

Există totuși un nivel de suportabilitate a pajiștilor alpine pentru pășunat, dar acesta ar trebuirespectat. Ideea de parc presupune un nivel mai redus sau chiar interzicere cu desăvârșire a pășunatului. Cu toate aceste, în PN Retezat, pășunatul s-a intensificat an de an, parcul neavând nici o pârghie legală prin care să acționeze pentru stoparea acestui fenomen.

Turismul necivilizat și necontrolat constituie o altă mare problemă a PN Retezat. Zona centrală este vizitată anual de aproximativ 10.000 de turiști. Efectele negative sunt:

• acumularea de deșeuri (conserve de metal, plastic, sticlă etc.), iar efortul de curățare este considerabil;

• camparea în alte locuri decât cele permise, aceasta ducând la imposibilitatea supravegherii turiștilor cu privire la tăierea jnepenișului pentru foc, distrugerea stratului vegetal prin campare, împrăștierea deșeurilor în întregul masiv.

3.2.3 NOUL REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A PARCULUI.

Realizat în 2005, documentul reglementează o serie de activități referitoare la managementul parcului, cercetarea științifică, pășunat, construcții, silvicultură, pescuit, serviciul de Salvamont, finanțare și sancțiuni. Referitor la turism, regulamentul prevede următoarele:

– accesul în parc se va face numai pe la Cabanele Gura Zlata, Baleia, Pietrele, Rotunda, Râușor, precum și pe la Stâna de Râu, permițând o mai bună monitorizare a fluxului turistic;

– pe întreaga excursie în parc, turiștii sunt obligați să se deplaseze numai pe potecile marcate;

– camparea este permisă doar în zonele special amenajate de pe lângă cabane, dar este interzisă cu desăvârșire săparea șanțurilor în jurul locurilor de amplasare a corturilor;

– aprinderea focului este permisă doar în vetrele de foc special amenajate în zonele de campare, cu lemne de foc asigurate de administratorii acestor locuri de campare;

– în apele curgătoare este interzisă utilizarea detergenților pentru spălarea diferitelor obiecte de uz casnic, precum și scăldatul;

– utilizarea diferitelor ambarcațiuni în lacurile alpine, pentru pescuit și agrement, se amendează;

– pentru accesul câinilor în parc este necesară plata taxei de intrare, pe lângă ținerea permanent în lesă;

– vizitarea rezervației științifice Gemenele este posibilă doar cu avizul Academiei Române, printr-un permis special.

3.2.4. SERVICII PENTRU VIZITATORI

INFORMAȚII REFERITOARE LA PARC

Practic, există 6 puncte principale de intrare în parc, din care patru au puncte de informare, unde, în perioada de vârf a sezonului de vizitare, adică de la jumatatea lunii iunie pâna spre sfarșitul lui septembrie, vizitatorii pot cumpara bilete de intrare în parc, hărți, broșuri, și pot obține o copie a Regulamentului Parcului.

Figura 3.7: Cale de acces în PNR

Sursa: (original)

În extrasezon, informațiile referitoare la Parc pot fi găsite la unele cabane și pensiuni din apropierea Parcului. Regulamentul Parcului este afișat în mai multe puncte din apropierea intrarilor; în momentul de față, ele sunt scrise în limbile româna, engleză, cehă.

CENTRELE DE VIZITARE

S-au facut multe acțiuni pentru a stimula pe vizitatori sa-și petreacă timpul în Parcul Național Retezat și pentru a-i educa în legatură cu importanța păstrării mediului înconjurator. Centrele de vizitare au fost deja proiectate întocmite și vor fi construite la Nucșoara si Râu de Mori, ele vor fi terminate în urmatorii doi ani.

APNR dezvoltă programe educaționale și expoziții pentru centrele de vizitare, care vor oferi vizitatorilor șansa de a afla mai multe despre Parcul Național Retezat, motivele pentru care această zonă este protejată, cu scopul conștientizării publicului cu privire la problemele de mediu.

“TRASEUL CURIOȘILOR”

La intrarea în Parc, în apropiere de Raușor, vizitatorii vor avea ocazia de de a parcurge primul trseu educativ al Parcului. El a fost numit “Traseul curioșilor” pentru că se adresează tuturor celor interesați de minunile naturii. Traseul a fost realizat cu ajutorul voluntarilor locali și ai celor de la

British Trust for Conservation Volunteers.

Figura 3.8: “Traseul curioșilor”

Sursa: www.retezat.ro

De-a lungul trseului au fost amplasate panouri informative cu date referitoare la flora, fauna și istoria naturală a zonei. Drumeților care parcurg trseul li se oferă și un fluturaș cu explicații suplimentare. Vizitatorii vor fi ghidați de mascota parcului către punctul de start al traseului.

3.2.5.CAZARE ÎN ȘI LÂNGĂ PNR

În parc și în apropierea lui găsim condiții de cazare pentru toate gusturile și toate buzunarele. Sunt locații unde nu este nici macar curent electric, dar unde adevărații montaniarzi se simt în largul lor, departe de nebunia și stresul orașelor, dar sunt și pensiuni de trei stele, unde cei pretențioși pot găsi toate facilitățile. Capacitățile de cazare în parc sunt limitate, mai ales după ce cabana Pietrele a ars. Vestea bună este că proprietarul dorește să o refacă și să ofere condiții civilizate oaspeților zonei.

La Pietrele găsim condiții bune la vila Stânișoara.

Pensiuni certificate:

Codrin** www.codrin.ro;

Iancu** www.pensiuneaiancu.ro;

Dora www.pensiuneadora.ro;

Anita*** www.anita.ro;

Iris*** www.geraico.ro;

Dumbravita** www.dumbravita.ro

Ulpia Traiana www.ulpiatraiana.ro și Mara** 0254 776.133

Alte cabane (c) și pensiuni (p) în zona Retezatului:

p. Sarmis***,

c. Cascada*,

c. Dorulet**,

c. Gura Zlata*,

c. Rotunda***,

c. Buta,

Cheile Butii**,

Turbopin**, Figura 3.9 și 3.10: Cabane în Retezat

c. Pietrele* sau Vila Stanisoara**, Sursa: www.turismretezat.ro

c. Gentiana, și p. Retezat**

3.2.6. LUPTA CU DEȘEURILE ȘI COOPERAREA

“Deși România ocupă un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește potențialul ecoturistic, gunoaiele aruncate peste tot, inclusiv pe pajiștile montane, ne alungă turiștii din țară.”

Un stimulent menit să stopeze poluarea cu deșeuri a Retezatului este sistemul de tombolă creat pentru vizitatorii Parcului. La începutul excursiei prin Parcul Național Retezat fiecare vizitator primește o pungă pentru deșeuri. Toți cei ce dovedesc că au adus deșeurile în afara Parcului primesc bilete de tombolă. La încheierea sezonului se organizează o tragere la sorți. Fiecare vizitator care a pastrat curațenia are o șansa de câstig! Biletele câstigatoare înseamnă premii pentru deținătorii lor. Pe lângă acest concurs, APNR a avut un rol activ în stabilirea unui sistem eficient de rezolvare a problemei gunoiului din jurul cabanelor din zona Carnic, în colaborare cu factorii interesați din zona. Absența gunoaielor nu numai că ajută mediul, dar marește satisfacția vizitatorilor Parcului.

Conștientizarea publicului, educație și voluntariat:

Activitățile de conștientizare a publicului desfașurate de APNR se adresează unui numar mare de factori interesați, de la factorii de decizie la nivel național, pâna la utilizatorii locali ai resurselor. A fost folosită o gamă largă de metode pentru a sensibiliza pe cei interesați de Parc cu privire la problemele legate de managementul acestuia. Ele includ întalnirile publice, prezentări pe teme specifice, conferințe de presă organizate cu participarea factorilor de decizie, comunicate de presă, articole în presă locală și națională și interviuri date posturile de televiziune locale și naționale.

Cooperând cu școlile din județ și cu administrația locală, APNR lucrează cu tineri din toate nivelele de învățământ pentru a îi sensibiliza în legatură cu problemele de mediu. Tineretul reprezintă viitorul, iar educația lor în spiritul grijii pentru mediu este parte integrată din orice proiect de conservare. Pentru a face lecțiile despre mediu, APNR sa organizat pentru acești tineri diferite activități în aer liber și concursuri pe teme de mediu

În viitor Administrația intenționează să familiarizeze profesorii cu acest nou program, și va milita pentru introducerea educației ecologice în scolile din județ.

Figura 3.11: Parcul Național Retezat

Sursa: Răchitan Sorin, www.rechitansorin.ro

Parcul Național Retezat – un colț de rai care merită să fie protejat

De ce merită să fie protejat?

pentru că este un loc unde natura a avut mai puțin de suferit din cauza intervenției oamenilor;

pentru că aici pot fi găsite 1190 de specii de plante- peste o treime de speciile de plante din România;

pentru că aici există 90 de specii de plante endemice, care nu mai pot fi văzute nicăieri;

pentru că multe plante rare sau aflate în pericol, încă mai pot fi admirate în Retezat;

pentru că animalele își găsesc casă bună în pădurile și jnepenișurile muntelui;

pentru că există un echilibru între carnivore și ierbivore, astfel încât în Retezat pot fi văzuți urși, lupi și râși dar și capre negre, cerbi, căprioare, mistreți, iepuri și multe alte viețuitoare ;

pentru că 185 de specii de păsări trăiesc în Retezat;

fiindcă… are 80 de ochi albaștri- cele 80 de lacuri și tăuri în care se oglindește albastrul cerului

Figura 3.12: Parcul Național Retezat

Sursa: Răchitan Sorin, www.rechitansorin.ro

fiindcă… cel mai întins lac glaciar din România- lacul Bucura- se găsește în mijlocul Retezatului;

fiindcă… și cel mai adânc lac glaciar din România- lacul Zănoaga- se găsește tot în Retezat;

fiindcă… sunt peste 20 de vârfuri mai înalte de 2000 de metri;

fiindcă… este locul care te provoacă să descifrezi misterul care învăluie vârful Gugu sau să deslușești de unde vine “aerul” straniu al Tăului dintre Brazi;

fiindcă… e ciudat ca în același masiv să găsești un relief tipic glaciar, cu văi, lacuri și circuri glaciare, dar și calcare împânzite de chei, peșteri și avene;

fiindcă… locul este izvorul multor legende și povești fascinante despre flăcăi viteji, domnițe suave, haiduci cu milă față de cei oropsiți, zmei înaripați și … dinozauri pitici

Pentru că… trebuie ca și urmașii noștri să poată vedea toate acestea

Figura 3.13: Parcul Național Retezat

Sursa: Răchitan Sorin, www.rechitansorin.ro

3.3. TURISMUL ÎN PARCUL NATURAL GRĂDIȘTEA MUNCELULUI – CIOCLOVINA

Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina reprezintă o arie naturală protejată cu statut de parc natural, al cărui scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic sau pedologic. Parcul este destinat gospodăririi durabile a resurselor naturale, conservării peisajului și tradițiilor locale, punerii în valoare și conservării vestigiilor arheologice de importanță deosebită localizate în teritoriul respectiv, precum și încurajării turismului bazat pe aceste valori.

Parcul a fost înființat la nivel județean în anul 1979 și reconfirmat în 1997. În anul 2000, odată cu apariția Legii nr. 5/2000, PNGM–C a fost declarat arie naturală protejată de interes național, fiind încadrat, conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, în categoria parcurilor naturale, corespunzătoare categoriei V IUCN.

3.3.1.CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

Geologie: Din punct de vedere geologic Munții Sebeșului si Orăștiei fac parte din Munții Șureanu care formează partea nord – vestică a Carpaților Meridionali. Formațiunile cele mai vechi din Carpații Meridionali sunt de vârstă Precambrian Superior – Paleozoic și aparțin celor două unități majore : Autohtonul Danubian și Pânza Getică. Structura geologică a masivului Șureanu aparține în întregime Pânzei Getice (Domeniul Getic).

Geomorfologia: Munții Șureanu, cu subdiviziunile lor Munții Orăștiei și Sebeșului în care se încadrează PNGM-C, fac parte din marea unitate a Carpaților Meridionali Centrali. Teritoriul parcului ocupă partea centrală și sud-vestică a Munților Șureanu.

Relieful este caracterizat prin prezența versanților foarte repezi (cu înclinări de 31-400), repezi (16-300) și a coamelor montane și deluroase. Formele exocarstice sunt reprezentate prin doline, cu diametre de la 2-3 m până la 60 m (Trufaș, 1961), concentrate în aria Ponorici, unde se află și cunoscuta polie a Ponoriciului și polia Fundătura Ponorului (Ilie, 1978) și cele endocarstice: peșteri, avene, etc. Dintre peșteri, cele mai lungi sunt cele de la Ponorici – Cioclovina (6560 m) și Șura Mare (6183 m) (Geografia României, vol. III, 1987). Altitudinal PNGM-C este situat în zona montană și de dealuri înalte, la altitudini cuprinse între 432 și 1702 (± 3) m.

Clima: Condițiile climatice ale zonei pot fi caracterizate global printr-o temperatură medie anuală de 3 – 7ș C (cu variații în funcție de altitudine) și o cantitate medie multianuală de precipitații ce variază între 550-600 mm în părțile de nord, vest și sud ale parcului și depășesc 1000 mm în zonele cu altitudini de peste 1700 m.

Hidrologie: Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina constituie un uriaș castel natural de ape subterane și de suprafață. Destul de bogat ramificată, rețeaua hidrografică este colectată de Râul Grădiște (denumit din amonte în aval Godeanu, Beriu sau Apa Orașului) și de Râul Strei (la obârșie Petros), ambele cu vărsare în Mureș. Afluenții principali ai Grădiștei sunt Anineșul, Valea Mică, Valea Rea (pe dreapta) și văile Gerosu, Pustiosu, Petrosu și Făeragu (pe stânga). Volumul de apă pe care îl transportă anual în Mureș este de 63 milioane m3, din care 22 milioane m3 revin Sibișelului.

Flora: Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina este situat în zona nemorală, având o însemnată valoare floristică. Dintre speciile endemice întâlnite aici, menționăm: crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica), cimbrișorul (Thymus comosus), brusturul negru (Symphytum cordatum) și Sorbus borbasii. În cuprinsul parcului se întâlnesc numeroși taxoni rari, dintre care: Sesleria rigida (coada iepurelui), Anacamptis pyramidalis (bujor), Herminium monorchis, Plantago holosteum, Peucedanum rochelianum, Festuca pseudodalmatica, Dianthus petraeus ssp. Petraeus, etc.

Fauna: Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina adăpostește o mare varietate de specii caracteristice reliefului montan si carstic,

reprezentată de carnivore mari (urși, lupi și râși), cervide (cerbul carpatin și căpriorul), pisica sălbatică, bursuc și de alte specii, care pot satisface cerințele observatorilor de viață sălbatică.

Peștera Șura Mare adăpostea între anii 1960 – 1970 una din cele mai mari colonii în hibernare din Europa, însumând peste 100.000 de indivizi de Pipistrellus pipistrellus și Miniopterus schreibersii.

3.3.2.OBIECTIVE TURISTICE

Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă un relief fragmentat de râuri puternice care au săpat adânc in calcarele care străjuiesc prin formele de relief create, marele complex de cetăți dacice din munții Orăștiei.

Pentru cine cutreieră pentru prima oară Valea Grădiștei cu împrejurimile ei montane, peisajul devine deosebit de încântător prin varietatea reliefului, prin îmbinarea trecutului istoric indepărtat dacic, probat aici prin atâtea mărturii interesante, cu prezentul înnoitor, dinamic, prin coloritul etnografic atât de specific satelor de aici. Zona ne apare de un vădit interes turistic si prin accea ca ea inglobează o zona montană de mare atracție pentru iubitorii de drumeție unde, alături de vestigiile trecutului, întâlnim un peisaj natural de neîntrecută frumusețe. In acest cadru, ce ascunde peste tot obiective turistice, există o densă rețea de căi de comunicatie, începând de la simplele poteci si cărărui ce împânzesc lunca pâna la drumuri de hotar, drumuri forestiere, drumuri comunale, drumuri județene si șoseaua asfaltată Orăștie — Costești (DJ705) care este principala poartă de acces in această oază de istorie si natura, unde oamenii locului si-au păstrat felul tradițional de viața, moștenit de la civilizația dacică.

Dar poate ca drumețul, obișnuit peste tot in țară cu un anume confort, va fi ispitit sa-si petreacă măcar o noapte in incinta unei stâni de la poalele Godeanului sau de pe Muntele Scîrna ori in casa unui marginean dintr-un sat mai izolat, intr-o încăpere împodobită cu busuioc in grindă, primit cu multă ospitalitate de catre gazde.

Pe lângă peisajul dacic pe care l-am descris in partea dinspre apus, dincolo de platforma Luncanilor se găsesc forme de relief calcaroase care iți taie răsuflarea prin unicitatea si frumusețea lor, parcă sculptată anume. În acestă zonă se găsește un peisaj impădurit, in care se interpătrund văile adânci si peșterile, care acum 26000 de ani au oferit adăpost strămoșilor noștrii. În prezent în zonă se pot vedea multe sate, cu gospodării răsfirate pe culmile muntoase, bogat scăldate de razele soarelui si cu pământuri de o deosebită bogație minerală. Datorită amplasării lor, peșterile sunt accesibile turiștilor, principalele atracții fiind peșterile: Cioclovina Uscată, Cioclovina cu Apă, Șura-Mare, Șura-Mică, Bordu Mare, Tecuri, Bolii.

Un alt peisaj extraordinar, unic in aceasta zona este Lunca Ponorului și Lunca Ponoriciului, unde apele râurilor Ponor și Ponorici sunt înghițite de adâncurile pământului, dispărând sub un perete de stâncă, circulând apoi pe sub pământ, câțiva kilometrii, după care reies la suprafață din peșterile Șura-Mare și Șura-Mică, respectiv Cioclovina cu Apă.

După cum se poate observa, Parcul Grădiște prezintă o mare diversitate de obiective turistice, care se adresează unui număr variat de turiști. Dacă urcăm pe valea Grădiștei, în partea dreaptă este prima mare cetate dacică, Cetățuia Costești, construită cu mare precizie pe un deal cu cota de 561 m.

Sistemul de apărare al cetății se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificații: valuri de pământ, un zid de piatră gros de 3 m flancat de trei bastioane si o dublă palisada ce inconjoară partea de sud a înălțimii. Platoul cel mai înalt este ocupat de doua turnuri-locuință construite din blocuri de piatra si cărămizi, la care se ajungea urcând pe o scară monumentală. Pe terase au fost identificate lăcașuri de cult (sanctuare), cisterne de apă, etc. Timpul de realizare si de înflorire a locuirii dacice de pe dealul “Cetățuia” – ca si întreg complexul de așezări si cetăți din Munții Orăștiei – cuprinde perioada de la Burebista la Decebal (sec. I i.d.Ch – sec. I d.Ch.).Distrusa in urma celui de-al doilea război de cucerire a Daciei de către romani (105 – 106 d.Ch), cetatea nu a mai fost refăcută.

Dinspre Cetățuie spre Blidaru, distanța e relativ mică, așa că vizitatorul poate să viziteze intr-o singură zi ambele monumente.

Situată pe culmea Blidarului (703 m), fortificația cuprinde două incinte, unite intre ele, având împreuna șase turnuri puternice.

De pe înălțimea Blidarului, in zilele senine, poate fi urmărită cu ușurință orice activitate desfășurată in jurul Cetățuii sau in interiorul ei. Pentru a străbate însă cu piciorul distanța ce le separă, este nevoie de un oarecare efort, astăzi măsurat aproximativ 1 ora de mers si câțiva stropi de transpirație; în antichitate, pentru un eventual dușman, drumul era incomparabil mai anevoios si mai scump plătit.

Mergând pe valea Grădiștii, trecând de satul Grădiște, descoperim cetatea Fețele Albe și cetatea Sarmizegetusa Regia, aflate sub vârful Godeanu pe muchia Muncelului. Despre aceste cetăți nu vă oferim nici o descriere, dar vă invităm să veniți să le descoperiți secretele.

Pe lângă cetățile dacice, în zonă, datorită stăpânirii pământurilor de către oamenii care au colonizat culmile muntoase acum 3500 de ani, s-au format peisaje extrordinare, rezultate datorită felului de viață îmbrățișat de oameni, într-o comuniune cu natura, rezultând o cultură tradițională unică, prezentă doar aici pe aceste vechi meleaguri românești.

Spre satul Luncani se urcă dinspre Boșorod, urmând firul văii, care ne conduce spre cetatea Piatra Roșie aflată la 823 de metrii înalțime. Cetatea, ridicată din piatră, de forma patrulatera, cu laturile de 102x45m, are patru turnuri, dispuse pe colțuri, iar al cincilea pe mijlocul laturii răsăritene. In interiorul incintei se afla o constructie de lemn ale carei baze de piatra s-au păstrat in întregime. Cetatea de la Piatra Roșie, parte componentă a sistemului de fortificații dacice, avea menirea de a bara înaintarea dinspre valea Streiului a dușmanilor care ar fi încercat să atace capitala statului dac. Un alt obiectiv în zonă este Peștera Cioclovina Uscată (urme de locuire predacice și chiar mai vechi, înainte de era glaciară) și Peștera Cioclovina cu Apă, străbătută de apele râului Ponorici, râu ce dispare sub un perete de stâncă, în Lunca Ponoriciului.

În Ohaba-Ponor se ajunge de pe DN66, în zonă se pot vizita Peșterile Șura-Mare (in trecut, aici, a fost descoperită cea mai mare colonie de lilieci din Europa) și Șura-Mică(străbatută deasemenea de apele Ponorului), Bordu Mare și locul fosilifer Ohaba-Ponor. Pe Valea Streiului se intră din localitatea Petros, urmând firul văii, pe partea dreaptă se găsește peștera Tecuri, zona Șipot de o frumusețe creată de forța apelor și în încheiere să nu uităm Valea Streiului, frumoasă prin formele calcaroase de relief și pădurile bogate.

Alte puncte de interes aflate în parc sunt Cheile Crivadiei și Turnul Crivadiei (care are o deosebită valoare peisagistică și floristică, constituind o enclavă de specii termofile și elemente dacice și daco-balcanice), Peștera Bolii (străbătută de apele pârâului Jupâneasa, dar accesibilă turiștilor) si cetatea Bănița(edificiu dacic). Cheile Crivadiei este o arie protejată de interes național, situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina și corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervații naturale, de tip mixt). Aflată în vecinătatea satului Crivadia, în imediata apropiere a monumentului feudal Turnul Crivadiei, rezervația are o suprafață de 10 ha și se remarcă prin frumusețea peisajului, dar și prin flora bogată și variată , o adevarată „oază” termofilă cu numeroase elemente dacice, conservate la adăpostul abruptului cheilor, pe substrat calcaros.

Turnul de la Crivadia este situat in apropiere de satul Crivadia, pe drumul spre comuna Banita (pe valea râului Merișor), in județul Hunedoara. Turnul a fost un punct de vama in secolul al XVI-lea pe drumul care lega Transilvania de Oltenia prin pasul Vulcan.

A fost construit din piatra de calcar extrasa din împrejurimi, iar zidurile sale ating inca pe alocuri inaltimea de 20m, ridicata in cel de al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, probabil după 1528, pentru a supraveghea vechiul drum care lega Oltenia prin Valea Jiului de Valea Muresului. Comanditarul a fost voievodul Transilvanei, Petru Pereny (1526-1529), iar motivul pare a fi consemnat de o plângere a nobililor din Hațeg in legătura cu contrabanda oltenilor si a hațeganilor. Edificiul este așadar un turn de vama.

În partea de nord a orașului Petroșani , pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, în imediata apropiere a micii curmături formată pe locul unde se întâlnesc Munții Retezatului cu cei ai Sebeșului, se află Peștera Bolii .

Ca o curiozitate , calea ferată ce leagă cele două regiuni ale județului Hunedoara, face aici vreo 66 de curbe, trece prin 8 tuneluri cu lungime în ordinea parcurgerii de 98 m; 45,9 m; 23,7 m; 78,5 m; 143,2 m; 740,2 m etc.

Numele peșterii provine cel mai probabil de la familia Bolia care a avut proprietăți de pământ și păduri în zonă. Acest nume apare prima dată în secolul al XV-lea ( 1404 ), într-un act de donație al lui Sigismund, în care printre alții primea proprietăți și voievodul Bolia, din Zarand . Acesta este decapitat de cneazul Pypo în anul 1415, din ordinul aceluiași Sigismund, fiind totodată și deposedat de toate posesiunile sale.

În 1848 apare ca proprietar al zonei din jurul peșterii, Bolia Ladislau de aici putem trage concluzia că este foarte posibil ca numele zonei ce cuprinde atât peștera cât și cetatea din vârful dealului și-ar putea trage numele de la această veche familie de nobili. În drumul său pârâul Jupâneasa, la început în valea de sus se pierde la un moment dat în calcarele jurasice ale unor peșteri devenind un pârâu subteran pentru ca apoi să apară mai jos în peștera de la Cetatea Bolii, sub numele Galbina. La ieșirea din peșteră pârâul Galbina se unește cu izvorul Balta Băniței.

Perseverența apei a dus la săparea în stâncă a uneia dintre cele mai mari peșteri din Ardeal. Golul din masiv are o lungime de 455m, cu o diferență de nivel între insurgență și resurgență de 2-3m. Deschiderea maximă de la insurgență este de 10m și largă la bază de 20m fiind orientată spre est-nord-est. Lărgimea maximă este atinsă la o distanță de 75 m de insurgență. Înălțimea se menține între 10-12m cu o direcție generală est-nord-est spre vest-sud–vest. În trecut peștera putea fi parcursă călare . Prin anii ´60 peștera a fost reamenajată cu poduri de trecere peste pârâu . Din păcate la ora actuală acest punct de atracție turistică este colmatat în partea dinspre calea ferată, iar podurile au fost distruse în totalitate. Se recomandă vizitarea vara și toamna când apa este scăzută .

CONCLUZII CAPITOLUL 3

Principalele categorii de arii protejate, potrivit clasificării UICN, sunt: rezervație naturală strictă, sălbatică, parc național, monument natural, arie de gestionare a habitatelor/speciilor, peisaj terestru/marin protejat, arie protejată cu resurse gestionate.

În țara noastră, categoriile ce compun rețeaua națională de arii protejate sunt următoarele: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale, rezervații ale biosferei, zone umede de importanță internațională, situri naturale ale patrimoniului natural universal, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică.

Valorificarea turistică a ariilor protejate îmbracă forme diferite, complexe. Ea trebuie să țină cont de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc. Sistematizarea acestor areale variază de la o țară la alta, așa cum diferă și echipamentele turistice de la un parc la altul.

In România, ariile naturale protejate dețin doar 5% din suprafața țării; dintre toate ariile protejate, numai trei au administrații proprii funcționale, iar turismul se poate spune că este organizat corespunzător doar în R.B. Delta Dunării și în PN Retezat.

Au fost descrise Parcul Național Retezat și Parcul Natural Grădiștea Muncelului.

CAPITOLUL 4. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA UNEI CAMPANII DE ECOLOGIZARE

“CÂRCOTAȘII POLUĂRII – REACȚIUNE LA ACȚIUNILE SEMENILOR”

Nu mai este o noutate pentru nici unul că preferăm să primim totul de-a gata, chiar dacă asta înseamnă un preț mai mare, că ne place să evadăm din aglomerațiile urbane ori de câte ori avem ocazia în inima naturii, să respirăm un aer mai puțin poluat sau efectiv să petrecem un sfârșit de săptămână alături de familie într-un ochi de pădure. Din păcate, însă, tot aceste tendințe contemporane ne împing uneori să întoarcem capul când vedem un seamăn că lasă cutiile de conservă abandonate în locul unde a poposit la iarbă verde, să preferăm să pășim peste o cutie care ne taie calea pe bulevard, când ne plimbăm seara, sau chiar să ajungem, ca din comoditate, să împodobim petecul de iarbă unde am stat la picnic, cu o salbă de peturi placată cu alte resturi menajere. Șocant? Ei bine, toate mofturile împlinite și toate evadările noastre din cotidian ajung să ne transforme în călăii mediului înconjurător.

Ce ne rămâne atunci de făcut? Instinctual am tinde să răspundem “nimic, că și-așa e inutil”, caz în care ajungem să ne aliniem semenilor și în același timp să ne alienăm de principii ecologice și morale care au guvernat societatea ani la rând. Și-atunci rămânem indiferenți? Pășim și mergem mai departe? Sau ne facem auziți, semnalând o problemă și căutând soluții?

Oricât de banal ar suna pentru mulți, ne facem auziți! Acesta este și răspunsul ales de un om mic, adică acesta e răspunsul MEU, motiv pentru care am inițiat o campanie de conștientizare-ecologizare în Cheile Crivadiei, județul Hunedoara, acțiune în care am motivat și antrenat 50 de colegi și câțiva profesori să participe voluntar, autointitulându-ne „CÂRCOTAȘII POLUĂRII”. Campania, desfășurată sub forma unui concurs, am structurat-o în trei părți: o probă de cultură generală turistică interactiv-participativă, o probă de ecologizare propriu-zisă și o probă „reciclo-creativă” (unde tinerii trebuiau să conceapă o „capodoperă” făcând uz de câteva deșeuri colectate la o probă anterioară ). Cu toate că majoritatea vor gândi: „și ce mare scofală?, ce folos? Oricum va fi la loc în câteva zile…”. Pot să răspund la întrebări de genul acesta cu capul sus și zambetul pe buze: marea scofală au fost 500 kg de gunoi strânse în 60 minute dintr-o arie protejată, mediatizarea existenței problemei prin prezența presei din 2 județe la eveniment, implicarea primăriei din comuna Bănița în campanie, implicarea rangerilor și managementului Parcului Natural Grădiștea Muncelului prin participarea activă în campanie, implicarea indirectă a turiștilor ce tranzitau zona, care au oprit mașinile și s-au implicat activ în colectarea deșeurilor, implicarea localnicilor care de asemenea nu au ezitat să-mi ajute colegii și nu în ultimul rând conștientizarea și altor semeni care urmăreau știrile sau răsfoiau ziarele, în care au abundat articole cu titluri sugestive:„ Studenții clujeni au făcut curățenie în Cheile Crivadiei” sau „Au declarat război gunoaielor din PNGM-C”.

Țin să subliniez că aceste eforturi sunt demne de admirația tuturor, și sunt gesturi care ne sunt la îndemână fiecăruia dintre noi, chiar dacă asta se rezumă la a fi responsabili de propriile noastre acțiuni.

Figurile 4.14 și 4.15 : Articole din presă despre campania de ecologizare (scanate)

Sfatul meu: Ia exemplul ! Nu rămâne indiferent ! Implică-te !

“Multe dintre problemele noastre imediate decurg din încercarea de a atinge scopuri economice, fără a ne preocupa de celelalte părți ale ecosistemului”[7]. Protecția mediului ambiant reprezintă, în prezent, o condiție esențială pentru desfășurarea în bune condiții a oricărei activități economice, cu atât mai mult în domeniul turismului care încă se prezintă ca un sector subdezvoltat în România, în ciuda unui patrimoniu și a unui potențial turistic impresionant și râvnit de multe țări dezvoltate din punct de vedere turistic.

4.1. PLANUL CAMPANIEI:

Campania a avut loc în data de 29 martie 2009, lângă Comuna Bănița, arealul destinat acțiunii de ecologizare fiind amplasat într-o zona protejată de pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina

Figura 4.16: Obiectivele campaniei de ecologizare

Sursa: (original)

Probe incluse în campanie:

Figura 4.17: Probele campaniei de ecologizare

Sursa: (original)

Fiind adepta zicalei “o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte”, prefer să prezint motivațiile pentru care am ales o astfel de campanie, care daca ar fi susținute și aplicate în masă la nivelul întregii populații ar implicații benefice asupra economiei în ansamblul ei, și a turismului în particular.

Figura 4.18: Motivațiile campaniei de ecologizare

Sursa: (original)

Figura 4.19: Motivații campaniei de ecologizare

Sursa: (original)

4.2. ANALIZA SWOT A CAMPANIEI

Figura 4.20: Analiza SWOT campaniei de ecologizare

Sursa: (original)

Pornind de la analiza Swot a campaniei mele și extrapolând la sectorul turistic național și nu doar la segmentul ecoturistic, îndrăznesc să fac propuneri de îmbunătățire a sectorului turistic românesc

Cu ce ne confruntăm și ce avem de făcut?

Având cel puțin o idee asupra nivelului la care se află turismul românesc în prezent și inventariind vizual starea resurselor din zonele cu potențial turistic ridicat și atractivitate mare pentru circulația turistică, e ușor să ne facem o imagine și să ne exprimăm punctul de vedere asupra unei utilizări iraționale a resurselor, asupra unui management turistico-ecologic defectuos și mai mult decât atât a unei lipse de conștiință și educație ecoturistică de care dau dovadă o mare parte dintre semenii noștri.

Pornind de la această viziune panoramică tranșantă asupra turismului românesc, întrebările ce se ivesc în mintea fiecăruia dintre noi au conotații diferite, însă pot fi rezumate la următorele: “și ce dacă afectăm mediul? Banii trebuie să iasă, mediul oricum se regenerează”, “Și ce pot să fac eu? Oricum sunt prea mic pentru astfel de probleme, ii las mai bine pe alții să se gândească la asta”, sau pentru puțini dintre noi “Ce e de făcut? Nu putem sta cu mâinile în sân”. Ei bine, cu siguranță ne regăsim cu toții într-una din variantele enumerate mai sus, și o altă întrebare ce ar veni imediat în mintea cuiva, ar fi de ce să se ostenească, de ce să se lupte el cu morile de vânt și până la urmă ce legătură are ecoturismul cu toate acestea?

Răspunsurile se găsesc încă din definiția și caracteristicile ecoturismului :

Ecoturismul încorporează întotdeauna activități diverse în mijlocul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate include și activități culturale. Ecoturismul are și o importantă componentă educațională, este o șansă de a învăța respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii o șansă de auto-reflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și organizarea activităților turistice.

Pe lângă implicațiile comunităților locale, ecoturismul presupune și stimularea vizitatorilor să se implice, deoarece fiecare dintre noi constituim un element de schimbare.

Datorită faptului că “grija față de mediul ambiant este în continuă creștere, atât la nivelul organismelor guvernamentale naționale, asociațiilor civice – neguvernamentale de protecție a mediului, a organismele internaționale , cât și în rândul operatorilor industriei turismului și călătoriilor”, pentru a putea ajunge la contribuția personală a fiecăruia dintre noi, mă văd nevoită să fac anumite precizări pentru comunitățile administrative locale din zonele turistice, precizări ce-mi par imperative pentru dezvoltare, cel puțin din perspectiva mea de turist: traseele turistice să fie marcate corespunzător și amenajate cu locuri de depozitare a deșeurilor, amenajarea unor zone de campare cu locuri special amenajate pentru a face focul, în felul acesta se evita anumite incendii necontrolate sau arderea unor zone cu potențial floristic sau faunistic important, montarea de panouri informative atât despre zona respectivă, cât și despre activitările permise și cele interzise în zonă, bineînțeles cu măsurile ce vor fi luate în cazul nerespectării prevederilor, însă acest lucru ar fi și este ineficient în lipsa unui control sau a unui personal care să se ocupe cu supervizarea zonelor și implementarea măsurilor preventive sau de corecție, practicarea unui sistem de amenzi pentru întreprinzătorii ce se abat de la reguli etc.

Pentru întreprinzătorii din zonele turistice este suficient să-și adapteze afacerea la cerințele de mediu, și anume, spre exemplu să încheie contracte prin care să solicite intervenția periodică a firmelor de salubrizare, evitând în acest fel poluarea cu deșeuri solide a arealului din preajma afacerii, sau să amenajeze împrejurimile unității cu coșuri de gunoi, sau dacă unitatea turistică este poziționată într-o arie protejată, întreprinzătorul să monteze panouri informative despre nepracticarea vânătorii, interzicerea însușirii unor specii floristice pe cale de dispariție sau alte specificații ce trebuiesc cunoscute și respectate de turiști, și mergând mai departe în același demers afișarea unor panouri cu repercursiunile nerespectării informațiilor primite etc.

Relația gestionare-conservare-dezvoltare se păstrează nealterată chiar dacă se deplasează cursorul de la nivel micro la cel macro, din punct de vedere al contextului economic, al ramurii de activitate sau al mărimii suprafeței de aplicare.

Revenind însă la întreprinderile turistice, acestea ar trebui să aibă în vedere cele trei domenii vizate de planificarea dezvoltării turistice durabile: economic, ecologic și social.

Conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieții economice și sociale, inclusiv în domeniul turismului. Orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile: de la ecoturism, turism rural, turism cultural până la turism de afaceri și congrese sau turismul automobilistic.

Impactul activităților turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural și varietatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ș.a.), care pot îmbrăca forme pozitivesau negative de manifestare.

Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în ecoturism, turismul rural, turismul cultural, ș. A., aceste forme fiind expresia dorinței ca turismul să reprezinte un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare economică și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului.

Grija față de mediul ambiant este în continuă creștere, atât la nivelul organismelor guvernamentale naționale, asociațiilor civice – neguvernamentale de protecție a mediului, a organismele internaționale , cât și în rândul operatorilor industriei turismului și călătoriilor.

Politicile corporative, respectiv cele ale lanțurilor hoteliere – naționale sau internaționale, nu pot să nu țină seama de zona de localizare a unității hoteliere, de climatul, condițiile specifice de operare, precum și de constrângerile legale – din punct de vedere al politicilor de mediu – din țara respectivă. În cadrul politicii de protecție a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de punere în practică.

Proiectanții și antreprenorii trebuie să includă – în cadrul echipamentelor din industria ospitalității – acele echipamente și tehnologii performante care să elimine riscul și să protejeze mediul ambiant, și care aduc în egală măsură și profit, prin economiile realizate din exploatarea curentă cu costuri reduse de energie, apă, combustibili etc., cât și prin imaginea de marcă a unității în comunitatea de afaceri.

Lista acțiunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei, al achizițiilor, deșeurilor, calității aerului, poluării fonice, comunicării ș.a.

Hotelurile și restaurantele, indiferent cât de bine sunt proiectate și construite sau finisate, reprezintă, prin resursele consumate și evacuările naturale sau accidentale, o amenințare pentru echilibrul ecologic.

În contextul diversificării obiceiurilor de călătorie și creșterii interesului pentru destinațiile naturale, necesitatea elaborării unei strategii privind gestiunea ariilor naturale protejate se impune tot mai mult, tocmai pentru a se realize obiectivul principal – conservarea și protejarea resurselor naturale. Pentru aceasta, trebuie să existe un plan de management, care să releve activitatea de planificare a turismului în ariile protejate, susținut de anumite tehnici de gestiune și de un marketing adecvat. Tehnicile de gestiune se elaborează în funcție de resursele financiare existente, tipul ariei naturale protejate, particularitățile cererii turistice, în concordanță cu politica națională de dezvoltare a turismului. Principalele tehnici de gestiune se referă la raționalizarea fluxurilor de vizitatori (prin limitarea numărului de vizitatori, prin dispersia lor în timp și spațiu, prin limitarea sezonieră, prin zonarea funcțională a ariei protejate etc.), la informarea și educarea turiștilor și la introducerea taxelor de acces.

Existența unor centre de promovare a produselor turistice și a atracțiilor zonei constituie un factor de succes în afirmarea oricărei zone turistice de interes pentru vizitatori, iar deopotrivă existența unor organizații sau centre ce oferă consiliere sau chiar finanțare a unor campanii de ecologizare sau de protecție a locurilor vizitate de turiști prin implicarea activ-participativă a acestora ar marca succesul zonei, administrației și efectiv patrimoniului zonei respective, în contextul unei dezvoltări continue și durabile și raționalizând concomitent fluxurile financiare cu fluxurile de resurse ale destinației turistice.

Pentru turistul care vizitează o zonă putem privi lucrurile pe două făgașuri:

din perspectiva turistului comod dezinteresat de activități de activism pentru mediu, pentru care e suficient să-și optimizeze propriile acțiuni, astfel încât să evite să pericliteze plaiul unde poposește

și din perspectiva turistului pasionat de natură și dornic să se implice în activități complementare pachetului turistic consumat, extra-activități ce presupun ecologizări, activități eco-creative, reciclo-creative…etc, care ii aduc un plus de satisfacție acestui tip de turist, însă în același timp înfrumusețează și “stilizează” zona vizitată, reducând totodată costurile comunității și întreprinzătorilor cu activitățile de întreținere a patrimoniului din zonă.

Iar pentru restul dintre noi, care nu figurăm în statisticile referitoare la circulația turistică, cel mai bun sfat este să înceapă să ne pese de mediul înconjurător, de natură, de resurse, așadar de noi înșine. Cei mai cârtitori dintre noi ar adresa fără ezitare întrebarea: de ce am face asta? Ei bine răspunsul se poate structura după cum urmează:

Figura 4.21: Argumente ale implicării în voluntariat

Sursa: (original)

4.3. DESCRIEREA DETALIATĂ A CAMPANIEI

La fel ca orice lucru si campania mea a avut un început. Dragostea pentru implicarea în protejarea naturii mi-a fost insuflată în 2004, odată cu câștigarea etapei din PNGM-C, a primei ediții a concursului național ”Împreună pentru natură”, concurs inițiat de TVR 1 care se desfășoară în fiecare an în toate parcurile naturale și naționale din România. Pe atunci eram elevă la Colegiul Economic Emanuil Gojdu din Hunedoara și totodată căpitanul echipei câștigătoare „Cârcotașii poluării” care a reprezentat Parcul la etapa pe țară și a obținut locul 6. Tot așa se numește și grupul de studenți care au pășit pe meleagurile hunedorene, ai cărui membri, peste puțin timp vor porni în viață cu sloganul:

“Nu vă îndoiți niciodată că un grup mic de oameni care gândesc și sunt dedicați pot schimba lumea. Adevărul e, că e singurul lucru ce a salvat lumea până acum.”

Ajunsă destul de repede în ultimul an de facultate știam că ideea globală a lucrării de licență va fi ecoturismul, însă nu aveam idee ce aș putea sa fac ca și probă practică legată de acest subiect, care să implice ceva real și nu ceva copiat de pe google și stilizat pe alocuri. Așa că mi-a venit ideea de a iniția o formă miniaturală a concursului anterior menționat, astfel că a luat naștere “Cârcotașii Poluării – Reacțiune la acțiunile semenilor”:

Figura 4.22: Imaginea de prezentare a campaniei

Sursa: (original)

Deoarece doream să fie o campanie bazată pe voluntariat, am dorit de la început ca această activitate să nu implice costuri, deoarece oamenii sunt oricum reticenți la astfel de acțiuni și cu greu ii convingi să “strângă gunoaie degeaba”, cu atât mai puțin s-ar implica dacă acest demers ar implica cheltuieli. Am apelat pentru a forma grupul de voluntari la colegii și prietenii mei și am solicitat și sprijinul FSEGA și Universității Babeș Bolyai (care au făcut posibilă deplasarea tuturor participanților și invitaților cu mijloacele de transport din dotare) cadrelor didactice, presei din județele Cluj și Hunedoara, administrației Parcului Natural Grădiștea Muncelului, primarului comunei Bănița, și altor sponsori care au facilitat desfășurarea optimă a campaniei ce avea să se concretizeze în proba practică a licenței mele.

Trasând în linii mari ceea ce vroiam de la campanie am lăsat inhibițiile și prejudecățile deoparte și am trecut la fapte. Pentru ai avea alături pe toți cei anterior menționați am realizat personal invitații cu un design special care îmi aparține și cu mesaje intrigante:

Figura 4.23: Invitație la campania “Cârcotașii Poluării”

Sursa: (original)

După confirmarea participării celor amintiți mai sus, am început să lucrez la probele de care aminteam în subcapitolul 4.1. Am preferat să pătrez modul de desfășurare o surpriză pentru toată lumea, astfel că toți cei ce au ajuns în data de 29 martie în județul Hunedoara, aveau la cunoștință doar faptul că vor ecologiza zona, sau după spusele unora “vor strânge gunoaie”.

Cu toții au fost surprinși să constate că defapt participă la un concurs. Astfel că prima provocare pentru participanți a fost să formeze echipe (tragere la sorți, ca să fie totul aleator și pentru a socializa cu persoane mai puțin cunoscute) să numească un căpitan al echipei, să găsească un nume inedit și câteva cuvinte care să caracterizeze echipa și un motto, după care prezinte aceste lucruri celorlalte echipe, invitaților și presei, iar juriu format din invitații ce îi regăsiți în anexa nr. 3, puncta imaginația și ingeniozitatea echipelor participante. Iată ce a ieșit:

Figurile 4.24 – 4.28 Echipele participante la campania din Cheile Crivadiei

Sursa: (original)

Având echipele gata formate, concursul efectiv putea începe și după cum spuneam l-am structurat pe 3 probe, după cum urmează:

Prima probă – proba de cultură generală, pe parcursul careia concurenții trebuiau să posede cunoștințe de mediu, geografie, turism, ecologie, pentru a putea răspunde unui quiz jucăuș format din ghicitori și întrebări scurte, probă trecută cu brio de toate cele 5 echipe. 29 martie a fost o zi plină de 62urprise, astfel că proba 1 s-a finalizat cu o provocare venită din partea juriului, propunere ce a fost o surpriză până și pentru mine, iar cuvintele ce aveau să le mimeze câte un membru al fiecărei echipe au fost:

Jnepeniș,

cervide (cerbul carpatin și căpriorul)

carstic

acvilă

geomorfologie

Figura 4.29: Prima probă – Cultură generală

Sursa: (original)

Proba nr. 2. proba de ecologizare propriu- zisă: împărțiți pe zone delimitate spațial de către echipa de rangeri ai Parcului Natural Grădiștea Muncelului, concurenții aveau la dispoziție 60 minute pentru a strânge cât mai multe deșeuri și de a-i oferi naturii posibilitatea să respire. În timpul acestei probe, colegilor mei le-am mai dat un mic indiciu despre proba imediat următoare, și anume unele deșeuri care li se par mai deosebite să fie puse deoparte.

Și după mai bine de o oră de muncă susținută și intensă, rezultatul global al celor 5 echipe a fost de peste 500 kg de deșeuri

Figurile 4.30 – 4.35 – Proba nr.2 – Ecologizarea propriu-zisă

Sursa: (original)

O altă surpriză din partea gazdelor a fost, ca după efortul depus, în timpul alocat odihnei voluntarilor, oferirea de apa, suc, cafea, tarie doritorilor.

Proba nr.3 – proba reciclo-creativă la această probă am provocat imaginația concurenților, și anume, pe baza acelor gunoaie selectate și puse deoparte la proba anterioară și cu un ajutor minimal oferit de mine (bandă scoci, cutter, markere, sfoară) fiecare echipă trebuia să creeze o operă de artă. Iar concurenții nu doar că au dat dovadă de imaginație, ci au depășit cu mult așteptările atât ale mele cât și ale juriului:

Figurile 4.36 – 4.40 – Proba nr.3 – Proba reciclo- creativă

Sursa: (original)

Iar povestea ce a luat naștere în urma acestei probe, fără însă a fi fost gândită în prealabil și fără ca vreo echipă să cunoască ce au de gând să creeze celelalte este următoarea:

Absolvenți de ECTS fiind majoritatea dintre noi, am auzit nu de puține ori de ecoturism, stil de viață eco, activități cu specific eco, care ne-au îndemnat să ne interesăm ce presupun aceste lucruri, și în momentul în care am întâlnit o „familie ecologistă” am cerut detalii despre ele, iar această familie, a preferat să ne povestească pentru a întelege mai bine luna lor de miere. Au început prin a ne spune că au fost cazați într-o „garsonieră ecologică”, dotată cu tot ceea ce poate dori un ecoturist, după cum se poate vedea și în imaginea de mai sus. Apoi au înșiruit locațiile ce au reprezentat destinațiile tinerilor căsătoriți, și anume: „Piramida deșeurilor” și „Veneția deșeurilor”. Nu au încheiat frumoasa lor poveste fără a face o precizare esențială unui ecopachet turistic, și anume că deplasarea la și de la locațiile anterior menționate s-a făcut cu un mijloc de transport ecologic: „Bicicleta ecologică”

Frumoasă povestioara lor, însă revenind la povestea mea, ce concurs ar fi acela fără premii? Toți cei prezenți în acea zi acolo au fost premiați, astfel le-am acordat fiecăruia câte o diplomă design personal, ca amintire a unei fapte bune și a unei zi memorabile:

Figurile 4.41 – 4.44- Premierea

Sursa: (original)

Concurs fiind trebuia ales un câștigător, însă participând la o campanie similară în trecut știam cât de greu este să delibereze juriul și să facă diferența între echipe, și ca să întăresc afirmația cum că surprizele s-au ținut lanț, așa că membrii juriulul au avut surpriza de a le fi și lor tertată creativitatea și imaginația, pe parcursul probei de ecologizare, fiind puși în fața provocării de a concepe diplome personalizate pentru echipe, iar rodul imaginației lor a fost întocmai surprins în fotografiile ce urmează (2 dintre cele 5 acordate):

Figurile 4.45 și 4.46 – Diplomele create de juriu

Sursa: (original)

Iar pentru a încheia așa cum am început, cu surprize, gazdele au oferit concurenților materiale informaționale cu zona și rezervația, însă surpriza a fost mai mare pentru concurenți când au aflat de excursia la Turnul Crivadiei și Peștera Bolii, ambele obiective fiind în patrimoniu UNESCO, astfel că ceea ce se aștepta a fi o zi plicticoasă și istovitoare se dovedise a fi o excursie cu voie bună, zambete, joculețe amuzante și premii cu un efort minim ce a adus tuturor o satisfacție maximă. După vizitarea celor 2 obiective de pe raza Parcului Natural Grădistea Muncelului Cioclovina, mai aveam și eu un as în mânecă pregătit să surprindă la finele zilei, și anume am însoțit grupul mare într-o altă zonă protejată aflată pe teritoriul județului Hunedoara, fiind vorba de Parcul Dendrologic sau Arboretumul de la Simeria, unde am încheiat o zi 100% eco-reușită.

Le mulțumesc încă odată tuturor pentru efort și sprijin, îi felicit deoarece au fost cu toții la înălțime!

Figurile 4.47 – 4.52 – Obiectivele vizitate

Sursa: (original)

4.3. PE VIITOR…

Figura 4.53 : Site-ul campaniei

Sursa: www.carcotasiipoluarii.webs.com (original)

Datorită faptului că suntem aspiranzi ai proverbului „viitorul începe azi”, pentru cârcotași viitorul începe ieri, motiv pentru care deja lucrez la siteul Cârcotașilor Poluării, precum și negocierile pentru o noua campaniei. Dat fiind faptul că România se află încă în perioada de atragere de fonduri europene, ne gândeam și la lansarea unei cereri de finanțare pentru susținerea financiară a viitoarelor campanii.

CONCLUZII CAPITOLUL 4

De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate într-o manieră generală și globală în cadrul fiecărei țări, regiuni, zone sau localități în parte. Deși întreaga natură ar trebui conservată, există și unele zone în care există specii unice sau rare de floră sau faună, cu valoare deosebită, și care trebuie să beneficieze de o atenție suplimentară. Aceste zone sunt denumite zone protejate.

Cu toate acestea în România sunt arii protejate ce suferă de poluarea masivă cu deșeuri solide și nu numai și singura modalitate de soluționare a acestei probleme este ca fiecăruia dintre noi să ne pese, și fiecare să se implice

CAPITOLUL 5. CONCEPEREA UNUI PRODUS ECOTURISTIC ÎN ARIILE PROTEJATE DE PE RAZA JUDEȚULUI HUNEDORARA

Pronuneam la un moment dat în capitolul 4 de anumite sugestii pe care le adresam atât turiștilor și non-turiștilor, cât și întreprinderilor prestatoare de servicii turistice sau de creare a unor pachete turistice. Probabil am fi tentați să spunem că toată expunerea sună frumos, însă ar fi irealizabil și neadaptabil unei agenții de turism, de exemplu. Acesta este și motivul pentru care am creat un pachet ecoturistic, care satisface nevoile și exigențele pretențioșilor ecoturiști, un pachet adaptabil pieței românești, care se desfășoară cu preponderență în Parcul Național Retezat și Parcul Natural Gradiștea Muncelului, arii protejate din județul Hunedoara, ce au fost în prealabil prezentate detaliat în capitolul 3.

Tendințele mai recente din turismul internațional arată o piață a ecoturismului în creștere, mai ales în America de Nord, Europa și Asia. Pornind de la dimensiunile pieței potențiale, problema cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care să răspundă nevoilor pieței și care, în același timp, să aibă un impact economic și asupra mediului pozitiv. În România, ariile naturale protejate dețin doar 5% din suprafața țării; dintre toate ariile protejate, numai trei au administrații proprii funcționale, iar turismul se poate spune că este organizat corespunzător doar în Rezervația Biosferei Delta Dunării și în Parcul Național Retezat.

Convinși fiind că ecoturismul este turismul viitorului și că ariile naturale vor fi în continuare în atenția promotorilor activității turistice și a administrațiilor naționale și internaționale, putem spune că experiența turistică în ariile protejate se îmbogățește continuu, oamenii învățând din greșeli și întărind acumulările pozitive.

5.1.MIXUL DE MARKETING

5.1.1. Politica de produs

Produsul propus este un circuit ecoturistic de vară de 7 zile (6 nopți) în județul Hunedoara. Plecările se vor realiza cu microbuzul din Cluj-Napoca, de 3 ori pe lună, începând cu luna iunie până în luna septembrie, inclusiv. Grupul va fi format din maxim 16 turiști însoțiși de către un ghid, tocmai datorită faptului că cea mai mare parte a traseului va fi realizat « la picior » , așadar ghidul are o responsabilitate dublă, atât ca ghid montan, cât și ca însoțitor și responsabil de grup, motiv pentru care un grup mai mare ar îngreuna atât deplasarea, cât și sarcina însoțitorului de grup.

Denumirea pachetului este « pășește pe tărâmuri puțin bătătorite, adoptă stilul eco ! », nume ce face referire atât la ideea de călătorie în spații neaglomerate, nepoluate, și în substrat călătorie în inima naturii, cât și induce ideea de autoselecție a turiștilor, sintagma aleasă ,,eco” făcând trimitere la substantive precum vitalitate, sănătate, adrenalină, ecologie, natură, exact cuvinte ce doresc sa fie asociate cu circuitul ecoturistic propus.

Cazarea se va face în regim double și single în pesiuni și vile de pe raza ariilor protejate. Ariile protejate în care se va realiza cazarea sunt: Parcul Național Retezat și Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina

Alimentația turiștilor în cele 7 zile va fi asigurată parțial de către pensiunile și vilele în care turiști vor fi cazați, iar în zilele în care sunt organizate activități ce presupun părăsirea zonei în care turiștii sunt cazați, va fi asigurată alimentație rece pentru drum de către unitatea de cazare respectivă

Transportul către și de la destinație se va realiza cu microbuzul închiriat din Cluj-Napoca, microbuzul fiind un Microbuz VOLKSWAGEN CRAFTER, capacitate 19+1 locuri, dotat cu aer conditionat, categoria * turism. Alte facilitati: scaune rabatabile, CD player(mp3), statie cu microfon – Preț 0,6 euro/km, șofer inclus, asigurat de firma de transport din Cluj Napoca, și anume: SC Acrigab Trans SRL. Deplasarea se va face dus: din Cluj Napoca până la Cabana Gura Zlata în PNR, de unde va incepe traseul primei zile, iar întors de la Pensiunea Sarmis până la Cluj Napoca, fiind necesară însă și deplasarea între ariile protejate pe parcursul circuitului

Descrierea produsului turistic:

ZIUA 1: plecare din Cluj Napoca la ora 7:00 de la Opera Maghiară, transport până la Cabana Gura Zlata, (280 km), cu 3 opriri de 10 minute fiecare în Alba Iulia, Orăștie și Deva., se ajunge la Gura Zlata 11: 30. Turiștii vor servi prânzul în incinta cabanei Gura Zlata, având propus următorul meniu pentru prânz, în mai multe variante, în funcție de preferințele fiecăruia și de ziua în care aceștia iau masa. După masa de prânz începe traseul primei zile și anume: Se pleacă la ora 13 de la Gura Zlata pe traseul: Gura Zlata – lacul Zănoaga – Gura Apei –Indicatorul fiind Triunghiul roșu – Cruce albastră de la intersecția din platoul Arades, traseul de dificultate medie, ce durează la mers lejer cu popasuri 6-7 h

Obiectiv: Lacul Zănoaga-cel mai adânc lac glaciar din țară(29 m)

Cazarea se face la pensiunea Mara, în Figura 5.54 : Lacul Zănoaga

Râu de Mori, care are o capacitate de 18 Sursa: (original )

locuri de cazare, în camere single, double și apartament, ca dotări amintesc bai cu apa calda (boiler electric),frigider. TV cablu; terasa acoperita la etaj unde se poate servi masa; loc de joaca copii; gradina.

Tariful de cazare a fost negociat la 40 lei de persoana pe noapte.

Figurile 5.55 – 5.58 : Pensiunea Mara

Sursa: www.google.ro/images

ZIUA 2: Se ia micul dejun la Cabana Mara in intervalul oral 8-9:30, micul dejun incluzând: ouă ochi, șuncă, cașcaval,pâine,ceai

La ora 10 începe traseul celei de-a doua zile: Cabana Mara – Gura Apei – Valea Lăpușnicu Mare – Șaua Plaiu Mic – Cabana Buta -indicatorul fiind punctul albastru – traseu de 8-9-ore

Cazarea se face la Cabana Buta, unde se va servi cina în ziua 2 și micul dejun în ziua 3, tariful fiind de 60 lei- persoana cu demipensiune inclusă

ZIUA 3: plecare la 10 pe traseul: Cabana Buta-Plaiul Mic-Șaua Custura-Poiana Stâna din Râu-Șaua Grurii-Cabana Baleia

Micul dejun:unt,crochete de cașcaval,lapte cu cacao (la Cabana Buta)

Prânz: hrana rece (conserva de pește, paine, portocala)

Cina:cartofi gratinați cu cremă de brânză (la Cabana Baleia), cazarea turiștilor fiind la cabana Baleia, tariful complet fiind de 65 lei pe noapte

ZIUA 4: Cabana Baleia-Culmea Lăncița-Șaua Vârfului Mare-Lacul Galeșul-Cabana Pietrele

Micul dejun :ouă ochi,cașcaval,pâine,ceai ( la Cabana Baleia)

Prânz: hrana rece (sandwish cu salam uscat, banana)

Cina: musaca de ciuperci și cartofi (la Cabana Pietrele). Tarif 35 lei persoana.

ZIUA 5: Cabana Pietrele- Cetatea Deva- Simeria- Arboretum

Micul dejun se servește la Cabana Pietrele, după care utilizând mijlocul de transport contractat se face deplasarea până la Deva, unde se vizitează cetatea Deva (are o datare sigură: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul viețuirii până în zorii istoriei umane, Figura 5.59 : Cetatea Deva

apoi în perioada statului dac și stăpânirii Sursa: (original)

romane. În timpul feudalismului, viața cetății era legată de numeroasele și grelele munci pe care țăranii iobagi trebuiau să le facă: păstrarea și apărarea zidurilor cetății, săparea șanțurilor, tăierea lemnelor și a hățișurilor ș.a. Aceste împovărătoare obligații au făcut ca cetatea să devină, în decursul veacurilor, ținta multor răscoale. În anul 1784, în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloșca și Crișan, stăpânii cetății au opus reziștență atacurilor iobagilor și minerilor din Munții Apuseni. Neînarmați și lipsiți de o bună organizare, răsculații nu au reușit să cucerească cetatea asediată. Siliți să se retragă, ei au lăsat în mâna nobililor 86 de prizonieri, cărora li s-au tăiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate într-o groapă comună, în spatele cetății. Sub dealul cetății se află palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane), construit în sec. XVI, de plan dreptunghiular ușor alungit, prevăzut la colțuri cu câte un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen în 1621, Magna Curia a dobândit o înfățisare prevalent barocă în sec. XVIII, cand i se adaugă o scară monumentală dinspre parc și un balcon polilobat.

Apoi se va vizita muzeul anterior menționat după care ne vom deplasa la Parcul dendrologic de la Simeria.

Figurile 5.60, 5.61 : Parcul Dendrologic Simeria

Sursa: (original)

Seara turiștii se vor caza la Vila Dorr – Simeria, unde tariful este de 80 lei pe noapte. Transportul făcându-se cu microbuzul de la cabana Pietrele până la Simeria inclusiv, 70 km

ZIUA 6. Simeria- Călan-Boșorod-Luncani-Cioclovina-Peștera Ponorici-Fundătura-Cheile Șura Mare-Ohaba Ponor-Ponor Transport cu microbuzul 30 km

Pestera Cioclovina

In nord vestul muntilor Sebes, inclusa in Complexul carstic Ciclovina-Ponorici, formeaza una dintre cele mai mari rezervatii speologice din tara. A fost locuita inca din Paleoliticul Superior, este renumita prin impodobirea pitoreasca din interior (peretii pesteri cuprind margele de chihlimbarn incrustate in calcita precum si cranii de lilieci).

Figura 5.62- 5.65 : Peștera Cioclovina

Sursa: (www.google.ro/images)

Ciclovina cu Apa comunica cu Pestera Ponorici, cu care formeaza un sistem hidrocarstic lung de 7,9 km. Vizitarea acestui sistem este recomandata numai persoanelor bine echipate si antrenate, intrucat aici exista lacuri si sifoane.

De la intrarea in Pestera Ciclovina Uscata, poteca ne conduce spre Valea Ponoriciului, unde ajungem dupa circa o ora. Aici se dezvolta un aven, cu o denivelare de 20 m, si Pestera Ponorici, care poate fi vizitata numai cu echipament special. Intrarea in pestera se face printr-o poarta triunghiulara, de dimensiuni mari. Una dintre atractiile principale ale pesterii o reprezinta Galeria marilor Gururi si Plansee, cu speleoteme bogate si de dimensiuni variate. Din Valea Ponorici ne indreptam spre Valea Calianu, sub Varful Chiciurii, unde ajungem dupa 30 de minute. Aici se dezvolta Pestera Valea Stanii, care este strabatuta de paraul Calianu. Descoperita in 1983, pestera, in lungime de 1,5 km, a fost declarata rezervatie speologica, fiind una dintre cele mai frumoase pesteri din tara. O atractie deosebita o exercita lacul suspendat si speleotemele din Galeria Noua. Accesul este permis numai sub conducerea speologilor.

Revenind in Valea Ponorici, incepem coborarea spre satele Federi si Ohaba Ponor. Poteca strabate o zona cu numeroase doline, care, prin extensie, au creat o depresiune carstica de tip uvala.

Cea mai mare colonie de lilieci din Romania Dupa aproape doua ore de coborare, ajungem in satul Ohaba Ponor, unde se afla Pestera Sura Mare. Atractivitatea pesterii, care are o lungime de 4,5 km si o intrare monumentala, inalta de 40 m si lata de 8-12 m, este sporita de prezenta Cheilor Ohabei, lungi de 500 m, deosebit de salbatice, care se deschid la iesirea paraului din pestera. In interior, cam la 350 m de la intrare, se gaseste cea mai mare colonie de lilieci din Romania, care numara peste 100.000 de exemplare. Pestera poate fi vizitata numai de catre ce dotati cu echipament special, deoarece inauntru exista mai multe lacuri, cascade si sifoane.

La sfârșitul zilei cazarea se face la Pensiune Viorica din Ponor unde se va servi și cina, tariful de cazare cu demipensiune inclusă fiind de 80 lei de persoană.

ZIUA 7: Ponor- Cheile Crivadiei, Turnul Crivadiei-Peștera Bolii-Cluj Napoca

Transport cu microbuzul, 250 km total

Figurile 5.66, 5.67 – Peștera Bolii

Sursa: (original)

5.2. POLITICA DE PREȚ:

Notă

Prețul programelor include transportul auto, serviciile oferite de ghid, biletele de intrare la obiectivele vizitate, cazarea și demipensiunea pe zi, precum și prețul tuturor activităților prevăzute în program. Prețul nu include asigurarea de accidente. Asigurarea medicală în caz de accidente este opțională.

5.3. POLITICA DE PROMOVARE

Se va recurge la promovarea prin pagina web proprie, dar și prin trimiteri de pe site-uri și bloguri specializate (ale agenții de turism și a persoanelor pasionate de ecoturism).

Se vor crea 1000 de pliante care vor fi distribuite în agențiile de turism partenere, universitățile clujene cât și hotelurile de 3 și 4 și 5 stele din Cluj-Napoca, destinate îndeosebi turiștilor de afaceri, dar și persoanelor dispuse să cheltuiască o sumă relativ considerabilă pentru a beneficia de un pachet ce încorporează ccomponente eco, destinații și activități eco. Accentul se va pune pe distribuirea atentă și perspicace a acestor pliante și mai puțin pe impactul afișelor. Am inclus în rețeaua de promovare hotelurile de 5 stele, deoarece după cum am demonstrat în profilul ecoturistului aceștia sunt în căutarea unui nivel de confort mai ridicat, fiind dispuși să cheltuiască sume mari pentru acest lucru.

Se vor lista de asemenea 20 de afișe care vor fi distribuite agențiilor de turism responsabile cu distribuția produsului, facultăților clujene cât și firmelor de publicitate specializate din Cluj-Napoca. Ca și o metodă de promovare inedită, ar fi distribuirea de fluturași pe mașinile aflate în parcările centrelor de conferințe, în jurul centrelor de afaceri, a companiilor multinaționale dar și a universităților.

Deși relativ scump, un spot video de 15 secunde proiectat pe ecranele din Iulius Mall ar atinge publicul țintă al campaniei de publicitate efectuate pentru ecopachetul: tineri, cu venituri medii și peste medie, în căutare de aventură și activități în echipă cu prietenii ori persoane noi și pasionate de zone mai puțin pășite și poluate, dornici de conservarea acestora.

Anunțuri web gratuite prin Ktour – Turism și Aventură, rapid și ușor de folosit, orice anunț se poate posta ușor urmând un formular explicit pentru ca ofertă să conțină informațiile necesare potențialilor clienti. (http://www.ktour.ro ).Promovarea produsului se face după cum specificam anterior prin afiș și pliant, precum și prin siteul al cărui primă pagină am prezentat-o anterior și bineînțeles prin viu grai și deasemenea prin aparițiile în presă ale cârcotașilor.

CONCLUZII CAPITOLUL 5

Tendințele mai recente din turismul internațional arată o piață a ecoturismului în creștere, mai ales în America de Nord, Europa și Asia. Pornind de la dimensiunile pieței potențiale, problema cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care să răspundă nevoilor pieței și care, în același timp, să aibă un impact economic și asupra mediului pozitiv.

CONCLUZII ȘI DIRECȚII DE ACȚIUNE

Multe dintre problemele noastre imediate decurg din încercarea de a atinge scopuri economice, fără a ne preocupa de celelalte părți ale ecosistemului. Protecția mediului ambiant reprezintă, în prezent, o condiție esențială pentru desfășurarea în bune condiții a oricărei activități economice, cu atât mai mult în domeniul turismului care încă se prezintă ca un sector subdezvoltat în România, în ciuda unui patrimoniu și a unui potențial turistic impresionant și râvnit de multe țări dezvoltate din punct de vedere turistic.

Impactul activităților turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural și varietatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ș.a.), care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Grija față de mediul ambiant este în continuă creștere, atât la nivelul organismelor guvernamentale naționale, asociațiilor civice – neguvernamentale de protecție a mediului, a organismele internaționale , cât și în rândul operatorilor industriei turismului și călătoriilor.

Valorificarea turistică a ariilor protejate îmbracă forme diferite, complexe. Ea trebuie să țină cont de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc. Sistematizarea acestor areale variază de la o țară la alta, așa cum diferă și echipamentele turistice de la un parc la altul.

Se consideră că activitățile recreaționale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt: studierea naturii, florei și faunei; fotografierea, pictura peisajelor; drumeții montane; alpinism; speologie; practicarea scufundărilor; plimbări pe jos sau, iarna, cu schiurile; ciclism și canotaj; vizite la obiective culturale, istorice și etnografice; cunoașterea și învățarea unor meșteșuguri tradiționale; vizitarea ecomuzeelor din incinta zonelor protejate; vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, științifice despre zonele protejate în cadrul centrelor de primire a turiștilor.

Fiecare arie protejată destinată recreerii își stabilește propriile reguli de comportament pentru vizitatori.

Tendințele mai recente din turismul internațional arată o piață a ecoturismului în creștere, mai ales în America de Nord, Europa și Asia. Pornind de la dimensiunile pieței potențiale, problema cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care să răspundă nevoilor pieței și care, în același timp, să aibă un impact economic și asupra mediului pozitiv.

În România, ariile naturale protejate dețin doar 5% din suprafața țării; dintre toate ariile protejate, numai trei au administrații proprii funcționale, iar turismul se poate spune că este organizat corespunzător doar în R.B. Delta Dunării și în PN Retezat.

În contextul diversificării obiceiurilor de călătorie și creșterii interesului pentru destinațiile naturale, necesitatea elaborării unei strategii privind gestiunea ariilor naturale protejate se impune tot mai mult, tocmai pentru a se realize obiectivul principal – conservarea și protejarea resurselor naturale. Pentru aceasta, trebuie să existe un plan de management, care să releve activitatea de planificare a turismului în ariile protejate, susținut de anumite tehnici de gestiune și de un marketing adecvat.

Printre elementele ce vor alcătui planul de management al unei arii naturale protejate se numără: a) inventarierea resurselor, b) evaluarea pieței potențiale, c) serviciile oferite, d) analiza impactului asupra mediului, – un rol important în acest sens revenind colectivităților locale precum și parteneriatelor dintre organismele publice și cele private.

Tehnicile de gestiune se elaborează în funcție de resursele financiare existente, tipul ariei naturale protejate, particularitățile cererii turistice, în concordanță cu politica națională de dezvoltare a turismului. În general, intervențiile sunt fie legate de diversificarea ofertei în cadrul ariei naturale protejate având drept scop creșterea numărului de vizitatori, fie, dimpotrivă, de restricționare a cererii pentru reducerea impactului negativ asupra mediului natural.

Principalele tehnici de gestiune se referă la raționalizarea fluxurilor de vizitatori (prin limitarea numărului de vizitatori, prin dispersia lor în timp și spațiu, prin limitarea sezonieră, prin zonarea funcțională a ariei protejate etc.), la informarea și educarea turiștilor și la introducerea taxelor de acces.

Existența unor centre de promovare a produselor turistice și a atracțiilor zonei constituie un factor de succes în afirmarea ariilor naturale protejate ca importante și atractive destinații turistice. În acest context, mesajele transmise vor influența pozitiv atitudinile și deciziile vizitatorilor prin promovarea zonelor în care este permisă practicarea turismului și protejarea ariilor fragile.

Cele mai importante surse de venit ale ariilor protejate sunt: taxele de intrare în parc, taxele pentru serviciile de recreere, pentru evenimente și servicii speciale, cazarea, închirierea de echipamente, parcarea, vânzarea de alimente (magazine, restaurante) și de alte mărfuri (echipamente, haine, suveniruri etc.), licențierea proprietății intelectuale, marketingul reciproc.

În conținutul prezentei lucrări am propus direcții de acțiune atât pentru administrațiile locale din zonele turistice și întreprinderile turistice, cât și pentru cei ce fac și cei ce nu fac parte din circulația turistică națională.

Pentru aceștia din urmă, și anume atât turiștii cât și populația efectivă, sfatul ar fi să nu întineze și să se implice activ în protecția mediului pe de o parte, iar pe de altă parte, dat fiind gradul alarmant al poluării, să se implice în activități de voluntariat, care după cum am demonstrat sunt benefice atât pentru mediul înconjurător, cât și din punct de vedere al profitabilității economice, iar pe de altă parte sporesc satisfacția anumitor categorii de turiști, respectiv ecoturiștii

Este absolut necesar a se realiza analize și studii pentru valorificarea potențialului turistic natural și antropic la nivel zonal și pe localități.

Practica turistică a consemnat că turistul nu se deplasează într-o zonă sau alta pentru servicii de bază, ci pentru desfășurarea unei activități plăcute, regeneratorii – în plan psihologic, pentru satisfacerea unor hobby-uri sau a unor trebuințe culturale.

În activitatea turistică evenimentele joacă un rol însemnat datorită generării și fixării de: amintiri, momente, locuri, imagini, personalități. Prin acestea se memorează și se activează în momente favorabile imaginea produsului turistic, a prestatorului și a zonei geografice, constituindu-se într-un reper important în acțiunile promoționale voluntare, cu atât mai mult cu cât destinația turistică este plasată într-un cadru natural curat, neîntinat de munți de gunoaie și conservat în comuniune cu natura și mediul înconjurător.

După cum spuneau cei din echipa “Ambulanța pentru natură”:

“Natura îți oferă totul, oferă-i tu salvarea!”

ANEXA 3.1

UNITĂȚI DE CAZARE DIN RETEZAT

ANEXA 3. 2

SCENARII ALTERNATIVE PRIVIND IMPACTUL

DE MEDIU ÎNTRE 1990 ȘI 2010

ANEXA 4.3

LISTA PARTICIPANȚILOR

ANEXA 4.4

LISTA INVITAȚILOR

ANEXA 4.5

QUIZ – PRIMA PROBĂ „CÂRCOTAȘII POLUĂRII”

Care este cea mai veche specie de mamifer de pe teritoriul țării noastre?

R: capra neagră

Strugure nu-s, nici piatra nu-s,

Însă cad din nori, de sus;

Florile eu nimicesc

La căldură mă topesc.

R: grindina

Pe ce râu a avut loc accidentul ecologic din 2001 – poluarea cu cianuri și amoniac?

R: Siret

22 mai : Ziua Mondiala a Biodiversitatii

Primăvara înverzește,

Toamna-ngălbenește,

Și iarna te-ncălzește.

R: Lemnul

10 mai : Ziua Pasarilor si Arborilor

Șoricel cu aripioare

Poartă numele de floare.

R: liliacul

5 iunie, Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 15.12.1972.

R : Ziua Mondială a Protecției Naturii și Mediului Înconjurător.

Reprezintă o rezervație geologică compusă din numeroase stânci uriașe, așezate într-o mare dezordine (blocuri, turnuri, stâlpi, ciuperci, stânci cu forme de animale). Cele mai impresionante sunt două stânci în formă de prismă numite sugestiv "Zmeul" și "Zmeoaica".

R; Grădina Zmeilor

26 septembrie : Ziua Mondială a Munților Curați

Murgul rage

În pârloage,

Lelea-ngână

În grădină.

R: ecoul

27 septembrie : Ziua Mondială a Turismului.

N-are culoare,

N-are miros;

Dar la toți

E de folos

R: aerul

21 martie : Ziua Mondială a Pământului.

Cele mai importante atracții turistice din PNGM-C sunt cele 8 cetăți fortificate dacice din jurul capitalei politice și cultura a Daciei, numiți 3 dintre acestea

R: Sarmisegetuza, Costești; Blidaru,

Cea mai mare felină din fauna sălbatică a României. Poate fi domesticit.

R: Grădina Zmeilor

Rezervații geologice, botanice și peisagistice ce se întinde pe o suprafață de 25 ha. Despre care Alexandru Odobescu a scris "aici și-a așezat necuratul cazanele cu smoală clocotită: pe sub pământ gâlgâie și fierbe glodul noroios, mai rece decât gheața, mai greu decât ceața"

R:Vulcanii noroioși

Singurele mamifere capabile de zbor activ?

R: Liliecii

Monument istoric de o valoare inestimabilă din zonă, aflat în patrimoniu UNESCO-

R: Cetatea Crivadiei

Tărâmul fermecat, cu ochi albaștri

R: „PNR”

ANEXA 5.6

OFERTA MENIU " MASA DE PRÂNZ”

LUNI

Varianta I Varianta II Varianta III Varianta IV

Supa de legume Ciorba de porc Tocanita de porc Meniu vegetarian

Pulpa de porc la tava Ciulama de pui cu ciuperci Snitel de soia

Cartofi piure. Paine Mamaliguta. Paine Paine . Desert Cartofi piure.

MARTI

Varianta I Varianta II Varianta III Varianta IV

Ciorba de fasole verde Ciorba a la grec Pulpe de pui pane Paste cu ciuperci

Pste cu sunca si ciuperci Ciocanele de pui Pilaf de orez si sos tomat

Paine Cartofi taranesti Paine. Desert Paine. Desert

MIERCURI

Varianta I Varianta II Varianta III Varianta IV

Ciorba de cartofi Supa de rosii Musaca de cartofi Tocanita de ciuperci

Varza cu carne Gulas de vita Paine. Desert Pilaf de orez cu mazare

Paine Paine Paine. Desert Paine. Desert

JOI

Varianta I Varianta II Varianta III Varianta IV

Supa de conopida Supa de pui Snitel de pui Iahnie de fasole

Ficatei de pui prajiti Fasole cu cabanos Legume asortate cu soia

Pilaf de orez Paine Paine. Desert Paine. Desert Paine. Desert

VINERI

Varianta I Varianta II Varianta III Varianta IV

Supa italiana Ciorba de perisoare Cascaval pane Ghiveci de legume

Tocanita de pipote Macaroane cu carne Cartofi prajiti cu orez

Mamaliguta. Paine de pasare. Paine Desert Pâine.Desert

ANEXA 5.7

AFIȘUL DE PROMOVARE AL PRODUSULUI ECOTURISTIC

ANEXA 5.8.1

PLIANTUL DE PROMOVARE AL PRODUSULUI ECOTURISTIC EXTERIOR

ANEXA 5.8.2

PLIANTUL DE PROMOVARE AL PRODUSULUI

ECOTUISTIC INTERIOR

BIBLIOGRAFIE

Angelescu, C., Jula, D. Timpul liber – condiționări și implicații economice, Editura Economică, București, 1997

Boroacă, Luis-Raul, (2008), Ecologia și protecția mediului.Dezvoltarea durabilă și echilibrul economic, Editura Alma Mater, Sibiu

Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P. (2000) – Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București

Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P. Ecoturism, Editura Economică, București, 2000

Brown, R. L. Eco-economie, Editura Tehnică, București, 2001

Cămășoiu, Camelia (coordonator), (1994) – Economia și sfidarea naturii, Editura Economică, București

Cooper, C., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, S. Tourism, Principles and Practice, Longman, Harlow, 1998

Cosmescu, I. Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998

Covey, R. S. Eficiența în 7 trepte, Editura ALL, București, 1995

Dinu, V. Protecția drepturilor și intereselor consumatorilor, Editura Alpha, Buzău, 2001

Eagles, P. (1997) – International Ecotourism Management, www.ahs.uwaterloo.ca

Grigorescu, A.(coord.) Managementul proiectelor de mediu, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000

Hughes, R. J. Hospitality, Management skill builders, Educational Institute of the American Hotel & Motel Association, East Lansing, 1994

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G. Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1996

MAPPM, (1996) – Strategia protecției mediului, Editura R.A.M.O., București

Marinescu, Daniela, (1996)– Dreptul mediului înconjurător, Editura Șansa, București

Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNEP, 2002

Mirela Stoian și Gh. Iosif Ecomarketingul societăților comerciale, București, Editor Tribuna Economică, 1999

Neacșu, N. Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000

Niță, I., Niță, C-tin Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2000

Rotaru, G., Moraru, C. HACCP – Analiza Riscurilor Punctele Critice de

Control, Editura Academica, Galați, 1997

Russu, C. Managementul Întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Expert, București, 1996

Sadgrove, K. Ghidul ecologic al managerilor, Edit ura Tehnică, București, 1998

Stănciulescu, G. (coord.) Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre, Editura ALL BECK, București, 2000

Tigu, G. Turismul montan, Editura Uranus, București, 2001

Toffler, Alvin, (1996) – Eco-spasm, Editura Antet, Oradea

* * * HLA and ARA Consulting http://srmwww.gov.bc.ca ( Ecotourism – Nature/Adventure/Culture: Alberta and British Columbia Market Demand Assessment, 1994)

* * *World Tourism Organization Tourism Market Trends: Europe – 2000, Madrid, 2000

www.bonjourquebec.com (Tourisme Québec)

www.carcotasiipoluarii.webs.com

www.ecotourisme2002.org

www.expedia.com

www.rechitansorin.ro

www.retezat.ro

www.travelocity.com

www.travelweb.com

www.turismretezat.ro

www.uneptie.org/pc/tourism

www.vizion.com

www.world-tourism.org